Controlul Surselor de Poluare

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Generalități privind deșeurile

Deșeurile 1

Definiția deșeurilor  1

Clasificarea deșeurilor  1

Strategii de gestionare a deșeurilor 1

Prevenirea generării deșeurilor 1

Reciclarea 1

Incinerarea 1

Depozitarea 1

Depozitele de deșeuri și impactul lor asupra mediului

Caracteristicile depozitelor de deșeuri 1

Impactul depozitelor de deșeuri asupra mediului 1

Cum ar trebui construit un depozit de deseuri ecologic. 1

Politica in Romania 1

Prezentarea Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor (SNGD) 1

Capitolul 2. Controlul surselor de poluare din zona comunei Cobadin.

2.1. Prezentarea, caracterizarea comunei 1

Așezarea comunei, 1

Hidrografia si hidrologia localitatii cobadin, 1

Activități economice și mediul de afaceri, 1

Obiective de mediu din zona Comunei Cobadin. 1

2.2. Situatia gestionării deșeurilor de la nivelul comunei Cobadin 1

2.3. Controlul surselor de poluare 1

Bazele controlului surselor din gospodării, 1

Sursele de poluare de la nivelul gospodăriilor, 1

Controlul activitatilor economice potențial poluatoare

2.4. Analiza apei din panza freatica.

Concluzii

Bibliografie

Pagina cu Introducere

In aceasta introducere arati motivatia alegerii temei, aduci multumiri coordonatorului si colaboratorilor, celor care ti-au pua la dispozitie datele pentru lucrare.

Capitolul 1. Generalități privind deșeurile

Deșeurile

Definiția deșeurilor

Prima definiție pentru deșeuri de la nivel European a apărut în prima ediție a Directivei cadru privind deșeurile(75/442/EEC), din anul 1975. În primul său articol, ea definește deșeurile ca orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl elimină sau este obligat să îl elimine, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare. Directiva definește o listă de deșeuri excluse din domeniul său de activitate și aplicare, precum deșeurile radioactive, apele uzate. De asemenea, directiva a definit în mod indirect toate materialele reciclabile ca deșeuri, în măsura în care reciclarea a fost considerată în mod legal ca mijloc de eliminare, împreună cu depozitarea și incinerarea acestora.

Situația se schimbă odată cu noua Directivă cadru privind deșeurile (91/156/EEC), din 1991. Definiția deșeurilor devine: orice substanță sau obiect stabilit în Anexa 1 a Directivei, pe care deținătorul le îndepărtează, intenționează, sau este obligat să îl elimine.

În prezent, conform Directivei 2008/98/CE, deșeurile se definesc ca orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce.

Clasificarea deșeurilor

La nivelul Europei, în anul 2008 existau 29 de directive privind gestionarea deșeurilor, directive care, în legislația României au fost transpuse aproape în totalitate, astfel că: 21 au fost complet transpuse, 3 parțial, iar 5 încă ne transpuse. În România, pâna în anul 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, nu a existat o legislație strictă cu privire la gestionarea deșeurilor și nici o bază de date completă, pentru monitoringul acestora la nivel național.[1]

Conform Strategiei Naționale de gestionare a deșeurilor, toate tipurile de deșeuri generate pe teritoriul țării se clasifică astfel:

Deșeuri municipale si asimilabile,

Deșeuri de producție: – periculoase,

-nepericuloase,

Deșeuri generate din activități medicale: – periculoase,

-nepericuloase.

Conform sistemului Agenției Europene de mediu, deșeurile pot fi impărțite în următoarele categorii: deșeuri periculoase, deșeuri rezultate in urma producerii energiei electrice, deșeuri municipale, deșeuri provenite din ambalaje, deșeuri electronice, nămoluri de epurare.

Principalele sectoare economice generatoare de mari cantități de deșeuri și gaze toxice sunt:

1. industria energetică, industria metalurgică;

2. deșeuri municipale;

3. construcții si demolări;

4. activități agricole;

5. deșeuri medicale;

6. minerit. (Ungureanu, Corneliu: 2006)

Deșeuri și gaze toxice ce provin din diferite activități industriale.

Deșeurile și noxele provenite din industria energetică și metalurgică – pot fi de tipul: zgură, cenusă, praf, nămol, hidrocarburi, oxizi ai azotului, oxizi ai carbonului, ai sulfului, metan, metale grele și diferiți acizi ce pot avea grave consecințe asupra mediului și asupra stării de sănătate a populației. Termocentralele, prin folosirea cu precădere a cărbunilor inferiori, au un aport semnificativ la mărirea fondului de poluare, în special la sursă.

Deșeuri municipale

Acestea au un volum mare și sunt reprezentate de totalitatea deșeurilor generate in mediul urban și rural din gospodării, instituții, unități comerciale, deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi dar și nămolurile provenite de la epurarea apelor uzate orășenești.

Deșeuri din construcții și demolări

Aceste deșeuri sunt constituite din materiale ce rămân în urma construirii, demolării, renovărilor de clădiri. Deșeurile provenite din construcții și demolări ar putea deveni o sursă secundară de materie primă, însa la noi nu este reciclată, ci este depozitată ca atare si reprezintă, precum haldele de steril o sursă de poluare. Un material foarte periculos, cancerigen se consideră a fi azbestul și pulberile de azbest rezultate cu preponderență în urma renovărilor sau demolărilor clădirilor vechi.

4. Deșeuri ce provin din activități agricole și zootehnice

Activitățile agricole și zootehnice generează de asemenea deșeuri, mai mult sau mai puțin poluante dacă acestea sunt gestionate corect. Îngrășămintele chimice folosite tot mai mult in agricultură, poluează dacă nu sunt stocate și administrate corect, iar dejecțiile din fermele zootehnice pot devenii poluanți ai mediului dacă nu sunt tratate și epurate cum trebuie înainte de a fi eliberate în mediu.

5. Deșeuri generate din activități medicale

Deșeurile medicale infecțioase (DMI) au un impact semnificativ asupra sănătății umane cât și asupra mediului. Aceste deșeuri trebuiesc neapărat sterilizate și apoi depozitate.

6. Deșeuri ce provin din minerit

În urma extragerii minereurilor rezultă diferite tipuri de materiale, fragmente de roci ce nu mai sunt utilizate, care de obicei sunt depuse la intrarea in mine sau sunt depozitate în halde de steril. Deșeurile de acest tip poluează prin prisma volumului lor, iar depozitarea scoate din uz suprafețe mari de teren. Acestea conțin substanțe toxice, mai ales metale grele, nocive pentru flora si fauna, iar prin scurgeri și infiltrări din precipitații afectează apele subterane și de suprafață. Efectele lor în timp se pot observa și la populațiile umane. (Căpățână, Camelia; Racoceanu, Cristinel: 2003).

Strategii de gestionare a deșeurilor

Agenția Europeană de Mediu, încă de la începutul activității sale din anul 1994, oferă informații despre mediu statelor implicate în dezvoltarea, implementarea, evaluarea gestiunii raționale a deșeurilor. Tehnicile de limitare a deșeurilor promovate de agenție și adoptate de toate cele 33 de state membre sunt :

Reducerea cantităților de deșeuri încă de la sursă,

Reciclarea,

Incinerarea,

Depozitarea.

Cele mai promovate metode de Agenție și cele mai acceptate de tările dezvoltate sunt reducerea cantităților de deșeuri și reciclarea.

Din păcate, majoritatea statelor membre adoptă cea mai ușoară metodă de gestionare a deșeurilor și anume depozitarea lor. Acestă metodă prezintă cele mai multe efecte negative, iar abordarea ei se pune pe seama slabei dezvoltări a politicilor, societății și autorităților statelor membre.

Prevenirea generării deșeurilor

Acest lucru implică reducerea și prevenirea încă de la sursă, iar eficiența metodei este strâns legată de atitudinea și comportamentul oamenilor. Acest factor este foarte important și vizează îmbunătățirea metodelor de producție cât schimbarea atitudinii consumatorilor în favoarea produselor verzi. Din păcate acest lucru nu reușește de fiecare dată deoarece majoritatea oamenilor nu au un comportament pro-mediu.

Reciclarea

Conform Directivei 2008/98/CE, reciclarea reprezintă orice operațiune de valorificare, prin care deșeurile sunt transformate în produse, materiale sau alte substanțe care își îndeplinesc funcția inițială sau alte scopuri. Acest proces include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică și conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de umplere.

Sensul comun al acestiu proces, folosit de majoritatea oamenilor, explică reciclarea ca fiind un proces de convertire a deșeurilor în obiecte reutilizabile pentru a prevenii aruncarea materialelor potențial folositoare, reducerea consumului de materie primă, folosirea energiei, poluarea aerului prin incinerare și poluarea apei prin depozitarea acestora pe sol (Tabel 1. Efectele reciclării asupra mediului. Prelucrat din The League of Women Voters: 1993). De asemenea acest proces ajută la îmbunătățirea economiei și prin crearea de locuri noi de muncă.

Tabel 1. Efectele reciclării asupra mediului

Există câteva standarde pentru reciclare precum ISO 15270:2008 pentru plastic,  ISO 14001:2015 pentru sistemul de management al mediului și ISO 50001:2011 pentru managementul sistemului energetic. Eceste sisteme standard de management furnizează un model de urmat pentru orice organizație, mare sau mică și ajută la maximizarea eficeinței proceselor de producție. [2]

Materialele reciclabile includ multe tipuri de sticlă, hârtie, metal, plastic, anvelope, textile și produse electronice. Procesul de compostare este de asemenea considerat ca făcând parte din cel de reciclare, deoarece de refolosesc materialele biodegradabile organice (The League of Women Voters: 1993). 

Principalele provocări pe care o companie care folosește drept materie primă materiale folosite, sunt calitatea produselor noi, reciclate și obținerea unei cantități cât mai mici de deșeuri. Calitatea materialelor reciclate se referă la cât de mult din materia primă este formată dintr-un material deja folosit în comparație cu materia primă proaspătă. [3]

Etapele procesului de reciclare:

Colectarea selectivă a deșeurilor și transportul acestora,

Sortarea materialelor în funcție de tip,

Procesarea materialelor,

Valorificarea produselor noi. [3]

Incinerarea deșeurilor

Incinerarea reprezintă un proces de tratare a deșeurilor care implică arderea substanțelor organice din deșeuri. Incinerarea, precum și celelalte procese de ardere la temperaturi mari ale deșeurilor se descriu sub numele de tratamente termice. Acest proces transformă deșeurile în cenușă, gaze de ardere și căldură. Cenușa este formată în cea mai mare măsură din constituenți anorganici și poate avea diverse forme ușor transportabile de către fum. Gazele de ardere trebuie curățate de orice particule poluante înainte de a fi eliberate în atmosferă. În unele cazuri, căldura rezultată în urma acestui proces este folosită pentru a produce energie electrică (Kleis, Heron; Dalager, Søren: 2004).

Incinerarea are puternice beneficii pentru tratamentul anumitor deșeuri precum echipamentele medicale, deoarece temperaturile ridicate distrug agenții patogeni și eventualele toxine conținute de acestea (Kleis, Heron; Dalager, Søren: 2004).

Tehnologiile de ardere a deșeurilor variază în funcție de tipul de incinerator folosit. Există mai multe tipuri de stații de incinerare:

Cu grătar mobil (Figura 1.)- acesta permite circulația deșeurilor prin incinerator pentru o mai eficientă și completă combustie; temperatura ajunge la 700oC. [4]

Figura 1. Stație de incinerare cu grătar mobil (prelucrat după: http://www.eisenmann.com/en/products-and-services/environmental-technology/waste-disposal/batch-furnaces.html)

Cu grătar fix (Figura 2.)- tipul vechi și simplu de incinerator construiut din cărămidă și prevăzut cu două deschideri, una pentru încărcare și alta pentru îndepartarea cenușei; temperatura poate ajunge la 1000oC. [4]

Figura 2. Stație de incinerare cu grătar fix (prelucrat după: http://www.eisenmann.com/en/products-and-services/environmental-technology/waste-disposal/batch-furnaces.html

Cuptor rotativ cu două camere (Figura 3.)- format din două camere: prima mobilă în care are loc procesul de piroliză, iar a doua în care are loc procesul de oxidare. [4]

Figura 3. Stație de incinerare cu două camere (prelucrat după:

http://www.eisenmann.com/en/products-and-services/environmental-technology/waste-disposal/pyrobustor.html)

În trecut, în urma procesului de incinerare rezultau cenușa și gazele de ardere care conțineau cantități mari de particule poluante, metale grele, dioxine, furani, sulfuri, acid clorhidric, dioxid de carbon. Odată cu apariția sistemului cu curățare a gazelor emise, acestea au în componența lor cantități mai mici de substanțe poluante. În urma incinerării deșeurilor rezultă căldură, care poate fi folosită la generarea aburilor, care mai apoi pot fi utilizați la producerea de energie electrică. [5]

În România, toate stațiile de incinerare se conformează Directivei 2010/75/UE privind emisiile industriale, directivă transpusă în legislația națională prin Legea 278/2013 privind emisiile industriale, iar acestea trebuie să respecte valoarea eficienței energetice din Directiva 2008/98/CE.[6]

Depozitarea deșeurilor

Depozitele de deșeuri (cunoscute popular sub numele de gropi de gunoi) sunt cea mai veche formă de tratare a deșeurilor. Unele depozite sunt folosite în prezent pentru stocarea temporară a deșeurilor până când acestea ajung să fie sortate, tratate termic sau reciclate.[7]

De obicei, operatorii depozitelor de deșeuri bine gestionate pentru deșeuri nepericuloase respectă specificațiile predefinite, prin aplicarea tehnicilor de:

limitare a zonei de depozitare,

compactarea deșeurilor pentru reducerea volumului,

acoperirea deșeurilor cu pământ.[7]

Cea mai utilizată metodă de gestionare a deșeurilor în unele tări, a fost și încă este depozitarea acestora, chiar dacă prezintă cele mai multe efecte negative asupra mediului și asupra populației umane. Acest lucru este explicat de dezvoltarea slabă a statelor, a societății acestora, a comportamentului contra-mediului al oamenilor și nivelul acestora de educație. În țările în curs de dezvoltare, prioritară este dezvoltarea economică și nu mediul.

Gestionarea deșeurilor ar trebui să se facă după un model bine pus la punct de către Agenția Europeană de Mediu, precum cel din figura următoare (Fig.4. Iearhia metodelor de gestionare a deșeurilor), unde se vede clar că metoda cea mai puțin indicată este depozitarea acestora. Nu este de mirare acest lucru deoarece aceste depozite au impact major asupra vieții sociale și asupra mediului.

Figura 4.- Ierarhia metodelor de gestionare a deșeurilor (https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/51/Waste_hierarchy_ro.svg)

Eliminarea deșeurilor prin depozitare în gropi fără ca acestea să fie ulterior prelucrate prin tehnici mai favorabile, este o practică care, în România nu se mai acceptă încă din anul 2005, deoarece la acea vreme am avut o perioadă de timp de conformare până în 2007, anul aderării la Uniunea Europeană.[8] Tot atunci, conform Hotărârii Guvernamentale nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, o serie de astfel de depozite municipale trebuiau închise până la data scrisă în tabelele din Anexa 5 (CALENDARUL de sistare/încetare a activitãții pentru depozitele de deșeuri existente) a acesteia. Hotărârea Guvernamentală a eșelonat închiderea depozitelor până la sfârșitul anului 2009 pentru deșeurile periculoase, finalul anului 2011 pentru cele provenite din minerit, 2013 pentru cele din industria energetică, chimică, metalurgică și 16 iulie 2017 pentru deșeurile municipale.[9]

Depozitele de deșeuri și impactul lor asupra mediului

Caracteristicile depozitelor de deșeuri

Un depozit este definit ca fiind un amplasament construit pentru eliminarea deșeurilor ca metodă finală de gestionare, depozitare care se poate face pe sol sau în subteran. Conform lui Ungureanu (2006), depozitele se clasifică în funcție de tipul deșeurilor acceptate, astfel:

Clasa a – depozite pentru deșeuri periculoase,

Clasa b – depozite pentru deșeuri periculoase,

Clasa c – depozite pentru materiale inerte,

Conform studiilor realizate de ICIM București, atunci când se proiectează un depozit de deșeuri trebuie să se țină cont de natura și cantitatea de deșeuri ce urmează a fi depozitate, caracteristicile așezării și posibilitatea de reutilizare a terenurilor scoase din uz pe perioada de viață a depozitului. Alegerea amplasamentului se face pe baza unor analize ale mai multor principii importante precum: geologia, pedologia, hidrologia substratului, clima și economia zonei. Pentru faza de exploatare a depozitului, proiectul acestiua trebuie să cuprindă informații despre: procedurile prin care se acceptă deșeurile, metodele de depozitare, monitorizarea emisiilor, măsurile de siguranță și protecția muncii, sistemele de pază și supraveghere. În ceea ce privește faza de închidere a depozitului, proiectul său trebuie să cuprindă informații referitoare sistemul de închidere și monitorizarea zonei după închidere. Sistemul de acoperire trebuie să izoleze cât mai bine deșeurile de apele pluviale și în același timp să fovorizeze descompunearea deșeurilor biodegradabile. (Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor).

Impactul depozitelor de deșeuri asupra mediului

Depozitele de deșeuri vechi, neconforme au potențialul de a cauza grave probleme de mediu, sociale, de sănătate și de infrastructură.

Problemele de mediu apar atunci când depozitele vechi nu sunt închise la timp, deoarece acestea nu respectă nici pe departe standardele unuia modern. Apa, solul și aerul sunt afectate de aceste amplasamente prin emisiile eliberate și prin utilajele folosite la transportul deșeurilor. Problemele de orice natură, apăreau deoarece depozitarea se făcea fără o tratare în prealabil a deșeurilor precum tratarea biologică și termică. Acest lucru a dus la analizarea acestor probleme și la propunerea unor strategii raționale de gestionare și valorificare a deșeurilor. Astfel, deșeurile sunt sortate, reciclate, valorificate, dacă este cazul incinerate și apoi depozitate.

Conform Agenției Europene de Mediu, impactul acestora este reprezentat de:

poluarea apelor subterane și de suprafață prin scurgerile de substanțe ce alcătuiesc levigatul,

poluarea aerului prin emisiile de mirosuri pestilențiale și de gaze cu efect de seră rezultate în urma fermentării,

poluarea solului prin emisiile de metale grele, compuși toxici și nutrienți înglobați de asemenea în levigat,

reducerea sufrafețelor de teren și chiar impactul asupra peisajelor naturale.

Substanțele gazoase emise pot duce la probleme majore de mediu, igienă, iar dacă depozitul este prevăzut cu instlație de colectare a acestui gaz sau acestea migrează din cauza diferențelor de presiune în clădirile din prejma depozitelor, se pot produce accidente mai grave precum exploziile.

Solul contaminat sau poluat cu levigat afectează direct polpulația umană, dacă aceasta intră în contact cu particulele dislocate, antrenate de factorii de mediu, sau cu apa prezentă în pânza freatică sau la suprafață. Resursele de apă sunt de asemenea influențate negativ de aceste depozite vechi, neconforme, mai ales dacă bazinele hidrografice se află în apropierea lor la suprafață sau la adâncimi mici. (U.S. Environmental Protection Agency)

Levigatul reprezintă orice lichid care în cursul trecerii sale prin orice materie, extrage particule solubile sau suspendate, sau orice altă componentă a materiei prin care a trecut. Acest termen este utilizat la scară largă în domeniul mediului și are semnificația unui lichid în care s-au dizolvat substanțele dăunătoare mediului din materialul prin care a trecut. Este folosit frecvent în contextul depozitelor de deșeuri, unde acesta percolează deșeurile antrenând substanțe nocive; acesta poate fi eliminat sau menținut în depozit. (Departamentul de ecologie din Washington)

Levigatul dintr-un depozit de deșeuri variază în compoziție în funcție de vârsta depozitului și natura materialelor pe care le conține. De obicei acesta conține substanțe dizolvate și în suspensie și este generat în principal de apa din precipitații care pecolează deșeurile dintr-un depozit, antrenându-le (Tabelul 2. Compoziția medie a unui levigat; prelucrat după Drăghici, Angelica; Toth, Lorand). O parte din cantitatea acestui rezultă în urma descompunerii deșeurilor organice care produce alte substanțe precum metanul, dioxidul de carbon, acizii organici și aldehidele. (Departamentul de ecologie din Washington)

Tabelul 2. Compoziția medie a unui levigat

Cum ar trebui construit un depozit de deseuri ecologic

Conform Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, un depozit de deșeuri trebuie să aibă în componența sa o serie de echipamente și instalații principale precum:

Sisteme de pază și supraveghere,

Echipamente de cântărire,

Laborator pentru verificarea deșeurilor,

Zone de depozitare,

Drumuri de acces,

Instalații de tratare a levigatului și evacuare a gazelor,

Garaje, ateliere, parcări.

Depozitele moderne de deșeuri sunt proiectate să asigure că mediul, inclusiv apele subterane sau de suprafață, solul, aerul și sănătatea populației umane sunt protejate.

Acestea sunt alcătuite din mai multe componente importante care separă deșeurile de mediul înconjurător (Figura 5. Secțiune printr-un depozit de deșeuri modern). Stratul de la baza depozitului separă și previne venirea în contact a deșeurilor cu apa freatică și solul. Acesta este alcătuit dintr-un strat de argilă și un strat sintetic de plastic.

Sistemul de colectare a levigatului este format din numeroase conducte peforate care colectează lichidul în partea inferioară a depozitului de unde este îndepărtat.

Sistemul de colectare a apei pluviale este destinat să controleze debitul, scurgerile de apă și să le colecteze printr-o serie de canale în care sedimentează înainte să fie evacuate în afara amplasamentului.

Sistemul de colectare a gazelor emise este format din conducte perforate care exercită un vid ce colectează gazele care pot fi arse sau utilizate pentru producerea de energie.

Sondele pentru monitorizarea gazelor și a apei sunt instalate în jurul depozitului și permit verificarea parametrilor la orice oră. [10]

Figura 5. Secțiune printr-un depozit de deșeuri modern. (preluctrat după:

http://beginwiththebin.org/innovation/modern-landfills)

Politica în România

Prezentarea Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor (SNGD)

Conform Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, politica României de gestionare a deșeurilor trebuie să transpună obiectivele politicii Europene de gestionare și prevenire a generării deșeurilor, să reducă consumul de resurse și să pună în practică ierarhia deșeurilor. Prevenirea deșeurilor este unul din principiile de bază ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2005, iar Directiva 2008/98/CE privind deșeurile, transpusă în legislația națională prin Legea nr.211/2011, prezintă detaliat ierarhia deșeurilor care devine prioritară în prevenirea generării și gestionării deșeurilor.

Uniunea Europeană se bazează în domeniul gestionării deșeurilor pe trei principii majore:

Prevenirea generării deșeurilor,

Reciclarea, reutilizarea,

Eliminatea deșeurilor prin incinerare sau depozitare.

În România, chiar și înainte de aderarea la Uniunea Europeană din anul 2007, existau Directive care vizau managementul deșeurilor, iar printre acestea numărăm:

Directiva nr. 94/62/EC privind ambalajele și deșeurile de ambalaje,

Directiva nr. 99/31/EC privind depozitarea deșeurilor,

Directiva Consiliului nr. 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor,

Directiva Consiliului nr. 2002/96/CE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE),

Regulamentul nr. 259/93 privind importul, exportul și tranzitul de deșeuri. [11]

Capitolul 2: Controlul surselor de poluare din zona comunei Cobadin.

Prezentarea, caracterizarea generală a Comunei Cobadin

Așezarea comunei

Problema deșeurilor este una foarte mare, iar gestionarea rațională depinde de foarte mulți factori și condiții, în special cele socio-economice locale. Înainte de a caracteriza situația managementului deșeurilor din raza Comunei Cobadin, se impune o caracterizare a comunei de la poziția geografică la situația economică. Trebuie menționat faptul că sursa datelor prelucrate în acest capitol este ,,Raportul de mediu pentru P.U.G. al Comunei COBADIN, 2010” și ,, Aviz P.U.G. Cobadin, 2011”.

Comuna Cobadin este situata in partea de sud a judetului Constanta, in podisul Cobadin la o distanta de aproximativ 38 km de municipiul Constanta, la 17 km de municipiul Medgidia si se intinde pe o suprafata de 18.842 ha. (Figura 6.)

Figura 6. Localizarea comunei Cobadin

(https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/bf/Comuna_Cobadin_Constanta.jpg)

Relieful are un aspect tabular, cu altitudini cuprinse intre 100 si 150 m.

Comuna este alcatuita din cinci sate: Cobadin – resedinta comunei, Conacu, Viisoara, Negresti, Curcani. Distantele la care se afla satele fata de Cobadin variaza intre 2 km (Viisoara) si 16 km (Conacu).

Comuna are o poziție central – sudică in cadrul județului Constanța și are următoarele vecinătăți:

la vest: comuna Deleni,

la sud-vest: comuna Independența,

la nord: comunele Ciocarlia și Peștera,

la sud-est: comunele Chirnogeni și Amzacea,

la est: comunele Mereni și Bărăganu.

Comuna Cobadin, ca marime a populatiei ocupă locul al treilea in județ, situandu-se după Comunele Cumpăna și Mihail Kogălniceanu. După suprafața totală a teritoriului administrativ, ea ocupă locul al cincilea după Comunele Crucea, Mihai Viteazu, Peștera și Cogealac.

Prima atestare documentara a localitatii o gasim pe harta alcatuita in 1838 de Statul Major Rus, localitatea fiind consemnata sub numele de Cobadin si trecuta printre localitatile pustiite in urma evenimentelor militare de pe linia Mangalia–Silistra.

Drumul national Negru Voda–Constanta, in intregime modernizat, asigura legatura comunei cu resedinta judetului. In comuna exista si statie de cale ferata, care face legatura cu Medgidia – orasul cel mai apropiat.

Comuna are o economie preponderent agrara. Ponderea cea mai mare in structura suprafetelor cultvate revine culturilor de grau, porumb si floarea-soarelui.

Populatia la 01.07.1970 era de 10.164 locuitori, in prezent inregistrandu-se un numar de 8.780 locuitori.

Hidrografia si hidrologia localității cobadin

Apele subterane

Provenienta apelor freatice este, in general, de natura meteorica (precipitatii infiltrate,vapori de apa condensati la suprafata solului).

In ceea ce priveste calitatea apelor freatice din Podisul Cobadin, ele sunt moderat alcaline, cu ph cuprins intre 7.1 si 8.5 cu o duritate ce oscileaza intre 10 si 40 grade germane si o mineralizare diferentiata atribuita bicarbonatilor, sulfatilor si clorurilor.

Pe anumite perimetre din Podisul Cobadin si regiunea Amzacea–Mereni exista un intins sistem hidrografic alcatuit din vai seci temporar cu apa si un sistem endoreic cu o circulatie subterana.

Datorita precipitatiilor foarte bogate din anii 1965 –1966 in  sud-vestul comunei Cobadin, in zona mai joasa a satelor Negresti- Conacu, formata de vaile abrupte Besaul, Conacu si Curcani, s-a adunat o mare cantitate de apa, al carei nivel a crescut, formandu-se, in urma inundatiilor catastrofale din anii 1970, Balta Negresti.

Apele de suprafata

In afara de prezenta apelor freatice de la baza cuverturii de loess, fragmentarea putin adanca a regiunii creeaza formatiuni de calcare erodate pana la cretacic, interceptand cateva nivele acvifere. Consecinta acestei fragmentari este prezenta a numeroase izvoare in podisul studiat (peste 60 cu un debit de pana la 51 m/s), indivizualizarea structurilor acvifere pe interfluvii si capacitatea de debitare mai redusa.

In prezent gradul de poluare este foarte mare, deoarece Complexul de porci Movila Verde deverseaza dejectii in canale sau in imprejurimi, ele fiind aduse de ploi prin procesul de torentialitate in Balta Negresti.

Activitatile  economice si mediul de afaceri

Economia traditionala a comunei Cobadin este preponderent bazata pe agricultura, comert si productie mestesugareasca. Aproape jumatate din populatia apta de munca lucreaza in domeniul agriculturii, iar acest lucru se poate corela cu suprafetele arabile (Tabelul 3.). Suprafata agricola totala a comunei Cobadin este de 17130 ha, reprezentand 2.9% din suprafata agricola a judetului.

Tabelul 3. Fondul funciar al Comunei Cobadin (Aviz P.U.G. Cobadin, 2011).

La 32 km N de Constanta, in comuna Cobadin, in apropierea soselei nationale Constanta–Ostrov, se exploateaza argila ilitica hidromicacee de culoare cafenie (10 cm grosime intre doua nivele de loess). Aceasta este intrebuintata pentru fabricarea caramizilor normale pline si cu goluri (STAS 230/53), dupa vacuumizarea amestecului argilos. Exploatarea se face cu buldozere si escavatoare.

Fabrica de caramida apartine societatii S.C. PREFAB CONSTRUCT S.R.L Bucuresti, este situata in partea de nord-est a localitatii Cobadin si ocupa o suprafata de 49 ha (perimetrul minier de unde se exploateaza materia prima – argila – extrasa in cariere prin decopertarea stratului de sol).

Datorita faptului ca depozitul de argila loessoida este in incinta fabricii si nu necesita transport la distanta, creste rentabilitatea scazand pretul de cost al produselor.

Moara ‚,Prestarea” Cobadin este situata in estul localitatii, pe soseaua nationala, avand o capacitate de 1 tona /ora.

La intrarea in Cobadin pe drumul DN3, vis-a vis de moara, a fost construita de firma S.C. ECODELM o statie PECO, pentru desfacerea produselor petroliere si piese auto de schimb.

Regia Autonoma de exploatare Apa si Canal Constanta are o filiala in Cobadin care furnizeaza agentilor economici si populatiei apa potabila cu o retea de conducte de 31.4 Km, iar din anul 1992 s-a construit in centrul civic Cobadin o retea de canalizare de 0.6 km, care aduna apele pluviale din precipitatii.

Obiective de mediu din zona Comunei Cobadin

Pe teritoriul administrativ al comunei Cobadin se afla urmatoarea arie protejata din punct de vedere al biodiversitatii:

Situl de interes comunitar ROSCI 0071 Dumbraveni- Valea Urluia- Lacul Vederoasa declarat parte a retelei ecologice europene Natura 2000 conform Ord. MMDD nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturala protejata a siturilor de importanta comunitara, ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 in Romania. (Figura. 7.)

Figura 7. Relatia comunei cu Situl Natura 2000 (prelucrat după:

http://primaria-cobadin.ro/wp-content/uploads/2011/03/teritoriu.pdf)

Pe teritoriul administrativ al comunei Cobadin se afla urmatoarele monumente istorice care se regasesc in Lista Nationala a Monumentelor Istorice aprobata in 2004:

nr.154; cod CT-I-s-B-026.26 ”Situl arheologic Cobadin”

nr.155; cod CT-I-s-B-026.26.01 ”Asezarea rurala antică”

nr.156; cod CT-I-s-B-026.26.02 ”Structură dublu fortificată’. (Figura. 8.)

Figura 8. Structură dublu fortificată (sursa: https://revistapontica.files.wordpress.com/2009/06/pontica-41-pag-357-392.pdf)

2.2. Situația gestionării deșeurilor de la nivelul comunei Cobadin

Înainte de prezentarea strategiilor de gestionare a deșeurilor din comună, trebuie să analizăm sursele generatoare și fluxurile acestora. Astfel, în comună sectoarele generatoare sunt:

gospodăriile,

activitățile economice.

În comuna Cobadin, colectarea deșeurilor din gospodăriile individuale este realizată de IRIDEX GROUP IMPORT EXPORT din anul 2015, care frecvent colectează deșeurile și le transportă la rampa ecologică de la Costinești. Înainte ca Primăria Cobadin să încheie un contract cu această firmă de salubrizare, deșeurile din gospodării nu erau colectate ci cărate la depozitele de deșeuri comunale.

Firma de salubrizare colectează frecvent deșeurile după un program bine stabilit (Figura 9, Figura 10.) și le transportă la rampa ecologică de la Continești, construită în anul 2004, unde o parte din aceste sunt sortate, balotate, livrate către procesatori, iar cele nesortate sunt depozitate în rampă.

Figura 9. Programul de colectare a deșeurilor (material informativ distribuit de firma de colectare)

În Figura 9. se poate observa metoda selectivă de colectare, astfel că deșeurile reziduale sunt colectate separat de cele reciclabile. De asemenea, comuna fiind destul de mare colectarea se face pe parcursul a mai multor zile. De luni până joi în satul Cobadin divizat pe cartiere, vineri în Viișoara, Negrești și Conacu.

În Figura 10. se observă că deșeurile reciclabile sunt colectate mai rar deoarece cantitatea predată de locuitori este mult mai mică, aceștia preferând să le elimine prin alte metode precum arsul lor în gospodărie sau valorificarea metalelor la centre de colectare a fierului vechi.

Figura 10. Calendarul de colectare a deșeurilor (material informativ distribuit de firma de colectare)

Chiar și cu acest program bine pus la punct al firmei de colectare, locuitorii tot transportă ilegal deșeurile la gropile de gunoi încă nesigilate din comună. În Figura 11. se poate vedea clar un cetățean care transportă gunoi de grajd și alte deșeuri menajere care puteau fi predate chiar în ziua respectivă firmei de salubrizare. De asemenea locuitorii pot folosi pentru compostarea gunoiului de grajd recipientele speciale puse la dispoziție de firma colectoare.

Conform Primăriei, la nivelul comunei există 7 astfel de platforme de depozitare cu o suprafață medie de 3,7 ha și distanța față de un curs de apă de 1,7 kilometri. Dintre acestea șapte s-a reușit închiderea a cinci dintre ele și se încearcă închiderea și celorlalte.

Figura 11. Cetățean care transportă deșeuri la groapa de gunoi (sursă proprie)

Această problemă a transportului și depozitării ilegale apare și la nivelul activităților economice mari precum Icilul Cobadin (prelucrează produse lactate), care neavând o stație de epurare a apelor rezultate în urma proceselor de producție, cară aceste ape urât mirositoare și cu concentrații mari de sare la depozitul de deșeuri sau în zona de extrage a argilei de către fabrica de carămidă.

Conform Primariei Cobadin, în comună există un sistem de colectare a apelor pluviale care are o lungime de 600 de metri, construit în 1992 și care în prezent nu permite scurgerea totală a apelor din centrul Cobadinului. (Figura 12.) O parte din acesta a fost reabilitat în anul 2012.

Figura 12. Sistem de colectare a apelor pluviale (sursa proprie)

2.3. Controlul surselor de poluare de la nivelul comunei

Capitolul subliniaza elementele de baza ale controlului surselor de poluare din comună si modul in care substantele poluante pot fi impiedicate sa ajunga in cursurile de apa subterane si de suprafata. Capitolul prezinta cinci surse majore de poluare din comuna, substantele specifice pe care le genereaza si practicile de buna gestionare si administrare care le reduc.

Bazele controlului surselor de poluare gospodării

Locuitorii au comportamente si activitati care pot influenta calitatea apei. Comportamente precum fertilizarea excesiva, depozitarea neglijenta a uleiurilor, a gunoaielor si utilizarea excesiva a pesticidelor pot avea un impact negativ asupra calitatii apei. In sens invers, comportamentul pozitiv mediului precum plantarea de copaci, bransarea la sitemul de canalizare, gestionarea si depozitarea corecta a desedurilor, uleiurilor, fertilizatorilor, pesticidelor pot imbunatatii calitatea apei.

Fie că Programul (planul) de prevenire al poluarii este proiectat sa descurajeze comportamentul negativ sau sa il incurajeze de cel pozitiv, controlul surselor de poluare rezidentiale implica educatie orientata sa livreze un anumit mesaj care promoveaza schimbarile de comportament si gandire ale locuitorilor.

Natura si distributia surselor de poluare difera in fiecare cartier al comunei, deoarece fiecare are o anumita dimensiune, varsta, conditie a strazilor, un anumit sistem de canalizare, covor de vegetatie si un grad al constientizarii locuitorilor diferit. Prin urmare, sursele de poluare trebuie evaluate in cadrul fiecaruicartiersau ca un intreg, in cazul in care comuna si satele aferente nu au dimensiuni mari, pentru a personaliza un plan de control al surselor eficient ce vizeaza intreg ansamblul bazinelor acvatice subterane.

Acest capitol analizeaza elementele de baza ale controlului surselor din cartier incepand cu o descriere a cinci surse de poluare care pot contribui la degradarea apei pluviale. In urmatoarea parte se evidentiaza poluantii specifici generati de fiecare actiune si comportament negativ al locuitorilor in fiecare zona a sursei si descrie practicile si administrarile corespunzatoare care pot reduce poluarea.

Sursele de poluare de la nivelul gospodăriilor

Cinci surse majore de poluare ar tebui evaluate sistematic in cadrul fiecarei comune la nivel de cartier rezidential și gospodărie. Acestea sunt:

Curtile si peluzele- pot fi o sursa semnificativa de nutrienti, pesticide si sedimente care la randul lor pot cauza probleme in cursurile de apă locale. Activitățile potențial poluatoare și de degradare a mediului din aceste zone sunt:

Fertilizare necorespunzatoare,

Aplicare de pesticide necorespunzatoare,

Udare excesivă,

Covor de gazon extins,

Taierea copacilor,

Eliminarea necorespunzatoare a deseurilor menajere,

Compactarea solului,

Eroziunea solului,

Cedarea sistemului de fose septice,

Sosele, trotuare, alei- acestea sunt de obicei conectate la sistemul stradal de drenaj al apei pluviale. Actiunile notabile care pot aduce un flux de substante poluante in sol si panza freatica sunt: spalarea masinilor, a trotuarelor si utilizarea substantelor dezghetante in lunile iernii. Aceste actiuni pot introduce in sol si implicit in panza freatica nutrienti, uleiuri, carbon organic, sedimente si cloruri prin sistemul de drenare al apei pluviale.

Acoperisurile- scurgerile de pe acoperisuri pot contine metale grele precum cuprul, zincul si carbon organic. Daca majoritateaacoperisurilor sunt conectate direct la sistemul de drenaj al apei pluviale intervin probleme deoarece cantitati mari de poluanti sunt antrenati de precipitatii direct in cursurile de apa. O solutie ar fi conectarea sistemului de scurgere a apei la filtre speciale sau chiar la scurgerea in filtre de benzi de gazon care ar putea retine o parte din poluanti.

Garajele- sunt locul in care majoritatea locuitorilor depoziteaza substante potential poluatoare si de asemenea locul in care acestia isi repara masinile si fac schimburile de lichide. Depozitarea necorespunzatoare a lichidelor si a deseurilor menajere periculoase poate fi o sursa de uleiuri, antigel, urme de metale si toxine ce pot ajunge usor in sistemul de scurgere a apei pluviale.

Spațiile publice- sunt locul unde numeroși locuitori își petrec timpul liber. Parcurile pot fi cele mai bune exemple de astfel de locuri, care de multe ori reprezintă o sursă majoră de deșeuri greu degradabile.

Controlul surselor din zonele rezidentiale incepe cu identificarea poluantilor de mare risc ce apar in zonele rezervoarelor acvatice fie subterane, fie de suprafata. Numeroase actiuni din aceste zone sunt generatoare de poluanti ai apei pluviale, deci trebuie sa analizam profund situatia pentru a viza substantele care conteaza cel mai mult. Tabelul nr.2 arata cat potential de poluare are fiecare actiune generatoare de nutrienti, sedimente, bacterii, metale, gunoaie si uleiuri, si ne poate ajuta la identificare actiunilor generatoare de poluanti ingrijoratori.

Tabelul nr.2.pagina 6.

Pagina 49Urmează a vaprezenta practicile de buna gestionare si administrare ale actiunilor poluatoare din Tabelul nr.2, practici ce pot fi aplicate la nivelul cartierelor comunei. Este vorba de 9 activități, care gestionate corespunzător, pot preveni poluarea apelor din vecinătatea comunei și chiar îmbunătățirea habitatelor viețuitoarelor sălbatice din zonă. Pentru fiecare activitate este prezentat modul în care administrarea își pune amprenta asupra apei și de asemenea sunt recomandate tehnici de promovare a gestionării corespunzătoare. Activități:

Utilizarea redusă a fertilizatorilor,

Utilizarea redusă a pesticidelor,

Plantarea de copaci,

Compostarea deșeurilor menajere și de origine animală in curte,

Afanarea, decompactarea straturilor superficiale de sol,

Curățarea, întreținerea sistemului septic,

Spălarea mașinilor în siguranță,

Reciclarea lichidelor folosite la mașini și a altor lichide periculoase,

Construirea unui sistem de drenaj al apei pluviale.

Utilizarea redusă a fertilizatorilor pag.65

Comportamentul ideal al locuitorilor este de a nu folosi fertilizatori în propriile grădini sau peluze. Următorul lucru pe care aceștia îl pot face este să practice grădinăritul natural folosind cantități reduse de fertilizatori organici cu eliberare lentă, bazați pe nevoile reale ale solului determinate de teste. Firește, comportamentul negativ este bazat pe fertilizarea necorespunzătoare din punct de vedere al frecvenței, ratei de aplicare si perioada în care este facută. O procent mare de locuitori folosesc fertilizatori, iar acesta variază de la un cartier la altul, în fucție de demografie și nivelul de dezvoltare economică.

Cum influențează fertilizatorii calitatea apei de suprafață și din pănza freatică

Conform unor studii științifice s-a arătat faptul că supra fertilizarea, produce nutrienți bazați pe azot și fosfor, care sunt drenați odată cu apa de ploaie, până la nivelul fiecărui curs de apă, provocând eutrofizarea acestora (Barth, 1995a și 1995b), iar cel mai îngrijorător este că aceștia sunt antrenați și în straturile profunde ale solului până la nivelul pânzei freatice. Cercetătorii au descoperit de asemenea, că nivelul azotului și fosforului din peluze și curți este de două până la zece ori mai ridicat decăt în alte elemente ale peisajului urban precum străzi, acoperișuri, autostrăzi sau parcări (Waschbusch, R., W. Selbig și R, Bannerman. 2000).

Situația de la nivelul comunei

La nivelul comunei, am stabilit prin sondaje, că tot mai multi locuitori folosesc fertilizatori în propria curte și de asemenea la culturile de cereale din câmp. Persoanele care folosesc aceste substanțe sunt, de obicei, barbații mai în vârstă care supra fertilizează grădinile și serele pentru a avea o producție cât mai crescută de legume, cereale. Și femeile folosesc fertilizatori, în special în grădinile din fața casei, unde cresc flori ormanetale. Tot prin aceste sondaje, am descoperit că o mică parte din acesti oameni fac teste de sol pentru a știi măcar dacă este nevoie de suplimentarea cu îngrășământ. Situația este îngrijorătoare, dar prinpunearea în practică a metodelor enumerate mai jos, se pot face progrese.

Tehnici prin care utilizarea fertilizatorilor pe bază de azot și fosfor s-ar putea diminua:

Campanii de atenționare a locuitorilor,

Distribuirea de materiale informaționale: broșuri, ziare, postere,

Asistența și instruirea locuitorilor,

Informarea locuitorilor la centrele care comercializează fertilizatori,

Teste de sol gratuite sau cu cost redus,

Pregătirea unor profesioniști în grădinărit,

Restricții locale de folosire a fertilizatorilor pe baza de azot și fosfor.

Folosirea fertilizatorilor organici și ecologici.

Utilizarea redusă a pesticidelor pag. 55

Comportamentul ideal este acela de a nu aplica insecticide sau erbicide în grădini sau peluze. În orice caz, mulți locuitori, își doresc să controleze dăunătorii și buruienile, iar cea mai bună tehnică este abordarea naturală, care pune accentul pe utilizarea limitată a substanțelor mai sigure pentru mediu și aplicarea acestora la data corespunzătoare prin metode profesioniste. Comportamentul negativ al locuitorilor este supra utilizarea sau aplicarea necorespunzătoare a pesticidelor, care sunt cunoscute pentru impactul lor asupra vieții acvatice.

Cum influențează pesticidele calitatea apelor

Principalele surse de pesticide din apropierea pânzei freatice de sub localitate sunt: agricultura practicată la câmp și în propriile curți și grădini. Pesticidele folosite cu precădere în zonă sunt: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex, toxafen [4]. Acestea sunt grupate în funcție de gradul de toxicitate în: extrem de toxice, puternic toxice, moderat toxice și cu toxicitate redusă.[5] Odată ajunse în mediu, respectiv pânza freatică, aceste substanțe fac ca apa și viețuitoarele acvatice, să nu mai poată fi consumate, devenind toxice.

Situația de la nivelul comunei

La fel ca în cazul fertilizatorilor, pesticidele sunt folosite în cantități din ce în ce mai mari la nivelul comunei. Acestea sunt folosite de locuitori în agricultura practicată atât la câmp cât și în propriile grădini, deoarece vor o soluție rapidă de îndepărtare a dăunătorilor.

Tehnici de reducere a utilizării de pesticide:

Campanii de atenționare a locuitorilor,

Distribuirea de materiale informaționale: broșuri, ziare, postere,

Asistența și instruirea locuitorilor,

Informarea locuitorilor la centrele care comercializează pesticide,

Pregătirea unui personal profesionist,

Folosirea pesticidelor organice și ecologice precum: infuzia de hrean, ardei iute, frunze de soc și produse certificate pentru folosirea în agricultura ecologică: MIMOX, ALTOSAN, ALTIN NEEM, DEEFORT.[6]

Plantarea de copaci pag.65

Copacii, respectiv coroana acestora ar trebui să acopere, în cel mai bun caz, aproximativ 50% din suprafața zonelor locuibile. Acest procent poate fi atins numai cu ajutorul locuitorilor și al autorităților. Orice acțiune de îndepartare a copacilor se încadrează în comportamentul negativ.

Cum influențează plantarea de copaci calitatea mediului

Crengile și frunzele coronamentului ajută la interceptarea și încetinirea precipitaților. Rădăcinile acestora fixează solul și îl protejează de eventualele alunecări. De asemenea, coroana copacilor umbrește locuințele pe timp de vară, pe timp de iarnă reduce viteza vânturilor, îndepărtează o bună parte din poluanții din aer și reduce zgomotul.

Situația de la nivelul comunei

Analizănd aspectul estetic al comunei, observăm că, în cazul copacilor, obiectivul de 50% al gradului de acoperire nu este atins. Autoritățile încearcă să mărească acest procent, prin distribuirea gratuită de puieți de copaci și pomi fructiferi. În unele zone ale comunei, autoritățile au înfințat livezi, iar locuitorii au plantat copaci la nivelul străzilor, în dreptul proprietăților lor.De semenea, elevii claselor primare și de liceu, sunt instruți și convocați în diferite programe de plantare de copaci.

Tehnicile folosite de autorități ar trebui suplimentate cu distribuirea de materiale informative și instruirea unui personal care să ajute locuitorii la întreținea copacilor.

Compostarea deșeurilor menajere și de origine animală in curte pag.69

De-a lungul timpului, în literatură definiția procesului de compostare s-a tot schimbat, până la o definiție generală conform căreia compostarea este un proces biologic prin care materia organică este degradată și transformată în compost, produs mai puțin periculos, ce poate fi valorificat.

În comportamentul lor, locuitorii ar trebui să aibă în vedere și compostarea deșeurilor în curte pentru ca acestea să stea departe de sistemul de drenare al apelor pluviale și implicit de rezervoarele terestre de apă. Este adevărat și faptul că, dacă acest lucru nu se face în zone special amenajate, poate fi o problemă gravă.

Procesul de compostare are atât efecte pozitive cât și efecte negative asupra mediului și populației. Aerul poate fi afectat prin emisiile gazoase ce includ: dioxid de carbon, amoniac, bacterii, compuși organici volatili și alte particule. În compostarea din spații închise sunt utilizate biofiltre speciale pentru tratarea gazelor și reducerea emisiilor.Apa poate fi poluată prin levigatul rezultat, ce poate avea o încărcătură mare de substanțe periculoase precum fenolii și azotații. În spațiile acoperite nu este această problemă, iar în spațiile descoperite trebuie construite canale de colectare a levigatului. În cazul solului problema este mai acută, deoarece, odată ajuns pe sol, compostul modifică proprietățile chimice, fizice și biologice ale acestuia.

Situația de la nivelul comunei

La nivelul comunei, un procent mic de locuitori adoptă această acțuine, situație destul de îngrijorătoare. Mulți dintre ei depozitează deșeurile de origine animală în zone neamenajate ale curții, urmând apoi să le transporte ilegal la depozitele de deșeuri, pe câmp sau în zona bălților. Conform studiilor făcute (Anexa1.) situația apelor subterane din zona comunei Cobadin este devastatoare în cazul nitraților și azotaților.

Tehnici prin care locuitorii comunei Cobadin pot fi convinși să composteze deșeurile organice în curte:

Distribuirea de materiale informative,

Distribuirea gratuită de recipiente speciale pentru compost,

Interzicerea aruncării deșeurilor organice menajere și de origine animală în zona depozitelor de deșeuri neconforme,

Colectarea frunzelor căzute toamna,

Decompactarea straturilor superficiale ale solului pag.71

Un sol compactat își pierde proprietățile hidrologice, iar comportamentul ideal al locuitorilor este de a încerca afânarea acestuia. Compactarea solului se produce ca rezultat al construcțiilor, prin folosirea de utilaje grele. Decompactarea mărește cantitatea de apă ce poate fii stocată la nivelul solului, astfel că se produc mai puține scurgeri de suprafață, atrenându-se mai puține particule solide până la nivelul cursurilor de apă.

La nivelul comunei, locuitorii decompactează solul periodic, prin lucrările de îngrijire ale acestuia. Afânarea ar fi mai ușoară dacă, atunci când solul este săpat să se intervină cu compost, material cunoscut pentru porozitatea crescută și pentru cantitatea ridicată de apă ce poate fi stocată la nivelul său.

Curățarea, întreținearea sistemului septic,

În timp ce majoritatea bazinelor acvatice din zonle urbane sunt protejate prin sistemele de canalizare și drenare a apei, cele din zonele mai puțin dezvoltate, sunt amenințate de sistemele de canalizare independente și fosele septice.

Comportamentul ideal este ca, regulat (cel puțin odata la 2 ani), să se facă inspecții și să se golească fosele septice, pentru a prevenii deversarea produselor chimice de origne casnică, ce pot contamina bazinele de apă freatică.

Cum influențează sistemul de canalizare septic calitatea apelor

Scăparea de sub control a foselor septice poate fi o sursă majoră de poluare a apelor, solului cu bacterii, azot, fosfor și depinde de densitatea sistemelor prezente în apropierea bazinelor acvatice.

Situația în comună

O parte din locuitorii comunei Cobadin vor fi obligați, în câțiva ani să se branșeze la sistemul de canalizare construit în ultimii ani printr-un proiect european. Acest sistem este prevăzut cu o stație de epurare construită de R.A.J.A.Constanța, firmă ce se ocupă și cu alimentarea cu apă a comunei. Situația este îngrijorătoare, deoarece, toate locuințele au sistem de canalizare septic, iar acest lucru poate degenera într-un dezastru de mediu major. Prin sondaje, am constatat că foarte puține locuințe sunt prevăzute cu fose septice betonate sau ecologice, care sunt inspectate și golite periodic. Restul de locuințe au fose septice săpate direct în pământ, nebetonate, sau înființate în vechile fântâni care au secat sau care au devenit nepotabile. Acet lucru a dus ca în comuna Cobadin să nu mai existe fântâni cu apă potabilă.

În comună sunt două firme specializate în întreținerea și golirea foselor septice, una particulară iar cealaltă aparținând de primărie. Acestea, din păcate, deversează deșeurile într-o groapă de gunoi de la marginea Cobadinului, groapă care nu este construită conform standardelor Europene, groapă ce se încercă a fi închisă.

Tehnici prin care se poate micșora impactul foselor asupra apei:

Informarea locuitorilor cu privire la impactul foselor asupra apei din pânza freatică,

Inspecții periodice gratuite sau cu cost redus,

Instruire de personal care să întrețină fosele septice,

Finalizarea proiectului de canalizare, iar apoi obligarea locuitorilor la branșare,

Penalizări pentru locuitorii care nu se conformează regulilor.

Spălarea mașinilor în siguranță

În acest caz ne referim doar la spălatul mașinilor de către locuitori, în propriile curți sau în mijlocul străzii, urmând într-unul din capitolele următoare să vorbim și despre firmele ce se ocupă de acest lucru. Locuitorii ar trebui să spele mașinile la spălătoriile specializate, care tratează sau reciclează apa.

Impactul substanțelor este devastator, deoarece apele rezultate din acest proces sunt încărcate cu detergenți, hidrocarburi, sedimente, metale, și substanțe nutritive care, cu siguranță, ajung în sistemul de scurgere al apei pluviale, apoi în sol și pânza freatică, dându-i apei un gust și un miros pestilențial.

În comună, locuitorii preferă spălătoriile auto, puțini fiind cei care își spală mașinile în propria curte, iar pentru a micșora impactul asupra apei, aceștia ar trebui să folosească detergenți inofensivi pentru mediu.

Reciclarea lichidelor folosite la mașini și a altor lichide periculoase,

Comportamentul ideal al locuitorilor este acela de a face schimburile de ulei la firme specializate unde se recilează aceste substanțe sau se depozitează în siguranță pănă în momentul în care sunt scoase din circuit. Dacă acest proces este făcut acasă de către locuitori, acești ar trebui să lucreze sub un acoperiș, în garaj, pe o suprafață betonată, iar în caz de deversări să încerce să curețe substanțele prin tehnici de curățare uscată. Celelalte lichide periculoase, aflate în fiecare gospodărie precum vopselurile, solvenți, pesticidele, produsele de curățat, ar trebui periodic reciclate și nu lăsate uitate pe rafturi.

Cum influențează lichidele calitatea mediului

Deversarea lichidelor în sistemul de scurgere al apei pluviale, poate fi o sursă majoră de poluare a solului și a apelor, deoarece chiar și o cantitate mică din acestea are impact asupra unui curs de apă. Deversarea este o sursă majoră de hidrocarburi, uleiuri, grăsimi, metale, xilen, mai ales dacă se întâmplă în anotimpurile secetoase, iar apa existentă nu le poate dilua. Apa ajunsă în contact cu aceste substanțe nu mai este potabilă, iar pe solul îmbibat cu ele, plantele nu mai pot crește la capacitate maximă.

La nivelul comunei sunt numeroși locuitori care nu apelează la firmele specializate și care preferă să facă schimburile de lichide acasă sau la persoane neautorizate care fac acest lucru zilnic și care nu au contracte cu firme reciclatoare. De asemenea, tot în comună sunt numeroase întreprinderi cu utilaje de transport care preferă să facă acest lucru în propria curte.

Tehnici prin care se poate reduce impactul acestor fluide asupra mediului:

Distribuirea de materiale informative la punctele de vânzare,

Înființarea de centre de colectare și reciclare,

Punerea la punct a sistemului de evacuare a apei pluviale,

Punerea la dispoziție de recipinte pentru fiecare locuință.

Construirea unui sistem de drenaj al apei pluviale.

Ideal ar fi ca în întreaga comună să fie construit un sistem de drenare a apei pruviale, iar acesta să aibă o legătură cât mai mică cu cursurile de apă de suprafață și subterane. Fiecare locuință de asemnea, să fie dotată cu un sistem eficient, prevăzut cu filtre și recipiente pentru sedimentare. Dacă acest lucru este făcut corespunzător, se poate minimaliza impactul deversărilor accidentale, ce au loc în fiecare locuintă.

La nivelul comunei, sistemul de evacuare a apelor pluviale nu este unul eficient, iar acesta constă din canale de scurgere săpate pe marginea șoselelor principale. În centrul Cobadinului aceste canale sunt betonate și se incearcă evacuarea apei cât mai eficient până la marginea satului. Locuițele nu sunt prevăzute cu echipamente performante de drenaj, apa pluvială se scurge direct pe sol și antrenează diverse substanțe până în pânza freatică.

O modalitate prin care s-ar putea micșora riscul de infiltare în sol a apelor încărcate cu substanțe poluante, este echiparea locuințelor cu sisteme speciale de drenaj prevăzute cu filtre, ce colectează apa din burlane și de pe alei și le eliberează după ce au fost curățate. Figura.4.

Fig.4. Sistem de drenaj al apei pluviale (sursă foto: http://www.foserv.ro/infiltrare_apa.php)

Controlul activităților economice potențial poluatoare de la nivelul comunei Cobadin

Pag 109 În acest capitol sunt prezentate principalele activități economice potențial poluatoare, din zona comunei, cât și tehnicile prin care acestea pot deveni inofensive pentru mediu.Este vorba de 9 activități, care gestionate necorespunzător, sunt devastatoare pentru mediu.

Service-uri auto,

Benzinării,

Spălătorii auto,

Centre de colectare fier vechi,

Centre de depozitare cereale,

Ferme agricole, creștere animale,

Depozite de materiale de construcții,

Fabrici,

Firme de construcții,

Service-urile auto

Operațiile de reparare și întreținere ale mașinilor pot exercita un impact semnificant asupra calității apei, prin generarea substanțelor toxice precum solvenți, uleiuri, antigel și alte fluide. De multe ori, vehiculele stricate sau care așteaptă să fie reparete pot fi o sursă devastatoare de poluare, dacă scurgerile de lichide sunt expuse sistemului de drenare al apei pluviale. Service-urile auto generează compuși organici toxici, uleiuri, hidrocarburi, urme de metale grele.

La nivelul comunei nu există service-uri auto specializate, autorizate, ci doar numeroși locuitori care fac acest lucru în propria curte. Situația este destul de îngrijorătoare deoarece aceștia nu au contracte încheiate cu firme care, periodic, colectează materialele, lichidele și deșeurile periculoase.

Practici de prevenire a poluării provenite de la service-urile auto din curțile oamenilor:

Curățarea rapidă a tuturor scurgerilor prin tehnici de curățare uscată,

Colectarea antigelului, uleiurilor, grăsimilor, filtrelor, substanțelor de curățare, solvenților, acumulatorilor și predarea acestora firmelor de reciclare specializate,

Desfășurarea activităților într-un spatiu acoperit,

Conectarea parcării exterioare a mașinilor la un sistem de drenare a apelor pluviale separat de cel sanitar,

Inspectarea periodică a vehiculelor și echipamentelor stocate afară,

Benzinăriile

Scurgerile accidentale din operațiile din benzinării au potențialul de a contribui direct cu poluanți în apa pluvială și pot fi o sursă majoră de metale precum plumbul, cuprul, zincul și diferite hidrocarburi petroliere. Deversarea acestor poluanți poate fi redusă semnificativ prin proiectarea corectă a zonei și îmbunătățirea operațiilor. Tipul, condiția și expunearea suprafețelor, a pompelor de combustibil pot fi de asemenea un criteriu important, precum și prezența sau absența unui acoperiș sau a unui recipient de colectare a apelor pluviale.

La nivelul comunei, benzinăriile nu îndeplinesc toate cerințele, astfel că acestea nu au recipiente de colectare a apelor pluviale, sau canale de evacuare, însă acestea sunt prevăzute cu acoperișuri și cu sisteme de aliemntare bine puse la punct. Ca măsură de prevenire a poluarii, se poate dezvolta de jur împrejurul benzinariei o zona cu nisip care acționează ca un filtru pentru a capta eventualele scurgeri produse.

Spălătoriile auto

Spălătoriile auto pot fi surse majore de poluare a apelor dacă activitatea acestora nu este gestionată corespunzător. Apele folosite la spălare pot conține sedimente, fosfor, metale, ulei, grăsimi și alte substanțe poluate ce pot ajunge în apele pluviale.

La nivelul comunei există două astfel de spălătorii auto care nu îndeplinesc nici pe departe minimul cerințelor ecologice. Acestea nu sunt prevăzute cu recipiente de colectare și tratare a apei folosite, nu au sisteme de drenare a apelor pluviale prevăzute cu filtre, nu folosesc agenți de spălare biodegradabili pe bază de apă sau care nu conțin fosfor. Pentru a putea preveni poluarea din această sursă, instituțiile trebuie închise până la conformare.

Centre de colectare fier vechi

Aceste activități economice au un potențial de poluare asemănător cu service-urile auto deoarece mulți locuitori preferă să se debaraseze de vechile mașini în acest mod. Ele sunt o sursă de metale grele, uleiuri, acizi, hidrocarburi care pot ajunge ușor în sol dacă nu sunt luate toate măsurile de prevenire. Zonele în care sunt depozitate metalele trebuie să fie betonate, acoperite, iar substanțele toxice să fie colectate de firme specializate. Dăca acestea nu sunt acoperite, trebuie să existe un sistem de colectare a apelor pluviale și o zonă tampon din nisip, de jur împrejurul suprafeței de depozitare.

În comună există două astfel de centre de colectare care nu se află situate la marginea satelor și care nu îndeplinesc cerințele ecologice de funcționare.

Centre de depozitare cereale

În aceste centre pericolul care poate să apară este strâns legat de utilajele grele care manipulează și care aduc cerealele. Suprafața solului trebuie să fie obligat betonată, iar inspecția utilajelor făcută periodic. În comună există 5 astfel de centre care respectă regulile de siguranță.

Fermele agricole și de creșterea animalelor,

Față de centrele de depozitare cereale, aici apar și diveresele substanțe precum ingrășămintele și erbicidele folosite de agricultori pentru sporirea producției. Tot aici, utilajele agricole sunt ținute pe tot parcursul anului și pot apărea riscuri dacă nu sunt verificate periodic. Conform Primăriei Cobadin, agricultura este principalul domeniu de activitate din comună, aproximativ 50%, aici existând 3 asociații agricole, 7 societăți comerciale care se ocupă de agricultură și peste 20 de persoane fizice autorizate în acest domeniu.

Ferme pentru creșterea animalelor nu există pe raza localității, dar impactul acestora se resimte chiar dacă se află la o distanță de 2,8 kilometri de satul Negrești și balta Conacu. Una dintre aceste instituții este Belsuintest S.R.L. Constanța, ferma de porci – Movila Verde.

Depozitele de materiale de construcții

Fabrici,

Firme de construcții,

Barth, C. 1995a- 1995b. “Toward a Low Input Lawn.” În Watershed Protection Technique 2 Center for Watershed Protection. Ellicott City, MD.

Căpățână, Camelia; Racoceanu, Cristinel (2003). Deșeuri. București: Editura Matrix Rom.

Departamentul de ecologie din Washington (1987). Solid Waste Landfill Design Manual.

Drăghici, Angelica; Toth, Lorand. Tehnologie de colectare și tratare a levigatului din depozitele de deșeuri neamenajate în vederea reducerii nivelului de poluare (text dinsponibil pe internet la adresa: http://www.agir.ro/buletine/910.pdf)

Kleis, Heron; Dalager, Søren (2004). 100 Years of Waste Incineration in Denmark

The League of Women Voters (1993). The Garbage Primer. New York: Lyons & Burford

Ungureanu, Corneliu (2006). Gestionarea integrată a deșeurilor municipale. Timișoara: Editura Politehnica.

Waschbusch, R., W. Selbig și R, Bannerman. 2000. “Sources of Phosphorus in Stormwater and Street Dirt from Two Residential Basins in Madison, Wisconsin” in National Conference on Tools for Urban Water Resource Management and Protection. US EPA February 2000.

Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor 2008. Metode și tehnologii de gestionare a deșeurilor, text disponibil pe internet la adresa: http://www.mdlpl.ro/_documente/scheme_grant/doc_referinta/deseuri_Metode_tehnologii.pdf .

U.S. Environmental Protection Agency 2002. Benefits of Reducing Nitrate Contamination in Private Domestic Wells (2002)

[1] – http://www.apmhr.ro/Legislatie/directiva-5920332 : accesat la 14 aprilie,

[2] – http://www.iso.org/iso/home.html,

[3] – http://sapiens.revues.org/906

[4] – http://www.igniss.pl/en/

[5] – http://www.igniss.pl/en/flue_gas_substances.php

[6] – http://www.anpm.ro/ro/incinerare-deseuri

[7] – http://beginwiththebin.org/

[8] – http://www.mmediu.ro/articol/strategii-planuri-studii/37

[9] – http://www.gnm.ro/otherdocs/nq3dtsiil.pdf?PHPSESSID=k1nhot8mcnjj5qthpsu8mh9tl7

[10] – http://beginwiththebin.org/innovation/modern-landfills

[11] – http://www.mmediu.ro/beta/domenii/gestionarea-deseurilor/

[4], [5] – http://apmbn.anpm.ro/ro/substante-chimice-periculoase,

[6] – http://www.agriculturae.ro/index.php/agricultura-ecologica/,

Anexa 1 Directiva cadru privind deșeurile

In acviferul freatic, majoritatea problemelor au fost de tip cloro-hidrocarbonatat si calcio-sodice, ionul predominant fiind clorul.

Un numar important de probe au avut continuturile de calciu si cloruri cu valori ce au depasit concentratiile admisibile (conform STAS 1342-1991). Majoritatea problemelor din acviferul de medie adancime sunt de tip hidrocarbonat si calcio-magneziene. Au fost puse in evidenta concentratii mari ale substantelor organo-clorurate in sursele de alimentare cu apa a localitatii Cobadin datorita aplicarii pesticidelor si erbicidelor pe terenurile agricole din zona captarilor.