Conventia cu Privire la Drepturile Copilului Drepturi Garantate,mecanisme de Control,legislație Nationala,politici Internaționale Si Nationale

=== 27336fc061c9e4d1d5a66ec03392a5e9c2e445ff_368374_1 ===

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA PROTECȚIA INTERNAȚIONALĂ A DREPTURILOR OMULUI

CONVENȚIA CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI –

DREPTURI GARANTATE, MECANISME DE CONTROL,

LEGISLAȚIE NATIONALĂ, POLITICI INTERNAȚIONALE ȘI NAȚIONALE

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. Nicolae Voiculescu

Studentă : Nițu Raluca, grupa 306, anul III

BUCUREȘTI

2016

CUPRINS

INTRODUCERE

Această temă este una deosebit de complexă, iar studierea acesteia în contextul în care se petrec poate zilnic abuzuri asupra copiilor este necesară. Deși drepturile copilului sunt prevăzute prin Convenția cu privire la drepturile copilului, se petrec în continuare încălcări ale acestor drepturi, astfel că există copii care nu beneficiază de un nivel de trai decent, există copii pentru care accesul la serviciile medicale sau la educație este redus. De asemenea, pentru mulți copii nu există o protecție eficientă împotriva discriminării.

Cunoașterea drepturilor copilului asigură conștientizarea importanței drepturilor copilului și responsabilităților ce derivă din acestea. Multiplele încălcări ale drepturilor copilului pot fi prevenite sau măcar diminuate prin faptul că aceștia sunt protejați prin convenții internaționale și prin legi ale statului român.

Convenția ONU cu privire la drepturile copilului conține un set complet de standarde internaționale obligatorii în domeniul protecției drepturilor copiilor. Convenția exprimă întregul spectru al drepturilor omului și prevede dezvoltarea copilului într-o atmosferă de demnitate și justiție. Astfel că drepturile menționate în Convenția ONU sunt importante și necesare toate, acestea susținându-se reciproc fără să fie posibilă realizarea unei ierarhizări.

Metoda utilizată în cadrul acestei lucrări este cea hermeneutică, astfel că opiniile personale sunt exprimate prin interpretarea informațiilor de natură științifică. Aceasta se întrepătrunde cu metoda deductivă, în care informațiile de natură științifică sunt prezentate de la general la particular.

Prin această lucrare ne propunem să evidențiem principalele drepturi ale copiilor, dar și unele responsabilități ale acestora, așa cum derivă ele din Convenția cu privire la drepturile copilului. În acest sens se urmărește înțelegerea aspectelor pe care copiii le consideră a fi de cea mai mare importanță în ceea ce privește drepturile lor și a obstacolelor cu care aceștia se confruntă în exercitarea acestor drepturi.

2. CONVENȚIA ONU CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI

Ideea elaborării unui document care să înglobeze drepturile copilului a aparținut lui Eglantyne Jebb, militantă pentru drepturile copiilor și fondatoarea organizației Salvați Copiii. Aceasta, revoltată de consecințele Primului Război Mondial a luat decizia de a se implica în salvarea și îmbunătățirea vieții copiilor. Scopul urmărit a fost crearea unei organizații internaționale în măsură să intervină și în zonele slab dezvoltate sau mai puțin cunoscute, zone în care nu se aplica protecția copilului, iar drepturile acestora nu erau pe deplin respectate. În acest sens, programele dezvoltate de către Jebb urmăreau combaterea foametei și asigurarea asistenței medicale.

Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului are o istorie relativ recentă, fiind adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 1989. Convenția a fost adoptată de 194 de țări, cu excepția Statelor Unite și a Somaliei. Orice stat ce semnează respectiva Convenție îi recunoaște conținutul, se angajează să îl respecte și aplice corespunzător.

Secțiunea I. Drepturi garantate prin Convenția cu privire la drepturile copilului

Toți copiii au drepturi fundamentale, menționate clar în cadrul acestei Convenții. Toți copiii au dreptul la viață, la protecție împotriva influențelor negative, abuzului și exploatării și la participare la viața familială, culturală și socială. Adulții și guvernele au responsabilități și obligații referitoare la asigurarea respectării drepturilor copiilor.

Conform prevederilor Convenției ONU, copilul trebuie să fie tratat cu cel mai mare respect, iar statul are obligația să asigure pentru copii cele mai bune condiții, să vegheze la respectarea drepturilor acestora. Drepturile conținute în Convenția ONU trebuie să fie aplicate tuturor copiilor lumii, fără discriminare.

Drepturile tuturor copiilor trebuie să fie respectate, fără a ține cont de rasă, etnie, naționalitate, culoarea pielii, limba vorbită sau religia practicată. Copiii trebuie să protejați împotriva discriminării. În sensul Convenției, prin copil se înțelege orice ființă umană sub vârsta de 18 ani, cu excepția cazurilor în care legislația aplicabilă copilului respectiv stabilește limita majoratului sub această vârstă.

Drepturile fundamentale ale copilului garantate prin Convenția ONU sunt:

1. Dreptul la viață

Toți copiii au dreptul la viață, supraviețuire și dezvoltare normală. Conform acestei prevederi, orice copil are dreptul la viață. Statul este obligat să facă tot ceea ce este posibil pentru a asigura supraviețuirea și dezvoltarea copilului.

2. Dreptul la nume și naționalitate

Toți copiii au dreptul la un nume propriu, la o naționalitate, să-și cunoască familia și să fie îngrijiți de aceasta. Fiecare copil are dreptul să fie înregistrat după naștere și să aibă un nume și o cetățenie. Copiii au dreptul să-și cunoască familia și să fie îngrijiți de aceasta.

3. Dreptul la educație

Toți copiii au dreptul la educație, care să asigure egalitatea de șanse și dezvoltarea personalității. Aceștia au dreptul la învățământ gratuit, precum și la servicii de informare și orientare școlară și profesională. Copiii au dreptul la educație gratuită, statul fiind dator să asigure gratuitatea și obligativitatea cel puțin a învățământului primar.

4. Dreptul de a-și exprima liber ideile

Orice copil capabil de discernământ are dreptul garantat de a-și exprima opinia asupra problemelor care îl privesc. Aceștia au dreptul de a se informa liber și de a fi ascultați în ceea ce privește problemele lor. În sensul Convenției ONU copiii au dreptul ”la libertatea gândiri, a religiei, dreptul de a participa la întruniri ce nu încalcă drepturile celorlalte pesoane”. Astfel copiii au dreptul de a căuta și a primi informațiile necesare lor, dar și de a-și exprima ideile și opiniile, atâta timp cât nu încalcă drepturile altora.

5. Dreptul la îngrijire medicală

Copiilor trebuie să li se asigure cele mai bune condiții pentru a putea avea cea mai bună stare de sănătate, având dreptul la servicii medicale și de recuperare. În acest sens părinții vor fi informați cu privire la avantajele alăptării, păstrarea igienei corespunzătoare, dar și curățeniei mediului înconjurător, precum și despre modalități de prevenire a unor accidente. Copiii au dreptul la servicii sanitare și medicale, în mod special la serviciile de asistență primară. Ei au dreptul de a beneficia de programe de educație în domeniul sanitar. Statul este obligat să ia măsurile necesare pentru abolirea practicilor tradiționale nocive și pentru reducerea mortalității infantile. Statele sunt încurajate să coopereze la nivel internațional în vederea asigurării acestui drept.

6. Dreptul de a fi protejat împotriva violenței, abuzului sau neglijenței

Toți copiii trebuie să fie pe cât posibil protejați împotriva exploatării de orice fel, a violenței, a abuzului, a abandonului, precum și a altor tratamente dăunătoare. Statul trebuie să protejeze copiii de violență și să prevină astfel de cazuri prin dezvoltarea de programe care să sprijine copilul și persoanele care îl au în îngrijire și programe de reabilitare a copiilor victime.

7. Dreptul la joacă și timp liber

Copiii au dreptul la odihnă, vacanță, activități de natură artistică și culturală. Copiii au dreptul la timp liber și joacă, să se implice în activități variate, după interesele și vârsta lor: sport, muzică sau alte forme de artă, jocuri cu prietenii sau la calculator. Aceste activități îi vor ajuta să-și dezvolte talentele și aptitudinile, să se relaxeze, să le dea forțe și energie pentru școală.

Secțiunea II. Mecanisme de control

Există o serie de mecanisme folosite pentru aplicarea drepturilor copilului la nivel național, regional sau internațional. La nivel național, politicienii și creatorii de politici pot promova drepturile copilului prin constituțiile lor. Ratificarea Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului de către aproape toate statele lumii reflectă luarea unui angajament la nivel mondial față de principiile drepturilor copilului.

Ratificarea convenției ONU arată că guvernele au intenția de a pune în practică acest angajament. Statele părți au obligația de a modifica și de a crea legi și politici necesare pentru a implementa integral Convenția ONU și trebuie să facă astfel încât interesul superior al copilului să prevaleze în orice acțiune întreprinsă.

Constituția unei țări nu oferă întotdeauna protecție absolută împotriva abuzurilor drepturilor copilului. În aceste cazuri, cetățenii pot cere guvernului explicații și pot să îl tragă la răspundere pentru toate acțiunile sale. Societatea civilă ia naștere când cetățenii se organizează pentru a cere socoteală guvernului aflat la putere. Aceasta cuprinde organizații neguvernamentale (ONG-uri), organizații nonprofit (ONP-uri), organizații de binefacere și organisme de la nivel comunitar. În majoritatea țărilor, aceste organizații dețin un rol cheie ca „avocați” independenți ai copiilor sau ai unei anumite categorii de copii. Rolul acestor organizații este recunoscut de Convenție și de Comitetul ONU privind Drepturile Copilului. Ratificarea convenției ONU a condus la creșterea rapidă a numărului și influenței ONG-urilor ce promovează drepturile copilului, iar în multe țări europene s-au format chiar coaliții ale ONG-urilor active în domeniul drepturilor copilului.

Când un stat ratifică un instrument al drepturilor copilului așa cum este Convenția cu privire la drepturile copilului, acel stat trebuie să integreze prevederile respectivului instrument în legislație sau trebuie să îndeplinească într-un alt mod obligația de a respecta drepturile copilului. Respectarea Convenției cu privire la Drepturile Copilului este monitorizată de către Comitetul ONU privind Drepturile Copilului. Acesta primește rapoarte naționale de la guverne și rapoarte alternative de la ONG-uri.

Uniunea Europeană încearcă să își mențină angajamentul luat, acela de a promova și de a proteja drepturile copilului într-un mod nediferențiat și nediscriminatoriu. Uniunea Europeană încurajează statele:

să adere la normele și standardele internaționale și să le pună în aplicare

să coopereze în cadrul mecanismelor internaționale de protecție a drepturilor copiilor

să urmărească promovarea și protecția drepturilor copiilor

să îmbunătățească structurile de monitorizare a respectării drepturilor copiilor

să aloce resurse în scopul promovării protecției drepturilor copiilor

să încurajeze reforma legislativă

să combată nerespectarea drepturilor copiilor

să ofere posibilitatea ca copiii să participe la luarea deciziilor care îi privesc

să elaboreze programe de sensibilizare în domeniul drepturilor copiilor.

Pe lângă includerea problemei violenței în familie, atunci când este cazul, în cadrul dialogului politic și de transformare a acesteia în subiect al demersurilor, Uniunea Europeană va identifica, în special, posibilități de utilizare a finanțării comunitare și bilaterale, atunci când este cazul, în sprijinul măsurilor specifice de luptă împotriva violenței asupra copiilor în conformitate cu prezentele orientări și cu strategia de punere în aplicare a acestora.

Secțiunea III. Legislația natională în domeniul drepturilor copilului

În România, Convenția cu privire la drepturile copilului a fost ratificată prin Legea 18/1990 pentru ratificarea Conventiei ONU. Prevederile Convenției ratificate au stat la baza elaborării ulteior a Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, lege ce prezintă drepturile și libertățile de care trebuie să se bucure fiecare copil.

Legea nr. 272/2004 reglementează în mod unitar drepturile copiilor, indiferent dacă trăiesc în familie ori sunt îngrijiți de stat. Bazată pe principiile Convenției de la Haga privind drepturile copiilor, Legea 272/2004 garantează dreptul minorilor la:

educație

îngrijire medicală

imagine publică

intimitate

liberă exprimare și opinie

protecție împotriva exploatării

asistență socială

vacanță și odihnă.

Conform legislației în vigoare în România, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, toate autoritățile publice, organismele private și persoanele responsabile de protecția copilului trebuie să respecte drepturile copilului, în concordanță cu prevederile Convenției cu privire la drepturile copilului și a altor acte internaționale.

Respectarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii generale:

respectarea și promovarea interesului copiilor

nediscriminarea

oferirea de șanse egale

responsabilizarea părinților cu privire la îndeplinirea obligațiilor părintești

descentralizarea pe cât posibil a serviciilor de protecție a copilului

asigurarea de îngrijiri cât mai individualizate pentru copii

ascultarea opiniei copilului și luarea ei în considerare

protecție contra abuzului și exploatării

interpretarea normelor juridice în corelație cu reglementările în domeniu.

Drepturile prevăzute de legislația în vigoare în țara noastră sunt drepturi garantate pentru toți copiii, fără a discrimina copiii în funcție de rasă, culoare, naționalitate, limbă, religie, opinii, apartenență etnică sau socială sau situație materială.

Legislația privind protecția și promovarea drepturilor copilului aplicabilă României aduce elemente de noutate, în sensul extinderii ariei de reglementare a acesteia la toți copiii, indiferent de locația acestora, indiferent dacă se află lângă părinți sau sunt separați de ei, indiferent dacă întâmpină probleme de sănătate, un anumit grad de handicap sau probleme de comportament. Acestora, fără discriminare, li se garantează prin lege exercitarea tuturor drepturilor prevăzute în Convenția ONU.

Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului menționează că părinții sunt responsabili de creșterea și dezvoltarea copilului, responsabilitatea colectivității locale fiind auxiliară. Un aspect pozitiv din punctul meu de vedere este faptul că legea prevede pedeapsa cu închisoarea ca sancțiune pentru părinții ce își maltratează copiii sau pentru cei ce îi expun la unele situații ce prezintă risc maxim.

În România Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului este responsabilă de coordonarea metodologică în domeniu și de elaborarea de politici și strategii pentru protecția copiilor, iar consiliile județene sunt responsabile cu asigurarea protecției copiilor din unitățile administrativ-teritoriale aflate în subordinea lor.

Conform legislației în vigoare, președintele consiliului județean are funcție de control și coordonare în domeniul protecției copilului. Atribuțiile acestea sunt realizate prin aparatul propriu al consiliului județean, coordonat de secretarul general al consiliului. Conform legii 272./2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, responsabilitatea în domeniul drepturilor copiilor se poate delega până la nivelul consiliilor locale.

Secțiunea IV. Politici internaționale în domeniu

Uniunea Europeană urmărește în cadrul politicii sale externe privind drepturile omului, promovarea și protecția drepturilor copilului, ținând seama de interesele copilului și de dreptul acestuia la protecție împotriva discriminării și dreptul de a participa la luarea deciziilor. Pentru a-și atinge aceste obiective ale sale, Uniunea Europeană promovează măsuri și acțiuni specifice în domeniile considerate prioritare, bazate pe strategii de punere în aplicare.

Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului este tratatul în domeniul drepturilor copilului ce conține un set de standarde internaționale obligatorii în domeniul promovării și protecției drepturilor copiilor. Pe lângă celelalte standarde în domeniul protecției drepturilor copilului, inclusiv standardele Consiliului Europei, aceste instrumente internaționale asigură o bază solidă exercitării drepturilor omului de către toți copiii, constituind referința în promovarea și monitorizarea progreselor în concretizarea drepturilor copilului.

Strategia Consiliului Europei în domeniul promovării drepturilor copilului este modalitatea prin care Consiliul Europei urmărește să își consolideze capacitatea de a ghida și de a oferi suport tuturor statelor membre ale Uniunii Europene pentru politicile sociale în domeniul protecției copilului. Drepturile copilului sunt parte integrantă a drepturilor omului, drepturi pe care statele membre ale Uniunii Europene au obligația de a le respecta în virtutea Convenției ONU cu privire la drepturile copilului. Pentru ca Uniunea Europeană să ia măsurile necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei CE în domeniu promovării drepturilor copilului, fiecare dintre instituțiile sale trebuie să se implice în mod activ.

Alte angajamente internaționale privind promovarea și protecția drepturilor copiilor au fost adoptate la Sesiunea specială a ONU dedicată copiilor (UNGASS), prevăzându-se o strategie bazată pe termene obligatorii pentru punerea în aplicare și monitorizarea progreselor. Adoptarea Declarației UNNGASS și a Planului de acțiune -O lume demnă pentru copii- urmărește cu preponderență promovarea drepturilor copiilor și aplicarea scopurilor, acțiunilor și strategiilor convenite prin Declarație.

În plus, Declarația Mileniului și Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului cu relevanță directă în privința drepturilor copilului au fost acceptate în întregime. Documentul final al Reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005 a reafirmat importanța atingerii obiectivelor și țelurilor acestora.

Un alt document strategic esențial la nivel european în această materie îl constituie Recomandarea Comisiei Europene ”Investiția în copii”, construită ca și cadru comun european care să consolideze sinergiile dintre domeniile politice relevante. Recomandarea CE își propune să ”sprijine statele membre în revizuirea politicilor în domeniu și să învețe unele din experiența altora în vederea îmbunătățirii eficienței și eficacității politicilor proprii, ținând însă cont de diversitatea problemelor cu care se confruntă acestea și de contextul local și cel regional”.

Prin aceste orientări ale Uniunii Europene pentru promovarea și protecția drepturilor copilului, Uniunea Europeană subliniază importanța principalelor instrumente juridice, norme și standarde europene și internaționale în domeniul drepturilor omului, precum și a angajamentelor politice relevante în domeniul promovării și protecției drepturilor copilului. În ciuda unui cadru legal cuprinzător în domeniul drepturilor copilului și a progreselor în atingerea obiectivelor, realitatea pentru milioane de copii este încă contrastantă raportat la aceste obiective. Copiii se confruntă cu amenințări importante la adresa supraviețuirii, cu lipsa de educație de calitate și cu serviciile sociale și de sănătate necorespunzătoare. În acest sens considerăm că ar fi benefică organizarea de campanii de conștientizare, în care adulții și copiii să fie instruiți în ceea ce priveste drepturile copilului și importanța respectării acestora. În cadrul acestor campanii obiectivul principal ar fi creșterea nivelului de constientizare a drepturilor copilului în rândul familiilor, dar și în cadrul mass-media.

Adesea copiii sunt victimele celor mai grave forme de abuz, ale exploatării sexuale, ale bolilor și diferitelor forme de violență. Din cauza lipsei educației aceștia sunt obligați să se căsătorească la vârste fragede și să suporte practici tradiționale dăunătoare dezvoltării lor. Copiii aparținând unor categorii vulnerabile sau cei aflați în situații dificile se confruntă cu riscuri deosebite și sunt expuși discriminării, marginalizării și excluderii. Fetele de vârstă fragedă se confruntă cu riscuri specifice și necesită o atenție deosebită. Fetele sunt mai predispuse a fi victime ale abuzurilor sau exploatării, însă exploatarea și abuzul sunt frecvente și la băieți, însă aceștia mai rar vor relata abuzurile îndurate. Fetele raportează mai repede decât băieții abuzul, însă uneori există riscul ca acestea să nu raporteze exploatarea sau abuzul și se complacă în unele situații periculoase, datorită nevoii de acceptare, mai pregnantă în cazul persoanelor de sex feminin.

Secțiunea V. Politici naționale în domeniu

Până de curând, întregul domeniu al protecției copilului din România era tratat în conformitate cu o legislație în schimbare, supusă amendamentelor sau abrogărilor. Din aceste cauze exista nevoia reală de a integra politicile de protecție a copilului și cele privind protecția familiei și de a revizui legislația pentru a avea în final o lege a copilului completă și usor de aplicat.

Cu toate că Uniunea Europeană a avut un rol foarte important în reforma din domeniul protecției copilului în România, UNICEF a fost cea care a scos în evidență pentru prima dată anumite probleme și care a insistat asupra reformei. Prin studiile sale UNICEF a furnizat informații și recomandări folosite pentru a decide unde este mai mare nevoie de asistență tehnică sau financiară.

UNICEF a oferit sprijin și expertiză Guvernului în elaborarea noului pachet legislativ în domeniul protecției copilului, aprobat de Parlament în 2004. După implementarea noii legi întregul mecanism de tratare a problemelor copiilor vulnerabili s-a modificat. Situația fiecărui copil în parte este abordată într-o manieră cuprinzătoare, toate instituțiile colaborând pentru rezolvarea unui caz. Noua abordare în domeniul protecției drepturilor copiilor presupune că strategiile de intervenție activează în cazuri particulare de violare a drepturilor copilului cât și în cazuri generale de abuz – în aceste din urmă cazuri fiind luată în considerare situația familială a copiilor abuzați.

Elaborarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului își propune asigurarea unui cadru efectiv de implementare a principalelor priorități în domeniul politicilor pentru copii ale Programului de Guvernare, astfel concepute încât să permită condiții de dezvoltare și formare a copiilor de la naștere la majorat. Strategia națională în domeniu urmărește promovarea investiției în dezvoltarea și bunăstarea copilului, în condițiile respectării drepturilor copilului, și a satisfacerii nevoilor lui.

Principiile strategiei

1. Promovarea centrării societății pe dezvoltarea și bunăstarea copilului

Copilul trebuie să reprezinte o valoare centrală a oricărei societăți și resursa umană a viitorului. Actualele probleme nu pot fi depășite fără un efort colectiv direcționat sistematic pentru bunăstarea copilului.

2. Promovarea și respectarea interesului superior al copilului.

Interesul superior al copilului reprezintă principiul fundamental pe care se bazează toate actele normative ce reglementează domeniul protecției și promovării drepturilor copilului. Principiul interesului superior este o regulă conform căreia atunci când se impune luarea oricărei decizii care poate influența viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului, factorii de decizie vor analiza toate implicațiile posibile pe care decizia în cauză le poate avea asupra acestuia.

3. Universalitatea, nediscriminarea și egalitatea de șanse

Prin măsurile propuse, Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului asigură cadrul necesar respectării drepturilor tuturor copiilor, fără nicio discriminare, asigurând fiecăruia exercitarea liberă și deplină a drepturilor lor, în condiții de egalitate. Principiul nediscriminării obligă autoritățile să ofere copiilor aflați în situații similare același tratament și să nu existe o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.

4. Responsabilitatea părinților și caracterul subsidiar al intervențiilor statului

Strategia își propune continuarea măsurilor privind sprijinirea și conștientizarea părinților cu privire la responsabilitatea primară ce le revine în tot ceea ce înseamnă creșterea și educarea copilului. Exercitarea acestor responsabilități trebuie sprijinită prin intervenția autorităților doar dacă resursele familiale nu asigură satisfacerea nevoilor copilului.

5. Promovarea parteneriatului interinstituțional și cu societatea civilă

Obiectivele, măsurile și activitățile prevăzute în cuprinsul strategiei continuă linia demersurilor orientate spre întărirea parteneriatului dintre sectorul public și cel privat. Parteneriatele între diverșii actori instituționali au ca scop schimbarea modului în care comunitatea înțelege să asigure protecția reală și efectivă a copiilor. Este promovat parteneriatul comunitar, care pornește de la ideea că responsabilitatea față de copii nu trebuie să aparțină unei singure autorități sau instituții.

6. Participarea și consultarea copiilor în adoptarea deciziilor care îi privesc

Participarea și consultarea reprezintă elemente cheie ale procesului de elaborare a politicilor destinate copiilor. Participarea copiilor precum și un proces continuu de implicare în deciziile care îi privesc favorizează schimbul de informații și dialogul constant între adulți și copii, în baza reciprocității respectului și a valorizării opiniilor copiilor.

7. Asigurarea stabilității, continuității și a complementarității îngrijirii acordate fiecărui copil și asigurarea unui mediu familial pentru copiii din sistemul de protecție specială.

Copilul are nevoie de un mediu familial stabil, serviciile oferite trebuie să fie gândite astfel încât să fie disponibile în orice moment, urmărind însă sprijinirea autonomiei copilului la maturitate, în paralel cu acoperirea unor nevoi care pot apărea. Importanța asigurării stabilității pentru fiecare copil trebuie să rămână o prioritate, profesioniștilor în acest domeniu revenindu-le rolul de a identifica soluțiile care pot avea caracter de permanență și care satisfac toate nevoile copilului.

8. Echitatea și transparența alocărilor financiare destinate copiilor

Starea de sănătate, educația și incluziunea socială a copiilor au un impact direct asupra costurilor sociale și asupra evoluției societății, iar finanțarea măsurilor destinate dezvoltării armonioase a copiilor este una dintre modalitățile efective de îndeplinire a obligațiilor asumate de către stat în ceea ce privește protecția drepturilor copilului. Transparența alocărilor bugetare destinate copiilor nu înseamnă numai evidențierea separată a acestora în cadrul bugetului general ci și identificarea acelor modalități concrete prin care bugetele să fie utilizate în vederea asigurării respectării drepturilor copiilor. În procesul complex de asigurare a transpunerii în practică a măsurilor referitoare la respectarea și promovarea drepturilor copilului, statului român îi revine responsabilitatea asigurării resurselor. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului obligă statele în ceea ce privește disponibilitatea resurselor, alocarea corectă a acestora și utilizarea în scopul asigurării respectării drepturilor copilului. Alocările bugetare explicite pentru copii vor trebui să devină pentru autorități o prioritate care să contribuie la asigurarea resurselor necesare asigurării unei protecții adecvate și a respectării efective a drepturilor.

Concluzii

Când este vorba de protecția drepturilor copilului, suntem tentați să ne gândim doar la copiii defavorizați din centrele de plasament sau de pe stradă, însă și copiii care trăiesc în cadrul unei familii trebuie să fie protejați. Unii dintre aceștia sunt neglijați de părinții prea ocupați, alții sunt maltratați, iar celor mai mulți pur și simplu nu le sunt respectate drepturile. Deși se vorbește puțin despre neglijare, aceasta este una dintre cele mai frecvente forme de abuz, având ca și caracteristică neglijarea nevoilor fizice și psiho-emoționale de către adultul responsabil de creșterea copilului. Consilierea efectuată de specialiști în domeniu poate ajuta părinții să evite neglijarea copiilor, astfel că la dispoziția părinților sunt puse servicii gratuite de consiliere prin organizația Salvați Copiii.

În opinia noastră ar trebui intensificate demersurile de creștere a nivelului de informare a copiilor cu privire la drepturile lor. Aceste demersuri ar trebui să fie însoțite de activități care să vizeze dezvoltarea abilităților copiilor de a acționa sau de a cere sprijin în situațiile în care drepturile le sunt ignorate sau încălcate. Este important să se urmărească și creșterea solidarității în rândul copiilor, având în vedere nivelurile îngrijorătoare de intoleranță, dar și interesul scăzut al elevilor cu privire la unele situații periculoase apărute în cadrul cercului de prieteni sau la colegii lor.

Din păcate există în România numeroși copii ale căror drepturi nu sunt respectate, care sunt abuzați fără a avea posibilitatea de a se dezvolta normal. Soluția propusă de noi este o atenție sporită acordată opiniilor copiilor și ascultarea activă a acestor opinii. Pentru aceasta s-ar putea organiza unele sesiuni de informare a copiilor, cu o componentă de ascultare activă a acestora.

Cunoașterea drepturilor copilului asigură conștientizarea importanței drepturilor copilului și a responsabilităților ce derivă din acestea. Multiplele încălcări ale drepturilor copilului pot fi prevenite sau măcar diminuate prin faptul că aceștia sunt protejați prin convenții internaționale și prin legi ale statului român. Este necesară îmbunătățirea situației copiilor aflați în situații de risc, prin implicarea activă a familiei și a profesorilor.

Considerăm că este benefică activitatea desfășurată în acest domeniu de Asociația
Telefonul Copilului, asociație ce a lansat Telefonul Copilului, în încercarea de a promova respectarea drepturilor copilului sau de a solicita consiliere specializată. În cazul unor abuzuri grave aspectele semnalate sunt transmise urgent în vederea intervenției rapide fără a aștepta acordul persoanei care a sesizat abuzul, deoarece este posibil ca viața copiilor să depindă de intervenția cât mai rapidă.

Ocrotirea de către statul român a copilului constituie o preocupare politică, socială și economică principală. Din păcate, din cauza finanțărilor insuficiente pentru acest domeniu, drepturile copiilor sunt încă destul de des încălcate, cu consecințe negative asupra dezvoltării acestora.

În primul rând ar trebui să se majoreze investițiile în apărarea drepturilor copiilor, mai ales prin cooptarea de personal calificat în acest domeniu. În al doilea rând se evidențiază necesitatea verificărilor suplimentare ale respectării acestor drepturi și sancționarea drastică a celor ce le încalcă. În al treilea rând menționăm din nou necesitatea derulării unor programe de conștientiazare a părinților și copiilor cu privire la drepturile acestora din urmă.

Bibliografie

Pop L.M., Investiția în Copii: Întreruperea ciclului de reproducere a dezavantajelor. Un studiu asupra politicilor naționale, disponibil online la: ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=11656&langId=ro

Convenția cu privire la drepturile copilului, București, 2010, disponibil online la: http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010000_Conventie_ONU_drepturile_copilului_2010.pdf

Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020, diposnibil online la: http://socialtrend.ro/wp-content/uploads/2015/08/strategia_nationala_drepturile_copilului_2014-2020.pdf