Controverse Privind Pretul Petrolului Ca Element Definatoriu al Politicii Comerciale Actualedocx

=== Controverse privind pretul petrolului ca element definatoriu al politicii comerciale actuale ===

6.2. Controverse privind prețul petrolului ca element definitoriu al politicii comerciale actuale

Petrolul în prezent, nu este numai o marfă fizică, de importanță critică pentru securitatea și viabilitatea țărilor, dar și un bun financiar, parte a marelui comerț instantaneu de acțiuni, obligațiuni, valute care fac parte din portofoliul financiar international. Comerțul zilnic cu “barili pe hârtie”, respectiv contracte pentru comercializarea petrolului, este de peste zece ori mai mare decât consumul zilnic mondial de barili fizici de petrol. Prețul petrolului este caracterizat de o mare volatilitate, de variații tumultoase care îi afectează pe toți jucătorii de pe piața petrolului (producători de petrol, linii aeriene, dealer care comercializează combutibilul pentru energie, jucătorii financiari etc.) și se manifestă cu precădere în prețul la pompele de benzină. Volatilitatea face mai dificilă planificarea viitoarelor investiții în energie, în petrol, în gaze sau în combustibili regenerabili și alternativi, fiind influențată de elemente precum globalizarea cererii de petrol, manifestarea schimbărilor climatice ca factor politic, care conturează deciziile privind cantitata de petrol avansată și utilizată în economia mondială în viitor, tendința către noi tehnologii, care pot afecta dramatic consumul de petrol, cu repercusiuni asupra întreg portofoliului energetic.

Jocul global al petrolului include astăzi fonduri de pensii, manageri financiari instituționali, fundații și hadge fond-uri, la fel ca și investitori sau comercianți individuali. Fluctuațiile prețului petrolului țin mai degrabă de geopolitică decât de considerații economice sau de cantitatea de țiței care este deținută de statele producătoare; de asemenea, putem identifica printre variabilele care influențează prețul petrolului factorii climatici (frigul crește cererea de combustibil), dependența de un anumit nivel de confort generat de modernitate, snobism (cererea de automobile, de călătorii cu avionul, ambarcațiuni etc), industrializarea țărilor în dezvoltare, cererea de bunuri pentru a susține înclinația spre consumerism, cercetarea în produse energetice provenite din resursse regenerabile de energie.

Modificările recente ale prețului petrolului au fost în direcția scăderii, după unele estimări, la nivelul cel mai scăzut al ultimilor ani (după Goldman Sachs, prețul petrolului Brent va ajunge la 42 de dolari pe baril in 2016, după Morgan Stanley, prețul petrolului va ajunge la 43 de dolari pe baril in 2016, alti analiști estimează că prețul petrolului va ajunge la 20 dolari pe baril) conduc la o restricționare a creșterii producției, ceea ce va constitui o creștere a rezervelor, cu repercusiuni asupra menținerii stării de scădere a prețului barilului de petrol. Totodată, prețul petrolului este un element de stabilitate socială în special pentru țările producătoare, ale căror rezerve exclusive sunt cele de pe urma utilizării petrolului în cadrul tranzacțiilor la nivel de politică comercială. Recentele confruntări geostrategice și geopolitice care implică și mișcări militare și paramilitare au un impact nefavorabil asupra prețului petrolului, creând mutații de ordin structural la nivel de piață a petrolului, cu repercusiuni asupra rezervelor, prețului și veniturilor participanților la tranzacțiile petroliere.

În contextul actual, prețul petrolului reprezintă o funcție de mai multe variabile, de natură exogenă, a căror plajă de variație este deosebit de fluctuantă: conflictele militare din Orientul Mijlociu, criza din Crimeea, resursele de petrol concentrate cu deosebire în zone marcate de conflicte, nevoia de petrol pentru susținerea economiilor – factor determinant în formarea ca volum și structură a cererii de petrol, avansul cercetării științifice și a noilor tehnologii în formularea de soluții și produse care să combată poluarea și efectele acesteia asupra încălzirii globale, generate de consumul de petrol, utilizarea de surse de energie regenerabile.

Privit la nivel global și în dinamică, evoluția prețului petrolului este determinată exclusiv de nevoile de dezvoltare ale economiei, de posibilitățile de câștig ale jucătorilor pe piața bursieră la termen – respectiv de evoluția prețului acțiunilor generat de gradul de încredere al investitorilor, pe de o parte, de capacitatea de producție, valoarea exporturilor și a importurilor la nivel global, pe de altă parte.

Înaintea declanșării crizei din 2007, prețul petrolului a înregistrat o tendință de creștere accentuată de cererea ridicată, peste nivelul ofertei, determinată de ritmul accentuat de creștere economică, în special în țările emergente. Dat fiind faptul că intensitatea petrolieră actuală a PIB-ului în țările dezvoltate este sensibil mai redusă decât în alte țări (Papatulică, Prisecaru, 2007-2009), evoluția prețului petrolului influențează într-o mare măsură economiile ale căror balanțe energetice înclină către utilizarea predominantă a petrolului, sunt economii energofage, axate pe prodfactori.

Astfel, prețul petrolului reprezintă un factor esențial în tendințele viitoare ale economiei mondiale din următoarele considerente:

Inflexiuni ale creșterii a cererii agregate globale, determinate de transferul de venituri dinspre țările consumatoare spre țările producătoare de petrol;

Creșteri ale costului ofertei – costuri mai mari de producție și marje mai reduse de profit;

Presiune asupra creșterii prețurilor, ca urmare a creșterii costurilor de producție- în măsura în care economia răspunde printr-un mix de politici monetar-fiscale coerente, excesul de masă monetară poate fi absorbit prin mecanismul prețurilor, fără să genereze inflație;

Scăderea încrederii investitorilor pe piața petrolului în condițiile reducerii perspectivelor privind creșterea profiturilor, generate de reducerea prețului petrolului și a unor previziuni privind panta descrescândă a prețulului pe termen mediu și lung.

Impactul modificării prețurilor petrolului asupra economiei mondiale poate fi explicat prin incidența consumului de produse petroliere asupra cererii de petrol, a avansului cercetării științifice și a noilor tehnologii în crearea de surse alternative de energie, mai ieftine pe termen mediu și lung, cu impact pozitiv asupra sustenabilității economiei globale, a concentrării exporturilor de mari dimensiuni înspre economiile emergente.

Evoluția pretului petrolului în anul 2007

Cei mai importanți factori de influență care au contribuit la creșterea accentuată a prețului mondial al petrolului în 2007 au fost următorii (Papatulică, Prisecaru, 2007-2009):

Utilizarea de fonduri masive de investiții având ca sursă de proveniență fondurile private de pensii din SUA și alte fonduri speculative, pe piețele petroliere la termen, ceea ce a condus la contaminarea pieței petrolului în ceea ce privește reducerea gradului de încredere;

Reducerea ofertei petrol a OPEC, aproximativ cu 6% (1,7 mil. barili/zi) în anul 2007, față de anul 2006: s-a produs prin luarea în considerare a factorilor de natura pieței, atât generate de modificările survenite în dinamica prețurilor, cât și a unor prognoze privind evoluția pieței petrolului. Alți factori care influențează prețul petrolului se raportează la anticiparea corectă a dimenisunii consumului la nivel modial, cu efect asupra cererii de petrol (în anul 2007, consumul mondial de petrol a fost de 86 mil.barili/zi, cu 13% mai mare decât în anul 1999, din care cel al SUA a fost de 20,8 mil. barili/zi, în creștere cu 7%, iar cel al Chinei de 7,5 mil. barili/zi, dublu față de anul 1999), precum și la aprecierea corectă a rezervelor de petrol;

Existența unui deficit privind capacitatea de rafinare la nivel mondial cauzate în principal de investițiile reduse în capacitatea de producție și rafinare, legislației antipoluare din SUA;

Decizii politice factuale cu rol în destabilizarea pieței petrolului: cererea susținută pentru produse petroliere influențează creșterea prețului petrolului, care se resfrânge asupra prețului bunurilor economice a căror producție necesită consumul de produse petroliere.

Cererea ridicată de petrol din partea Chinei și a SUA: deși în anul 2004, ritmul de creștere a cererii de petrol din partea celor două țări s-a încetinit, trendul a rămas ascendent, iar impactul prețurilor asupra creșterii economice s-a dovedit a fi foarte limitat.

Ca urmare a impunerii de sancțiuni și restricții de către ONU celui al 4-lea mare exportator de petrol pe plan mondial, Iranul, din cauza promovării programului nuclear în această țară, s-au constatat ajustări ale evoluției prețurilor petrolului pe piețele la termen. În prezent, semnarea acordului între Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Iran din 14 iulie 2015 la Viena, proiectează o nouă etapă în gestionarea politicilor regionale din Orientul Mijlociu. În esență, ridicarea embargoului asupra exportului de produse petroliere ale Iranului aduce petrol pe o piață a petrolului deja suprasaturată, ca urmare a cereșterii cantității de țiței obținută din șisturi. Acest fapt va produce intensificarea competiției regionale, o nouă dimensionare a pieței petrolului și totodată, a cotelor de piață ale țărilor producătoare de petrol, cu repercusiuni asupra prețului petrolului. De asemenea, se așteaptă ca efect imediat intensificarea eforturilor de cooperare la nivel global în ceea ce privește armonizarea intereselor producătorilor de petrol OPEC și non OPEC.

Luarea în considerare a situației conflictuale din Irak care a condus la plafonarea exportului la un nivel de cca. 1,5 mil. barili/zi, după 4 ani de la demararea războiului cu SUA, comparativ cu un volum de 1,8 mil. barili/zi, în timpul embargoului impus de Saddam Hussein, și cu 3,5 mil. barili/zi, înainte de anul 2000.

Raportul de schimb al dolarului în raport cu euro a condus la ieftinirea petrolului în termeni reali, iar creșterea prețului petrolului exprimat în euro a devenit mai redusă. Ca urmare a faptului că în Uniunea Europeană valoarea taxelor care însoțesc prețul produselor derivate din petrol, benzină și motorină, sunt deosebit de ridicate, o ajustare a prețului petrolului, nu modifică în mod semnificativ prețul final pe care îl suportă consumatorul. Așa încât, scăderea raportului de schimb dolar-euro a ajutat, indirect, la limitarea efectului creșterii prețului petrolului asupra prețurilor produselor derivate din petrol din Uniunea Europeană.

Tabelul nr.1. Evoluția prețurilor petrolului pe unele piețe spot vest-europene, selectiv, în cursul anului 2007

-dolari/baril-

Sursa: Agenția Internațională de Energie

Anul 2008 survine după o perioadă de creștere susținută a prețului petrolului, fiind anul care a înregistrat în luna iulie vârful de creștere istoric, aproximativ 150 de dolari pentru un baril (în termeni nominali). O dată cu intrarea în recesiune a mai multor state dezvoltate și cu ieșirea fondurilor speculative de pe piețele financiare, prețul a început să scadă vertiginos, ajungând în luna decembrie 2008, la 43 $/baril, cel mai redus nivel din ultimii 5 ani. Prețul petrolului s-a situat, în prima jumătate a anului 2008, în limitele valorilor-record ale anilor '80, un preț de 38 $/baril în 1980 fiind echivalent cu 96-103 $/baril, în termeni reali. Din cauza tendinței de devalorizare accentuată a monedei nord americane în raport cu euro, prețurile înregistrate în iulie au depășit însă, în termeni reali, prețurile din prima jumătate a anului 2008.

Printre cauzele creșterii accentuate a prețurilor se pot identifica (Papatulică, Prisecaru, 2007-2009):

Criza resurselor a generat o creștere impresionantă a prețului petrolului pe piețele spot și la bursele internaționale, pe fondul creșterii consumului, în prima jumătate a anului 2008, ceea ce a susținut creșterea cererii, în pofida prețurilor ridicate.

La nivelul economiei mondiale, prețurile mari ale petrolului, ajustate în raport cu inflația și cursul de schimb, au fost în general mai reduse comparativ cu cele înregistrate în perioada șocurilor petroliere din anii '70. Totodată, economiile țărilor occidentale au produs modificări structurale la nivelul sistemului economic, preluând șocurile prin eficientizarea consumurilor specifice de energie, efect al implementării progreselor tehnologice, reducerea ponderii ramurilor energo-intensive în favorarea serviciilor ori prin subvenționarea consumului de petrol. Impactul variației cererii globale asupra prețurilor petrolului a fost atenuat de diminuarea ratei de transfer asupra prețurilor interne din țările emergente și în dezvoltare, prin sistemul de subvenții a consumului intern de petrol. Acest fapt a generat repercusiuni asupra reducerii elasticității cererii mondiale de petrol în funcție de preț pe termen scurt, reflectată în special la nivelul țărilor precum India, Rusia, China (asigurat 35% din creșterea globală a cererii de petrol din ultimii cinci ani, statul asiatic fiind al doilea mare consumator de petrol din lume și unul dintre promotori de subvenții), țări producătoare din cadrul OPEC (în Venezuela, prețul benzinei subvenționate este de 4 cenți/litru).

Speculațiile bursiere, au accentuat dinamica ascendentă a prețurilor petrolului în ultimii 2 ani. Din perspectiva activității speculativă a fondurilor de investiții, petrolul este un produs financiar, care a generat un volum al tranzacțiilor, la nivelul semestrului II 2008, de 90 miliarde $, ceea ce a supraevaluat prețul cu până la 50-60%. Astfel, prețul petrolului este foarte strâns legat de piețele valutare și afectat de speculații, orice mișcare în sensul devalorizării dolarului producând, imediat, o creștere a cotațiilor petrolului.

Declinul cursului de schimb al dolarului, în raport cu euro, ceea ce a determinat ieftinirea prețului petrolului, în termeni reali și a impulsionat cursul ascendent al prețului petrolului. Deprecierea dolarului poate exercita un efect de impulsionare a creșterii prețurilor petrolului printr-o serie de canale. Astfel, FMI a calculat că o depreciere cu 1 punct procentual a dolarului majorează prețul petrolului, exprimat în dolari SUA, cu peste 1 punct procentual.

Diminuarea nivelului ratei dobânzii reale, ceea ce a impulsionat creșterea prețurilor petrolului. Reducerea pe termen scurt a ratei reale a dobânzii gnerează scăderea costurilor de finanțare a stocurilor și reorientează instrumentele de plată de la piața valutară către piețele de mărfuri.

Creșterea cererii globale de petrol, sub presiunea consumatorilor giganți de energie din Asia- China și India. Creșterea consumului de petrol în China și India a determinat la rândul său, creșterea cererii globale de petrol, în condițiile în care OPEC a menținut oferta pieței la cote mult inferioare cererii, ceea ce a accentuat volatilitatea prețului. În ultimii ani, statele OPEC au stabilit plafoane limitative asupra ofertei în vederea menținerii acesteia la un nivel mult inferior cererii, cu scopul de a determina creșterea prețului și implicit, maximizarea profitului. Astfel, OPEC a exercitat un control premeditat politic asupra ofertei de pe piață, introducând o serie de acorduri de „autolimitare” a producției. Cu toate acestea, multe țări membre OPEC au încălcat, totuși, prevederile acestora, continuând să-și majoreze oferta pentru a-și spori încasările. În aceste condiții, capacitatea excedentară de producție a OPEC (diferența dintre potențialul maxim productiv și producția efectivă de petrol) s-a îngustat dramatic, ajungând în anul 2008, la 3 mil.barili/zi, la nivel mondial, din care o cotă-parte de peste 60%, sau 2 mil.barili/zi, era concentrată în țările OPEC.

Departamentul Energiei din SUA a calculat elasticitatea cererii de petrol în raport de preț pe termen scurt, înregistrând valori între 0,01 și 0,04, în termeni absoluți, în timp ce elasticitatea în funcție de venituri este sensibil mai mare. În mod similar, Hamilton (2008) a stabilit valoarea acestui indicator la 0,03-0,07, în valori absolute. Ca urmare a inelasticității cererii de petrol în raport de preț și venit, înregistrarea unei capacități suplimentare limitate de producție a petrolului, apare riscul ca perturbări minore ale ofertei globale (sau ale cererii) să aibă efecte ample asupra prețurilor. Valorile subunitare ale elasticității cererii la preț arată că o reducere a producției de petrol cu 0,5 mil.barili/zi poate conduce la prețuri cu 10-60% mai mari, într-un model al cererii, cu o ofertă exogenă care nu ia în considerare nelinearitățile rezultate din stocurile reduse și perioada de timp.

Intensificarea riscurilor geopolitice și a celor asociate unor posibile întreruperi ale ofertei în țări mari producătoare generate în special de instabilitatea politică din Orientul Mijlociu, Venezuela, Nigeria, cu efect imediat și direct asupra creșterii prețurilor. Aceste frământări geopolitice au indus teama unor creșteri de preț având la bază znonurile, teama și mobilul specualției, care în final, ca urmare a restrângerii ofertei, au creat presiuni asupra creșterii prețurilor.

Factori care au determinat declinul prețurilor au fost:

încetinirea ratei de creștere economică în SUA, cu întărirea ideii transformării în recesiune generalizată, la nivel global, ca urmare a efectelor crizei financiare din SUA. Declinul cererii de petrol în economiile dezvoltate, mai ales în SUA, contracția consumului energetic în India și China sunt principalii factori care au condus decisiv la prăbușirea prețului petrolului la nivel mondial.

majorarea producției de petrol a OPEC ( în special a Arabiei Saudite);

aprecierea cursului de schimb al dolarului în raport cu principalele monede internaționale;

restrângerea considerabilă a operațiunilor speculative pe piețele la futures.

Tabelul nr.2. Evoluția prețurilor produselor petroliere pe piețele spot vest-europene în anul 2008

-dolari/baril-

Sursa: Agenția Internațională de Energie

Pe fondul revigorării economiei mondiale și a creșterii susținute a cereii de petrol din China, prețurile petrolului au început să crească, de la un minim de 36 $/baril în 27 februarie 2009, la 70 $/baril la mijlocul anului și la 75 $/baril, în luna decembrie 2009. Procesul creșterii prețurilor s-a datorat tendinței de devalorizare a dolarului și reducerii ofertei OPEC în baza unor acorduri succesive de limitare a producției, semnalelor de revigorare a economiei mondiale și reluării procesului de susținere a cererii globale.

Redresarea economică se datorează, pe de o parte a măsurilor de combatere a recesiunii și devalorizării monedei adoptate de pe parcursul anului 2009 de către Banca Centrală a SUA-FED, alte bănci centrale din Europa, Banca Centrală Europeană, Banca Centrală a Chinei, prin lansarea unor pachete succesive de stimulente financiare care să susțină mediul de afaceri și consumul, iar pe de altă parte, de susținere a interesului investitorilor pentru operațiuni pe piețele petroliere, chiar și în condițiile reducerii prețului.

După declanșarea crizei economice din 2007, orice scădere a valorii dolarului a produs auspiciile unei creșteri a prețului petrolului, respectiv s-a stabilit o relație inversă, negativă, între deprecierea dolarului și creșterea prețului petrolului. Această situație a fost precedată de una inversă, în care aprecierea dolarului conducea, până în anul 2005, la o creștere a prețului petrolului. Relația dintre prețul petrolului și fluctuația dolarului se bazează pe faptul că economia americană, lider, stabilește cadrul general de formare a prețurilor la nivelul pieței petrolului. În perspectiva redresării economiei, se anticipează o creștere a prețului petrolului, cu rezerva susținerii ofertei de petrol din surse regenerabile, care pot conduce la existența uneui excedent al ofertei de petrol. În acest caz, prețul petrolului va scădea.

Tabelul nr. 3. Cererea și producția mondială de petrol, pe regiuni (mil.barili/zi)*

*1 baril/zi-50 tone/an

Sursa:FMI, World Economic Outlook, 13 aprilie 2010

Pe fondul crizei economice și finanicare, și a recesiunii care i-a urmat, consumul mondial de petrol s-a redus dramatic, respectiv cu 2 mil.barili/zi, în perioada 2008-2009, pe fondul scăderii cererii de petrol, aproximativ cu 2%, la 84,4 mil.barili/zi în 2009 față de 86,3 mil.barili/zi în 2008, urmare a contracției cererii de bunuri economice în țările dezvoltate, în special în SUA și Japonia, precum și a consumului de petrol din țările emergente din Europa. Un efect imediat al crizei l-a constituit restrângerea activității de transport, cu un puternic efect negativ asupra cererii de energie: reducerea cererii de combustibili precum benzina, kerosenul și diesel-ul (aproximativ 60% din cererea totală de petrol).

Ca urmare a faptului că resimțirea crizei economice și financiare a fost în special în țările membre OCDE, scăderea cererii de energie s-a realizat cu precădere în Japonia, SUA și Europa, în timp ce țările non-OCDE, care au înregistrat ritmuri scăzute de creștere economică, au resimțit diminuări ale cererii de petrol, așa cum se observă în tabelul nr. 3.

Tabelul nr.4 Repartizarea geografică a cererii mondiale de petrol, în perioada 2008-2009

-mil.barili/zi-

Sursa: IEA Oil Market Report, 12 martie 2010

Ca urmare a încetinirii ritmului de creștere economică și a majorării prețurilor petrolului în țările OCDC, au survenit discuții cu privire la procesul de „distrugere” sau „suprimare” a cererii, în special în SUA.

Tabelul nr.5. Evoluția prețurilor petrolului pe piețele spot vest-europene în anul 2009

-dolari/baril-

Sursa: Agenția Internațională de Energie

Scăderea pregnantă a cererii mondiale de petrol ca efect al crizei financiare și economice mondiale, a avut următoarele consecințe:

-înregistrarea unei supraoferte crescânde de petrol;

rate ridicate de declin a producției în unele câmpuri petrolifere mature, cum ar fi cele din Marea Nordului și din Mexic, în condițiile șanselor limitate de creștere a ofertei non-OPEC;

ritmul lent de creștere a capacității noi de producție, în urma descurajării investițiilor în activități de explorare-exploatare, din cauza prețurilor mai reduse ale petrolului;

stabilirea unor runde succesive de reducere a producției OPEC (la 4,2 mil.barili/zi în 2008, respectiv 2,8 mil.barili în 2009), atingându-se 67% din acordurile de reducere a producției;

doar unele țări OPEC s-au conformat deciziei de restrângere a producția și încadrării în cotele de producție stabilite, excepție făcând Arabia Saudită care s-a conformat în proporție de 100% (a redus producția într-un cuantum cu 166.000 barili/zi mai mare decât cel stabilit, la 7,89 milioane barili/zi, în luna februarie 2010), în timp ce altele și-au majorat unilateral producția pentru a profita de prețurile mai mari, astfel că, la finele lunii februarie 2010, gradul de respectare a acordurilor OPEC de limitare a producției a coborât până la 58% (Iranul, al doilea mare producător de petrol din OPEC, a produs cu 277.000 barili/zi mai mult decât cota alocată, ceea ce înseamnă că a respectat doar în proporție de 51% reducerea promisă a producției; Nigeria s-a conformat în proporție de numai 54% deciziei de reducere a producției).

existența unor stocuri de petrol la niveluri foarte ridicate, în special la nivelul OCDE (107 zile-consum în trimestrul IV 2009, față de 88, în anul precedent) și al Chinei.

înregistrarea unei capacități suplimentare de producție la nivelul OPEC, de 6,5 mil.barili/zi în februarie 2010, din care 3,4 mil.barili/zi aparțin Arabiei Saudite, iar restul, unor state membre OPEC din Orientul Mijlociu. La nivelul OPEC, capacitate suplimentară de producție funcționează ca un stoc tampon, care permite statelor OPEC să compenseze deficitele, cauzate de întreruperi ale livrărilor, cu excedentele, ceea ce generează o stare de echilibru la nivelul pieței petrolului. În contextul actualei tensiuni de pe piața petrolului, într-o perioadă în care politica de producție este determinată de prețuri, capacitatea excedentară de producție nu reprezintă, în mod necesar, un indicator relevant. Nivelul actual al indicatorului privind capacitatea excedentară de producție este dublu față de nivelul mediu din ultimul deceniu, din cauza unei extinderi de capacitate în Arabia Saudită.

Tabelul nr. 6. Producția de petrol a OPEC în perioada decembrie 2009-februarie 2010

-mil.barili/zi-

Sursa:IEA Oil Market Report, 13 aprilie 2010

Creșterea prețurilor petrolului pe piața spot din Rotterdam și la bursele internaționale de mărfuri în anul 2010, s-a produs sub influența sub influența următorilor factori:

Condițiile meteorologice nefavorabile care au condus la creșterea cererii de combustibil;

Activitatea speculativă desfășurată îndeosebi la bursele americane de mărfuri, cu repercusiuni asupra ajustării prețului petrolului, generate în special de contractele la termen;

Devalorizarea cursului dolarului în raport cu euro, lira sterlină, yenul japonez, ceea ce influențează prețul petrolului ca urmare că valoarea acestuia este stabilită în USD;

Conflicte geopolitice generate de Rusia, ca principal jucător pe piața de energie, prin luări de poziție în ceea ce privește obstrucționarea unor contracte de transfer de energie către piața europeană;

Manifestarea crizei din sud-estul Europei s-a repercutat negativ la nivelul pieței de capital și petroliere, fiind considerată un impediment în procesul de reluare a creșterii economice la nivelul Uniunii Europene și, de asemenea, un factor de descurajare a cererii de petrol;

Contracția importurilor de mărfuri, inclusiv de petrol, ale Chinei ca urmare a Decizia Băncii Centrale a Chinei de a adopta măsuri de restricționare a politicii de creditare, consecutiv, în anul 2010, prin obligarea băncilor comerciale la sporirea nivelului de lichidități deținute;

Încetinirea ritmului de creștere economică al Chinei și indiei generează efecte de descurajare a cererii globale și a implicit a prețurilor petrolului.

Tabelul nr.7. Evoluția cotațiilor petrolului pe unele piețe spot vest-europene reprezentative, în 2010

-dolari/baril-

Sursa: Agenția Internațională de Energie

Intensificarea tensiunilor geopolitice din Orientul Mijlociu și Africa de Nord a creat un grad ridicat de volatilitate atât pe piețele spot, cât și pe piețele futures, încă de la începutul anului 2011, determinând fluctuații zilnice în medie de 3 USD/baril. In corpore, Orientul Mijlociu și Africa de Nord produc în jur de 30 milioane de barili pe zi (mb/zi) și exportă peste 21 mb/zi. În acest context, majorarea prețului petrolului, ca urmare a presiunilor de natura ofertei, a făcut ca tranzacționarea petrolului de referință Brent să se realizeze la valori de 128-129 USD/baril la finele lunii aprilie, cu circa 35-36 USD/baril mai mult, comparativ cu nivelul de la sfârșitul anului 2010.

Un alt factor care a susținut creșterea prețului petrolului l-a constituit reducerea cu peste 1 mil. de baril pe zi a ofertei de petrol provenite din Libia, țară aflată în pragul războiului civil și luarea în considerare a efectelor cutremurului catastrofal din Japonia. Dezastrul natural din Japonia a avut un puternic impact de-a lungul întregului lanț de resurse energetice deoarece a provocat oprirea a aproximativ a 1/3 din rafinăriile Japoniei și a 20% din centralele nuclear electrice și a impus găsirea rapidă a unor surse de compansare a deficitului local de produse petroliere și de energie electrică de origine nucleară. Dar cel mai important efect l-a constituit decizia de închidere temporară a unor centrale nucleare în Germania, dublată de hotărârea guvernului acestei țări de a descuraja dezvoltarea energiei nuclear electrice, în favoarea unor centrale electrice bazate pe surse convenționale, în principal gaz natural și cărbune.

Eforturile internaționale de a izola regimul politic din Libia au condus la noi sancțiuni care au restricționat sever fluxurile de export de petrol și produse petroliere ale acestei țări, ceea ce a produs un deficit care a fost relativ ușor suportat, ca urmare a stocurilor de petrol existente la nivelul țărilor OCDE.

Imineneta criză din Iran poate afecta într-o mare măsură nivelul prețului petrolului, Iran fiind una dintre principalele producătoare OPEC iar un blocaj, chiar și pe termen scurt, al Strâmtorii Hormuz, prin care se transportă 20% din producția totală de petrol, constituie o amenințare privind nivelul prețului, ca răspuns la modificarea ofertei de petrol.

Un factor de influență al prețului petrolului îl constituie devalorizarea dolarului, coroborat cu politica monetară expansionistă. Astfel, Sistemul Federal de Rezerve al SUA- FED, Banca Centrală Europeană, Banca Angliei și Banca Chinei au diminuat nivelul ratei dobânzii, până aproape de zero, ceea ce a influențat întregul sector al materiilor prime, în special petrolul și aurul, cu efect de antrenare la nivelul economiei globale și a consumului, deopotrivă. De asemenea, suspendarea măsurilor de stimulare financiară în țările dezvoltate, limitarea potențialului de acordare a unor forme de sprijin, ca urmare a creșterii restricțiilor fiscale, coroborate cu încetinirea ritmului de creștere al economiei Chinei, au contribuit la restrângerea cererii de petrol.

Un alt factor de susținere a prețului a fost majorarea cererii mondiale de petrol cu 1,5% , la 87,8 mil. barili/zi, conform datelor FMI. China și India au asigurat cea mai mare parte a cererii de petrol, susținută în parte și de continuarea politicii de subvenții la produsele petroliere utilizate drept combustibili, și de impactul creșterii economice susținute.

Cererea de petrol a OCDE a înrregistrat un declin de 0,2 mil. barili/zi ca urmare a revenirii mai lente din starea de criză economică și financiară, pe de o parte, dar și a intensificării măsurilor de creștere a eficienței energetice, de consolidare a cererii de energie prin substituirea combustibililor convenționali cu etanol și biocarburanți.

Tabelul nr.8. Evoluția cotațiilor petrolului pe piețe spot-Vest Europene, în trimestrul I din 2011

Sursa: Agenția Internațională de Energie

Prețul petrolului nu au înregistrat modificări majore în anul 2012, față de anul 2011. Media prețului petrolului Brent (Anglia), pe piața spot din Rotterdam, a fost de circa 112 dolari/baril (mai mult cu 0,72 dolari/baril față de anul 2011), iar ecartul mediu față de petrolul de referință american West Texas Intermediate (WTI – SUA) s-a menținut în jurul valorii de 16 dolari/baril.

În general, în 2012, prețul petrolului a manifestat o volatilitate accentuată, cu fluctuații de circa 40 de dolari/baril. Principalii factori care au influențat dinamica prețurilor petrolului în anul 2012 au fost datele privind creșterea economică și riscurile geopolitice (în special tensiunile din Orientul Mijlociu și Africa, embargoul UE și sancțiunile SUA împotriva Iranului, generate de conflictul dintre statele occidentale și Iran în legătură cu programul nuclear al acestuia), dar și factorii legați de evoluția ofertei (capacitatea suplimentară de producție, deciziile OPEC, situația investițiilor, evoluția stocurilor) și de evoluția cererii (cererea agregată mai slabă, condițiile meteorologice) sau factorii financiari (măsurile de relaxare fiscală, evoluția cursului de schimb dolar/euro).

Presupunerile privind evoluții ale prețului petrolului sunt stâns legate de evoluțiile pieței. De exemplu, cu doi ani anterior publicării în Previziunea Mondială a Titeiului 2012 (în noiembrie 2012) s-a observat o creștere a cosului de referință a OPEC la prețul de sub 70 dolari / baril în mai 2010, la o medie de 110 dolari / baril între noiembrie 2011 și noiembrie 2012. Începând cu noiembrie 2011, prețurile au demonstrat o stabilitate considerabilă: abaterea standard pentru schimbarea săptămânala a prețurilor a fost aproape la doar $ 2 / baril generate de factori precum acumulare de stocuri, viitoare creșteri ale cererii și ofertei, impactul geopoliticii.

Referitor la perspectivele regionale pe termen mediu, piata americană a petrolului a fost în principal determinată de evoluția economiei SUA, aflată pe o tendință de creștere la rate mai mari în anul 2013, datorită unei contracții fiscale majore cu impact asupra revigorării consumului. Această tendință este de așteptat să continue în anii următori, datorită revirimentului pieței imobiliare, creșterii încrederii consumatorilor, statutul dolarului american ca fiind cea mai importantă monedă globală de rezervă, creșterii lichidității pe piețele financiare, a ratelor de inovare și încorporare a tehnologiilor, accesibilității energiei ieftine ca efect al reducerii prețului petrolului și a gazelor de șist, practicării de dobânzi mai mici. În contradicție cu tendința de creștere economică este încă nivelul ridicat al șomajului și rigiditatea politicilor fiscale, care ar putea în timp, să reducă ritmul de creștere economică.

În Europa, evenimentul cu cel mai mare impact social-politic și economic din ultimii ani l-a constituit criza datoriilor țărilor suverane. Prin urmare, decizia din 2013 a fost de ridicare a unora dintre măsurile strânse de austeritate pentru unele dintre economiile vulnerabile din zona euro, în asociere cu măsuri de redresare a ofetei. Vor exista, de asemenea, unele efecte pozitive la procesul de îmbunătățire a competitivității pieței forței de muncă a economiilor periferice în comparație cu economiile mai mari care nu sunt membre ale OCDE. Astfel, o serie de producători iau în considerare relocalizarea producției în țări din Uniunea Europeană, cu impact aupra proceului de creștere economică: ratele de creștere se recuperează mai lent decât în 2012, la doar 1,2% și 1,5% în 2015 și 2016, comparativ cu 1,6% și 1,8 % în perspectivele anterioare. În același timp, se înregistrează o stagnare sau chiar o reducere a ritmului de creștere al economiei chineze, cu efect asupra indicelui de creștere economică globală. În cazul de față, creșterea economică chineză atinge ritmuri de până la 8,0% în 2015, înainte de a începe să încetinească pe termen mediu, ca urmare a îmbătrânirii populației, declinului creșterii populației și al maturizării economiei, o creștere mai lentă a productivității multi-factoriale. În esență, evoluția prețului petrolului este influențată de raporturile de putere la nivel global, de modificările ritmurilor de creștere și totodată de susținere a cererii la nivel regional.

Tabelul nr.9. Evoluția cotațiilor petrolului pe piețe spot-Vest Europene, în 2012

Sursa: Agenția Internațională de Energie

Tabelul nr.10. Evoluția cotațiilor petrolului pe piețe spot-Vest Europene, în 2013

Sursa: Agenția Internațională de Energie

6.3. Principalii agenți economici/actori definitorii ai pieței românești

Petrom

OMV Petrom S.A. este o companie puternic integrată, deținând cea mai mare cotă din piața internă și extinzându-și activitățile de producție și distribuție și în exteriorul țării, ceea ce i-a atras reputația de singura firmă românească cu caracter transnațional.

OMV PETROM S.A. extrage anual, aproape 6,5 milioane tone de țiței și 6,2 miliarde m.c. de gaze, cele 2 rafinării Arpechim și Petrobrazi au o capacitate cumulată de 14 milioane tone de țiței pe an, reprezentând 41% din capacitatea totală de rafinare a României. OMV PETROM S.A. acoperă circa 60% din activitatea de transport al produselor petroliere și comercializează prin cele 400 de benzinării, aproximativ 1,50 milioane tone de benzină și 1,9 milioane tone de motorină anual, deținând o cotă de 40% din piața internă a produselor petroliere.

OMV Petrom are un profil complex, de la activități de forare și exploatare (Kazahstan (Jusaly), Marea Neagră (pentru Bulgaria), Marea Marmara (pentru Turcia), Marea Mediterană (pentru Israel), Golful Persic, Golful Bengal (pentru Bangladesh)), la activități de prospectare (Turkmenistan, Irak (operaționale după ridicarea embargoului) și Turcia (societatea mixtă PEMI), ori acordarea de asistența tehnică (firmei kuweitiene Hamad Al Hamad). De asemenea, OMV Petrom își dezvoltă latura economică, de investiții, prin crearea filialei Petrom Hungaria, cu stații de distribuție în 2 localități, achiziționarea societății românești de îngrășăminte Doljchim, urmărirea cu activității de internaționalizare, cu efecte pozitive asupra nivelului general de rentabilitate, cunoscut fiind faptul că nivelul costurilor de extracție din România sunt sensibil superioare celor din alte zone, cum sunt cele din zona Golfului Persic ori Mării Caspice. În vederea rentabilizării activității de producție este eminamente necesară realizarea de investiții în tehnologie, restructurarea activității pe criterii de ecoeficiență, utilizarea rațională a resurselor existente și potențiale, încorporarea tehnologiei performante, utilizarea de procedee moderne de conservare a rezervelor autohtone de țiței.

Planul de restructurare și dezvoltare a companiei se axează pe următoarele considerente:

menținerea producției de țiței și gaze la un nivel anual de 6 milioane tone țiței și 6 miliarde m.c. gaze prin forarea a 250-300 sonde/an, în areale aflate în exploatare sau în prospectare. Segmentul de activitate privind explorarea și producția reprezintă 70% din volumul total de investiții.

alocarea a cel a aproximativ 75 milioane euro/an pentru activități privind îmbunătățirea calității produselor petroliere prin modernizarea și restructurarea rafinăriilor în consens cu deziderate privind reducerea poluării generate de conținutul de sulf și dioxid de carbon al produselor, precum și a aproximativ 80 milioane euro/an pentru activități privind întărirea brandul-ului societății prin dezvoltarea unei stații de livrare a produselor petroliere moderne.

În 2004, Petrom a devenit parte a OMV, având următoarea structură acționarială:

Graficul nr. 1. Vânzarea de acțiuni OMV PETROM S.A.

Sursa: Întocmit de S.N.P. PETROM S.A.

În ceea ce privește activitatea investițională, centrul de greutate al investițiilor Grupului OMV s-a deplasat din zona explorare și producție în zona comercială și de mediu, iar valoarea investițiilor s-a diminuat de la 400 mil. Euro/an la 200-250 mil. Euro/an. Astfel, activitatea OMV Petrom vizează:

zona de explorare și producție de țiței și gaze: OMV Petrom acoperă aproximativ jumătate din producția internă de gaze a României, activitatea de comercializare gaze fiind realizată de divizia de gaze naturale. În vederea încadrării activităților sale în procesul de dezvoltare sustenabilă, OMV Petrom s-a implicat activ în pieța de electricitate: deține și exploatează centrala electrică pe gaze de 860 MW Brazi și parcul eolian Dorobanțu, cu o capacitate de 45 MW;

zona de rafinare produse petroliere: OMV Petrom este principalul producător de țiței din România, cu o capacitate de rafinare de 4,5 milioane de tone pe an în cadrul rafinăriei Petrobrazi. Rafinăria Petrobrazi este una dintre cele mai moderne rafinării din SE Europei, în care au fost investiți 600 mil. euro în perioada 2010 – 2014 și care realizează procesarea exclusivă a producției de țiței a OMV Petrom din România, în condiții de ecoeficiență și eficineță energetice pentru întreg mixul de produse;

zona de distribuție produse petroliere care acoperă toate județele României, zone importante din Republica Moldova, Bulgaria și Serbia, în cadrul unei rețele de aproximativ 780 stații, realizate sub egida a două branduri, Petrom și OMV;

OMV Petrom cel mai mare producător integrat de petrol și gaze din SUD-ESTUL Europei, cu activități în sectoarele Upstream, Downstream Gas, Downstream Oil.

În tabelul nr. 11 se poate contata o descreștere a nivelului de producție și exploatare a petrolului în perioada 2007-2010, cu ușoare reveniri în intervalul 2011-2014, la nivelul grupului OMV, iar la nivelul OMV Petrom România revenirea s-a produs începând 2013, urmare a privatizării Petrom și investițiilor în structurile de producție și exploatare. În vederea compensării acestei situații, cu caracter parțial, au fost luate următoarele măsuri:

-creșterea nivelului ratei de înlocuire a rezervelor în România (70% pentru anul 2009, 72% pentru anul 2010) în timp ce la nivel de Grup a scăzut de la 73% la 67% pentru anul 2010. Declinul natural al producției a fost compensat prin trecerea în producție a sondelor offshore Delta 6 și Lebăda Vest 4 în anul 2009, revizuirilor de rezerve din Kazahstan din anul 2010 și sporirii producției din zăcământul Komsomolskoe;

revizuirea zăcămintelor mature și a rezultatelor programului de foraj, coroborate cu diversificarea mecanismelor de recuperare, dezvoltarea acțiunilor investiționale în vederea realizării de prospecțiuni necesare unor noi explorări și exploatări în Marea Neagră, în ape de mare adâncime, dar și în zona de mică adâncime, prin campaniile de seismică 3D extinsă;

-eficientizarea activității de coordonare și control prin implementarea unui management strict al costurilor și integrarea Diviziei de Servicii E&P.

Tabelul nr. 11- Indicatori privind producția și exploatarea OMV Petrom, 2007-2014

Sursa: Prelucrat după http://www.omvpetrom.com/portal/01/petromcom/petromcom/OMV_Petrom/Annual_Report

Rompetrol

Grupul Rompetrol este o companie multinațională care face parte din KMG International, gestionând activități în 12 țări, în zona Mării Negre și zona Mării Mediterane. Brandul Rompetrol este cunoscut pe piața petrolului de peste 40 de ani, fiind prima companie din industria romanească de petrol și gaze cu activitate la nivel internațional.

Rompetrol realizează activități în domeniul petrolului și al gazelor, în toate sectoarele de activitate: rafinare, petrochimie, retail, trading, explorare, producție și servicii industriale. Rompetrol deține cea mai performantă rafinarie din țară, Petromidia, aflată în Constanța, având o poziție geostrategică, pe țărmul Mării Negre, ceea ce permite obținerea unor importante reduceri de costuri în ceea ce privește distribuția și transportul, pe cale maritimă.

Grupul Rompetrol este un important jucător pe piața mondială a petrolului din următoarele considerente:

deține, la nivelul României, 450 de stații de alimentare, iar la nivel european, Grupul Rompetrol deține peste 1000 de benzinării în șase țări (România, Republica Moldova, Bulgaria, Franța, Spania și Georgia), distribuite prin brandurile Rompetrol, Dyneff si Litro.

deține o rețea de comerț cu produse petroliere, sub administrarea companiilor subsidiare, aflate în Spania și Elvetia (Dyneff și Vector Energy).

din anul 2007 Grupul Rompetrol a fost preluat de către compania națională de petrol și gaze din Kazakhstan, KazMunayGaz (compania KazMunaiGaz a achiziționat 75% din acțiunile Rompetrol Grup în sumă de 2,7 miliarde euro), devenind un important punct pe harta mondială a energiei, creând un liant între resursele naturale din Asia Centrala și pietele de petrol și produse energetice din Europa.

oferă logistică, asistență și servicii industrial conexe, precum și servicii de explorare și producție in Kazakhstan.

Grupul Rompetrol este organizat în patru Unități de Afaceri: Rafinare și Petrochimie, Retail, Trading, Dezvoltare corporativă (divizia de Upstream și companiile de servicii).

Diviziile Rompetrol sunt Rompetrol Petrochemicals, Rom Oil, Rompetrol Downstream și Rompetrol Logistics (împreună cu subsidiara Rompetrol Gas).

Activitate Rompetrol:

Upstream: supervizează activitățile de foraj, serviciile de sondă, explorare și producție (E&P, Drilling și Well Services-Petros), atât în România, cât și la nivel global, zonele de acțiune în care se concentrează fiind Ariile țărmul Mării Negre și alMării Caspice, areale din Orientul Mijlociuși din Africa de Nord.

Rafinare: activitatea de rafinare este realizată la nivelul a două rafinării: Rompetrol Rafinare (Petromidia, pe țărmul Mării Neagră, în Năvodari) și Vega (Ploiești), acoperind 32% din capacitatea națională de rafinare.

Rompetrol Rafinare (Petromidia) este considerate cea mai modernă rafinărie la nivel national, având o capacitate instalată de prelucrare de 4,8 mil. tone de materie primă pe an și 3,3 mil. tone de țiței prelucrate în 2005.

Rafinăria Vega are o instalată de prelucrare de 500.000 de tone pe an, specializată pe prelucrarea de materii prime alternative, producția de solvenți ecologici, bitum cu destinație specială, carburanți ecologici pentru încălzire și alte produse specializate.

Downstream

Rompetrol Downstream: spre finele anului 2010, opera în cele 788 de stații (131 stații proprii, 153 stații Partener, 151 stații Expres și 353 baze interne).

Rompetrol în Georgia: 25 de benzinării, obținând în anul 2007, o cifră de afaceri de 43,5 mil. euro

Rompetrol în Republica Moldova: își începe activitatea în anul 2002, în prezent deține 63 de stații de alimentare cu petrol, precum și o zonă de servicii conexe (stații de carburanți și spălătorii auto, baruri, magazine).

Lukoil

LUKOIL România este înființat în anul 1998, fiind unul dintre liderii pieței petroliere românești. LUKOIL România comercializează carburanți printr-o rețea de 304 de stații de distribuție și 8 depozite de produse petroliere.

LUKOIL România are un impact considerabil asupra economiei românești investind peste 400 milioane USD în cei 16 ani de activitate, creând peste 3.100 na nivel național. Cifra de afaceri netă a companiei LUKOIL România în anul 2013 a depășit valoarea de 4.975 milioane de lei, generând venituri substanțiale la bugetul de stat. LUKOIL este o companie în consens cu principiile dezvoltării sustenabile, respectând cu strictețe standardele europene în vigoare. LUKOIL România acordă o importanță hotărâtoare calității produselor petroliere și serviciilor prestate în cadrul stațiilor de distribuție carburanți.

În România, creșterea prețului carburanților nu este structural legată de creșterea prețului internațional al țițeiului, în structura prețurilor cu amănuntul al combustibililor naționali depinzând, costul țițeiul deținând o pondere de aproximativ 30%. Astfel, fiecare creștere cu 10% a prețului țițeiului pe piața internațională determină o majorare cu 3-4% a prețului la pompă în România. Creșterea prețului nu se resimte imediat, ci după epuizarea stocurilor existente, adică în cel mult un ciclu de producțiecu o durată între 21 și 45 de zile(Papatulică, Prisecaru, 2007-2009).

România s-a aliniat tendințelor prețurilor practicate de majoritatea țărilor din Uniunea Europeană în ceea ce privește prețul motorinei, mai ridicat comparativ cu cel al benzinei, în urma creșterii nivelului în euro a accizelor, începând cu 1 ianuarie 2007, de la 307 la 325 $/tonă. Scumpirea motorinei ar putea influența preferințele consumatorilor pentru anumite modele și tipuri de autoturisme.

Modul de stabilire a prețurilor combustibililor (benzină și motorină) de către Petrom și Rompetrol, cele două companii care acoperă circa 50% din piața carburanților, este în funcție de mai mulți factori, unul dintre cei mai importanți fiind cotația internațională a țițeiului, care a cunoscut de la începutul anului 2015 și până în prezent o creștere de peste 11% de la 96 de dolari/baril la aproape 110 dolari/baril. Astfel, prețurile benzinei pe piața românească s-a majorat, în medie, în ultimul an, cu 20%, iar cele ale motorinei, cu 29%. În paralel, se intensifică procesul structural de reducere a consumului de păcură reziduală- cea pentru bunkeraj. Chiar dacă se iau în calcul dezvoltarea de capacități suplimentare de prelucrare superioară a țițeiului, care asigură o adâncire a gradului de prelucrare și un randament tot mai redus în păcură, acest proces nu va antrena și o creștere a prețului păcurii în raport cu cel al țițeiului, tocmai din cauza procesului de eliminare treptată a păcurii din consumul final.

Evoluția prețurilor cu amănuntul ale benzinei și motorinei în România

Începand cu anul 2008, după o creștere continuă, prețurile la pompă ale benzinei și motorinei au scăzut pe toate continentele, de la benzinăriile din SUA, până la stațiile din România. În luna iulie 2008, prețul unui baril de petrol ajunsese la recordul de 147 dolari, dar pe parcurs, la presiunea consumatorilor și a guvernelor, companiile de profil au redus prețurile la pompă, astfel prețul unui baril de petrol ajungând la mai puțin de jumătatea celui din luna iulie. Confruntate cu o scădere substanțială a consumului, SUA s-au văzut nevoite să reducă mult prețul benzinei, dar și multe țări din vestul Europei au urmat examplul SUA, anuntând săptămânal noi ieftiniri.

Recesiunea din SUA ( SUA fiind consumatorul principal de petrol din lume) a fost factorul predominant pentru scăderea accentuată a cererii pe piața benzinei, motiv pentru care prețul a ajuns să se înjumătățească.

Cu toate acestea, prețul la pompă al benzinei nu a ținut pasul cu scăderea prețului pe barilul de petrol. Pe toate continentele, prețul la pompă al benzinei și al motorinei crește în momentul în care prețul berilului la nivel mondial crește, însă niciodată nu scade în ritmul în care scade prețul mondial la țiței, motiv pentru care comercianții speculează de fiecare dată scăderile de preț cu reduceri întârziate de preț la carburanți, dar niciodată proporționale cu cuantumul declinului prețului materiei prime.

În România, în anul 2008, prețul carburanților a rămas cvasi neschimbat, în ciuda politicii tarifare anunțată de companiile petroliere care au luat în calcul atât condițiile economice locale, cât și prețurile de pe piețele internaționale. Paradoxal, comercianții de carburant invocă evoluțiile pieței mondiale în situațiile de aliniere pentru o creștere a prețurilor benzinei conform creșterii prețului la țiței, dar nu reacționează decât la modificări ale raportului cerere-ofertă pe piața internă pentru scăderea prețului. Astfel prețul benzinei sau motorinei scade odata cu reducerea cererii, chiar dacă prețul barilului de petrol scade cu 50%.

În România, cei mai importanți furnizori de carburant, precum Petrom, Rompetrol, Lukoil, deși au anunțat ieftiniri la prețurile de la pompa, au mers pe linia ieftinirilor întârziate și neadecvate la cuantumul declinului prețului mondial al petrolului. Deși guvernul român nu a intervenit pe piață, prețurile au început să scadă în momentul în care criza mondială a cauzat o panică în economia internă, astfel cererea a scăzut. Ca urmare a acestui fapt, tot mai mulți analiști din România au sugerat că un astfel de comportament pe piața carburanților este un exemplu clar că în România funcționează un cartel, o înțelegere asupra prețului la carburanți.

În aceste condiții, apare întrebarea cum de companiile petroliere din România nu reduc prețul carburanților în ritmul ieftinirii petrolului (materia primă) pe piețele internaționale?

Câteva din explicațiile oferite de mediile petroliere din România ar fi următoarele:

1. Reprezentanții marilor companii din domeniu menționează faptul că legătura între cotația internațională a petrolului, fie că e vorba de petrolul tranzacționat la Londra sau despre cel pentru piața din SUA și prețul din România nu este una directă, România având propriile rezerve de petrol.

Insă, când prețurile cresc, pe plan internațional, situația nu este aceeași: companiile care administrează resursele încep să vândă petrolul la cotațiile internaționale, maximizându-și profitul. Tot astfel, o mare parte din producție merge la export, de unde se obțin prețuri mai bune, obligând astfel companiile energetice autohtone să crească importurile de țiței.

2. Din punct de vedere economic, nu este normal ca atunci când există cerere, prețurile să scadă: lucru invocat de oficialii companiilor de profil, care susțin că “cererea din țara noastră urmează un curs invers față de cel înregistrat pe piețele țărilor occidentale afectate de criza economică”. Vicepreședintele segmentului de retail al grupului Petrom a precizat că “vânzările locale de carburanți nu au scăzut nici în septembrie și nici în octombrie, odata cu începutul crizei internaționale, ci din potrivă au crescut cu 7-8%, un nivel similar anilor trecuți”. Cu acest argument, compania încearcă să motiveze reducerile nesemnificative ale prețurilor carburanților, în intervalul septembrie-octombrie.

3. Profitabilitatea: transportatorii și benzinarii particulari acuză companiile petroliere pentru folosirea populației ca scop în a-și mări profiturile și pentru încercarea de a scoate de pe piata o parte dintre micii benzinari particulari, iar pe guvernanți pentru că permit aceste lucruri.

4. Majorarea accizelor: accizele reprezintă un element de cost, un factor care se reflectă în prețul final, la pompă. Creșterea valorii accizelor raportată la prețul carburanților, va însemna o scumpire cu peste 5,6% la sortimentele de benzină și cu 10% în cazul motorinelor. Teoretic, nu este necesar ca prețul benzinei să crească, dacă acciza crește, însă un factor care motivează creșterea prețului poate fi introducerea normelor Euro 5, care pot scumpi toate tipurile de carburanți cu 3 până la 10 procente.

Referitor la cele menționate de mai sus, trebuie arătat că există o practică internațională, în baza căreia, o majorare a prețului petrolului este transferată asupra consumatorilor, prin majorarea prețurilor produselor petroliere, în schimb, scăderea prețurilor țițeiului nu este transferat în prețurile la consumatori, fiindcă statul profită de acest fapt pentru a majora accizele asupra produselor petroliere.

Dacă consumatorii observă că scăderea prețului petrolului nu s-a reflectat în prețuri mai mici la produsele petroliere, ei nu pot răspunde la semnalul indus de prețul mai scăzut al țițeiului, dar pot încetini rata de creștere a cererii care, la rândul său, poate genera o scădere suplimentară a prețului petrolului. Acest proces determină o realocare forțată a veniturilor petroliere sau a rentei de la producători și consumatori către sectorul guvernamental, care utilizează această pârghie fiscală ca un mijloc foarte facil de a-și mări bugetul. Formal, măsura este considerată și o pârghie de stimulare a economiilor de benzină.

În ultima vreme, prețurile carburanților la pompă au crescut, diverse sortimente ajungând să depașească la inceputul lunii aprilie 2010 pragul de 5 lei/litru (1,3 euro/litru) iar în anul 2014-2015, depășind pragul de 6,5 lei.

Cu toate acestea, țara noastră rămâne una dintre țările europene cu prețurile cele mai reduse, în termeni nominali, la nivel european: cei mai ieftini carburanți se comercializează în și Cipru, cei mai scumpi carburanți fiind în Olanda, Danemarca și Grecia.

O problemă resimțită de consumatorul de carburant este aceea a necorelării prețului carburantului din noastră, ca de exemplu, cu scăderea prețului barilului de petrol la nivel mondial. Un posibil răspuns ar fi o înțelegere între producători, în cadrul pieței de oligopol sau un abuz de poziție dominantă colectivă. Astfel, situația descrisă nu este o înțelegere de tip cartel, ci mai degrabă se încadrează în categoria "abuz de poziție dominantă colectivă", faptul fiind reclamat la Consiliului Concurenței. În acest caz, Consiliul concurenței s-a autosesizat, demarând o anchetă în acest sens, o primă concluzie a acestei anchete fiind aceea că suspiciunile privind creșterea artificială a tarifelor la carburanți ar putea fi justificată.

Este adevărat că prețul carburanților din țara noastră, în termeni nominali, este unul dintre cele mai mici din Europa, însă, în realitate, exprimat prin prisma puterii de cumpărare, acesta este mult mai mare. Salariul mediu din România este de 20% din salariul mediu al țărilor Uniunii Europene, astfel, un automobilist român plătește de 4-5 ori mai mult, benzina și motorina. Astfel, datele Eurostat arată că dintr-un salariu mediu, un român poate cumpăra lunar, 321 de litri de benzină, un maghiar 515 litri, un francez 1.849 de litri, iar un german își permite 2.032 litri (Papatulică, Prisecaru, 2007-2009). Prețurile carburanților din România fomându-se pe baza cotațiilor petrolului, dar și în funcție de prețurile pe piețele spot internaționale ale benzinei și motorinei. Prețurile variază în funcție de cursul de schimb al dolarului, de politica fiscală a statului (accize și taxe), dar și de multiplele politici de prețuri ale companiilor care activează pe această piață. Teoretic, influența unui baril de petrol mai scump sau mai ieftin se reflectă în prețurile produselor, într-un interval de 2-4 săptămâni, adică, durata medie a transportului țițeiului din statele producătoare pe piețele de desfacere care să înlocuiască stocurile consumate. Practic însă, în țara noastră, se întâmplă adesea ca prețurile la pompă ale carburanților să fie majorate doar ca urmare a creșterii cotației internaționale a țițeiului, aceasta reprezentând o practică incorectă, un abuz.

Calculele de prețuri ale unei companii petroliere au la bază și situația de pe piața locală, unde Petrom continuă să predomine în raport cu accesul său preferențial la resursele de petrol interne, afectând puterea de cumpărare a populației. Mai mult, prețurile sunt influențate de politica fiscală și de evoluția cursului de schimb RON/USD.

Graficul nr.2.- Prețul la pompă în principalele țări UE

Sursa: eurostat.com

În ultimul an de criză, motorina a ajuns să fie din nou mai ieftină decât benzina, în situația în care cererea din partea sectorului de transporturi comerciale s-a redus din lipsa comenzilor. O parte dintre actorii pieței interne consideră că în momentul ieșirii economiei din criză, transportatorii vor avea mai multe comenzi,ceea ce va conduce la cumpirea motorinei. Alții susțin în schimb că, în cel mai rău caz, prețurile benzinei și ale motorinei vor fi egale (Papatulică, Prisecaru, 2007-2009).

Tabel nr. 14. Evoluția prețului la benzină OMV Carrera 95 în România, în perioada 2008-2010

Sursa:www.khris.ro

Tabel nr. 15. Costul de producție al unui baril de petrol în 2009

-dolari/baril-

Sursa: ww.rbcdaily.ru

Concluzii

Întreaga perioadă analizată, 2007-2012, se poate caracteriza printr-o volatilitate accentuată a prețului petrolului, după cum se prezintă în graficul de mai jos (Graficul nr. 3):

Astfel, perioada este marcată de un vârf al creșterii și totodată de un minim al întregului interval în anul 2008 cauzate de probleme structurale, de natura ofertei, dar și de presiuni la nivelul cererii, generate de probleme geopolitice. Ascensiunea ulterioară a prețului a fost generată de creșterea accelerată a cererii din economiiile emergente, în special economiile Chinei și Indiei, care au beneficiat de subvenții de preț pentru produsele petroliere, de un dolar mai slab și de capacitatea băncilor naționale de a crea monedă pentru asigurarea competitivității propriilor bunuri economice.

Bibliografie

Moga Ilie, 2009, Prețuri și concurență, Editura Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu

Papatulică, Prisecaru, 2007-2009