Conversatia

Conversația

Este una dintre cele mai folosite metode folosite în biologie și nu numai. Conversației ca metodă i s-au descris mai multe variante dar cea mai des utilizată este conversația euristică. Conversația este importantă prin faptul că ajută la formarea limbajului de specialitate, un instrument prețios pentru dezvoltarea raționamentului, gândirii elevului. Stăpânirea limbajului se reflectă în rezolvarea problemelor și înțelegerea textelor și documentelor de specialitate, nestăpânirea lui provoacă inhibiție, o comunicare defectuoasă, având efecte și în plan afectiv. Această metodă constă într-un sistem de întrebări adresate elevilor care reproduc, comentează, și repetă cunoștințe însușite anterior.

Pentru ca această metodă să fie eficientă întrebările formulate trebuie să respecte anumite exigențe:

să fie corecte din punct de vedere științific , gramatical, și logic,

să fie precise;

să fie concise;

să nu conțină și să nu sugereze răspunsul;

să nu ceară răspunsuri monosilabice;

să nu fie încuietoare;

să stimuleze gândirea obligând elevii să motiveze răspunsurile; De ce?

să aibă o succesiune logică.

să incite interesul și curiozitatea elevilor determinându-i astfel să se implice activ.

Totodată și răspunsurile elevilor trebuie să satisfacă anumite cerințe:

să fie în concordanță deplină cu întrebările;

să fie precise;

să se întemeieze pe înțelegerea cunoștințelor;

să fie exprimate într-o formă verbală personală.

Aplicație : Conversația cu rol de fixare , consolidare și sistematizare a cunoștințelor elevilor

La tema : Gimnosperme – Molidul și plantele înrudite , voi formula următoarele întrebări:

Ce sunt gimnospermele?

Ce fel de rădăcină au arborii?

Ce fel de frunze are molidul?

Prin ce seamănă molidul cu bradul?

Prin ce se deosebesc?

Cum se numesc florile acestor plante?

Descrieți alcătuirea conurilor bărbătești și femeiești.

De ce sunt aceste plante importante pentru om?

Conversația este o formă a comunicării pedagogice , ea se îmbină deseori cu alte metode ca: explicația, demonstrația, modelarea, observația , experimentul sau problematizarea.

4.1.2.2. Metode activ-participative folosite în predarea biologiei

Activizarea elevilor este o cerință a învățământului actual și reprezintă o abordare a predării învățării care presupune înlocuirea prelegerilor cu un stil de învățare activ , integrarea programelor de învățare ce țin cont de ritmul propriu al elevului cu situațiile de cooperare în grup. Caracteristicile fundamentale ale învățării centrate pe elev , promovează ideea că elevilor trebuie să li se ofere un control asupra învățării prin aceea că ei își asumă responsabilitatea cu privire la ceea ce învață, modul în care învață și de ce, momentul când învață. La disciplinele biologice, mediul învățării centrate pe elev se concentrează asupra nevoilor elevului și nu asupra transmiterii unor cunoștințe.

Primul pas către învățarea centrată pe elev a fost trecerea de la predare la învățare, astfel s-a făcut o schimbare trecând de la accentul pus asupra profesorului, cel care oferă cunoștințe, la cel pus pe elev, persoana care dobândește cunoștințe și abilități , elevul devenind persoana care cercetează activ în procesul de învățare.

Al doilea pas a însemnat un alt răspuns la întrebările ,, când”, ,,unde”, ,, ce ”, ,, cum”și ,, de ce” referitoare la procesul de învățare. Toate acestea nu înseamnă că pentru elev procesul de învățare este total eliberat de influențe exterioare. Poziția profesorului s-a schimbat el nu mai este în centrul procesului ci acționează ca un îndrumător.

Învățarea centrată pe elev la disciplina biologie implică numeroase avantaje:

crește motivația elevilor, pentru că aceștia sunt conștienți că pot influenta procesul de învățare;

eficacitate în procesul învățării și al aplicării celor învățate,

o memorare mai bună, deoarece a stăpâni materia înseamnă a o înțelege și dacă o înțeleg si-o amintesc mai ușor;

posibilitate mai mare de includere .

În predarea în vederea învățării active trebuie avute în vedere următoarele: cadrul didactic și elevii trebuie să fie conștienți că stilurile de învățare diferă de la un individ la altul ( pentru aceasta se aplică elevilor un chestionar simplu pentru a identifica stilul de învățare a fiecărui elev), profesorul trebuie să stabilească măsura în care metodele active sunt eficiente pentru stilul de învățare a fiecărui elev, profesorul trebuie să ofere elevilor o explicație detaliată a strategiilor de învățare diferențiată și să prezinte o statistică privind eficiența metodelor de predare , din care să reiasă superioritatea eficienței metodelor de învățare activă. Profesorii dispun de o gamă variată de metode de predare-învățare care pot fi folosite în învățarea centrată pe elev iar în predarea biologiei pot fi folosite metode ca: predarea prin întrebări,sinectica,comunicarea rotativă, puncte cheie, hotărâri –hotărâri, controversa, învățarea individuală, competența de a judeca, comparație si contrast, observația independentă, învățarea eTAPprin descoperire, modelarea, experimentul, studiul de caz, jocul didactic, învățarea prin simulatoare didactice, jocul de rol, proiectele, brainstorming-ul e.t.c.

Predarea prin întrebări

Această metodă preferă abordarea subiectului prin formularea de întrebări care conduc spre ceea ce se predă, este utilizată atunci când elevii pot sintetiza cunoștințele temei propuse de profesor, redându-le într-o formă proprie. Într-o astfel de activitate li se dau elevilor diferite materiale pentru a-i ajuta să răspundă la întrebări fiind foarte important modul în care se realizează o astfel de activitate. Este una dintre metodele care necesită o forte scurtă pregătire și puține resurse.

Etapele aplicării metodei:

organizarea colectivului de elevi:elevii se organizează pe grupe eterogene de el mult 4-5 elevi;

prezentarea sarcinilor de lucru: elevii vor primi tema, vor lectura textul primit după care vor expune tema ghidați de întrebările profesorului ( care pot fi adresate oral sau pot fi trecute în fișa de activitate).

activitatea grupurilor: elevii vor lucra în perechi sau în grupuri mici și bazându-se și pe cunoștințele anterioare vor realiza sarcinile primite. Fiecare grup va avea un scrib care consemnează răspunsurile, un ceasornic care cronometrează timpul și un lider care va prezenta rezultatul și apreciază răspunsurile colegilor de grup în mod obiectiv. Tot acest timp profesorul urmărește activitatea elevilor , dă indicațiile necesare atunci când este nevoie , completează răspunsurile incomplete date de elevi. Se vor realiza scheme logice care vor fi prezentate de liderii grupurilor întregii clase.

evaluarea: urmărește ca răspunsurile date de elevi să fie clare, conținutul schemei să fie expus științific iar elevii să demonstreze prin răspunsurile date și folosirea cunoștințelor asimilate anterior. Este permis elevilor să discute orice contradicție până ajung la un răspuns comun. Atunci când aceștia au ajuns la un răspuns comun , acesta se completează cu aspectele care au fost omise și sunt completate greșelile dacă acestea există.

Această metodă stimulează interesul și gândirea iar munca profesorului se reduce la jumătate dacă elevii au putut să rezolve 50% din cerințe.

Aplicație :La clasa a V-a la tema ,, Influența factorilor de mediu asupra fotosintezei” pentru a stimula interesul elevilor pentru această temă pot fi adresate următoarele întrebări:

Ce este mediul de viață? Gândiți-vă la mai multe răspunsuri.

Care sunt factorii de mediu care ajută planta să crească?

Ce se întâmplă dacă o plantă nu are apă?

Ce se întâmplă dacă nu are căldură?

De ce în zona de munte nu întâlnim aceleși plante ca în zona de șes?

Elevii lucrează pe perechi sau în grupuri mici . Pentru a răspunde la întrebări vor apela la cunoștințele lor anterioare și la experiența de viață. Se pot adresa aceleași întrbări la toată clasa sau se pot pune întrebări diferite în cadrul aceleiași teme. Aceste discuții stimulează curiozitatea elevilor , pot să dureze doar câteva minute până la cel mult 20 de minute , uneori chear mai mult. Elevul desemnat ca scrib va copnsemna răspunsurile. Profesorul urmărește activitatea elevilor, verifică răspunsurile pentru a vedea dacă elevii au înțeles sarcina, luând în considerare astfel și calitatea muncii. După ce elevii rezolvă sarcina liderul fiecărei echipe prezintă o idee, iar ceilalți își exprimă părerea. Se permite orice contradicție de idei până când ajung la un răspuns comun.

Sinectica

Metoda se mai numește și metoda analogiilor sau metoda asociațiilor de idei, are ca scop stimularea creativității elevilor pentru formularea de idei și ipoteze, folosind raționamentul prin analogie. Folosind această metodă elevii sunt eliberați de constângeri și li se îngăduie să-si exprime liber opiniile față de problema pe care trebuie să o abordeze dintr-o perspectivă cu totul nouă.Metoda incită la dezvoltarea unor idei originale și inedite, se mizează pe capacitatea minții umane de a face legături între elemente aparent irelevante, se încurajează atitudinea creativă.

Sinectica urmărește: să elibereze gândirea de șabloane, să inducă implicare, detașare, empatie, jocul cu ideile , folosirea irelevanței, să dea frâu liber exprimării impulsurilor imaginative, să stimuleze vederile nonconformiste și neconvenționale, să întărească încrederea în forțele proprii, elevii sunt încurajați să-și asume riscul de a gândi altfel. În literatura de specialitate au fost descrise mai multe tipuri de sinectică:

Sinectica bazată pe analogia directă, care presupune rezolvarea unei situații problemă cu ajutorul unor date, fapte, situații, sisteme, domenii cunoscute;

Sinectica bazată pe analogia simbolică, bazată pe descrierea schematică a elementelor problemei și care presupune utilizarea unor elemente – simbol;

Sinectica bazată pe analogia personală, care presupune identificarea fiecărui elev cu o persoană sau cu un fenomen, cu un sistem real sau imaginar;

Sinectica bazată pe analogia fantezistă,folosită mai des în domeniile artistice.

Etapele aplicării metodei:

enunțarea problemei;

familiarizarea elevilor cu elementele cunoscute ale problemei;

căutarea deliberată a irelevanței aparente, ceea ce poate genera conexiuni surprinzătoare, neobișnuite;

potrivirea materialului irelevant descoperit cu problema discutată ;

inventarierea căilor posibile de relaționare dintre ideile aparent irelevante și elementele date ale problemei, prin producerea de idei noi.

Aplicație: La clasa a VII-a la anatomia și fiziologia omului, la lacțiile despre igienă și afecțiuni ale diferitelor sisteme, se poate aplica sinectica bazată pe analogia directă, în felul următor:

Se construiește grupul sinectic, format din 5-6 elevi , care va avea un lider și un secretar. Elevii trebuie șă cunoască domeniul din care face parte problema, să lucreze bine în echipă, să aibă capacitate de toleranță față de ideile celorlalți.

Prezentarea problemei, care poate fi expusă de către profesor sau poate fi alesă de elevi. Elevilor li se cere să se imagineze în situația de a fi pacient abia internat la un medic , iar elevii trebuie să-și imagineze ce ar dori medicul să afle de la pacient, sau ce ar vrea să afle bolnavul de la medic în legătură cu boala sa .

Itinerariul sinectic, această etapă presupune îndepărtatea intenționată de esența problemei pentru a înlătura ideile preconcepute care pot influiența procesul de creație. Prin analogii se propun soluții, prin empatie se produce un transfer de identitate de la problemă la individ.

Elaborarea modelului de soluționare a problemei, elevii emit diverse propuneri de soluționare a problemei, care mai târziu vor fi transformate în termeni conformi cu realitatea.

Experimentarea și aplicarea modelului , prin evaluare se urmăresc următorii indicatori: idei emise, erarhizarea soluțiilor propuse, experimentarea și aplicarea modelului rezolutiv.

Comunicarea rotativă

Metodă ce se bazează pe comunicarea orală sau scrisă la nivel de grup de elevi și în activitatea frontală. Folosită cu precădere în clasele gimnaziale, este eficientă în cadrul grupurilor mici, dacă experiențele elevilor sunt o resursă folositoare.

Etapele aplicării metodei:

Organizarea colectivului de elevi, grupuri de cel mult 4 memebri cu mesele așezate în cerc. Elevii ocupă locurile stabilite de profesor. După ce s-au organizat la comanda profesorului ,, Deplasati-vă! Rotiți-vă! Lucrați în perechi!” trec în centru pentru a-si expune părerea cu privire la concluziile celorlalți.

Prezentarea sarcinii, aceasta poate fi prezentată oral sau poate fi trecută în fișa de activitate.

Activitatea pe grupuri, se discută sarcinile primite, se trage concluzia.

Traseul mesajelor, grupurile transmit concluziile pe care le-au formulat, de la un grup la altul în sensul acelor de ceasornic. Profesorul urmărește activitatea elevilor, dă explicațiile necesare.

Discuție în grup, se discută pe marginea temei, sunt completate răspunsurile dacă este cazul, se formulează concluziile finale.

Activitate frontală , fiecare grupă, desemnează un lidercare are sarcina de a prezenta concluziile. Concluziile formulate sunt notate în organizatorul grafic.

Evaluarea, profesorul evaluează activitatea elevilor și conținutiul mesajului.

Aplicație: La tema ,, Protecția plantelor în România”

Parcurgând etapele descrise mai sus , elevii împărtășesc din experiența proprie despre modul în care sunt angajați sau nu în activități de protecție a plantelor sau a mediului în general. Fiecare elev beneficiază de un minut pentru a descrie experiența proprie în legătură cu tema dată și pentru ași exprima punctul de vedere, ceilalți ascultă. Elevii au voie să se abțină , dacă vor. Se vor puncta experiențele folositoare se va solicita exprimarea unor puncte de vedere, dezvoltând astfel sentimentul de siguranță în participere.

Puncte- cheie

Această metodă face parte din categoria metodelor care necesită resurse cum ar fi fotocopii sau seturi de cartonașe care se distribuie elevilor . Este o metodă activă care antrenează elevii în găsirea răspunsurilor lucrând pe un text științific. Succesul acestei metode constă în modul în care profesorul concepe sarcinile de lucru pentru elevi. Pentru aceasta trebuie să respecte următoarele cerințe: sarcina de lucru să fie clară și exprimată în scris, să se stabilescă de la început rolul elevilor în grup, să se cunoască limita de timp, sarcinile de lucru să fie diferențiate după gradul de dificultate.

Etapele aplicării metodei:

Elevii aranjați în grupuri primesc un fragment necunoscut sau alte resurse.Va trebui ca aceștia să citească textul individual preț de câteva minute.

Grupul va indica 5-6 puncte cheie ale textului, este de preferat ca punctele – cheie să fie în număr egal cu numărul grupelor .

Profesorul cere fiecărui grup să numească un punct cheie( altul decât cel precizat până atunci de celelalte grupuri) elevii aprobă sau nu punctul-cheie , iar dacă a fost acceptat este scris pe tablă. Se pot sublinia secțiunile importante din text.

Această metodă poate fi aplicată în mai multe variante:

,, Punctele – cheie pot fi transformate în ,, Cum funcționează?”

Elevii primesc un text necunoscut, o diagramă florală e.t.c., și li se cere să studieze materialul , să alcătuiască o scurtă explicație a felului în care funcționează sau a modului în care poate fi folosit. Acest rezumat trebuie să cuprindă 5 puncte cheie, fiecare grup precizând câte un punct-cheie care va fi scris pe tablă, profesorul poate cere elevilor să răspundă la diverse întrebări pentru a –i determina să explice materialul.

,, Întrebări pe baza textului”poate fi aplicată pentru studiul unei plante .

Elevii vor fi aranjați în grupuri mici sau în perechi, vor primi un fragment de text necunoscut și li se va cere:

Să formuleze întrebări la care să poată răspunde( sau speră să poată răspunde) pe baza textului: ,,Ce fel de plantă este cartoful? Ce tip de rădăcină are? Cum este tulpina și de câte feluri? Care sunt elementele componente ale florii? Cum se înmulțește planta? Ce importanță are planta? …..

Să citească textul , să sublinieze punctele – cheie.

Să discute pe baza punctelor- cheie și să cadă de acord asupra răspunsurilor la întrebările formulate mai sus.

,,Transformare”

Elevii vor primi un text într-un anumit format și li se va cere să-l prezinte într-o altă formă. De exemplu : un pliant cu informații din domeniul protecției mediului poate fi transformat într-un articol de ziar, sau intr-un set de instrucțiuni e.t.c.

,, Explicațiile elevilor”

O cerință inspirată ar fi ,, Găsiți asemănările și deosebirile întere ciupecile inferioare și cele superioare”

Grupați câte doi elevii vor primi două texte , unul cu descrierea ciupercilor inferioare altul cu descrierea ciupercilor superioare, care nu le-au fost explicate anterior. Vor citi cu atenție textul 5 minute . Fiecare elev va explica celuilalt tema lui, răspunzând și la eventualele întrebări, până ambii înțeleg subiectul. Perechea va lucra apoi la o sarcină care-i implică pe amândoi în tratarea ambelor teme ,, Importanța ciupercilor”

,, Titluri”

Elevii vor primi un matertial fără titlu sau subtitlu despre alcătuirea unui organ al unei plante, dar cu spațiu liber cuvenit acestora . Vor citi materialul și vor decide supra unui titlu care să rezume sub forma unei afirmații cea ce urmează în secțiunea sau textul respectiv rezultând titluri de genul ,, Rădăcina organ vegetativ, Floarea organ de înmulțire”e.t.c.

Se pot adapta materiale cărora li se șterge titlul și li se cere erlevilor să găsească titlul pentru fiecare paragraf sau se poate realiza și invers li se dau titluri și se cere să se documenteze și să scrie câteva rânduri despre el.

Controversa

Face parte din categoria metodelor ce necesită o pregătire puțin mai largă. Este o metodă de învățare cooperantăcare se aplică în cadrul unei teme asupra căreia există două sau mai multe puncte de vedere contradictorii.Metoda are următoarele avantaje: stimulează învățarea prin cooperare , permite implicarea în emiterea de idei , stimulează încrederea în forțele proprii , dezvoltă spiritul de echipă.

Aplicație: La tema ,, Flagelate- euglena verde” de la clasa a V-a aplicarea metodei constă în aprofundarea temei Euglena verde plantă sau animal? Prin dezbaterea aspectelor care permit abordări contradictorii. Elevii vor fi organizați în grupuri eterogene , vor primi miniplanșe, probe de apă de baltă, microscoape , atlase.

Etape:

Stabilirea temei pusă în discuție – euglena verde plantă sau animal,

Strângerea informațiilor ( documentarea);

Identificarea argumentelor- diagnosticarea;

Găsirea soluțiilor care să conducă la rezolvare.

Elevii organizați în grupuri eterogene vor primi bilețele pe care sunt scrise următoarele teme:

Euglena verde – mediu de viață, formă, mărime;

Euglena verde – alcătuire;

Euglena verde – locomoție, sensibilitate, respirație;

Euglena verde- mod de hrănire , înmulțire.

Câte un elev din fiecare grupă va extrage un bilețel . Grupa va avea de studiat tema trecută în bilețel și realizează sarcinile de lucru cerute în fise . Elevii cooperează pentru a găsi răspunsurile , fiecare elev răspunde individual la intrebări , având la dispoziție până la 5 minute , apoi se formează perechi, partenerii își citesc răspunsurile și convin asupra unui răspuns care să cuprindă ideile ambilor , răspunsurile sunt prezentate întregului grup apoi liderul le prezintă întregii clase.

Aprofundarea temei Euglena verde – plantă sau animal? se realizează prin dezbaterea aspectelor implicate care permit abordări contradictorii . Profesorul adresează o intrebare elevilor prin care solicită un răspuns pozitiv și altul negativ care pot fi susținute de argumente.

Elevii grupați în perechi identifică o listă cu argumente care susținun răspunsul afirmativ , apoi una cu cele care susțin argumente negative, vor da citire argumentelor pro și contra . Elevii se vor împărți în ulterior în două echipe ce se vor afla în contradicție , se dezbate problema pusă în discuție, susținând pe rând pozitia cu argumente și contraargumente. Membrii unei echipe prezintă argumentele care susțin că euglena verde este un animal și le aranjează în forma unui raționament care să ducă la o concluzie. Cealaltă grupă va proceda la fel, aducând argumente care sustin că euglena este o plantă, elevii trebuie încurajați să-și exprime punctul de vedere. Dacă sunt și elevi nedeciși se poate forma o a treia grupă. Dezbaterea poate continua cu argumente și contraargumente respectând următoarele instrucțiuni:

elevii trebuie încurajați să –și exprime punctul de vedere;

adversarii trebuie să fie ascultați cu atenție;

dacă un membru al echipei este convins de argumentele părții adverse poate schimba locul, trecând de partea cealaltă;

se notează argumentele care au părut mai convingătoare;

elevii vor discuta argumentele și contraargumentele completând un tabel ca :

Rezultatele obținute constau într-un inventar de argumente pro și contra și o sinteză a problemei puse în discuție.

Comparație și contrast

Această metoda este o metodă utilizată pentru a ajuta elevii să-si clarifice anumite concepte ce sunt deseori neclare sau neânțelese. Avantajele folosirii metodei sunt: exersarea capacității de structurare a cunoștințelor după diverse criterii în vederea consolidării și sistematizării acestora, stimulează gândirea elevilor, favorizează cooperarea în cadrul grupului de elevi, poate fi utilizată în orice moment al lecției.

Etapele aplicării metodei:

Organizarea elevilor pe perechi sau grupe de 4-5 elevi;

Prezentarea sarcinii didactice ;

Activitatea elevilor – fiecare elev poate să-și aleagă un criteriu după care grupează cunoștințele

Prezentarea activității elevilor- fiecare grupă își alege un lider care prezintă criteriul și enumeră caracteristicile selectate;

Evaluarea rezultatelor obținute de elevi.

Aplicație: La clasa a V-a poate fi aplicată acestă metodă la lecția ,, Funcțiile frunzei”pentru a verifica dacă elevii au înțeles conceptele de fotosinteză și respirație. Pentru aceasta se distribuie elevilor o grilă care să arate ca cea de mai jos , poate fi prezentată pe flipchart sau coală A3.

Elevii lucrând în perechi sau grupuri restrânse realizează o listă cu asemănări și diferențe importante între cele două procese. Metoda este antrenantă și apreciată de elevi.

Observația independentă

Este o metodă foarte utilizată în biologie fiind o metodă cerută de specificul acestei discipline deoarece are o valoare cognitivă deosebită în explorarea și descoperirea de către elevi a lumii vii. Constă în explorarea directă , perceptivă a realității și naturii .

Metoda observației independente este folosită în predarea științelor biologice în mai multe variante:

După locul în care are loc observația poate fi realizată:

– în școală ( în cadrul lecției de biologie, în laborator, în cadrul cercului de biologie)

– în afara școlii( excursii, drumeții, pe tenul din apropierea școlii)

După modul de efectuare a observației:

macroscopice ( organisme vii sau conservatediverse procese)

microscopice ( bazate pe disecție, cu ajutorul lupei, observații la microscop)

După durată:

observații de scurtă durată

observații de lungă durată

observații repetate

Indiferent de locul, modul și durata observației independente , metoda cuprinde următoarele etape principale:

expunerea obiectului, fenomenului de observat;

confruntarea observațiilor elevilor cu informațiile pe care le dețin aceștia din experiența anterioară;

conducerea observării către o analiză sintetică;

sublinierea caracterelor specifice și a raportului dintre acestea și mediul de viață;

comparația plantei/animalului studiat cu altele din aceiași grupă sau mediu de viață.

Aplicație:

De exemplu , la clasa a V-a când elevii pot să realizeze percepții exacte și reprezentări ce contribuie la o înțelegere mai profundă a proceselor biologice, se organizează vizite în mediul apropiat școlii, pentru a înțelege relația organism – mediu de viață comparând cele observate în mediul natural cu imaginile din manual . În cadrul organizării observației de scurtă durată se stabilește din timp util scopul activității care constă în observarea de către elevi a organelor vegetative și de înmulțire ale unei plante de grădină , pentru cunoșterea plantei și a mediului ei de viață.

Eficiența acestei metode depinde de respectarea următoarelor cerințe:

precizarea clară a scopului observației( observarea plantelor monocotiledonate);

stabilirea criteriilor de observație( forma organelor, dimensiunea tipul, alcătuirea, culoarea);

stabilirea unor succesiuni logice a etapelor observației pe baza unui plan( observarea pe rând a rădăcinii, tulpinii, frunzei, florii, fructului și seminței);

folosirea unor procedee didactice care mobilizează gândirea;

elaborarea fișelor de muncă independentă pentru elevi( exemplu fișa de mai jos);

stabilirea formelor de activitate( frontală , individuală sau pe grupe);

îndrumarea întregii activități de către profesor;

prezentarea rezultatelor la care s-a ajuns , acestea pot fi prezentate oral sau în scris.

Fișă de observație

Scopul: colectarea, recunoașterea, observarea unor plante din categoria monocotiledonate;

Materiale necesare: caiet de notițe, creion , deplantator , bisturiu, pungi pentru plante, lupă;

Sarcini de lucru:

Observați cu atenție zona studiată și caracterizați mediul studiat din punct de vedere climatic, determinați poziția geografică cu ajutorul busolei.Notati aceste date în fișă.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Recunoașteți plantele și grupațile pe categorii : monocotiledonate și dicotiledonate.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….3. Observați distribuția plantelor în funcție de diverși factori: lumină, apă, sol, temperatură. Observați adaptările lor la factorii mai sus menționați.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..4. Colectați plante ierboase, frunze de arbori pentru a le pune la ierbar.

Observați și cercetați părțile componente ale plantelor din categoria monocotiledonate recoltate și completati tabelul următor:

Rezultatele vor fi discutate cu întreaga clasă, concluziile pot fi folosite și în cadrul altor lecții.

Învățarea prin descoperire

Această metodă considerată de unii specialiști principiu este o metodă ce situează elevul în ipostaza de subiect al cunoașterii științifice. Ea reprezintă o modalitate de lucru prin care elevii sunt puși să descopere adevărul prin activitate proprie. Metoda solicită gândirea creativă, ca și în cazul problematizării numai că în problematizare elevii se confruntă cu o situație conflictuală ce trebuie rezolvată, în timp ce în descoperire elevii sunt concentrați mai mult asupra soluției de răspuns.

Biologia , are un pronunțat caracter intuitiv și experimental de aceea poate fi predată în bună parte prin strategia descoperirii , care poate fi aplicată în întreaga lecție sau doar în anumite etape.

În funcție de raționamentul pe care se bazează, descoperirea poate fi: inductivă, deductivă sau transductivă. Utilizarea acestei metode impune respectarea următoarelor condiții:

descoperirea să aibă ca punct de plecare o întrebare, o problemă;

descoperirea să se desfășoare după un plan;

descoperirea să fie efectuată de elevi;

rezultatele obținute să fie analizate de înreaga clasă.

Învățarea prin descoperire reprezintă un întreg proces de cercetare care cuprinde mai multe etape :

confruntarea cu situația – problemă , crearea unei motivații față te tema abordată , declanșarea dorinței de căutare și explorare;

punerea problemei;

realizarea actului descoperirii , ce presupune structurarea și interpretarea datelor, utilizarea operațiilor gândirii și evidențierea noului, stabilirea modalităților de verificare a acestora;

desfășurarea experimentului;

prelucrarea datelor;

verificarea rezultatelor ;

stabilirea concluziilor;

aplicarea celor descoperite în contexte situaționale noi.

Sarcina profesorului atunci când folosește această metodă este aceia de a organiza activitatea elevilor, de a-i dirija și indruma, de a-i iniția în însușirea unor tehnici de muncă independentă.

Aplicație:

Folosirea acestei metode la ciclul gimnazial , date fiind particularitățile de vârstă ale elevilor, în ceastă etapă școlară, impune o mai mare implicare din partea profesorului care trebuie să organizeze activitatea elevilor, să-i îndrume și să-i inițieze în însușirea unor tehnici elementare de muncă individuală sau în grup. Descoperirea vizează în acestă etapă inventarierea unor date despre plante și animale în mediul lor de viață , compararea și clasificarea acestora pe baza unor criterii stabilite: mediul de viață, alcătuire, tip de organizare, adaptări.

Astfel , studierea lecției ,, Mazărea și plantele înrudite ”, la clasa a V-a poate începe prin activitate independentă, realizată pe perechi sau grupe de 4-5 elevi , care vor avea următoarele sarcini de lucru:

Privește cu atenție planta de mazăre și înscrie în tabelul următor părțile componente:

Pe baza celor observate mai sus, stabiliți caracterele de asemănare ale plantei de mazăre cu planta de fasole, lucernă, trifoi, salcâm;

Pe baza constatărilor efectuate , enumerați prin ce se caracterizează aceste plante.

Această metodă poate fi aplicată la majoritatea temelor ce au ca temastică studierea plantelor și animalelor.

Problematizarea

Problematizarea este o metodă modernă de instruire și constă în crearea de către profesor a unor probleme, situații- problemă sau formularea unor întrebări problematice. Toate acestea determină o stare de îndoială și incertitudine elevilor stimulându-le curiozitatea, dorința de a descoperi căi de rezolvare a situației- problemă.Această metodă orientează și activează gândirea elevilor, dezvoltă schemele operatorii ale gândirii divergente, antrenează aptitudinile creatoare și asigură motivarea intrinsecă a învățării.

Biolgia oferă posibilități variate de utilizare a problematizării, intrebările problematice fiind folosite ca procedee în cadrul problematizării , a metodelor de expunere orală , a lucrărilor de laborator e.t.c., dar indiferent de gradul de dificultate acestea nu permit răspunsuri reproductive ci elaborarea acestora necesită reactualizarea selectivă a cunoștințelor însușite anterior , stabilirea de corelații între ele și restructurarea lor în funcție de conținutul întrebărilor și sensul lor.

În literatura de specialitate sunt menționate trei momente succesive în aplicarea acestei metode:

– momentul pregătitor: crearea situației problemă, enunțul problemei;

– momentul tensional: creat de contradicția dintre ceea ce se dă spre rezolvare și cunoștințele de care dispun elevii;

– momentul rezolutiv: descoperirea soluției și confirmarea ei de către profesor.

Indiferent de modalitatea de problematizare folosită profesorul trbuie să aibă în vedere următoarele: să conceapă situații problemă astfel încât să să determine și să mențină un nivel funcțional optim al proceselor și funcțiilor intelectuale solicitate, să conducă cu abilitate și competență dezbaterile, să intervină atunci când este nevoie iar în situații de blocare să amâne evaluarea răspunsurilor până la momentul cel mai potrivit.

Aplicație:

La clasa a V-a , la orice lecție de descriere a plantelor, după ce s-a învățat despre morfologia și fiziologia plantelor , poate fi prezentată o întrebare problemă ca de exemplu ,, Ce relatie există între funcțiile și alcătuirea viței de vie ?” Stiind că funcțiile stau la baza apariției, creșterii și dezvoltării organelor plantelor, de altfel organele viței de vie reprezentând baza și condiția de realizare a funcțiilor cestei plante.Rezolvarea problemelor se pote face individual sau în grup.

La clasa a VIII- a, la tema ,, Efectele poluării asupra mediului” poate fi formulată următoarea situație problemă ,, Pe marginea străzilor foarte circulate din orașe, arborii își modifică înfățișarea. De ce?”

Studiul de caz sau metoda Harward

Este o metodă care se bazează pe cercetare și stimulează gândirea critică prin analiza, înțelegerea , diagnosticarea și rezolvarea unui caz real prezentat de profesor.Această metodă îi prmite profesorului abordarea unor aspecte mai greu masurabile ale comportamentului elevilor și realizarea unui învățământ formativ prin participarea activă a elevilor la lecții. Totodata, se pot folosi concomitent mai multe metode de invatare.

Studiul de caz sau metoda Harward are trei variante de aplicare :

–   metoda situației: prezentarea unui caz în fața elevilor, aceștia urmând să ajungă la descoperiri;

– studiul analitic al cazului: profesorul indică sursele, elevii trebuie să găsească soluția;

– elevii nu beneficiază de o prezentare completă a cazului și nu au toate informațiile necesare, având doar elemente parțiale trebuie să la întregească pentru a găsi soluția.

"Cazul" poate fi considerat ca "o descriere a unei situatii concrete, reale care implica personaje, intamplari, atitudini, opinii si comportamente astfel incat sa creeze o problema ce se cere diagnosticata, analizata si rezolvata"(Dumitriu Constanta, Dumitriu D., 2003, p.316). 

Aceasta metoda se bazeaza pe cercetare si stimuleaza gandirea critica prin analiza, intelegerea, diagnosticarea si rezolvarea unui caz si are un caracter unic, concret si particular. " Cazul " trebuie sa : fie  autentic, presupuna urgenta interventiei, fie legat de preocuparile noastre, fie prezentat complet.

Principalele etape ale unui studiu de caz sunt:

alegerea cazului;

prezentarea cazului de către profesor sau de către elevi, familiarizerea cu acesta și sistematizarea informației;

analiza cazului , obținerea informațiilor necesare pentru rezolvarea acestuia , cercetarea materialului de către elevi;

stabilirea variantelor de rezolvare a cazului;

alegerea soluției optime, extragerea unor concluzii generale valabile in mai multe situatii de viata.

Aplicație:

La clasa a VIII a la capitolul ,, Echilibre în ecosisteme” studiul cazurilor de deteriorare a mediului pot fi scrise ținand cont de evenimentele de mediu actuale sau care au avut loc, de ceea ce se întâmplă la nivel local. Este bine ca elevii sa cunoasca mai multe aspecte ale aceleași probleme de mediu. De exemplu, intr-o clasa se poate face un studiu de caz pe o anumita problema locala de mediu ,,Lipsa spațiilor de depozitare a deșeurilor menajere din localitate” . Elevii pot discuta despre diferite proceduri care pot fi folosite, ce strategii, ce alternative au. In acest mod ei pot fi ajutati sa evalueze o situatie reala de viata si sa reactioneze in mod corect in situatii similare.

Jocul didactic

La clasele gimnaziale , jocul didactic este o metodă foarte atractivă . Această metodă poate fi integrată spontan în orice moment al lecției , atunci când elevii sunt obosiți sau devin neatenți , dar și la începutul lecției pentru a ,,sparge gheața”.Poate fi utilizată ca mijloc de dobândire de cunoștințe de consolidare dar și de evaluare a acestora.

Un joc didactic cuprinde următoarele componente :

sarcina didactică;

conținutul jocului;

elementele și reguluile jocului.

În general , orice problemă de învățământ poate fi transformată în joc dacă îndeplinește următoarele cerințe : are ca scop o sarcină didactică, folosește elemente de joc în vederea relizării sarcinilor , folosește un conținut adecvat și interesant prin forma de desfășurare și materialul folosit.

Aplicație: -Verificarea cunoștințelor se face prin metoda RAI Răspunde – Aruncă- Interoghează) .

Un joc de aruncare a unui obiect mic și ușor (minge) de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecția predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare și apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască și răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaște răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, și, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaște răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat nici un răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiți.

La clasa a VIII a la lecțiile cu specific de ecologie putem utiliza jocuri cum ar fi : rebusul, saradele, lotoul, călătoria imaginară, cine știe câștigă, urcușul pe munte e.t.c.

Aplicatie: La clasa a V –a la tema ,, Vița de vie ” am aplicat jocul ,, Urcușul pe munte ” astfel:

Reactualizarea cunoștințelor se face cu ajutorul unui joc,, Urcușul pe munte,, , elevii sunt împărțiți în două echipe si vor alege prin tragere la sorți un set de întrebări din lecțiile anterioare. Răspunsul corect va permite fiecărei echipe să urce o treapă spre vîrful muntelui, ehipa care nu răspunde corect va sta pe loc iar dacă echipa adversă dă răspunsul corect va mai urca o treaptă. Va câștiga echipa care ajunge prima. Membrii echipei câștigătoare vor primi ecusoane surpriză.

Prin cerințele care se impun elevilor de a-și asuma roluri , de a respecta niște reguli, de a concepe planuri de rezolvare, de a lua hotărâri, de a compara și evalua rezultatele, jocul didactic este o metodă care crează cadrul în care se dezvoltă competiția, curiozitatea și interesul elevilor pentru conținutul ce se studiază și formează deprinderi de folosire spontană a cunoștințelor acumulate anterior.

4.1.2.3. Metode și tehnici interactive de grup

În contextul actual de reformă a învățământului românesc se promovează o metodologie bazată pe acțiune, deci folosirea cât mai mult a metodelor interactive care să solicite mecanismele inteligenței, gândirii, ale creativității și imaginatiei. Prin folosirea acestor metode elevul depune efort de reflecție personală , intreprinde o acțiune mintală de căutare , de cercetare și redescoperire a adevărurilor și de elaborare a noilor cunoștințe.

Utilizarea metodelor interactive s-a dovedit a fi o practică de succes atât în predare cât și în evaluare deoarece: stimulează implicarea activă și conștientă a elevilor în sarcina didactică, exersează capacitatea de analiză și de luare a deciziilor la momentul potrivit, stimulând inițiativa elevilor, asigură o bună punere în practică a cunoștințelor , unele, cum ar fi portofoliul , oferă o perspectivă de ansamblu asupra activității elevului, descurajează practicile de învățare doar pentru notă.

Cubul

Metoda este folosită în cazul în care se dorește explorarea unei situații sau a unui subiect din mai multe perspective, oferind astfel elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unei abordări complexe și integratoare a subiectului.

Această metodă am aplicat-o cu succes în mai multe lecții, fiind o metodă care poate fi folosită în toate tipurile de lecții.

Aplicație:

La clasa: a Va, la tema: ,, Angiosperme dicotiledonate”, lectie de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor am aplicat această metodă astfel:

Am confecționat un cub din carton pe fețele căruia am notat cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

Am împărțit clasa în șase grupe a câte 4 – 5 elevi.

Fiecare grupă a primit un plic cu jetoane pe care se găsesc imagini cu diferite plante pe care trebuie să le grupeze pe familii. Profesorul cere elevilor să precizeze care este familia din care fac parte plantele care au fost identificate pe jetoane.

Pe baza activității anterioare am anunțat subiectul noii lecții și am explicat elevilor că în această lecție de recapitulare voi folosi metoda cubului.

Fiecare grupă își alege un lider care dă cu cubul și va primi o anumită sarcină de lucru în funcție de ce apare scris pe una din fețele cubului:

Descrie mediul de viață și caracterele generale angiospermelor dicotiledonate (grupa 1).

Analizează alcătuirea corpului la aceste plante (grupa 2).

Compară alcătuirea organelor acestor plante cu cea a gimnospermelor (grupa 3).

Aplică precizează importanța acestor plante pentru om (grupa 4).

Asociază dicotiledonatele studiate în funcție de domeniul de utilizare (grupa 5).

Argumentează superoiritatea angiospermelor față de gimnosperme(grupa 6).

Fiecare grupă, pe baza cunoștințelor anterioare , a informației din manual și din, va scrie ideile pe o foaie de flipchart, având la dispoziție 15 minute.

Foile de flipchart sunt lipite în fața clasei pentru a fi văzute de toți elevii, iar liderul grupei va prezenta frontal ideile scrise.

Se discută frontal ideile, se lămuresc informațiile neclare, se corectează greșelile și se completează cu noțiunile care lipsesc.

Se realizează schița tablei, care va fi notată de către elevi în caiete.

Știu / Vreau să știu / Am îmvățat

Atunci când învățarea se bazează pe cunoaștere și exprianțe anterioare care permit elevilor să lege ceea ce știu de noile informații ce trebuie învățate aceasta este mult mai eficientă și de durată. Deaceea utilizarea metodei Știu/ Vreu să știu / Am învățat în lecțiile de biologie s-a dovedit a fi o metodă eficiență , agreată de elevi care exersează gândirea liberă a elevilor asupra unei teme , facilitând realizarea unor conexiuni între idei și deschiozând căile de acces ale noiloir informații prin actualizarea cunoștințelor anterioare.

Aplicație: La clasa a VI –a la tema ,, Himenoptere” am aplicat această metodă astfel:

Folosind metoda Stiu/Vreau să stiu/ am învățat am prezentat cu ajutorul elevilor noul conținut.

Etape:

am organizat elevii în perechi,;

am desenat pe tablă următorul tabel:

Elevii au primt fișe de lucru cu următoarele cerințe:

Alcătuiți o listă cu noțiunile cunoscute despre insecte;

Elaborați o listă de întrebări cu ceea ce ați dori să știți despre albină;

Cițiți textul și identificați răspunsurile la întrebări;

După ce elevii au alcătuit lista cu noțiunile deja cunoscute completez prima coloană a tabelului, toți elevii vor fi atenți și fiecare pereche va completa acolo unde este nevoie;

Apoi completez cea de a doua coloană cu întrebările pe care elevii le-au identificat rezolvând cerința a doua din fișă;

In continuare recomand elevilor șă citească textul din manual referitor la albine. După ce elevii termină de lecturat textul revin la întrebările din coloana a doua , astfel vom obține răspunsuri pe care le vom nota în colana a treia ,, am învățat”;

Elevii vor face comparație între ceea ce știau deja și ceea ce au învățat;

Se discută pe marginea temei abordate ;

Informația cuprinsă în coloana a treia reprezintă și schema lecției pe care elevii si-o vor nota și în caiete.

Metoda facilitează integrarea informațiilor dobândite de elevi pe parcursul învățării și completarea cu altele noi, contribuie la organizarea reprezentărilor, exersează capacitatea elevilor de a înțelege conținuturi noi.

Organizatorul grafic

Această metodă reprezintă atât pentru profesor cât și pentru elevi o grilă de sistematizare a noțiunilor, iar prin reprezentarea grafică a materialului oferă posibilitatea unei gândiri vizualizate. Metoda facilitează esentializarea unui material mai complex pri schematizarea ideilor, ajută elevii să poată face o corelare între ceeace știu și ceea ce urmează șă învețe.

Organizatorul grafic poate fi utilizat pentru prezentarea structurată a informației în cinci moduri:

Pentru structuri de tip descriere

In organizatorul grafic se vor nota caracteristicile, utilizările, componentele unui organism animal sau vegetal, ale unui organ sau sistem, după descrierea acelui ceva. Tema poate fi descrisă de profesor, citită de elevi, predată anterior în cadrul altor lectii.