Controlul Stocurilor Necesare Productiei Si Prestarilor la S.c Jalbexpert S.r.ldoc

=== Controlul stocurilor necesare productiei si prestarilor la S.C Jalbexpert S.R.L ===

Controlul stocurilor necesare producției și prestărilor la SC JALBEXPERT SRL

Introducere

Prezentul proiect urmărește analiza contabilă a stocurilor în cadrul unei societăți comerciale din România.

Am ales să tratez această temă deoarece contabilitatea stocurilor reprezintă o activitate importantă, ce trebuie realizată după anumite criterii de eficiență și eficacitate.

Aceste criterii fiind indispensabile unei bune organizări și gestiunii stocurilor în cadrul societății comerciale.

Potrivit Regulamentului de aplicare a legii contabilității, mărfurile la fel ca și celelalte categorii de bunuri materiale, la intrarea în patrimoniu, în speță, în depozitele en-gross trebuie să se evalueze și să se înregistreze în contabilitate la costul de achiziție format din prețul de cumpărare și cheltuielile accesorii de aprovizionare (cheltuieli de transport ) .

Pentru a-și realiza obiectul de activitate în vederea obținerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacții de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii.

Operațiile curente de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii dau conținut funcției comerciale a unei firme și se efectuează pe baza politicilor de cumpărări și vânzări stabilite de managerii firmei.

Problematica stocurilor a apărut pe fondul unor intense frământări de creare și dezvoltare a mării industrii care a generat multiplicarea punctelor de producție și de consum, dispersarea pe teritorii întinse a acestora, creșterea continuă și nemaiîntâlnite a circulației mărfurilor. S-a manifestat mai întâi că practică, iar mai apoi ca teorie științifică, făcându-se astfel trecerea de la forma involuntară la formă conștientă, deliberată, cuprinzând domenii și activități tot mai diverse. Ca urmare, s-a dezvoltat o bogată literatură privind gestiunea științifică a stocurilor, au fost create modele matematice proprii proceselor de stocare.

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de la producători până la consumatori, generează un volum foarte mare de operații economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare de agenți economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate considera că există trei categorii importante de unități patrimoniale cu profil comercial și anume: en-gross sau cu ridicată, en detail sau cu amănuntul și mixte.

Unitățile comerciale en gros sunt cele care asigură desfășurarea acestei forme de circulație a mărfurilor, efectuând operațiuni de cumpărare a bunurilor de consum, în cantități mari și foarte mari, de la producătorii și furnizorii interni și externi, precum și de vânzare a lor în părți (loturi) mari către alți agenți economici, de regulă cu profil comercial en detail inclusiv de alimentație publică. Vânzările se pot efectua și către alte unități patrimoniale, de asemenea, cu profil comercial en gros.

Pentru unitățile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că au ca obiect de activitate principal sau complementar atât cumpărarea, cât și revânzarea mărfurilor în scopul obținerii unui profit. Aceste unități desfășoară, de regulă activități ce se încadrează în diverse domenii de activitate.

Prezenta lucrare se dorește a fi o imagine atât teoretică cât și practică a contabilității stocurilor de mărfuri. Având un grad de complexitate ridicat, stocurile implică și o analiză detaliată în ceea ce privește evaluarea, inventarierea și gestionarea acestora. În acest scop a fost concepută această lucrare.

Capitolul I – Considerații generale privind firma S.C Jalbexpert S.R.L

Reglementări contabile privind stocurile

Standardul Internațional de Contabilitate IAS 2 are ca obiectiv descrierea tratamentului pentru contabilitatea stocurilor în sistemul costului istoric. Norma oferă comentarii practice referitoare la determinarea costului și la contabilizarea să ulterioară la cheltuieli, inclusiv a oricărei deprecieri până la nivelul valorii nete de realizare.

Standardul se aplică la contabilizarea stocurilor în situațiile financiare întocmite în sistemul costului istoric, cu excepția următoarelor categorii de stocuri :

lucrări în curs generate de contractele de construcții, inclusiv contractele direct conexe de furnizare de servicii;

instrumentele financiare;

stocurile de produse agricole, forestiere, minereuri și producție agricolă care aparțin producătorilor, în măsura în care, conform practicilor bine precizate în anumite sectoare, ele sunt evaluate la valoarea realizabilă netă;

Potrivit IAS 2 stocurile sunt definite ca fiind active :

deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

în curs de producție în vederea vânzării;

sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

Această calificare nu depinde de natura elementului considerat, ci de destinația sa, care este puternic influențată de activitatea întreprinderii ce deține bunurile.

Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, din care sunt deduse costurile estimate pentru finalizarea bunului și costurile necesare vânzării.

Integrată în activitatea practică de conducere, tematica stocurilor este o problemă internă a fiecărei întreprinderi, care trebuie circumscrisă într-un cadru general vizând evaluarea lor. Astfel, stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate de întreprindere pentru a aduce stocurile în formă și în locul în care se găsesc în prezent.

Costurile de achiziție a stocurilor cuprind :

prețul de cumpărare;

taxe de import și alte taxe;

costuri de transport, manipulare și alte costuri direct imputabile achiziției de produse finite, materiale și servicii.

Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziție.

Costul de achiziție poate să includă diferențe de curs valutar care au apărut direct din achiziționarea recentă de bunuri facturate în valută doar în acele cazuri rare care sunt permise prin tratamentul alternativ. Aceste diferențe de curs valutar se limitează doar la acelea care au rezultat dintr-o depreciere monetară accentuată împotriva căreia nu există nici un mijloc practic de acoperire și care afectează datorii care nu pot fi decontate, rezultate din achiziția recentă a stocurilor.

Costurile de prelucrare a stocurilor cuprind :

costurile directe (de exemplu, costurile cu manopera directă);

costurile indirecte, care cuprind :

regia fixă, formată din costurile indirecte care rămân relativ constante, indiferent de volumul producției (amortizarea, întreținerea secțiilor și utilajelor, precum și costurile cu conducerea și administrarea secțiilor);

regia variabilă, formată din acele costuri de producție care variază direct proporțional sau aproape direct proporțional cu volumul producției.

Alte costuri. Costul stocurilor poate include și alte costuri numai în măsura în care acestea reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în formă și în locul în care se găsesc în prezent.

În anumite circumstanțe prevăzute de tratamentul contabil alternativ permis de IAS 23 “Costurile îndatorării“, pot fi incluse în costul stocurilor costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziției sau construcției unui activ pe termen lung.

Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde :

manopera;

alte costuri legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea;

cheltuielile cu regia fixă și variabilă.

Diverse tehnici de măsurare a costurilor, cum sunt metoda costului standard (pentru activitatea de producție) sau metoda prețului cu amănuntul (în activitatea de comerț cu amănuntul) pot fi folosite pentru simplificare, dacă se consideră că rezultatele acestor metode aproximează costul.

Formulele de determinare a costului precizează că costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile și al acelor bunuri sau servicii produse și destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.

În tratamentul contabil de bază costul stocurilor, cu excepția celor care nu sunt de obicei fungibile și a celor destinate unor comenzi distincte, trebuie determinat prin metoda “primul-intrat, primul-ieșit“ (FIFO) sau metoda costului mediu ponderat (CMP). Metoda FIFO presupune că primele elemente cumpărate sunt și cele care se vând primele și, ca urmare, elementele care rămân în stoc la sfârșitul perioadei sunt cele care au fost cumpate sau produse cel mai recent. Metoda CMP calculează costul fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după recepția fiecărui transport, în funcție de circumstanțele în care se găsește întreprinderea.

Dacă avem în vedere tratamentul contabil alternativ, costul stocurilor, cu excepția celor care nu sunt de obicei fungibile sau cu destinație pentru comenzi distincte, trebuie determinat prin metoda “ultimul-intrat, primul-ieșit“ (LIFO). Această metodă presupune că ultimele elemente cumpărate sau produse se vor vinde primele și, prin urmare, elementele rămase în stoc la sfârșitul perioadei sunt cele produse sau cumpărate primele.

În cazurile în care costurile stocurilor nu pot fi recuperate, valoarea acestora trebuie diminuată până la valoarea realizabilă netă, pentru respectarea principiului prudenței, astfel activele nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoare care se obține prin utilizarea sau vânzarea lor.

Diminuarea până la valoarea realizabilă netă a valorii stocurilor se poate efectua element cu element sau pe grupe de produse similare sau conexe.

Estimarea valorii realizabile nete se bazează pe cele mai credibile dovezi, la momentul în care are loc estimarea.

Atunci când stocurile sunt vândute, valoarea lor contabilă trebuie recunoscută ca o cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător. Valoarea oricărei diminuări a stocurilor până la valoarea realizabilă netă și toate pierderile de stocuri trebuie recunoscute drept cheltuială în perioada în care are loc diminuarea sau pierderea.

În cazul utilizării metodei LIFO, norma internațională IAS 2 stipulează că întreprinderea trebuie să indice, în plus, și diferența între valoarea stocurilor reprezentate în bilanț și:

cea rezultată din reținerea valorii minime dintre costul mediu ponderat, metoda FIFO și valoarea netă de realizare;

cea obținută utilizând valoarea cea mai mică dintre valoarea actuală reprezentată în bilanț și valoarea netă de realizare.

Conținutul și structura stocurilor

Activele circulante cuprind valori economice sub formă de: stocuri și producție în curs de execuție; creanțe; valori mobiliare de plasament; disponibilități bănești.

Prin stoc se înțelege totalitatea bunurilor materiale existente la o întreprindere, utilizate pentru asigurarea continuității activității.

Din punct de vedere economic și financiar, activele circulante își schimbă continuu forma materială în cadrul circuitului economic al patrimoniului. Astfel, în faza de aprovizionare, activele circulante sub formă de bani se transformă în stocuri de materii prime și materiale; în faza de producție, stocurile de materii prime și materiale se consumă integral, rezultând stocuri de producție în curs de execuție, care, după operația de prelucrare, devin produse finite; în faza de desfacere produsele finite sunt revândute clienților, transformându-se astfel în bani.

Din punct de vedere al lichidității, activele circulante se caracterizează prin faptul că durata ciclului de exploatare este mai mică de un an: ele intră și ies, în și din întreprindere de mai multe ori în cursul unui exercițiu financiar.

Stocurile reprezintă, materiale, lucrări și servicii destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vândute în situația când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum și producția în curs de execuție.

Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri și producția în curs de execuție, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internațională a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate I.A.S. 2 „Stocurile" aplicată începând cu 01.01.1976 și revizuită în anul 1993 definește stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziție al acestora cuprinde prețul de cumpărare, taxele vamale și alte taxe nerecuperabiîe, cheltuieli de transport-aprovizionare.

În contabilitatea din țara noastră, în sfera stocurilor se includ și materialele de natura obiectelor de inventar. Acestea sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloacefixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, sculele, instrumentele, mecanismele, dispozitivele și verificatoarele cu destinație specială, modelele, ștanțele, matrițele și alte obiecte asimilate).

În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupează în: stocuri.În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupează în: stocuri aflate în depozitele întreprinderii, stocuri în curs de aprovizionare sau sosite și nerecepționate, stocuri sosite fără factură, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terți.

Corespunzător criteriilor de clasificare prezentate mai sus sunt individualizate două structuri informaționale de bază: structura financiară standardizată și structura internă sau de gestiune.Structura financiară standardizată este proprie gestiunii și contabilității financiare a întreprinderii și operează cu două criterii: destinația și faza ciclului de exploatare. Interesul informațional este cel al finanțării pe termen scurt, calculării și analizei mecanismului fondului de rulment, bugetarea activității de exploatare și gestionarea activității de trezorerie. Din punct de vedere metodologic, o asemenea structură se realizează și se identifică prin conturile grupă sau principale din Planul de conturi general simbolizate cu două cifre, sinteticele de gradul I sau divizionare, simbolizate cu trei cifre și sinteticele de gradul II sau subdivizionare, simbolizate cu patru cifre.

Structura internă sau de gestiune, necesară, dar nestandardizată, este opozabilă contabilității interne degestiune.Ea operează cu celelalte două criterii: fizic și locul de creare a gestiunilor și se delimitează prin conturileanalitice de stocuri corespunzătoare sortimentelor și gestiunilor (depozitelor create ca entități gestionare repartizate înrăspunderea unor persoane fizice). Modelul de contabilitate a stocurilor în România adoptat în cadrul reformei este conceput în condițiile încare ambele structuri informaționale sunt realizate prin contabilitatea financiară. O asemenea opțiune are motivațianevoii de a asigura, în primul rând, deocamdată în perioada de tranziție, printr-un sistem standardizat, obligatoriu, evidența și controlul integrității stocurilor.

Soluția realizării evidenței analitice a stocurilor prin contabilitatea financiară este discutabilă. În cele mai multe țări care au adoptat modelul continental de contabilitate, evidența analitică a stocurilor pe sortimente și gestiuni se realizează prin contabilitatea internă de gestiune. Mai mult, ea se integrează într-un sistem mai general de control,prin costurile de stocare, asupra nivelului stocurilor. De asemenea, în plan teoretic și practic se apreciază că evidența analitică a stocurilor nu poate fi standardizată. Metodele și tehnicile folosite sunt de detaliu, nefundamentale, și în consecință decizia de adoptare trebuie să corespundă conducerii întreprinderii.Totuși, la o analiză mai atentă se poate aprecia că gestiunea analitică a stocurilor nu este numai o problemă internă a întreprinderii.

Metodele de evaluare a stocurilor au implicații financiare, ele antrenează efecte atât asupra rentabilității cât și asupra fiscalității.Inventarierea stocurilor și nivelarea costurilor constituie o problemă de construire a informației consolidate în situațiile financiar – contabile de sinteză și raportare care sunt standardizate.

Dată fiind această realitate, se poate aprecia că soluția pentru evidența analitică a stocurilor reprezintă o problemă care pendulează între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune; criteriul de alegere fiind cel al obiectivelor și intereselor informaționale. În măsura în care nu există și nu funcționează un sistem de control de gestiune asupra stocurilor, problema evidenței analitice a stocurilor pe sortimente și gestiune poate fi rezolvată prin contabilitatea financiară.

Stocurile pot fi:

Bunuri achiziționate în scopul revânzării (marfă cumpărată de un comerciant cu amănuntul și destinată revânzării) sau orice altă achiziție având acest scop;

Bunuri finite sau în curs de execuție fabricate de întreprindere;

Materii prime, materiale, utilități ce urmează a fi folosite în procesul de producție;

Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul aferent, în cazul prestărilor de servicii.

1.3 Principalele categorii de stocuri de mărfuri

Există oportunitatea implementării unui sistem de clasificare a stocurilor de mărfuri luând în considerare o serie de criterii, precum locul stocării, perioada în care sunt identificate stocurile, caracterul și destinația acestora, de nivelul atins de ele în procesul de creștere a calității, dar și de alte asemenea criterii.

a) Prin urmare, după momentul implicării stocurilor în cadrul procesului de circulație a mărfurilor, acestea pot fi clasificate în stocuri active și stocuri pasive.

• Stocul activ se referă la cantitatea de mărfuri recepționată, consumată în procesul de vânzare și care menține în condiții optime activitatea specifică desfacerilor. Conform opiniei specialiștilor în domeniu, această categorie de stocuri este recunoscută sub denumirea de stocuri curente.

• Stocul pasiv se referă la cantitatea rămasă după procesul de vânzare, în condițiile în care acest stoc se reînnoiește în permanență, natura pasivă fiind formală, constituind doar o stare.

b) În funcție de locul stocării, se observă următoarele categorii de stocuri:

• stocuri existente în depozitele întreprinderii ;

• stocuri aflate „pe drum”;

• stocuri recepționate fără factură;

• stocuri livrate dar nefacturate;

• stocuri facturate dar nelivrate;

• stocuri aflate la terți.

Această clasificare reliefează traseul pe care îl parcurg mărfurile în procesul de distribuție.

În procesul de management al stocurilor se folosește drept criteriu de clasificare momentul concret în care acestea sunt identificate.Astfel, stocurile pot fi stocuri inițiale și stocuri finale, în funcție de începutul și sfârșitul perioadei evaluate.

Cele două categorii de stocuri au însă caracter relativ, în condițiile în care același stocuri trec dintr-o categorie la alta. Exemplul cel mai concludent în reprezintă operațiunea de inventariere a stocurilor, când stocul inventariat în ultima zi a lunii (trimestrului, semestrului, anului sau oricând se face inventarierea), denumit stoc final, devine stoc inițial în următoarea zi,

când începe de fapt o nouă perioadă.

d) În funcție de caracterul și destinația stocurilor, acestea pot îmbrăca următoarele forme:

• stocurile sezoniere, se referă la mărfurile care se constituie în stoc în vederea vânzării lor într-o perioadă viitoare, având în vedere, pe de o parte, sezonalitatea producției iar, pe de alta, a consumului anumitor mărfuri. De regulă, stocurile sezoniere se constituie în cadrul depozitelor comerțului cu ridicată;

Aceste stocuri se creează în scopul alimentării continue a consumului și pe perioada de întrerupere a exploatării și/sau transportului unor mărfuri, ca urmare a condițiilor naturale și de climă. Acumularea în stocurile sezoniere a mărfurilor se realizează încă din perioada de presezon în cantitățile stabilite prin livrări în avans, iar consumul se face treptat, conform ritmului normal al producției; la sfârșitul perioadei când factorii nu mai acționează, iar furnizării își pot relua producția (importurile) și livrările în mod curent, ciclul de aprovizionare al beneficiarilor reintră în cadență normală prevăzută în graficele de livrare ale contractelor economice, situație care nu mai justifică

menținerea unor asemenea stocuri.

• stocurile cu destinație specială, se constituie pentru scopuri deosebite, ca de exemplu stocurile constituite pentru zonele în care, în anumite perioade, drumurile de acces devin impracticabile;

• stocurile curente reprezintă cea mai obișnuită formă de stoc existentă în rețeaua comercială. Ele sunt destinate satisfacerii cererii zilnice, normale, caracteristica lor principală fiind aceea că se reînnoiesc continuu, pe măsura epuizărilor. Stocul curent reprezintă o mărime dinamică ce înregistrază, pe parcursul existenței și mișcării lui, niveluri cantitative diferite în funcție de evoluția procesului de vânzare și de ritmul livrărilor de la furnizori. un nivel maxim care se înregistrează la dată când se primește un lot de livrare de la furnizori cu scopul reîntregirii stocului curent până la limita maximă stabilită;

• un nivel mediu care se înregistrează pe parcursul intervalului dintre două livrări consecutive ca urmare a vânzării unei cantități din mărfurile aprovizionate și se determină prin calcularea mediei între stocul maxim și stocul minim (stocul mediu = stocul maxim + stocul minim);

• un nivel minim care se înregistrează la încheierea ciclului dintre două aprovizionări consecutive, moment la care practic are loc o nouă intrare de mărfuri;

• stocul de siguranța este format din cantitatea de mărfuri necesară prevenirii unor eventualele rupturi de stoc, urmare neritmicitătii livrărilor de la furnizori, creșterii neașteptate a cererii de mărfuri, și implicit a vânzărilor.

Un asemenea stoc are drept destinație „acoperirea într-o anumită proporție a cererilor excepționale, ce depășesc pe cele normale într-o perioadă dată și prevenirea rupturii de stoc1. Din cele de mai sus reiese că stocul de siguranța este intangibil, el nu trebuie să fie consumat în mod obișnuit (funcția aceasta revenind stocului curent), ci numai în situația în care stocul curent s-a epuizat și întârzie sosirea de la furnizor a lotului de livrare următor, pentru reîntregire. Din această cauză stocul de siguranță trebuie refăcut imediat din primele intrări de mărfuri, pentru a-și putea prelua funcția de asigurare a cererii de mărfuri în situațiile destinate lui.

• stocul în curs de transport, se referă la mărfurile staționate în mijloacele de transport (navale, rutiere, feroviare, etc) pe parcursul perioadei de deplasare a acestora de la sursa de furnizare (producător, exportator) la destinatar (comerciant).

• stocul pentru transport intern reprezintă cantitatea de mărfuri prevăzută pentru acumularea cu cadrul depozitelor întreprinderilor comerciale (cu ridicată și cu amănuntul) cu scopul asigurării continuității procesului de vânzare, în cazul în care sunt necesare transporturi de la un depozit central la punctele de vânzare.

• stocul de condiționare reprezintă cantitatea de mărfuri staționata la comerciant sau neexportată care, după recepție, pentru stocare sau vânzare/revânzare necesită unele operațiuni: sortare, divizare, asamblare, modificarea unor caracteristici fizice, preambalare, reambalare etc. Gradul de finalizare a procesului de producție, timpul în care sosesc mărfurile de la furnizori și forma de vânzare practicată la magazine, influenŃează direct mărimea acestei categorii de stoc.

• stocul de recepție depinde de durata recepției și are o mărime determinată de cantitatea mărfurilor ce urmează a fi recepționate și a celor care sunt în proces de recepție.

• stocul strategic (de conjunctură speculativ) reprezintă cantitatea de mărfuri stocată în perioade favorabile de preŃ, în scopul comercializării acestora, în momente de creștere a prețurilor. Scopul formării acestor stocuri este de obținere a unor profituri conjuncturale favorizate de raportul dintre cerere și ofertă (cererea > oferta).

• stocul anticipat se constituie în scopul evitării penuriei unor mărfuri la consumatori pe perioada când este prevăzută încetarea livrării de la furnizor.

• stocul de alertă (alarmă) are rolul de a declanșa, atunci când s-a ajuns la dimensiunile sale, o nouă aprovizionare (lansare de comenzi). Mărimea sa depinde de intervalul de timp care trebuie să treacă de la lansarea comenzii și până la sosirea mărfii. Este deci, un anumit nivel din evoluția stocurilor destinat asigurării continuității vânzărilor. Acest nivel Ńine seama de durată

întocmirii și expedierii comenzii către furnizor, de timpul necesar prelucrării, expedierii comenzii de către furnizor, de durata transportului de la furnizor la structura operativă a firmei (magazine, depozite) și pe timpul necesar pentru recepționarea și condiționarea mărfurilor. Stocul de alarmă avertizează firma asupra declanșării operațiunilor de reaprovizionare. Foarte util de urmărit la nivel de produs, pe ansamblul afacerii, el atenționează asupra apariției premiselor declanșării unor dezechilibre în desfășurarea activității firmei2.

e) În funcție de apartenența la patrimoniu, stocurile pot fi:

• stocuri care fac parte din patrimoniu propriu. Ele se găsesc fie în depozitele sau spațiile proprii (depozite, magazii, magazine, etc.) fie se află la terți.

• stocuri aflate în gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniu

propriu. Acestea se referă la stocurile primite spre prelucrare, în custodie sau în configurație și se înregistrează în conturile extrapatrimoniale.

f) În funcție de proveniența lor, stocurile se pot grupa în:

• stocuri obținute ca urmare a procesului de aprovizionare, cum sunt: materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, mărfurile, ambalajele etc.

• stocuri obținute din producție proprie, cum sunt: produsele, semifabricatele, ambalajele etc.

g) În funcție de natura fizică a bunurilor și serviciilor se impune clasificarea stocurilor fie pe categorii, pe grupe sau subgrupe, fie pe clase astfel încât în cadrul unei subdiviziuni să figureze stocuri având însușiri comune.

Stocurile sunt de naturi diferite. Unele apar pe neașteptate, adică în mod involuntar, pe când altele, sunt voite și acceptate, deoarece sunt inerente.

Sub aspect financiar, stocurile reprezintă alocări de capital, ele devenind depozitarul valorii cedate de celelalte elemente ale structurii, cum ar fi: forța de muncă, mijloacele fixe, informațiile, mediu. Valoarea acumulată nu poate fi recuperată decât după parcurgerea tuturor fazelor ciclului de exploatare, respectiv după realizare.

În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii: fizic, destinație, faza ciclului de exploatare și locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele stocuri:

Materii prime,care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în produsul finit integral sau parțial, în stare inițială sau transformată;

Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, semințele și materialul de plantat, furajele și alte materiale consumabile consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

Produsele respectiv:

semifabricatele, prin care se înțeleg produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secție (faza de fabricație) și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții(faza de fabricație) sau se livrează terților;

produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;

produsele reziduale, reprezintă rebuturile, materialele recuperabile sau deșeurile.

Animale care nu au îndeplinit condițiile de a fi trecute la animale adulte, animale de îngrășat, pasările și coloniile de albine;

Producția în curs de fabricație reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricație, produse nesupuse probelor și recepției tehnice, precum și lucrările și serviciile în curs de execuție sau neterminate;

Mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpără în vederea revânzării;

Ambalajele cuprind bunurile necesare pentru protecția mărfurilor pe timpul transporturilor și depozitării sau pentru prezentarea lor comercială.

Categorii distincte în cadrul stocurilor constituie obiectele de inventar, baracamentele și amenajările provizorii.

În România, prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991 este dată următoarea definiție acestei clase de active patrimoniale: „Contabilitatea stocurilor și comenzilor în curs de execuție cuprinde ansamblul bunurilor și serviciilor din cadrul unității patrimoniale, destinate:

-fie a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție;

-fie a fi consumate la prima lor utilizare.

Contabilitatea d.p.d.v. teoretic a stocurilor

Stocurile sunt urmărite în contabilitate cu ajutorul clasei a 3-a de conturi din Planul de Conturi General, numită Conturi de stocuri. După conținutul economic, conturile de stocuri sunt conturi de active circulante materiale.

Mărfurile parcurg 2 stadii:

-circulația cu ridicată a mărfurilor (en gros) care constă în achiziționarea de bunuri în cantități mari de la producători sau alți furnizori în scopul revânzării acestora către alte unități îndeosebi cele cu vânzare cu amănuntul.

-circulația cu amănuntul a mărfurilor (en detail) care constă în vânzarea mărfurilor, consumatorilor individuali precum și a unor unități pentru consumul gospodăresc.

Contabilitatea stocurilor de mărfuri se conduce cu ajutorul conturilor din grupa 37 -„Mărfuri " a cărei structură de conturi este următoarea:

371-„Mărfuri"

378-„Diferențe de preț la mărfuri"

Contul 371- „Mărfuri" este utilizat pentru evidențierea existenței și mișcării stocurilor de mărfuri. După funcția contabilă este un cont de activ.

În debitul contului 371 “Mărfuri”se înregistrează:

valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor achiziționate (401,408,446,542);

valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor achiziționate de la entități afiliate sau de la entități legate de interese de participare (451,453);

valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor primite de la unitate sau subunități (481,482);

valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natură al acționarilor/asociaților (456);

valoarea mărfurilor aduse de la terți (357,401);

valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor constatate plus la inventar și a celor primite cu titlu gratuit (607,758);

valoarea adaosului comercial și taxa pe valoarea adăugată neexigibilă, în situația în care evidența mărfurilor se ține la preț cu amănuntul (378,4428).

În creditul contului 371”Mărfuri” se înregistrează:

valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din gestiune prin vânzare și lipsurile de inventar (607);

valoarea adaosului comercial și a taxei pe valoarea adăugată neexigibilă aferentă mărfurilor ieșite din gestiune (378,4428);

valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor livrate unității sau subunităților (481,482);

valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor trimise la terți (357);

valoarea donațiilor și pierderilor din calamități (657,671).

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

Contul 378 -„Diferențe de preț la mărfuri"este utilizat pentru evidențierea adaosului comercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor din unitățile comerciale.

Acest cont îndeplinește o funcție de colectare și repartizare a diferențelor de preț și este un cont bifuncțional.Debitul său reflectă cheltuielile suplimentare efectuate de întreprindere cu ocazia aprovizionării. Creditul său reflectă cota-parte din cheltuielile repartizate asupra ieșirilor din patrimoniu. Soldul acestui cont este debitor și reflectă diferențele de preț aferente stocurilor de mărfuri existente.

Contul 378 “Diferențe de preț la mărfuri” este un cont rectificativ al valorii de înregistare a mărfurilor.

În creditul contului 378 “Diferențe de preț la mărfuri” se înregistrează:

valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (371);

În debitul contului 378 “Diferențe de preț la mărfuri” se înregistrează:

valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite din gestiune (371).

Soldul contului reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

În cadrul societății se folosesc aceste conturi care asigură:

Condiții pentru organizarea contabilității activelor circulante de natură materială, pe structură, categorii de stocuri prevăzute de regulamentul pentru aplicarea legii contabilității.

Realizarea normelor specifice de gestiune a stocurilor pentru:

Stocurile din depozitele proprii;

Stocurile aflate la terți;

Decalajele între aprovizionarea și recepția bunurilor;

Decalajele între vânzarea și livrarea bunurilor;

Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate

Aplicarea regulilor contabile la evaluarea și înregistrarea stocurilor;

Promovarea principiului prudenței la inventarierea și evaluarea prin bilanț a activelor circulante.

Legăturile conturilor de stocuri cu cele din clasa a-6-a, „Conturi de cheltuieli" și clasa a-7-a, „Conturi de venituri", sunt redate în tabelul nr. 3.1:

Tabel 2.1 – Stocurile și conturile utilizate

Principalii indicatori economico-financiari ai firmei

1.5.1 Evoluția și dinamica principalilor indicatori economico – financiari

Evoluția veniturilor firmei

în perioada următorilor 5 ani nu cunoaște variații considerabile față de anul 2015, ultimul an încheiat cu situații financiare definitive, și cele prognozate pe anul 2016 la data elaborării prezentei analize. Pentru perioada celor 5 ani de analiză, fundamentarea veniturilor s-a făcut având la bază următoarele premise:

volumul constant al producției;

păstrarea constantă a prețurilor la nivelul celor din 2015;

capacitate de producție constantă

Tabel nr.1.4: Indicatori financiari

Veniturile prezentate mai sus sunt fără TVA.

Din rezultatele prezentate în tabelul de mai sus se observă că cifra de afaceri a înregistrat o creștere de 10% în anul 2015 față de anul 2010, a înregistrat o creștere de 5% în anul 2011 față de anul 2014 și o creștere de 3% în anul 2010 față de anul 2011. În ceea ce privește profitul brut acesta a avut o creștere de 8% în anul 2010 față de anul 2015.

Veniturile totale au înregistrat o creștere de 12% în anul 2015 față de anul 2010, o creștere de 6% în anul 2011 față de anul 2014 și o creștere de 3% în anul 2010 față de anul 2011.

Grafic nr. 1.1: Indicatorii economico-financiari în perioada 2010-2015

1.5.2 Piața pe care acționează firmă și analiza acesteia

Concurența comercială

reprezintă confruntarea deschisă/liberă, cu mijloace oneste, desfășurată între agenții economici ofertanți pentru a atrage în favoarea lor consumatorii. Conform legislației Uniunii Europene (UE), concurența exprimă „situația de pe o piață, în care firmele sau vânzătorii se luptă în mod independent pentru a-și câștiga clientela, în scopul de a atinge un obiectiv economic (profituri, vânzări și/sau împărțirea pieței).

În acest context, concurența este adesea echivalentă cu rivalitatea. Această rivalitate poate să se refere la prețuri, calitate, servicii sau combinații ale acestora sau a altor factori, pe care clienții o prețuiesc. Gradele diferite de intensitate ale concurenței variază în funcție de:

raportul cerere-ofertă;

raportul de forțe în care se află agenții pe piață.

va deveni un lider de piață în sectorul în care s-a poziționat, firma fiind una dintre cele relevante și competitive, astfel:

Grafic nr.4.2: Cifra de afaceri pe canale de distribuție

Analiza competiției

Momentul fiind oportun, cei cu inițiativă și curaj investesc în domeniu își diversifică activitatea, în completarea distribuției cu activități de producție. S.C Jalbexpert S.R.L urmărește să construiască cele mai înalte standarde de calitate și va pretinde un preț corect și real. Astfel S.C Jalbexpert S.R.L dorește obținerea și consolidarea unei poziții pe piață în calitate de furnizor de servicii profesionale. S.C Jalbexpert S.R.L are avantajul de a putea presta în timp foarte scurt orice comandă, de a păstra prețurile la un nivel bun și cu ajutorul utilajelor de ultimă generație să asigure calitatea cea mai bună la prețul cel mai bun.

Având în vederea că în vânzările au crescut în 2008/2009 față de anul 2007 pe toată țara, datorită amplorii pe care au luat-o construcțiile în România în ultimii 5-6 ani, se impune a răspunde și cerințelor pieții din zona Moldova, unde până la acesta data nu am avut reprezentați tehnici comerciali care să promoveze brand-urile importate și distribuite cu succes în toate celelalte zone ale țării.

Din analizele realizate de departamentul de marketing împreună cu cel de vânzări, s-a constatat că, în raport cu populația urbană căreia se adresează produsele distribuite de compania “ S.C Jalbexpert S.R.L”, vânzările pe cap de locuitor sunt pentru Moldova sub media celorlalte zone. Rezultatele sunt cauzate de implicarea superficială a distribuitorului în zonă, de resursele reduse alocate promovării brand-urilor importate de compania S.C Jalbexpert S.R.L și prețurilor practicate prin aplicarea unui adaos comercial ridicat.

Grupul tinta vizat de proiect se poate împărți în trei categorii : consumatorii finali ( end-users) de materiale de construcții – constructorii, antreprenorii clienții corporativi : cash and carry : Metro, Selgros, Bricostore, Dedeman, Ambient, Praktiker, Billa, etc.

Revanzatorii: magazinele specializate în desfacerea en-detail și en-gross a acestor produse.

Metode de vânzare

S.C Jalbexpert S.R.L are deja piața de desfacere pentru profilele de aluminiu rezultate în urma procesului de producție, firma fiind una dintre cele relevante în domeniul distribuției de materiale de construcții și va folosi canalele de distribuție deja existente :

comerț tradițional

key accounts

profesionali și industrie.

Distribuția către Comerțul Tradițional (magazine)‏

Peste 4.000 de clienți vând produsele distribuite de S.C Jalbexpert S.R.L prin intermediul a peste 6.000 puncte de vânzare.

Practicam un sistem activ de preluare a comenzilor.

Produsele distribuite sunt susținute prin servicii de marketing comercial:

vizibilitate

mercantizare

suport tehnic pentru vânzare

training pentru produse

Clienți key account

CORA

AMBIENTT.CASA CASEI TALE

BAUMAXX

BRICOSTORE

MR.BRICOLAGE

PRACTIKER

REAL

METRO

GLOBAL

INTERHOME

HORNBACH

SELGROS

PIC

OBI

ROMSTAL

TEKZEN-HOME IMPROVEMENT CENTERS

TIGER AMIRA

Distribuția pentru marile retele- key account

În magazinele key account produsele S.C Jalbexpert S.R.L sunt permanent susținute de servicii de marketing comercial:

suport de consiliere client

suport de vânzare și vizibilitate

demonstrații de produs

training de produs pentru lucrătorii comerciali

campanii promoționale

merchandising

EDI

Capitolul II – Evidențierea în contabilitate a controlului stocurilor firmei Jalbexpert S.R.L

La organizarea contabilității sintetice a stocurilor poate fi adoptată una din cele două metode recomandate de normele de aplicare a Legii contabilității:

Metoda inventarului permanent;

Metoda inventarului intermitent.

1. La organizarea contabilității sintetice a stocurilor în cadrul societății este adoptată metoda inventarului permanent, deoarece stocul de marfă este în primul rând depozitabil și ca atare trebuie urmărit de gestionar la locul depozitării. Metoda inventarului permanent constă în înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiilor de intrare și ieșire, fapt ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor atât cantitativ cât și valoric.

Pentru a exemplifica folosirea metodei inventarului permanent în cadrul societății S.C Jalbexpert S.R.L, se presupune că societatea achiziționează în data de 25.06.2014 mărfuri de la SC Construct Expert SRL diverse profile de trecere cu diferență de nivel din aluminiu cu plata ulterioară prin virament, pe bază de factură nr. 1093 din care rezultă următoarele: profile cod 3124 în număr de 500 bc la prețul de 25 lei, profile cod 5894 în număr de 600 bc la prețul de 22,50 lei, profile cod 2829 în număr de 200 bc la prețul de 25 lei, profile cod 4714 în număr de 200 bc la prețul de 25 lei și profile cod 4715 în număr de 1000 bc la prețul de 24 lei. Cheltuiala cu transportul este de 350 lei. La care se adaugă TVA-ul aferent. Desfășurat arată astfel :

Tabel 3.1. – Calcul de valoare a mărfii achiziționate

1) Valoare totală mărfuri la preț de cumpărare = 60000,00 le

Cheltuielile cu transportul sunt = 350,00 lei

Valoare la cost de achiziție = 60350,00 lei

TVA = 11466,50 lei

Total valoare factură obligație de achitat = 71816,50 lei

2) Se recepționează cele cinci sortimente de bandane neconstatându-se diferențe.

Tabel 3.2 – Recepție profile

3) Plata ulterioară a furnizorului se face prin virament

Tabel 3.3 Înregistrare plată furnizor

4) Vânzarea de mărfuri cu amănuntul către clientul societății comerciale S.C Jalbexpert S.R.L

Profile cod 3124 – 500 bc x 28.00 lei = 14000.00 lei

Profile cod 5894 – 500 bc x 26.00 lei = 13000.00 lei

Profile cod 2829 – 100 bc x 28.00 lei = 2800.00 lei

Profile cod 4714 – 200 bc x 28.00 lei = 5600.00 lei

Profile cod 4715 – 800 bc x 26.00 lei = 20800.00 lei

Total valoare la preț cu ridicată = 56200.00 lei

TVA = 10678.00 lei

Total factură de încasat = 66878.00 lei

5) Înregistrarea contabilă a vânzării mărfurilor

Tabel 3.4 Înregistrare contabilă a vânzării mărfurilor

6) Acceptarea efectului de încasat și încasarea lui :

413 = 4111.Asil S.R.L / 66878.00 lei

Efecte de primit Clienți

511 = 413 / 66878.00 lei

Valori de încasat Efecte de primit

5121 = 511 / 66878.00 lei

Conturi la bănci Valori de încasat în lei

Stabilirea costului mărfurilor vândute se face utilizând una dintre metodele de evaluare a mărfurilor la data ieșirii lor din patrimoniu.

S.C Jalbexpert S.R.L, utilizează metoda FIFO, metoda primul intrat –primul ieșit și șoldul contului 371 Mărfuri pe analitice, cantitativ – valoric înainte de efectuarea operațiunilor de evaluare și desfacere respectiv, se prezintă astfel:

371. Profile cod 3124 – 100 bc * 23,00 lei = 2300,00 lei

371. Profile cod 5894 – 100 bc * 20,00 lei = 2000,00 lei

371. Profile cod 2829 – 100 bc * 20,00 lei = 2000,00 lei

Tabel 3.5 – Exemplificare descărcare gestiune (metoda FIFO)

Pentru a stabili cheltuielile de transport, conexe oparațiunii de aprovizionare aferente mărfurilor vândute și pentru a încărca cheltuielile de exploatare în mod corespunzător se va determina coeficientul de repartizare K, calculate astfel:

Cheltuielile de transport aferente mărfii vândute

Cheltuielile de transport aferente mărfii vândutelei

Înregistrările aferente descărcării gestiunii mărfurilor sunt prezentate mai jos:

607 = % 49848.00 lei

Chelt. privind

mărfurile 371. Profile cod 5894 12300.00 lei

371. Profile cod 3124 11000.00 lei

371. Profile cod 2829 2500.00 lei

371. Profile cod 4714 5000.00 lei

371. Profile cod 4715 18800.00 lei

371.02 Profile cod 3124 248.00 lei

După această înregistrare contul 371 ,,Mărfuri și 371.b prezintă solduri debitoare reprezentând valoarea la preț de cumpărare a mărfurilor în stoc.

La sfârșitul lunii se închid conturile de venituri și de cheltuieli precum și conturile de TVA :

707 = 121 56.200 lei

,, V. din vânzarea ,, Profit și pierdere “

mărfurilor “

121 = 607 49.848 lei

,, Profit și pierdere “ ,, Ch. privind mărfurile “

% = 4426 11466,50 lei

,, TVA deductibila “

4427 10.678 lei

,, TVA colectata “

4424 788,5 lei

,, TVA de recuperat “

Descărcarea de gestiune presupune efectuarea unor calcule pentru repartizarea cheltuielilor accesorii, de aprovizionare. Totodată presupune utilizarea unei metode de evaluare a mărfurilor la ieșirea din patrimoniu, codul fiscal acceptând una din metodele de evaluare cu condiția respectării principiului permanenței metodelor. Această metodă presupune păstrarea aceleiași metode de evaluare și înregistrare pe tot parcursul exercițiului financiar. Metoda poate fi schimbată totuși cu condiția prezentării în notele explicative la situațiile financiare anuale a motivelor schimbării precum și a influențelor acestora asupra rezultatului.

2. În cazul în care societatea ar utiliza metoda inventarului intermitent se renunță la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidențierea intrărilor și, respectiv, a recalculării stocurilor scriptice după fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la începutul și sfârșitul lunii, iar intrările de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziție, preț de factură sau preț prestabilit, după caz. La sfârșitul fiecărei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri inițiale ale lunii următoare și ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.

În cursul perioadelor de gestiune mișcările de stoc (intrare-ieșire) nu se înregistrează prin conturile de stoc ci prin conturile de cheltuieli.

Această metodă presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieșirile se determină că diferență între valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor, pe deoparte și valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de altă parte. Relația de calcul a ieșirilor ar putea fi următoarea:

Se presupune că societatea noastră comercială ar utiliza metoda inventarului intermitent și ar prezenta următoarele date legate de stocurile de mărfuri.

l) Stoc inițial de mărfuri la începutul lunii de 300 lei

Dată:1.05.2014

607 = 371 / 300,00 lei

Cheltuieli privind mărfurile Mărfuri

2) Se achiziționează în data de 02.05.2014 cu factura nr. 105 mărfuri de la furnizorul X, costul de achiziție fiind de 5000 lei, TVA-deductibilă.

3) Se înregistrează achiziția pe seama unui avans de trezorerie, a unor mărfuri la cost de achiziție de 950 lei, TVA deductibilă:

4) Înregistrarea contabilă a vânzării mărfurilor:

5) Se înregistrează, la sfârșitul lunii, 31.05.2014, stocul de marfă în valoare de 1815 lei.

La sfârșitul lunii se închid conturile de venituri și de cheltuieli precum și conturile de TVA :

707 = 121 56.200 lei

,, V. din vânzarea ,, Profit și pierdere “

mărfurilor “

121 = 607 49.848 lei

,, Profit și pierdere “ ,, Ch. privind mărfurile “

% = 4426 11466,50 lei

,, TVA deductibila “

4427 10.678 lei

,, TVA colectata “

4424 788,5 lei

,, TVA de recuperat “

Valoarea ieșirilor se determină după relația:

E = Vsi + I – Vsf = 300 + (5000 + 950) – 1815 = 4435 lei

Prin urmare în cazul ambelor metode, soldul contului 371 “Mărfuri”, la sfârșitul perioadei de gestiune, prezintă aceeași valoare (43.600 lei).

Suma reflectată în debitul contului 607 “Cheltuieli cu mărfuri”, reprezentând consumul de materiale consumabile (49.848 lei), este aceeași.

În cazul inventarului intermitent, consumul de mărfuri s-a determinat la sfârșitul perioadei, astfel:

Valoare consum = Stoc inițial + Valoarea intrărilor –Stoc final

Valoare consum = 300 + (5000 + 950) – 1815 = 4435

Această sumă s-a transferat în debitul contului 121 “Profit și pierdere” prin următoarea înregistrare contabilă:

                121              =                607                     4435 lei

“Profit și pierdere”          “Cheltuieli cu mărfuri”

În cazul metodei inventarului intermitent eventualele minusuri în gestiune nu se pot identifica, deoarece aceasta metodă, spre deosebire de cea a inventarului permanent, nu permite cunoașterea în orice moment a valorii stocurilor deținute de societate.

Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificări în munca de contabilitate, dacă inventarierile faptice ar fi efectuate anual și nu lunar. Ea nu permite, însă, un control riguros al gestionării și al asigurării integrității lor.

Cazuri particulare privind contabiliatea stocurilor cumpărate

Operațiile privind stocurile cumpărate se referă la stocurile nefacturate, stocurile trimise spre facturare la terți, vânzări de mărfuri ale firmei S.C Jalbexpert S.R.L.

Contabilitatea operațiilor privind stocurile nefacturate

Bunurile primite de la furnizori, dar nefacturate constitue o categorie specifică ce aparține contabilității operațiilor privind stocurile: Contabilitatea sintetică se ține cu ajutorul conturilor 408 – “Furnizori-facturi nesosite" și 418 – „Clienți-facturi de întocmit ".

Spre exemplificare presupunem că societatea S.C Jalbexpert S.R.L.primește la încheierea exercițiului N mărfuri sosite fără factură, valoare estimată la 25.000,00 lei, TVA. Ulterior se primește factura și se constată că valoarea mărfurilor este de 35 lei, TVA.

1) Sosirea mărfurilor firmei S.C Jalbexpert S.R.L.fără factură (în exercițiul N)

Datorită faptului că nu s-a primit factura, devine neexigibilă atât datoria față de furnizor cât și taxa pe valoare adăugată, adică în cazul de mai sus este o taxă pe valoarea adăugată neexigibilă de natura celei deductibile în situația firmei S.C Jalbexpert S.R.L..

2) Sosirea facturii către firmă S.C Jalbexpert S.R.L. (în exercițiul N+l)

3) Înregistrarea diferenței până la valoarea noii facturi:

Cazurile în care bunurile se primesc fără factură sunt mai puțin frecvente, însă cumpărările de servicii care se facturează cu un anumit decalaj de timp se întâlnesc, de regulă, lunar.

Necuprinderea în cheltuieli a unor asfel de consumuri ar duce la obținerea unor costuri de producție și a unor rezultate ale exercițiului nereale (costuri fictive mai mici și rezultate mai mari).

Reducerile comerciale și financiare

În conformitate cu prevederile reglementărilor contabile simplificate, mărfurile la fel ca și alte categorii de stocuri, la intrarea în patrimoniile societăților cu activitate de ridicată se înregistrează la costul de achiziție care este format din prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare și alte cheltuieli accesorii. Din costurile de achiziție sunt deduse reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare.

Reducerile primite în cazul cumpărătorilor de stocuri pot avea caracter comercial și financiar.

Reducerile comerciale îmbracă forma de rabaturi, acestea se primesc pentru defecte de calitate, remizele, risturnurile

Reducerile financiare se regăsesc sub forma sconturilor acordate de vânzători cumpărătorilor care își achită obligația la termen sau înainte de scadență. Practic sconturile nu au nici o legătura cu momentul facturării mărfurilor și serviciilor ci doar cu momentul încasării respectiv plății.

Standardul internațional de contabilitate IAS 2 stipulează că “trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în formă și în locul în care se găsesc în prezent”.

Pentru a exemplifica acordarea acestor reduceri presupunem următorul detaliu de factură din data de 20.07.2014, reprezentând mărfuri achiziționate de către societate de la furnizorul S.C Jalbexpert S.R.L.

Concluzii

Politica defensivă, specifică managerilor prudenți, este o politică de aversiune față de risc, și își propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri și lichidități ridicate. Conducătorii prudenți nu acceptă riscul „rupturii de stoc” curent chiar în detrimentul unei rentabilități mai moderate astfel încât pentru orice creștere a cifrei de afaceri ei se preocupă și de creșterea corespunzătoare stocurilor care asigură continuitatea activității de exploatare (stocuri curente și de siguranță).

Politica echilibrată (intermediară) armonizează relația contradictorie dintre rentabilitate și risc. Potrivit acestei politici creșterea volumului activității (cifrei de afaceri) se realizează cu un stoc curent de mărime corespunzătoare cifrei de afaceri, pe când stocul de siguranță este determinat de acel nivel care egalizează costurile lipsei de stoc („rupturile de stoc”) și costurile ridicate ale stocurilor (peste necesitățile stricte ale exploatării).

Organizarea contabilității mărfurilor la S.C Jalbexpert S.R.L este influențată de mai mulți factori. Un prim factor îl reprezintă forma circulației : cu ridicată (en gross). În cazul circulației mărfurilor en-gros, vânzarea se face pe bază de documente, încasarea urmând a se realiza ulterior, prin virament, și, de aici, necesitatea intervenției unui cont anume, 4111 “Clienți”, care să evidențieze creanțele din momentul vânzării mărfurilor până în momentul încasării lor.

Un alt factor de influență îl constituie metoda de contabilitate a stocurilor folosită: “inventarul permanent“. În cazul “inventarului permanent“ contul de mărfuri este folosit pe măsura ce au loc operațiuni cu mărfuri, evidențiind toate intrările și toate ieșirile, astfel încât, în orice moment, prin soldul său, acest cont indică valoarea mărfurilor în stoc, permițând controlul gestionar, dacă în acest scop se efectuează și inventarierea faptică a stocurilor. La începutul exercițiului următor intervine din nou contul de mărfuri care se creditează, valoarea stocului inițial fiind preluată din nou de contul de cheltuieli privind mărfurile.

Metoda de contabilitate analitică a stocurilor de mărfuri la firma studiată, ține evidența cantitativ – valorică pe feluri de mărfuri. De asemenea influențează organizarea contabilității sintetice a mărfurilor, prin prețurile diferite utilizate ca prețuri de înregistrare a mărfurilor. Astfel, în cazul în care evidența analitică se ține cantitativ valoric, se poate utiliza ca preț de înregistrare prețul de cumpărare al mărfurilor sau costul de achiziție.

Când evidența mărfurilor se ține la prețul de cumpărare sau la costul de achiziție nu este necesară folosirea contului 378 ,, Diferențe de preț la mărfuri “ pentru evidența adaosului comercial.

Contul 371 ,,Mărfuri“, cont de activ, servește pentru evidența existenței și mișcării mărfurilor aflate în depozit, în unitatea comercială. În debitul său evidențiază valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor intrate în gestiunea unității prin aprovizionare de la furnizori .În creditul acestui cont se evidențiază valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din patrimoniul unității prin vânzarea către clienți sau pe alte căi (sponsorizări). Soldul debitor al contului reprezintă valoarea mărfurilor existente în stoc.

Contul 607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “, cont de activ, evidențiază costul mărfurilor vândute de către unitățile patrimoniale. În cazul ,, inventarului permanent “ în debitul contului 607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ se înregistrează costul mărfurilor vândute, odată cu descărcarea contului de mărfuri și se creditează prin transferul acestor cheltuieli în debitul contului de rezultate 121, după care se soldează.

În legătură cu vânzarea mărfurilor se utilizează și contul de pasiv 707 ,, Venituri din vânzări de mărfuri “ , în creditul căruia se înregistrează valoarea mărfurilor vândute, iar în debit aceeași valoare, transferată la sfârșitul lunii în creditul contului de rezultate, după care se soldează.

Iar în urma analizei structurii stocurilor la firma supusă studiului de caz, S.C Jalbexpert S.R.L s-a avut în vedere că inflația a fost mare, prețul primului produs a fost mai mic și prețul ultimului produs a fost mai mare de unde rezultă cheltuieli mari și un impozit pe profit mai mic, avantajând societatea. Cu cât procentele sunt mai mici cu atât mai bine, înseamnă că stocurile s-au rotit, nu sunt bani blocați, creanțele sunt mici și ele, de unde rezultă că activul meu este compus din disponibilități și active imobilizate.

Bibliografie

Bogdan M.,Buianu V.,Busuioc M., -„Contabilitate Generală (Bazele contabilității)–Editura Universitas, 2005

Călin O. Ristea, M., – „Bazele contabilității”,Editura Genocid, București, 2002

Iacob Petru – “Contabilitatea financiară românească cnf cu Directivele Europene” – Ed.Intelcredo, Deva, 2007

Ionescu C., – “Bazele contabilității”-Editura. România de Mâine, București, 2002

Lixăndroiu Dorin., – "Analiza și proiectarea sistemelor informatice" (curs)

Marius D., Florin R., – “Contabilitatea financiară” – Ed.Tehnopress, București, 2007

Ministerul Economiei și Finanțelor – “Contabilitatea societăților comerciale”, Editura Meteor Press, București, 2008

Ministerul Economiei și Finanțelor – “Reglementări contabile privind agenți economici”, Editura Economică, București, 2002

Nae, C., Pleșea, D., – “Noua contabilitate a întreprinderilor mici și mijlocii și a microîntreprinderilor “ Ediția a II-a revizuită, Ed.Ecran Magazin 2004

Pătrașcu, N., –“Management- o abordare sistematică “-Ed.Omnia Uni S.A.S.T. Brașov 2004

Pleșea, D., – “Bazele contabilității (Contabilitate Financiară)” Vol. 1- Ed.Omnia U.N.I. S.A.S.T.-Brașov, 2004

Pleșea, D., – “Bazele contabilității-Contabilitate financiară”,-Vol ÎI Editura Omnia U.N.I S.A.S.T, Brașov, 2005

*** Legea contabilității nr.82/1991-republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.48 din 14 ianuarie 2005

*** Legea privind Codul fiscal nr.571/2003 publicată în M.O. nr.927/23.12/2003 H.G. nr.44/22.01.2004, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, publicată în M.O. nr.112/06.02.2004

*** Ordin nr. 1850 din 14 decembrie 2004 – privind registrele și formularele financiar-contabile.

*** Ordinul nr. 1850/2004 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 23 din 7 ianuarie 2005

*** O.M.F.P. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în M.O.766 Partea I din 14 noiembrie 2009