CONVEN ȚIEI DE LA NEW YORK DIN 1958 UN GHID PENTRU JUDEC ĂTORI INTERNATIONAL COUNCIL FOR COMMERCIAL ARBITRATION CONSILIUL INTERNATIONAL PENTRU… [626574]

INTERNATIONAL COUNCIL
FOR COMMERCIAL ARBITRATION
CONSILIUL INTERNATIONAL
PENT
RU ARBITRAJ COMERCIAL
GHIDUL ICCA
PENTRU INTERPRETAREA
CONVEN ȚIEI DE LA NEW YORK DIN 1958
UN GHID PENTRU JUDEC ĂTORI

INTERNATIONAL COUNCIL
FOR COMMERCIAL ARBITRATION
CONSILIUL INTERNATIONAL
PENTRU ARBITRAJ COMERCIAL
GHIDUL ICCA PENTRU INTERPRETAREA
CONVEN ȚIEI DE LA NEW YORK DIN 1958
UN GHID PENTRU JUDEC ĂTORI
cu asisten ța
Curții Pe
rmanente de Arbitraj
Palatul P ăcii, Haga

Pu
blicat de International Council for Commercial Arbitration –
Consiliul International pentru Arbitraj Comercial
<www.arbitration-icca.org>
ISBN 978-94-92405-11-1
Toate drepturile rezervate.
© 2018 International Council for Commercial Arbitration
© Consiliul International pentru Arbitraj Comercial (ICCA). Toate
drepturile rezervate. Consiliul Interna țional pentru Arbitraj Comercial
(ICCA) dore ște să încurajeze utilizarea acestu i Ghid în scopuri didactice și
pentru promovarea arbitrajului. În consecin ță, este permis ă reproducerea
și copierea acestui Ghid cu condi ția ca acest Ghid să fie reprodus cu
acurateț, fără modific ări și într-un context care nu induce în eroare și
numai în cazul în care calitatea de autor și drepturile de autor al ICCA
sunt clar recunoscute.
Pentru mai multe informa ții, ne pute ți contacta la adresa urm ătoare
[anonimizat].
© International Council for Commercial Arbitration (ICCA). All rights
reserved. The International Council for Commercial Arbitration (ICCA)
wishes to encourage the use of this Guide for teaching purposes and for
the promotion of arbitration. Accordingly, it is permitted to reproduce or copy this Guide, provided that the Guide is reproduced accurately, without alteration and in a non-misl eading context, and provided that
ICCA’s authorship and copyrigh t are clearly acknowledged.
For further information, please contact us at [anonimizat].

Acest Ghid al ICCA pentru interpretarea Conven ției de la New York
din 1958 a fost tradus de
Crenguța LEAUA
Ștefan DEACONU
Călin COSMA
NOTA TRADUC ĂTORULUI: Acest ă traducere în limba român ă are la
bază varianta original ă a Ghidului și, în consecin ță, conține informa ții
aduse la zi pân ă în mai 2011.

Ghidul CIAC privind CNY vii PREFAȚĂ DE PROFESORUL PIETER SANDERS,
EDITOR ONORIFIC

Convenția de la New York din 1958 este cel mai de succes instrument
multilateral în materia dreptului comer țului interna țional. Este
elementul central în mozaicul tratatelor și al legilor arbitrale care
garanteaz ă aplicarea sentin țelor arbitrale și a conven țiilor arbitrale.
Instanțele judec ătorești din întreaga lume au aplicat și interpretat
Convenția pentru mai bine de cincizeci de ani, de o manier ă din ce în
ce mai unificat ă și armonizat ă.
În anul 1958, am participat la redactarea Conven ției ca delegat din
partea Regatului Țărilor de Jos. Am început s ă lucrăm în baza unui
proiect care a fost elaborat ini țial de Camera de Comer ț Internațională
(CCI)(ICC) în 1955. Proiectul CCI prevedea executarea sentin țelor
„internaționale”.Acesta a fost prezentat Consiliului Economic și Social
al Națiunilor Unite (ECOSOC). ECOSOC a modificat proiectul pentru
ca acesta s ă se aplice sentin țelor „străine”. Conferin ța a lucrat pe acest
proiect în perioada 20 mai – 10 iunie 1958.
Au fost aduse modific ări și adăugiri proiectului, ceea ce a condus
la așa-numita „propunere olandez ă”. Una dintre modific ări a constat
în eliminarea cerin ței dublului exequatur c u s c o p u l d e a f a c e posibilă
prezentarea sentin țelor arbitrale în vederea execut ării fără a fi necesar ă
obținerea prealabil ă din partea instan țelor judec ătorești ale Statului în
care acestea au fost pronun țate, a unei declara ții care să constate for ța
lor executorie. O alt ă modificare a constat în restrângerea motivelor de
refuz a execut ării sentin țelor arbitrale la șapte motive enumerate în
articolul V transferând astfel sarcina probei c ătre partea care se opune
executării. Cele șapte motive enumerate în Conven ție au devenit
motive exclusive de refuz a execut ării. Sarcina probei ce revine p ărții

PREFAȚĂ
viii Ghidul CIAC privind CNY care se opune execut ării și lista exhaustiv ă a motivelor de refuz a
executării sunt ast ăzi recunoscute ca tr ăsături esen țiale ale Conven ției.
Articolul II al Conven ției a fost ad ăugat în faza final ă a redact ării
proiectului, ca urmare a propun erii olandeze. Acesta prevede c ă
instanțele judec ătorești trebuie să trimită părțile la arbitraj atunci când
una dintre p ărți se întemeiaz ă pe o conven ție arbitral ă valabilă.
Proiectul de lucru prevedea numai executarea sentin țelor arbitrale
străine. Introducerea unui arti col care prevedea recunoa șterea
convențiilor arbitrale oferea o mai mare eficacitate decât
reglementarea anterioar ă, care era cuprins ă în dou ă instrumente:
Protocolul de la Geneva din 1923 privitor la clauzele de arbitraj și
Convenția de la Geneva din 1927 pentru executarea sentin țelor
arbitrale str ăine.
Pentru a realiza o aplicare unitar ă și armonizat ă a Conven ției de la
New York era necesar instituirea unui sistem eficient de raportare a
cazurilor în care se aplic ă Conven ția de la New York la nivel mondial.
Acesta este motivul pentru care publicarea Yearbook Commercial
Arbitration al ICCA [Anuarul ICCA pentru Arbitraj Comercial] a fost
inițiată în anul 1976. Atunci eu eram editor. De atunci, au fost
publicate treizeci și cinci de volume. Yearbook este de asemenea
disponibil online <pe www.kluwerarbitration.com>. Yearbook a
raportat 1.666 hot ărâri ale instan țelor judec ătorești referitoare la
Convenția de la New York, provenind din 65 din cele 145 de State
membre la Conven ție.
Convenția a fost inovatoare. Profesorul Matteucci, delegatul italian
la Conferin ță, a numit-o „o inova ție foarte îndr ăzneață”. Conven ția a
trecut testul timpului. Dup ă mai bine de cincizeci de ani, ne putem
încă aștepta la adapt ări favorabile în ceea ce prive ște interpretarea
textului acesteia ca r ăspuns la tehnologia modern ă și la practic ă.
Legea Model a UNCITRAL [Comisia Na țiunilor Unite pentru
Dreptul Comer țului Interna țional] privind arbitrajul comercial

PREFAȚĂ
Ghidul CIAC privind CNY ix internațional din 1985, astfel cum a fost modificat ă în 2006, a fost
adoptată în peste șaptezeci de State și State federale. Unele State au
adoptat Legea Model f ără a o modifica. Alte State au adoptat legi
moderne în materie de arbitraj, inspirate din Legea Model. Instan țele
judecătorești pot să aplice dispozi ții mai favorabile prev ăzute în legi
moderne în materie de arbitraj adoptate de c ătre State potrivit articolul
VII al Conven ției.
Aceste legi moderne în materie de arbitraj pot de asemenea con ține
dispoziții privind procedura execut ării unei sentin țe. Conven ția
prevede numai documentele care trebuie prezentate instan țelor
judecătorești (articolul IV) și precizeaz ă că nu pot fi impuse condi ții
mult mai restrictive și nici cheltuieli de judecat ă mult mai ridicate
decât acelea care vor fi impuse pentru executarea unei sentin țe
arbitrale na ționale (articolul III). Secretariatul UNCITRAL și Asociația
Internațională a Barourilor (IBA) au analizat aceste condi ții și în
Raportul s ău din 2008, UNCITRAL a stabilit c ă există „soluții
divergente cu privire la nu meroasele reguli de procedur ă diferite care
reglementeaz ă recunoa șterea și executarea sentin țelor potrivit
Convenției.” (Raportul Comisiei Na țiunilor Unite pentru dreptul
comerțului interna țional, A/63/17, paragraful 355, pag.76).
UNCITRAL a solicitat Secretariatului s ă depună eforturile necesare
pentru elaborarea unui ghid care s ă incorporeze Conven ția de la New
York, cu scopul de a promova o interpretare și o aplicare uniform ă. Un
astfel de ghid poate introduce regu li uniforme referitoare la procedura
executării.
Inițiativa ICCA pentru elaborarea unui G h i d a l I C C A p e n t r u
interpretarea Conven ției de la New York din 1958: un ghid pentru judec ători
este o completare binevenit ă și un partener util la Yearbook al ICCA.
Ghidul prezint ă într-o manier ă clară, concisă și simplă întrebările
la care trebuie s ă se răspundă și etapele pe care instan țele judec ătorești
trebuie s ă le urmeze atunci când aplic ă Conven ția de la New York,

PREFAȚĂ
x Ghidul CIAC privind CNY subliniind abordarea favorabil ă executării a Conven ției. Mă aștept ca
acest Ghid s ă fie un instrument eficace în promovarea motto-ului pe
care l-am repetat în numeroase ocazii : vivat, floreat et crescat Conven ția
de la New York din 1958 .

Pieter Sanders
Schiedam, aprilie 2011

Ghidul CIAC privind CNY xi INTRODUCERE

Neil Kaplan

Ideea acestui Ghid al Conven ției pentru recunoa șterea și executarea
sentințelor arbitrale str ăine, adoptat ă la New York la 10 iunie 1958,
cunoscut ă sub denumirea de Conven ția de la New York, s-a n ăscut în
mod esen țial la începutul anilor 1990, pe parcursul celor cinci ani în
care am fost singurul judec ător în func ție pe Lista de arbitraj și
construc ție a Înaltei Cur ți din Hong Kong.
Înainte s ă devin judec ător, am interac ționat cu arbitrajul și cu
Convenția de la New York în calitate de avocat. Deoarece Conven ția
este aplicat ă în 145 State și pentru c ă utilizarea arbitrajului a crescut
semnificativ în ultimii 25 ani, m-am gândit la judec ătorii din întreaga
lume care ar putea fi pu țin familiariza ți cu prevederile Conven ției și
cu interpretarea sa actual ă.
M-am bucurat s ă descopăr că îngrijorările mele au fost împ ărtășite
de către unii dintre colegii mei din Consiliul Interna țional pentru
Arbitraj Comercial (International Council for Commercial Arbitration-
ICCA) și am fost încântat când ace știa au acceptat s ă contribuie la
redactarea Ghidului. Profesorul Gabrielle Kaufman-Kohler este în
același timp un distins academician, directorul Departamentului de
Drept interna țional privat din cadrul Universit ății din Geneva și un
arbitru interna țional foarte activ specializat în particular pe
diferendele în materie de investi ții. Ea este partener în cadrul societ ății
de avocatur ă Levy Kaufmann-Kohler din Geneva. Profesorul Guido
Tawil este directorul Departamentului de Drept administrativ al
Facultății de Drept din cadrul Universit ății din Buenos Aires și este
managing partner în cadrul societ ății de avocatur ă M&M Bomchil din
Buenos Aires. El este de asemenea un arbitru experimentat. Kim

INTRODUCERE
xii Ghidul CIAC privind CNY Rooney a fost partener al White&Case în Asia, biroul din Hong Kong,
iar acum practic ă avocatura în baroul din Hong Kong. Marike
Paulsson este co-autor, împreun ă cu Profesorul Albert Jan van den
Berg, al celei de-a doua edi ții a lucrării de referin ță a acestuia din urm ă
referitoare la Conven ția de la New York (The New York Arbitration
Convention of 1958 (Kluwer, 1981)) . Ea este consultant în cadrul
cabinetului de avoca ți Hanotiau & van den Berg din Bruxelles. Am
fost asista ți și îndruma ți cu succes de c ătre o echip ă de redactare,
compusă din Judy Freedberg, Silvia Borelli și Alice Siegel, toate aceste
persoane fiind în prezent sau an terior responsabile cu publica țiile
ICCA.
Scopul acestui Ghid este de a pr ezenta o imagine de ansamblu a
Convenției și de a oferi judec ătorilor care solu ționează cererile
întemeiate pe Conven ție, indica ții referitoare la domeniul,
interpretarea și aplicarea Conven ției. Obiectivul nostru este de a avea
un Ghid concis, redactat într-un limbaj simplu, astfel încât s ă
constituie o îndrumare pentru un studiu mai aprofundat, dac ă este
cazul. Ghidul este conceput pentru a oferi r ăspunsuri la întreb ările
specifice care pot ap ărea în orice stadiu al aplic ării Conven ției, mai
degrabă decât a fi o lucrare de referin ță detaliat ă. Acest Ghid se
adreseaz ă judecătorilor, care sunt parte integrant ă a bunei func ționări
a Conven ției.
Sperăm ca acest Ghid s ă nu fie util numai pentru judec ători, ci și
pentru studen ți, profesori și practicieni. Am încercat s ă evităm, pe cât
posibil, discursul teoretic dar din p ăcate nu am reu șit de fiecare dat ă.
Mare parte din jurispruden ța care a f ăcut obiectul unor numeroase
discuții, controverse și a trezit un mare interes în mediul academic nu
este de interes pentru aplicarea normal ă a Conven ției. Am f ăcut
referire la anumite solu ții din jurispruden ță pentru a ilustra un anumit
aspect particular, dar am încercat s ă le reducem la principiile
fundamentale.

INTRODUCERE
Ghidul CIAC privind CNY xiii Ne-am limitat analiza la elementele esen țiale ale Conven ției de la
New York. Lucrarea profesorului van den Berg din 1981 și a doua sa
ediție a cărei publicare este prev ăzută pentru anul 2012, con ține
informații detaliate referitoare la Conven ție. Extrasele din hot ărârile
instanțelor judec ătorești care aplic ă Conven ția, comentariile f ăcute pe
marginea acestor hot ărâri publicate anual începând cu anul 1976 în
Yearbook Commercial Arbitration al ICCA și capitolele consacrate
aplicării Conven ției de la New York din International Handbook on
Commercial Arbitration al ICCA, constituie o surs ă suplimentar ă de
informare în ceea ce prive ște Conven ția de la New York.
Convenția se întemeiaz ă pe o abordare favorabil ă executării.
Aceasta faciliteaz ă și garanteaz ă recunoa șterea conven țiilor arbitrale și
executarea sentin țelor arbitrale și, în acest fel, serve ște la realizarea
schimburilor comerciale interna ționale. Aceasta prevede un mijloc de
securitate comercial ă suplimentar ă pentru p ărțile care încheie
tranzacțiii interna ționale.
Succesul arbitrajului comercial interna țional modern se întemeiaz ă
pe doi piloni: Conven ția de la New York și Legea Model a UNCITRAL
privind arbitrajul comercial interna țional din 1985 (modificat ă în 2006)
(ale căror texte sunt integral reproduse în Anexa I și II). Legea Model
este baza, ca lege arbitral ă de imediat ă aplicabilitate pentru Statele
care nu dispun sau nu doresc s ă înlocuiasc ă o lege arbitral ă vetustă.
Alte State au adoptat legi noi care de și nu sunt identice cu Legea
Model, se bazeaz ă în mod esen țial pe aceasta.
Toate acestea au contribuit în mod semnificativ la armonizarea
dreptului arbitrajului interna țional care la rândul s ău permite
obținerea previzibilit ății și a securit ății – calitățile cele mai c ăutate de
către comunitatea interna țională de afaceri.
Totuși, desăvârșirea Statului de drept, extinderea arbitrajului
internațional pentru solu ționarea diferendelor interna ționale,

INTRODUCERE
xiv Ghidul CIAC privind CNY recunoașterea și executarea sentin țelor depinde de instan țele
naționale.
Ne așteptăm ca acest Ghid s ă joace de asemenea un rol minor în
asistarea judec ătorilor din întreaga lume care particip ă la acest proces
de armonizare continuu și de aplicare a Conven ției de la New York
într-un mod compatibil cu litera și spiritul s ău.
Acest Ghid prezint ă în primul rând scopul Conven ției ca
instrument de drept interna țional, precum și aplicarea acestuia
convențiilor arbitrale și recunoa șterii și executării anumitor sentin țe
arbitrale (Capitolul I). Vom aborda de asemenea domeniul de aplicare
al Conven ției de la New York precum și natura conven țiilor arbitrale
și a sentin țelor arbitrale c ărora li se aplic ă Conven ția. Vom explica în
ce măsură un Stat poate limita domeniul de aplicare al Conven ției
alegând s ă formuleze rezerve de reciprocitate sau de natur ă
comercial ă. Vom aborda rela ția dintre Conven ția de la New York,
legea națională și alte regimuri de recunoa ștere și executare precum și
natura normelor juridice impuse de Conven ție Statelor sale membre.
Vom prezenta obliga ția interna țională pe care o are un Stat membru în
aplicarea Conven ției și posibilele consecin țe ale neaplic ării acesteia.
(Capitolul I).
Ghidul prezint ă ulterior principiile Conven ției referitoare la
examinarea unei cereri de recunoa ștere a unei conven ții arbitrale
(Capitolul II) și de recunoa ștere și executare a unei sentin țe arbirale
(Capitolul III).
Majoritatea cauzelor analizate de c ătre instan țele judec ătorești
privesc aspecte legate de conven ția arbitral ă, mai degrab ă decât
cererile în executarea sentin țelor. Chestiunile legate de recunoa șterea
unei conven ții arbitrale pot fi ridicate în fa ța instanțelor judec ătorești
de o manier ă indirectă, diferită de cererile în executarea unei sentin țe.
Una dintre p ărți poate, de exemplu, solicita unei instan țe naționale
numirea unui arbitru în cazul în care mecanismul de numire nu

INTRODUCERE
Ghidul CIAC privind CNY xv funcționează sau este inexistent. În cadrul procedurii de examinare a
competen ței sale de a numi un arbitru, instan ța judecătorească poate
să se pronun țe asupra validit ății conven ției arbitrale care este, desigur,
o condiție prealabil ă pentru numirea unui arbitru. Este posibil de
asemenea ca aceast ă situație să survină atunci când instan ța
judecătorească acordă măsuri provizorii în spr ijinul arbitrajului.
Judecătorii trebuie s ă acorde aten ție acestor poten țiale probleme și
ne așteptăm ca acest Ghid s ă intensifice gradul de informare al
acestora. În anumite State, practicienii vor fi con știenți de problemele
susceptibile de a ap ărea în arbitrajul interna țional dar, în Statele cu un
număr redus de practicieni, judec ătorii vor avea o sarcin ă mai
important ă pentru a identifica și eviden ția problemele importante
ridicate de Conven ție. Ne așteptăm ca acest Ghid s ă faciliteze acest
proces.
ICCA este încântat c ă profesorul Pieter Sanders a acceptat s ă scrie
Prefața acestui Ghid în calitate de edit or onorific al prezentului Ghid.
Profesorul Sanders nu este nu mai o personalitate remarcant ă în
domeniul arbitrajului comercial interna țional de mul ți ani ci, în ajunul
centenarului s ău, acesta este singurul membru în via ță al Comitetului
de redactare al Conven ției de la New York. Prin urmare, publicarea
acestui Ghid sub îndrumarea sa a fost cea mai potrivit ă.

Câteva cuvinte despre ICCA

ICCA a fost fondat în mai 1961 de un grup mic de exper ți și prieteni
din domeniul arbitrajului comercial interna țional. Aceasta este o
organiza ție mondial ă non-guvernamental ă care vizeaz ă promovarea și
dezvoltarea arbitrajului, a concilierii și a altor mijloace de solu ționare a
diferendelor interna ționale. Membrii acesteia provin din mai multe
State și sunt îndeaproape implica ți în arbitrajul interna țional, în

INTRODUCERE
xvi Ghidul CIAC privind CNY calitate de consilieri, arbitri, prof esori sau membri ai sistemului
judiciar.
La fiecare doi ani, ICCA organizeaz ă un congres sau o conferin ță,
care figureaz ă printre evenimentele majore de pe calendarul
arbitrajului interna țional. Ultimul congres a avut loc în Rio de Janeiro
în mai 2010 la care au fost prezen ți peste 900 participan ți din întreaga
lume. Urm ătorul congres al ICCA va avea loc în Singapore în anul
2012.
ICCA nu este o institu ție arbitral ă; aceasta nu g ăzduiește arbitraje
și nu are competen ța de a numi arbitri. Cel mai probabil, ICCA este în
principal cunoscut pentru publica țiile sale. Din 1976, peste 1600 de
hotărâri judec ătorești provenind din peste 60 State au fost date pentru
aplicarea acesteia, astfel cum rezult ă din Yearbook Commercial
Arbitration. The International Handbook on Commercial Arbitration
conține date actualizate privind legea și practica arbitral ă aplicabile în
peste 70 de state. ICCA Congress Series public ă lucrările prezentate cu
ocazia evenimentelor ICCA.
Toate publica țiile ICCA sunt de asemenea disponibile online pe
<www.kluwerarbitration.com> (a bonament). Mai multe informa ții
despre ICCA și despre publica țiile acestuia sunt disponibile în mod
gratuit pe pagina de internet a ICCA la adresa urm ătoare:
<www.arbitration-icca.org>. Pagina de internet a ICCA furnizeaz ă de
asemenea instrumentele utile de c ăutare pentru selectarea hot ărârilor
judecătorești potrivit unei liste dup ă domeniu.

Ghidul CIAC privind CNY xvii CUPRINS CONSOLIDAT

PREFAȚĂ, Profesor Pieter Sander, Editor onorific vii
INTRODUCERE, Neil Kaplan xi
CUPRINS CONSOLIDAT xvii

LISTA CU PUNCTELE IMPORTANTE PENTRU
JUDECĂTORII CARE LUCREAZ Ă CU CONVEN ȚIA
DE LA NEW YORK 1

PREZENTARE GENERAL Ă 7

CAPITOLUL I
CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT
DE DREPT INTERNA ȚIONAL 11
I. INTERPRETARE 12
I.1. Interpretarea tratatelor: Conven ția de la Viena
I.2. Interpretarea în favoarea recunoa șterii și executării: o abordare
favorabil ă executării
II. DOMENIUL DE APLICARE MATERIAL 16
II.1. Sentin ța arbitral ă
II.1.1. Interpretarea autonom ă
II.1.2. Solu ționarea conflictului de legi
II.2. Conven ția arbitral ă
III. DOMENIUL DE APLICARE TERITORIAL 21
III.1. Sentin țele arbitrale
III.1.1. Sentin țele pronun țate pe teritoriul unui alt Stat decât cel în care
recunoașterea și executarea sunt solicitate
III.1.2. Sentin țele care sunt considerate non- na ționale („ non-domestic
awards” )

CUPRINS CONSOLIDAT
xviii Ghidul CIAC privind CNY III.2. Conven țiile arbitrale
IV. REZERVE 26
IV.1. Reciprocitate ( articolul I(3) prima tez ă)
IV.2 Natura comercial ă (articolul I(3) a doua tez ă)
V. RELAȚIA CU DREPTUL INTERN ȘI ALTE TRATATE
ARTICOLUL VII) 27
V.1. Legea mai favorabil ă
V.2. Conven ția de la New York și alte tratate interna ționale
V.3. Conven ția de la New York și legea na țională
VI. CONSECIN ȚELE NEAPLIC ĂRII CONVEN ȚIEI
DE LA NEW YORK 32
VI.1. Înc ălcarea Conven ției de la New York
VI.2. Înc ălcarea unui tratat de investi ții
VI.3. Sentin ța nu este afectat ă

CAPITOLUL II
CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI
CONVEN ȚII ARBITRALE 35
I. INTRODUCERE 38
II. TRĂSĂTURILE GENERALE ALE REGIMULUI
ONVEN ȚIEI DE LA NEW YORK PRIVIND
CONVEN ȚIILE ARBITRALE 40
II.1. Conven țiile arbitrale sunt prezumate a fi valabil încheiate
II.2. P ărțile unei conven ții arbitrale valabil încheiate trebuie s ă fie
trimise la arbitraj
II.3. Cum pot fi „trimise” p ărțile la arbitraj
II.4. F ără trimitere din oficiu
III. PRINCIPII GENERAL RECUNOSCUTE 41
III.1. Arbitrii sunt competen ți să-și determine
propria lor competen ță
III.2. Puterea de analiz ă a judecătorului cu privire la

CUPRINS CONSOLIDAT
Ghidul CIAC privind CNY xix excep țiile formulate privind competen ța tribunalului arbitral
III.3. Conven țiile arbitrale nu sunt în principiu afectate de
nulitatea contractului principal
III.4. Termenul în care se poate solicita recurgerea
la arbitraj în cadrul procedurilor judiciare
III.5. Începerea procedurii arbitrale nu este o condi ție
pentru recurgerea la arbitraj
IV. ÎNDRUM ĂRI PENTRU APLICAREA ARTICOLULUI II 45
IV.1. Conven ția arbitral ă intră în domeniul de aplicare
al Conven ției ?
IV.2. Conven ția arbitral ă trebuie s ă îmbrace forma scris ă ?
IV.2.1. Aspecte teoretice
IV.2.2. În practic ă
(i) Clauza compromisorie cuprins ă într-un document la care
contractul principal face trimitere ( „includere prin trimitere ”)
(ii) Clauza compromisorie cuprins ă într-un contract nesemnat
dar care este ulterior executat de c ătre toate p ărțile potrivit
termenilor s ăi
 O ofertă de a contracta este transmis ă împreun ă cu o
clauză compromisorie și confirmat ă, dar confirmarea
conține rezerve generale sau condi ții suspensive
 O ofert ă de a contracta care con ține o clauz ă
compromisorie este transmis ă de o parte c ătre cealalt ă
parte, care nu r ăspunde ofertei, dar execut ă contractul
(iii) Conven ția arbitral ă cuprinsă într-un schimb de comunic ări
electronice
IV.3. O conven ție arbitral ă a fost încheiat ă în mod valabil și
îndepline ște aceasta condi țiile de fond ?
IV.3.1. Aspecte teoretice IV.3.2. În practic ă
(i) „caduc ă”

CUPRINS CONSOLIDAT
xx Ghidul CIAC privind CNY (ii) „inoperant ă”
(iii) „nesusceptibil ă de a fi aplicat ă”
 Când recurgerea la arbitraj este op țională
 Când contractul prevede atât recurgerea la arbitraj cât și
competen ța instanțelor naționale
 Când regulile arbitrajului sau ale institu ției arbitrale sunt
indicate într-o manier ă inexactă
 Când conven ția arbitral ă nu prevede nicio indica ție
privind modalitatea de numire a arbitrilor („clauze în alb”)
IV.4. Exist ă un diferend, acesta reiese dintr-un raport juridic
determinat, contractual sau necontractual și părțile au
prevăzut să supună acest diferend arbitrajului ?
IV.4.1. Aspecte teoretice
IV.4.2. În practic ă
(i) Formularea conven ției arbitrale trebuie interpretat ă într-un
sens larg?
(ii) Ce se întâmpl ăîn cazul în care conven ția arbitral ă conține
excepții în ceea ce prive ște domeniul s ău de aplicare ?
IV.5. Conven ția arbitral ă este obligatorie pentru p ărțile care se afl ă
într-un litigiu în fa ța instanțelor judec ătorești?
IV.5.1. Aspecte teoretice
(i) Conven țiile arbitrale sunt oblig atorii numai pentru p ărți
(ii) Nesemnatari pot fi de asemenea parte la conven ția arbitral ă
(iii) Cum se determin ă domeniul de aplicare personal al
convenției arbitrale
(iv) Legea aplicabil ă pentru determinarea domeniului de
aplicare personal al conven ției arbitrale
IV.5.2. În practic ă
(i) Când are pârâtul dreptul de a fi trimis la arbitraj?
(ii) Ce se întâmpl ă dacă instanța judecătorească constată că
pârâtul nu este obligat prin conven ția arbitral ă?

CUPRINS CONSOLIDAT
Ghidul CIAC privind CNY xxi IV.6. Este litigiul arbitrabil?
IV.6.1. Problema dac ă „susceptibil de a fi solu ționat pe calea
arbitrajului” înseamn ă „arbitrabil”
IV.6.2. Legea aplicabil ă pentru stabilirea arbitrabilit ății litigiului
IV.6.3. Conven țiile arbitrale interna ționale ar trebui supuse unor
norme uniforme de arbitrabilitate
V. CONCLUZII 69

CAPITOLUL III
CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI
EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE 71
I. INTRODUCERE 73
II. FAZA I – CONDI ȚIILE CE TREBUIE ÎNDEPLINITE
DE CĂTRE RECLAMANT (ARTICOLUL IV) 76
II.1. Care sunt documentele ce trebuie prezentate ?
II.2. O sentin ță arbitral ă autentificat ă sau o copie certificat ă
conform (articlul IV(1)(a))
II.2.1. Autentificarea
II.2.2. Certificarea
II.3. O conven ție arbitral ă original ă sau o copie certificat ă conform
(articolul IV(1)(b))
II.4. Împreun ă cu cererea
II.5. Traducerile ( articolul IV(2))
III. FAZA II – MOTIVELE DE REFUZ
(ARTICOLUL V) – GENERALIT ĂȚI 83
III.1. F ără revizuirea fondului
III.2. Sarcina probei incumb ă pârâtului
III.3. O list ă exhaustiv ă a motivelor de refuz a recunoa șterii
și executării
III.4. Interpretarea restrictiv ă a motivelor de refuz
III.5. Putere discre ționară limitată privind autorizarea

CUPRINS CONSOLIDAT
xxii Ghidul CIAC privind CNY execut ării în prezen ța unui motiv de refuz
IV. MOTIVELE DE REFUZ TREBUIE DOVEDITE
DE CĂTRE PÂRÂT (ARTICOLUL V(1)) 90
IV.1. Primul motiv de refuz: incapacitatea uneia dintre
p ărți și nevalabilitatea conven ției arbitrale ( articolul V(1)(a))
IV.1.1. Incapacitatea uneia dintre p ărți
IV.1.2. Nevalabilitatea conven ției arbitrale
IV.2. Al doilea motiv de refuz: lipsa de informare și
înc ălcarea dreptului la ap ărare; dreptul la un proces
echitabil ( articolul V(1)(b))
IV.2.1. Dreptul la un proces echitabil
IV.2.2. Lipsa inform ării
IV.2.3. Înc ălcarea dreptului la ap ărare: imposibilitatea de a- și
prezenta cauza IV.3. Al treilea motiv de refuz: sentin ța se refer ă la un
diferend care nu este prev ăzut de conven ția arbitral ă
sau obiectul acesteia dep ășește prevederile conven ției
arbitrale ( articolul V(1)(c))
IV.4. Al patrulea motiv de refuz: neregularit ățile
privind constituirea tribunalului arbitral sau
referitoare la procedura arbitral ă (articolul V(1)(d))
IV.4.1. Constituirea tribunalului arbitral
IV.4.2. Procedura arbitral ă
IV.5. Al cincilea motiv de refuz: sentin ța nu a devenit
înc ă obligatorie, a fost anulat ă sau suspendat ă
(articolul V(1)(e))
IV.5.1. Sentin ța nu a devenit înc ă obligatorie
IV.5.2. Sentin ța a fost suspendat ă sau anulat ă
(i) Sentința a fost anulat ă
(ii) Consecin țele anulării sentin ței
(iii) Sentin ța a fost „suspendat ă”

CUPRINS CONSOLIDAT
Ghidul CIAC privind CNY xxiii V. MOTIVELE DE REFUZ CARE POT FI
INVOCATE DIN OFICIU DE C ĂTRE
INSTAN ȚELE JUDEC ĂTOREȘTI (ARTICOLUL V(2)) 112
V.1. Al șaselea motiv de refuz: obiectul diferendului
nu este arbitrabil ( articolul V(2)(a))
V.2. Al șaptelea motiv de refuz: contravine ordinii publice
( articolul V(2)(b))
V.2.1. Exemple de recunoa ștere și executare
V.2.2. Exemple în care a fost refuzat ă recunoa șterea și executarea
VI. CONCLUZII 120

ANEXE 121

Anexa I – Conven ția de la New York din 1958 121
Anexa II – Legea Model a UNCITRAL privind
arbitrajul comercial interna țional 131
Anexa III – Recomand ările UNCITRAL din 2006 160
Anexa IV – Surse online 163

Ghidul CIAC privind CNY 1 LISTA CU PUNCTELE ESEN ȚIALE PENTRU
JUDECĂTORII CARE LUCREAZ Ă CU CONVEN ȚIA DE
LA NEW YORK

Această listă cu punctele esen țiale stabile ște întreb ările la care trebuie
să se răspundă și pașii care trebuie urma ți de către instan țele
judecătorești atunci când aplic ă Conven ția de la New York. Aceast ă
listă cu punctele importante nu este exhaustiv ă și este destinat ă a fi
utilizată împreun ă cu textul Ghidului.

I. Aplicarea Conven ției

Ce trateaz ă Convenția ?
 Recunoa șterea și executarea conven țiilor arbitrale (articolul I și II)
 Recunoa șterea și executarea sentin țelor arbitrale (articolul I, III-IV)
Cum ar trebui s ă interpreteze instan țele judec ătorești Conven ția?
 Articolele 31 și 32 din Conven ția de la Viena
 Interpretare favorabil ă recunoa șterii și executării
 Articolul VII permite aplicarea tratatelor sau legilor na ționale
mai favorabile
 Neaplicarea Conven ției angajeaz ă răspunderea interna țională a
Statului

II. Cererea pentru recunoa șterea și executarea unei conven ții
arbitrale (articolul I și II)

Convenția de la New York se aplic ă acestei cereri ?
 Statul forului este parte la Conven ția de la New York ? (articolul I)

LISTA CU PUNCTELE ESEN ȚIALE PENTRU JUDECATORI
2 Ghidul CIAC privind CNY Data intr ării în vigoare?
Rezerva de reciprocitate ?
Rezerva comercial ă ?
 Statul forului are o lege de aplicare și aceasta este incident ă în
vederea aplic ării Conven ției?
 Convenția este aplicabil ă măsurilor conexe arbitrajului?
Exemple:
o Numirea unui arbitru?
o Cererea pentru m ăsuri conservatorii?
Convenția arbitral ă intră în domeniul de aplicare material al
Convenției ? (articolul II)
 Convenția arbitral ă îmbracă forma scris ă? (articolul II (2))
Exemple:
o Convenția arbitral ă este inclus ă prin trimitere?
o Convenția arbitral ă a fost acceptat ă tacit?
 Există o conven ție arbitral ă încheiat ă și aceasta îndepline ște
condițiile de fond (articolul II(3))
Caducă?
Inoperant ă?
Nesusceptibil ă de a fi aplicat ă?
 Există un diferend?
 Diferendul rezult ă dintr-un raport de drept determinat,
contractual sau necontractual? (articolul II (1))
 Părțile au avut inten ția să supună spre solu ționare diferendul
arbitrajului?
 Convenția arbitral ă este obligatorie pentru p ărțile litigiului
supus instan țelor judec ătorești?
 Litigiu este arbitrabil?
Convenția arbitral ă intră în domeniul de aplicare teritorial al
Convenției de la New York (articolul I prin analogie)
 Sediul tribunalului arbitral se afl ă într-un Stat str ăin ?

APLICAREA CONVEN ȚIEI DE LA NEW YORK
Ghidul CIAC privind CNY 3  Sentința ce urmeaz ă a fi pronun țată este considerat ă o sentin ță
non-națională potrivit Statului forului ?
 Există un element de extraneitate?
Sunt îndeplinite condi țiile de procedur ă?
Exemple:
o Una dintre p ărți a solicitat recurgerea la arbitraj? (f ără trimitere
din oficiu)?
o Mecanismul în discu ție poate fi calificat ca arbitraj?
o Reclamantul a îndeplinit procedurile prealabile?
Exemple:
o Timpul de a șteptare?
o Mediere/conciliere?
o Reclamantul a renun țat la dreptul s ău de a supune litigiul
arbitrajului?
o Există o hotărâre a unei alte instan țe judecătorești privind
aceeași problem ă având autoritate de lucru judecat?
Care este legea aplicabil ă?
Exemple:
o Îndeplinirea condi țiilor de fond și de form ă a conven ției
arbitrale?
o Capacitatea uneia dintre p ărți?
o Nesemnatarii conven ției arbitrale?
o Arbitrabilitate?
Există chestiuni care ar trebui solu ționate mai degrab ă de tribunalul
arbitral decât de instan ța națională?
Instanțele pot invoca articolul VII care permite aplicarea unei
dispoziții mai favorabile prev ăzute în legea na țională sau într-un
tratat?

Dacă toate aceste condi ții sunt îndeplinite, instan ța judecătorească
trebuie să trimită părțile la arbitraj.

LISTA CU PUNCTELE ESEN ȚIALE PENTRU JUDECATORI
4 Ghidul CIAC privind CNY III. Cererea pentru recuno șterea și executarea unei sentin țe
arbitrale (articolul I, III-VII)

Statul forului este unul dintre p ărțile la Conven ți a d e l a N e w Y o r k ?
(Articolul I)
 Data intr ării în vigoare?
Statul forului are o lege de aplicare și această lege este incident ă în
aplicarea Conven ției?
Convenția se aplic ă sentinței?
 Sentința a fost pronun țată pe teritoriul altui stat?
 Sentința este considerat ă non-națională î n S t a t u l î n c a r e s e a f l ă
instanța judecătorească sesizată?
 Sentința rezultă dintr-un litigiu între persoane fizice sau juridice?
 Dacă Statul forului a formulat o rezerv ă de reciprocitate, Statul în
care s-a pronun țat sentin ța este un Stat contractant ?
 Dacă Statul forului a formulat o rezerv ă comercial ă, obiectul este
„comercial”?
 Mijlocul de solu ționare al diferendului este arbitrajul?
 Decizia este o sentin ță?
Tratatele sau legile na ționale mai favorabile sunt aplicabile? (articolul
VII)
Regulile de procedur ă care nu sunt reglementate prin Conven ție au
fost respectate?
Exemple:
o Termenul pentru introducerea cererii?
o Autoritatea competent ă?
o Forma cererii?
o Desfășurarea procedurii?
o Căile de atac disponibile fa ță de deciziile de acordare sau refuz
a executării?

APLICAREA CONVEN ȚIEI DE LA NEW YORK
Ghidul CIAC privind CNY 5 o Posibilitatea formul ării unei cereri în desp ăgubiri sau
introducerea unei cereri reconven ționale
Reclamantul a prezentat documentele cerute?
 Sentință orginală autentificat ă sau copie certificat ă conform?
 Convenție arbitral ă în original sau copie certificat ă conform?
 Traducerea este necesar ă?
 Documentele au fost depuse în termenul prev ăzut?
 Sunt necesare alte documente (nu) ?
Cum se aplic ă motivele de refuz a recunoa șterii și executării?
 Fără revizuirea fondului
 Pârâtul suport ă sarcina probei
 Lista cu motivele de refuz a execut ării prevăzută în Conven ție
este exhaustiv ă
 Motivele de refuz trebuie interpretate în restrictiv
Care este dreptul aplicabil ?
Exemple:
o Autentificarea?
o Certificarea?
o Incapacitatea uneia dintre p ărți?
o Validitatea conven ției arbitrale?
o Compunerea tribunalului arbitral?
o Procedura arbitral ă?
o Sentința nu a devenit înc ă obligatorie?
o Sentința a fost suspendat ă?
o Obiectul conven ției arbitrale nu este arbitrabil?
o Încălcarea ordinii publice?
S-a dovedit unul dintre motivele de refuz a recunoa șterii și executării?
 Incapacitatea uneia dintre p ărți și nevalabilitatea conven ției
arbitrale?
 Lipsa de informare sau înc ălcarea dreptului la ap ărare?

LISTA CU PUNCTELE ESEN ȚIALE PENTRU JUDECATORI
6 Ghidul CIAC privind CNY  Sentința a fost dat ă într-un litigiu care nu face obiectul conven ției
de arbitraj sau care exced termenii acesteia?
 Neregularit ăți privind compunerea tribunalului arbitral sau
privind procedura arbitral ă?
 Sentința nu a devenit înc ă obligatorie, este anulat ă sau
suspendat ă?
Instanța judecătorească consider ă că există m o t i v e d e r e f u z a
recunoașterii și executării care pot fi solu ționate din oficiu?
 Obiectul litigiului nu este arbitrabil?
 Contrar ordinii publice?
Aplicarea ordinii publice interna ționale?
Una dintre p ărți a renun ța t l a u n m o t i v d e r e f u z a r e c u n o a șterii și
executării?
Care este gradul de discre ție al instan țelor judec ătorești în acordarea
executării unei sentin țe?
Procedura recunoa șterii și executării ar trebui s ă fie suspendat ă pe
durata procedurii de anulare? (articolul VI)

Dacă nu a fost re ținut niciun motiv de refuz sau de suspendare a
recunoașterii și executării, instan ța judecătorească trebuie s ă acorde
executarea sentin ței.

Ghidul CIAC privind CNY 7 PREZENTARE GENERAL Ă

Judecătorii cărora li se solicit ă să aplice Conven ția de la New York din
1958 se confrunt ă cu dou ă tipuri de probleme. În primul rând,
dificultățile care apar în mod regulat în materia tratatelor
internaționale din perspectiva judec ătorilor na ționali. Apoi, Conven ția
de la New York este o conven ție interna țională care pune la încercare
obiectivitatea judec ătorului na țional într-o manier ă particular ă, având
în vedere c ă aceasta este frecvent invocat ă de către persoane str ăine
împoriva unui resortisant al Statul ui (În mod deosebit, acest caz este
întâlnit atunci când executarea sentin țelor arbitrale str ăine, care sunt
în general aduse în fa ța instanței Statului de origine a p ărții care a
căzut în preten ții, având în vedere c ă activele acesteia sunt situate în
acel Stat.)
Această observa ție este de o importan ță deosebit ă. Conven ția este
piatra de temelie a arbitrajului comercial interna țional, care este el
însuși crucial pentru fiabilitatea tranzac țiilor comerciale
internaționale. Conven ția prevede un mecanism ce depinde de
cooperarea dintre instan țele naționale.Încrederea reciproc ă este
elementul fundamental. În timp ce unele instan țe judecătorești sunt
părtinitoare în favoarea propriilor resortisan ți, această reciprocitate
este puternic afectat ă deoarece alte instan țe judecătorești pot fi tentate
să urmeze acest exemplu r ău.
Scopul acestui Ghid este de a oferi explica ții simple privind
obiectivele Conven ției și a modului de interpretare al textului în
conformitate cu cele mai bune practici interna ționale dezvoltate în
timpul primilor cincizeci de ani de existen ță.
Vom începe cu întrebarea cea mai evident ă:

PREZENTARE GENERAL Ă
8 Ghidul CIAC privind CNY ÎN CE CONST Ă CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK?

Convenția de la New York are dou ă obiecte:

– recunoașterea și executarea conven țiilor arbitrale (a se vedea
secțiunea I de mai jos; a se vede a de asemenea Capitolul II);
– recunoașterea și executarea sentin țelor arbitrale str ăine (a se vedea
secțiunea II de mai jos; a se ve dea de asemenea Capitolul II).
I. RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA CONVEN ȚIILOR
ARBITRALE

Arbitrajul este o procedur ă consensual ă. Ea poate avea loc numai în
cazurile în care p ărțile au acceptat s ă supună diferednul lor
arbitrajului. Acordul prin care p ărțile prevăd să supună diferendele
arbitrajului este denumit „conven ție arbitral ă”.
O conven ție arbitral ă produce un efect juridic pozitiv și unul
negativ:

– obligă părțile să supun
ă litigiul dintre ele arbitrajului și conferă
unui tribunal arbitral autoritatea de a tran șa litigiile care fac
obiectul conven ției arbitrale (efect pozitiv). Dac ă intervine un
diferend care intr ă în domeniul de aplicare al conven ției arbitrale,
fiecare parte are facultatea supune litigiul unui tribunal arbitral;

– împiedic ă părțile să încerce s ă soluționeze diferendele dintre ele în
fața instan țelor naționale (efect negativ). Prin încheierea unei
convenții arbitrale, p ărțile renun ță la facultatea de a sesiza
jurisdicțiile naționale. O parte care a încheiat conven ția arbitral ă nu
poate acționa fără a ține cont de aceast ă convenție și să introduc ă o
acțiune în fa ța instanțelor naționale.

PREZENTARE GENERAL Ă
Ghidul CIAC privind CNY 9 Convenția de la New York oblig ă Statele contractante s ă recunoasc ă și
să execute aceste efecte. Condi țiile în care o instan ță judecătorească
trebuie s ă se conformeze acestor obliga ții sunt discutate în Capitolul II
din prezentul Ghid.

II. RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA SENTIN ȚELOR
ARBITRALE

Arbitrajul se finalizeaz ă prin pronun țarea unei sentin țe definitive de
către arbitri. Pe parcursul arbitrajului, arbitrii pot de asemenea
pronunța sentințe parțiale, cum ar fi de exemplu o sentin ță asupra
competen ței sau asupra r ăspunderii. Aceste sentin țe sunt de asemenea
acoperite de Conven ția de la New York (a se vedea Capitolul I).
Cele mai multe sisteme juridice recunosc sentin țelor arbitrale efecte
identice sau similare celor pronun țate de instan țele naționale, în
special autoritatea de lucru judecat. La fel ca în cazul hot ărârilor
judecătorești, efectul definitiv și obligatoriu al unei sentin țe este în
principal limitat la teritoriul Statului în care sentin ța a fost pronun țată.
Convenția de la New York prevede recunoa șterea și executarea în
afara teritoriului statului unde a fost pronun țată.
Recunoa șterea sentin țelor arbitrale este procedura prin care
sentințele arbitrale sunt integrate în sistemul juridic na țional.
Recunoa șterea este cel mai adesea cerut ă cu ocazia desf ășurării unei
alte proceduri. O parte care va cere de exemplu recunoa șterea unei
sentinței arbitrale cu scopul de a ridica excep ția autorit ății de lucru
judecat și, în consecin ță, de a împiedica o nou ă procedur ă judiciară în
fața instan țelor judec ătoreșt i a s u p r a a s p e c t e l o r c a r e a u f o s t d e j a
tranșate într-un arbitraj în str ăinătate sau când o parte caut ă să solicite
despăgubiri în cadrul unei procedur i judiciare, întemeindu-se pe o
sentință arbitrală străină. Deoarece recunoa șterea acționează deseori
ca un mecanism de ap ărare, este adesea descris ă ca fiind un scut.

PREZENTARE GENERAL Ă
10 Ghidul CIAC privind CNY Pe de alt ă parte, executarea este o sabie. P ărțile care au câ știgat în
arbitraj vor c ăuta să obțină ceea ce le-au acordat arbitrii. Este adev ărat
că cele mai multe sentin țe arbitrale sunt execut ate în mod voluntar.Cu
toate acestea, în cazul în care partea care pierde nu- și execut ă
obligațiile partea care a câ știgat poate solicita concursul instan țelor
judecătorești pentru a impune respectarea sentin ței. Conven ția de la
New York permite p ărților să solicite o astfel de asisten ță.
Cu alte cuvinte, recunoa șterea și executarea pot face aplicabil ă o
sentință într-un Stat diferit, altul decât cel în care sentin ța arbitral ă a
fost pronun țată (a se vedea Capitolul I). Atunci când o instan ță
judecătorească a declarat o sentin ță executorie în statul în care acea
sentință a fost pronun țată, partea care are câ știg de cauz ă poate
recurge la mijloacele de punere în executare disponibile în dreptul
intern al Statului respectiv.

Ghidul CIAC privind CNY 11 CAPITOLUL I
CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE
DREPT INTERNA ȚIONAL

CUPRINS
I. INTERPRETARE
I.1. Interpretarea tratatelor: Conven ția de la Viena
I.2. Interpretarea în favoarea recunoa șterii și executării:
o abordare favorabil ă executării
III. DOMENIUL DE APLICARE MATERIAL II.1. Sentin ța arbitral ă
II.1.1. Interpretarea autonom ă
II.1.2. Solu ționarea conflictului de legi
II.2. Conven ția arbitral ă
III. DOMENIUL DE APLICARE TERITORIAL
III.1. Sentin țele arbitrale
III.1.1. Sentin țele pronun țate pe teritoriul unui Stat altul decât acela în
care sunt solicitate recunoa șterea și executarea
III.1.2. Sentin țele care sunt considerate non- na ționale („non-domestic
awards”)
III.2. Conven țiile arbitrale
IV. REZERVE IV.1. Reciprocitate (articolul I(3) prima tez ă)
IV.2. Natura comercial ă (articolul I(3) a doua tez ă)
V. RELA ȚIA CU DREPTUL INTERN ȘI ALTE TRATATE
(ARTICOLUL VII)
V.1. Legea mai favorabil ă
V.2. Conven ția de la New York și alte tratate interna ționale
V.3. Conven ția de la New York și legea na țională

CAPITOLUL I
12 Ghidul CIAC privind CNY VI. CONSECIN ȚELE NEAPLIC ĂRII CONVEN ȚIEI DE LA
NEW YORK
VI.1. Înc ălcarea Conven ției de la New York
VI.2. Înc ălcarea unui tratat de investi ții
VI.3. Sentin ța nu este afectat ă

I. INTERPRETARE

Convenția de la New York este un tratat interna țional. Astfel, aceasta
face parte din dreptul interna țional public. În consecin ță, instanțele
judecătorești chemate s ă aplice Conven ția trebuie s ă o interpreteze
potrivit regulilor de interpretare din dreptul interna țional, codificate
prin articolele 31 și 32 ale Conven ției de la Viena privind dreptul
tratatelor1.

1. Conven ția de la Viena privind Dreptul Tratatelor, adoptat ă la Viena, la 23 mai
1969 și a intrat în vigoare la 27 ianuarie 1980, United Nations Treaty Series ,
vol.1155, p.331. Articolul 31 prevede:
„Reguli generale de interpretare
1. Un tratat trebuie sa fie interpretat cu buna credin ță potrivit sensului obi șnuit
ce urmeazã a fi atribuit termenilor tratatului în contextul lor și în lumina
obiectului și scopului s ău.
2. În vederea interpretãrii unui tratat, contextul cuprinde, în afarã de text,
preambul și anexe:
(a) orice acord în legatura cu tratatul și care a intervenit între p ărți cu prilejul
încheierii tratatului;
(b) orice instrument stabilit de c ătre una sau mai multe p ărți cu prilejul
încheierii tratatului și acceptat de celelalte pãr ți ca instrument având leg ătură
cu tratatul. 3. Se va ține seama, odatã cu contextul:

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 13 Articolele 31 și 32 trebuie s ă fie aplicate în urm ătoarea ordine: dac ă
sensul unei dispozi ții nu poate fi determinat prin regula general ă
prevăzută la articolul 31 este necesar a fi examinate regulile
suplimentare prev ăzute la articolul 32. Regulile na ționale de
interpretare nu sunt aplicabile . Potrivit dreptului interna țional,
instanțele judec ătorești ar trebui s ă interpreteze Conven ția de la New
York în mod autonom (a se vedea sec țiunea I.1. din prezentul Capitol)
și în favoarea recunoa șterii și executării (a se vedea sec țiunea I.2. din
prezentul Capitol).

I.1. INTERPRETAREA TRATATELOR : CONVEN ȚIA DE LA VIENA

În principiu, termenii utliza ți de Conven ția de la New York au o
semnifica ție autonom ă (articolul 31 din Conven ția de la Viena). În
cazul în care textul Conven ției de la New York este ambiguu, ar trebui

(a) de orice acord ulterior intervenit între pãr ți cu privire la interpretarea
tratatului sau la aplicarea dispozi țiilor sale;
(b) de orice practic ă urmatã ulterior în aplicarea tratatului prin care este stabilit
acordul pãr ților în privin ța interpretãrii tratatului;
(c) de orice regul ă pertinent ă de drept interna țional aplicabilã rela țiilor dintre
pãrți.
4. Un termen va fi în țeles într-un sens special dacã este stabilit ca aceasta a fost
intenția pãrților.”
Articolul 32 prevede :

„Mijloace complementare de interpretare
Se poate recurge la mijloace complementare de interpretare în deosebi la lucrãrile preg ătitoare și la împrejur ările în care a fost încheiat tratatul fie pentru
a se confirma sensul rezultând din aplic area articolului 31, fie pentru a se
determina, sensul atunci când interpretarea dat ă conform art. 31:
(a) lasă sensul ambiguu sau obscur; sau
(b) duce la un rezultat v ădit absurd sau ira țional”

CAPITOLUL I
14 Ghidul CIAC privind CNY să se ia în considerare contextul, scopul și travaux préparatoires ale
acesteia (Articolele 31 și 32 ale Conven ției de la Viena).2 Termenii
trebuie în țeleși prin luarea în considerare a contextului și a scopului
Convenției. Acesta este motivul pentru care instan țele judec ătorești nu
ar trebui s ă interpreteze termenii Conven ției de la New York prin
referire la dreptul intern. Termenii folosi ți de Conven ție trebuie s ă
aibă același înțeles indiferent unde se aplic ă în lume.Astfel este
asigurată o aplicare uniform ă a Conven ției în toate Statele
contractante.
În cazul statelor care au integrat Conven ția de la New York în
sistemul lor juridic printr-o lege de punere în aplicare este important
să se respecte în continuare termenii Conven ției. În unele cazuri,
anumite Statele modific ă termenii Conven ției.3 Din p ăcate, exist ă
unele cazuri în care jurispruden ța diferă în ceea ce prive ște aplicarea
Convenției și în consecin ță această jurispruden ță nu constituie
întotdeauna un ghid util. În acest caz, instan țele judec ătorești ar trebui
întotdeauna s ă interpreteze Conven ți a d e l a N e w Y o r k î n s e n s u l
favorabil execut ării. Instan țele judec ătorești se pot întemeia de
asemenea pe materialele din doctrin ă precum comentariile la
Convenția de la New York ale profesorului Albert Jan van den Berg.4

2. Conven ția a fost întocmit ă în cinci limbi oficiale: chinez ă, engleză, francez ă,
rusă și spaniol ă.
3. A se vedea raportul asupra analizei referitoare la legisla ția de punere în aplicare
a Conven ției pentru recunoa șterea și executarea sentin țelor arbitrale str ăine
(New York, 1958). Nota Secretariatului UNCITRAL. A/CN.9/656 și
A/CN.9/656/Add.1, 5 iunie 2008.
4. Albert Jan van den Berg, The New York Arbitration Convention of 1958 – Towards a
Uniform Judicial Interpretation (Kluwer, 1981); a se vedea, de asemenea, și
Comentariile consolidate ale profesorului van den Berg la Conven ția de la New
York din 1958 în Volumul XXVIII (2003) a Yearbook Commercial Arbitration, care cuprinde Volumele XXII (1997) – XXVII (2002) și Comentariile consolidate
ale profesorului van den Berg la Conven ția de la New York din 1958 în

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 15 I.2. INTERPRETAREA ÎN FAVOAREA RECUNOA ȘTERII ȘI EXECUT ĂRII: O
ABORDARE FAVORABIL Ă EXECUT ĂRII

Cum am men ționat anterior, tratatele ar trebui interpretate în
conformitate cu obiectul și scopul lor. Scopul Conven ției de la New
York este de a promova comer țul interna țional și de a solu ționa
diferendele interna ționale prin arbitraj.Conven ția are ca scop
facilitarea recunoa șterii și execut ării sentin țelor arbitrale str ăine
pecum și recunoa șterea conven țiilor arbitrale. În consecin ță, atunci
când interpreteaz ă Conven ția instan țele judec ătorești ar trebui s ă
adopte o abordare favorabil ă executării.
În prezen ța mai multor interpret ări posibile, instan țele
judecătorești ar trebui s ă aleagă sensul care favorizeaza recunoa șterea
și executarea (a șa numita abordare favorabil ă executării). Aceasta
implică faptul că motivele de refuz a execut ării prevăzute în Articolul
V trebuie interpretate într-o manier ă restrictiv ă (a se vedea Sec țiunea
III.4 din Capitolul III).5
În conformitate cu abordarea favorabil ă executării, care reprezint ă
un element cheie în interpretarea Conven ției de la New York, se aplic ă
principiul eficacit ății maxime : dac ă sunt aplicabile mai multe tratate,
instanțele judec ătorești vor aplica tratatul în temeiul c ăruia sentin ța
poate fi executat ă. Acest lucru decurge din articolul VII (a se vedea
secțiunea V.2. din prezentul Capitol).

Volumul XXI (1996) a Yearbook Commercial Arbitration, care cuprinde
Volumele XX (1995)- XXI (1996).
5. O instan ță judecătorească sesizată cu o cerere în executarea unei sentin țe
potrivit Conven ției nu are puterea de a revizui în fond hot ărârea tribunalului
arbitral și de a o înlocui cu propria sa hot ărâre, chiar dac ă a reținut că arbitrii au
stabilit starea de fapt în mod inexact sau au aplicat gre șit legea. Executarea nu
constituie un apel fa ță de sentin ța arbitral ă ( a s e v e d e a S e c țiunea III.1 din
Capitolul III).

CAPITOLUL I
16 Ghidul CIAC privind CNY Într-o cauz ă supusă Curții Supreme a Regatului Spaniei6, dou ă
tratate erau poten țial aplicabile în vederea determin ării dacă o sentință
ar putea fi executat ă: un tratat bilateral încheiat între Fran ța și Regatul
Spaniei și Conven ția de la New York. Curtea a re ținut că unul dintre
cele două principii relevante în vederea stabilirii care este aplicabil( ă) –
tratatul bilateral sau Conven ția de la New York, a fost :

„…principiul eficacit ății maxime sau principiul mai favorabil
recunoașterii hotărârilor str ăine [Luate împreun ă c u a l t e p r i n c i p i i
relevante, ceea ce a permis Cur ții să concluzioneze c ă este
aplicabil ă Convenția de la New York pentru c ă aceasta] stabile ște o
prezumție de validitate și eficacitate a conven ției arbitrale și a
sentinței arbitrale [ și] mută în consecint ă sarcina probei p ărții
împotriva c ăreia sentin ța arbitral ă este invocat ă”.

II. DOMENIUL DE APLICARE MATERIAL

Pentru a stabili dac ă o sentin ță sau o conven ție arbitral ă anume intr ă
în domeniul de aplicare al Conven ției, instan țele judec ătorești trebuie
să verifice dac ă acestea constituie o sentin ță arbitrală sau o conven ție
arbitrală în sensul Conven ției de la New York.
II.1.
SENTIN ȚA ARBITRAL Ă

Nu exist ă o defini ție a noțiunii „sentin ță arbitrală” în Conven ție. În
consecin ță, revine instan țelor judec ătorești să stabileasc ă semnifica ția

6. Spania: Tribunal Supremo, Camera Civil ă, Secția I, 20 iulie 2004 ( Antilles cement
Corporation c. Transficem ) Yearbook Commercial Arbitration XXXI(2006) pp.846-
852 ( Spania nr .46).

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 17 acestui termen în conformitate cu obiectivele Conven ției. Instan țele
judecătorești vor proceda astfel în dou ă etape:

1. În primul rând, instan țele judec ătorești trebuie s ă examineze dac ă
diferendul a fost supus arbitrajului și a fost solu ționat prin arbitraj.
Toate mijloacele alternative de solu ționare a diferendelor nu
îndeplinesc condi țiile prev ăzute pentru arbitraj. Exist ă de
asemenea numeroase mecanisme de solu ționare a diferendelor
pentru persoanele private care nu au acelea și caracteristici ca
arbitrajul. Medierea, concilierea și expertiza sunt câteva exemple.
Convenția de la New York reglementeaz ă numai arbitrajul.
2. În al doilea rând, instan țele judec ătorești trebuie s ă verifice dac ă
hotărârea constituie o sentin ță. Tribunalele arbitrale pot pronun ța
mai multe tipuri de hot ărâri. Unele sunt sentin țe, altele nu.

Instanțele judec ătorești au adoptat dou ă metode diferite pentru a
determina sensul termenilor „arbitraj” și „sentin ță arbitral ă”. Fie
optează pentru o interpretare autonom ă (1), fie se refer ă la legea
națională prin aplicarea unei metode a conflictului de legi (2).

II.1.1. Interpretarea Autonom ă
Prima etap ă constă î n a v e r i f i c a d a c ă procedura în cauz ă poate fi
calificată ca arbitraj. Arbitrajul este un mijloc de solu ționare a
diferendelor prin care p ărțile sunt de accord s ă supună litigiul lor spre
soluționare unui ter ț care va pronun ța o hot ărâre definitiv ă și
obligatorie în locul instan țelor judec ătorești.
Această definiție scoate în eviden ță cele trei caracteristici principale
ale arbitrajului.În primul rând, arbi trajul este consensual: acesta se
bazează pe acordul p ărților. În al doilea rând, arbitrajul solu ționează
în mod definitiv și obligatoriu litigiul. În al treilea rând, arbitrajul

CAPITOLUL I
18 Ghidul CIAC privind CNY constituie o alternativ ă la procedurile judiciare din fa ța instanțelor
judecătorești.
A doua etap ă constă în a verifica dac ă hotărârea în discu ție este o
sentință .O sentin ță este o hot ărâre care pune cap ăt arbitrajului, în tot
sau în parte sau care se pronun ță asupra unei chestiuni prealabile a
cărei rezolvare este necesar ă pentru a se ajunge la o hot ărâre
definitiv ă.O sentin ță tranșează în mod definitiv problemele pe care
urmărește să le rezolve. Problema nu mai poate fi redeschis ă și soluția
nu mai poate fi modificat ă, chiar dac ă tribunalul arbitral ar dori s ă
adopte ulterior o concluzie diferit ă.
În consecin ță, următoarele hot ărâri arbitrale pot fi calificate ca
sentințe:

– sentințele definitive, respectiv sentin țele care pun cap ăt
arbitrajului. O sentin ță care statueaz ă asupra tuturor cererilor în
fond este o sentin ță definitiv ă. Același este și cazul sentin ței care
respinge competen ța tribunalului arbitral privind litigiul cu care a
fost sesizat;
– sentințele parțiale, respectiv sentin țele care con țin o hot ărâre
definitiv ă asupra anumitor cereri și care las ă celelalte cereri r ămase
nesoluționate pentru o faz ă ulterioar ă procedurii arbitrale. O
sentință care tran șează cererea referitoare la costurile suplimentare
în cadrul unui arbitraj în materie de construc ții și care re ține
cererea de acordare a desp ăgubirilor pentru defectele și întârzierea
executării pentru o faz ă ulterioar ă procedurii, constituie o sentin ță
parțială (acest termen este folosit de asemenea pentru a defini
categoria care urmeaz ă dar pentru o mai bun ă înțelegere este
preferabil a se face distinc ție);
– sentințele preliminarii, numite de asemenea uneori sentin țe
interlocutorii sau provizorii, respectiv acele sentin țe care tran șează
o problem ă preliminar ă necesară pentru a dispune asupra cererilor

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 19 părților cum este de exemplu decizia privind prescrip ția cererii,
dreptul aplicabil în fond sau chestiunea r ăspunderii;
– sentințele privind cheltuielile, respective sentin țele care determin ă
cuantumul și repartizarea cheltuielilor arbitrajului;
– sentințele pronun țate în baza acordului dintre p ărți, respectiv
sentințele care consfin țesc acordul amiabil intervenit între p ărți.

O sentin ță pronunțată din oficiu și anume o sentin ță pronunțată fără
participarea uneia dintre p ărți constituie de asemenea o sentin ță
arbitrală în măsura în care aceasta intr ă în una dintre categoriile
enumerate mai sus.
Cu toate acestea, urm ătoarele hot ărâri nu sunt în principiu
considerate sentin țe:

– ordinele procedurale, și anume deciziile care doar organizeaz ă
procedura;
– deciziile privind m ăsurile provizorii sau conservatorii. Având în
vedere c ă acestea sunt pronun țate numai pe durata arbitrajului și
că acestea pot fi modificate pe parcursul acestei proceduri,
măsurile provizorii nu sunt sentin țe arbirale. Anumite instan țe
judecătorești au sus ținut contrariul considerând c ă astfel de decizii
pun cap ăt litigiului dintre p ărți cu privire la m ăsurile provizorii
sau conservatorii, dar un astfel de ra ționament nu este deloc
convingător: părțile nu au convenit s ă recurgă la arbitraj în scopul
soluționării problemelor privind procedura arbitral ă.

În sfârșit, calificarea dat ă de arbitri propriilor decizii nu este
determinant ă. Până a stabili dac ă o hotărâre constituie o sentin ță
arbitrală, instanțele judec ătorești trebuie s ă ia în considerare obiectul
hotărârii și să verifice dac ă aceasta tran șează în mod definitiv o
anumită chestiune.

CAPITOLUL I
20 Ghidul CIAC privind CNY II.1.2. Soluționarea conflictului de legi

Dacă, în loc de a folosi metoda autonom ă (preferabil ă) pentru a rezolva
diversele probleme abordate mai sus, o instan ță judecătorească care
face trimitere la legea na țională, trebuie s ă decidă încă d e l a î n c e p u t
care este legea na țională conform c ăreia trebuie definit ă sentința
arbitrală.Cu alte cuvinte, instan ța judecătorească trebuie s ă adopte un
mecanism de solu ționare a conflictului de legi.
Aceasta va putea aplica fie legea sa na țională (lex fori), fie legea
căreia arbitrajul îi este supus (lex arbitri). Aceasta din urm ă, va fi în
general legea sediului arbitrajul ui sau, mai rar, legea aleas ă de părți
pentru a se aplica procedurii arbitrale (dar nu legea care este
aplicabil ă contractului sau legea care se aplic ă fondului litigiului,
legi care intr ă sub inciden ța unui alt domeniu decât lex arbitri).
II.2.
CONVEN ȚIA ARBITRAL Ă

Articolul II(1) al Conven ției de la New York indic ă î n m o d c l a r c ă
aceasta se aplic ă convențiilor „scrise prin care p ărțile se oblig ă să
supună unui arbitraj toate diferendele sau anumite diferende care s-au
ivit sau ar putea s ă se iveasc ă între ele privind un raport de drept
determinat, contractual sau necontractual”.
Folosirea termenilor „s-au ivit sau ar putea s ă se iveasc ă”
demonstreaz ă că Conven ția se refer ă, pe de-o parte, atât la clauzele
inserate în contracte care se refer ă la litigiile viitoare cât și, pe de alt ă
parte, la compromisul încheiat cu scopul de a supune solu ționarea
litigiilor existente prin arbitraj.
Potrivit articolului II(1), conven ția arbitral ă trebuie s ă se refere la
un raport de drept determinat. Aceast ă cerință e s t e î n m o d c e r t
îndeplinit ă în cazul clauzelor arbitrale referitoare la diferendele dintr-
un contract în care este inserat ă clauza arbitral ă.

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 21 Cu toate acestea, aceast ă condiție nu ar fi îndeplinit ă dacă părțile
supun arbitrajului toate litigiile exis tente sau viitoare cu privind toate
situațiile posibile.
Litigiile care fac obiectul conven țiilor arbitrale pot cuprinde cereri
contractuale, precum și cereri întemeiate pe r ăspunderea delictual ă
sau pe alte dispozi ții legale.
În concluzie, Conven ția de la New York impune forma „scris ă”
pentru încheierea conven țiilor arbitrale, cerin ță prevăzută în articolul
II(2) și analizat ă în Capitolul II.

III. DOMENIUL DE APLICARE TERITORIAL

Articolul I (1) define ște domeniul de aplicare teritorial al Conven ției
de la New York în ce prive ște sentin țele arbitrale astfel:

„Prezenta Conven ție se aplic ă recunoa șterii și execut ării
sentințelor arbitrale pronun țate pe teritoriul unui alt Stat decât
acela unde se solicit ă recunoa șterea și executarea sentin țelor și
carerezult ă din diferendele dintre persoanele fizice sau juridice.
Ea se aplic ă, de asemenea, sentin țelor arbitrale care nu sunt
considerate ca sentin țe nați o n a l e î n S t a t u l u n d e e s t e s o l i c i t a t ă
recunoașterea și executarea lor.“

În consecin ță, Conven ția se aplic ă numai recunoa șterii și executării
sentințelor arbitrale str ăine și sentin țelor arbitrale care sunt
considerate sentin țe non-na ționale (a se sec țiunea III.1 din prezentul
Capitol). Aceasta nu se se aplic ă recunoa șterii și executării sentin țelor
naționale. Conven ția de la New York nu con ține nicio prevedere
similară în ceea ce prive ște conven țiile de arbitraj. Cu toate acestea, s-a

CAPITOLUL I
22 Ghidul CIAC privind CNY stabilit c ă Conven ția se aplic ă numai conven țiilor arbitrale „str ăine”
sau interna ționale (a se vedea Capitolul II).

III.1. SENTIN ȚELE ARBITRALE

III.1.1. Sentințele pronun țate pe teritoriul unui Stat altul decât acela în care
sunt solicitate recunoa șterea și executarea

Toate sentin țele pronun țate într-un alt Stat decât acela în care
recunoașterea și executarea sunt solicitate în instan ță, intră în
domeniul de aplicare al Conven ției și se numesc sentin țe străine.
Astfel, na ționalitatea, domiciliul și reședința părților sunt f ără
relevanță pentru a stabili dac ă o sentin ță este str ăină. Însă, aceste
elemente pot fi importante pentru a stabili dac ă o conven ție arbitral ă
intră în domeniul de aplicare al Conven ției (a se vedea Capitolul II și
III). Mai mult, nu este necesar ca Statul în care sentin ța a fost
pronunțată să fie parte la Conven ție (desigur, cu excep ția cazului în
care Statul în care se solicit ă recunoa șterea și executarea a formulat o
rezervă de reciprocitate; a se vedea sec țiunea IV.1 din prezentul
Capitol).
Unde este pronun țată o sentin ță? Conven ția nu răspunde unei
astfel de întreb ări. Marea majoritate a Statelor contractante consider ă
că o sentin ță este pronun țată la sediul arbitrajului. Sediul arbitrajului
este ales de c ătre părți sau, dup ă caz, de c ătre institu ția arbitral ă sau
de către tribunalul arbitral.Acesta este un concept juridic, iar nu un
concept fizic sau geografic. Audierile, deliber ările și semnarea
sentinței, precum și alte etape ale procedurii arbitrale, pot avea loc în
altă parte decât locul desf ășurării arbitrajului.

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 23 III.1.2. Sentin țele care sunt considerate non-na ționale („non-domestic awards”)

A doua categorie de sentin țe prevăzute de Conven ție sunt sentin țele
care sunt considerate non-na ționale în Statul în care se solicit ă
recunoaștrea și executarea acestora. Aceast ă categorie l ărgește
domeniul de aplicare al Conven ției.
Convenția nu define ște ce înseamn ă sentințe care sunt considerate
non-naționale (non-domestic awards). De pu ține ori, p ărțile stabilesc
că o sentin ță ce va fi pronun țată în ceea ce-i prive ște să fie considerat ă
o sentință non-națională. Astfel, fiecare Stat co ntractant are libertatea
de a stabili care sentin țe sunt considerate non-na ționale și de a le
preciza în legea de punere în aplicare a Conven ției7.
În exerci țiul acestei libert ăți, în general, Statele consider ă că toate
sau numai o parte din sentin țele următoare sunt considerate ca fiind
sentințe non-na ționale (non-domestic awards) :

7. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, Legea Federal ă privind arbitrajul
(Titlul 9, Capitolul 2) con ține următoarea prevedere referitoare la „sentin țe non-
naționale”:
„Sect.202. Conven ția arbitral ă sau sentin ța intră în domeniul de aplicare al
Convenției
O conven ție arbitral ă sau o sentin ță arbitrală ce rezult ă dintr-un raport de drept
determinat, contractual sau necontractual, fiind considerat comercial, având ca obiect o tranzac ție, un contract sau un acord, astfel cum este descris în Sec țiunea 2
din prezentul Titlu, intr ă în domeniul de aplicare al Conven ției. O conven ție sau o
sentință ce rezult ă dintr-un asemenea raport de drept și care se desf ășoară numai
între cetățenii Statelor Unite ale Americii, nu intr ă în domeniul de aplicare al
Convenției, cu excep ția cazului în care acest raport de drept implic ă: „propriet ăți
amplasate în str ăinătate, prevede executarea în str ăinătate sau are alte rela ții
rezonabile cu unul sau mai multe State str ăine. În sensul prezentei dispozi ții, o
persoană juridică est e un c et ăț
ean al Statelor Unite ale Americii în cazul în care
aceasta este înfiin țată sau are sediul principal în Statele Unite ale Americii.”

CAPITOLUL I
24 Ghidul CIAC privind CNY – sentințele pronun țate în conformitate cu legea arbitral ă a unui alt
Stat;
– sentințele care con țin un element de extraneitate;
– sentințele anaționale.

Prima categorie de sentin țe o întâlnim în cazurile în care sediul
arbitrajului se afl ă în Statul în care se cere recunoa șterea și executarea,
însă procedura arbitral ă s-a desf ășurat potrivit unei legi arbitrale
străine. Aceasta este o ipotez ă rar întâlnit ă deoarece ar însemna ca
legislația Statului în care se solicit ă recunoa șterea și executarea
permite p ărților să supună arbitrajul unei lex arbitri, alta decât legea
locului arbitrajului.
A doua categorie se refer ă la sentin țele pronun țate în statul în care
se cere recunoa șterea și executarea, dar în cadrul unui diferend cu o
dimensiune interna țională, spre exemplu pe motiv de na ționalitate sau
domiciliul uneia dintre p ărți sau pe motiv al locului execut ării
contractului care st ă la originea litigiului. Criteriile ce permit
calificarea sentin țelor arbitrale în aceast ă categorie sunt cel mai adesea
definite de c ătre State în legea de aplicare a Conven ției (a se vedea
nota de subsol de la pagina 38 pe ntru exemplul Statelor Unite ale
Americii). Foarte rar, p ărțile menționează expres c ă sentința lor este
considerat ă sentință non-națională (non-domestic awards).
Cea de-a treia categorie reune ște sentin țele pronun țate în arbitraje
care se desf ășoară independent de orice lege na țională arbitrală, de
exemplu pentru c ă părțile au exclus în mod expr es aplicarea unei legi
naționale arbitrale sau pentru c ă au ales s ă aplice norme transna ționale,
precum principiile generale ale dreptului arbitrajului. De și întrebarea
dacă sentințele anaționale (a-national awards) intr ă în domeniul de
aplicare al Conven ției de la New York a f ăcut obiectul unor lungi
dezbateri, opinia dominant ă este că această Convenție se aplic ă și unor
astfel de sentin țe. Totuși, aceste situa ții sunt destul de rare.

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 25 III.2. CONVEN ȚIILE ARBITRALE

Convenția de la New York nu define ște domeniul s ău de aplicare în
ceea ce prive ște conven țiile arbitrale. Cu toate acestea, s-a stabilit c ă
Convenția de la New York nu reglementeaz ă recunoa șterea
convențiilor arbitrale na ționale. Este, de asemenea, recunoscut faptul
că Conven ția este aplicabil ă sentințelor arbitrale dac ă viitoarea
sentință arbitrală poate fi considerat ă ca o sentin ță străină sau ca o
sentință care nu este considerat ă naționale (non-domestic awards) în
conformitate cu articolul I(1). Unele instan țe judecătorești au reținut că
Convenția se aplic ă și dacă convenția arbitral ă este, prin natura sa,
internațională. Caracterul interna țional al conven ției arbitrale poate s ă
rezulte atât din na ționalitatea sau domiciliul p ărților, cât și din
tranzacția care face obiectul conven ției arbitrale.
Pentru a stabili dac ă o conven ție arbitral ă intră î n d o m e n i u l d e
aplicare al Conven ției, instan țele judec ătorești trebuie s ă distingă trei
situații :

– Dacă convenția arbitral ă stabilește sediul arbitrajului într-un alt stat,
instanța judecătorească trebuie s ă aplice Conven ția de la New York;
– Dacă convenția arbitral ă stabilește sediul arbitrajului ca fiind statul
forului (lex fori), instan ța judecătorească
 trebuie s ă aplice Conven ția dacă viitoarea sentin ță poate fi
calificată ca fiind o sentin ță care nu este considerat ă națională
(non-domestic awards) în conformitate cu articolul I(1), teza a
doua;
 poate să aplice Conven ția de la New York, dac ă convenția
arbitrală are caracter interna țional datorit ă naționalității sau a
domiciliului p ărților sau a unor elemente de extraneitate care
se regăsesc în tranzac ția care face obiectul conven ției arbitrale;

CAPITOLUL I
26 Ghidul CIAC privind CNY – Dacă convenția arbitral ă nu stabile ște sediul arbitrajului, instan țele
trebuie s ă aplice Conven ția în cazul în care viitoarea sentin ță poate
fi considerat ă o sentin ță străină sau o sentin ță c a r e n u e s t e
considerat ă națională (non-domestic awards) în conformitate cu
articolul I(1). Mai mult, instan țele judec ătorești pot aplica prezenta
Convenție în cazul în care consider ă că respectiva conven ție
arbitrală are caracter interna țional.

IV. REZERVE

În principiu, Conven ția de la New York se aplic ă tuturor conven țiilor
arbitrale str ăine sau interna ționale, precum și tuturor sentin țelor
arbitrale str ăine sau care sunt considerate non-na ționale (non-
domestic awards). Cu toate acestea, Statele contractante pot formula
două rezerve privind aplicarea Conven ției.

IV.1. RECIPROCITATE (articolul I(3) prima tez ă)

Statele contractante pot declara c ă vor aplica Conven ția numai la
recunoașterea și executarea sentin țelor date pe teritoriul unui alt Stat
contractant.Aproximativ dou ă treimi din Statele contractante la
Convenție au formulat o astfel de rezerv ă. Instanțele judec ătorești ale
unui stat care a formulat aceast ă rezervă de reciprocitate vor aplica
Convenția numai dac ă sentința a fost dat ă pe teritoriul unui alt Stat
contractant sau în cazul în care sentin ța nu este considerat ă națională

 Nota Traduc ătorului : Aici exist ă interpret ări diferite. Conven ția de la NY (1961),
varianta în limba român ă folosește noțiunea de „dat ă” , iar Codul de proc.civ.
folosește termenul de “pronun țată”. De asemenea, ghidul în varianta celorlalte
limbi folose ște accepțiunea de pronun țată.

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 27 (non-domestic awards) și există legături între aceast ă sentință și un alt
Stat contractant.

IV.2. NATURA COMERCIAL Ă (articolul i(3) teza a doua)

De asemenea, Statele contractante pot s ă declare c ă vor aplica
Convenția numai diferendelor rezultate din raporturi de drept,
contractuale sau necontractuale, care sunt considerate comerciale de
către propria lor lege na țională. Aproximativ o treime dintre Statele
contractante au formulat o astfel de rezerv ă.
Deși textul Conven ției fse refer ă la legea na țională a Statului
forului (ca o excep ție de la principiul interpret ării autonome), în
practică, instanțele judec ătorești acordă atenție în aceea și măsură atât
circumstan țelor particulare ale litigiului cât și soluțiilor adoptate în
alte State. În orice caz, ținând cont de obiectivul Conven ției, instan țele
ar trebui s ă interpreteze no țiunea de „natur ă comercial ă” în sens larg.
Deși Conven ția permite formularea de rezerve numai în cazul
recunoașterii și execut ării sentin țelor, este general acceptat c ă
formularea unor astfel de rezerve este posibil ă și în cazul recunoa șterii
și executării conven țiilor arbitrale.

V. RELAȚIA CU DREPTUL INTERN ȘI ALTE TRATATE
(ARTICOLUL VII)

Articolul VII(1) din Conven ția de la New York abordeaz ă relația
dintre Conven ție, legile na ționale ale Statului forului (lex fori) și alte
tratate interna ționale care oblig ă S t a t u l î n c a r e s e s o l i c i t ă executarea,
astfel:

CAPITOLUL I
28 Ghidul CIAC privind CNY „Dispozi țiile prezentei Conven ții nu aduc atingere validit ății
acordurilor multilaterale sau b ilaterale încheiate de Statele
contractante în materie de recunoa ștere și executare de sentin țe
arbitrale și nu priveaz ă nicio parte interesat ă de dreptul pe care l-ar
putea avea de a se prevala de o sentin ță arbitrală în modul și în
măsura admis ă de legisla ția sau tratatele țării în care sentin ța este
invocată.”

V.1. LEGEA MAI FAVORABIL Ă

Articolul VII (1) este denumit clauza legii mai favorabile, ce permite
uneia dintre p ărți să ceară recunoa șterea și executarea, bazându-se pe
unele prevederi care sunt mai favorabile decât cele prev ăzute de
Convenție. Reguli mai favorabile pot fi g ăsite: (i) în legea na țională a
Statului forului sau (ii) în tratat ele aplicabile în Statul în care
recunoașterea și executarea sunt solicitate.
În practic ă, tratatele și legea na țională vor fi mai favorabile decât
Convenția de la New York, în cazul în care acestea permit
recunoașterea și executarea în condi ții mai pu țin restrictive, în ceea ce
privește procedura sau motivele de refuz a execut ării.
Până în prezent, este general admis (chiar dac ă n u î n m o d
universal) c ă dispozițiile articolului VII(1) se aplic ă în aceea și măsură
și recunoa șterii și execut ării conven țiilor arbitrale men ționate în
articolul II. Articolul VII(1) este ce l mai adesea invocat pentru a evita
îndeplinirea condi țiilor de form ă impuse conven țiilor arbitrale potrivit
articolului II(2)(cerin ța formei scrise, a se vedea sec țiunea IV.2.1. din
Capitolul II).
Într-o Recomandare adoptat ă de Comisia Na țiunilor Unite pentru
Dreptul Comer țului Interna țional (UNCITRAL) din 7 iulie 2006 (a se
vedea Anexa III) este recomandat ca:

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 29 „Paragraful 1 al articolului VII din Conven ția pentru recunoa șterea
și executarea sentin țelor arbitrale str ăine, adoptat ă la New York, la
10 iunie 1958, ar trebui aplicat ă astfel încât s ă permită oricărei părți
interesate s ă beneficieze de drepturile pe care le are, în
conformitate cu legile și tratatele unui Stat în care o conven ție
arbitrală este invocat ă și prin care se solicit ă recunoa șterea
validității acestei conven ții.”

Istoricul Conven ției confirm ă acest punct de vedere. Prevederea
referitoare la recunoa șterea conven țiilor arbitrale a fost introdus ă în
ultima zi a negocierilor. Celelalte dispozi ții din Conven ție nu au fost
corelate cu aceast ă ultimă adăugire. Astfel, articolul VII nu trebuie
interpretat în sensul ca excluzând conven țiile arbitrale din domeniul
de aplicare a Conven ției.
V.2.
CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK ȘI ALTE TRATATE INTERNA ȚIONALE

Prima parte a artico lului VII prevede c ă Conven ția nu atinge atingere
validității altor tratate interna ționale privitoare la recunoa șterea și
executarea sentin țelor arbitrale aplicabile în Statul în care se cere
executarea. Cea de-a doua parte a acelea și dispozi ții prevede faptul c ă
părțile sunt îndrept ățite să ceară recunoa șterea și executarea
sentințelor în baza Conven ției de la New York, a unui alt tratat
internațional sau a unei legi na ționale, care este mai favorabil ă.
Principiul legii mai favorabile constituie o derogare de la regulile
clasice de drept interna țional privind conflictele dintre tratate (lex
posterior și lex specialis). Potrivit principiului legii mai favorabile,
tratatul mai favorabil prevaleaz ă.

CAPITOLUL I
30 Ghidul CIAC privind CNY V.3. CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK ȘI LEGEA NA ȚIONALĂ

În ceea ce prive ște relația dintre Conven ția de la New York și legea
națională a Statului în care se cere executarea, se pot distinge trei
situații :
– Atât Conven ția de la New York cât și legea na țională conțin reguli
cu privire la acelea și probleme. În acest caz, Conven ția prevaleaz ă
față de legea na țională cu excep ția cazului în care legea na țională
este mai favorabil ă. În anumite cazuri instan țele judec ătorești vor
trebui să se refere la legea de aplicare a Conven ției (Cazul (i) de
mai jos);
– Convenția de la New York nu con ține reguli privind unele cazuri
determinate.În acest caz, instan țele judec ătorești aplică legea lor
internă pentru a completa Conven ția de la New York (Cazul (ii) de
mai jos);
– Convenți a d e l a N e w Y o r k f a c e r e f e r i r e î n m o d e x p r e s l a l e g e a
națională. În acest caz, instan ț
ele judec ătorești trebuie s ă aplice
legea națională în limitele permise de Conven ție (Cazul (iii) de mai
jos).

Cazul (i) Conven ția prevaleaz ă față de legea na țională
Cazul(ii) Legea na țională completeaz ă Convenția

Convenția de la New York nu stabile ște în mod complet regulile
procedurale de urmat pentru recunoa șterea și executarea sentin țelor
străine.Astfel, în ceea ce prive ște procedura, Conven ția prevede numai
reguli privitoare la sarcina probei și documentele ce trebuie prezentate
de partea care cere executarea sau recunoa șterea. Conven ția nu
menționează nimic despre celelalte chestiuni de procedur ă.

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 31 Articolul III prevede c ă Statele contractante vor trebui s ă
recunoasc ă autoritatea unei sentin țe arbitrale și să acorde executarea
acestei sentin țe conform regulilor de procedur ă în vigoare pe teritoriul
statului unde este invocat ă sentința. În consecin ță, procedura pentru
recunoașterea și executarea sentin țelor arbitrale str ăine este
reglementat ă de legea na țională, cu excep ția chestiunilor privind
sarcina probei și a documentelor ce trebui e prezentate (a se vedea
Capitolul III).
Fără a fi o enumerare exhaustiv ă, următoarele reguli sunt stabilite
de legea na țională:
– Termenul limit ă pentru introducerea unei cereri pentru recunoa ște
rea și executarea sentin țelor arbitrale str ăine;
– autoritatea competent ă pentru recunoa șterea unei sentin țe arbitrale
sau pentru acordarea execut ării;
– forma cererii;
– modul în care se desf ășoară procedura;
– căile de atac disponibile fa ță de deciziile de acordare sau de refuz
al exequaturului;
– posibilitatea pentru pârât de a formula cereri în desp ăgubiri sau
cerere reconven țională împotriva unei sentin țe.

O problem ă poate ap ărea în cazul în care un Stat stabile ște obstacole
procedurale privind competen ța instanțelor judec ătorești sesizate cu o
cerere de executare. Potrivit scopului Conven ției și a abord ării
favorabile execut ării sentin țelor, prezen ța activelor pe teritoriul unui
Stat ar trebui s ă reprezinte un element suficient pentru a justifica
competen ța instanțelor judec ătorești ale acelui Stat pprivind cererile
de executare a sentin țelor arbitrale. În pofida celor men ționate anterior,
unele instan țe din Statele Unite ale Americii au invocat existen ța unei
competen țe personale fa ță de pârâtul și debitorul sentin ței.

CAPITOLUL I
32 Ghidul CIAC privind CNY Cazul (iii) Conven ția face trimitere în mod expres la legea na țională
Anumite prevederi ale Conven ției de la New York se refer ă în mod
expres la legea na țională.Un exemplu în acest sens este articolul I (în
ce privește formularea unei rezerve referitoare la natura comercial ă a
arbitrajului), articolul III (în ce prive ște procedura de recunoa ștere și
executare) și articolul V (anumite motive de refuz a execut ării care fac
referire la legea na țională). Aceast ă lege na țională nu este neap ărat
legea forului (lex fori), dar poate fi, de asemenea, legea în temeiul
căreia a fost dat ă sentința.

VI. CONSECIN ȚELE NEAPLIC ĂRII CONVEN ȚIEI DE LA
NEW YORK

Neaplicarea Conven ției de la New York, precum și aplicarea gre șită a
acesteia, atrage în principiu r ăspunderea interna țională a Statului. O
încălcare a obliga țiilor Statului rezultate din Conven ți e ( a s e v e d e a
secțiumea VI.1 din prezentul Capitol) poate s ă constituie, în anumite
cazuri, o înc ălcare a tratatelor bilaterale sau multilaterale referitoare la
investiții (a se vedea sec țiumea VI.2 din prezentul Capitol). În orice
caz, sentin ța nu va fi afectat ă de asemenea înc ălcări (a se vedea
secțiunea VI.3 din prezentul Capitol).

VI.1. ÎNCĂLCAREA CONVEN ȚIEI DE LA NEW YORK

Deși Conven ția de la New York nu con ține o clauz ă de soluționare a
litigiilor, aceasta reprezint ă un tratat interna țional care creeaz ă
obligații în sarcina Statelor contractante în temeiul dreptului
internațional.
Astfel cum am men ționat mai sus, Statele contractante s-au obligat
să recunoasc ă sentințele arbitrale str ăine și să acorde executarea

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK CA INSTRUMENT DE DREPT INTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 33 acestora. În cazul în care o parte solicit ă executarea și/sau
recunoașterea unei sentin țe sau unei conven ții arbitrale care intr ă în
domeniul de aplicare Conven ției, Statul contractant este obligat s ă
aplice Conven ția de la New York, Statul contractant nu poate impune
reguli de procedur ă sau condi ții de fond mai restrictive în ceea ce
privește recunoa șterea și executarea. În cazul în care Conven ția nu
conține prevederi în ceea ce prive ște anumite aspecte procedurale,
Statul contractant nu poate impune condi ții procedurale mai
restrictive decât acelea care se aplic ă sentințelor arbitrale na ționale.
În statele contractante, principa lele organe responsabile cu
aplicarea Conven ției de la New York sunt instan țele judec ătorești. În
dreptul interna țional, actele instan țelor de judecat ă sunt asimilate
actelor Statului însu și. Astfel, dac ă instanțele judec ătorești nu aplic ă
Convenția, o aplic ă greșit sau invoc ă motive de refuz îndoielnice
(altele decât cele prev ăzute restrictiv de Conven ția de la New York)
pentru a refuza recunoa șterea și executarea unei sentin țe, Statul
forului (lex fori) î și asumă propria sa r ăspundere interna țională.
Din momentul în care aderarea la Conven ție a unui Stat
contractant a devenit efectiv ă, răspunderea interna țională a
respectivului Stat este angajat ă pe plan interna țional, indiferent dac ă
Convenția a fost corect transpus ă în dreptul intern printr-o lege
națională sau a fost publicat ă sau adoptat ă în conformitate cu
legislația națională. Astfel, faptul c ă textul Conven ției nu a fost
publicat în Monitorul Oficial nu are nicio inciden ță asupra obliga țiilor
Statului de a se conforma prevederilor Conven ției potrivit dreptului
internațional.

VI.2. ÎNCĂLCAREA UNUI TRATAT DE INVESTI ȚII
În unele circumstan țe, încălcarea obliga ției de recunoa ștere și de
acordare a execut ării conven țiilor arbitrale și sentin țelor poate

CAPITOLUL I
34 Ghidul CIAC privind CNY constitui o înc ălcare a unui alt tratat. Poate fi cazul Conven ției
Europene pentru Drepturile Omului și, în special a Protocolului I, sau
așa cum rezult ă din ultimele evolu ții în materie, a tratatelor de
investiții. Prin aceste tratate de investi ții, Statele asigur ă investitorii
străini, printre alte m ăsuri de protec ție, că aceștia vor beneficia de un
tratament echitabil și că investițiile acestora nu vor face obiectul
exproprierii (cu excep ția cazului în care nu sunt îndeplinite anumite
condiții). Dou ă decizii recente pronun țate în materia arbitrajului
investițional au stabilit c ă un Stat și-a încălcat propriile obliga ții ce
decurg dintr-un tratat bilateral de investi ții deoarece instan țele sale
naționale nu au recunoscut o conven ție arbitral ă valabil încheiat ă8.

VI.3. SENTIN ȚA NU ESTE AFECTAT Ă

O sentin ță nu este afectat ă de refuzul Statului de a acorda executarea
acestei sentin țe sau de a o recunoa ște ca fiind dat ă cu încălcarea
Convenției de la New York. Hot ărârea Statului respectiv produce
efecte numai pe teritoriul acelui Stat. Astfel, partea care a câ știgat
cauza în procedura arbitral ă are posibilitatea de a se întemeia pe
sentință și de a cere executarea acesteia în alte state.

8. Centrul Interna țional pentru solu ționarea diferendelor relative la investi ții
(ICSID), Siapem SpA c . Bangladesh , Cazul ICSID/ARB/05/07 și Salini Costruttori
SpA c. Iordania , Cazul ICSID/ARB/02/13. Aceste dou ă Decizii pot fi consultate
pe website-ul ICSID : <www.icsid.worldbank.org> .

Ghidul CIAC privind CNY 35 CAPITOLUL II
CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI
CONVEN ȚII ARBITRALE

CUPRINS I. INTRODUCERE
II. TRĂSĂTURILE GENERALE ALE REGIMULUI
CONVEN ȚIEI DE LA NEW YORK PRIVIND
CONVEN ȚIILE ARBITRALE
II.1. Conven țiile arbitrale sunt prezumate a fi valabil încheiate
II.2. P ărțile unei conven ții arbitrale valabil încheiate trebuie s ă fie
trimise la arbitraj
II.3. Cum pot fi „trimise” p ărțile la arbitraj
II.4. F ără trimitere din oficiu
III. PRINCIPII GENERAL RECUNOSCUTE
III.1. Arbitrii sunt competen ți să-și determine propria lor
competen ță
III.2. Puterea de analiz ă a judec ătorului cu privire la excep țiile
formulate privind competen ța tribunalului arbitral
III.3. Conven țiile arbitrale nu sunt în principiu afectate de nulitatea
contractului principal
III.4. Termenul în care se poate so licita recurgerea la arbitraj în
cadrul procedurilor judiciare
III.5. Începerea procedurii arbitrale nu este o condi ție pentru
recurgerea la arbitraj
IV. ÎNDRUM ĂRI PENTRU APLICAREA ARTICOLULUI II
IV.1. Conven ția arbitral ă intră în domeniul de aplicare al Conven ției ?
IV.2. Conven ția arbitral ă trebuie s ă îmbrace forma scris ă ?
IV.2.1. Aspecte teoretice
IV.2.2. În practic ă

CAPITOLUL II
36 Ghidul CIAC privind CNY (i) Clauza compromisorie cuprins ă într-un document la care
contractul principal face trimitere ( „includere prin
trimitere ”)
(ii) Clauza compromisorie cuprins ă într-un contract nesemnat
dar care este ulterior executat de c ătre toate p ărțile potrivit
termenilor s ăi
 O ofertă de a contracta este transmis ă împreun ă cu o
clauză compromisorie și confirmat ă, dar confirmarea
conține rezerve generale sau condi ții suspensive
 O ofert ă de a contracta care con ține o clauz ă
compromisorie este transmis ă de o parte c ătre cealalt ă
parte, care nu r ăspunde ofertei, dar execut ă contractul
(iii) Convenția arbitral ă cuprinsă într-un schimb de comunic ări
electronice
IV.3. O conven ție arbitral ă a fost încheiat ă în mod valabil și
îndepline ște aceasta condi țiile de fond ?
IV.3.1. Aspecte teoretice
IV.3.2. În practic ă
(i) „caducă”
(ii) „inoperant ă”
(iii) „nesusceptibil ă de a fi aplicat ă”
 Când recurgerea la arbitraj este op țională
 Când contractul prevede atât recurgerea la arbitraj cât și
competen ța instanțelor naționale
 Când regulile arbitrajului sau ale institu ției arbitrale sunt
indicate într-o manier ă inexactă
 Când conven ția arbitral ă nu prevede nicio indica ție
privind modalitatea de numire a arbitrilor („clauze în alb”)
IV.4. Exist ă un diferend, acesta reiese dintr-un raport juridic
determinat, contractual sau necontractual și părțile au
prevăzut să supună acest diferend arbitrajului ?

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 37 IV.4.1. Aspecte teoretice
IV.4.2. În practic ă
(i) Formularea conven ției arbitrale trebuie interpretat ă într-un
sens larg?
(ii) Ce se întâmpl ăîn cazul în care conven ția arbitral ă conține
excepții în ceea ce prive ște domeniul s ău de aplicare ?
IV.5. Conven ția arbitral ă este obligatorie pentru p ărțile care se afl ă
într-un litigiu în fa ța instanțelor judec ătorești?
IV.5.1. Aspecte teoretice
(i) Convențiile arbitrale sunt oblig atorii numai pentru p ărți
(ii) Nesemnatari pot fi de asemenea parte la conven ția
arbitrală
(iii) Cum se determin ă domeniul de aplicare personal al
convenției arbitrale
(iv) Legea aplicabil ă pentru determinarea domeniului de
aplicare personal al conven ției arbitrale
IV.5.2. În practic ă
(i) Când are pârâtul dreptul de a fi trimis la arbitraj?
(ii) Ce se întâmpl ă dacă instanța judecătorească constată că
pârâtul nu este obligat prin conven ția arbitral ă?
IV.6. Este litigiul arbitrabil?
IV.6.1. Problema dac ă „susceptibil de a fi solu ționat pe calea
arbitrajului” înseamn ă „arbitrabil”
IV.6.2. Legea aplicabil ă pentru stabilirea arbitrabilit ății litigiului
IV.6.3. Conven țiile arbitrale interna ționale ar trebui supuse unor
norme uniforme de arbitrabilitate
V. CONCLUZII

CAPITOLUL II
38 Ghidul CIAC privind CNY I. INTRODUCERE

Astfel cum este prev ăzut în Capitolul I, scopul Conven ției de la New
York este de a promova solu ționarea diferendelor interna ționale prin
arbitraj. În realizarea acestui obiectiv, era esen țial ca instan țele
judecătorești ale Statelor contractante s ă acorde eficien ță convenției
arbitrale încheiat ă între părți și sentinței arbitrale care rezult ă din
aceasta.
În ceea ce prive ște conven țiile arbitrale, redactorii Conven ției de la
New York au dorit s ă se asigure c ă intenția inițială a părților de a
supune diferendul lor arbitrajului nu este afectat ă de formularea
subsecvent ă a unei cereri unilaterale de solu ționare a diferendului în
fața instanțelor de judecat ă. Prin urmare, redactorii Conven ției de la
New York au stabilit condi țiile în temeiul c ărora instan țele
judecătorești trebuie s ă trimită părțile la arbitraj și au limitat motivele
pentru care o parte a conven ției arbitrale poate s ă îi conteste
validitatea.
Aceste aspecte au condus la adoptarea articolului II care prevede :

„(1) Fiecare din Statel e contractante recunoa ște conven ția scrisă
prin care p ărțile se oblig ă să supună unui arbitraj toate diferendele
sau anumite diferende care s-au ivit sau ar putea s ă se iveasc ă între
ele privind un raport de drep t determinat, contractual sau
necontractual, referitor la o problem ă susceptibil ă de a fi
reglementat ă pe calea arbitrajului.
(2) Prin „ convenție scrisă” se înțelege o clauz ă compromisorie
inserată într-un contract, sau un compromis semnate de p ărți, sau
cuprinse într-un schimb de scrisori sau telegrame.
(3) Tribunalul unui Stat contractan t, sesizat cu un litigiu privind o
problem ă asupra c ăreia părțile au încheiat o conven ție în sensul
prezentului articol, va îndruma p ărțile la arbitraj, la cererea uneia

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 39 din ele, dac ă nu constat ă că zisa conven ție este caduc ă, inoperant ă
sau nesusceptibil ă de a fi aplicat ă.“

Până la pronun țarea unei sentin țe arbitrale, o instan ță națională se
poate confrunta cu o contesta ție privind validitatea conven ției
arbitrale. Situa ția cea mai des întâlnit ă este cea prezentat ă de art. II(3),
și anume atunci când în cadrul unui litigiu asupra unei probleme cu
privire la care p ărțile au încheiat o conven ție arbitral ă este adus ă în
fața instan ței judecătorești în pofida Conven ției și pârâtul solicit ă
instanței să îndrume p ărțile la arbitraj. Instan ța judecătorească poate fi
sesizată cu o cerere de declarare a validit ății sau invalidit ății unei
anumite conven ții arbitrale. În mod similar, instan ța judecătorească
poate fi sesizat ă cu o cerere anti-arbitration injunction sau să fie
solicitată c u o c e r e r e p r i v i n d l u a r e a u n o r m ăsuri în sprijinul
procedurilor arbitrale- precum numirea din oficiu a unui arbitru –
cereri cu privire la care cealalt ă parte se va opune pe motiv c ă
convenția arbitral ă nu este valabil ă.
Când se confrunt ă cu astfel de situa ții, tribunalele ar trebui s ă țină
cont de obiectivul Conven ției precum și de cele mai bune practici
dezvoltate în Statele contractante timp de peste cincizeci de ani.

 Nota Traduc ătorului: Acel mecanism juridic prin care se urm ărește prevenirea
inițierii sau continu ării procedurii arbitrale.

CAPITOLUL II
40 Ghidul CIAC privind CNY II. TRĂSĂTURILE GENERALE ALE REGIMULUI CONVEN ȚIEI
DE LA NEW YORK PRIVIND CONVEN ȚIILE ARBITRALE

II.1. CONVEN ȚIILE ARBITRALE SUNT PREZUMATE A FI VALABIL ÎNCHEIATE

Redactorii Conven ției au dorit s ă excludă posibilitatea ca una dintre
părțile conven ției de arbitraj s ă revină asupra angajamentului s ău de a
recurge la arbitraj și astfel să supună soluționarea litigiului instan țelor
naționale. Conven ția prevede astfel un regim favorabil punerii în
executare și arbitrajului – care se bazeaz ă pe prezum ția de validitate –
formală și material – a conven țiilor arbitrale. („Fiecare stat contractant
va recunoa ște o conven ție arbitral ă încheiat ă în form ă scrisă…“. În
engleză, “Each Contracting State shall recognize an agreement in
writing…” .Aceast ă prezum ție de validitate poate fi r ăsturnată doar
p e n t r u u n n u m r l i m i t a t d e m o t i v e ( „ C u e x c e p ția cazului în care
constată că zisa conven ție este caduc ă, inopoerant ă sau nesusceptibil ă
de a fi aplicat ă”)
Abordarea favorabil ă punerii în executare înseamn ă că Conven ția
d e l a N e w Y o r k p r e v a l e a z ă față de legea na țională mai pu țin
favorabil ă. Instanțele judec ătorești nu pot astfel aplica cerin țe mai
restrictive potrivit legii na ționale în ceea ce prive ște validitatea
convenției arbitrale (precum, de exemplu, cerin ța ca o clauz ă
compromisorie dintr-un contract s ă fie semnat ă separat).
Pe de alt ă parte, tot mai multe instan țe judecătorești au reținut că
Articoul II (2) le permite aplicarea legii na ționale mai favorabile. Dac ă
legea Statului prevede c ă o conven ție arbitral ă poate fi încheiat ă verbal
sau tacit, se aplic ă această l e g e . ( a s e v e d e a s e c țiunea V.1. din
Capitolul I). Aceast ă chestiune este tratat ă în detaliu în sec țiunea IV.2.
din prezentul Capitol.

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 41 II.2. PĂRȚILE UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE VALABIL ÎNCHEIATE TREBUIE
SĂ FIE TRIMISE LA ARBITRAJ

În cazul în care instan ța judecătorească constată că convenția arbitral ă
este valabil ă, aceasta, la cererea uneia dintre p ărți, în loc s ă soluționeze
litigiul va îndruma p ărțile la arbitraj. Acest mecanism de recunoa ștere
este prev ăzut de articolul II(3). În aceast ă privință, Conven ția de la
New York nu las ă nicio marj ă de manevr ă instanțelor judec ătorești.

II.3. CUM POT FI „TRIMISE ” PĂRȚILE LA ARBITRAJ

„Trimiterea p ărților la arbitraj” înseamn ă că instan ța
judecătorească suspend ă procedura judiciar ă până la soluționarea
arbitrajului sau se declar ă necompetent ă potrivit legii na ționale
arbitrale sau de procedur ă.

II.4 FĂRĂ TRIMITERE DIN OFICIU

O instan ță judecătorească poate trimite p ărțile la arbitraj doar „la
cererea uneia din ele” ceea ce exclude ca excep ția arbitrajului s ă fie
invocată din oficiu de c ătre instan ța judecatoreasc ă.

III. PRINCIPII GENERAL RECUNOSCUTE

Convenția de la New York nu prevede în mod expres principiul
competenz-competenz, analizarea limitat ă a conven țiilor arbitrale de
către instan țele judec ătorești când tribunalul arbitral nu a fost înc ă
sesizat și autonomia conven ției arbitrale. Cu toate acestea, obiectul și
scopul Conven ției sunt mai bine îndeplinite dac ă aplicăm efectiv
aceste principii.

CAPITOLUL II
42 Ghidul CIAC privind CNY III.1. ARBITRII SUNT COMPETEN ȚI SĂ-ȘI DETERMINE PROPRIA LOR
COMPETEN ȚĂ

Principiul „competen ță-competen ță” (sau Kompetentz-Kompetentz)
permite arbitrilor s ă tranșeze ei în șiși toate contesta țiile referitoare la
competen ța lor și le permite, dup ă caz, să se declare necompeten ți.
Această putere conferit ă arbitrilor este esen țială pentru a le permite
îndeplinirea atribu țiilor în mod corespunz ător. În consecin ță,
trimiterea cauzei instan țelor naționale doar pentru simplul motiv c ă se
contestă existen ța și validitatea unei conven ții arbitrale ar putea
constitui un impediment major în desf ășurarea procedurii arbitrale.
Convenția de la New York nu prevede în mod expres aplicarea
principiului competen ță-competen ță.Cu toate acestea, Conven ția de la
New York nu r ămâne neutr ă cu privire la aceast ă chestiune. Articolele
II (3) și V (1) din Conven ție, nu împiedic ă tribunalele arbitrale și
instanțele naționale s ă se pronun țe cu privire la competen ța
tribunalului arbitral de a solu ționa un litigiu. În plus, prevederile
articolelor V(1)(a) și V(1)(c) – referitoare la recunoa șterea și executarea
sentințelor arbitrale- presupune c ă un tribunal arbitral a pronun țat o
sentință în pofida existen ței contesta țiilor privind propria sa
compenten ță.
III.2.
PUTEREA DE ANALIZ Ă A JUDEC ĂTORULUI CU PRIVIRE LA EXCEP ȚIILE
FORMULATE PRIVIND COMPETEN ȚA TRIBUNALULUI ARBITRAL

Principiul „competenz-competenz” a fost interpretat de mai multe
instanțe judecătorești, mai ales în Statele Unite ale Americii, în lumina
abordării favorabile execut ării Conven ției de la New York. O aten ție
sporită a fost acordat ă stabilirii propriei sale competen țe de către
însuși tribunalul arbitral și examinarea de c ătre instan țele naționale a
unei conven ții arbitrale pretins ă a fi caduc ă, inoperant ă sau

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 43 nesusceptibil ă de a fi aplicat ă într-un stadiu incipient al litigiului a
rămas superficial ă (sau prima facie). Aceste instan țe judecătorești au
stabilit nevalabilitatea conven ției arbitrale doar în anumite cazuri
manifeste.
Ca urmare a acestei abord ări, doar instan țele judec ătorești sunt
abilitate s ă analizeze cu putere deplin ă concluziile tribunalului arbitral
privind propria sa competen ță atunci când sunt sesizate cu o cerere în
executarea a unei sentin țe arbitrale sau atunci când este formulat ă o
acțiune în anulare împotriva sentin ței (procedur ă c a r e n u e s t e
prevăzută în Conven ția de la New York).
Această interpretare este totu și controversat ă. Cu toate c ă această
abordare pare dezirabil ă în raport de obiectul și scopul Conven ției de
la New York, nicio dispozi ție a Conven ției nu împiedic ă în mod
expres instan țele judec ătorești de a efectua o examinare complet ă a
convenției arbitrale, iar ulterior s ă pronun țe o hotărâre definitiv ă și
executorie privind validitatea acesteia, înc ă dintr-un stadiu incipient al
litigiului.

III.3. CONVEN ȚIILE ARBITRALE NU SUNT ÎN PRINCIPIU AFECTATE DE
NULITATEA CONTRACTULUI PRINCIPAL

Principiul autonomiei conven ției arbitrale prin raportare la contractul
principal (denumite și „separability” sau „severability”) este în strîns ă
legătură cu principiul „competenz-competenz.”
În primul rând acest principiu înseamn ă că validitatea contractului
principal nu afecteaz ă, în principiu, validitatea conven ției arbitrale
inserată în acesta; în al doilea rând, din acest principiu rezult ă că
contractul principal și conven ția arbitral ă pot fi guvernate de reguli de
drept diferite.

CAPITOLUL II
44 Ghidul CIAC privind CNY III.4. TERMENUL ÎN CARE SE POATE SOLICITA RECURGEREA LA ARBITRAJ ÎN
CADRUL PROCEDURII JUDICIARE

Convenția de la New York nu prevede termenul în care se poate
solicita recurgerea la arbitraj. Excep ția arbitrajului trebuie s ă fie
invocată înainte de a începe dezbaterea asupra fondului sau poate fi
invocată oricând în cursul desf ășurării procesului? În lipsa unei
prevederi în cu prinsul Conven ției cu privire la acest aspect, r ăspunsul
se găsește în legea na țională arbitrală sau în cea de procedur ă. În cazul
în care o parte nu cere recurgerea la arbitraj în termen, se poate
considera c ă acea parte a renun țat la dreptul s ău de a solu ționa litigiul
pe calea arbitrajului și conven ția arbitral ă a devenit inoperant ă.
Cele mai multe sisteme juridice na ționale prev ăd că recurgerea la
arbitraj trebuie cerut ă înainte de a proceda la cercetarea fondului
procesului, i.e., in limine litis.
III.5
ÎNCEPEREA PROCEDURII ARBITRALE NU ESTE O CONDI ȚIE PENTRU
RECURGEREA LA ARBITRAJ

Cu excep ția cazului în care legea na țională arbitral ă nu prevede
contrariul, admisibilitatea unei cere ri privind recurgerea la arbitraj și
competen ța instanței judecătorești cu privire la ac est aspect trebuie s ă
fie tranșate fără a ține cont de faptul c ă o procedur ă arbitrală este
pendinte.
Deși acest aspect nu este prev ăzut de textul Conven ției de la New
York, cele mai multe instan țe judecătorești apreciaz ă că începerea
efectivă a procedurii arbitrale nu este o condi ție pentru a solicita
instanței judecătorești recurgerea la arbitraj.

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 45 IV. ÎNDRUM ĂRI PENTRU APLICAREA ARTICOLULUI II

Instanța judecătorească sesizată cu o contesta ție a validit ății unei
convenții arbitrale potrivit ar ticolului II din Conven ție trebuie s ă-și
pună următoarele întreb ări:

1. Convenția arbitral ă intră în domeniul de aplicare al Conven ției de
la New York?
2. Convenția arbitral ă este încheiat ă în formă scrisă?
3. Convenția arbitral ă este valabil încheiat ă și îndepline ște condițiile
de fond?
4. Dacă există un litigiu, aceste reiese dintr-un raport juridic
determinat, contractual sau necontractual și părțile și-au exprimat
dorința să soluționeze acest litigiu pe calea arbitrajului?
5. Convenția arbitral ă este obligatorie pentru p ărțile litigiului supus
instanței judecătorești ?
6. Litigiul este arbitrabil ?

Instanța judecătorească va trimite p ărțile la arbitraj dac ă răspunsurile
la aceste întreb ări sunt pozitive.

IV.1. CONVEN ȚIA ARBITRAL Ă INTRĂ Î N D O M E N I U L D E A P L I C A R E A L
CONVEN ȚIEI ?

Pentru a beneficia de protec ția Conven ției de la New York, conven ția
arbitrală trebuie s ă i n t r e î n d o m e n i u l s ău de aplicare (a se vedea
secțiunea II.2. a Capitolului I).

CAPITOLUL II
46 Ghidul CIAC privind CNY IV.2. CONVEN ȚIA ARBITRAL Ă ESTE ÎNCHEIAT Ă ÎN FORM Ă SCRISĂ?

În temeiul articolul II(1), conven ția arbitral ă trebuie s ă fie încheiat ă „în
scris”. Aceast ă cerință este definit ă în articolul II (2) și include „o clauz ă
compromisorie inserat ă într-un contract sau un compromis semnate de
părți, sau cuprinse într-un schimb de scrisori sau telegrame“.

IV.2.1. Aspecte teoretice

Recunoșterea conven ției arbitrale nu poate avea loc potrivit
prevederilor Conven ției de la New York atunci când cerin ța formei
scrise prev ăzută de articolul II nu este îndeplinit ă. Conven ția
stabilește o regul ă interna țională uniform ă. Redactorii acesteia au
încercat s ă ajungă la un consens asupra acestei chestiuni deoarece
legile na ționale au avut- și încă mai au – abord ări diferite, stabilind o
regulă de fond mai pu țin restrictiv ă referitoare la cerin ța formei scrise,
care prevaleaz ă față de legile na ționale.
Astfel, articolul II(2) prevede un standard „maxim”, care împiedic ă
Statele contractante s ă impună condiții de form ă suplimentare sau mai
restrictive potrivit legilor lor na ționale. Exemple de condi ții mai
restrictive sunt cerin ța ca o conven ție arbitral ă să fie redactat ă cu un
anumit tip de caractere sau cu o anumit ă dimensiune specific a
caracterelor, cuprins ă într-un act autentic, semnat ă separat, etc.
Pe lângă impunerea unui standard maxim, articolul II(2) a fost
considerat ca impunând de asemenea un standard interna țional
minim, potrivit c ăreia instan țele judec ătorești nu puteau cere mai
puțin decât prevedea Conven ți a d e l a N e w Y o r k î n c e e a c e p r i v e ște
forma scris ă. Cu toate acestea, aceast ă interpretare nu mai este
recunoscut ă în prezent.
Potrivit jurispruden ței actuale în mate ria dreptului comer țului
internațional, articolul II(2) a fost din ce în ce mai des interpretat în

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 47 sensul că nu împiedic ă aplicarea unor condi ții de form ă mai pu țin
restrictive de c ătre Statele contractante.
Această interpretare î și are baza în articolul VII(1) care prevede c ă :

„[D]ispozi țiile prezentei Conven ții … nu priveaz ă nicio parte
interesat ă de dreptul pe care l-ar putea avea de a se prevala de o
sentință arbitrală în modul și în măsura admis ă de legisla ția sau
tratatele țării în care sentin ța este invocat ă.“

Scopul acestui articol este de a permite aplicarea oric ăror dispozi ții
naționale sau interna ționale mai favorabile oric ărei părți interesate. De și
articolul VII(1) a fost adoptat pentru executarea sentin țelor arbitrale, se
poate observa o tendin ță de aplicare și la conven țiile arbitrale (a se
vedea articolul VII (1), din sec țiunea V.1. a Capitolului I)
Această ultimă abordare nu este universal acceptat ă. Mai multe
instanțe judecătorești au fost tentate s ă răspundă provoc ărilor
moderne ale comer țului interna țional, nerespingând în totalitate
articolul II(2), ci mai degrab ă interpretându-l într-o manier ă mai puțin
restrictiv ă – acceptând cu u șurință că există o conven ție scrisă- sau
interpretând acest articol ca prev ăzând doar unele exemple de ceea ce
trebuie în țeles prin conven ție „scrisă“ în sensul articolului II(1).
Ambele interpret ări au fost aprobate de Comisia Na țiunilor Unite
pentru Dreptul Comer țului Interna țional (UNCITRAL) prin
Recomandarea sa din 7 iulie 2006 (a se vedea Anexa III ) . UNCITRAL
recomand ă :

„aplicarea paragrafului 2 al articolului II al [Conven ției] recunoscând
că situațiile descrise în cadrul acestuia nu sunt exhaustive”.

CAPITOLUL II
48 Ghidul CIAC privind CNY și

„că paragraful 1 al articolului VII al [Conven ției] ar trebui s ă fie
aplicat astfel încât s ă permită oricărei părți interesate s ă se prevaleze
de drepturile pe care le-ar putea avea în temeiul legisla ției sau al
tratatelor Statului în care o conven ție arbitral ă este invocat ă, să
solicite să fie recunoscut ă validitatea acestei conven ții“.

IV.2.2. În practic ă

Astfel cum am men ționat anterior, exist ă o tendin ță general ă de a
aplica cerin ța formei scrise a conven ției într-o manier ă mai pu țin
restrictiv ă, în conformitate cu abordarea favorabil ă executării și a
practicii interna ționale actuale, potrivit c ărora contractele sunt
încheiate în diferite modalit ăți. O aplicare rigid ă a cerin ței formei
scrise a Conven ției de la New York ar fi împotriva uzan țelor actuale și
râspândite și ar contraveni abord ării favorabile execut ării Conven ției.
Practica în acest domeniu arat ă că instanțele judec ătorești par în
general s ă urmeaz ă un principiu director potrivit c ăruia o conven ție
arbitrală este valabil ă atunci când se poate re ține în mod rezonabil c ă
oferta de a recurge la arbitraj – în form ă scrisă- a fost acceptat ă (și a
existat un „acord de voin țe”). Aceast ă acceptare poate fi exprimat ă sub
diferite forme și depinde de la caz la caz.
Este evident c ă o conven ție arbitral ă semnată de două părți sau o
clauză compromisorie inclus ăă într-un contract semnat de p ărți,
îndepline ște cerin ța formei scrise. Semnarea separat ă a clauzei
arbitrale nu este necesar ă.
Mai mult, potrivit articolului II(2) o conven ție arbitral ă cuprins ă
într-un schimb de scrisori, tele grame sau alte asemenea comunic ări
îndepline ște condiția formei scrise. În acest caz și contrar primei p ărți
a articolului II(2) – care se refer ă la o „clauz ă compromisorie inserat ă

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 49 într-un contract sau un compromis semnat de p ărți sau cuprins ă într-
un schimb de scrisori sau telegrame” – semnarea scrisorilor și a
telegramelor nu este necesar ă.
În afară de aceste cazuri clare, exist ă cazuri în care validitatea
formală a conven țiilor arbitrale poate fi contestat ă. Situațiile cele mai
frecvente sunt urm ătoarele :

(i) Clauza compromisorie cuprins ă într-un document la care contractul
principal face trimitere („includere prin trimitere ”)
În practic ă este des întâlnit contractul pr incipal care face referire la
termenii și condițiile generale sau la alte formul ări standard, care pot
conține o clauz ă compromisorie.
Convenția de la New York nu trateaz ă acest aspect. De asemenea,
Convenția nu con ține nicio indica ție explicit ă conform c ăreia clauzele
compromisorii incluse prin trimitere îndeplinesc cerin țele de form ă
prevăzute de articolul II.
În aceast ă situație, soluția ar trebui dat ă în funcție de caz. Pe lâng ă
luarea în considerare a statutului p ărților, de exemplu – p ărți cu
experien ță în afaceri- și a uzan țe l o r î n d o m e n i u , c a z u r i l e î n c a r e
contractul principal face trimitere expres ă la clauza compromisorie
cuprinsă în termenii și condițiile generale, ar fi mai u șor de reținut ca
îndeplinind condi țiile de form ă impuse de articolul II al Conven ției
decât acele situa ții în care contractul principal face referire numai la
aplicarea unor formul ări standard, f ără nicio referire expres ă la clauza
compromisorie.
Criteriul pentru îndeplinirea condi țiilor de form ă trebuie s ă fie
comunicarea c ătre cealalt ă parte a documentului la care contractul face
trimitere, care con ține clauza compromisorie, înainte sau în momentul
încheierii sau accept ării contractului. În cazul în care din dovezi
rezultă că părțile au cunoscut sau ar fi trebuit s ă cunoasc ă existența
unei conven ții arbitrale incluse prin trimitere, instan țele judec ătorești

CAPITOLUL II
50 Ghidul CIAC privind CNY în general au înclinat spre a constata îndeplinirea condi țiilor de form ă
ale conven ției arbitrale.
De exemplu, putem considera c ă a existat un acord privind
convențiile arbitrale care sunt cuprinse în caietele de sarcini la care se
face referire în termenii și condițiile generale1 sau în termenii și
condițiile generale la care ordinele de cump ărare fac referire – cu
condiția ca ordinele s ă fi fost ata șate sau incluse în termenii și
condițiile generale.2
Instanțele judec ătorești au opinii divergente în sensul c ă recurgerea
la arbitraj prev ăzută într-un conosament al unui contract de transport
care conține o conven ție arbitral ă este suficient ă. De asemenea, în acest
caz, criteriul recomandat este de a determina dac ă părțile au cunoscut
sau ar fi trebuit s ă cunoasc ă existența conven ției arbitrale. Referirea
expresă la clauza compromisorie inserat ă într-un conosament al unui
contract de transport care con ține aceast ă clauză este considerat ă ca
fiind suficient ă. 3 Instanțele judec ătorești au fost rezervate în a
considera o simpl ă referire general ă la un contract de transport ca
fiind suficient ă.4 Mai mult, un conosament care face o simpl ă referire

1. Fran ța: Cour d’Appel, Paris, 26 martie 1991 ( Comité Populaire de la Municipalité
d’El Mergeb v. Société Dalico Contractors ) Revue de l’Arbitrage 1991, p. 456.
2. State Unite ale Americii : United States District Court, Western District of
Washington, 19 mai 2000 ( Richard Bothell and Justin Bothell/Atlas v. Hitachi ), și
alții., 19 mai 2000, 97 F.Supp.2d. 939 (W.D. Wash. 2000); Yearbook Commercial
Arbitration XXVI (2001) pp. 939-948 (US no. 342).
3. Spania : Audencia Territorial, Barcelona, 9 aprilie 1987, 5 Revista de la Corte
Española de Arbitraje (1988-1989); Yearbook Commercial Arbitration XXI (1996) pp. 671-672 (Spain no. 25).
4. Statele Unite ale Americii: United States District Court, Southern District of New
York, 18 août 1977 (Coastal States Trading, Inc. v. Zenith Navigation SA and Sea
King Corporation ) Yearbook Commercial Arbitration IV (1979) pp. 329-331 (US
no. 19) și United States District Court, Northern District of Georgia, Atlanta
Division, 3 aprilie 2007 ( Interested Underwriters at Llo yd’s and Thai Tokai v. M/T
SAN SEBASTIAN and Oilmar Co. Ltd .) 508 F.Supp.2d (N.D. GA. 2007) p. 1243;
Yearbook Commercial Arbitration XXXIII (2008) pp. 935-943 (US no. 619);

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 51 la contractul de transport ce con ține o clauz ă compromisorie, nu poate
constitui acordul destinatarului de a supune eventualele litigii
arbitrajului, în cazul în care contractul de transport nu a fost
comunicat destinatarului. 5

(ii) Clauza compromisorie cuprins ă într-un contract nesemnat dar care
este ulterior executat de c ătre toate p ărțile în conformitate cu
termenii s ăi
În acest caz, consim țământul de a supune litigiul arbitrajului va fi
stabilit în func ție de circumstan țele cauzei. O solu ție unică nu poate fi
stabilită.

 O ofertă de a contracta este transmis ă împreuna cu o clauz ă
compromisorie și confirmat ă dar confirmarea cuprinde rezerve generale
sau condi ții suspensive
Într-un asemenea caz este necesar a se face distinc ție între acceptarea
unei oferte și contra- ofert ă. Se poate sus ține în mod rezonabil c ă o
convenție arbitral ă poate fi recunoscut ă dacă nu au fost formulate în
mod expres obiec ții. Acesta fiind cazul, rezervele generale nu
afectează în principiu conven ția arbitral ă. De asemenea, eventualele
condiții suspensive (de exemplu, prevederi de tipul „aceast ă
confirmare este supus ă unor preciz ări”) nu vor afecta clauza
compromisorie, care poate fi considerat ă ca făcând deja obiectul
acordului.6

Philippines: Supreme Court of the Republic of the Philippines, Second Division,
26 aprilie 1990 ( National Union Fire Insurance Company of Pittsburgh v. Stolt-
Nielsen Philippines, Inc .) Yearbook Commercial Arbitration XXVII (2002) pp. 524-
527 (Philippines no. 1).
5. Franța: Cour de Cassation, 29 noiembrie 1994, no. 92-14920.
6. Statele Unite ale Americii: U n i t e d S t a t e s C o u r t o f A p p e a l s , S e c o n d C i r c u i t , 1 5
februarie 2001 ( US Titan Inc. v. Guangzhou ZhenHua Shipping Co. ) 241 F.3d (2nd

CAPITOLUL II
52 Ghidul CIAC privind CNY  O ofertă de a contracta care con ține o clauz ă compromisorie este
transmisă de o parte c ătre cealalt ă parte, care nu r ăspunde ofertei, dar
execută contractul
Această situație ridică problema consim țământului tacit în arbitraj sau,
în englez ă „implied arbitration”. Opera țiunile economice se
desfășoară adesea pe baza unor docume nte sumare precum comenzile
sau notele de rezervare „booking notes”, care nu necesit ă un răspuns
scris din partea celeilalte p ărți.
În principiu, acceptarea tacit ă nu îndepline ște cerința formei scrise
prevăzută de Conven ția de la New York și anumite instan țe
judecătorești au împ ărtășit acest punct de vedere.7Totuși, în
conformitate cu interpretarea potrivit c ăreia Conven ția a căutat să se
alinieze cu practicile comer țului interna țional, unele instan țe
judecătorești au reținut că acceptarea tacit ă a unei oferte f ăcute în scris
(de exemplu, executarea obliga țiilor contractuale8 sau aplicarea
uzanțelor comerciale permit încheierea tacit ă a conven ției arbitrale)9 ar
trebui să fie considerate ca fiind suficien te potrivit articolului II (2).
În 2006, UNCITRAL a modificat articolul 7 (Defini ția și forma
convenției arbitrale) a Legii sale Model privind arbitrajul comercial
internațional (a se vedea Anexa II ) oferind dou ă opțiuni. Op țiunea I
introduce o defini ție flexibil ă a conven ției scrise:

Cir. 2001) p. 135; Yearbook Commercial Arbitration XXVI (2001) pp. 1052-1065
(US no. 354).
7. A se vedea de exemplu Germania : Oberlandesgericht, Frankfurt am Main, 26
iunie 2006 ( Manufacturer v. Buyer ) IHR 2007 pp. 42-44; Yearbook Commercial
Arbitration XXXII (2007) pp. 351-357 (Germany no. 103).
8. Statele Unite ale Americii : United States District Court, Southern District of New
York, 6 august 1997 ( Kahn Lucas Lancaster, Inc. v. Lark International Ltd. )
Yearbook Commercial Arbitration XX III (1998) pp. 1029-1037 (US no. 257).
9. Germania: Bundesgerichtshof, 3 decembrie 1992 (Buyer v. Seller) Yearbook
Commercial Arbitration XX (1995) pp. 666-670 (Germany no. 42).

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 53 „Articolul 7(3). O conven ție arbitral ă este încheiat ă în scris dac ă
conținutul s ău este men ționat sub orice form ă, chiar dac ă
convenția însăși sau contractul a fost sau nu încheiat oral, prin
manifest ări comportamentale sau prin alte mijloace.”

Această definiție recunoa ște existen ța „conținutului” conven ției
arbitrale „sub orice form ă” ca fiind echivalent cu forma scris ă
tradițională. Forma scris ă este întotdeauna cerut ă.
Opțiunea II elimin ă cerința formei scrise.
Deși aceste modific ări nu au un impact direct asupra Conven ției de
la New York, ele indic ă o tendin ță spre o interpretare mai pu țin
restrictiv ă a cerinței formei scrise a Conven ției.
De asemenea, UNCITRAL a recomandat ca articolul II(2) al
Convenției de la New York s ă fie aplicat „recunoscând c ă
circumstan țele descrise aici nu sunt exhaustive” (a se vedea sec țiunea
IV.2.1. a prezentului Capitol, precum și Anexa II ).

(iii) Convenția arbitral ă cuprins ă într-un schimb de comunic ări
electronice
Modul de formulare al articolului II(2) viza mijloacele de comunicare
existente în anul 1958. Acest articol poate fi interpretat în mod
rezonabil ca incluzând mijloacele echivalente de comunicare modern ă.
Criteriul este existen ța unei consemn ări în scris a conven ției arbitrale.
Toate mijloacele de comunicare care îndeplinesc acest cr iteriu ar trebui
considerate ca fiind conforme cerin ței prevăzute la articolul II(2),
inclusiv în ceea ce prive ște fax-urile și e-mail-urile.
În ceea ce prive ște e-mail-urile, conform unei abord ări
conservatorii, cerin ța formei scrise prev ăzute de Conven ție este
îndeplinit ă dacă semnăturile electronice sunt fiabile sau dac ă schimbul
efectiv de comunic ări electronice poate fi do vedit prin alte mijloace
fiabile. Aceast ă ultimă abordare a fost re ținută d e U N C I T R A L p r i n

CAPITOLUL II
54 Ghidul CIAC privind CNY modificările aduse Legii Model privind arbitrajul comercial
internațional adoptate în 2006 (a se vedea Anexa III).

IV.3 O CONVEN ȚIE ARBITRAL Ă A FOST ÎNCHEIAT Ă ÎN MOD VALABIL ȘI
ÎNDEPLINE ȘTE ACEASTA CONDI ȚIILE DE FOND ?
Ca orice contract, conven țiile arbitrale sunt supuse dispozi țiilor
privind formarea și încheierea în mod valabil a contractelor. Acest
lucru este sumar prezentat în articolul II(3) care prevede c ă o instan ță
judecătorească trebuie s ă trimită părțile la arbitraj la cererea uneia
dintre ele, cu excep ția cazului în care constat ă că respectiva conven ție
este „caduc ă, inoperant ă sau nesusceptibil ă de a fi aplicat ă”.
Astfel cum am men ționat anterior, trebuie re ținut că acele
convenții arbitrale care intr ă în domeniul de aplicare al Conven ției de
la New York sunt prezumate ca fiind valabile.
IV.3.1. Aspecte teoretice

Deși articolul V(1)(a) face în primul rând referire la legea la care
părțile au supus conven ția arbitral ă ca lege aplicabil ă validității sale (a
se vedea Capitolul III), în practic ă, părțile rareori aleg dinainte legea
care să guverneze condi țiile de fond și de form ă ale conven ției
arbitrale. Acesta este motivul pentru care aceast
ă determinare trebuie
să fie făcută de către instan ța judecătorească sesizată cu o contesta ție
cu privire la acest aspect. Exist ă mai multe posibilit ăți, dar cele mai
multe solu ții adoptate sunt (a șa cum se men ționează în Conven ția de
la New York) legea sediului arbitrajului, care poate fi într-un alt Stat
decât cel al instan ței judecătorești sesizate, (articolul V(1), a doua
regulă, prin analogie), lex fori sau legea care guverneaz ă contractul în
întregul s ău. De asemenea, unele instan țe judecătorești au reținut
validitatea unei conven ții arbitrale f ără a face referire la vreo lege

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 55 națională, ci făcând în mod exclusiv referire la voin ța comun ă a
părților. În general, alegerea dreptulu i material pare a se realiza în
funcție de legea mai favorabil ă aplicabil ă validității conven ției
arbitrale.10

IV.3.2. În practic ă

Termenii „caduc ă, inoperant ă și nesusceptibil ă de a fi aplicat ă” nu au
fost defini ți de redactorii Conven ției. Explica țiile următoare au scopul
de a acorda o defini ție acestor termeni.

(i) „Caducă”*
Excepția „caducit ății“ poate fi interpretat ă ca referindu-se la cazurile
în care conven ția arbitral ă este afectat ă de o invaliditate înc ă de la
încheierea acesteia. Exemple tipice de excep ții care intr ă în aceast ă
categorie sunt: în șelăciunea, dolul, leziunea, faptul ilicit sau eroarea.
Un viciu în încheierea conven ție arbitrale, cum ar fi incapacitatea sau
lipsa de discern ământ intr ă de asemenea în aceast ă c a t e g o r i e . ( a s e
vedea de asemenea, sec țiunea IV.1 din Capitolul III și articolul V(1) (a)
– incapacitatea).

10. Un exemplu al acestei abord ări este prev ăzut în articolul 178 (2) din Legea
federală (elvețiană) privind dreptul interna țional privat :

„În ceea ce prive ște condițiile de fond, conven ția arbitral ă este valabil ă dacă
respectă cerințele prev ăzute de legea aleas ă de părți sau de legea care
guverneaz ă obiectul litigiului și, în particular, de legea aplicabil ă contractului
principal sau de legea elve țiană.”

 Nota Traduc ătorului: Î n s e n s u l c ă accepțiunea caducit ății din prezentul Ghid
echivaleaz ă cu accep țiunea nulit ății relative a actelor juridice din dreptul civil
român (Art.1246 C.civ. și urm.) . Conven ția arbitral ă nu se na ște în mod valabil,
fiind afectat ă de anumite vicii înc ă de la încheierea acesteia (de exemplu: dol,
eroare, leziune,etc.).

CAPITOLUL II
56 Ghidul CIAC privind CNY În cazul în care instan ța judecătorească recunoa ște principiul
autonomiei conven ției arbitrale (a se vedea sec țiunea III.3 din
prezentul Capitol), numai nevalabilitatea conven ției arbitrale și nu
nevalabilitatea contractului principal ar trebui s ă împiedice instan ța
judecătorească să trimită părțile la arbitraj. De exemplu, un contract al
cărui obiect este împ ărțirea pieței cu înc ălcarea normel or privind
regulile de concuren ță este ilegal. Totu și, aceast ă ilegalitate nu
afectează acordul p ărților prin care acestea au hot ărât să supună
diferendul spre solu ționare arbitrajului, astfel cum este prev ăzut în
clauza compromisorie cuprins ă în contract.

(ii) „Inoperant ă”
O conven ție arbitral ă „inoperant ă” în sensul articolului II(3) este o
convenție arbitral ă care a fost valabil încheiat ă, însă a încetat a mai
produce efecte. Aceast ă excepție include, de obicei, cazurile de
renunțare, revocare, denun țare sau încetare a conven ției arbitrale. O
convenție arbitral ă este de asemenea considerat ă ca fiind inoperant ă în
cazul în care acela și litigiu dintre acelea și părți a fost deja solu ționat în
fața unei instan țe naționale sau a unui tribunal arbitral (rej judicata
sau non bis in idem).

(iii) „Nesusceptibil ă de a fi aplicat ă”
Această excepție include cazurile în care nu se poate recurge la arbitraj
din cauza unor impedimente fizice sau juridice.
Impedimentele fizice de a recurge la arbitraj pot ap ărea în cazuri
foarte rare, cum ar fi decesul unui arbitru numit prin conven ția
arbitrală sau în cazul refuzului unui arbitru de a accepta numirea sa,
atunci când p ărțile au exclus în mod expres înlocuirea acestuia. În
conformitate cu dispozi țiile specifice prev ăzute de legea aplicabil ă,
aceste cazuri pot conduce la imposibilitatea aplic ării conven ției
arbitrale.

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 57 În cele mai multe cazuri, clauzele arbitrale sunt atât de defectuos
redactate încât împiedic ă ,din punct de vedere legal, începerea
procedurii arbitrale. Aceste clau ze sunt adesea numite „clauze
patologice”. Stricto sensu, astfel de conven ții arbitrale sunt caduce și
adesea acest motiv este invocat în fa ța instanțelor judec ătorești. Aceste
clauze ar trebui interpretate potrivit acelea și legi care se aplic ă
condițiilor de fond și de form ă ale conven ției arbitrale.
Următoarele situa ții sunt frecvente în practic ă.

 Când recurgerea la arbitraj este op țională
Unele conven ții arbitrale prev ăd că părțile „pot” supune litigiul lor
arbitrajului. O astfel de formulare face incert ă voința părților de a
supune diferendul lor arbitrajului. Astfel de clauze arbitrale ar trebui totu și respectate, în conformitate
cu principiul general de interpretare potrivit c ăruia clauzele unui
contract trebuie s ă fie interpretate în sensul în care acestea produc efecte
mai degrab ă decât în sensul în care acestea nu produc niciun efect.

 Când contractul prevede atât recurgerea la arbitraj cât și competen ța
instanțelor naționale
Într-un asemenea caz, este uneori posibil ă concilierea celor dou ă
dispoziții și a respect ării conven ției arbitrale. Astfel, instan ța
judecătorească v a t r e b u i s ă stabileasc ă intenția reală a părților. În mod
particular, p ărțile nu ar trebui s ă fie trimise la arbitraj decât în cazul în
care au dorit într-adev ăr să supună litigiul arbitrajului, indiferent dac ă au
decis sau nu aceasta împreun ă cu alt mijloc de solu ționare al litigiului.
De exemplu, Înalta Curte din Singapore a re ținut, dup ă o analiz ă
detaliată, că un contract care supune „irevocabil” un litigiu
competen ței instan țelor din Singapore nu a fost în mod necesar
incompatibil cu o alt ă clauză din acela și contract ce prevede
recurgerea la arbitraj. În acest sens, instan ța a reținut că părțile au

CAPITOLUL II
58 Ghidul CIAC privind CNY dorit ca diferendul dintre ele s ă se soluționeze pe calea arbitrajului și
că trimiterea la instan țele din Singapore era aplicabil ă în paralel
pentru că ea identifica lex arbitri.11
Această interpretare rezult ă din principiul potrivit c ăruia clauzele
unui contract trebuie s ă fie interpretate în sensul în care acestea
produc un efect.
 Când regulile arbitrajului sau ale institu ției arbitrale sunt indicate într-o
manieră inexactă
În unele cazuri, inexacitatea unor clauze face imposibil ă determinarea
de către instan ța națională a institu ției arbitrale aleas ă de părți.
Arbitrajul nu poate începe și instan ța națională trebuie s ă-și
recunoasc ă competen ța pentru a solu ționa diferendul. Cu toate
acestea, în alte cazuri, imprecizia clauzei poate fi înl ăturată printr-o
interpretare rezonabil ă a acesteia. Instan țele judec ătorești pot salva o
„clauză patologic ă” prin separarea prevederii care o face inaplicabil ă
și prin re ținerea unor elemente ale conven ției arbitrale, suficiente
pentru a face litigiul arbitrabil.
De exemplu, în Statele Unite ale Americii, Tribunalul Districtului
de Est din Wisconsin a analizat o conven ție arbitral ă care prevedea (în
versiunea în limba englez ă) că diferendele vor fi solu ționate pe calea
arbitrajului în Singapore, „în conformitate cu Regulile arbitrajului internațional care vor fi în vigoare” și (în versiunea în chinez ă) că
arbitrajul va fi solu ț
ionat la „Institu ția de Arbitraj Interna țional din
Singapore”12 . Tribunalul l-a interpretat ca fiind „o institu ție arbitral ă
bine-cunoscut ă, ca Centrul de Arbitraj Interna țional din Singapore”.

11. Singapore : High Court, 12 ianuarie 2009 ( P.T. Tri-M.G. Intra Asia Airlines v. Norse
Air Charter Limited) Yearbook Commercial Arbitration XXXIV (2009) pp. 758-782
(Singapore no. 7).
12. Statele Unite ale Americii : United States District Court, Eastern District of
Wisconsin, 24 septembrie 2008 ( Slinger Mfg. Co., Inc. v. Nemak, S.A., și alții.)
Yearbook Commercial Arbitration XXXIV (2009) pp. 976-985 (US no. 656).

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 59  Când conven ția arbitral ă nu prevede nicio indica ție privind modalitatea
de numire a arbitrilor („clauze în alb”)
Este posibil ca o clauz ă compromisorie s ă prevadă doar „Arbitrajul
general standard, dup ă caz, în Londra în modul obi șnuit”.
În general, o astfel de clauz ă ar trebui re ținută doar dac ă ea conține
un element care ar permit realizarea leg ăturii dintre clauza în alb și un
Stat ale c ărui instan țe judecătorești sunt susceptibile s ă ofere sprijin
pentru începerea arbitrajului.
Un astfel de element care ar permite realizarea leg ăturii cu clauza
în alb poate fi întâlnit în exemplele de mai sus. P ărțile pot sesiza
instanțele britanice pentru a numi arbitri. Clauza în alb poate fi de
asemenea re ținută dacă „modul obi șnuit” în care se face referire în
clauză permite identificarea elementelor necesare pentru începerea
arbitrajului. Expresia „modul obi șnuit” poate fi interpretat ă într-
adevăr ca referindu-se la practicile anterioare dintre membrii din
cadrul acelea și asociații profesionale, sugerând astfel, dac ă este cazul,
aplicarea regulilor arbitrale ale acestei asocia ții.13
În absen ța oricărui element care ar permite o astfel de leg ătură,
clauzele în alb nu pot fi re ținute.

IV.4. EXISTĂ UN DIFEREND , A C E S T A R E I E S E D I N T R -UN RAPORT JURIDIC
DETERMINAT , CONTRACTUAL SAU NECONTRACTUAL ȘI PĂRȚILE AU
PREVĂZUT SĂ SUPUN Ă ACEST DIFEREND ARBITRAJULUI ?

Pentru ca un arbitraj s ă aibă loc este necesar s ă existe un diferend între
părți. Instan țele judec ătorești nu sunt obligate s ă trimită părțile la

13. De exemplu, a se vedea Italia : Corte di Appello, Genoa, 3 februarie 1990 ( Della
Sanara Kustvaart – Bevrachting & Overslag bedrijf BV v. Fallimento Cap. Giovanni
Coppola srl, in liquidation ), 46 Il Foro Padano (1991) pag. 168-171; Yearbook
Commercial Arbitration XVII (1992) pp. 542-544 (Italy no. 113).

CAPITOLUL II
60 Ghidul CIAC privind CNY arbitraj dac ă între acestea nu a avut loc un diferend, cu toate c ă acest
caz este foarte rar.
Diferendele trebuie s ă rezulte dintr-un raport de drept determinat
care poate fi contractual sau delictual. Dac ă o acțiune în r ăspundere
delictual ă este acoperit ă, depinde de modul de formulare al conven ției
arbitrale, respectiv dac ă clauza este redactat ă în termeni generali și
dacă acțiunea în r ăspundere delictual ă este legat ă în mod suficient de
acțiunea în r ăspundere contractual ă.
Cu toate acestea, o parte la o conven ție arbitral ă poate totu și
susține că pretențiile ridicate împotriva p ărții care se întemeiaz ă pe
convenția arbitral ă, nu intră în domeniul de aplicare al acesteia.

IV.4.1. Aspecte teoretice

Cerința ca litigiul s ă intre în domeniul de aplicare al conven ției
arbitrale pentru ca p ărțile să fie trimise la arbitraj, rezult ă implicit din
articolul II(3) care prevede ca o condi ție ca litigiul s ă fie „un litigiu cu
privire la o problem ă asupra c ăreia părțile au încheiat o conven ție în
sensul prezentului articol”.

IV.4.2. În practic ă

(i) Formularea conven ției arbitrale trebuie interpretat ă într-un sens
larg?
Potrivit unei interpret ări stricte a termenilor „care fac obiectul unui
raport juridic determinat” ne putem întreba, uneori, dac ă termenul în
engleză „arising under” trebuie interpretat ca având un sens mai
restrâns decât termenul „arising out of”. Aceea și întrebare poate fi
ridicată și cu privire la termenii în englez ă „relating to” și
„concerning”.

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 61 Cu toate acestea, astfel cum a fost sugerat de c ătre Curtea de Apel a
Regatului Unit al Marii Britanii în cauza Fiona Trust v.Privalov 14, ar
trebui mai degrab ă să determin ăm dacă se poate re ține în mod
rezonabil c ă părțile au dorit s ă excludă competen ța tribunalului
arbitral în cazul litigiului de fa ță. Așa cum a ar ătat Curtea,
„[O]amenii de afaceri obi șnuiți ar fi surprin și de distinc țiile fine
care se fac în afaceri și de durata timpului alocat dezbaterii pentru
a determina dac ă un caz particular reflect ă anumiți termeni sau al ți
termeni foarte similari”.

Decizia a fost confirmat ă de Camera Lorzilor care a „salutat” opinia
Curții de Apel.
15

(ii) Ce se întâmpl ă în cazul în care conven ția arbitral ă conține excepții în
ceea ce prive ște domeniul s ău de aplicare ?
Formularea anumitor conven ții arbitrale pare s ă acopere doar anumite
tipuri de cereri sau s ă fie limitat ă la un anumit obiect specific. Cu toate
acestea, exist ă numeroase dezavantaje atunci când litigiile care decurg
din acela și contract sunt atribuite unor jurisdic ții diferite. Astfel,
atunci când clauza comp romisorie este formulat ă în sens larg și mai
ales atunci când excluderea recurg erii la arbitraj este vag formulat ă, o

14. Regatul Unit al Marii Britanii : England and Wales Court of Appeal, 24 ianuarie
2007 (Fiona Trust & Holding Corporation & Ors v. Yuri Privalov & Ors ) [2007]
EWCA Civ 20, para. 17; Yearbook Commercial Arbitration XXXII (2007) pp. 654-
682 at [6] (UK no. 77).
15. Regatul Unit : House of Lords, 17 octombrie 2007 ( Fili Shipping Company Limited
(14th Claimant) and others v. Premium Na fta Products Limited (20th Defendant) și
alții) [2007] UKHL 40, para. 12; Yearbook Commercial Arbitration XXXII (2007)
pp. 654-682 at [45] (UK no. 77)

CAPITOLUL II
62 Ghidul CIAC privind CNY dovadă clară a voinței de a exclude recurgerea la arbitraj a cererii în
cauză este suficient ă.

IV.5. CONVEN ȚIA ARBITRAL Ă ESTE OBLIGATORIE PENTRU P ĂRȚILE CARE SE
AFLĂ ÎNTR -UN LITIGIU ÎN FA ȚA INSTAN ȚELOR JUDEC ĂTOREȘTI ?
În ce măsură un nesemnatar poate fi considerat parte la conven ția
arbitrală de „origine” și poate solicita și obține recurgerea la arbitraj?

IV.5.1. Aspecte teoretice

(i) Convențiile arbitrale sunt obligatorii numai pentru p ărți
Principiul relativit ății efectelor contractului se aplic ă conven țiilor
arbitrale. Asta înseamn ă că o conven ție arbitral ă nu confer ă drepturi și
nu impune obliga ții decât p ărților acesteia. Domeniul de aplicare al
convenției arbitrale în ceea ce prive ște părțile, se nume ște domeniul de
aplicare „personal”.
(ii) Nesemnatarii pot fi de asemenea parte la conven ția arbitral ă
Domeniul de aplicare personal al unui contract nu poate fi definit doar
prin referire la semnatarii conven ției arbitrale. În anumite condi ții,
nesemnatarii pot de asemenea s ă-și asume drepturile și obligațiile care
decurg din contract. De exemplu, în rela ția mandant-mandatar este
clar că contractul semnat de mandatar îl oblig ă pe mandant.
Succesiunile, teoria grupurilor de societ ăți, teoria personalit ății
juridice și estoppel, printre alte teorii, pot de asemenea conduce la
concluzia c ă nesemnatarii și-au asumat drepturile și obligațiile uneia
dintre părțile conven ției arbitrale.
Faptul de a lega un nesemnatar de conven ția arbitral ă poate intra
în conflict cu cerin ța formei scrise prev ăzută de Conven ția de la New

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 63 York? R ăspunsul cel mai conving ător este „nu”, pentru mai multe
motive.
Chestiunea validit ății formale este independent ă de determinarea
părților conven ției arbitrale, o chestiune de fond, care nu este supus ă
unor cerin țe de form ă. Odată stabilit c ă o conven ție arbitral ă valabil
încheiată există, se trece la etapa urm ătoare și anume determinarea
părților obligate prin aceast ă convenție. Terții care nu sunt men ționați
în mod expres într-o conven ție arbitral ă încheiat ă în formă scrisă, pot
fi totuși incluși în domeniul de aplicare ratione personae al acesteia.
De altfel, Conven ția de la New York nu creeaz ă o împiedic ă pentru ca
acceptul (consim țământul) de a recurge la arbitraj s ă fie dat de o
persoană în numele altei persoane, no țiune care st ă la originea
teoriilor consim țământului tacit.

(iii) Cum se determin ă domeniul de aplicare personal al conven ției
arbitrale
Articolul II (3) prevede implicit c ă instanța judecătorească determin ă
domeniul de aplicare personal al conven ției arbitrale atunci când
prevede c ă „[T]ribunalul unui Stat contra ctant, sesizat cu un litigiu
privind o problem ă asupra c ăreia părțile au încheiat o conven ție în
sensul prezentului articol, îndrum ă părțile la arbitraj…”.
Pentru a angaja un nesemnatar la o conven ție arbitral ă pot fi
invocate diferite temeiuri juridice. O prim ă categorie include teoria
consimțămâtului tacit, ter ții beneficiari, garan ții, cesiunea și alte
modalități de transmitere a drepturilor contractuale.Aceste teorii se
bazează pe inten ția părților și într-o mare m ăsură pe principiul bunei-
credințe. Acestea se aplic ă atât persoanelor private cât și entităților de
drept public. A doua categorie include doctrinele juridice referitoare la
relația mandant-mandatar, mandatul aparent, teoria personalit ății
juridice, rela țiile decurgând din asocierile de tip joint-venture,

CAPITOLUL II
64 Ghidul CIAC privind CNY succesiunile și estoppel. Acest al doilea grup nu se întemeiaz ă pe
intenția părților ci pe legea aplicabil ă.

(iv) Legea aplicabil ă pentru determinarea domeniului de aplicare personal
al conven ției arbitrale
Care este legea aplicabil ă pentru a determina dac ă un nesemnatar este
obligat printr-o conven ție arbitral ă?
Această problem ă ar trebui solu ționată în primul rând potrivit legii
aplicabile conven ției arbitrale. În absen ța acordului p ărților asupra
acestui aspect este general acceptat c ă o conven ție arbitral ă ar trebui
guvernat ă de legea locului unde se desf ășoară arbitrajul sau de legea
aplicabil ă contractului în întregul s ău sau, în unele cazuri, de lex fori.
Totuși, anumite instan țe judecătorești au abordat aceast ă problem ă
prin aplicarea regulilor general admise în practica comer țului
internațional sau lex mercatoria, considerând c ă este doar o problem ă
de fapt și de apreciere a probelor.

IV.5.2. În practic ă

(i) Când are pârâtul dreptul de a trimis la arbitraj?
Răspunsul depinde de situa ția analizat ă. O instan ță judecătorească
confruntat ă cu o astfel de problem ă trebuie s ă o analizeze ținând cont
de circumstan țe și să decidă în func ție de context dac ă se poate
argumenta c ă nesemnatarul este obligat prin conven ția arbitral ă. Într-o
astfel de situa ție estede preferat ca p ărțile să fie trimise la arbitraj, iar
examinarea și soluționarea acestei chestiuni s ă fie lăsată în sarcina
tribunalului arbitral.Instan țele judec ătorești vor fi în m ăsură să
revizuiasc ă decizia tribunalului arbitral privind implicarea unui
nesemnatar în arbitraj cu ocazia formul ării unei c ăi de atac împotriva
sentinței sau odat ă cu executarea acesteia.

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 65 Instanțele judec ătorești au trimis la arbitraj în litigiile implicând
nesemnatari atunci când litigiul între un semnatar și un nesemnatar
părea suficient legat de interpretarea sau de executarea unui contract
încheiat de c ătre semnatar și care cuprindea o clauz ă compromisorie.
În consecin ță, litigiul în cauz ă a fost considerat ca intrând în mod real
în domeniul de aplicare material al clauzei compromisorii.
În cauza primului circuit intitulat Sourcing Unlimited Inc. v.
Asimco International Inc.,16 So urcing Unlimited (Jumpsource) a
încheiat un contract de societate în form ă scrisă cu ATL pentru a
împărți produc ția de piese mecanice și a profitului, în consecin ță.
Asimco era o filial ă a ATL și ambele aveau acela și Președinte.
Contractul prevedea recurgerea la arbitraj în China. Rela ția s-a
deteriorat și Jumpsource a introdus o ac țiune împotriva Asimco și a
președintelui acesteia în fa ța tribunalelor din Statele Unite ale
Americii, acuzând în special Asimco de obstruc ționarea inten ționată a
relațiilor contractuale și fiduciare cu ATL. Pârâ ții au depus o cerere de
soluționare a litigiului prin arbitraj. Ace știa au sus ținut că deși sunt
nesemnatari ai contractului de societate, cererea Jumpsource
împotriva lor ar trebui solu ționată de un tribunal arbitral deoarece
problemele aflate în litigiu deriv ă în mod evident din contractul de
societate. Instan ța judecătorească a admis cererea. Aceasta a considerat
că „[p]rezentul diferend este sufici ent legat de contractul Jumpsource-
ATL pentru ca aplicarea estoppel s ă fie adecvat ă” (partea cu italic este
adăugată).

16. State Unite ale Americii : United States Court of Appeals, First Circuit, 22 mai
2008 ( Sourcing Unlimited Inc. v. Asimco Int ernational Inc. and John F. Perkowski ),
526 F.3d 38, para. 9; Yearbook Comme rcial Arbitration XXXIII (2008) pp. 1163-
1171 (US no. 643).

CAPITOLUL II
66 Ghidul CIAC privind CNY (ii) Ce se întâmpl ă dacă instanța judecătorească constată că pârâtul nu
este obligat prin conven ția arbitral ă?
Dacă instanța judecătorească consider ă că nesemnatarul nu este
obligat prin conven ția arbitral ă, va trebui s ă decidă dacă va trimite
părțile la arbitraj, recunoscându- și astfel necompeten ța în litigiul cu
nesemnatarul – sau, dimpotriv ă recunoscându- și competen ța pentru
soluționarea întregului litigiu.
Într-adev ăr, poate ap ărea urm ătoarea problem ă: recurgerea la
arbitraj a p ărților în cauz ă ar putea avea ca efect „divizarea”
soluționării litigiului în dou ă jurisdicții, cu riscul ca fiecare jurisdic ție
să ajungă la soluții diferite privind acelea și chestiuni de fapt și de
drept.
Anumite instan țe din Italia au re ținut că în cazul în care în cadrul
unui litigiu care se afl ă în fața acestora și care implic ă atât părți la o
convenție arbitral ă cât și terți (pe care instan țele judec ătorești nu le
consider ă ca fiind ținute de conven ția arbitral ă) și care implic ă de
asemenea cereri accesorii, competen ța instan ței judec ătorești
„absoarbe” litigiul în ansamblul s ău și conven ția arbitral ă devine
„nesusceptibil ă de a fi aplicat ă”.17 Probabil, o astfel de abordare nu ar
fi urmat ă în alte State și nu ar trebui considerat ă ca reflectând o
abordare universal ă.
Potrivit art. II(3) al Conven ției de la New York, instan ța
judecătorească va trimite p ărțile unei conven ții arbitrale la arbitraj, la
cererea uneia dintre ele, în cazul în care condi țiile prev ăzute de art.
II(3) sunt îndeplinite. În consecin ță, sesizată cu o cerere de recurgere la
arbitraj din partea uneia dintre p ărți, o instan ță judecătorească ar avea
o marjă de manevr ă limitată pentru a refuza recurgerea la arbitraj a

17. Italia : Corte di Cassazione, 4 august 1969, no. 2949 și Corte di Cassazione, 11
February 1969, no. 457, citate de A.J. van den Berg, The New York Arbitration
Convention of 1958 – Towards a Uniform Interpretation (Kluwer, 1981) p. 162 fn. 124.

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 67 părților care au semnat conven ția arbitral ă, recunoscându- și
competen ța pentru solu ționarea litigiului în ceea ce prive ște
nesemnatarii.

IV.6. ESTE LITIGIUL ARBITRABIL ?
O instan ță judecătorească poate fi sesizat ă în temeiul unei excep ții
conform c ăreia conven ția arbitral ă vizează o problem ă c a r e n u „ e s t e
susceptibil ă de a fi reglementat ă pe calea arbitrajului” în sensul
articolului II(1) și aceasta nu ar trebui s ă fie nici recunoscut ă, nici
aplicată.

IV.6.1. Problema dac ă „susceptibil de a fi solu ționat pe calea arbitrajului”
înseamnă „arbitrabil”

Acești termeni sunt utiliza ți în sensul acelor situa ții care nu sunt
„arbitrabile” deoarece apar țin domeniilor care cad în competen ța
exclusivă a instan țelor naționale. Într-adev ăr, fiecare Stat decide care
aspecte pot fi sau nu solu ționate pe calea arbitrajului în func ție de
propriile sale considerente politice, sociale și economice. Exemplele
clasice de situa ții non-arbitrabile includ: rela țiile de familie
(divorțurile, litigiile în materie de paternitate…), infrac țiunile, litigiile
din sfera dreptului muncii, insolven ța, etc. Cu toate acestea, categoria
situațiilor non-arbitrabile a sc ăzut considerabil în ultima perioad ă, ca
urmare a accept ă
rii soluționării din ce în ce mai mult pe calea
arbitrajului. În prezent, nu este nimic excep țional ca anumite litigii de
dreptul muncii sau de dreptul insolven ței să fie arbitrabile.
În plus, numeroase State fac distinc ție între arbitrajele pur
naționale și arbitrajele interna ționale, iar pentru acestea din urm ă
prevăd un domeniu de arbitrabilitate mai larg.

CAPITOLUL II
68 Ghidul CIAC privind CNY IV.6.2. Legea aplicabil ă pentru stabilirea arbitrabilit ății litigiului

Articolul II(1) nu prevede nimic în ceea ce prive ște legea în temeiul
căreia arbitrabilitatea litigiului trebuie s ă fie determinat ă, lăsând
instanțelor judec ătorești sarcina de a tran șa această chestiune.
În ceea ce prive ște arbitrabilitatea în stadiile incipiente ale
litigiului, instan țele judec ătorești au mai multe op țiuni care cuprind și
lex fori (criteriile de arbitrabilitate ale Statului forului); legea sediului
arbitrajului, legea care guverneaz ă conven ția arbitral ă; legea care
guverneaz ă partea implicat ă în cazul în care conven ția arbitral ă a fost
încheiată cu un Stat sau cu o entitate a unui stat; sau legea Statului
unde sentin ță arbitrală va fi executat ă.
În practic ă, soluția cea mai potrivit ă și mai pu țin problematic ă este
aplicarea lex fori. Aceast ă soluție este cea mai potrivit ă (în cazurile în
care instan ța națională ar fi fost competent ă în absen ța unei conven ții
arbitrale) potrivit Conven ției având în vedere c ă ea este conform ă cu
Articolul V (2)(a) care prevede aplicar ea criteriilor de arbitrabilitate ale
lex fori în rela ția cu executarea sentin țelor arbitrale. Este de asemenea
cea mai pu țin problematic ă având în vedere c ă aplicarea criteriilor de
arbitrabilitate str ăine de către instan țele naționale este dificil ă, aceste
criterii nefiind întotdeauna prev ăzute în legi, dar cel mai adesea fiind
dezvoltate pe cale jurispruden țială, ceea ce necesit ă o analiz ă
aprofundat ă a sistemelor juridice str ăine.
În cauzele care implic ă u n S t a t î n c a l i t a t e d e p a r t e e s t e u n a n i m
acceptat c ă acest Stat nu va putea invoca propria lege privind non-
arbitrabilitatea problemei în discu ție.18

18. Art.177 alin.(2) din Legea federal ă (elvețiană) privind dreptul interna țional
privat prevede:

„În cazul în care o parte la conven ția arbitral ă este un Stat, o societate de ținută
sau o organiza ție controlat ă de Stat, aceast ă parte nu poate invoca propria sa

CEREREA PENTRU RECUNOA ȘTEREA UNEI CONVEN ȚII ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 69 IV.6.3. Convențiile arbitrale interna ționale ar trebui supuse unor norme
uniforme de arbitrabilitate

În toate cazurile, criteriile de a rbitrabilitate trebuie interpretate ținând
seama de prezum ția de validitate a conven țiilor arbitrale
internaționale prev ăzute de Conven ția de la New York. Astfel,
excepțiile de non-arbitrabilitate care pot fi invocate cu succes în cadrul
unui arbitraj pur na țional nu ar putea fi invocate toate cu acela și
succes în ceea ce prive ște o conven ție arbitral ă internațională.
Nu exist ă niciun criteriu universal pentru a distinge excep țiile de
non-arbitrabilitate care ar putea fi excluse în litigiile interna ționale.
Unele legi con țin defini ții formale (precum diversitatea na țiunilor);
altele se refer ă, de o manier ă mai intuitiv ă, la „tranzac ții
internaționale”, f ără a le defini.

V. CONCLUZII

Bazate pe o scurt ă prezentare a regimului Conven ției de la New York
privind recunoa șterea conven țiilor arbitrale, princi piile rezumate mai
jos sunt aplicabile conven țiilor arbitrale care intr ă în domeniul de
aplicare al Conven ției:

1.
Convenți a d e l a N e w Y o r k a f o s t c o n c e p u t ă pentru a promova
soluționarea diferendelor interna ționale prin arbitraj. Conven ția
prevede un regim favorabil execut ării și arbitrajului.
2. O conven ție arbitral ă a r t r eb u i s ă fie considerat ă ca fiind valabil ă
din punct de vedere formal, dac ă instanța este lămurită într-o
măsură rezonabil ă atunci când o ofert ă de a recurge la arbitraj –

lege pentru a contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea sa de fi parte
într-un arbitraj.”

CAPITOLUL II
70 Ghidul CIAC privind CNY făcută în scris- a fost acceptat ă de cealalt ă parte. Conven ția de la
New York stabile ște un standard maxim uniform privind condi țiile
de form ă. Cu toate acestea, instan țele judec ătorești pot aplica
criterii na ționale mai pu țin restrictive decât acelea prev ăzute în
Articolul II.
3. Instanțele judec ătoreșt i a r t r e b u i s ă admită un num ăr limitat de
excepții privind inexisten ța și invaliditatea conven țiilor arbitrale.
4. O conven ție arbitral ă poate să oblige un nesemnatar.
5. Instanța judecătorească ar trebui s ă verifice existen ța diferendului
dintre părți.
6. Non-arbitrabilitatea nu este guvernat ă în mod direct de Conven ția
de la New York, dar este l ăsată la latitudinea legisla ției naționale.
Cu toate acestea, excep țiile privind non-arbitrabilitatea ar trebui
admise restrictiv.

Ghidul CIAC privind CNY 71 CAPITOLUL III
CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI
EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE

CUPRINS
I. INTRODUCERE
II. FAZA I – CONDI ȚIILE CE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE
CĂTRE RECLAMANT (ARTICOLUL IV)
II.1. Care sunt documentele ce trebuie prezentate ?
II.2. O sentin ță arbitral ă autentificat ă sau o copie certificat ă
conform ( articlul IV(1)(a))
II.2.1. Autentificarea
II.2.2. Certificarea
II.3. O conven ție arbitral ă original ă sau o copie certificat ă conform
(articolul IV(1)(b))
II.4. Împreun ă cu cererea
II.5. Traducerile ( articolul IV(2))
III. FAZA II – MOTIVELE DE REFUZ (ARTICOLUL V) –
GENERALIT ĂȚI
III.1. F ără revizuirea fondului
III.2. Sarcina probei incumb ă pârâtului
III.3. O list ă exhaustiv ă a motivelor de refuz a recunoa șterii și
executării
III.4. Interpretarea restrictiv ă a motivelor de refuz
III.5. Putere discre ționară limitată privind autorizarea execut ării în
prezența unui motiv de refuz
IV. MOTIVELE DE REFUZ TREBUIE DOVEDITE DE C ĂTRE
PÂRÂT (ARTICOLUL V(1))
IV.1. Primul motiv de refuz: incapacitatea uneia dintre p ărți și
nevalabilitatea conven ției arbitrale ( articolul V(1)(a))

CAPITOLUL III
72 Ghidul CIAC privind CNY IV.1.1. Incapacitatea uneia dintre p ărți
IV.1.2. Nevalabilitatea conven ției arbitrale
IV.2. Al doilea motiv de refuz: lipsa de informare și încălcarea
dreptului la ap ărare; dreptul la un proces echitabil ( articolul
V(1)(b))
IV.2.1. Dreptul la un proces echitabil
IV.2.2. Lipsa inform ării
IV.2.3. Înc ălcarea dreptului la ap ărare: imposibilitatea de a- și prezenta
cauza
IV.3. Al treilea motiv de refuz: sentin ța se refer ă la un diferend care
nu este prev ăzut de conven ția arbitral ă sau obiectul acesteia
depășește prevederile conven ției arbitrale ( articolul V(1)(c))
IV.4. Al patrulea motiv de refuz: neregularit ățile privind
constituirea tribunalului arbitral sau referitoare la procedura arbitrală (articolul V(1)(d))
IV.4.1. Constituirea tribunalului arbitral
IV.4.2. Procedura arbitral ă
IV.5. Al cincilea motiv de refuz: sentin ța nu a devenit înc ă
obligatorie, a fost anulat ă sau suspendat ă (articolul V(1)(e))
IV.5.1. Sentin ța nu a devenit înc ă obligatorie
IV.5.2. Sentin ța a fost suspendat ă sau anulat ă
(i) Sentința a fost anulat ă
(ii) Consecin ț
ele anulării sentin ței
(iii) Sentința a fost „suspendat ă”
V. MOTIVELE DE REFUZ CARE POT FI INVOCATE DIN
OFICIU DE C ĂTRE INSTAN ȚELE JUDEC ĂTOREȘTI
(ARTICOLUL V(2))
V.1. Al șaselea motiv de refuz: obiectul diferendului nu este
arbitrabil ( articolul V(2)(a))
V.2. Al șaptelea motiv de refuz: contravine ordinii publice ( articolul
V(2)(b))

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 73 V.2.1. Exemple de recunoa ștere și executare
V.2.2. Exemple în care a fost refuzat ă recunoa șterea și executarea
VI. CONCLUZII

I. INTRODUCERE

Recunoa șterea și executarea sentin țelor arbitrale poate fi acordat ă, în
principiu, de c ătre orice instan ță judecătorească din lume. În alte State
decât cel în care sentin ța fost pronun țată , executarea se întemeiaz ă de
obicei pe Conven ția de la New York. Efectele juridice ale recunoa șterii
și executării unei sentin țe sunt în principiu limitate la teritoriul în care
instanța națională care s-a pronun țat este competent ă.
Instanțele judec ătorești sunt obligate, potrivit articolului III, s ă
recunoasc ă și să execute sentin țele arbitrale str ăine în conformitate cu
regulile de procedur ă aplicabile pe teritoriul unde cererea de
recunoaștere și executare (a se vedea Capitolul I) este formulat ă și
potrivit condi țiilor prev ăzute în Conven ție.
Jurisdicțiile naționale pot aplica trei tipuri de dispozi ții pentru
executarea sentin țelor :

– legea specific ă de aplicare a Conven ției de la New York;
– legea care reglementeaz ă în particular arbitrajul interna țional;
– legea națională arbitrală generală;

Articolul III oblig ă Statele contractante s ă recunoasc ă caracterul
obligatoriu al sentin țelor care intr ă în domeniul de aplicare al
Convenției, cu excep ția cazului în care acestea nu sunt vizate de unul
dintre motivele de refuz prev ăzute la Articolul V. Totu și, instanțele
judecătorești pot acorda executarea sentin țelor în baza unui temei
legal mai favorabil decât cel prev ăzut de Conven ția de la New York

CAPITOLUL III
74 Ghidul CIAC privind CNY (potrivit art.VII(1), a se vedea Capitolul I în aceast ă privință). Mai jos
sunt exemple de situa ții care nu sunt reglementate de Conven ția de la
New York, dar care sunt pe cale de consecin ță reglementate de legea
națională:

– instanța judecătorească competent ă să examineze cererea;
– administrarea probelor;
– termenele;
– măsurile provizorii și conservatorii;
– căile de atac disponibile împotriva unei decizii de acordare sau de
refuz a recunoa șterii sau execut ării;
– criteriile ce trebuie indeplin ite pentru executarea silit ă a activelor;
– măsura în care procedura de recunoa ștere și executare este
confiden țială;
În toate cazurile, stabilirea unor condi ții referitoare la competen ță și la
sesizarea jurisdic țiilor naționale nu trebuie s ă aibă ca efect permiterea
unui stat s ă revină asupra obliga ției sale interna
ționale de a executa
sentințele străine (a se vedea sec țiunea VI din Capitolul I).
Convenția de la New York prevede neintroducerea unor condi ții
mult mai riguroare, nici a unor co sturi sau taxe mai mari decât cele
impuse pentru recunoa șterea și executarea sentin țelor arbitrale
naționale. Aceast ă dispoziție nu ridic ă probleme în practic ă și a fost
aplicată cu privire la diverse aspecte ale execut ării. De exemplu,
Curtea Suprem ă de Justi ție a Canadei a considerat c ă potrivit
articolului III, nicio provincie canadian ă nu poate impune termene mai
scurte și prin urmare, mai riguroase, pentru a cere executarea

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 75 sentințelor decât termenele mai lungi aplicabile sentin țelor arbitrale
naționale prev ăzute în orice parte a Canadei. 1
Regulile de procedur ă vizate de Conven ția de la New York sunt
limitate la aspecte precum forma cererii și autorit ățile competente,
pentru care Conven ția de la New York trimite la legea na țională. În
schimb, condi țiile ce trebuie îndeplinite pentru ob ținerea execut ării
unei sentin țe sunt prev ăzute în Conven ția de la New York și sunt în
mod exclusiv reglementate de aceasta. Cu alte cuvinte, reclamantul
(care solicit ă recunoa șterea sau executarea) trebuie s ă prezinte doar
originalul sau o copie a conven ției arbitrale și a sentin ței arbitrale și,
după caz, o traducere a acestora, iar pârâtul poate s ă invoce numai
motivele limitative de refuz prev ăzute de Conven ția de la New York.
Aceste aspecte vor fi tratate pe larg mai jos.
După prezentarea documentelor prev ăzute la articolul IV,
reclamantul are dreptul de a beneficia de recunoa șterea și executarea
sentinței cu excep ția cazului în care (i) pârâtul dovede ște că se aplică
unul sau mai multe motive de refuz a recunoa șterii și a execut ării
sentinței prevăzute în articolul V(1) sau c ă (ii) instan ța judecătorească
consider ă că este aplicabil unul dintre motivele prev ăzute de articolul
V(2).
Regula general ă ce trebuie urmat ă de către instan țele judec ătorești
este urm ătoarea: motivele de refuz prev ăzute în articolul V trebuie
interpretate în sens restrictiv, ceea ce înseamn ă că existența lor nu
trebuie s ă fie acceptat ă decât în anumite cazuri serioase. Acesta este în
special valabil în ceea ce prive ște încălcarea ordinii publice, acest
motiv fiind adeseori invocat de c ătre părțile nemul țumite de solu ția
dată în arbitraj, fiind totu și foarte rar re ținut de c ătre instan țele
judecătorești. Astfel, de exemplu, chiar dac ă Londra este unul dintre

1. Canada : Supreme Court of Canada, 20 mai 2010 ( Yugraneft Corporation v. Rexx
Management Corporation ) Yearbook Commercial Arbitration XXXV (2010)
pp. 343- 345 (Canada no. 31).

CAPITOLUL III
76 Ghidul CIAC privind CNY cele mai mari centre financiare din lume în care p ărțile caută adesea s ă
obțină executarea unei sentin țe, nu exist ă niciun caz cunoscut în care o
instanță britanică să fi respins o sentin ță arbitrală pe motivul înc ălcării
ordinii publice (a se vedea sec țiunea V.2 din prezentul Capitol).
În 2010, cu ocazia celor 35 ani de rapoarte întocmite privind
Convenția, Yearbook Commercial Arbitration al ICCA a ar ătat că doar
în 10% din cazuri, recunoa șterea și executarea au fost refuzate pe baza
motivelor prev ăzute de Conven ție, deși acest procent a crescut u șor în
ultimii ani.
Instanțele judec ătorești abordeaz ă executarea în temeiul
Convenției de la New York astfel:

– o abordare favorabil ă executării;
– o abordare pragmatic ă, flexibil ă și neformalist ă.

Această abordare mai pu țin restrictiv ă, care este de recomandat,
permite exploatarea în întregime a poten țialului acestui tratat
internațional- a c ărui reușită este de necontestat și care reune ște 145 de
State membre – pentru a servi și a promova comer țul interna țional (a
se vedea sec țiunea I.2 din „Prezentare general ă”).
II. FAZA I – CONDI ȚIILE CE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE
CĂTRE RECLAMANT (ARTICOLUL IV)

În aceast ă fază a procedurii, sarcina probei revine reclamantului.
Acesta are obliga ția de a prezenta documentele prev ăzute de
Convențeia de la New York (articolul IV). Prima facie, reclamantul
trebuie s ă prezinte doar elementele de prob ă. Faza I este guvernat ă de
o abordare favorabil ă executării și de abordarea practic ă a instan ței
judecătorești sesizat ă cu cererea de executare.

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 77 II.1. CARE SUNT DOCUMENTELE CE TREBUIE PREZENTATE ?

Atunci când examineaz ă o cerere pentru recunoa șterea și/sau
executarea unei sentin țe, instan țele judec ătorești verific ă dacă
reclamantul a prezentat, împreun ă cu cererea :
– sentința original ă autentificat ă sau o copie a acesteia certificat ă
conform (articolul IV(1)(a));
– originalul conven ției arătate în articolul II sau o copie certificat ă
conform a acesteia (articolul IV(1)(b)) și
– î n c a z u l î n c a r e e s t e n e c e s a r , traducerile acestor documente în
limba Statului în care este invocat ă sentința.

II.2.
O SENTIN ȚĂ ARBITRAL Ă AUTENTIFICAT Ă SAU O COPIE CERTIFICAT Ă
CONFORM ? (articolul IV(1)(a) )

II.2.1. Autentificarea

Autentificarea unei sentin țe este procedura prin care semnatarii care
figurează pe aceasta sunt confirma ți de o autoritate competent ă.
Scopul autentific ării sentin ței originale sau ob ținerea unei copii
certificate conform a sentin ței este de a confirma c ă avem de-a face cu
un text autentic și că acesta a fost redactat de c ătre arbitrii care au fost
numiți. Sunt pu ține situa țiile în care acest aspect pune probleme în
practică.
Convenția nu precizeaz ă legea care guverneaz ă condițiile în care se
face autentificarea. De asem enea, aceasta nu prevede dac ă condițiile
de autentificare sunt cele prev ăzute de legisla ția Statului unde a fost
pronunțată sentința sau cele în vigoare în statul în care recunoa șterea
și executarea este solicitat ă. Majoritatea instan țelor judec ătorești par să
accepte toate formele de autentificar e care sunt compatibile cu oricare

CAPITOLUL III
78 Ghidul CIAC privind CNY dintre legile celor dou ă State. Curtea Suprem ă a Austriei, într-o decizie
mai veche, a recunoscut în mod expres c ă autentificarea poate fi f ăcută
atât în conformitate cu legea Statului în care a fost pronun țată sentința
cât și în conformitate cu legea Statului în care se solicit ă executarea.2
Alte instan țe judecătorești aplică propria lor lege în aceast ă situație.3
Mai recent, Curtea Suprem ă a Austriei a recunoscut c ă:

„Conven ția de la New York nu explic ă în mod clar dac ă doar
condițiile de autenticitate și acurate țe ale Statului în care a fost
pronunțată sentința se aplic ă sentinței arbitrale și conven ției
arbitrale sau,dup ă caz, copiilor acestora sau dac ă condițiile de
certificare ale documentelor str ăine în Statul de executare trebuie
de asemenea s ă fie respectate”

și a concluzionat c ă

„Curtea Suprem ă a susținut în mod continuu…opinia conform
căreia condi țiile de certificare din Austria nu se aplic ă în mod
exclusiv…[Î]n consecin ță, Curtea Suprem ă a reținut că certificările
realizate în conformitate cu legea Statului în care sentin ța a fost
pronunțată sunt suficiente.”4

Documentele sunt destinate numai pe ntru a demonstra autenticitatea
sentinței și a faptului c ă sentința a fost pronun țată în temeiul unei
convenții arbitrale prev ăzute de Conven ție. Pentru acest motiv,

2. Austria : Oberster Gerichtshof, 11 iunie 1969, Yearbook Commercial Arbitration
II (1977) p. 232 (Austria no. 3).
3. A se vedea,de exemplu, Italia : Corte di Cassazione, 14 martie 1995, no. 2919
(SODIME – Società Distillerie Meridionali v. Schuurmans & Van Ginneken BV )
Yearbook Commercial Arbitration XXI (1996) pp. 607-609 (Italy no. 140)
4. Austria : Oberster Gerichtshof, 3 septembrie 2008 ( O Limited, et al. v. C Limited )
Yearbook Commercial Arbitration XXXIV (2009) pp. 409-417 (Austria no. 20).

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 79 instanțele Germane au re ținut că autentificarea nu este necesar ă atunci
când autenticitatea unei sentin țe nu este contestat ă: a se vedea, de
exemplu, cu privire la acest aspect, cele dou ă hotărâri recente ale
Curții de Apel Munchen.5
Există doar câteva cazuri în care o parte nu a reu șit să
îndeplineasc ă aceste condi ții simple de procedur ă (cum este de
exemplu cauza solu ționată de Curtea Suprem ă a Spaniei în 2003, în
care reclamantul a prezentat doar copii necertificate și neautentificate
ale sentin ței).6 Instanțele judec ătorești nu pot solicita unei p ărți să
prezinte documente suplimentare și nici nu pot folosi aceste cerin țe
procedurale ca obstacole în calea cererii de recunoa ștere și executare,
recurgând la o interpretare strict ă a acestora.

II.2.2. Certificarea
Scopul certific ării este de a confirma c ă o copie a sentin ței este identic ă
cu originalul. Conven ția nu precizeaz ă legea care se aplic ă procedurii
de certificare. În general, se consider ă că se aplică lex fori.
Categoriile de persoane autorizate s ă certifice o copie sunt în
general acelea și persoane care sunt autorizate s ă autentifice originalul
unei sentin țe. În plus, certificarea efectuat ă de Secretariatul General al
instituției arbitrale în fa ța căreia a avut loc arbitrajul este considerat ă
ca fiind suficient ă în cele mai multe cazuri.

5. Germania : Oberlandesgericht, Munich, 17 decembrie 2008 ( Seller v. German
Assignee ) Yearbook Commercial Arbitration XXXV (2010) pp. 359-361 (Germany
no. 125); Oberlandesgericht, Munich, 27 februarie 2009 ( Carrier v. German
Customer ) Yearbook Commercial Arbitration XXXV (2010) pp. 365-366
(Germany no. 127).
6. Spania : Tribunal Supremo, Camera civil ă, Sesiune plenar ă, 1 aprilie 2003 ( Satico
Shipping Company Limited v. Maderas Iglesias ) Yearbook XXXII (2007) pp. 582-590
(Spain no. 57).

CAPITOLUL III
80 Ghidul CIAC privind CNY II.3. O CONVEN ȚIE ARBITRAL Ă ORIGINAL Ă SAU O COPIE CERTIFICAT Ă
CONFORM (articolul IV(1)(b) )

Această dispozi ție impune ca partea care urm ărește executarea s ă
prezinte doar un document ce constituie, prima facie, o conven ție
arbitrală valabilă. În aceast ă etapă, instanțele judec ătorești nu trebuie
să verifice dac ă convenția este încheiat ă în form ă „scrisă” potrivit
articolului II(2) (a se vedea sec țiunea IV.2 din Capitolul II) sau dac ă
această convenție este valabil ă potrivit legisla ției aplicabile.7
Analiza detaliat ă a validit ății conven ției arbitrale și conformitatea
sa cu articolul II(2) din Conven ție, se desf ășoară pe parcursul fazei a-
II-a a procedurii de recunoa ștere și executare (a se vedea sec țiunea
IV.1 a prezentului Capitol (Articolul V(1)(a)).
Instanțele judec ătorești ale Statelor în care legea na țională nu
impune prezentarea conven ției arbitrale în original ori a unei copii
certificate conform a acesteia poate ignora aceast ă cerință, în baza
principiului legii mai favorabile, prev ăzut de articolul VII al Conven ției
(a se vedea sec țiunea V.1 din Capitolul I). Acesta este cazul instan țelor
germane, care apreciaz ă î n m o d c o n s t a n t c ă reclaman ții dintr-o
procedur ă de executare a unei sentin ței străine în Germania, în temeiul
Convenției de la New York, trebuie doar s ă prezinte originalul
autentificat al sentin ței arbitrale sau o copie certificat ă conform a
acesteia. 8

7. A se vedea,de exemplu, Singapore : Supreme Court of Singapore, High Court, 10
mai 2006 ( Aloe Vera of America, Inc v. Asianic Food (S) Pte Ltd and Another )
Yearbook Commercial Arbitration XXXII (2007) pp. 489-506 (Singapore no. 5).
8. Pentru un exemplu recent, a se vedea Germania: Oberlandesgericht, Munich, 12
octombrie 2009 ( Swedish Seller v. German Buyer ) Yearbook Commercial
Arbitration XXXV (2010) pp. 383-385 (Germany no. 134).

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 81 II.4. ÎMPREUN Ă CU CEREREA

Dacă documentele nu sunt prezentate odat ă cu cererea, în general,
instanțele judec ătorești permit p ărților să revină asupra acestui viciu
pe durata procedurii de executare.9
Cu toate acestea, instan țele din Italia consider ă că prezentarea
documentelor este o condi ție necesar ă demarării procedurii de
recunoaștere sau executare și că în cazul în care aceast ă condiție nu
este îndeplinit ă, cererea este inadmisibil ă. Curtea Suprem ă a Italiei a
decis în mai multe cazuri c ă originalul conven ției arbitrale sau o copie
certificat ă conform a acesteia trebuie s ă fie prezentat ă la momentul
depunerii cererii de executare a unei sentin țe; altfel, cererea este
inadmisibil ă. Această neregularitate poate fi acoperit ă prin formularea
unei noi cereri de executare.10
II.5.
TRADUCERILE (articolul IV(2) )

Partea care solicit ă recunoa șterea sau executarea unei sentin țe va
trebui să prezinte o traducere a sentin ței și a conven ției arbitrale
prevăzute în articolul IV(1)(a) și (b) dac ă acestea nu sunt redactate
într-o limb ă oficială a Statului în care recunoa șterea și executarea sunt
solicitate (Articolul IV(2)).

9. A se vedea, de exemplu, Spania : Tribunal Supremo, 6 April 1989 (Sea Traders
SA v. Participaciones,Proyectos y Estudios SA) Yearbook XXI (1996) pp. 676-677
(Spain no. 27);
Austria : Oberster Gerichtshof, 17 noiembrie 1965 ( Party from F.R. Germany v. Party
from Austria ) Yearbook Commercial Arbitration I (1976) p. 182 (Austria no. 1).
10. Pentru un exemplu recent, a se vedea Italia : Corte di Cassazione, Sec ția I Civil ă,
23 iulie 2009, nr. 17291 ( Microware s.r.l. in liquidation v. Indicia Diagnostics S.A.)
YearbookCommercial Arbitration XXXV (2010) pp. 418-419 (Italy no. 182).

CAPITOLUL III
82 Ghidul CIAC privind CNY Instanțele judec ătorești au tendin ța de a adopta o abordare
pragmatic ă. Chiar dac ă Convenția de la New York nu prevede în mod
expres că traducerile trebuie prezentate la momentul formul ării cererii de
recunoaștere și executare, cu toate acestea o parte a instan țelor naționale
cer ca traducerile s ă fie prezentate la momentul formul ării cererii.
Se pot men ționa urm ătoarele exemple de cazuri în care traducerea
nu a fost solicitat ă:

– Președintele Tribunalului de prim ă instanță din Amsterdam a
reținut că traducerea sentin ței și a conven ției arbitrale nu era
necesară din moment ce aceste documente au fost „redactate în
engleză, limbă pe care o st ăpânim suficient de bine pentru a lua
cunoștință deplină de conținutul acestora”;11
– Curtea de Apel Zürich a considerat c ă traducerea în integralitate a
unui contract ce con ține o clauz ă arbitral ă nu este necesar ă;
traducerea p ărții din contract care con ține clauza arbitral ă era
suficient ă. Ar trebui s ă reținem în aceast ă privință că unele
contracte în materia construc țiilor pot avea pân ă la 1000 pagini cu
tot cu anexe. 12

Ca exemple de cazuri în care traducerea a fost solicitat ă putem
menționa urm ătoarele:

– Curtea de Apel federal ă a Argentinei a considerat c ă o traducere
efectuată de un traduc ător privat ( și nu un traduc ător oficial sau

11. Regatul Țărilor de Jos : President, Rechtbank, Ámsterdam, 12 iulie 1984 (SPP
(Middle East) Ltd. v. The Arab Republic of Egypt ) Yearbook Commercial
Arbitration X (1985) pp. 487-490 (Netherlands no. 10).
12. Elveția: Bezirksgericht, Zúrich, 14 februarie 2003 și Obergericht, Zurich, 17 iulie
2003 ( Italian party v. Swiss company ) Yearbook Commercial Arbitration XXIX
(2004) pp. 819-833 (Switzerland no. 37).

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 83 legal) care nu era autorizat s ă-și desfășoare activitatea în provincia
în care se desf ășura procedura de executare, nu îndepline ște
condițiile prevăzute de Conven ție;13
– Curtea Suprem ă a Austriei a fost sesizat ă cu o cauz ă în care
reclamantul a prezentat doar tr aducerea dispozitivului unei
sentințe CCI (ICC). Curtea a decis c ă această cauză trebuia trimis ă
înapoi tribunalului de prim ă instanță în fața căruia a fost formulat ă
cererea de executare, astfel încât aceast ă neregularitate s ă poată fi
îndreptat ă.14

III. FAZA II- MOTIVELE DE REFUZ (ARTICOLUL V) –
GENERALIT ĂȚI

Această fază este caracterizat ă de următoarele principii generale :
– fără revizuirea fondului;
– sarcina probei pentru dovedirea existen ței motivelor de refuz
incumbă pârâtului;
– lista motivelor pentru care se poate refuza recunoa șterea și
executarea este exhaustiv ă;
– motivele de refuz trebuie s ă fie interpretate restrictiv;
– puterea discre ționară limitată pentru acordarea recunoa șterii și
executarii când sunt incidente motive de refuz.

13. Argentina : Cámara Federal de Apelaciones, Ora șul Mar del Plata, 4 decembrie
2009 ( Far Eastern Shipping Company v. Arhenpez S.A. ) Yearbook Commercial
Arbitration XXXV (2010) pp. 318-320 (Argentina no. 3).
14. Austria : Oberster Gerichtshof, 26 aprilie 2006 ( D SA v. W GmbH ) Yearbook
Commercial Arbitration XXXII (2007) pp. 259-265 (Austria no. 16).

CAPITOLUL III
84 Ghidul CIAC privind CNY III.1. FĂRĂ REVIZUIREA FONDULUI

Instanțele judec ătorești nu sunt competente s ă înlocuiasc ă propria lor
hotărâre dată asupra fondului cu cea a tribunalului arbitral, chiar dac ă
arbitrii au s ăvârșit o eroare de fapt sau de drept.
Convenția nu permite formularea unui apel de facto fa ță de aceste
chestiuni de procedur ă; în schimb, aceasta prevede motivele de refuz a
recunoașterii sau execut ării numai în cazul în care autoritatea
competent ă consider ă că a avut loc o înc ălcare a unuia sau a mai
multor motive de refuz, majori tatea acestor motive implicând o
încălcare grav ă a dreptului la ap ărare.

III.2. SARCINA PROBEI INCUMB Ă PÂRÂTULUI

Sarcina probei revine pârâtului, iar acesta poate s ă se opun ă numai
recunoașterii și executării sentin țelor în baza motivelor prev ăzute la
articolul V(1). Aceste motive sunt enumerate de-o manier ă exhaustiv ă
în Conven ția de la New York. Instan ța judecătorească poate să refuze
din oficiu recunoa șterea și executarea sentin ței numai pentru cele
două motive prev ăzute în articolul V(2).

III.3. O LISTĂ EXHAUSTIV Ă A MOTIVELOR DE REFUZ A RECUNOA ȘTERII ȘI
EXECUT ĂRII

Pe scurt, partea care se opune recunoa șterii și executării poate s ă
invoce și să probeze numai unul dintre urm ătoarele cinci motive:

(1) Nu exist ă un acord valabil între p ărți de a supune diferendul lor
arbitrajului (articolul V (1)( a) pe motiv de incapacitate a uneia
dintre părți sau de nevalabilitate a conven ției arbitrale;

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 85 (2) Pârâtul nu a fost informat în mod corespunz ător despre procedur ă
sau nu a avut ocazia de a- și prezenta cazul, ca urmare a înc ălcării
dreptului la ap ărare (articolul V(1)(b));
(3) Sentința se refer ă l a u n d i f e r e n d c a r e n u e s t e v i z a t d e c o n v e n ția
arbitrală încheiat ă între părți sau care excede domeniul de aplicare
al acestei conven ții (articolul V(1)(c));
(4) Constituirea tribunalului arbitral sau desf ășurarea procedurii
arbitrale nu a fost conform ă cu conven ția părților sau în lipsa unei
astfel de conven ții, ea nu a fost conform ă cu legea țării în care a
avut loc arbitrajul (articolul V(1)(d));
(5) Sentința nu a devenit înc ă obligatorie pentru p ărți, sau a fost
anulată sau suspendat ă de o autoritate competent ă a Statului în
care sau conform legii c ăruia a fost dat ă sentința (articolul V(1)(e)).

Acestea sunt singurele motive pe care pârâtul se poate întemeia.
De altfel, instan țele judec ătorești pot refuza din oficiu
recunoașterea și executarea sentin țelor întemeindu-se pe unul din
motivele enumerate mai sus.
Cu toate acestea, în practic ă, pârâtul poate invoca de asemenea:

(6) Obiectul diferendului nu este arbi trabil potrivit legii statului în
care executarea este solicitat ă (articolul V(2)(a));
(7) Recunoa șterea sau executarea sentin ței arbitrale este contrar ă
ordinii publice a Statului în care executarea este so licita (articolul
V(2)(b));

III.4. INTERPRETAREA RESTRICTIV Ă A MOTIVELOR DE REFUZ

Având în vedere scopul Conven ției, acela de a „unifica criteriile în
temeiul c ărora….sentin țele arbitrale sunt executate în Statele

CAPITOLUL III
86 Ghidul CIAC privind CNY semnatare”15 (a se vedea sec țiunea I.2. din Capitolul I), redactorii
Convenției au dorit ca motivele de refuz a recunoa șterii și executării
sentințelor să fie interpretate și aplicate restrictiv iar refuzul s ă nu fie
admis decât în cazuri grave.
Majoritatea instan țelor judec ătorești au adoptat aceast ă abordare
a interpret ării restrictive a motivelor prev ăzute de articolul V. De
exemplu, în anul 2003, Curtea de Apel a Statelor Unite ale Americii
pentru cel de-al treilea circuit, a stabilit în cauza China Minmetals
Materials Import & Export Co., Ltd. c. Chi Mei Corp. c ă:

„În conformitate cu abordarea favorabil ă executării sentin țelor
arbitrale str ăine instan țele judec ătorești au limitat în mod
restrictiv ap ărările privind executarea la motivele prev ăzute la
articolul V al Conven ției și în general au interpretat aceste ap ărări
într-o manier ă restrictiv ă.”16

În mod similar, Court of Queen’s Bench of New Brunswick a decis în
2004 că :

„Motivele de refuz prev ăzute de articolul V al Conven ției de la New
York trebuie interpretate într-o manier ă restrictiv ă și limitativ ă.”17

15. State Unite ale Americii : Supreme Court of the United States, 17 iunie 1974 ( Fritz
Scherk v. AlbertoCulver Co.) Yearbook Commercial Arbitration I (1976) pp. 203-
204 (US no. 4).
16. Statele Unite ale Americii : US Court of Appeals, Third Circuit, 26 iunie 2003
(China Minmetals Materials Import and E xport Co., Ltd. v. Chi Mei Corporation )
Yearbook Commercial Arbitration XXIX (2004) pp. 1003-1025 (US no. 459).
17. Canada : New Brunswick Court of Queen’s Bench, Trial Division, Judicial District
of Saint John, 28 iulie 2004 ( Adamas Management & Services Inc. v. Aurado Energy
Inc.) Yearbook Commercial Arbitration XXX (2005) pp. 479-487 (Canada no. 18).

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 87 Un aspect nereglementat de Conven ție este acela de a știi care este
abordarea în cazul în care o parte la un arbitraj are cuno ștință despre
un viciu care afecteaz ă procedura arbitral ă, dar care nu ridic ă nicio
obiecție în cursul arbitrajului.Aceea și problem ă se ridică și în ceea ce
privește excepțiile referitoare la competen ță care sunt ridicate pentru
prima dat ă în faza execut ării.
Principiul general al bunei-credin țe (sau renun țarea, estoppel sau
decăderea) care se aplic ă atât la aspecte de procedur ă cât și la aspecte
d e f o n d , a r t r e b u i s ă împiedice p ărțile să își păstreze ap ărările în
expectativ ă.18

Astfel:

– Tribunalul federal comercial al districtului de Nord-Vest al
Federației Ruse a considerat c ă o excep ție întemeiat ă pe
necompen ța tribunalului arbitral, care nu a fost ridicat ă pe
parcursul arbitrajului nu ar putea fi ridicat ă pentru prima dat ă în
cadrul procedurii de executare.19

18. Articolul 4 al Legii Model a UNCITRAL, astfel cum a fost amendat ă în 2006,
prevede:
„O parte care cunoa ște că orice prevedere a prezentei Legi de la care p ărțile pot
să deroge sau dac ă o cerin ță ce rezult ă din conven ția arbitral ă nu a fost
respectat ă totuși continu ă arbitrajul f ără a menționa obiec țiile sale cu privire la
aceste neregularit ăți, fără întârzieri nejustificate sau, în cazul în care este
prevăzut un termen, în decursul unei perioade de timp, se consider ă că a
renunțat la dreptul s ău de a se opune .”

19. Federația Rusă: Federal Arbitrazh (Commercial) Court, Northwestern District, 9
decembrie 2004 ( Dana Feed A/S v. OOO Arctic Salmon ) Yearbook Commercial
Arbitration XXXIII (2008) pp. 658-665 (Russian Federation no. 16).

CAPITOLUL III
88 Ghidul CIAC privind CNY – Curtea Suprem ă a Spaniei a declarat c ă nu poate în țelege că pârâtul
„respinge acum conven ția arbitral ă, pentru motivul c ă nu a putut
să o invoce în timpul arbitrajului.”20

Acest principiu se aplic ă de asemenea de c ătre unele instan țe
judecătorești atunci când o parte o parte omite s ă r idice u n mo tiv în
cadrul ac țiunii în anulare:

– Curtea de Apel Berlin a decis c ă pârâtul din Germania a fost lipsit
de dreptul de a invoca motivele de refuz de executare prev ăzute de
Convenția de la New York, din moment ce nu le-a invocat în
cadrul ac țiunii în anulare în Ucraina în termenul de trei luni
prevăzut de legea ucrainean ă. Curtea a statuat c ă deși Conven ția
nu prevede un termen de dec ădere, dispozi țiile privind dec ăderea
(Präklusion) aplicabile sentin țelor naționale în dreptul german se
aplicau execut ării sentin țelor străine.21

III.5. PUTERE DISCRE ȚIONARĂ LIMITAT Ă PRIVIND AUTORIZAREA
EXECUT ĂRII ÎN PREZEN ȚA UNUI MOTIV DE REFUZ

Instanțele judec ătorești resping în general executarea atunci când
consider ă că este incident un motiv de refuz prev ăzut de Conven ția de
la New York.
Cu toate acestea, anumite jurisdic ții naționale consider ă că
dispun de puterea de a acorda executarea sentin țelor arbitrale chiar
atunci când existen ța unui motiv de refuz prev ăzut de Conven ție a

20. Spania : Tribunal Supremo, Sec ția civilă, 11 aprilie 2000 ( Union Générale de
Cinéma, SA v. X Y Z Desarrollos, SA ) Yearbook Commercial Arbitration XXXII
(2007) pp. 525-531 (Spain no. 50).
21. Germania : Kammergericht, Berlin, 17 aprilie 2008 ( Buyer v. Supplier ) Yearbook
Commercial Arbitration XXXIV (2009) pp. 510-515 (Germany no. 119).

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 89 fost dovedit. În general, acestea procedeaz ă astfel atunci când
motivul de refuz vizeaz ă o încălcare minor ă a regulilor de
procedur ă aplicabile arbitrajului (cazul de minimis) sau atunci
când pârâtul a omis s ă invoce motivul de refuz în cursul
arbitrajului22 (a se vedea, de asemenea, cazurile descrise în
secțiunea III.4 a prezentului Capitol).
Aceste instan țe judecătorești se întemeiaz ă pe formularea versiunii
în limba englez ă a articolului V(1), care începe cu urm ătoarele cuvinte:
„Recognition and enforcement of the award may be refused…” (a c ărei
traducere este: „Recunoa șterea și executarea sentin ței pot fi
refuzate…”).Aceast ă formulare apare în aceea și măsură în trei din cele
cinci versiuni oficiale ale Conven ției, și anume, versiunile în chinez ă,
rusă și spaniol ă. Cu toate acestea, versiunea în limba francez ă nu
prevede o astfel de formulare identic ă ci prevede c ă recunoa șterea și
executarea „seront refusées ”, i.e., vor fi refuzate.

22. Hong Kong : Supreme Court of Hong Kong, High Court, 15 ianuarie 1993 ( Paklito
Investment Ltd. v. Klockner East Asia Ltd .) Yearbook Commercial Arbitration XIX
(1994) pp. 664-674 (Hong Kong no. 6) și Supreme Court of Hong Kong, High
Court, 16 decembrie 1994 ( Nanjing Cereals, Oils and Foodstuffs Import & Export
Corporation v. Luckmate Commodities Trading Ltd ) Yearbook Commercial
Arbitration XXI (1996) pp. 542-545 (Hong Kong no. 9);
Insulele Virgine Britanice : Court of Appeal, 18 iunie 2008 ( IPOC International
Growth Fund Limited v. LV Finance Group Limited ) Yearbook Commercial
Arbitration XXXIII (2008) pp. 408-432 (Bri tish Virgin Islands no. 1);
Regatul Unit : High Court, Queen’s Bench Division (Commercial Court)
20 ianuarie 1997 ( China Agribusiness Development Corporation v. Balli Trading )
Yearbook Commercial Arbitration XXIV (1999) pp. 732-738 (UK no. 52).

CAPITOLUL III
90 Ghidul CIAC privind CNY IV. MOTIVELE DE REFUZ TREBUIE DOVEDITE DE C ĂTRE
PÂRÂT (ARTICOLUL V(1))

IV.1. PRIMUL MOTIV DE REFUZ : INCAPACITATEA UNEIA DINTRE P ĂRȚI ȘI
NEVALABILITATEA CONVEN ȚIEI ARBITRALE (articolul V(1)(a) )

„…că părțile la conven ția amintit ă în articolul II, erau, în virtutea
legii aplicabil ă lor, lovite de o incapacitate sau… conven ția nu este
valabilă în virtutea legii c ăreia părțile au subordonat-o,sau în lipsa
unor indica ții în acest sens, în virtutea legii țării în care sentin ța a
fost dată”.

IV.1.1. Incapacitatea uneia dintre p ărți

Situațiile diverse ce pot surveni într-un astfel de caz cuprind excep țiile
privind „incapacitatea”, precum incapacitatea fizic ă sau psihic ă, lipsa
capacității de a ac ționa în numele unei persoane juridice sau
minoritatea uneia dintre p ărți (minoritatea).
Mai mult, termenul „incapacitat e” din articolul V(1)(a) este
interpretat în sensul „f ără a avea capacitatea de a contracta”. Aceast ă
ipoteză poate ap ărea, de exemplu, atunci când legea aplicabil ă
interzice unei p ărți, cum ar fi o companie de ținută de stat, s ă încheie o
convenție arbitral ă privind anumite tipuri de litigii: astfel, în unele
State, companiile controlate de Stat pot interzice prin lege încheierea
unei conven ții arbitrale privind contractele în domeniul ap ărării (a se
vedea, de asemenea sec țiunea IV.6.2 din Capitolul II, citând ca
exemplu Legea (elve țiană) privind dreptul interna țional privat).23

23. Art.177 alin.(2) din Legea federal ă (elvețiană) privind dreptul interna țional
privat prevede:

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 91 Trebuie men ționat că Statele, societ ățile deținute de Stat și alte
organisme de drept public nu sunt excluse din domeniul de aplicare al
Convenției doar pentru simplul motiv al statutului lor. Termenii
„persoane fizice sau juridice” prev ăzuți de articolul I(1) al Conven ției
includ în principiu entit ățile de drept public care încheie contracte
comerciale cu p ărțile din sectorul privat. Instan țele judec ătorești
resping aproape în toate cazurile excep țiile întemeiate pe imunitatea
invocată d e u n S t a t î n s c o p u l d e a s e o p u n e r e c u n o a șterii unei
convenții arbitrale sau recunoa șterii și execut ării unei sentin țe
arbitrale, bazându-se pe teoria imunit ății restrânse și a renun țării la
imunitate. Instan țele judec ătorești invoc ă de asemenea în mod
frecvent distinc ția între acte de jure gestionis și acte de jure imperii sau
se bazeaz ă pe principiul pacta sunt servanda și crearea unei „ordre
public réellement international”. Aceast ă distincție este de asemenea
făcută în anumite cazuri în ceea ce prive ște executarea.
Se poate men ționa ca exemplu cauza FG Hemisphere din 2010 din
Hong Kong, în care a fost cerut ă recunoa șterea și executarea a dou ă
sentințe arbitrale str ăine privind activele CSOE, o întreprindere
controlat ă de Republica Popular ă Chineză (referitoare la taxele de
intrare datorate de CSOE Repu blicii Democratice Congo în
considerarea anumitor drepturi miniere).24 Guvernul Chinez a

„În cazul în care o parte la conven ția arbitral ă este un Stat, o societate de ținută
sau o organiza ție controlat ă de Stat, aceast ă parte nu poate invoca propria sa
lege pentru a contesta arbitrabilitatea unui litigiu sau capacitatea sa de fi parte
într-un arbitraj.”
24. Hong Kong : Court of Appeal, 10 februarie 2010 și 5 mai 2010 ( FG Hemisphere
Associates LLC v. Democratic Republic of the Congo, et al. ) Yearbook Commercial
Arbitration XXXV (2010) pp. 392-397 (Hong Kong no. 24). La momentul
redactării prezentei lucr ări, c au za s e af la în j ud ecat ă în apel împotriva acestei
decizii în fa ța ultimei instan țe din Hong Kong (Court of Final Appeal).

CAPITOLUL III
92 Ghidul CIAC privind CNY susținut că atât în prezent cât și în trecut a aplicat în mod constant
teoria imunit ății absolute a Statelor suverane și că pe cale de
consecin ță activele CSOE beneficiaz ă de imunitate contra m ăsurilor de
executare. Cu toate acestea, Curtea de Apel Hong Kong a stabilit c ă
instanțele judec ătorești din Hong Kong aplic ă teoria imunit ății
restrânse. În consecin ță, partea din activele CSOE care nu era de ținută
de stat în scopul exercit ării autorit ății publice nu beneficiaz ă de
imunitate de executare.
Convenția nu indic ă modalitatea de determ inare a legii aplicabile
capacității părților (Conven ția prevede „legea aplicabil ă lor
(părților))”. Prin urmare, determinarea acestei legi se face aplicând
regulile privind conflictele de legi ale Statului în care se afl ă instanța
judecătorească căreia i se solicit ă recunoa șterea și executarea. De
obicei, aceasta este legea domiciliului în cazul persoanelor fizice și
legea locului de înfiin țare în cazul persoanelor juridice.

IV.1.2. Nevalabilitatea conven ției arbitrale

Articolul V(1)(a) prevede de asemenea un motiv de refuz atunci când
convenția arbitral ă „vizată de articolul II” „nu este valabil ă în temeiul
legii căreia părțile au subordonat-o sau în lipsa unei men țiuni în
această privință, în temeiul legii Statului în care sentin ța a fost
pronunțată”. Acest motiv de refuz este adesea invocat în practic ă.
În temeiul acestui motiv de refuz, pârâ ții susțin în mod frecvent c ă
convenția arbitral ă nu este valabil ă cu respectarea condi țiilor de form ă
având în vedere c ă nu este „scris ă”, așa cum impune articolul II(2) (a
se vedea sec țiunea IV.2. din Capitolul II). Un alt motiv de refuz ce
poate fi invocat este c ă nu exist ă niciun acord privind solu ționarea
diferendului prin arbitraj, în sensul Conven ției de la New York. Alte
exemple comune de ap ărări care pot fi invocate în temeiul acestui
motiv sunt cererile privind ilegalit atea, constrângerea („duress”) sau

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 93 inducerea în eroare la încheierea conven ției (dol).
Din când în când, pârâtul poate invoca acest motiv de refuz atunci
când acesta contest ă însuși faptul de a fi parte la conven ția arbitral ă.
Pentru a solu ționa aceast ă situație, instan ța judecătorească trebuie s ă
reexamineze circumstan țele cauzei, independent de solu ția pronun țată
de arbitri în aceast ă privință. De exemplu, în cauza Sarhank Group,
pârâtul a sus ținut că între părți nu a existat nicio conven ție arbitral ă
încheiată în scris.25 Curtea de Apel pentru cel de-al doilea circuit din
Statele Unite ale Americii a re ținut că tribunalul districtual s-a bazat în
mod eronat pe decizia arbitrilor cuprins ă în sentin ță, în temeiul c ăreia
pârâtul era obligat prin conven ția arbitral ă potrivit legii egiptene
aplicabil ă contractului. În opinia Cur ții, în acest caz, tribunalul
districtual ar fi trebuit s ă aplice legea federal ă a Statelor Unite al
Americii cu ocazia examin ării sentin ței în procedura execut ării. Curtea
a trimis cauza tribunalului districtual „pentru a stabili în fapt dac ă
pârâtul și-a dat acordul cu privire la arbitraj…în conformitate cu orice
dispoziție recunoscut ă de legea american ă al contractelor sau legea
privind mandatul”.
În cauza recent ă Dallah Real Estate & Tourism Holding, Co v.
Pakistan, Curtea Suprem ă a Marii Britanii a avut ocazia s ă clarifice
aplicarea principiului competen ță-competen ță în Anglia.26 Curtea
Supremă a reținut că deși un tribunal arbitral a avut competen ța de a
se pronun ța asupra propriei sale competen țe în cadrul unei proceduri
prealabile, atunci când, în cadrul formul ării unei cereri de exequatur
întemeiat ă pe prevederile Conven ției de la New York a fost formulat ă
o contesta ție referitoare la competen ță, instanța națională sesizată

25. Statele Unite : United States Court of Appeals, Second Circuit, 14 aprilie 2005
(Sarhank Group v. Oracle Corporation ) Yearbook Commercial Arbitration XXX
(2005) pp. 1158-1164 (US no. 523).
26. Regatul Unit : [2009] EWCA Civ 755; [2010] 2 W.L.R. 805 (CA (Civ Div)).

CAPITOLUL III
94 Ghidul CIAC privind CNY învestită are competen ța de a reexamina cauza în ansamblul s ău cu
scopul de a tran șa problema referitoare la competen ță.
Curtea Suprem ă a analizat modalitatea în care principiul
competen ță-competen ță a fost aplicat în diferite ordini juridice din
întreaga lume. La punctul 25 din decizia sa, Curtea Suprem ă arată că
„fiecare Stat..aplic ă o formă de control judiciar asupra deciziilor luate
de arbitri referitoare la propria lor competen ță. Cu toate acestea, un
contract nu poate oferi nicio competen ță unui tribunal arbitral…dac ă
părțile nu l-au încheiat vreodat ă” (citat din cauza China Minmetals; a
se vedea nota de subsol 16 de la pagina 86).
Astfel, chiar dac ă tribunalul arbitral se poate pronun ța asupra
propriei sale competen țe, aceasta nu înseamn ă că este singurul care
poate face acest lucru. O instan ță sesizată cu o cerere de exequatur,
alta decât cea unde a avut loc arbitrajul, are posibilitatea de a
reexamina competen ța tribunalului arbitral.
Chiar dac ă Curtea Suprem ă (Lord Collins) a recunoscut c ă tendința
internațională a fost de a limita reexaminarea chestiunilor deja
soluționate de tribunalele arbitrale și de asemenea a subliniat
abordarea favorabil ă executării sentin țelor din Conven ția de la New
York, aceasta a considerat c ă niciuna dintre aceste observa ții nu
beneficiaz ă de prioritate. Curtea a statuat c ă potrivit legii britanice din
1996 privind arbitrajul (articolul 30), un tribunal arbitral cu sediul în Anglia este îndrituit s ă se pronun țe asupra propriei sale competen țe
cu titlu preliminar. Cu toate acestea, dac ă problema este supus ă
jurisdicției naționale, aceasta din urm ă are obliga ția de a proceda mai
degrabă la o analiz ă independent ă, decât la un simplu control formal a
deciziei arbitrilor. Curtea Suprem ă a considerat c ă situația nu era
diferită în Franța, unde a fost pronun țată sentința arbitral ă. La scurt
timp dup ă hotărârea Cur ții Supreme a Marii Britanii, Curtea de Apel
din Paris a respins ac țiunea în anulare împotriva celor trei sentin țe

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 95 arbitrale pronun țate în litigiul în discu ție considerând c ă decizia
tribunalului arbitral de a- și păstra competen ța era justificat ă.27
Deși Curtea de Apel nu și-a exprimat punctul de vedere asupra
chestiunii întinderii controlului judiciar al competen ței tribunalului
arbitral, totu și aceasta a analizat de o manier ă complet ă decizia
tribunalului arbitral. (a se vedea de asemenea sec țiunea III.2 din
Capitolul II, referitor la competen ța de analiz ă a judecătorului atunci
când o parte solicit ă recurgerea la arbitraj).

IV.2. AL DOILEA MOTIV DE REFUZ : LIPSA DE INFORMARE ȘI ÎNCĂLCAREA
DREPTULUI LA AP ĂRARE ; DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL
(articolul V(1)(b) )

“…partea împotriva c ăreia este invocat ă sentința nu a fost
informat ă în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre
procedura de arbitraj, sau c ă i-a fost imposibil, pentru un alt motiv,
să-și pună în valoare mijloacele sale de ap ărare”.

Articolul V(1)(b) prevede motivele de refuz atunci când partea
împotriva c ăreia este invocat ă sentința nu a avut posibilitatea sau cel
puțin o șansă rezonabil ă să-și prezinte cazul având în vedere c ă: (i) nu
a fost informat ă în mod corespunz ător cu privire la desemnarea
arbitrilor sau la procedura arbitral ă; sau (ii) a fost în imposibilitate de
a-și prezenta cazul din alte motive.
Acest motiv de refuz nu prevede ca jurisdic ția națională să adopte
o poziție diferit ă de cea a tribunalului arbitral asupra aspectelor
procedurale.Ceea ce trebuie dovedi t e s t e c a p a r t e a c a r e s e o p u n e

27. Franța: Cour d’Appel, 17 februarie 2011 ( Gouvernement du Pakistan – Ministère
des Affaires Religieuses v. Dallah Real Estate and Tourism Holding Company ).

CAPITOLUL III
96 Ghidul CIAC privind CNY executării sentin ței a fost, într-o anumit ă măsura, privat ă de dreptul
de a-i fi examinat ă și judecată cauza de c ătre tribunalul arbitral.

IV.2.1. Dreptul la un proces echitabil

Articolul V(1)(b) impune ca p ărțile să fie ascultate în cadrul unei
ședințe care s ă îndeplineasc ă exigențele minime ale unui proces
echitabil. Exigen țele minime ale unui proces echitabil au fost definite
de către Curtea de Apel din Statele Unite ale Americii, pentru cel de-al
șaptelea circuit ca incluzând „informarea adecvat ă, o ședință în cursul
căreia probele s ă poată fi prezentate și o decizie impar țială a
arbitrului”. În consecin ță, arbitrii dispun de o mare libertate de
apreciere în ceea ce prive ște modalitatea în care pot conduce
procedura, etc.
IV.2.2. Lipsa inform ării

Este neobi șnuit ca o parte s ă nu fi fost informat ă cu privire la
desemnarea arbitrului sau cu privire la existen ța procedurii arbitrale.
Dacă o parte a participat în mod activ la arbitraj, aceasta nu va putea
invoca ulterior faptul c ă nu a fost informat ă în mod corespunz
ător.
Dimpotriv ă, în procedurile în care pârâtul lipse ște, dovada
informării prezint ă o importan ță particular ă în toate stadiile
procedurii.
Poate exista o lips ă d e i n f o r m a r e , d e e x e m p l u , î n c a z u l î n c a r e o
parte și-a schimbat adresa f ără a informa cealalt ă parte sau atunci când
o parte este stabilit ă într-o parte a lumii în care telefaxul sau alte
mijloace de comunicare nu pot fi recep ționate în mod fiabil. În astfel
de cazuri, arbitrii și reclamantul din procedura arbitral ă trebuie s ă facă
tot ce este posibil în mod rezonabil pentru a aduce la cuno ștința
pârâtului existen ța arbitrajului și constituirea tribunalului arbitral și să

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 97 aducă dovezi ale eforturilor astfel de puse. În caz contrar, executarea
sentinței arbitrale pronun ță în astfel de cazuri poate fi refuzat ă. Într-
un astfel de caz, Curtea Suprem ă din Suedia a refuzat cererea de
executare, considerând c ă arbitrii au ignorant faptul c ă comunic ările
efectuate la fosta adres ă a părții suedeze au fost returnate f ără să fi fost
livrate.28
Cu toate acestea, lipsa p ărții se poate datora op țiunii pârâtului.
Anumite instan țe judecătorești consider ă că nu exist ă o încălcare a
dreptului la ap ărare în sensul articolului V(1)(b) atunci când
informarea privind introducerea arbitrajului a fost primit ă de pârât
dar acesta din urm ă omite sau refuz ă să participle la arbitraj. Faptul c ă
partea alege s ă nu participe la arbitraj, nu poate fi considerat un motiv
de refuza a execut ării.

IV.2.3. Încălcarea dreptului la ap ărare: imposibilitatea de a- și prezenta cauza

Bine-cunoscutul caz din Statele Unite ale Americi Iran Aircraft
Industries c. Avco Corp. este un exemplu în care recunoa șterea și
executarea a fost refuzat ă pe motiv c ă pârâtul nu a avut posibilitatea
de a-și prezenta cauza.29 În aceast ă speță, după consultarea cu
președintele tribunalului arbitral (care ulterior a fost înlocuit) și în
baza opiniei acestuia, pârâtul a decis s ă nu prezinte facturile care ar fi
fost necesare evalu ării prejudiciului de c ătre o societate specializat ă în
contabilitate. Pârâtul s-a bazat nu mai pe un rezumat al facturilor și a
indicat c ă era dispus s ă furnizeze alte probe suplimentare dac ă ar fi

28. Suedia : Högsta Domstolen, 16 aprilie 2010 ( Lenmorniiproekt OAO v. Arne Larsson
& Partner Leasing Aktiebolag ) Yearbook XXXV (2010) pp. 456-457 (Sweden no. 7).
29. Statele Unite ale Americii: U n i t e d S t a t e s C o u r t o f A p p e a l s , S e c o n d C i r c u i t ,
24 noiembrie 1992 ( Iran Aircraft Industries and Iran Helicopter Support and Renewal
Company v. Avco Corporation ) Yearbook Commercial Arbitration XVIII (1993)
pp. 596-605 (US no. 143).

CAPITOLUL III
98 Ghidul CIAC privind CNY fost necesar.În final, tribunalul arbitral a respins cererea pentru
acordarea prejudiciilor pe motiv c ă probele erau insuficiente. Curtea
de Apel al celui de-al doilea circ uit a Statele Unite ale Americii, a
refuzat recunoa șterea și executarea sentin ței arbitrale considerând c ă
partea care a pierdut nu a avut posibilitatea de a- și prezenta cazul în
ccea ce prive ște prejudiciile.
Un anumit num ăr de sentin țe, au fost refuzate de la recunoa ștere și
executare atunci când arbitrii nu au ac ționat de o manier ă echitabil ă
ținând cont de circumstan țe. Astfel de exemple sunt:

– Curtea de Apel Napoli a refuzat executarea unei sentin țe arbitrale
pronunțată în Austria pe motv c ă t e r m e n u l d e c i t a r e d e o l u n ă
acordat pârâtului din Italia pentru a se prezenta la termen în Viena
era insuficient deoarece în acea perioad ă regiunea în care locuia
pârâtul a fost lovit ă de un grav cutremur de p ământ;30
– Curtea de Apel brianic ă a confirmat o hot ărâre prin care s-a refuzat
executarea unei sentin țe arbitrale pronun țate în India, pe motiv c ă
boala grav ă a uneia dintre p ărți, invocat ă de către aceasta f ără
succes în cadrul unei ședințe în fața tribunalului arbitral, în
sprijinul unei cereri de amânare a ședinței, ar fi fost iluzoriu s ă
aștepte ca aceast ă parte s ă poată participa la ședință și să-și
pregătească apărarea.31
– Înalta Curte din Hong Kong a refuzat executarea unei sentin țe
arbitrale, considerând c ă Comisia chinez ă de arbitraj economic și
comerț internațional (CIETAC) nu a acordat pârâtului posibilitatea

30. Italia : Corte di Appello, Naples (Salerno Section), 18 mai 1982 ( Bauer &
Grossmann OHG v. Fratelli Cerrone Alfredo e Raffaele ) Yearbook Commercial
Arbitration X (1985) pp. 461-462 (Italy no. 70).
31. Regatul Unit al Marii Britanii : Court of Appeal (Civil Division), 21 februarie 2006
și 8 martie 2006 ( Ajay Kanoria, et al. v. Tony Francis Guinness ) Yearbook
Commercial Arbitration XXXI (2006) pp. 943-954 (UK no. 73)

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 99 de a formula observa ții cu privire la rapoartele expertului
desemnat de c ătre tribunalul arbitral.32

Exemple de obiec ții întemeiate pe înc ălcarea dreptului la ap ărare
respinse, putem men ționa cazurile urm ătoare:
– arbitrul refuz ă să acorde un nou termen pentru a se prezenta
martorul propus de partea care se opune execut ării sentin ței;
– tribunalul arbitral refuz ă să amâne cauza și să autorizeze o
procedur ă suplimentar ă de „discovery” ;
– tribunalul arbitral refuz ă sâ amâne cauza și să suspende procedura
în pofida faptului c ă a început o procedur ă de insolven ță;
– tribunalul arbitral se pronun ță asupra prezum țiilor și a sarcinii
probei;
– tribunalul arbitral se întemeiaz ă pe noile teorii ce rezult ă din
sentința arbitral ă și care nu au fost supuse unei dezbateri
contradictorii;
– tribunalul arbitral limiteaz ă interogarea unui martor;
– pârțile nu particip ă la ședință
pentru c ă se tem c ă vor fi arestate în
Statul în care se afl ă sediul arbitrajului;
– un reprezentant al unei p ărți se află în imposibilitate de a participa
la ședință pentru c ă nu a reu șit să obțină viza.

32. Hong Kong: Supreme Court of Hong Kong, High Court, 15 ianuarie 1993 ( Paklito
Investment Ltd. v. Klockner East Asia Ltd. ) Yearbook Commercial Arbitration XIX
(1994) pp. 664-674 (Hong Kong no. 6)

CAPITOLUL III
100 Ghidul CIAC privind CNY IV.3. AL TREILEA MOTIV DE REFUZ : SENTIN ȚA SE REFER Ă LA UN DIFEREND
CARE NU ESTE PREV ĂZUT DE CONVEN ȚIA ARBITRAL Ă SAU OBIECTUL
ACESTEIA DEP ĂȘEȘTE PREVEDERILE CONVEN ȚIEI ARBITRALE (articolul
V(1)(c) )

„…sentin ța se refer ă la un diferend nemen ționat în compromis, sau
care nu intr ă în prevederile clauzei compromisorii, sau c ă ele
conțin hotărâri care dep ășesc prevederile compromisului, sau ale
clauzei compromisorii; totu și, dacă dispozi țiile sentin ței care au
legătura cu problemele supuse arbitrajului pot fi disjunse de cele
care au leg ătură cu probleme care nu sunt supuse arbitrajului,
primele pot fi recunoscute și executate”.

Motivele de refuz prev ăzute de articolul V(1)(c) sunt urm ătoarele:
– sentința se refer ă l a u n d i f e r e n d c a r e n u e s t e v i z a t d e c o n v e n ția
arbitrală sau care nu intr ă sub inciden ța termenilor acestei
convenții;
– sentința este pronun țată cu privire la unele aspecte care dep ășesc
domeniul de aplicare al covnven ției arbitrale.

Motivele de refuz prev ăzute la articolul V(1)(c) consacr ă principiul
potrivit c ăruia tribunalul arbitral este singurul competent s ă
soluționeze aspectele pe care p ăr
țile le-au acceptat s ă supună
arbitrajului.
Pentru a determina ceea ce p ărțile au dorit s ă supună tribunalului
arbitral este necesar a se examina conven ția arbitral ă și cererile
formulate de c ătre părți în cadrul procedurii arbitrale. Termenii
convenției arbitrale care definesc ceea ce p ărțile au convenit s ă supună
tribunalului arbitral în scopul pronun țării unei decizii de c ătre acesta

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 101 sunt de o importan ță crucială; aspectele de solu ționat trebuie s ă
râmână în acest cadru.
Clauzele standard publicate de c ătre institu țiile arbitrale sunt în
general redactate de o manier ă a conferi tribunalului arbitral o larg ă
competen ță c a r e i – a r p e r m i t e s ă tranșeze toate litigiile ce decurg din
contractul încheiat de c ătre părți sau în leg ătură cu acesta. Aspectele
care vizeaz ă momentul în care arbitrajul este ini țiat (spre exemplu, în
cazul clauzelor arbitrale complexe care prev ăd diferite faze și diferite
perioade de discu ție și negociere) privesc, în general, admisibilitatea
(iar nu competen ța) și cu acest titlu, acestea nu sunt supuse controlului
instanțelor judec ătorești (cu privire la acest aspect a se vedea sec țiunea
III.1 din Capitolul II referitor la principiul competen ță-competen ță și
analizarea conven țiilor arbitrale de c ătre instan țele judec ătorești).
Instanțele judec ătorești pot autoriza o executare par țială a sentinței
dacă aceasta excede doar în parte competen ța tribunalului arbitral. În
acest sens, trebuie totu și ca partea din sentin ță care relev ă competen ța
tribunalului arbitral s ă poată fi disjuns ă de restul sentin ței. Aceast ă
soluție rezult ă din articolul V(1)(c) in fine („totu și, dacă dispozițiile
sentințe i c a r e a u l e g ătura cu problemele supuse arbitrajului pot fi
disjunse de cele care au leg ătură cu probleme care nu sunt supuse
arbitrajului, primele pot fi recunoscute și executate”).

IV.4. AL PATRULEA MOTIV DE REFUZ : NEREGULARIT ĂȚILE PRIVIND
CONSTITUIREA TRIBUNALULUI ARBITRAL SAU PROCEDURA
ARBITRAL Ă (articolul V(1)(d) )

“…constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a
fost conform ă cu conven ția părților, sau, în lipsa de conven ție, … ea
nu a fost conform ă cu legea țării în care a avut loc arbitrajul.”

CAPITOLUL III
102 Ghidul CIAC privind CNY Articolul V(1)(d) vizeaz ă două posibile tipuri de înc ălcări privind :

– constituirea tribunalului arbitral;
– procedura arbitral ă;

IV.4.1. Constituirea tribunalului arbitral

Prima ipotez ă vizată de articolul V(1)(d) este aplicabil ă atunci când o
parte este privat ă de dreptul s ău de a desemna un arbitru sau de a-i fi
tranșat diferendul de un tribunal arbitral al c ărui alcătuire reflect ă
acordul p ărților.
Cazurile în care o parte refuz ă să numeasc ă un arbitru sau în care
arbitrul este numit ulterior de c ătre instan țele naționale precum și în
cazurile în care arbitrii au fost recuza ți și sunt înlocui ți conform
regulilor stabilite de c ătre părți și conform legii aplicabile, nu pot fi
invocate pentru a se opune recunoa șterii și executării unei sentin țe în
temeiul articolului V(1)(d).
Conform articolului V(1)(d) instan țele judec ătorești trebuie s ă
verifice în primul rând:

1. dacă părțile au convenit asupra alc ătuirii/constituirii tribunalului
arbitral;
2. în astfel de cazuri, s ă determine con ținutul acordului p ărților;
3. dacă acest acord al p ărților a fost înc ălcat;
4. numai în cazul în care nu exist ă un acord între p ărți cu privire la
alcătuirea/constituirea tribunalului arbitral, instan țele judec ătorești
trebuie s ă aplice legea Statului în care arbitrajul a avut loc în scopul
determin ării faptului dac ă alcătuirea/constituirea s-a realizat în
conformitate cu aceast ă lege.

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 103 De exemplu, s-ar putea ca p ărțile să fi desemnat, în cuprinsul
convenției lor arbitrale, o institu ție însărcinată cu numirea
președintelui tribunalului arbitral sau arbitrul unic dar, în fapt, o alt ă
persoană a procedat la numirea arbitrului. O problem ă similară este
întâlnită atunci când arbitrul trebuie s ă fie ales dintr-un anumit grup
de persoane, dar în final este ales dintr-un alt grup. Într-o astfel de situație, instan țele judec ătorești trebuie totu și să verifice cu aten ție
dacă este într-adev ăr necesar s ă refuze executarea sentin ței pe motiv
că partea care se opune recunoa șterii și executării ar fi putut fi privat ă
de drepturile sale sau dac ă, în realitate, aceasta a beneficiat de o
procedur ă arbitral ă echitabil ă, afectată doar de un viciu minor de
procedur ă. Acesta este un exemplu de caz în care instan ța
judecătorească poate autoriza executarea dac ă încălcarea este de o
importan ță redusă (regula de minimis; a se vedea sec ț
iunea III.5. al
prezentului Capitol).
Astfel, în cauza China Nanhai, Înalta Curte din Hong Kong a
considerat c ă deși acordul specific al p ărților privind constituirea
tribunalului arbitral nu a fost respectat, instan ța judecătorească
sesizată cu o cerere în executare ar putea s ă-și exercite puterea sa de
apreciere pentru a acorda executarea sentin ței dacă estimeaz ă că
încălcarea constatat ă nu este de o real ă importan ță.33
Convenția arbitral ă poate s ă prevad ă anumite calit ăți speciale
pentru unul sau mai mul ți arbitri. Spre exemplu, conven ția arbitral ă
poate să prevadă că arbitrii trebuie s ă stăpânească anumite limbi, s ă
fie resortisan ți ai unuia sau altui stat, s ă fie înscri și în baroul unui
anumit Stat, s ă fie titulari ai unei diplome de inginer, etc.În aceste
situații, instan țele judec ătorești trebuie s ă v e r i f i c e c u a t e n ție dacă
absența uneia dintre aceste calit ăți referitoare la un arbitru este de

33. Hong Kong : Supreme Court of Hong Kong, High Court, 13 iulie 1994 ( China
Nanhai Oil Joint Service Corporation Shenzh en Branch v. Gee Tai Holdings Co. Ltd. )
Yearbook Commercial Arbitration XX (1995) pp. 671-680 (Hong Kong no. 8).

CAPITOLUL III
104 Ghidul CIAC privind CNY natură să constiuie o neregularitate procedural ă. Astfel, dac ă
convenția arbitral ă prevede ca arbitrul s ă fie un „om de afaceri” sau s ă
aibă o anumit ă experien ță în industrie și dacă arbitrul numit este un
avocat care nu îndepline ște aceast ă calificare specific ă ar putea p ărea
justificat s ă autorizeze executarea sentin ței în pofida acestei abateri de
la acordul p ărților.
Printre exemplele de obiec ții fondate pe prima tez ă a articolului
V(1)(d) respinse de c ătre instan țele judec ătorești putem men ționa
cauzele urm ătoarele:

– Curtea de Apel München a respins motivul conform c ăruia
constituirea tribunalului arbitral nu a fost conform ă cu conven ția
părților. Tribunalul arbitral era alc ătuit dintr-un singur arbitru de și
clauza arbitral ă prevedea ca tribunalul s ă fie alcătuit din doi sau
mai mul ți arbitri. Curtea a constatat c ă pârâtul cuno ștea alcătuirea
tribunalului arbitral și că nu a ridicat aceast ă obiecție în timpul
arbitrajului;34
– într-o cauz ă supusă Cuții Supreme din Spania, conven ția arbitral ă
prevedea c ă diferendele vor fi solu ționate pe calea arbitrajului la
Association Cinématographique Prof essionnelle de Conciliation et
d’Arbitrage (ACPCA), în Fran ța. Pârâtul nu a numit arbitrul,
această numire a fost efectuat ă la inițiativa pre ședintelui Federa ției
internaționale a asocia ției produc ătorilor de film (FIAPF). Curtea a
respins obiec ția reclamantului potrivit c ăreia aceast ă numire
constituia o înc ălcare a conven ției părților, considerând c ă această
numire era conform ă cu dispozi țiile prev ăzute de regulamentul
ACPCA.35

34. Germania : Oberlandesgericht, Munich, 15 martie 2006 ( Manufacturer v. Supplier,
in liquidation ) Yearbook Commercial Arbitration XXXIV (2009) pp. 499-503
(Germany no. 117).
35. Spania : Tribunal Supremo, Civil Chamber, 11 aprilie 2000 ( Union Générale de Cinéma,

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 105 Exemple de cazuri în care obiec țiile au fost admise în temeiul primei
teze ale articolului V(1)(d) putem men ționa cauzele urm ătoare:

– în 1978, Curtea de Apel Floren ța a considerat c ă un tribunal arbitral
alcătuit din doi arbitri și cu sediul la Londra a înc ălcat conven ția
arbitrală încheiat ă între părți, chiar dac ă această alcătuire a fost
conformă cu legea statului în care arbitrajul a avut loc. Clauza
arbitrală prevedea numirea a trei arbitri, dar cei doi arbitri
desemna ți de către părți nu au procedat la numirea celui de-al
treilea arbitru, având în vedere c ă erau de acord asupra solu ției ce
urma a fi pronun țată asupra litigiului, ceea ce dreptul britanic
permitea la acel moment;36
– Curtea de Apel pentru cel de-al doilea circuit a Statele Unite ale
Americii, a refuzat recunoa șterea și executarea unei sentin țe
arbitrale pe motiv c ă acordul p ărților referitor la constituirea
tribunalului arbitral a fost înc ălcat. Potrivit Cur ții, procedura de
numire conven țională a arbitrilor nu a fost respectat ă. O instan ță
judecătorească a numit la cererea unei p ărți președintele
tribunalului arbitral înainte ca cei doi arbitri numi ți de către părți
să aibă timp s ă se înțeleagă asupra numirii pre ședintelui
tribunalului arbitral a șa cum prevedea conven ția arbitral ă.37
IV.4.2. Procedura arbitral ă

Obiectul Conven ției de la New York nu urm ărește să acorde p ărții
care a pierdut dreptul la o cale de atac asupra deciziilor procedurale

SA v. X Y Z Desarrollos, SA ) Yearbook XXXII (2007) pp. 525-531 (Spain no. 50).
36. Italia : Corte di Appello, Florence, 13 aprilie 1978 ( Rederi Aktiebolaget Sally v. srl
Termarea ) Yearbook Commercial Arbitration IV (1979) pp. 294-296 (Italy no. 32).
37. Statele Unite ale Americii: U n i t e d S t a t e s C o u r t o f A p p e a l s , S e c o n d C i r c u i t ,
31 martie 2005 ( Encyclopaedia Universalis S.A. v. Encyclopaedia Britannica, Inc. )
Yearbook Commercial Arbitration XXX (2005) pp. 1136-1143 (US no. 520).

CAPITOLUL III
106 Ghidul CIAC privind CNY luate de c ătre tribunalul arbitral. Motivele de refuz men ționate la
articolul V(1)(d) nu trebuie s ă conducă la a refuza recunoa șterea și
executarea unei sentin țe pe motiv c ă tribunalul sesizat cu o astfel de
cerere are un punct de vedere juridic diferit de cel al arbitrilor, spre
exemplu, dac ă este necesar a se audia sau nu un martor, a încuviin ța o
nouă audiere a martorului sau de a determina num ărul de memorii pe
care părțile le pot depune.
A doua tez ă a articolului V(1)(d) vizeaz ă abaterile fundamentale de
la procedura convenit ă de către părți. Acestea includ situa țiile în care
părțile au convenit s ă utilizeze regulile de arbitraj ale unei institu ții,
dar arbitrajul este condus potrivit regulilor unei alte institu ții sau
situațiile în care p ărțile au convenit c ă nu vor fi aplicabile regulile de
arbitraj ale vreunei institu ții.
Printre exemplele de obiec ții întemeiate pe teza a doua a articolului
V(1)(d) respinse de c ătre instan țele judec ătorești pot fi men ționate
cauzele urm ătoare:

– Curtea de Apel Bremen a respi ns argumentul pârâtului conform
căruia, procedura arbitral ă c a r e a a v u t l o c î n T u r c i a n u s – a
desfășu r a t î n c o n f o r m i t a t e c u C o d u l d e p r o c e d u r ă civilă turc,
având în vedere c ă tribunalul arbitral nu a dat curs solicit ării
pârâtului pentru o dezbatere oral ă și a respins propunerea acestuia
de a aduce probe noi. Curtea a considerat c ă tribunalul aritral a
acționat în conformitate cu regulile de arbitraj ale Camerei de
Comerț din Istanbul, aleas ă de către părți;38
– În fața Curții districtului de Nord di n Florida, Statele Unite ale
Americii, pârâtul Devon (reclamant în procedura arbitral ă, care a
avut loc în fa ța Comisiei de arbitraj maritim a Chinei (CMAC)) a

38. Germania : Hanseatisches Oberlandesgericht, Bremen, 30 septembrie 1999
(Claimant v. Defendant ) Yearbook Commercial Arbitration XXXI (2006) pp. 640-
651 (Germany no. 84).

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 107 argumentat c ă arbitrajul nu s-a desf ășurat în conformitate cu legea
Republicii Populare Chineze având în vedere c ă Comisia de
arbitraj maritim a Chinei a respins cererea reconven țională a părții
adverse, îns ă ulterior a permis acestei p ărți să introduc ă o acțiune
separată, care a fost ulterior conexat ă cu procedura ini țiată de
Devon. Curtea a respins acest argument considerând c ă Devon nu
a demonstrat în ce m ăsură decizia Comisiei de arbitraj maritim a
Chinei contravenea dreptului chinez.39

Exemple de obiec ții admise în temeiul tezei a-II-a a articoluluiV(1)(d)
se pot men ționa cauzele urm ătoare:

– o Curte de Apel elve țiană a refuzat recunoa șterea și executarea
unei sentin țe pronun țate în Germania pe motiv c ă procedura
arbitrală nu s-a desf ășurat în conformitate cu conven ția părților;
convenția arbitral ă prevedea c ă arbitrajul trebuia s ă se desfășoare
la Hamburg și că toate diferendele trebuiau s ă fie solu ționate în
cursul unei singure și aceleași proceduri arbitrale. În pofida acestei
convenții, arbitrajul s-a desf ășurat în dou ă etape: ini țial printr-un
arbitraj „calificat” cu doi exper ți, și apoi un arbitraj clasic cu trei
arbitri;40
– o Curte de Apel din Turcia a refuzat recunoa șterea și executarea
unei sentin țe pronun țate în Elve ția pe motiv c ă legea procedural ă

39. Statele Unite ale Americii : United States District Court, Northern District of
Florida, Pensacola Division, 29 martie 2010 ( Pactrans Air & Sea, Inc. v. China
National Chartering Corp., et al. ) Yearbook Commercial Arbitration XXXV (2010)
pp. 526-527 (US no. 697).
40. Elveția: Appellationsgericht, Basel- Stadt, 6 septembrie 1968, ( Corporation X AG,
buyer v. Firm Y, seller ) Yearbook Commercial Arbitration I (1976) p. 200
(Switzerland no. 4).

CAPITOLUL III
108 Ghidul CIAC privind CNY aleasă de către părți nu a fost aplicat ă;41
– Curtea de Casa ție italian ă a autorizat executarea unei sentin țe
pronunțate în Stockholm, dar a refuzat executarea unei sentin țe
pronunțate în Beijing în cadrul aceluia și litigiu. Curtea a
considerat c ă sentința pronun țată în Beijing înc ălca conven ția
părților care prevedea desf ășurarea unui singur arbitraj, fie la
Stockholm, fie la Beijing, în func ție de partea care ini ția
procedura arbitral ă.42

IV.5. AL CINCILEA MOTIV DE REFUZ : SENTIN ȚA NU A DEVENIT ÎNC Ă
OBLIGATORIE , A FOST ANULAT Ă SAU SUSPENDAT Ă (articolul V(1)(e) )

„ … sentin ța nu a devenit înc ă obligatorie pentru p ărți sau a fost
anulată sau suspendat ă de o autoritate competent ă a țării în care,
sau după legea căreia, a fost dat ă sentința”.

Articolul V(1)(e) prevede un motiv de refuz a recunoa șterii și
executării sentin ței arbitrale, dac ă pârâtul dovede ște că sentința:

– nu a devenit înc ă obligatorie pentru p ărți; sau
– a fost anulat ă sau suspendat ă de o autoritate competen ță a statului
în care sau potrivit legii c ăruia, sentin ța a fost pronun țată.

41. Turcia : Court of Appeals, 15th Legal Division, 1 februarie 1996 ( Osuuskunta
METEX Andelslag V.S. v. Türkiye Electrik Kurumu Genel Müdürlügü General
Directorate, Ankara ) Yearbook Commercial Arbitration XXII (1997) pp. 807-814
(Turkey no. 1).
42. Italia : Corte di Cassazione, 7 februarie 2001, no. 1732 ( Tema Frugoli SpA, in
liquidation v. Hubei Space Quarry Industry Co. Ltd. ) Yearbook Commercial
Arbitration XXXII (2007) pp. 390-396 (Italy no. 170).

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 109 IV.5.1. Sentința nu a devenit înc ă obligatorie

Termenul „obligatorie” a fost utilizat de redactorii Conven ției de la
New York în acest context în locul termenului „definitiv ă” (care a fost
utilizat în acela și context în Conven ția de la Geneva din 1927 pentru
executarea sentin țelor arbitrale str ăine).43 Alegerea termenului
„obligatorie” urm ărea să precizeze c ă una dintre p ărți era autorizat ă
să solicite recunoa șterea și executarea unei sentin țe de îndat ă ce
aceasta era pronun țată de un tribunal arbitral. Aceasta însemna c ă
această parte nu trebuia s ă obțină un exequatur sau o autorizare
specială din partea unei instan țe judecătorești a statului în care
sentința a fost pronun țată (sau conform legii c ăreia sentin ța a fost
pronunțată), contrar cu ceea ce era prev ăzut în Conven ția de la
Geneva din 1927. (sistemul dublului exequatur).
Este general recunoscut atât de c ătre doctrin ă cât și de
jurispruden ță că dublul exequatur nu este necesar potrivit Conven ției
de la New York.
Cu toate acestea, instan țele judec ătorești au pozi ții divergente
asupra determin ării momentului începând cu care o sentin ță poate fi
considerat ă ca „obligatorie” în sensul articolului V(1)(e). Anumite
instanțe judecătorești consider ă că această problem ă trebuie s ă fie
reglementat ă în conformitate cu lege a statului în care sentin ța a fost
pronunțată.44 Alte instan țe judecătorești consider ă că această problem ă
este independent ă de legea aplicabil ă sentinței și apreciaz ă că
sentințele arbitrale str ăine sunt obligatorii din momentul în care c ăile

43. Conven ția de la Geneva din 1927 pentru executarea sentin țelor arbitrale str ăine.
44. A se vedea, de exemplu, Franța: Tribunal de Grande Instance, Strasbourg,
9 octombrie 1970 ( Animalfeeds International Corp. v. S.A.A. Becker & Cie )
Yearbook Commercial Arbitration II (1977) p. 244 (France no. 2).

CAPITOLUL III
110 Ghidul CIAC privind CNY de atac ordinare împotriva sentin țelor nu mai sunt disponibile.45
Aceasta înseamn ă că sentința nu mai poate face obiectul unei c ăi de
atac în fond, fie în fa ța unui tribunal arbitral, fie în fa ța unei instan țe
naționale. În acest context, instan țele naționale se refer ă uneori la
convenția părților. Dac ă părțile au ales, spre exemplu, s ă recurgă la
arbitraj conform re gulilor arbitrale ale Camerei de Comer ț
Internaționale (ICC Rules) articolul 34 (6) din regulamentul în vigoare
la 1 ianuarie 2012 dispune c ă „[o]rice sentin ță arbitral ă va avea
caracter obligatoriu pentru p ărți … ”.

IV.5.2. Sentința a fost anulat ă sau suspendat ă

(i) Sentința a fost anulat ă
Instanțele judec ătorești competente pentru anularea unei sentin țe sunt
doar acelea ale Statului în care sentin ța a fost pronun țată sau se
prezumă că a fost pronun țată, respectiv statele sediului arbitrajului (cu
privire la acest subiect, a se vedea sec țiunea III.1.1. din Capitolul I).
Aceste instan țe judecătorești sunt considerate a avea o competen ță „de
control” sau competen ță „primar ă” în ceea ce prive ște sentin ța. În
schimb, instan țele judec ătorești sesizate cu cereri de recunoa ștere și
executare sunt considerate a avea o competen ță „de executare sau o
competen ță „secundar ă” în ceea ce prive ște sentin ța, limitat ă la
verificarea existen ței eventualelor motive de refuz a recunoa șterii și
executării prevăzute de Conven ția de la New York.
În numeroase State, pentru ca motivele de refuz a execut ării
întemeiate pe anularea sentin ței să fie reținute, sentin ța trebuie s ă fie
anulată în mod definitiv de c ătre o instan ță judecătorească care
dispune de o competen ță primară. O simpl ă cerere în anulare a

45. A se vedea, de exemplu, Elveția: Tribunal Fédéral, Prima Camer ă Civilă,
9 decembrie 2008 ( Compagnie X SA v. Federation Y ) Yearbook Commercial
Arbitration XXXIV (2009) pp. 810-816 (Switzerland no. 40).

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 111 sentinței nu este suficient ă. Aceasta împiedic ă astfel partea care a
căzut în preten ții în procedura arbitral ă să întârzie executarea sentin ței
prin introducerea unei ac țiuni în anulare.
Situația în care a fost introdus ă cererea în anulare sau suspendare a
sentinței este acoperit ă de articolul VI, care prevede c ă instanța
judecătorească poate, în acest caz, s ă se pronun țe asupra execut ării
sentinței dacă apreciaz ă necesar. Ac țiunea în anulare sau cererea de
suspendare trebuie de asemenea s ă fie introduse în fa ța instan ței
competente, prev ăzută la articolul V(1)(e), respectiv instan ța care
dispune de competen ță primară.

(ii) Consecințele anulării sentinței
Chiar dac ă o sentin ță a fost anulat ă în Statul sau potrivit legii statului
în care a fost pronun țată, instanțele judec ătorești dintr-un alt Stat pot
acorda recunoa șterea și executarea în baza unui alt temei decât
Convenția de la New York. Fran ța este cel mai cuno scut exemplu în
care o sentin ță poate fi declarat ă executorie în pofida anul ării acesteia
în Statul de origine. Pentru a ajunge la o astfel de solu ție, Franța nu s-a
întemeiat pe Conven ția de la New York, ci pe legea francez ă, potrivit
principiului legii mai favorabile prev ăzut de articolul VII (1) din
Convenție. Aceast ă dispozi ție permite instan țelor judec ătorești să
aplice un regim mai favorabil execut ării sentin țelor decât cel prev ăzut
de Conven ția de la New York, respectiv s ă recunoasc ă și să execute o
sentință arbitrală în situa țiile în care Conven ția nu ar permite (a se
vedea sec țiunea V.1 din Capitolul I).

(iii) Sentința a fost „suspendat ă”
Articolul V(1)(e) prevede de asemenea c ă executarea unei sentin țe
poate fi refuzat ă dacă partea împotriva c ăreia este invocat ă sentința
dovedește că sentința a fost „suspendat ă” de o instan ță judecătorească
dintr-un Stat în care sau conform legii c ăruia sentin ța a fost

CAPITOLUL III
112 Ghidul CIAC privind CNY pronunțată. După cum se prevede în sec țiunea IV.5.2.(i) de mai sus,
articolul VI al Conven ției autorizeaz ă instanța judecătorească să se
pronunțe asupra execut ării dacă pârâtul a introdus o cerere de
suspendare a sentin ței în fața instanțelor judec ătorești din Statul de
origine.
Convenția nu precizeaz ă c e s e î n țelege prin „suspendarea”
sentinței. Instan țele judec ătorești au interpretat în general acest termen
ca semnificând suspendarea cara cterului executoriu al sentin ței de
către o instan ță judecătorească din Statul de origine ( și nu prin efectul
legii de exemplu ca urmare a introducerii unei cereri în anulare).

V. MOTIVELE DE REFUZ CARE POT FI INVOCATE DIN
OFICIU DE C ĂTRE INSTAN ȚELE JUDEC ĂTOREȘTI
(ARTICOLUL V(2))

Articolul V(2) al Conven ției dispune:

„Recunoa șterea și executarea unei sentin țe arbitrale vor putea fi, de
asemenea, refuzate dac ă autoritatea competent ă a țării în care se
cere recunoa șterea și executarea constat ă:
a) că în conformitate cu legea acestei țări obiectul diferendului nu
este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau
b) că recunoa șterea sau executarea sentin țe i a r f i c o n t r a o r d i n i i
publice a acestei țări.“

Motivele de refuz prev ăzute de articolul V(2) protejeaz ă interesele
publice ale Statului în care executarea este solicitat ă și, în consecin ță,
instanțele judec ătorești pot invoca aceste motive de refuz din oficiu, în
cadrul unei cereri de recunoa ștere și executare a unei sentin țe.Cel mai
adesea, partea care se opune recunoa șterii și executării va invoca de

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 113 asemenea aceste motive de refuz atunci când aceasta apreciaz ă că sunt
aplicabile.

V.I. AL ȘASELEA MOTIV DE REFUZ : OBIECTUL DIFERENDULUI NU ESTE
ARBITRABIL (articolul V(2)(a) )
În esență, non-arbitrabilitatea litigiului prev ăzută de articolul V(2)(a)
poate fi invocat ă atunci când litigiul prive ște aspecte care sunt
rezervate competen ței instanțelor naționale.
De exemplu, cauzele în materie penal ă nu sunt arbitrabile; de
asemenea, cauzele aflate în competen ța exclusiv ă a instan țelor
naționale nu sunt arbitrabile, astfel:

– divorțul;
– custodia copiilor;
– încetarea regimului matrimonial;
– testamentele;
– insolven ța;
– lichidarea societ ăților.

Tendința actual ă este de a limita categoriile de litigii care sunt
rezervate exclusiv instan țelor naționale. Aceast ă situație este rezultatul
unui num ăr de factori, în special tendin ța de a limita costurile, o mai
mare deschidere a instan țelor judec ătorești față de acordul p ărților de
a recurge la arbitraj și susținerea arbitrajului interna
țional prin
intermediul legisla ției naționale. În aceast ă privință, se impune
precizarea c ă noțiunea de arbitrabilitate are o semnifica ție diferit ă în
contextul interna țional față de cel na țional (a se vedea sec țiunea V.2.
din prezentul Capitol în ceea ce prive ște distinc ția între ordine public ă
și ordine public ă internațională).(A se vedea de asemenea sec țiunea

CAPITOLUL III
114 Ghidul CIAC privind CNY IV.6.1 din Capitolul II în ceea ce prive ște aspectele susceptibile de a fi
reglementate pe calea arbitrajului)
Problema de a ști dacă un diferend este arbitrabil este necesar ca
acesta să fie reglementat de legea Statului în care este formulat ă
cererea de recunoa ștere și executare. În orice situa ție, non-
arbitrabilitatea ar trebui s ă priveasc ă partea principal ă a cereri, iar nu
o chestiune incidental ă.
Au fost raportate câteva cazuri de refuz a execut ării în temeiul
articolului V(2)(a). Astfel pot fi men ționate:

– hotărâre a Cur ții Supreme din Belgia care a refuzat executarea unei
sentințe pe motiv c ă obiectul diferendului care privea rezilierea
unui contract de distribu ție exclusiv ă nu era susceptibil de a fi
reglementat pe calea arbitrajului conform dreptului belgian
deoarece instan țele judec ătorești belgiene dispun în aceast ă
privință de o competen ță exclusiv ă în temeiul legisla ției specifice
referitoare la rezilierea contractelor de distribu ție exclusiv ă pe
durată nedeterminat ă;46
– decizia Tribunalului Comercia l (Arbitrazh) Federal pentru
Districtul Moscova a considerat c ă o sentin ță pronun țată în
Slovacia nu ar putea fi executat ă deoarece a fost pronun țată după
ce pârâtul rus a fost declarat în insolven ță de către un Tribunalul
Comercial (arbitrazh) din Rusia. În conformitate cu legea
insolven ței din Federa ția Rusia, instan țele comerciale (arbitrazh)
dispun de o competen ță exclusiv ă pentru a determina cuantumul
și natura crean țelor societ ății în insolven ță față de un debitor.
Tribunalul, în realitate, și-a întemeiat decizia pe articolul V(2)(b)

46. Belgia: Cour de Cassation, Prima Camer ă, 28 iunie 1979 ( Audi-NSU Union AG v.
SA Adelin Petit & Cie ) Yearbook Commercial Arbitration V (1980) pp. 257-259
(Belgium no. 2).

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 115 din Conven ție deoarece problema arbitrabilit ății litigiului poate fi
considerat ă ca fiind de ordine public ă.47

V.2. AL ȘAPTELEA MOTIV DE REFUZ : CONTRAVINE ORDINII PUBLICE
(articolul V(2)(b) )
Articolul V(2)(b) permite instan ței judecătorești căreia i se solicit ă
recunoașterea și executarea sentin ței să o refuze dac ă aceasta ar fi
contrară ordinii publice a acestui Stat.
Totuși, articolul V(2)(b) nu define ște ordinea public ă. Acest articol
nici nu precizeaz ă dacă principiile referitoare la ordinea public ă din
Statul de origine al instan țelor judec ătorești sesizate sau principiile
întemeiate pe conceptul de ordine public ă internațională trebuie s ă fie
aplicate în cazul unei cereri de recunoa ștere și executare întemeiate pe
Convenția de la New York. În general, conceptul de ordine public ă
internațională este mai restrâns decât cel de ordine public ă națională.
Așa cum este men ționat în sec țiunea V.1. a prezentului Capitol,
această distincție se aplic ă și arbitrabilit ății.
Majoritatea instan ț
elor naționale au adoptat un criteriu mai
restrâns pentru a defini ordinea public ă internațională, întemeindu-se
pe dispozi ții care provin din surse interna ționale.
Recomand ările Asocia ției de Drept Interna țional (ILA) adoptate în
2002 având ca subiect ordinea public ă sunt considerate ca reflectând
din ce în ce mai mult cea mai bun ă practică la nivel interna țional.48
Asociația de Drept Interna țional aminte ște, înainte de toate, c ă
„eficacitatea interna țională a sentin țelor pronun țate în cadrul unui

47. Federația Rusă: Federal Arbitrazh (Commercial) Court, Moscow District,
1 noiembrie 2004 ( AO Slovenska Konsolidachna, A.S. v. KB SR Yakimanka )
Yearbook Commercial Arbitration XXXIII (2008) pp. 654-657 (Russian
Federation no. 15).
48. Disponibil la <www.ila-hq.org/do wnload.cfm/docid/ 032880D5-46CE-4CB0-
912A0B91832E11AF>.

CAPITOLUL III
116 Ghidul CIAC privind CNY arbitraj comercial interna țional trebuie s ă fie asigurat ă, cu excep ția
existenței unor circumstan țe excep ționale” (articolul I(a) din
Dispozițiile Generale) și că circumstan țele excep ționale pot consta „în
faptul c ă recunoa șterea sau executarea sentin ței arbitrale
internaționale ar fi contrar ă ordinii publice interna ționale” (articolul
1(b) din Dispozi țiile Generale).
Articolul 1(c) din Dispozi țiile Generale precizeaz ă că expresia
„ordine public ă internațională” poate desemna ansamblul principiilor
și regulilor adoptate de un Stat ca re prin natura lor pot împiedica
recunoașterea sau executarea unei sentin țe arbitrale pronun țată în
cadrul unui arbitraj comercial interna țional în condi țiile în care
recunoașterea sau executarea acestei sentin țe ar atrage înc ălcarea, fie
în temeiul procedurii în baza c ăreia sentin ța a fost pronun țată (ordine
publică interna țională procedural ă), fie în temeiul con ținutului
sentinței (ordine public ă internațională material ă).
Articolul 1(d) din Dispozi țiile Generale prevede c ă ordinea public ă
internațională a unui Stat cuprinde:

(i) principiile fundamentale referitoare la justi ție și morală, pe care
Statul dore ște să le protejeze chiar dac ă nu în mod direct;
(ii) regulile destinate s ă serveasc ă unor interese politice, sociale sau
economice ale Statului, cunoscute sub denumirea de „lois de police” sau „legi de ordine public ă” ; și
(iii) îndatorirea Statului de a- și respecta obliga țiile față de celelalte
State sau fa ță de organiza țiile interna ționale.

V.2.1. Exemple de recunoa ștere și executare

Într-o cauza supus ă Curții de Apel din Celle, Germania, un vânz ător a
dorit să execute o sentin ță a Curții de Arbitraj Comercial Interna țional

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 117 a Camerei de Comer ț și Industrie a Federa ției Ruse (ICAC).49
Cumpărătorul a sus ținut că executarea sentin ței atrage o înc ălcare a
ordinii publice atât în ceea ce prive ște neregularit ățile procedurale
survenite în cadrul arbitrajului cât și în ceea ce prive ște penalit ățile
contractuale v ădit dispropor ționate acordate în temeiul sentin ței
arbitrale. Curtea a respins argumentele cump ărătorului, ar ătând că:

„În cazul particular al sentine țor arbitrale str ăine, nerespectarea
dispozițiilor procedurale na ționale imperative în arbitrajul
internațional nu constituie [în mod automat] o înc ălcare a ordinii
publice. Dimpotriv ă, trebuie s ă fim în prezen ța unei înc ălcări a
ordinii publice interna ționale. Pe cale de consecin ță, recunoa șterea
sentințelor arbitrale str ăine este de regul ă supusă unui regim mai
puțin strict decât [recunoa șterea] sentin țelor arbitrale na ționale.
Problema nu ar putea fi pus ă dacă judecătorul german ar fi luat o
decizie diferit ă în temeiul dispozi țiilor imperative din dreptul
german. În realitate exist ă o înc ălcare a ordinii publice
internaționale doar atunci când consecin țele aplic ării unui drept
străin într-un caz particular sunt în acest acest caz în contradic ție
cu dispozi țiile din dreptul german ca fiind inacceptabile potrivit
principiilor din dreptul german . Or nu aceasta este situa ția din
prezenta spe ță.”

În cauza SNF c. Cytec supus ă instanțelor judec ătorești franceze, SNF a
încheiat cu Cytec dou ă contracte distincte pentru achizi ționarea unui
produs chimic.50 Al doilea contract îi conferea lui Cytec calitatea de

49. Germania: Oberlandesgericht, Celle, 6 octombrie 2005 ( Seller v. Buyer ) Yearbook
Commercial Arbitration XXXII (2007) pp. 322-327 (Germany no. 99)
50. Franta : Cour de Cassation, Prima Camer ă Civilă, 4 iune 2008 ( SNF sas v. Cytec
Industries BV ) Yearbook Commercial Arbi tration XXXIII (2008) pp. 489-494
(France no. 47).

CAPITOLUL III
118 Ghidul CIAC privind CNY furnizor exclusiv. Tribunalul arbitral a decis c ă al doilea contract
încălca dreptul european al concuren ței și a pronun țat o sentin ță în
favoarea Cytec. În fa ța Curții de Casa ție, SNF a sus ținut că executarea
unei sentin țe întemeiat ă pe un contract care are ca efect restric ționarea
concuren ței era contrar ă dreptului comunitar și ordinii publice și nu
trebuia s ă fie acordat ă. Curtea de Casa ție a considerat c ă deoarece
problema din litigiu privea (c a în acest caz) ordinea public ă
internațională, instan țele judec ătorești nu ar trebui s ă refuze
executarea sentin ței decât dac ă încălcarea ordinii publice
internaționale ar fi fost „flagrant ă,efectivă și concret ă”.
Nu există o încălcare a ordinii publice dac ă raționamentul juridic în
baza căruia s-a pronun țat sentin ța este eronat sau dac ă
comportamentul arbitrilor este afectat de un viciu, atât timp cât acest
viciu nu afecteaz ă concepțiile fundamentale ale justi ției și a moralit ății
ordinii juridice în care executarea este solicitat ă, atât timp cât nu
încalcă ordinea public ă internațională. De exemplu, Tribunalul de
Ultimă Instanță din Hong Kong, a apreciat c ă efectuarea unei inspec ții
în absen ța pârâtului nu constituia un motiv de refuz al execut ării
sentinței arbitrale atât timp cât pârâtul a fost informat de aceast ă
inspecție și nu a solicitat ca aceasta s ă se desf ășoare din nou în
prezența reprezentan ților săi.51
Alte exemple de recunoa ștere și executare a sentin țelor arbitrale în
pofida unei pretinse înc ălcări a ordinii publice sunt:

– lipsa resurselor financiare: Curtea de Suprem ă de Justi ție a
Portugaliei a respins ar gumentul potrivit c ăruia ordinea public ă a

51. Hong Kong : Court of Final Appeal of the Hong Kong Special Administrative
Region, 9 februarie 1999 ( Hebei Import and Export Corporation v. Polytek
Engineering Company Limited ) Yearbook Commercial Arbitration XXIV (1999)
pp. 652-677 (Hong Kong no. 15).

CEREREA PRIVIND RECUNOA ȘTEREA ȘI EXECUTAREA UNEI SENTIN ȚE ARBITRALE
Ghidul CIAC privind CNY 119 fost încălcată atunci când partea portughez ă nu a putut participa la
procedura arbitral ă din Regatul Țărilor de Jos din cauza absen ței
unor resurse financiare;52
– lipsa impar țialității arbitrilor: instan țele judec ătorești consider ă că
aparența de par țialitate este insuficient ă; trebuie s ă existe o
parțialitate efectiv ă: arbitrul trebuie s ă fi acționat cu par țialitate;53
– lipsa motiv ării sentin ței: instan țele judec ătorești din Statele în care
motivarea sentin ței arbitrale este obligatorie accept ă, în general,
executarea sentin țelor care nu con țin vreo motivare în condi țiile în
care au fost pronun țate într-un Stat în care astfel de sentin țe
nemotivate sunt valabile.54

V.2.2. Exemple în care a fost refuzat ă recunoașterea și executarea

Ca exemple de situa ții în care recunoa șterea și executarea a fost
refuzată în temeiul articolului V(2)(b) putem men ționa cauzele
următoare:

– Curtea de Apel din Bavaria, a refuzat recunoa șterea și executarea
unei sentin țe pronun țate în Rusia pentru în ărcarea ordinii publice

52. Portugalia : Supremo Tribunal de Justiça, 9 octombrie 2003 ( A v. B. & Cia. Ltda., et
al.) Yearbook Commercial Arbitration XXXII (2007) pp. 474-479 (Portugal no. 1).
53. A se vedea, de exemplu, Germania : Oberlandesgericht, Stuttgart, 18 octombrie
1999 și Bundesgerichtshof, 1 februarie 2001 (Dutch Shipowner v. German Cattle
and Meat Dealer ) Yearbook Commercial Arbitration XXIX (2004) pp. 700-714
(Germany no.60);
Statele Unite ale Americii : United States District Court, Southern District of New
York, 27 iunie 2003 și United States Court of Appeals, Second Circuit, 3 august
2004 ( Lucent Technologies Inc., et al. v. Tatung Co. ) Yearbook Commercial
Arbitration XXX (2005) pp. 747-761 (US no. 483).
54. A se vedea, de exemplu, Germania : Oberlandesgericht Düsseldorf, 15 decembrie
2009 ( Seller v. German Buyer ) Yearbook Commercial Arbitration XXXV (2010)
pp. 386-388 (Germany no. 135).

CAPITOLUL III
120 Ghidul CIAC privind CNY deoarece sentin ța a fost pronun țată după ce părțile au ajuns la o
înțelegere și aceasta nu a fost prezentat ă arbitrilor; 55
– Tribunalul Federal Comercial a Districtului Tomsk din Federa ția
Rusă a refuzat executarea unei sentin țe CCI (ICC) pronun țată în
Franța, considerând c ă contractele de împrumut în baza c ărora
sentința a fost pronun țată reprezenta un aranjament ilicit între
societățile aceluia și grup și că litigiul era fictiv.56

VI. CONCLUZII

Această prezentare exhaustiv ă a motivelor de refuz ale unei cereri de
recunoaștere și executare a unei sentin țe arbitrale și principiile potrivit
cărora aceste motive de refuz trebuie s ă fie interpretate reflect ă
abordarea favorabil ă executării a Conven ției. Aceast ă abordare trebuie
să fie respectat ă și aplicat ă în mod judicios de c ătre instan țele
judecătorești.

55. Germania : Bayerisches Oberstes Landesgericht, 20 noiembrie 2003 ( Seller v. Buyer )
Yearbook Commercial Arbitration XXIX (2004) pp. 771-775 (Germany no. 71).
56. Federația Rusă: Federal Arbitrazh (Commercial) Court, District of Tomsk, 7 iulie
2010 ( Yukos Capital S.A.R.L. v. OAO Tomskneft VNK ) Yearbook Commercial
Arbitration XXXV (2010) pp. 435-437 (Russian Federation no. 28).

Ghidul CIAC privind CNY 121 ANEXE

CUPRINS

Anexa I – Conven ția de la New York din 1958
Anexa II – Legea Model a UNCITRAL pr ivind arbitrajul comercial
interna țional
Anexa III – Recomand ările UNCITRAL din 2006
Anexa IV – Surse online

ANEXA I

Convenția de la New York din 1958

Convenția pentru recunoa șterea și executarea sentin țelor arbitrale
străine, adoptat ă la New York, la 10 iunie 1958

ARTICOLUL I

1. Prezenta Conven ție se aplic ă recunoa șterii și executării sentin țelor
arbitrale date pe teritoriul unui alt Stat, decât acela unde se cere
recunoașterea și executarea sentin țelor și rezultate din diferende între
persoanele fizice sau juridice. Ea se aplic ă, de asemenea, sentin țelor
arbitrale care nu sunt considerate ca sentin țe naționale în Statul unde
este cerut ă recunoa șterea și executarea lor.

 Ratificată de către România prin Decretul 186/1961 din 24.07.1961 și publicat ă
în Buletinul Oficial nr. 19 din data de 24 iulie1961.

ANEXA I
122 Ghidul CIAC privind CNY 2. Prin "sentin țe arbitrale" se în țeleg nu numai sentin țele date de c ătre
arbitrii numi ți pentru cazuri determinate, ci de asemenea și acelea care
sunt date de c ătre organele de arbitraj permanente c ărora părțile li s-
au supus.
3. În momentul semn ării sau ratific ării prezentei Conven ții, aderării
la ea sau notific ării de extindere prev ăzute la articolul X, orice Stat va
putea, pe baza de reciprocitate, s ă declare c ă v a a p l i c a C o n v e n ția
numai la recunoa șterea și executarea sentin țelor date pe teritoriul unui
alt Stat contractant. El va putea, de asemenea, s ă declare c ă va aplica
Convenția numai la diferendele rezultate din raporturi de drept,
contractuale sau necontractuale, care sunt considerate comerciale de
către legea sa na țională.

ARTICOLUL II

1. Fiecare din Statele contractante recunoa ște conven ția scrisa prin
care părțile se oblig ă să supună unui arbitraj toate diferendele sau
anumite diferende care s-au ivit sau ar putea s ă se iveasc ă între ele
privind un raport de drept determin at, contractual sau necontractual,
referitor la o problem ă susceptibil ă de a fi reglementat ă pe calea
arbitrajului. 2. Prin „conven ție scrisă" se înțelege o clauz ă compromisorie inserat ă
într-un contract, sau un compromis semnate de p ărți, sau cuprinse
într-un schimb de scrisori sau telegrame.
3. Tribunalul unui Stat contractan t, sesizat cu un litigiu privind o
problem ă asupra c ăreia părțile au încheiat o conven ție în sensul
prezentului articol, va îndruma p ărțile la arbitraj, la cererea uneia din
ele, dacă nu constat ă că zisa conven ție este caduc ă, inoperant ă sau
nesusceptibil ă de a fi aplicat ă.

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK DIN 1958
Ghidul CIAC privind CNY 123 ARTICOLUL III

Fiecare din Statele contractante va recunoa ște autoritatea unei sentin țe
arbitrale și va acorda executarea acestei sentin țe conform regulilor de
procedur ă în vigoare pe teritoriul unde sentin ța este invocat ă în
condițiile stabilite în articolele urm ătoare. Pentru recunoa șterea sau
executarea sentin țelor arbitrale c ărora se aplic ă prezenta Conven ție nu
vor fi impuse condi țiuni mult mai riguroase, nici cheltuieli de judecat ă
mult mai ridicate, decât acelea ca re sunt impuse pentru recunoa șterea
sau executarea sentin țelor arbitrale na ționale.

ARTICOLUL IV

1. Pentru a ob ține recunoa șterea și executarea ar ătată în articolul
precedent, partea care cere recunoa șterea și executarea trebuie s ă
producă odată cu cererea:
(a) originalul sentin ței autentificat în mod cuvenit, sau o copie a
acestui original întrunind condi țiile cerute pentru autenticitatea sa
(b) originalul conven ției arătate în articolul II sau o copie întrunind
condițiile cerute pentru autenticitatea sa
2. Dacă menționata sentin ță sau men ționata conven ție nu este
redactată într-o limb ă oficială a țării în care sentin ța este invocat ă,
partea care cere recunoa șterea și executarea sentin țe i v a t r e b u i s ă
producă o traducere a acestor piese în aceast ă limbă. Traducerea va
trebui să fie certificat ă de un traducator oficial, sau de un traduc ător
cu jurământ, ori de un agent diplomatic sau consular.

ANEXA I
124 Ghidul CIAC privind CNY ARTICOLUL V

1. Recunoa șterea și executarea sentin ței nu vor fi refuzate, la cererea
părții contra c ăreia ea este invocat ă, decât dac ă aceasta face dovada în
fața autorit ății competente a țării unde recunoa șterea și executarea
sunt cerute: (a) că părțile la conven ția amintit ă în articolul II, erau, în virtutea legii
aplicabil ă lor, lovite de o incapacitate, sau c ă convenția menționată
nu este valabil ă în virtutea legii c ăreia părțile au subordonat-o, sau
în lipsa unor indica ții în acest sens, în virtutea legii țării în care
sentința a fost dat ă;sau
(b) că partea împotriva c ăreia este invocat ă sentința nu a fost
informat ă în mod cuvenit despre desemnarea arbitrilor sau despre
procedura de arbitraj, sau c ă i-a fost imposibil, pentru un alt motiv,
să-și pună în valoare mijloacele sale de ap ărare; sau
(
c) că sentința se refer ă la un diferend nemen ționat în compromis, sau
care nu intr ă în prevederile clauzei compromisorii, sau c ă ele
conțin hotărâri care dep ășesc prevederile compromisului, sau ale
clauzei compromisorii; totu și, dacă dispozi țiile sentin ței care au
legătura cu problemele supuse arbitr ajului pot fi disjunse de ce
care au leg ăzură cu probleme care nu su nt supuse arbitrajului,
primele pot fi recunoscute și executate; sau
(d) că constituirea tribunalului arbitral sau procedura de arbitraj nu a
fost conform ă cu conven ția părților, sau, în lipsa de conven ție, că
ea nu a fost conform ă cu legea țării în care a avut loc arbitrajul; sau
(e) că sentința nu a devenit înc ă obligatorie pentru p ărți sau a fost
anulată sau suspendat ă de o autoritate competent ă a țării în care,
sau după legea căreia, a fost dat ă sentința.

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK DIN 1958
Ghidul CIAC privind CNY 125 2. Recunoa șterea și executarea unei sentin țe arbitrale vor putea fi, de
asemenea, refuzate dac ă autoritatea competent ă a țării în care se cere
recunoașterea și executarea constat ă:
(a) că în conformitate cu legea acestei țări obiectul diferendului nu este
susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau
(b) ca recunoa șterea sau executarea sentin țe i a r f i c o n t r a o r d i n i i
publice a acestei țări.

ARTICOLUL VI

Dacă anularea sau suspendarea sentin ței este cerut ă autorit ății
competente vizat ă la articolul V, paragraful 1 alineatul e, autoritatea în
fața căreia este invocat ă sentința poate, dac ă consider ă indicat, s ă
amâne statuarea asupra execut ării sentin ței; ea poate, de asemenea, la
cererea p ărții care solicit ă executarea sentin ței, să ordone celeilalte
părți să furnizeze garan ții convenabile.

ARTICOLUL VII

1. Dispozi țiile prezentei Conven ții nu aduc atingere validit ății
acordurilor multilaterale sau bilaterale încheiate de Statele
contractante în materie de recunoa ștere și executare de sentin țe
arbitrale și nu priveaz ă nici o parte interesat ă de dreptul pe care l-ar
putea avea de a se prevala de o sentin ță arbitral ă în modul și în
măsura admis ă de legisla ția sau tratatele țării în care sentin ța este
invocată.
2. Protocolul de la Geneva din 1923 privitor la clauzele de arbitraj și
Convenția de la Geneva din 1927 pentru executarea sentin țelor
arbitrale str ăine vor înceta s ă mai produc ă efecte între Statele

ANEXA I
126 Ghidul CIAC privind CNY contractante din ziua și în măsura în care aceste State vor fi legate prin
prezenta Conven ție.

ARTICOLUL VIII

1. Prezenta Conven ție este deschis ă până la 31 decembrie 1958
semnării oricărui Stat membru al Organiza ției Natiunilor Unite, ca și
oricărui alt Stat care este sau va deveni ulterior membru al uneia sau
mai multor institu ții specializate ale Organiza ției Națiunilor Unite sau
parte la Statutul Cur ții Interna ționale de Justi ție sau care va fi invitat
de către Adunarea Na țiunilor Unite.
2. Prezenta Conven ție trebuie s ă fie ratificat ă și instrumentele de
ratificare s ă fie depuse pe lâng ă Secretarul general al Organiza ției
Națiunilor Unite.

ARTICOLUL IX

1. Toate Statele men ționate la articolul VIII pot adera la prezenta
Convenție.
2. Aderarea se va face prin depune rea unui instrument de aderare pe
lângă Secretarul general al Organiza ției Natiunilor Unite.

ARTICOLUL X

1. Orice Stat va pute a, în momentul semn ării, ratific ării sau ader ării,
să declare c ă prezenta Conven
ție se va extinde asupra tuturor
teritoriilor pe care le reprezint ă pe plan interna țional sau asupra unuia
sau mai multora dintre ele. Aceast ă declarație își va produce efectele
sale în momentul intr ării în vigoare a Conven ției pentru numitul Stat.

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK DIN 1958
Ghidul CIAC privind CNY 127 2. În consecin ță, orice extindere de aceast ă natură s e v a f a c e p r i n
notificare adresat ă Secretarului general al Organiza ției Națiunilor
Unite și își va produce efectele sale cu începere de la a nou ăzecea zi
care urmeaz ă datei la care Secretarul general al Organiza ției
Națiunilor Unite a primit notificarea, sau la data intr ării în vigoare a
Convenției pentru men ționatul Stat, dac ă această din urm ă dată este
posterioar ă.
3. În ceea ce prive ște teritoriile c ărora prezenta Conven ție nu se aplic ă
la data semn ării, ratific ării sau ader ării, fiecare Stat interesat va
examina posibilitatea de a lua m ăsurile dorite pentru a extinde
Convenția asupra acestor teritorii sub rezerva, eventual ă, atunci când
motivele constitu ționale o vor cere, a asentimentului guvernelor
acestor teritorii.

ARTICOLUL XI

Dispozițiile ce urmeaz ă se vor aplica Statelor federative sau neunitare:
(a) în ce prive ște articolele prezentei Conven ții care țin de competen ța
legislativ ă a puterii federale, obliga țiile guvernului federal vor fi
aceleași cu acelea ale Statelor contractante care nu sunt State
federative;
(b) în ce prive ște articolele prezentei Conven ții care țin de competen ța
legislativ ă a fiecăruia din Statele sau provin ciile constitutive, care
nu sunt, în virtutea sistemului constitu țional al federa ției, ținute să
ia măsuri legislative, guvernul federal va aduce men ționatele
articole, în cel mai scurt timp posibil și cu avizul s ău favorabil, la
cunoștința autorit ăților competente ale Statelor sau provinciilor
constitutive;
(c) un Stat federativ, Parte la prezenta Conven ție, va comunica, la
cererea oric ărui alt Stat contractant care i-ar fi transmis ă prin

ANEXA I
128 Ghidul CIAC privind CNY intermediul Secretarului general al Organiza ției Unite, o expunere
a legisla ției și practicilor în vigoare în federa ție și în unit ățile ei
constitutive, în ce prive ște una sau alta din dispozi țiile Conven ției,
indicând m ăsura în care, printr-o ac țiune legislativ ă sau alta, s-a
dat efect men ționatei dispozi ții.

ARTICOLUL XII

1. Prezenta Conven ție va intra în vigoare în cea de a nou ăzecea zi
care urmeaz ă datei depunerii celui de al treilea instrument de
ratificare s ău aderare.
2. Pentru fiecare din Statele care vor ratifica Conven ția sau vor adera
la ea dup ă depunerea celui de al treilea instrument de ratificare sau
aderare, ea va intra în vigoare în cea de a nouazecea zi care va urma
datei depunerii de c ătre acest Stat a instrumentului sau de ratificare
sau aderare.

ARTICOLUL XIII

1. Orice Stat contractant va putea s ă denunțe prezenta Conven ție prin
notificare scris ă adresat ă Secretarului general al Organiza ției
Națiunilor Unite. Denun țarea va produce efect dup ă un an de la data
când Secretarul general al Organiza ției Națiunilor Unite va fi primit
notificarea.
2. Orice Stat care va face o declara ție sau o notificare conform
articolului X va putea notifica ul terior Secretarului general al
Organiza ției Națiunilor Unite c ă
Conven ți a v a î n c e t a s ă se aplice pe
teritoriul în chestiune dup ă un an de la data la care Secretarul general
va fi primit aceast ă notificare

CONVEN ȚIA DE LA NEW YORK DIN 1958
Ghidul CIAC privind CNY 129 3. Prezenta Conventie va r ămâne aplicabil ă sentințelor arbitrale în
legătură c u c a r e a f o s t î n c e p u t ă o procedur ă de recunoa ștere sau
executare înainte de intr area în vigoare a denun țării.

ARTICOLUL XIV

Un Stat contractant nu poate s ă se prevaleze de dispozi țiile prezentei
Convenții față de alte State decât în m ăsura în care el însu și este ținut
să aplice aceast ă Convenție.

ARTICOLUL XV

Secretarul general al Organiza ției Națiunilor Unite va notifica tuturor
Statelor men ționate la articolul VIII:
(a) semnările și ratificările menționate la articolul VIII;
(b) aderările menționate la articolul IX;
(c) declara țiile și notificările menționate la articolele I, X și XI;
(d) data la care prezenta Conven ție va intra în vigoare în aplicarea
articolului XII;
(e) denunțarea și notificările menționate la articolul XIII.

ARTICOLUL XVI

1. Prezenta Conventie, ale c ărei texte chinez, englez, francez, rus și
spaniol au valabilitate egal ă, va fi depus ă î n a r h i v e l e O r g a n i z a ției
Națiunilor Unite.

ANEXA I
130 Ghidul CIAC privind CNY 2. Secretarul general al Organiza ției Națiunilor Unite va remite
Statelor vizate la articolul VIII câte o copie certificat ă conform ă a
prezentei Conven ții.
Pentru o list ă actualizat ă a Statelor membre la Conven ție, a se vedea site-ul
web al Colec ției de tratate a Na țiunilor Unite la <http://treaties.un.org>.

Ghidul CIAC privind CNY 131 ANEXA II

The UNCITRAL Model Law on Arbitration

1985 UNCITRAL
Model Law on International Commercial Arbitration,
with amendments as adopted in 2006

CHAPTER I. GENERAL PROVISIONS

Article 1. Scope of application1

(1) This Law applies to international commercial2 arbitration, subject to
any agreement in force between this State and any other State or States.
(2) The provisions of this Law, except articles 8, 9, 17 H, 17 I, 17 J, 35
and 36, apply only if the place of arbitration is in the territory of this
State.
(Article 1(2) has been amended by the Commission at its thirty-ninth
session, in 2006)
(3) An arbitration is international if:

1. Article headings are for reference purpos es only and are not to be used for
purposes of interpretation.
2. The term “commercial” should be given a wide interpretation so as to cover
matters arising from all relationships of a commercial nature, whether contractual or not. Relationships of a commercial nature include, but are not
limited to, the following transactions: any trade transaction for the supply or
exchange of goods or services; di stribution agreement; commercial
representation or agency; factoring; leasing; construction of works; consulting;
engineering; licensing; investment; financ ing; banking; insurance; exploitation
agreement or concession; joint venture and other forms of industrial or business
cooperation; carriage of goods or pa ssengers by air, sea, rail or road.

ANEXA II
132 Ghidul CIAC privind CNY (a) the parties to an arbitration agreement have, at the time of the
conclusion of that agreement, their places of business in different
States; or
(b) one of the following places is situated outside the State in which
the parties have their places of business:

(i) the place of arbitration if determined in, or pursuant to, the
arbitration agreement;
(ii) any place where a substantial part of the obligations of the
commercial relationship is to be performed or the place with which
the subject-matter of the dispute is most closely connected;
or

(c) the parties have expressly agreed that the subject matter of the
arbitration agreement relates to more than one country.

(4) For the purposes of paragraph (3) of this article:

(a) if a party has more than one place of business, the place of
business is that which has the closest relationship to the arbitration
agreement;
(b) if a party does not have a place of business, reference is to be
made to his habitual residence.

(5) This Law shall not affect any other law of this State by virtue of
which certain disputes may not be submitted to arbitration or may be
submitted to arbitration only according to provisions other than those
of this Law.

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 133 Article 2. Definitions and rules of interpretation

For the purposes of this Law:

(a) “arbitration” means any arbitration whether or not
administered by a permanent arbitral institution;
(b) “arbitral tribunal” means a sole arbitrator or a panel of
arbitrators;
(c) “court” means a body or organ of the judicial system of a State;
(d) where a provision of this Law, except article 28, leaves the
parties free to determine a certain issue, such freedom includes the
right of the parties to authorize a third party, including an
institution, to make that determination;
(e) where a provision of this Law refers to the fact that the parties
have agreed or that they may agree or in any other way refers to an
agreement of the parties, such agreement includes any arbitration
rules referred to in that agreement;
(f) where a provision of this Law, other than in articles 25( a) and
32(2)( a), refers to a claim, it also applies to a counter-claim, and
where it refers to a defence, it also applies to a defence to such
counter-claim.

Article 2 A. International origin and general principles
(As adopted by the Commission at its thirty-ninth session, in 2006)

(1) In the interpretation of this Law, regard is to be had to its
international origin and to the need to promote uniformity in its
application and the observance of good faith.
(2) Questions concerning matters governed by this Law which are not
expressly settled in it are to be settled in conformity with the general
principles on which this Law is based.

ANEXA II
134 Ghidul CIAC privind CNY Article 3. Receipt of written communications

(1) Unless otherwise agreed by the parties:

(a) any written communication is deemed to have been received if
it is delivered to the addressee person ally or if it is delivered at his
place of business, habitual residenc e or mailing address; if none of
these can be found after making a reasonable inquiry, a written
communication is deemed to have been received if it is sent to the
addressee’s last-known place of business, habitual residence or
mailing address by registered le tter or any other means which
provides a record of the attempt to deliver it;
(b) the communication is deemed to have been received on the day
it is so delivered.

(2) The provisions of this article do not apply to communications in
court proceedings.

Article 4. Waiver of right to object

A party who knows that any provision of this Law from which the
parties may derogate or any requirement under the arbitration
agreement has not been complied with and yet proceeds with the
arbitration without stating his objection to such non-compliance without undue delay or, if a time-limit is provided therefor, within such period
of time, shall be deemed to have waived his right to object.

Article 5. Extent of court intervention

In matters governed by this Law, no court shall intervene except
where so provided in this Law.

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 135 Article 6. Court or other authority for certain functions of arbitration
assistance and supervision

The functions referred to in articl es 11(3), 11(4), 13(3), 14, 16(3) and
34(2) shall be performed by … [Eac h State enacting this model law
specifies the court, courts or, where referred to therein, other authority
competent to perform these functions.]

CHAPTER II. ARBITRATION AGREEMENT

Option I

Article 7. Definition and form of arbitration agreement
(As adopted by the Commission at its thirty-ninth session, in 2006)

(1) “Arbitration agreement” is an agreement by the parties to submit to arbitration all or certain disputes which have arisen or which may
arise between them in respect of a defined legal relationship, whether
contractual or not. An arbitration agreement may be in the form of an
arbitration clause in a contract or in the form of a separate agreement.
(2) The arbitration agreement shall be in writing.
(3) An arbitration agreement is in wr iting if its content is recorded in
any form, whether or not the arbitration agreement or contract has
been concluded orally, by conduct, or by other means.
(4) The requirement that an arbitration agreement be in writing is met by an electronic communication if the information contained therein is
accessible so as to be useable for subsequent reference; “electronic
communication” means any communicati on that the parties make by
means of data messages; “data message” means information generated,
sent, received or stored by electronic, magnetic, optical or similar means,

ANEXA II
136 Ghidul CIAC privind CNY including, but not limited to, elec tronic data interchange (EDI),
electronic mail, telegram, telex or telecopy.
(5) Furthermore, an arbitration agreement is in writing if it is
contained in an exchange of statements of claim and defence in which
the existence of an agreement is alleged by one party and not denied
by the other. (6) The reference in a contract to any document containing an arbitration
clause constitutes an arbitration agreement in writing, provided that the
reference is such as to make that clause part of the contract.

Option II

Article 7. Definition of arbitration agreement
(As adopted by the Commission at its thirty-ninth session, in 2006)

“Arbitration agreement” is an agreement by the parties to submit to arbitration all or certain disputes which have arisen or which may
arise between them in respect of a defined legal relationship, whether
contractual or not.

Article 8. Arbitration agreement and substantive claim before court

(1) A court before which an action is brought in a matter which is the
subject of an arbitration agreement shall, if a party so requests not later than when submitting his first statement on the substance of the
dispute, refer the parties to arbitration unless it finds that the agreement
is null and void, inoperative or incapable of being performed.
(2) Where an action referred to in pa ragraph (1) of this article has been
brought, arbitral proceedings ma y nevertheless be commenced or
continued, and an award may be made, while the issue is pending before
the court.

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 137 Article 9. Arbitration agreement and interim measures by court

It is not incompatible with an a rbitration agreement for a party to
request, before or during arbitral proceedings, from a court an interim
measure of protection and for a court to grant such measure.

CHAPTER III. COMPOSITION OF ARBITRAL TRIBUNAL

Article 10. Number of arbitrators

(1) The parties are free to determ ine the number of arbitrators.
(2) Failing such determination, the number of arbitrators shall be three.

Article 11. Appointment of arbitrators

(1) No person shall be precluded by reason of his nationality from acting as an arbitrator, unless otherwise agreed by the parties.
(2) The parties are free to agree on a procedure of appointing the
arbitrator or arbitrators, subject to the provisions of paragraphs (4)
and (5) of this article.
(3) Failing such agreement,

(a) in an arbitration with three arbitrators, each party shall appoint
one arbitrator, and the two arbitrators thus appointed shall appoint
the third arbitrator; if a party fails to appoint the arbitrator within
thirty days of receipt of a request to do so from the other party, or
if the two arbitrators fail to agree on the third arbitrator within
thirty days of their appointment, the appointment shall be made,
upon request of a party, by the court or other authority specified in
article 6;

ANEXA II
138 Ghidul CIAC privind CNY (b) in an arbitration with a sole arbitrator, if the parties are unable
to agree on the arbitrator, he shall be appointed, upon request of a
party, by the court or other authority specified in article 6.

(4) Where, under an appointment procedure agreed upon by the
parties,
(a) a party fails to act as required under such procedure, or
(b) the parties, or two arbitrators, are unable to reach an agreement
expected of them under such procedure, or
(c) a third party, including an i nstitution, fails to perform any
function entrusted to it under such procedure, any party may
request the court or other authority specified in article 6 to take the
necessary measure, unless the agreement on the appointment
procedure provides other means for securing the appointment.

(5) A decision on a matter entrusted by paragraph (3) or (4) of this
article to the court or other authority specified in article 6 shall be
subject to no appeal. The court or other authority, in appointing an
arbitrator, shall have due regard to any qualifications required of the
arbitrator by the agreement of the parties and to such considerations
as are likely to secure the appointment of an independent and impartial arbitrator and, in the case of a sole or third arbitrator, shall
take into account as well the advisability of appointing an arbitrator of
a nationality other than those of the parties.

Article 12. Grounds for challenge

(1) When a person is approached in connection with his possible
appointment as an arbitrator, he shall disclose any circumstances likely to give rise to justifiable doubts as to his impartiality or independence.

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 139 An arbitrator, from the time of his appointment an d throughout the
arbitral proceedings, shall without delay disclose any such
circumstances to the parties unless they have already been informed of
them by him.
(2) An arbitrator may be challenged only if circumstances exist that
give rise to justifiable doubts as to his impartiality or independence, or
if he does not possess qualifications agreed to by the parties. A party
may challenge an arbitrator appointed by him, or in whose
appointment he has participated, only for reasons of which he
becomes aware after the appointment has been made.

Article 13. Challenge procedure

(1) The parties are free to agree on a procedure for challenging an
arbitrator, subject to the provisions of paragraph (3) of this article.
(2) Failing such agreement, a party who intends to challenge an
arbitrator shall, within fifteen da ys after becoming aware of the
constitution of the arbitral tribunal or after becoming aware of any
circumstance referred to in article 12(2), send a written statement of
the reasons for the challenge to the arbitral tribunal. Unless the
challenged arbitrator withdraws fr om his office or the other party
agrees to the challenge, the arbitral tribunal shall decide on the
challenge. (3) If a challenge under any procedure agreed upon by the parties or
under the procedure of paragraph (2) of this article is not successful,
the challenging party may request, within thirty days after having
received notice of the decision rejecting the challenge, the court or
other authority specified in article 6 to decide on the challenge, which
decision shall be subject to no appeal; while such a request is pending,
the arbitral tribunal, including the challenged arbitrator, may continue the arbitral proceedings and make an award.

ANEXA II
140 Ghidul CIAC privind CNY Article 14. Failure or impossibility to act

(1) If an arbitrator becomes de jure or de facto unable to perform his
functions or for other reasons fails to act without undue delay, his
mandate terminates if he withdraws from his office or if the parties
agree on the termination. Otherwise, if a controversy remains
concerning any of these grounds, any party may request the court or other authority specified in article 6 to decide on the termination of the
mandate, which decision shall be subject to no appeal.
(2) If, under this article or article 13(2), an arbitrator withdraws from
his office or a party agrees to the termination of the mandate of an
arbitrator, this does not imply acceptance of the validity of any ground
referred to in this article or article 12(2).

Article 15. Appointment of substitute arbitrator

Where the mandate of an arbitrator terminates under article 13 or 14
or because of his withdrawal from office for any other reason or
because of the revocation of his ma ndate by agreement of the parties
or in any other case of termination of his mandate, a substitute
arbitrator shall be appointed according to the rules that were
applicable to the appointment of the arbitrator being replaced.

CHAPTER IV. JURISDICTION OF ARBITRAL TRIBUNAL

Article 16. Competence of arbitral tribunal to rule on its jurisdiction

(1) The arbitral tribunal may rule on its own jurisdiction, including
any objections with respect to the existence or validity of the
arbitration agreement. For that purpose, an arbitration clause which

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 141 forms part of a contract shall be tr eated as an agreement independent
of the other terms of the contract. A decision by the arbitral tribunal
that the contract is null and void shall not entail ipso jure the invalidity
of the arbitration clause.
(2) A plea that the arbitral tribunal does not have jurisdiction shall be
raised not later than the submission of the statement of defence. A party is not precluded from raising such a plea by the fact that he has
appointed, or participated in the appointment of, an arbitrator. A plea
that the arbitral tribunal is exceed ing the scope of its authority shall be
raised as soon as the matter allege d to be beyond the scope of its
authority is raised during the arbitral proceedings. The arbitral
tribunal may, in either case, admit a later plea if it considers the delay
justified.
(3) The arbitral tribunal may rule on a plea referred to in paragraph (2)
of this article either as a prelimin ary question or in an award on the
merits. If the arbitral tribunal rules as a preliminary question that it
has jurisdiction, any party may request, within thirty days after
having received notice of that ruling, the court specified in article 6 to
decide the matter, which decision shall be subject to no appeal; while
such a request is pending, the a rbitral tribunal may continue the
arbitral proceedings and make an award.

ANEXA II
142 Ghidul CIAC privind CNY CHAPTER IV A. INTERIM MEASURES
AND PRELIMINARY ORDERS

(As adopted by the Commission at its thirty-ninth session, in 2006)

Section 1. Interim measures

Article 17. Power of arbitral tribunal to order interim measures

(1) Unless otherwise agreed by the parties, the arbitral tribunal may, at
the request of a party, grant interim measures.
(2) An interim measure is any temporary measure, whether in the
form of an award or in another form , by which, at any time prior to
the issuance of the award by which the dispute is finally decided, the
arbitral tribunal orders a party to:

(a) Maintain or restore the status quo pending determination of the
dispute; (b) Take action that would prevent, or refrain from taking action
that is likely to cause, current or imminent harm or prejudice to the
arbitral process itself;
(c) Provide a means of preserving assets out of which a subsequent
award may be satisfied; or
(d) Preserve evidence that may be relevant and material to the
resolution of the dispute.

Article 17 A. Conditions for granting interim measures

(1) The party requesting an interi m measure under article 17(2)(a), ( b)
and ( c) shall satisfy the arbitral tribunal that:

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 143 (a) Harm not adequately reparable by an award of damages is
likely to result if the measure is not ordered, and such harm
substantially outweighs the harm that is likely to result to the party
against whom the measure is directed if the measure is granted;
and
(b) There is a reasonable possibility that the requesting party will
succeed on the merits of the claim. The determination on this
possibility shall not affect the discretion of the arbitral tribunal in
making any subsequent determination.

(2) With regard to a request for an interim measure under article
17(2)( d), the requirements in paragraphs (1)( a) and ( b) of this article
shall apply only to the extent the arbitral tribunal considers
appropriate.

Section 2. Preliminary orders

Article 17 B. Applications for preliminary orders
and conditions for granting preliminary orders

(1) Unless otherwise agreed by the parties, a party may, without notice
to any other party, make a request for an interim measure together
with an application for a prelimin ary order directing a party not to
frustrate the purpose of the interim measure requested.
(2) The arbitral tribunal may gran t a preliminary order provided it
considers that prior disclosure of the request for the interim measure
to the party against whom it is di rected risks frustrating the purpose
of the measure.
(3) The conditions defined under article 17A apply to any preliminary
order, provided that the harm to be assessed under article 17A(1)( a), is
the harm likely to result from the order being granted or not.

ANEXA II
144 Ghidul CIAC privind CNY Article 17 C. Specific regime for preliminary orders

(1) Immediately after the arbitral tr ibunal has made a determination in
respect of an application for a prelim inary order, the arbitral tribunal
shall give notice to all parties of the request for the interim measure,
the application for the preliminary orde r, the preliminary order, if any,
and all other communications, including by indicating the content of any oral communication, between any party and the arbitral tribunal
in relation thereto.
(2) At the same time, the arbitral tribunal shall give an opportunity to
any party against whom a preliminary order is directed to present its
case at the earliest practicable time.
(3) The arbitral tribunal shall decide promptly on any objection to the
preliminary order. (4) A preliminary order shall expire after twenty days from the date on
which it was issued by the arbitral tribunal. However, the arbitral
tribunal may issue an interim measure adopting or modifying the
preliminary order, after the party ag ainst whom the preliminary order is
directed has been given notice and an opportunity to present its case.
(5) A preliminary order shall be bind ing on the parties but shall not be
subject to enforcement by a court. Such a preliminary order does not
constitute an award.

Section 3. Provisions applicable to interim measures and preliminary orders

Article 17 D. Modification, suspension, termination

The arbitral tribunal may modify, suspend or terminate an interim
measure or a preliminary order it ha s granted, upon application of any
party or, in exceptional circumstances and upon prior notice to the
parties, on the arbitral tribunal’s own initiative.

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 145 Article 17 E. Provision of security

(1) The arbitral tribunal may require the party requesting an interim
measure to provide appropriate security in connection with the
measure.
(2) The arbitral tribunal shall require the party applying for a
preliminary order to provide securi ty in connection with the order
unless the arbitral tribunal considers it inappropriate or unnecessary
to do so.

Article 17 F. Disclosure

(1) The arbitral tribunal may requir e any party promptly to disclose
any material change in the circumstances on the basis of which the
measure was requested or granted. (2) The party applying for a preliminary order shall disclose to the
arbitral tribunal all circumstances that are likely to be relevant to the
arbitral tribunal’s determination whether to grant or maintain the
order, and such obligation shall cont inue until the party against whom
the order has been requested has ha d an opportunity to present its
case. Thereafter, paragraph (1) of this article shall apply.

Article 17 G. Costs and damages

The party requesting an interim measure or applying for a preliminary
order shall be liable for any costs and damages caused by the measure
or the order to any party if the arbitral tribunal later determines that,
in the circumstances, the measure or the order should not have been
granted. The arbitral tribunal may award such costs and damages at
any point during the proceedings.

ANEXA II
146 Ghidul CIAC privind CNY Section 4. Recognition and enforcement of interim measures

Article 17 H. Recognition and enforcement

(1) An interim measure issued by an arbitral tribunal shall be
recognized as binding and, unless otherwise provided by the arbitral
tribunal, enforced upon applic ation to the competent court,
irrespective of the country in which it was issued, subject to the provisions of article 17 I.
(2) The party who is seeking or has obtained recognition or
enforcement of an interim measure shall promptly inform the court of
any termination, suspension or modifi cation of that interim measure.
(3) The court of the State where reco gnition or enforcement is sought
may, if it considers it proper, or der the requesting party to provide
appropriate security if the arbitral tribunal has not already made a determination with respect to security or where such a decision is
necessary to protect the rights of third parties.

Article 17 I. Grounds for refusing recognition or enforcement
3

(1) Recognition or enforcement of an interim measure may be refused
only:

(a) At the request of the party against whom it is invoked if the
court is satisfied that:

3. The conditions set forth in article 17 I are intended to limit the number of
circumstances in which the court may refuse to enforce an interim measure. It
would not be contrary to the level of harmonization sought to be achieved by
these model provisions if a State were to adopt fewer circumstances in which
enforcement may be refused.

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 147 (i) Such refusal is warranted on the grounds set forth in article
36(1)( a)(i), (ii), (iii) or (iv); or
(ii) The arbitral tribunal’s decision with respect to the provision of
security in connection with the interim measure issued by the
arbitral tribunal has not been complied with; or
(iii) The interim measure has been terminated or suspended by the
arbitral tribunal or, wh ere so empowered, by the court of the State
in which the arbitration takes place or under the law of which that
interim measure was granted; or

(b) If the court finds that:

(i) The interim measure is incompat ible with the powers conferred
upon the court unless the court decides to reformulate the interim
measure to the extent necessary to adapt it to its own powers and procedures for the purposes of en forcing that interim measure and
without modifying its substance; or
(ii) Any of the grounds set forth in article 36(1)( b)(i) or (ii), apply to
the recognition and enforcement of the interim measure.

(2) Any determination made by the court on any ground in paragraph
(1) of this article shall be effective only for the purposes of the application to recognize and enforc e the interim measure. The court
where recognition or enforcement is sought shall not, in making that
determination, undertake a review of the substance of the interim
measure.

ANEXA II
148 Ghidul CIAC privind CNY Section 5. Court-ordered interim measures

Article 17 J. Court-ordered interim measures

A court shall have the same power of issuing an interim measure in
relation to arbitration proceedings, irrespective of whether their place
is in the territory of this State, as it has in relation to proceedings in
courts. The court shall exercise such power in accordance with its own procedures in consideration of the specific features of international
arbitration.

CHAPTER V. CONDUCT OF ARBITRAL PROCEEDINGS

Article 18. Equal treatment of parties

The parties shall be treated with equality and each party shall be given a full opportunity of presenting his case.

Article 19. Determination of rules of procedure

(1) Subject to the provisions of this Law, the parties are free to agree on
the procedure to be followed by the arbitral tribunal in conducting the
proceedings.
(2) Failing such agreement, the arbitral tribunal may, subject to the provisions of this Law, conduct the arbitration in such manner as it
considers appropriate. The power conferred upon the arbitral tribunal
includes the power to determine the admissibility, relevance,
materiality and weight of any evidence.

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 149 Article 20. Place of arbitration

(1) The parties are free to agree on th e place of arbitration. Failing such
agreement, the place of arbitration shall be determined by the arbitral
tribunal having regard to the circ umstances of the case, including the
convenience of the parties.
(2) Notwithstanding the provisions of paragraph (1) of this article, the
arbitral tribunal may, unless otherwise agreed by the parties, meet at
any place it considers appropriate for consultation among its
members, for hearing witnesses, experts or the parties, or for
inspection of goods, other property or documents.

Article 21. Commencement of arbitral proceedings

Unless otherwise agreed by the parties, the arbitral proceedings in r e s p e c t o f a p a r t i c u l a r d i s p u t e c o m m e n c e o n t h e d a t e o n w h i c h a
request for that dispute to be referred to arbitration is received by the
respondent.

Article 22. Language

(1) The parties are free to agree on the language or languages to be
used in the arbitral proceedings. Fa iling such agreement, the arbitral
tribunal shall determine the language or languages to be used in the
proceedings. This agreement or determination, unless otherwise
specified therein, shall apply to an y written statement by a party, any
hearing and any award, decision or other communication by the
arbitral tribunal.
(2) The arbitral tribunal may order that any documentary evidence
shall be accompanied by a translation into the language or languages
agreed upon by the parties or determined by the arbitral tribunal.

ANEXA II
150 Ghidul CIAC privind CNY Article 23. Statements of claim and defence

(1) Within the period of time agreed by the parties or determined by
the arbitral tribunal, the claimant shall state the facts supporting his
claim, the points at issue and the relief or remedy sought, and the
respondent shall state his defence in respect of these particulars,
unless the parties have otherwise agreed as to the required elements of such statements. The parties may submit with their statements all
documents they consider to be releva nt or may add a reference to the
documents or other evidence they will submit.
(2) Unless otherwise agreed by the parties, either party may amend or
supplement his claim or defence during the course of the arbitral
proceedings, unless the arbitral tribun al considers it inappropriate to
allow such amendment having regard to the delay in making it.
Article 24. Hearings an d written proceedings

(1) Subject to any contrary agreement by the parties, the arbitral
tribunal shall decide whether to hold oral hearings for the
presentation of evidence or fo r oral argument, or whether the
proceedings shall be conducted on the basis of documents and other
materials. However, unle ss the parties have agreed that no hearings
shall be held, the arbitral tribunal shall hold such hearings at an
appropriate stage of the proceedings , if so requested by a party.
(2) The parties shall be given sufficient advance notice of any hearing
and of any meeting of the arbitral tribunal for the purposes of
inspection of goods, other property or documents.
(3) All statements, documents or other information supplied to the
arbitral tribunal by one party shall be communicated to the other
party. Also any expert report or evidentiary document on which the

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 151 arbitral tribunal may rely in making its decision shall be
communicated to the parties.

Article 25. Default of a party

Unless otherwise agreed by the parties, if, without showing sufficient
cause,
(a) the claimant fails to communicate his statement of claim in
accordance with article 23(1), the arbitral tribunal shall terminate the
proceedings;
(b) the respondent fails to communicate his statement of defence in
accordance with article 23(1), the arbitral tribunal shall continue
the proceedings without treating such failure in itself as an admission of the claimant’s allegations;
(c) any party fails to appear at a hearing or to produce
documentary evidence, the arbitr al tribunal may continue the
proceedings and make the award on the evidence before it.

Article 26. Expert appointed by arbitral tribunal

(1) Unless otherwise agreed by the parties, the arbitral tribunal

(a) may appoint one or more expert s to report to it on specific
issues to be determined by the arbitral tribunal;
(b) may require a party to give the expert any relevant information
or to produce, or to provide a ccess to, any relevant documents,
goods or other property for his inspection.

(2) Unless otherwise agreed by the part ies, if a party so requests or if
the arbitral tribunal considers it necessary, the expert shall, after

ANEXA II
152 Ghidul CIAC privind CNY delivery of his written or oral repo rt, participate in a hearing where
the parties have the opportunity to put questions to him and to
present expert witnesses in order to testify on the points at issue.

Article 27. Court assistance in taking evidence

The arbitral tribunal or a party wi th the approval of the arbitral
tribunal may request from a competent court of this State assistance in
taking evidence. The court may execute the request within its
competence and according to its rules on taking evidence.

CHAPTER VI. MAKING OF AWARD
AND TERMINATION OF PROCEEDINGS

Article 28. Rules applicable to substance of dispute

(1) The arbitral tribunal shall decide the dispute in accordance with
such rules of law as are chosen by the parties as applicable to the
substance of the dispute. Any designation of the law or legal system of
a given State shall be construed, unless otherwise expressed, as
directly referring to the substantive law of that State and not to its
conflict of laws rules. (2) Failing any designation by the parties, the arbitral tribunal shall
apply the law determined by the conflict of laws rules which it
considers applicable.
(3) The arbitral tribunal shall decide ex aequo et bono or as amiable
compositeur only if the parties have expressly authorized it to do so.
(4) In all cases, the arbitral tribunal shall decide in accordance with the
terms of the contract and shall take into account the usages of the trade applicable to the transaction.

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 153 Article 29. Decision-making by panel of arbitrators

In arbitral proceedings with more than one arbitrator, any decision of
the arbitral tribunal shall be made, unless otherwise agreed by the
parties, by a majority of all it s members. However, questions of
procedure may be decided by a presiding arbitrator, if so authorized
by the parties or all members of the arbitral tribunal.
Article 30. Settlement

(1) If, during arbitral proceedings, the parties settle the dispute, the
arbitral tribunal shall terminate the proceedings and, if requested by
the parties and not objected to by the arbitral tribunal, record the
settlement in the form of an a rbitral award on agreed terms.
(2) An award on agreed terms shall be made in accordance with the
provisions of article 31 and shall state that it is an award. Such an
award has the same status and effect as any other award on the merits
of the case.

Article 31. Form and contents of award

(1) The award shall be made in writing and shall be signed by the
arbitrator or arbitrators. In arbitral proceedings with more than one arbitrator, the signatures of the majority of all members of the arbitral
tribunal shall suffice, provided that the reason for any omitted
signature is stated.
(2) The award shall state the reasons upon which it is based, unless the
parties have agreed that no reasons are to be given or the award is an
award on agreed terms under article 30.

ANEXA II
154 Ghidul CIAC privind CNY (3) The award shall state its date and the place of arbitration as
determined in accordance with article 20(1). The award shall be
deemed to have been made at that place.
(4) After the award is made, a copy signed by the arbitrators in
accordance with paragraph (1) of this article shall be delivered to each
party.
Article 32. Termination of proceedings

(1) The arbitral proceedings are terminated by the final award or by an
order of the arbitral tribunal in accordance with paragraph (2) of this
article.
(2) The arbitral tribunal shall issue an order for the termination of the
arbitral proceedings when:
(a) the claimant withdraws his claim, unless the respondent objects
thereto and the arbitral tribunal recognizes a legitimate interest on
his part in obtaining a final settlement of the dispute;
(b) the parties agree on the termination of the proceedings;
(c) the arbitral tribunal finds that the continuation of the
proceedings has for any other re ason become unnecessary or
impossible.
(3) The mandate of the arbitral tribunal terminates with the
termination of the arbitral proceed ings, subject to the provisions of
articles 33 and 34(4).

Article 33. Correction and interpretat ion of award; additional award

(1) Within thirty days of receipt of the award, unless another period of
time has been agreed upon by the parties:

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 155 (a) a party, with notice to the other party, may request the arbitral
tribunal to correct in the award any errors in computation, any
clerical or typographical errors or any errors of similar nature;
(b) if so agreed by the parties, a party, with notice to the other
party, may request the arbitral tribunal to give an interpretation of
a specific point or part of the award.

If the arbitral tribunal considers the request to be justified, it shall
make the correction or give the interpretation within thirty days of
receipt of the request. The interpretation shall form part of the award.
(2) The arbitral tribunal may correct any error of the type referred to in
paragraph (1)( a) of this article on its own initiative within thirty days
of the date of the award.
(3) Unless otherwise agreed by the parties, a party, with notice to the
other party, may request, within thirty days of receipt of the award, the arbitral tribunal to make an additional award as to claims
presented in the arbitral proceedings but omitted from the award. If
the arbitral tribunal considers the re quest to be justified, it shall make
the additional award within sixty days.
(4) The arbitral tribunal may extend, if necessary, the period of time
within which it shall make a correction, interpretation or an additional
award under paragraph (1) or (3) of this article. (5) The provisions of article 31 shall apply to a correction or
interpretation of the award or to an additional award.

ANEXA II
156 Ghidul CIAC privind CNY CHAPTER VII. RECOURSE AGAINST AWARD

Article 34. Application for setting aside
as exclusive recourse against arbitral award

(1) Recourse to a court against an arbitral award may be made only by
an application for setting aside in accordance with paragraphs (2) and
(3) of this article.
(2) An arbitral award may be set asid e by the court specified in article
6 only if:

(a) the party making the application furnishes proof that:

(i) a party to the arbitration agreement referred to in article 7 was
under some incapacity; or the said agreement is not valid under
the law to which the parties have subjected it or, failing any indication thereon, under the law of this State; or
(ii) the party making the application was not given proper notice of
the appointment of an arbitrator or of the arbitral proceedings or
was otherwise unable to present his case; or
(iii) the award deals with a dispute not contemplated by or not
falling within the terms of the submission to arbitration, or
contains decisions on matters beyond the scope of the submission to arbitration, provided that, if the decisions on matters submitted
to arbitration can be separated fr om those not so submitted, only
that part of the award which contains decisions on matters not
submitted to arbitration may be set aside; or
(iv) the composition of the arbitral tribunal or the arbitral
procedure was not in accordance wi th the agreement of the parties,
unless such agreement was in conflict with a provision of this Law

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 157 from which the parties cannot dero gate, or, failing such agreement,
was not in accordance with this Law; or

(b) the court finds that:

(i) the subject-matter of the dispute is not capable of settlement by
arbitration under the law of this State; or
(ii) the award is in conflict with the public policy of this State.

(3) An application for setting aside may not be made after three
months have elapsed from the date on which the party making that
application had received the award or, if a request had been made
under article 33, from the date on which that request had been
disposed of by the arbitral tribunal.
(4) The court, when asked to se t aside an award, may, where
appropriate and so requested by a party, suspend the setting aside
proceedings for a period of time determined by it in order to give the
arbitral tribunal an opportunity to resume the arbitral proceedings or
to take such other action as in the arbitral tribunal’s opinion will
eliminate the grounds for setting aside.

CHAPTER VIII. RECOGNITION
AND ENFORCEMENT OF AWARDS

Article 35. Recognition and enforcement

(1) An arbitral award, irrespective of the country in which it was
made, shall be recognized as binding and, upon application in writing
to the competent court, shall be enfo rced subject to the provisions of
this article and of article 36.

ANEXA II
158 Ghidul CIAC privind CNY (2) The party relying on an award or applying for its enforcement shall
supply the original award or a copy thereof. If the award is not made
in an official language of this State, the court may request the party to
supply a translation thereof into such language.4
(Article 35(2) has been amended by the Commission at its thirty-ninth
session, in 2006)

Article 36. Grounds for refusing recognition or enforcement

(1) Recognition or enforcement of an arbitral award, irrespective of the
country in which it was made, may be refused only:

(a) at the request of the party against whom it is invoked, if that
party furnishes to the competent court where recognition or
enforcement is sought proof that:

(i) a party to the arbitration agreement referred to in article 7 was
under some incapacity; or the said agreement is not valid under
the law to which the parties have subjected it or, failing any
indication thereon, under the law of the country where the award
was made; or
(ii) the party against whom the award is invoked was not given
proper notice of the appointment of an arbitrator or of the arbitral proceedings or was otherwise un able to present his case; or
(iii) the award deals with a dispute not contemplated by or not
falling within the terms of the submission to arbitration, or it
contains decisions on matters beyond the scope of the submission
to arbitration, provided that, if the decisions on matters submitted

4. The conditions set forth in this paragraph are intended to set maximum
standards. It would, thus, not be contra ry to the harmonization to be achieved
by the model law if a State retain ed even less onerous conditions.

LEGEA MODEL A UNCITR AL PRIVIND ARBITRAJUL COMERCIALINTERNA ȚIONAL
Ghidul CIAC privind CNY 159 to arbitration can be separated fr om those not so submitted, that
part of the award which contains decisions on matters submitted to
arbitration may be recognized and enforced; or
(iv) the composition of the arbitral tribunal or the arbitral
procedure was not in accordance wi th the agreement of the parties
or, failing such agreement, was not in accordance with the law of
the country where the arbitration took place; or
(v) the award has not yet become binding on the parties or has
been set aside or suspended by a co urt of the country in which, or
under the law of which, that award was made; or

(b) if the court finds that:

(i) the subject-matter of the dispute is not capable of settlement by
arbitration under the law of this State; or (ii) the recognition or enforcement of the award would be contrary
to the public policy of this State.

(2) If an application for setting aside or suspension of an award has
been made to a court referred to in paragraph (1)( a)(v) of this article,
the court where recognition or enfo rcement is sought may, if it
considers it proper, adjourn its decision and may also, on the application of the party claiming recognition or enforcement of the
award, order the other party to provide appropriate security.

For further information see the UNCITRAL website at <www.uncitral.org>
or contact the UNCITRAL Secretariat, Vienna International Centre, P.O. Box 500, 1400 Vienna, Austria Telephone: (+43-1) 26060-4060 Telefax: (+43-1) 26060-5813 Internet: <www.uncitral.org>; E-mail: uncitral@uncitral.org

160 Ghidul CIAC privind CNY ANEXA III

The UNCITRAL Recommendation 2006

Recommendation Regarding the Interpretation of Article II, Paragraph 2, and
Article VII, Paragraph 1, of the Convention on the Recognition and
Enforcement of Foreign Arbitral Awar ds, Done in New York, 10 June 1958,
Adopted by the United Nations Commissi on on International Trade Law on 7
July 2006.

The United Nations Commission on International Trade Law ,

Recalling General Assembly resolution 2205 (XXI) of 17 December
1966, which established the United Nations Commission on
International Trade Law with the ob ject of promoting the progressive
harmonization and unification of the law of international trade by, inter alia, promoting ways and means of ensuring a uniform
interpretation and application of international conventions and
uniform laws in the field of the law of international trade,
Conscious of the fact that the different legal, social and economic
systems of the world, together with different levels of development,
are represented in the Commission,
Recalling successive resolutions of the General Assembly
reaffirming the mandate of the Commission as the core legal body
within the United Nations system in the field of international trade
law to coordinate legal activities in this field,
Convinced that the wide adoption of the Convention on the
Recognition and Enforcement of Fo reign Arbitral Awards, done in
New York on 10 June 1958, has been a significant achievement in the
promotion of the rule of law, partic ularly in the field of international
trade,

RECOMAND ĂRILE UNCITRAL DIN 2006
Ghidul CIAC privind CNY 161 Recalling that the Conference of Plen ipotentiaries which prepared
and opened the Convention for sign ature adopted a resolution, which
states, inter alia, that the Conf erence “considers that greater
uniformity of national laws on arbitration would further the
effectiveness of arbitration in the settlement of private law disputes”,
Bearing in mind differing interpretations of the form requirements
under the Convention that result in part from differences of
expression as between the five equally authentic texts of the
Convention,
Taking into account article VII, paragraph 1, of the Convention, a
purpose of which is to enable th e enforcement of foreign arbitral
awards to the greatest extent, in particular by recognizing the right of
any interested party to avail itself of law or treaties of the country
where the award is sought to be relied upon, including where such
law or treaties offer a regime more favourable than the Convention,
Considering the wide use of electronic commerce,
Taking into account international legal instruments, such as the 1985
UNCITRAL Model Law on International Commercial Arbitration, as
subsequently revised, particularly with respect to article 7, the
UNCITRAL Model Law on Electr onic Commerce, the UNCITRAL
Model Law on Electronic Signatures and the United Nations
Convention on the Use of Electron ic Communications in International
Contracts,
Taking into account also enactments of domestic legislation, as well
as case law, more favourable than the Convention in respect of form
requirement governing arbitration agreements, arbitration
proceedings and the enforcem ent of arbitral awards,
Considering that , in interpreting the Convention, regard is to be had
to the need to promote recognition and enforcement of arbitral awards,

ANEXA III
162 Ghidul CIAC privind CNY 1. Recommends that article II, paragraph 2, of the Convention on the
Recognition and Enforcement of Fo reign Arbitral Awards, done in
New York, 10 June 1958, be applied recognizing that the circumstances
described therein are not exhaustive;

2. Recommends also that article VII, paragraph 1, of the Convention on
the Recognition and Enforcement of Foreign Arbitral Awards, done in
New York, 10 June 1958, should be applied to allow any interested
party to avail itself of rights it may have, under the law or treaties of
the country where an arbitration ag reement is sought to be relied
upon, to seek recognition of the validity of such an arbitration
agreement.

For further information see the UNCITRAL website at <www.uncitral.org>
or contact the UNCITRAL Secretariat, Vienna International Centre, P.O. Box 500, 1400 Vienna, Austria Telephone: (+43-1) 26060-4060 Telefax: (+43-1) 26060-5813 Internet: <www.uncitral.org>; E-mail: uncitral@uncitral.org

Ghidul CIAC privind CNY 163 ANEXA IV

Surse on-line

Jurispruden ța privind Conven ția de la New York poate fi c ăutată on-
line pe website-ul ICCA:

<www.arbitration-icca.org>

Acest website este gratuit. Acesta con ține o list ă cu 1666 de decizii
jurispruden țiale referitoare la aplicarea Conven ției care au fost
publicate începând din 1976 în publica ția de referin ță în domeniu,
Yearbook Commercial Arbitration a ICCA. Deciziile sunt clasificate
atât în func ție de articolul din Conven ție cât și în func ție de materie.
Deciziile sunt publicate în diferite volume ale Yearbook și sunt de
asemenea disponibile în baza de date disponibil ă contra cost
Kluwerarbitration la <www.kluwerabitration.com>. Toate materialele
publicate în aceast ă bază de date pot fi c ăutate folosind diferite
instrumente de c ăutare.

Deciziile din jurispruden ță pot fi de asemenea c ăutate online pe
webiste-ul Universit ății din Miami, Statele Unite ale Americii, dedicat
Convenției de la New York:

www.newyorkconvention.org

Acest website este gratuit. El con ține de asemenea lista deciziilor
publicate de Yearbook Commercial Arbitration începând cu anul 1976,
clasificate pe articole și pe materie, precum și:

ANEXA IV
164 Ghidul CIAC privind CNY  textele autentice ale Conven ției de la New York;
 traducerile Conven ției în diferite limbi;
 un comentariu al profesorului Albert Jan van den Berg;
 o listă cu Statele membre;

NOTE