Controlul Preventiv Si Ulterior al Cheltuielilor Exercitat de Trezorerie
C U P R I N S:
Cap. I. ROLUL ȘI IMPORTANȚA CONTROLULUI ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
1.1. Conceptul de control financiar și poziția generală a controlului în economia de piață
1.2. Obiectul, importanța și rolul controlului financiar
Organismele care realizează activitatea de control financiar. Principalele acte normative care reglementează activitatea de control financiar
Cap. II . ORGANIZAREA TREZORERIEI PUBLICE
2.1. Necesitate și concept
2.2. Organizare și atribuții
Principii și mecanisme de funcționare ale trezoreriei finanțelor publice
Cap. III. CONTROLUL PREVENTIV ȘI ULTERIOR AL CHELTUIELILOR EXERCITAT DE TREZORERIE
3.1. Controlul financiar al statului pe linia utilizării resurselor
3.2. Controlul preventiv exercitat de Trezoreria Statului
3.3. Controlul ulterior sau de ghișeu, exercitat de Trezoreria Statului
3.3.1. Controlul ce vizează aspectul de formă
3.3.2. Controlul respectării disciplinei bugetare
3.3.3. Controlul respectării temeiului legal
3.4. Controlul operațiunilor
BIBLIOGRAFIE
Cap. 1. ROLUL ȘI IMPORTANȚA CONTROLULUI
ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ
1.1. Conceptul de control financiar și aspecte generale ale controlului în economia de piață
Societatea românească traversează o perioadă de schimbări majore, produse de tranziția de la un sistem centralizat la un sistem democratic, care preocupă atât oamenii de știință, cât și economiștii și oamenii de acțiune-guvernanții, ceea ce pune problematica economică în centrul întrebărilor și implicit al răspunsurilor.
Trecerea României la o economie de piață, al cărui mecanism este constituit de consolidarea și îmbinarea organică a legilor pieței cu acțiunea statului și al cărui fundament este constituit de proprietatea privată, se confirnă a fi un proces cu largi implicații și complex, un proces de durată și dificil.
Această economie nu e lipsită de abuzuri și nedereptăți, iar unele dintre acestea sunt serioase, dar în același timp se poate afirma că, spiritul întreprinzător și întreprinderea particulară modernă, împreună cu democrația politică, constituie cea mai bună perspectivă de păstrare a libertății și oferă cele mai convenabile căi de dezvoltare economică și prosperitate generală. Premisa libertății, a șansei și a riscului este elementul care unește economiile de piață moderne cu democrația politică.
Autonomia agenților economici poate fi abordata doar într-un sistem de interdependențe și interacțiune în care fiecare, indiferent de forma de organizare și de domeniul activității sale, este dependent de ceilalți, conduși ei înșiși de propriile lor interese.
Într-o economie de piață, în care activitățile economice se materializeaza în obținerea profitului și a satisfacțiilor, această libertate a agenților economici trebuie înțeleasă ca o răspundere, ca o imensă responsabilitate pe care aceștia o au față de sine, față de societate. Ca forma de organizare a vieții economice, în societatea contemporană, economia de piață se realizează prin intermediul agentului economic–firmă.
În economia de piață, scopul oricărui agent economic se concretizează în realizarea de profit.
Astfel, agenții economici sunt nevoiți să dea examenul riguros, exigent, dar drept al pieței, având la bază cererea–oferta, care se ghidează după criteriul eficienței, al suprapunerii activității economice cu nevoile reale ale consumatorilor.
Pentru a obține profit, ei trebuie să dețină o înaltă abilitate de adaptare la cerințele și legile pieței, ale concurenței loiale. Pe lângă aceasta, agenții economici mai au nevoie de aport financiar, material, uman – fizic.
O condiție primordială a obținerii profitului este operația reală cu privire la patrimoniul, activitatea comercială și economică desfășurată și de rezultatele acesteia concretizate în pierdere sau profit.
Cu ajutorul contabilității reale operative și al controlului financiar organizat și exercitat în mod competent și exigent se realizează cunoașterea situației patrimoniului și a capacității acestuia de a genera profit, a solvenței comerciale, ori a falimentului în care se pot afla agenții economici la un moment dat.
Asigurarea corectitudinii, exactității și realităților cu privire la situația unui agent economic constituie o problemă de mare raspundere a controlului financiar.
Prin control, conducerea își asigură informarea reală, dinamică, preventivă care ridică valoarea concluziilor și calitatea deciziilor. Controlul pătrunde în esența fenomenelor și contribuie la conducerea științifică și eficientă, sesizează aspecte negative în momentul în care acestea se manifestă ca tendință și intervine operativ pentru prevenirea și lichidarea cauzelor.
Controlul, ca formă de cunoaștere este lipsit de sens dacă nu se manifestă și ca formă de perfecționare a modului de gestionare a patrimoniului și de organizere și conducere a acestuia.
Pe această linie controlul are ca direcții esențiale:
organizarea mai bună a muncii;
întărirea ordinii și disciplinei în organizarea și desfășurarea activității economice, a disciplinei tehnologice;
gospodărirea mai atentă a mijloacelor de muncă, materiale și financiare;
descoperirea operațiilor nereale, neeconomice și nelegale;
preîntâmpinarea apariției deficienței, neregulilor și a pagubelor;
evaluarea eficienței rezultatelor obținute;
recuperarea abaterilor constatate și perfecționarea activității viitoare.
Controlul, în acepțiunea lui semantică, este o analiza permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații, pentru a urmări mersul și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
El este o supraveghere continuă, morală sau materială.
Controlul este o verificare, o inspecție atentă a corectitudinii unui act, o examinare minuțioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism, a unui proces.
În concluzie, controlul este o funcție a conducerii, un mijloc de cunoaștere a realității și de cercetare a erorilor. Este o componentă intrinsecă a managementului, iar din punct de vedere al exercitării sale, este o activitate umană, autonomă și specifică, care servește atât conducerii firmei societăților și partenerilor ei cât și autorităților publice și chiar populației.
Astfel controlul are mai multe funcții specifice dintre care menționăm:
funcția de prevenire și funcția de perfecționare;
funcția de constatare a situației și funcția de cercetare;
funcția de cunoaștere și funcția de evaluare;
funcția educativă și funcția stimulativă.
1.2. Obiectul, importanța și
rolul controlului financiar
Controlul financiar cuprinde în sfera sa, sub aspect legal, teoretic și practic, problematica foarte complexă, specifică domeniului economic și financiar în interacțiunea și condiționarea sa reciprocă cu domeniul tehnic-tehnologic, juridic etc.
Controlul financiar cercetează viața economică la nivel micro și macroeconomic, privită prin prisma corectitudinii operațiilor, dar și a eficienței cu care sunt gospodărite, utilizate și cheltuite, resursele materiale, financiare și umane.
Gradul de dezvoltare economico-social, diversitatea de activități și inter-relațiile ce se stabilesc între acestea determină, la nivel de concept, conținutul controlului, care cuprinde în obiectul său de activitate:
modul de aplicare și îndeplinire a obiectivelor stabilite;
prevenirea și înlăturarea aspectelor negative;
mediatizarea și consolidarea celor pozitive,
astfel încât în condițiile liberei inițiative, a concurenței loiale și legalității, să se asigure creșterea profitului.
Controlul financiar este o activitate de larg interes social, deosebit de utilă și necesară pentru practica economică și socială, care presupune nenumărate probleme teoretice, organizatorice si metodologice.
În acest context, obiectul controlului financiar constă în examinarea modului în care se realizează sau s-a realizat programul fixat anticipat și a modului cum se respectă principiile stabilite, cu scopul de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficiențele, pentru a le remedia și evita pe viitor.
În cadrul economiei de piață, controlul are o sfera de acțiune nelimitată, fiind implicat în toate activitățile economico–sociale. El se manifestă ca funcție a managementului, contribuind logic la îmbinarea și realizarea intereselor individuale și sociale într-un ansamblu unitar.
Importanța și necesitatea controlului financiar în condițiile economiei de piață sunt unanim recunoscute.
El este considerat ca indispensabil desfășurării activităților economico–sociale, atât de factorii de conducere, cât și de cei conduși.
Rolul controlului financiar reiese pregnant în evidență în toate fazele procesului de producție, începând de la activitățile de proiectare, contractare și pâna la finalizarea acestora și înregistrarea rezultatelor obținute.
În condițiile economiei de piață este necesară întărirea instituției controlului financiar, atât sub aspectul modului de organizare, cât și sub aspectul cuprinderii acestuia în economie.
De altfel, controlul financiar nu trebuie și nici nu poate să scape procesului general de reformă, care se desfășoară în prezent în toate sistemele și subsistemele economice și în special în cele referitoare la buget, bancă, fiscalitate, contabilitate.
De asemenea, rolul controlului financiar a crescut și căpătat noi valențe prin reevaluarea obiectului său de activitate și al răspunderilor ce îi revin. În condițiile actualului proces de privatizare, determinat de sistemul nou de relații ce se stabilesc între stat și agenții economici privin interdependența și autonomia acestora, a aportului decisiv al agentilor economici la deciziile cu caracter financiar, bugetar și fiscal pe care le adoptă legislația specifică apărută în domeniu, rolul controlului financiar dobândește noi dimensiuni.
Pentru realizarea funcțiilor amintite controlul este organizat în mai multe forme:
După criteriul sferei de cuprindere:
control anticipat sau preventiv care contribuie la folosirea cu maxim de eficiență a mijloacelor materiale și bănești, la întărirea ordinii și creșterii răspunderii în angajarea și efectuarea cheltuielilor, respectarea strictă a legislației de gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă și a eventualelor deficiențe înainte de a se produce efecte negative.
controlul operativ – curent, sau concomitent, care se suprapune aproape în totalitate în timp și spațiu, cu conținutul nemijlocit de conducere la diferite nivele. El acționează sistematic, zi de zi, surprinde procesele economice și financiare în curs de desfășurare și permite astfel, intervenția operativă pentru asigurarea continuării eficienței.
controlul financiar post–operativ, sau ulterior, care se exercită după desfășurarea activităților economico – financiare cu privire la gestiunea patrimoniului, având ca scop:
existența și utilizarea rațională a patrimoniului;
aplicarea corectă a legislației cu caracter financiar;
modul de efectuare a cheltuielilor și realizarea veniturilor;
analiza situației financiare.
După modul de corelare cu interesele economico – financiare pentru care este organizat, controlul financiar are două forme:
controlul financiar al statului care cuprinde în sfera sa administrarea și utilizarea mijloacelor financiare publice, precum și respectarea reglementărilor financiar contabile în activitatea desfășurată de către agenții economici (regii autonome, societăți comerciale) în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.
Concret controlul financiar al statului are ca obiective:
administrarea și utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de funcționare și întreținere a organelor centrale și locale ale administrației de stat și unităților finanțate de la buget;
utilizarea fondurilor acordate de stat pentru finalizarea de investiții în interes general, subvenționarea unor activități sau produse și alte destinații prevăzute de lege;
folosirea mijloacelor și a fondurilor din dotare cu respectarea reglementărilor financiar – contabile în activitatea regiilor autonome și a societăților comerciaonomico – financiare pentru care este organizat, controlul financiar are două forme:
controlul financiar al statului care cuprinde în sfera sa administrarea și utilizarea mijloacelor financiare publice, precum și respectarea reglementărilor financiar contabile în activitatea desfășurată de către agenții economici (regii autonome, societăți comerciale) în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.
Concret controlul financiar al statului are ca obiective:
administrarea și utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de funcționare și întreținere a organelor centrale și locale ale administrației de stat și unităților finanțate de la buget;
utilizarea fondurilor acordate de stat pentru finalizarea de investiții în interes general, subvenționarea unor activități sau produse și alte destinații prevăzute de lege;
folosirea mijloacelor și a fondurilor din dotare cu respectarea reglementărilor financiar – contabile în activitatea regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital de stat;
exactitatea și realitatea înregistrărilor urmând stabilirea corectă și îndeplinirea integrală și la termen a tuturor obligațiilor financiare și fiscale de stat;
controlează și previne producerea fraudelor, contravențiilor sau infracțiunilor în regim fiscal, vamal și de prețuri.
Controlul financiar propriu la instituțiile publice care este de două feluri:
controlul financiar preventiv;
controlul financiar de gestiune.
c) După nivelul la care se exercită:
controlul la nivelul microeconomic (de firmă);
controlul la nivel macroeconomic (la nivelul ansamblului economiei naționale).
După gradul de apreciere al activității controlate:
control direct, ce se realizează pe teren, adică faptic;
control indirect ce presupune verificarea actelor în birou, scriptic;
autocontrol, când fiecare verifică ceea ce face;
controlul reciproc sau mutual, când într-o echipă ce are același obiectiv fiecare poate verifica activitatea celuilalt.
După sfera de cuprindere a activității controlate:
controlul general sau de fond, va cuprinde toate actele și faptele derulate în firma respectivă referitoare la elementele patrimoniale;
controlul parțial sau tematic, cuprinde numai anumite părți, fapte și procese din elementele patrimoniale. Acest tip de control poate fi control numai de obligații fiscale, numai pe vânzări etc.
controlul prin sondaj, care verifică pe o anumită perioadă activitatea prin selecție, fie intervelele din perioada respectivă, fie anumite elemente, cele mai reprezentative, din cele supuse verificării;
controlul combinat sau mixt, îmbină diferite forme ale controlului.
Cap. 2. ORGANIZAREA TREZORERIEI PUBLICE
2.1. Necesitate și concept
După anul 1989, în viața economico-socială a țării noastre au avut loc o serie de modificări esențiale determinate în principal de trecerea de la o economie super concentrată la o economie de piață. Aceste prefaceri au generat la rândul lor noi fluxuri financiare, noi relații ale producătorilor cu finanțele publice, concentrate în prevederile bugetului de stat anual prin legea bugetară.
Pe de altă parte, noile caracteristici ale economiei de piață au condus la redefinirea obiectului de activitate al băncilor comerciale, care trebuie să răspundă necesităților multiple și complexe ale agentilor economici producători.
Prin urmare, sarcinile privind urmărirea execuției de casă bugetare au trebuit preluate de la băncile comerciale, de o instituție specializată a statului, prin care sectorul public să-și poată efectua operațiunile de încasări și plăți.
Așa a apărut necesitatea înființării trezoreriei finanțelor publice în structura Ministerului Finanțelor Publice concepută ca unitate de păstrare și administrare a banilor publici.
Preluat din limba franceză (tresor-comoară) trezoreria așa cum este definită în “Dicționarul Enciclopedic” este “ansamblul de operațiuni financiare și bănești, bugetare și extrabugetare, pe care le face statul pentru procurarea mijloacelor bănești care sunt necesare și pentru cheltuirea acestor mijloace”.
În țara noastră a existat trezorerie înainte de cel de-al doilea război mondial, dar sub altă formă.
În condițiile actuale ale trecerii la economia de piață trezoreria trebuie concepută ca un sistem operațional al Ministerului Finanțelor Publice, prin care să se efectueze în principal:
operațiuni financiare și bănești bugetare și extrabugetare ale sectorului public;
contabilitatea acestora;
controlul fiscal asupra încasării la termen a veniturilor bugetare și extrabugetare;
controlul asupra finanțării cheltuielilor sectorului public, deci al instituțiilor publice;
refinanțarea deficitului bugetar;
lansarea împrumuturilor de stat;
plasarea disponibilităților sectorului public;
Necesitatea înființării trezoreriei finanțelor publice a apărut ca urmare a unor modificări esențiale survenite în organizarea și conducerea procesului bugetar odată cu trecerea la economia de piață, concretizate în:
orientarea cu prioritate a activității Băncii Naționale a României spre problemele circulației bancare și a emisiunii monetare, renunțând la execuția bugetară, dar păstrând totuși numai contul general de trezorerie al statului;
diversificarea sistemului bancar, prin înființarea băncilor comerciale, unde în primii ani după 1989 sectorul public își avea conturile de venituri și cheltuieli, băncile care și-au orientat obiectul de activitate, renunțând la controlul încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor, îndreptându-și atenția asupra problematicii complexe și multiple ale agenților economici;
creșterea costurilor bugetare în cazul în care conturile sectorului public erau deschise la băncile comerciale urmare comisioanelor bancare și a dobânzilor aferente împrumuturilor ce s-ar lua pentru acoperirea deficitului bugetar.
Organizarea trezoreriei în cadrul sistemului finanțelor publice este determinată în primul rînd de atribuțiile ei principale, ce constau în asigurarea execuției bugetare și extrabugetare, deci pentru bugetul public național prin încasarea veniturilor și acceptarea efectuării cheltuielilor ordonanțate de ordonatorii de credite în limita creditelor aprobate, asigurarea evidenței contabile privind execuția de casă pentru toate operațiunile de încasări și plăți, asigurarea controlului fiscal asupra încasării veniturilor și a celui bancar asupra efectuării plăților și nu în ultimul rând atribuția de casier al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor, efectuarea plăților și păstrarea disponibilităților.
În al doilea rând, organizarea trezoreriei în cadrul sistemului finanțelor publice este deteminată de necesitatea scurtării circuitelor necesare pentru realizarea procesului bugetar, prin reducerea timpului de prelucrare a datelor și posibilitatea de informare operativă a factorilor de decizie pe plan local și național în ceea ce privește evoluția procesului bugetar, putându-se interveni eficient prin mijloace specifice, atât la menținerea și consolidarea capacității de plată a operatorilor economici și deci la eliminarea blocajului financiar cât și în realizarea unei circulații bănești sănătoase.
Trezoreria asigură organizarea celor mai bune condiții pentru exercitarea controlului prin organele proprii ale Ministerului Finanțelor Publice privind realizarea veniturilor.
Astfel se creează posibilitatea efectuării unui control riguros asupra documentelor în legătură cu: temeiul legal prin care s-a stabilit obligația virării de impozite și taxe către buget; respectarea termenelor de virare a veniturilor; încadrarea în reglementările în vigoare privind virarea impozitelor pe bugete și înregistrarea veniturilor pe capitole și subcapitole prevăzute de clasificația bugetară.
Exercitarea controlului prin trezorerie constituie instrumentul sigur de a gestiona eficient și a pune ordine în utilizarea fondurilor de către instituțiile publice.
Trezoreria asigură acel control preventiv riguros pentru toate plățile dispuse de ordonatorii de credite, sub aspectul legalității, al încadrării în prevederile bugetare și în disponibilitățile bănești existente la un moment dat.
Referindu-se la fluxurile curente de ieșiri în legătura cu eliberarea numerarului necesar institituțiilor publice prin casieria trezoreriei teritoriale avem exemplul județelor înființate în prima parte a anului 1993 care funcționează în condiții foarte bune și în prezent.
Varianta în care trezoreriile teritoriale nu au casierii de plăți a fost agreată ulterior și este cazul celor înființate după 1 octombrie 1993, situație în care efectuarea plăților în numerar pentru instituțiile publice se face printr-o bancă comercială stabilite de către directia de trezorerie pe baza convenției intervenite între Ministerul Finanțelor Publice și Băncile Comerciale, dar este o soluție prin care trezoreria își pierde din funcționalitate.
De asemenea, trezoreria publică prezintă importanță deosebită pentru că prin ea se realizează perfecționarea sistemului informațional și decizional, folosindu-se sisteme de prelucrare automată a datelor, obținîndu-se astfel informații certe, operative în legătură cu execuția bugetară, asigurându-se eficiență sporită în luarea deciziilor.
În acest context se asigură informații zilnice în legătură cu încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor, înregistrarea deficitului, disponibilitățile din conturile trezoreriei și altele, ceea ce asigură o bază eficientă de date în vederea luării deciziilor.
Astfel, Ministerul Finanțelor Publice dispune de instrumentul pentru stabilirea strategiei pe termen scurt și lung în domeniul finanțelor publice cunoscând ansamblul informațiilor privind derularea execuției prin sistemul Trezoreriei.
2.2. Organizare și atribuții
Pentru cuprinderea într-un sistem unitar a operațiilor financiare ale serviciului public, trezoreria finanțelor publice a fost organizată atât la nivel central cât și teritorial având sarcini prevăzute în Normele Metodologice nr.5318/1992 ale Ministerului Finanțelor Publice privind organizarea și funcționarea trezoreriilor finanțelor publice, în baza H.G. nr.78/1992 și prin Legea nr.500/11.07.2002 cu modificări și completări de Norme Metodologice din 08.12.2003 privind finanțele publice.
Corespunzător acestor prevederi, execuția de casă a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale, a bugetelor fondurilor speciale și mijloacelor extrabugetare se realizează prin trezoreria statului asigurându-se:
încasarea veniturilor bugetare;
efectuarea cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate legal;
încasarea veniturilor extrabugetare și efectuarea plăților dispuse din acestea și a fondurilor speciale prin conturi distincte, pe instituții publice și categorii de resurse;
gestionarea datoriei publice interne și externe prin urmărirea împrumuturilor guvernamentale interne și externe și folosirea acestora, precum și a celor garantate de stat, potrivit destinațiilor prevăzute în contract, rambursarea ratelor la scadență și plata dobânzilor aferente;
efectuarea altor operațiuni financiare în contul organelor administrative publice centrale și locale.
Totodată prin trezorerie se pot efectua și alte operațiuni, cum sunt:
păstrarea disponibilităților reprezentând contravaloarea în lei a ajutoarelor externe, nerambursabile, primite pe bază de acorduri și înțelegeri guvernamentale și de la organismele internaționale și utilizarea acestora pe bază de hotărâri ale guvernului, potrivit destinațiilor stabilite de donator sau pentru cheltuieli de capital, sectoare publice sau economice, după caz;
efectuarea de plasamente financiare pe termen din disponibilitățile aflate în contul general al trezoreriei statului prin Banca Națională a României.
Structura organizatorică a trezoreriei statului definite și trezorerii ale finanțelor publice sau conceput și realizat corespunzător structurii organizatorice a aparatului Ministerului Finantelor Publice, adică la nivel central, în cadrul Ministerului Finantelor Publice, la nivel județean în cadrul Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice și trezoreriile teritoriale la nivelul subunităților din cadrul Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice respectiv municipii în cadrul Administrațiilor Financiare.
Această structurare organizatorică s-a realizat avându-se în vedere pe de o parte circuitul fluxurilor execuției bugetare, iar pe de altă parte realizarea execuției bugetare teritoriale în corelație directă cu domiciliul fiscal fie al contribuabililor în ceea ce privește încasarea veniturilor, deci formarea resurselor, fie al consumatorilor în ceea ce privește utilizarea resurselor bugetare. După cum se vede, trezoreriile finanțelor publice ce fac parte integrantă din unitățile subordonate Ministerului Finanțelor Publice, sunt organizate la nivelul acestora, însă nu în mod obligatoriu la fiecare subunitate la nivel de oraș, sau percepție rurală.
Odată cu eliminarea centralizării excesive a tuturor resurselor și cheltuielilor statului într-un buget unic, s-a îmbunătățit și structura aparatului financiar teritorial urmându-se întărirea rolului și importanței unității fiscale teritoriale în cadrul căreia funcționează activitatea de trezorerie.
În plan intern, fiecare trezorerie are servicii, birouri sau compartimente care să răspundă nevoilor concrete de realizare a execuției de casă ce presupune un flux operațional închegat continuu, veridic și corelat, specific activității bancare și de evidență.
La nivelul Direcției Generale a Finanțelor Publice Caraș-Severin funcționează Direcția Județeană de Trezorerie și Contabilitate Publică cu 4 compartimente distincte și anume:
compartimentul buget și contabilitate publică;
compartimentul urmărirea activității de vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie;
serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei;
serviciul îndumarea și verificarea activității trezoreriei locale.
Compartimentul buget si contabilitate publică funcționează în cadrul Drecției de Trezorerie și Contabilitate Publică având următoarele atribuții:
organizează și coordonează acțiunea de elaborare de către ordonatorii principali de credite a proiectelor bugetelor locale, potrivit Legii finațelor publice locale nr.189/1998 legii anuale a bugetului de stat și metodologiei elaborate de Ministerul Finanțelor Publice în acest sens;
verifică, centralizează și întocmește sinteza proiectelor bugetelor locale pe ansamblul județului, pe baza propunerilor ordonatorilor pincipali de credite, în etapele prevăzute în legea privind finanțele publice locale, pe care le depune Publice;
după aprobarea Legii bugetului de stat asigură asistența tehnică de specialitate pentru repartizare pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și comunică tansferurile din bugetul de stat pe ansamblul județului și pe proiecte cu asemenea finanțare;
transmite Ministerului Finanțelor Publice propunerile ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale pe ansamblul județului privind repartizarea pe trimestre a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și a transferurilor cu destinație specială, după care comunică acestora repartizarea pe trimestere aprobată;
pe baza bugetelor locale aprobate de către consiliile locale și județene, în condițiile legii, întocmește și transmite Ministerului Finanțelor Publice bugetul centralizat pe ansamblul județului cu repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor, grupate pe comune, orașe, municipii și bugetului propriu al județului, pe structura clasificației bugetare stabilită de Ministerul Finanțelor Publice;
verifică listele de investiții aprobate ca anexă la bugetul local de către Consiliul Local, urmărindu-se ca obiectivele înscrise în programul de investiții să aibă documentațiile tehnico-economice, respectiv notele de fundamentare privind utilitatea și oportunitatea realizării cheltuielilor de investiții elaborate și aprobate potrivit dispozițiilor legale;
asigură centralizarea bugetelor rectificative de către consiliile locale și județene pe parcursul exercițiului bugetar la termenele stabilite prin actele normative emise în acest scop și întocmește sinteza pe ansamblul județului;
colaborează cu celelalte unități, direcții și compartimente din componența Direcției Generale a Finanțelor Publice.
Compartimentul urmărirea activității de vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie funcționează în cadrul Direcției Trezorerie și Contabilitate Publică având următoarele atribuții:
urmărește aplicarea Normelor Metodologice ale Ministerului Finanțelor Publice cu privire la derularea prin unitățile Trezoreriei Statului a operațiunilor legate de certificatele de trezorerie emise pentru populație;
dispune măsuri pentru organizarea atât la nivelul Trezoreriei județene cât și la trezoreriile din subordine a operațiunilor privind vânzarea certificatelor de trezorerie pentru populație, inclusiv a răscumpărării acestora și a plății dobânzilor, în condiții de securitate;
asigură instruirea personalului Trezoreriei în legătură cu operațiunile cu privire la completarea, verificarea și gestionarea certificatelor de trezorerie pentru populație, întocmirea documentelor, a registrelor, operațiuni de casierie;
asigură ridicarea carnetelor de certificate de trezorerie pentru populație tipărite de Imprimeria Națională și transportul acestora în condiții de securitate, distribuie trezoreriilor din subordine aceste carnete asigurând evidența riguroasă a acestora conform Normelor Metodologice ale Ministerului Finanțelor Publice;
în cazul certificatelor de trezorerie pentru populație în formă materializată, asigură în cantități suficiente la toate ghișeele, pe perioada emisiunilor, a certificatelor de trezorerie pentru populație, precum și a tuturor celorlalte formulare specifice activităților ocazionale de emisiunea și răscumpărarea acestora;
supraveghează activitatea de vânzare a ceritificatelor de trezorerie pentru populație, precum și modul de încasare a contravalorii acestora, răscumpărarea acestora, calculul și plata dobânzilor, întocmirea documentelor, organizarea și conducerea evidențelor operative și contabile la trezoreriile din subordine;
primește de la trezoreriile din subordine situațiile de raportare prevăzute de Normele Metodologice și întocmește în termenele stabilite situațiile de raportare privind vânzarea și rascumpărarea CTP, plata dobânzilor pe structura acestora, precum și cele referitoare la stocul de CTP neutilizat aflat în județul respectiv;
elaborează rapoarte cu privire la modul de derulare a operațiunilor legate de emisiunea și răscumpărarea CTP și propune măsuri operative pentru eliminarea neajunsurilor constatate.
Serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei funcționează în cadrul Direcției de Trezorerie și Contabilitate Publică și are următoarele atribuții:
conduce și organizează evidența contabilă a contului curent al trezoreriei statului deschis județeană a Băncii Naționale a României în care se înregistrează operațiunile de încasări și plăți;
verifică pe baza extrasului de cont a documentelor atașate la acesta, primite de Naționale a României operațiunile de încasare a veniturilor bugetare și le transmite la trezoreriile teritoriale în funcție de sediul fiscal al plătitorilor de impozite și taxe;
efectuează zilnic decontarea din contul curent al trezoreriei statului a documentelor de plăți trimise de trezoreriile locale și urmărește aplicarea procedurilor de decontări de valori mici și valori mari;
asigură înregistrarea zilnică a operațiunilor de încasări și plăți derulate prin contul curent al trezoreriei statului și urmărește concordanța soldurilor corespondente ale trezoreriilor locale cu conturile din contabilitatea proprie.
întocmește la finele fiecărei zile balanța de verificare și verifică prin sondaj soldurile conturilor de corespundență cu trezoreriile locale;
primește dispoziții bugetare de repartizate/retragere prin corespondență de Publice, pe care le transmite trezoreriilor operative la care ordonatorii secundari și terțiari au conturile deschise;
pe baza cererilor privind alimentarea cu numerar pentru efectuarea de plăți transmise de trezoreriile operative fără casierii-tezaur procedează la întocmirea documentelor pentru virarea sumelor în conturile acestora deschise la filialele băncilor comerciale din județ.
elaborează și raportează zilnic, lunar, trimestrial și anual execuția bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetelor locale, fondurilor speciale și veniturilor extrabugetare în structura și la termenele stabilite prin norme ale Ministerului Finanțelor Publice.
Serviciul îndrumarea și verificarea activității trezoreriei locale funcționează în cadrul Direcției Trezorerie și Contabilitate Publică și are următoarele atribuții:
asigură, potrivit programelor stabilite, verificarea activității trezoreriilor locale urmărind în mod deosebit:
organizarea efectuării operațiunilor de încasări și plăți în numerar de la persoane fizice și juridice; fluxul operațiunilor, verificarea documentelor, gestiunea casei-tezaur, restituirea de venituri prin casieria sa;
fluxul operațiunilor de încasare a veniturilor bugetare prin virare din conturi deschise la trezoreria statului sau la băncile comerciale; întocmirea corectă și cu toate elementele a documentelor de plată; înscrierea conturilor potrivit clasificației bugetare; evidențierea zilnică a încasărilor ; organizarea și conducerea evidenței analitice a încasărilor impozitelor și taxelor pe plătitori; aplicarea procedurilor de compensare a diferitelor surse de venituri; analiza conturilor pe plătitori, inclusiv a balanțelor de verificare s.a.;
verificarea modului de finanțare a cheltuielilor bugetare; controlul efectuat asupra cheltuielilor, deschiderea creditelor bugetare și evidențierea corectă pe conturi în contabilitate, verificarea semnăturilor pe documentele care angajează plăți; decontarea zilnică din conturile de cheltuieli a documentelor prezentate de instituțiile publice; respectarea limitei și destinației creditelor bugetare deschise; eliberarea extraselor de cont titularilor; certificarea plăților de casă și a disponibilităților în bilanțul contabil al ordonatorilor de credite;
legalitatea constituirii fondurilor și respectarea destinației și utilizării acestora, precum și transferarea sumelor în conturile ordonatorilor principali de credite;
organizarea și funcționarea contabilității trezoreriei; înregistrarea zilnică a operațiunilor de încasări și plăți; folosirea corectă a conturilor din planul de conturi; întocmirea zilnică a balanței de verificare; analiza conturilor; elaborarea lucrărilor privind raportarea execuției financiare la termenele stabilite de Ministerul Finanțelor Publice; elementele care au stat la baza informărilor periodice și a bilanțurilor contabile;
asigură îndrumarea metodologică a trezoreriilor teritoriale, urmărind respectarea instrucțiunilor și a normelor legale în domeniu;
verifică și coordonează aplicarea măsurilor privind încheierea exercițiului financiar;
îndrumă metodologic trezoreriile pe linie de casierie urmărind respectarea instrucțiunilor și a normelor existente, propunând măsuri de îmbunătățire a activității;
centralizează zilnic și transmite a României Sucursala Județană situația operațiunilor cu numerar;
centralizează și transmite lunar a României Sucursala Județeană “Darea de Seamă privind specificarea casei de circulație pe cupiuri”;
asigură aprovizionarea cu materiale consumabile și dotări specifice activității de trezorerie pe baza necesarului transmis la unitățile de trezorerie, în limita sumelor repartizate de Ministerul Finanțelor Publice , conform legislației în vigoare.
asigură întreținerea și funcționarea programului informatic propriu al trezoreriilor teritoriale;
întocmește referate și rapoarte lunare de activitate care se prezintă conducerii Direcției Contabilității Publice din Ministerul Finanțelor Publice.
îndeplinește orice alte atribuții date de către directorul Direcției Trezorerie și Contabilității Publice.
În cadrul Admnistrației Finanțelor Publice a municipiului Reșița funcționează Trezoreria Municipală având următoarea structură organizatorică:
serviciul încasarea și evidența veniturilor bugetare;
serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice;
compartimentul de administrare a conturilor agentilor economici;
serviciul administrarea contabilității trezoreriei statului;
serviciul casieri tezaur, vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie.
Serviciul încasarea și evidența veniturilor bugetare are în vedere realizarea următoarelor obiective:
verifică documentele de încasare în numerar și prin virament a veniturilor bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, fondurilor speciale și veniturilor extrabugetare și încadrarea corectă pe subdiviziunile clasificației bugetare;
asigură încadrarea corectă a veniturilor bugetare pe surse și bugete componente în conformitate cu legislația în vigoare;
conduce evidența veniturilor încasate pe surse conform subdiviziunilor clasificației bugetare aprobate și pe bugete componente, precum și evidența analitică pe plătitori, în cazurile stabilite de normele în vigoare;
răspunde de păstrarea și evidențierea tuturor documentelor ce fac obiectul activității desfășurate urmărind circuitul acestora în cadrul legal;
verifică și avizează prelevarea din veniturile bugetare încasate a sumelor pentru alcătuirea fondurilor de stimulare a personalului potrivit reglementărilor legale;
întocmește jurnalul privind încasarea veniturilor, înregistrând în ordine cronologică și sistematică operațiunile realizate doar pe baza documentelor justificative (C.E.C.-uri, foi de vărsământ, ordine de plată etc.) indicându-se corect conturile sintetice și analitice;
verifică operațiunile înregistrate în conturile de venituri cu debitul conturilor “Casa” și “Cont corespondent al trezoreriei”;
Serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor instituțiilor publice are în vedere realizarea următoarelor obiective:
exercită controlul documentelor de plăți prezentate de ordonatorii de credite asigurând în mod deosebit respectarea încadrării plăților în limita creditelor bugetare repartizate pe subdiviziunile clasificației bugetare potrivit prevederilor din bugetele aprobate, precum și limita disponibilităților aflate în cont, după caz;
verifică documentele justificative și deschide în contul ordonatorilor de credite conturile de cheltuieli și de disponibilități aplicând prevederile din Normele Metodologice;
administrează evidența analitică a cheltuielilor bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului și in cadrul acestora pe capitole și titluri, dar și a cheltuielilor din fonduri speciale și din venituri extrabugetare pe titulari;
controlează documentele privind repartizarea creditelor din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale și asigură evidența acestora pe subdiviziunile clasificației bugetare;
verifică documentele privind finanțarea investițiilor instituțiilor publice din fondurile bugetare și extrabugetare potrivit normelor Ministerului Finanțelor Publice, asigurând evidențierea pe obiective și surse;
întocmește jurnale zilnice de înregistrare a plăților prin conturile deschise pe seama ministerelor și instituțiilor publice înregistrând în ordine cronologică și sistematică operațiile realizate numai pe bază de documente justificative (C.E.C-uri, ordine de plată etc.), indicându-se corect conturile sintetice și analitice;
verifică operațiunile înregistrate în conturile de cheltuieli cu creditul conturilor “Casa” și “Cont corespondent al trezoreriei”;
Compartimentul administrarea conturilor agenților economici, medici de familie are in vedere realizarea urmatoarelor obiective:
verifică documentele prezentate și elaborează pe seama agentilor economici, medicilor de familie, conturi, aplicând normele metodologice;
exercită controlul documentelor de plăți aduse de agenții economici, medicii de familie etc., efectuând respectarea încadrării plăților în limitele disponibilităților aflate în cont;
întocmește jurnale zilnice de înregistrare a plăților prin conturile deschise, înregistrând în ordine cronologică și sistematică operațiunile efectuate numai pe bază de documente justificative (C.E.C.-uri, ordine de plată) indicând corect conturile sintetice și analitice;
verifică operațiunile înregistrate în conturi cu creditul conturilor “Casa” și “Cont corespondent al trezoreriei” precum și operațiunile privind plățile pentru impozite și taxe datorate;
transmite sub semnătura șefului de serviciu la serviciul administrarea și contabilitatea contului general al trezoreriei statului, jurnalele de înregistrare a cheltuielilor și documentele justificative care au stat la baza înregistrării;
urmărește executarea creanțelor bugetare în conformitate cu legislația în vigoare, prin înființarea de popriri asupra disponibilităților agenților economici aflate în conturi deschise la trezoreria statului, conform titlurilor executorii elaborate de organele în drept.
Serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei are în vedere realizarea următoarelor obiective:
asigură contabilitatea sintetică și analitică referitoare la execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului trezoreriei statului, a veniturilor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială, prin înregistrarea în conturi sintetice și analitice, în ordine cronologică și sistematică a tuturor operațiunilor de încasări și plăți, pe baza documentelor justificative și a planului de conturi;
controlează contul corespondent al trezoreriei deschis de Trezorerie și Contabilitate Publică;
asigură efectuarea operațiunilor de decontare internă și cele prin Direcția Județeană de Trezorerie și Contabilitate Publică;
pregătește și emite zilnic extrasele de cont privind conturile de venituri și cheltuieli dar și conturile de disponibilități.
Serviciul casierie tezaur, vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie are în vedere realizarea următoarelor obiective:
efectuează operațiunile de încasări și plăți în numerar pe baza documentelor de încasări și plăți verificate de serviciul încasarea și evidența veniturilor sau verificarea cheltuielilor instituțiilor publice, după caz;
verifică, numără și împachetează corespunzător numerarul încasat, întocmește jurnalele caselor de încasări și plăți și a casei tezaur;
conduce zilnic evidența intrărilor și ieșirilor de numerar, stabilește soldul zilnic, compară soldul zilnic din jurnalul de casă cu cel faptic prezent în casierie;
ridică numerar din contul de disponibil deschis pentru a asigura necesarul de numerar pentru realizarea plăților prin casierie;
urmărește încadrarea în plafonul de casă și depune suma ce depășește plafonul în contul trezoreriei statului de sau județeană de trezorerie și contabilitate publică, după caz;
asigură integritatea și securitatea numerarului existent în casierie în timpul zilei operative, depozitarea în condiții de siguranță la finele zilei operative, închiderea și sigilarea caselor;
asigură păstrarea și utilizarea, cu ajutorul evidenței caracteristice pentru documentele cu regim special, a certificatelor de trezorerie în forma materializată și dematerializată pe emisiuni distincte și în cadrul acestora pe termene, scadențe și valori nominale;
organizează și efectuează operațiunile de încasare din vânzarea certificatelor de trezorerie în cadrul termenelor de începere și închidere a emisiunilor;
la răscumpărarea certificatelor de trezorerie, garantează rambursarea la scadență a valorii nominale a certificatelor de trezorerie vândute și prezentate de persoane fizice, inclusiv a dobânzii aferente perioadei subscrise, cât și a dobânzii la vedere pentru certificatele de trezorerie transformate în certificate de depozit, asigurând în acest scop numerarul necesar.
Principii și mecanisme de funcționare ale trezoreriei finanțelor publice
Legea finanțelor publice din 1991 reflectă relațiile financiare ale statului cu agenții economici și contribuabili, dar nu a precizat toate implicațiile care se pot ivi în economia de piață în legătură cu gestiunea publică.
Aprobarea acestei legi a reprezentat un pas înainte definind activitatea generală a finanțelor publice prin includerea elaborării și executării bugetului public, național, a fondurilor extrabugetare. Trebuie precizat însă, că la elaborarea finanțelor publice în anul 1991 nu s-a statutat încă locul și rolul trezoreriei finanțelor publice în sistemul relațiilor financiare ale țării noastre cu atât mai mult cu cât Banca Națională a României ca bancă a statului, începând cu anul respectiv, renunțase la organizarea și efectuarea operațiilor privind execuția de casă a bugetului, urmărirea realizării veniturilor și efectuării cheltuielilor. Totuși, prin Legea finanțelor publice s-a prevăzut că Ministerul Finanțelor Publice, în întocmirea, aprobarea și execuția bugetului public național, folosește instrumente de analiză atât în faza de elaborare, cât și în faza de execuție, supraveghează realizarea echilibrului financiar, monetar și valutar a datoriei interne și externe a statului.
În scopul realizării acestor deziderate, Ministerul Finanțelor Publice întocmește, coordonează și folosește în condițiile legii pentru conducerea trezoreriei naționale, documente de analiză fundamentală, cum ar fi: balanța creanțelor și angajamentelor externe, pe țări etc.
Prin Legea contabilității, Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să organizeze contabilitatea trezoreriei finanțelor publice în legătură cu execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială, gestiunea datoriei publice interne și externe, precum și alte operațiuni financiare efectuate în contul instituției publice. Astfel, Publice, potrivit Hotărârii Guvernului, s-a organizat începând cu anul 1992 Trezoreria Finanțelor Publice.
Trezoreria este concepută ca un sistem unitar, atât la nivel central, cât și la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, în scopul de a cuprinde operațiunile financiare ale sectorului public.
La nivelul central, trezoreria funcționează în cadrul Direcției Generale a Trezoreriei din Ministerul Finanțelor Publice, prin ea desfășurându-se anumite operațiuni specifice și anume:
elaborarea instrucțiunilor privind organizarea și funcționarea trezoreriilor sprijinind activitatea acestora;
asigurarea evidenței contabile privind constituirea și utilizarea tuturor fondurilor statului;
deschiderea creditelor bugetare la trezoreriile teritoriale, trezoreria centrală având contul de corespondent Centrală;
efectuarea operațiunilor de decontare între trezoreriile județene;
gestionarea fondurilor de destinație specială, constituite la nivelul economiei naționale;
administrarea conturilor de clearing, barter și cooperarea economică în conformitate cu acordurile guvernamentele;
contractarea, gestionarea și evidența împrumuturilor pentru acoperirea deficitului bugetar;
gestionarea datoriei publice interne și externe;
elaborarea lucrărilor de execuție bugetară și a contului trezoreriei în structurile și termenele stabilite și elaborarea raportului și contului general de execuție a bugetelor de stat și a fondurilor speciale și extrabugetare.
În primul rând în teritoriu, la nivelul județelor și a municipiului București, trezoreria este organizată ca direcție cu următoarele servicii componente: (compartimentul buget și contabilitate publică; compartimentul urmărirea activității de vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie; serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei; serviciul îndrumarea și verificarea activității trezoreriei locale), în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice din trezoreriile județene și a municipiului București se realizează coordonarea și sintetizarea fluxurilor financiare ale celorlalte trezorerii locale, gestionând totodată, contul corespondent al său, deschis la sucursala Băncii Naționale.
De asemenea, prin trezoreria județeană și ce a municipiului București sunt gestionate conturile corespondente ale trezoreriilor din subordine și se asigură efectuarea operațiilor de decontare între trezoreriile locale și instituțiile bancare corespondente. La acest nivel de organizare al trezoreriei se deschid credite bugetare dispuse de ordonatorii de credite secundari finanțați din bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, la toate trezoreriile municipale, orășenești și de percepție (de sector și de percepție-cazul municipiului București). Tot aici se elaborează lucrări de sinteză și analiză privind executia bugetară pe care o raportează periodic la nivelul Ministerului Finanțelor Publice și dispune măsuri pentru organizarea încheierii exercițiului financiar la nivelul județului și a municipiului București și întocmește bilanțul contabil centralizat al trezoreriei, analizând conturile de activ și de pasiv și elaborând raportul de analiză.
La acest nivel se asigură și coordonarea activității compartimentelor casierie tezaur cu privire la asigurarea numerarului necesar realizării plăților, redistribuirea soldului de casă si determinarea plafoanelor de casă.
În al doilea rând, la nivelul municipiilor (sectoarelor municipiului București), orașelor și comunelor sunt organizate trezorerii, între ele și trezoreria județeană realizându-se fluxuri operaționale de decontare. Astfel trezoreria municipală organizată la nivel de administrație financiară a municipiului are în structura sa:
serviciul încasarea și evidența veniturilor bugetare;
serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice;
compartimentul administrarea conturilor agentilor economici;
serviciul administrarea contabilității trezoreriei statului;
– serviciul casierie tezaur, vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie.
Trezoreria orășenască, organizată ca serviciu în cadrul Admnistrației Financiare are activități de: control cheltuieli, control venituri, contabilitate, decontări si casierie.
Trezoreria rurală funcționează cu aceleași activități ca și trezoreria orășenească.
Trezoreriile organizate la nivel de municipiu (sectoare), orașe și percepții rurale, sunt unități direct funcționale prin care se exercită o parte însemnată a funcțiilor de casă.
În primul rând se distinge funcția de casier al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor din impozite, taxe, alte venituri în numerar, de la agenții economici, instituții publice și contribuabili; eliberarea de numerar la cererea instituțiilor publice din conturile acestora în vederea efectuării de plăți prin casieria proprie, precum și păstrarea disponibilităților.
În al doilea rând se distinge funcția de control financiar preventiv asupra încasării veniturilor, cu încadrarea în conturile sintetice și analitice corespunzătoare clasificației bugetare și asigurarea evidenței analitice de plătitor precum și asupra încadrării dispuse de ordonatorii de credite în prevederile și destinația aprobate prin bugetul anual.
În al treilea rând, se distinge funcția de asigurare a contabilității sintetice și analitice a execuției de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială cu ajutorul conturilor analitice și sintetice desfășurată pe subdiviziunile clasificației bugetare, urmând în mod deosebit întocmirea zilnică și lunară a balanței de verificare privind operațiile derulate prin trezorerie și asigurarea lucrărilor de încheiere a execuțiilor financiare, la finele anului cu întocmirea bilanțului anual.
Până la finele anului 1995 trebuia să se definitiveze organizarea și punerea în funcțiune a trezoreriilor în toate județele (în martie 1997 mai existau județul Ilfov și 4 sectoare în municipiul București fără trezorerie publică), totalizând un număr de 508 trezorerii în următoarea structură;
direcția de trezorerie la nivelul județelor și a municipiului București (42);
trezorerii la nivelul municipiilor și sectoarelor municipiului București (56);
servicii de trezorerie în orașe (210);
servicii (birouri) de trezorerie la percepții fiscale (200) programate și 16 înființate.
Trebuie remarcat că nu la toate orașele din țară și nici la toate comunele se justifică organizarea de servicii sau birouri de trezorerie.
Astfel activitatea unităților fiscale se poate aronda la toate trezoreriile deja organizate din localitățile cele mai apropiate.
Organizarea și funcționarea trezoreriilor finanțelor publice atât la nivel central cât și teritorial are la bază un mecanism corespunzător, cu ajutorul caruia Ministerul Finanțelor Publice asigură coordonarea finanțelor sectorului public într-un sistem integrat și unitar.
Mecanismul se realizează prin contul corespondent deschis pentru direcțiile de trezorerie județene și a municipiului București și la aceasta din urmă în cadrul trezoreriilor municipale și orășenești, precum și prin contul “Casa”.
Prin contul corespondent al trezoreriei se realizează o serie de operațiuni ce pot fi grupate pe următoarele fluxuri:
intrări (debitări) de sume de la agenții economici care au deschis conturi reprezentând achitarea impozitelor și taxelor către bugetul public național precum și încasarea veniturilor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială;
ieșiri (creditări) de sume către agenții economici care au conturile la băncile comerciale și care reprezintă, de regulă, plăți din conturile bugetare, mijloacele extrabugetare, și fondurile speciale ale instiutuțiilor publice pentru achitarea mărfurilor și materialelor livrate și recepționate, serviciilor prestate și lucrărilor executate, inclusiv a investițiilor;
soldul debitor al contului corespondent al trezoreriei reprezintă diponibilitățile totale aflate în trezorerie, care se găsesc în soldul de casă al bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, soldurile din conturile de mijloace extrabugetare si fondurile speciale.
Prin casieria trezoreriei se efectuează pe de o parte încasări de sume în numerar de la agenții economici, contribuțiile prezentând achitarea impozitelor și taxelor, contravaloarea bonurilor de tezaur și obligații privind împrumuturile lansate, sumele încasate prin casieria proprie a instituțiilor care constituie venituri bugetare, constituite din sumele ridicate din conturile instituțiilor publice rămase nefolosite, și altele; iar pe de altă parte eliberări de sume din casierie pe seama instituțiilor publice privind efectuarea de plăți în numerar, salarii, deplasări, ajutoare, premii precum și restituirea de venituri către contribuabilii (persoane fizice sau juridice) în cazul în care au fost încasate fără temei legal.
Pe baza documentelor primite care privesc debitarea contului corespondent și a celor transmise pentru creditarea contului corespondent, se procedează la înregistrarea operațiunilor în conturile interne ale trezoreriei.
De exemplu: – pentru veniturile încasate pentru care s-a debitat contul corespondent al trezoreriei se creditează contul sintetic “venituri bugetare de stat, veniturile bugetare locale, veniturile bugetare ale asigurărilor sociale de stat” precum și conturile analitice deschise pe surse de venituri și plătitori.
Pentru sumele plătite de la buget din contul instituțiilor publice care au conturile de cheltuieli deschise la trezorerie, pe seama agenților economici care au conturile deschise la băncile comerciale și pentru care se creditează contul corespondent al trezoreriei se debitează contul sintetic “cheltuielile bugetului de stat”, respectiv conturile analitice deschise pe capitole, titluri, ministere și instituții subordonate acestora.
În mod asemănător se procedează și în cazul în care plățile se efectuează din bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, conturile de mijloace extrabugetare și fondurile speciale.
Verificarea operațiunilor efectuate în cadrul unei trezorerii trebuie asigurate zilnic prin întocmirea balanței de verificare și confruntare cu soldul contului corespondent deschis la trezoreria județeană iar aceasta iar la finele fiecărei luni ar trebui să se întocmească bilanț contabil ce se transmite Publice.
Prin sitemul trezorerie s-a reușit separarea finanțelor sectorului public în conturi distincte deschise , de resursele comerciale, care prezintă în fond avantaje.
În județele unde nu funcționează trezorerii s-a luat măsura ca operațiunile financiare să se efectueze în continuare în unele bănci comerciale ca: Banca Comercială Română, Banca Raiffeisen Bank și Banca Româna pentru Dezvoltare, cu condiția să fie reflectată în contul distinct al trezoreriei deschis
La nivelul Ministerului Finanțelor Publice, problema privind mecanismul de organizare și funcționare a trezoreriei centrale și a trezoreriei teritoriale intră în competența Direcței Generale de Contabilitate Publică și Trezoreriei Statului.
La acest nivel s-a elaborat o metodologie unitară de organizare și funcționare a trezoreriei centrale și teritoriale, pe baza căreia Direcția Generala a Trezoreriei asigură cu ajutorul unităților din teritoriu încasarea veniturilor statului și finanțarea, controlul cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite.
Printr-un sistem informațional, asistat de calculator, la nivelul Trezoreriei Centrale se urmărește mersul execuției bugetare, soldul contului de trezorerie, adică mișcarea fondurilor în general pe baza cărora se efectuează analize și lucrări de execuții.
Important de avut în vedere că în dispozițiile temporare aflate în contul trezoreriei statului s-au susținut unele programe guvernamentale privind reforma economică, execuția bugetului asigurărilor sociale de stat. În acest context, o problemă deosebită este cea referitoare la politica de plasamente financiare din disponibilitățile temporare ale trezoreriei publice.
Un segment foarte important al activității statului îl constituie gestionarea datoriei interne și externe. În condițiile în care acest context nu este elucidat suficient din punct de vedere teoretic și practic se are în vedere că la nivelul Direcției Generale a Trezoreriei s-a conceput sistemul și mecanismul de lansare a titlurilor de stat, inclusiv a bonurilor de tezaur in condițiile în care în România nu se înființase și nu funcționa bursa de valori.
Astfel, Ministerul Finanțelor Publice a reușit prin trezorerie, după aproape 50 de ani, în anul 1992, să facă pe cont propriu o emisiune de titluri de stat destinate populației pentru finanțatea deficitului bugetar înregistrat la finele anului 1992. Mecanismul conceput pe baza experiențelor trezoreriilor din S.U.A. și Marea Britanie a fost adoptat prin “Convenția” încheiată între Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României.
În baza acestui mecanism s-a organizat a României ce funcționează ca agent al statului, lansarea primei emisiuni de stat pe o perioadă de 90 de zile, prin subscripție publică, prin care s-a finanțat deficitul bugetar înregistrat pe anul 1993. La scadența din iunie fost lansată o nouă emisiune de titluri, pe baza aceluiași mecanism, refinanțându-se pe o nouă perioadă de 91 de zile. Aceste finanțări și refinanțări ale deficitului bugetar conțin elemente caracteristice economiei de piață, având în vedere că emisiunea titlurilor și lansarea împrumuturilor se realizează prin subscripție publică la care au acces băncile comerciale care acționează în nume propriu și în contul altor terți investitori.
Această emisiune a titlurilor de discount, metoda având un avantaj deosebit pentru investitori prin faptul ca trezoreria statului garantează pe de o parte la scadență plata dobânzii, iar pe de altă parte, pe perioada împrumutului dispune de diferența absolută a discountului între valoarea subscrisă și suma efectiv avansată.
În activitatea Trezoreriei Centrale din Ministerul Finanțelor Publice se distinge, ca o latură foarte importantă a gestionării datoriei externe executarea unui complex de operații privind derularea creditelor externe care sunt împrumuturi ale statului de la organismele financiare bancare internaționale: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
Aceste operații au specific financiar bancar și ele au impus perfecționarea unui sistem de acorduri subscrise de împrumut care s-au perfectat cu Banca Națională a României și majoritatea băncilor comerciale abilitate, dar și cu beneficiarii finali ai împrumuturilor.
Cap. 3. CONTROLUL PREVENTIV ȘI ULTERIOR AL CHELTUIELILOR EXERCITAT DE TREZORERIE
3.1. Controlul financiar al statului pe linia utilizării resurselor
Controlul financiar este un fenomen de mari dimensiuni, diversificat, a cărui necesitate obiectivă rezultă din însăși natura activității economico-financiare în condițiile economiei de piață.
Sistemul de control financiar este un concept complex care se referă la un ansamblu de măsuri pe care statul le pune în practică prin aparatul specializat astfel constituit, pentru a efectua controlul administrării și utilizării resurselor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat, precum și ale instituțiilor de stat și verifică respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfășurată în unitățile de stat și nu numai, în legătură cu îndeplinirea acestora față de stat.
Un asemenea sistem de control specializat, odată constituit, are ca scop controlul și supravegherea disciplinei financiare a tuturor unităților economice și sociale, emitente de acțiuni operative pentru prevenirea și combaterea fraudelor, infracțiunilor la regimul fiscal și financiar, luând măsurile legale ce se impun.
Pornind de la sistemul de control financiar se pot deduce obiectivele acestuia ce se delimitează pe forme de control preventiv, concomitent și ulterior, care se intercalează și se completează reciproc, fără să se substituie. Asemenea obiective se referă la preîntâmpinarea pagubelor, deficiențelor și abaterilor, identificarea și mobilizarea rezervelor existente, stabilirea măsurilor de remediere și de perfecționare pe viitor etc.
Acest sistem de control s-a extins și a evoluat pe măsură ce autoritățile publice centrale și locale au devenit tot mai conștiente de faptul că modul de utilizare a resurselor nu este o chestiune particulară, ci privește întreaga comunitate.
Așezarea economiei românești pe principiile economiei de piață concurențiale a însemnat crearea unui cadru juridic adecvat care să reglementeze desfășurarea activității economico-financiară ce impune introducerea unui sistem de control financiar riguros care să apere interesele nu numai ale angajaților si acționarilor, cât și ale tuturor celor interesați în activitatea economico-socială, inclusiv ale statului.
În prezent, sistemul de control financiar din România cuprinde trei componente intrinseci care se completează și intercondiționează reciproc și eficient astfel:
controlul financiar suprem exercitat de legislativ prin Curtea de Conturi în temeiul Legii nr.94/1992, modificată și completată prin Legea nr.77/2002;
controlul financiar al statului exercitat de executiv, deci de Guvern prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice în temeiul Legii nr.30/1991;
controlul financiar propriu exercitat de ordonatorii de credite și de agenții economici în temeiul Legii nr.30/1991.
Controlul financiar al statului exercitat prin Ministerul Finanțelor Publice este foarte amplu și de regulă se exercită ulterior pe linia formării și utilizării resurselor financiare ale statului.
Una din laturile controlului financiar al statului exercitat prin Ministerul Finanțelor Publice privește utilizarea mijloacelor bugetare și extrabugetare la dispoziția statului ce se realizează în trezoreria finanțelor publice ca parte componentă a Ministerului Finanțelor Publice.
Trezoreria teritorială a finanțelor publice ca unitate direct funcțională prin care se derulează formarea și utilizarea mijloacelor bugetare și extrabugetare pe teritoriul arondat, realizează o serie de operațiuni complexe care se bizuie pe o mulțime de mecanisme ce se intercorelează reciproc conducând în final la execuția de casă a bugetului public național.
Aceste operațiuni privesc încasarea resurselor, utilizarea, evidențierea și raportarea concomitentă cu un sistem de control pe fluxul operațional permenent și continuu dar în același timp un control închegat ce conferă certitudine și credibilitatea operațiunilor.
În ceea ce privește utilizarea resurselor statului, controlul exercitat prin trezorerie este în principal controlul cheltuielilor din mijoace bugetare, extrabugetare și din fondurile speciale, realizându-se un flux continuu dar specific fiecărui buget în parte, respectiv bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale și bugetele mijloacelor extrabugetare.
Fluxul operațional continuu presupune organizarea controlului pe tot parcursul, operațiunile fiind exercitate în toate fazele operaționale și la toate compartimentele implicate.
Cu alte cuvinte, orice operațiune de plăți presupune implicarea compartimentelor operaționale cu responsabilități pe linia acceptării plăților, realizării plăților ca atare, evidențierii în contabilitate, emiterea informațiilor zilnice privind plățile acceptate, închiderea zilnică a operațiunilor și raportarea rezultatelor.
Exercitarea controlului pe tot parcursul operațional zilnic conduce de fapt la un control încrucișat care contribuie la obținerea unor rezultate reale și concrete conferind certitudine și credibilitate asupra operațiunilor realizate în trezorerie.
Cum este și firesc controlul utilizării mijloacelor începe la serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice, continuă la serviciul casierie tezaur, vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie, finalizându-se cu decontările care încheie rezultatele zilnice ale operațiunilor din trezorerie.
Având în vedere specificul operațional din trezorerie se poate spune că în trezoreria teritorială a finanțelor publice se exercită un control în timp și spațiu.
Vorbind de organizarea controlului în timp se are în vedere programul zilnic al operațiunilor, respectiv operațiuni de ghișeu, operațiuni interne ce vizează efectuarea evidențierii în contabilitate, decontare, finalizarea fluxului operațional, raportarea rezultatelor, pe tot parcursul acestora exercitându-se controale încrucișate.
Așadar în cadrul unui program stabilit se exercită controlul de ghișeu până la o anumită oră ( de exemplu de la ora 8,oo la ora 14,oo) după care urmează pe fluxul operațional controlul operațiunilor de înregistrare în evidența contabilă, controlul operațiunilor zilei după editarea balanței zilnice și controlul rezultatelor pe baza informațiilor editate de calculator și a documentelor ce au stat la baza operațiunilor precum și a balanțelor analitice, controale realizate unul după altul pe măsura operațiunilor pe flux.
Organizarea controlului exercitat de trezoreria teritorială a finanțelor publice pe linia utilizării resurselor statului în spațiu, presupune departajarea controalelor exercitate de fiecare în parte în funcție de specificul activității acestora, respectiv controlul exercitat de serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice, controlul exercitat la serviciul casierie tezaur și controlul exercitat la compartimentul administrarea contului curent al trezoreriei, controale ce presupun verificarea unei plăți în mai multe stadii de operațiuni de plăți în sine în cadrul aceluiași flux operațional, controale ce se încrucișază și contribuie la certitudinea și corectitudinea operațiilor realizate prin trezorerie.
Din punct de vedere al modului de exercitare al controlului în trezoreria teritorială, se poate spune că este vorba de un control specific al trezoreriei, anticipat acceptării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite, titularii de conturi și un control al operațiunilor de plăți realizate în trezorerie.
Controlul specific trezoreriei se realizează la ghișeele de control cheltuieli din cadrul serviciului verificarea și decontarea cheltuielilor publice, pe baza documentelor de plăți prezentate de instituțiile titulare de conturi, iar controlul operațiunilor se realizează pe fluxul operațional respectiv:
de serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor publice după acceptarea plăților și evidențierea în contabilitatea sintetică și analitică;
de serviciul casierie tezaur prin casierul casei de plăți odată cu eliberarea numerarului;
de compartimentul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei prin verificarea conturilor sintetice din balanța sintetică a zilei cu mișcarea rulajelor conturilor sintetice din balanța sintetică a zilei cu mișcarea rulajelor conturilor din balanțele analitice, prin confruntarea documentelor ce au făcut obiectul plăților cu extrasele de cont.
Ca atare finanțarea cheltuielilor prevăzute se efectuează pe baza creditelor bugetare deschise la cererea ordonatorilor principali de credite, pe capitole de cheltuieli și în cadrul acestora pe categorii, deci pe destinații.
În vederea deschiderii creditelor bugetare din bugetul de stat, ordonatorii principali de credite (ministerele și celelalte organisme centrale organizate ca atare) întocmesc “cererea de deschidere a creditelor bugetare” pentru fiecare capitol aprobat prin buget și cu defalcare pe titluri, cerere care se depune Publice, Direcția Generală a Trezoreriei Statului. De regulă, acestea se solicită pentru necesarul trimestrial.
Odată cu cererea de deschidere a creditelor, ordonatorul principal depune “nota justificativă” pentru fundamentarea solicitărilor, iar în cazul subvențiilor pentru diferențe de preț și tarife depune și deconturile aprobate precum și “dispozițiile bugetare pentru repartizarea creditelor” în 3 exemplare, pentru:
cheltuieli proprii;
cheltuielile ordonatorilor de credite subordonați direct (secundari sau terțiari):
Publice-Direcția Generală a Trezoreriei Statului, cererile pentru deschiderea creditelor bugetare se verifică, urmărindu-se:
completarea corectă a elementelor din formular, semnătura persoanelor autorizate, ștampila și subordonarea;
încadrarea sumelor solicitate în volumul creditelor bugetare aprobate și neconsumate pe perioada cumulată de la începutul anului pentru care se solicită deschiderea;
codificarea conturilor corespunzător clasificației bugetare și planului de conturi pentru activitatea trezoreriei;
verificarea notei justificative pentru fiecare categorie de cheltuieli, în scopul determinării nivelului disponibilităților de credite, a nivelului cheltuielilor preliminare și deteminarea cuantumului creditelor ce pot fi deschise;
încadrarea valorii totale a “Dispozițiilor bugetare pentru repartizarea creditelor” în totalul creditelor bugetare ce se pot aproba pentru deschidere cât și pe subdiviziunile acestora.
Dacă toate condițiile sunt îndeplinite, se aprobă deschiderea de credite, procedându-se în continuare astfel:
restituie ordonatorului de credite un exemplar al “Cererii de deschidere credite” aprobat și un exemplar al “Dispozițiilor bugetare de repartizare a creditelor”;
înregistrează în contabilitatea proprie, în conturile corespunzătoare din afara bilanțului repartizarea creditelor de către ordonatorii principali de credite pe seama instituțiilor din subordine aflate în județe și municipiul București;
expediază prin poșta specială, la direcțiile județene de trezorerie și a municipiului București, exemplarul 2 al “Dispozițiilor bugetare” prin care se comunică repartizarea creditelor bugetare însoțite de un borderou în două exemplare, din care se restituie un exemplar pentru confirmarea primirii documentelor respective.
Direcția județeană de trezorerie verifică ca dispozițiile bugetare de repartizare credite înscrise în borderou să fie în anexă, să se cuvină instituțiilor arondate, după care comunică ordonatorilor secundari și terțiari înregistrând totodată în evidența proprie, deschiderile de credite repartizate pe ordonator, capitole și titluri în conturile din afara bilanțurilor corespunzătoare.
Ordonatorul de credite secundar în baza dispoziției bugetare de repartizare primită, procedează de îndată la repartizarea către ordonatorii terțiari și activitatea proprie întocmind dispoziții bugetare de repartizare pe care le repartizează la subunități și activitatea proprie așa cum s-au primit de la ordonatorul principal pe circuitul trezoreriei.
În continuare Direcția Județeană a Trezoreriei transmite la trezoreriile teritoriale dispozițiile bugetare de repartizare pentru ordonatorii terțiari și pentru activitatea proprie a ordonatorului secundar, în raza de arondare a cărora își au sediul fiscal și conturile deschise.
Transmiterea se realizează tot cu borderou în două exemplare.
Trezoreria teritorială, verifică și dispozițiile bugetare sub aspectul înregistrării în borderou și sub aspectul existenței instituției în calitate de client al său.
După verificare, operează în evidența proprie, nivelul deschiderilor de credite aprobate și repatizate pe fiecare instituție în parte, pe capitole și titulari, în conturile din afara bilanțului corespunzător.
Obiectul creditelor deschise și operate în baza dispozițiilor bugetare, constituie limita maximă până la care se pot accepta plăți ordonate de instituții fiind plata în cuantum mai mare sau pe alte destinații decât cele înscrise în dispoziția bugetară.
În consecință, odată cu înregistrarea creditelor deschise, instituția în cauză poate ordona plăți din creditele bugetare în limita acestora, plăți ce urmează a se derula prin trezoreria teritorială, după o procedură specifică, procedură ce presupune în primul rând un control temeinic care să asigure o bună execuție de casă.
În ceea ce privește bugetele locale, spre deosebire de bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, aprobarea deschiderilor de credite este în competența trezoreriei teritoriale și documentele ca atare se depun la aceasta. Se înțelege că pe lângă documentele specifice, fiecare consiliu local trebuie să prezinte bugetul local aprobat pentru anul de execuție.
Procedura este identică numai că de data aceasta circuitul documentelor între trezorerii se elimină, nemaifiind cazul.
Pe de altă parte, odată cu aprobarea nivelului deschiderii de credite, se are în vedere nivelul resurselor de acoperire realizate, pe cele posibil de realizat în perioada pentru care se deschid credite.
În acest fel, se elimină posibilitatea înregistrării deficitelor bugetare la bugetele locale.
Constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului,, ale unităților administrativ teritoriale și ale instituțiilor publice se realizează printr-un sistem unitar bugete și anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, în condițiile asigurării echilibrului financiar.
Prin Legea Bugetară se aprobă creditele bugetare ca limită maximă pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, pe acțiuni: învățământ, sănătate, cultură și artă, asistență socială, apărare națională, ordine publică, organele puterii administrative de stat și locale, acțiuni economice, iar în cadrul acestora pe categorii de cheltuieli adică:
Cheltuieli curente însemnând: cheltuieli de personal, materiale și servicii, prime, subvenții, transferuri;
Cheltuieli de capital însemnând investiții;
Cheltuieli privind rambursări împrumuturi, dobânzi și comisioane.
Este știut că în baza Legii finanțelor publice, creditele bugetare sunt aprobate pentru un exercițiu bugetar și nu se pot utiliza pentru cheltuielile altui exercițiu bugetar.
Cele aprobate unor ordonatori de credite nu pot fi utilizate de alt ordonator de credite, cele aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea cheltuielilor la alt capitol ca de altfel și pe categorii de cheltuieli.
De asemenea, creditele trebuie utilizate în condiții de echilibru bugetar deci în limita resurselor fiecărui buget în parte.
Toate aceste condiții pot fi îndeplinite în execuția de casă bugetară prin sistemul deschiderilor de credite bugetare, deschideri ce practic fac legătura între bugetul aprobat și execuția acestuia.
3.2. Controlul preventiv exercitat de Trezoreria Statului
Ca formă a controlului financiar propriu, controlul financiar preventiv urmărește să elimine riscurile încălcării dispozițiilor legale în vigoare și producerea de pagube, acestui tip de control supunându-i-se documente ce cuprind operații care se referă la drepturile și obligațiile patrimoniale ale unității, în faza de angajare și de plată în raport cu alte persoane juridice sau fizice.
Ministerul Finanțelor Publice este autoritatea de coordonare și reglementare a controlului financiar preventiv pentru toate entitățile publice. Controlul financiar preventiv se organizează și se exercită de autorități componente, în mod unitar, în următoarele forme:
• controlul financiar preventiv propriu, la toate entitățile publice și asupra tuturor operațiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice și a patrimoniului public;
• controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, precum și ai bugetului oricărui fond special, național și la agențiile de implementare a fondurilor comunitare, precum și la alte entități publice cu risc ridicat, prin controlori delegați ai Ministerului Finanțelor Publice.
Controlul financiar preventiv se va integra în mod treptat în sfera răspunderii manageriale, proces ce trebuie finalizat până la data aderării României , pe măsură ce controlul managerial va asigura eliminarea riscurilor în administrarea fondurilor publice. Atingerea acestui nivel va fi evaluată de auditul public intern din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Controlul financiar preventiv propriu
Trezoreria publică, prin conducătorii acestora, au obligația de a organiza controlul financiar preventiv propriu și evidența angajamentelor în cadrul compartimentului contabil și să stabilească proiectele de operațiuni supuse controlului financiar preventiv, documentele justificative și circuitul acestora, cu respectarea dispozițiilor legale. Evidența angajamentelor se organizează, se ține, se actualizează și se raportează conform normelor metodologice aprobate prin ordin al ministerului finanțelor publice.
Controlul financiar preventiv propriu se exercită, pe bază de ordin sau decizie, de persoane din interiorul compartimentelor de specialitate, numite în acest sens de către conducătorul trezoreriei publice, în care se stabilesc concret operațiunile asupra cărora se exercită controlul financiar preventiv, condițiile și perioada în care se desfășoară această activitate.
În vederea exercitării controlului financiar preventiv propriu pot fi numite persoanele care sunt angajate ale trezoreriei publice, au capacitatea legală de a încheia un contract pentru înfăptuirea acestei atribuții și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
• au numai cetățenie română și domiciliul în România;
• cunosc limba română, scris și vorbit;
• au capacitate deplină de exercițiu;
au o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de examen de specialitate
au studii superioare economice sau juridice (în cazul în care nu există persoane cu pregătire superioară care să îndeplinească prezentele condiții, pot fi numite pentru exercitarea controlului financiar preventiv propriu, prin excepție, și persoane cu studii medii de specialitate economică);
au o vechime efectivă de minimum 3 ani în domeniul finanțelor publice;
nu au fost condamnate pentru comiterea unei infracțiuni care le-ar face incompatibile cu profesarea acestei activități;
prezintă două scrisori de recomandare (minimum).
.
Exercitarea îndatoririlor de control financiar preventiv de către persoanele desemnate se execută, pe baza următoarelor principii:
• Competență profesională – Persoana numită să exercite controlul financiar preventiv propriu este nevoită să cunoască și să aplice consecvent și ferm prevederile legale, garantând legalitatea și regularitatea proiectelor de operațiuni ce se constituie în obiectul vizei, dar și încadrarea lor în limitele creditelor bugetare sau ale creditelor de angajament, astfel, aceasta are îndatorirea să cunoască în orice moment toate reglementările legale caracteristice domeniului în care își exercită atribuțiile de acordare a vizei de control financiar preventiv propriu.
• Independență decizională în condițiile separării atribuțiilor – Persoana numită să asigure controlul financiar preventiv propriu este independentă în luarea deciziilor și nu i se poate impune în nici un fel acordarea sau respingerea vizei de control financiar preventiv propriu. Pentru faptele sale, în limita și în exercițiul atribuțiilor sale, cu îndeplinirea prevederilor legale, persoana în cauză nu poate fi sancționată sau schimbată din această activitate. Conducerea trezoreriei publice este responsabilă pentru luarea măsurilor necesare pentru divizarea atribuțiilor de aprobare, efectuare și control al operațiunilor, în așa fel încât acestea să fie predate unor persoane diferite.
• Obiectivitate – Persoana desemnată este obligată să verifice sistematic și temeinic proiectele de operațiuni în realizarea activității de control financiar preventiv propriu și, mai ales, în luarea deciziei de a acorda sau refuzae viza, să nu se lase înduplecată în fața unor prejudecăți, presiuni sau influențe care pot afecta evaluarea corectă a acestora, să dovedească imparțialitate, să dispună de o atitudine neutră, fără subiectivism.
• Conduită morală – Persoana desemnată cu profesarea activității de control financiar preventiv propriu trebuie să aibă o conduită corectă, să fie de o probitate morală recunoscută să dovedească o comportare profesională ireproșabilă, de calibrul celor mai înalte standarde. Aceteia i se cere să aibă o comportare demnă de societate, să își desfășoare activitatea în așa fel încât să dețină o bună reputație.
• Confidențialitate – Persoana desemnată trebuie să păstreze secretul de stat și secretul de serviciu, privind conținutul proiectelor de operațiuni ce fac obiectul vizei, să nu dezvăluiască în nici un fel informațiile unei terțe persoane, exceptînd cazurile în care are autorizație în mod expres de către cei în drept sau în contextul în care furnizarea informației este o obligație legală sau profesională.
• Incompatibilitate – În activitatea de control financiar preventiv propriu nu pot fi desemnate să exercite persoanele aflate în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate, pentru fapte referitoare la abuz în serviciu, înșelăciune, fals, uz de fals, dare sau luare de mită și alte infracțiuni prin care au provocat daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice. Mai mult, nu pot fi desemnate persoanele care sunt rude de gradul I sau soți cu conducătorul trezoreriei publice pe lângă care urmează să profeseze această activitate, dar și acele persoane care ar putea să se afle într-o situație de conflict de interese privind operațiunile care îi sunt supuse spre avizare. Persoana desemnată să exercite activitatea de control financiar preventiv propriu nu poate fi implicată, prin obligațiile de serviciu, în aprobarea, efectuarea și înregistrarea operațiunilor supuse controlului financiar preventiv propriu.
Persoanele desemnate sunt obligate să-și îmbunătățească cunoștințele și practica profesională printr-o instruire continuă. Conducerea trezoreriei publice va asigura condițiile necesare pregătirii profesionale.
Controlul financiar preventiv propriu se realizează, de regulă, în cadrul compartimentelor de specialitate financiar-contabilă. În legătură cu natura operațiunilor, conducătorul trezoreriei publice poate hotarî mărirea acestuia la nivelul altor compartimente de specialitate în care se inițiază sau se constată obligații de plată sau alte obligații de natură patrimonială. Controlul financiar preventiv se realizează, prin viză, de persoane din interiorull compartimentelor de specialitate desemnate astfel de către conducătorul trezoreriei publice. Actul de numire va include limitele de competență în profesarea acestuia. Persoanele desemnate sunt diferite față de cele care aprobă și efectuează operațiunea supusă vizei. Viza de CFP se exercită prin semnătura persoanei numite și prin utilizarea sigiliului personal, care va cuprinde informațiile următoare:
denumirea trezoreriei publice;
numărul sigiliului
mențiunea „vizat pentru control financiar preventiv";
data acordării vizei.
Documentele prezentate la viza de CFP se înscriu în „Registrul privind operațiunile prezentate la viza de CFP”. Termenul de pronunțare ( acordarea / refuzul vizei ) se hotărăște, prin decizie internă, de către conducătorul trezoreriei publice în funcție de complexitatea și natura operațiunilor conținute în Cadrul general sau specific al acținilor supuse controlului preventiv.
Documentele privitoare la operațiunile pentru care este obligatorie exercitarea controlului financiar preventiv se comunică persoanelor desemnate cu exercitarea acestuia de către compartimentele de specialitate care conduce operațiunea. Documentele privind operațiunile prin care se modifică fondurile publice, sau patrimoniul public trebuie să fie însoțite de avizele compartimentelor de specialitate, de acte sau documente justificative, de note de fundamentare sau de o „Propunere de angajare a unei cheltuieli" sau de un „Angajament individual / global" realizate conform normelor metodologice. Persoanele numite pentru efectuarea controlului financiar preventiv vor recepționa documentele și vor proceda la verificarea formală a acestora cu privire la :
completarea documentelor corespunzător cu conținutul acestora;
existența semnăturilor persoanelor autorizate din interiorul compartimentelor de specialitate;
existența actelor justificative specifice acțiunii prezentate la viză.
Dacă nu sunt respectate cerințele enunțate, documentele sunt returnate emitentului, precizându-se, în scris, motivele restituirii. După efectuarea controlului formal, persoanele desemnate înregistrează în Registrul privind operațiunilor prezentate la viza de control financiar preventiv și realizează verificarea operațiunii din punct de vedere al regularității, legalității și după caz, al includerii în limitele și destinația creditelor bugetare sau de angajament. Dacă este necesar, în vederea exercitării unui control preventiv cât mai complet, se pot solicita și alte acte justificative, precum și avizul compartimentului de specialitate juridică. Dacă în urma verificării de fond operațiunea îndeplinește condițiile de legalitate, regularitate și, după caz, de încadrare în limitele și destinația creditelor bugetare sau de angajament, se acordă viza prin aplicarea sigiliului și a semnăturii pe exemplarul documentului care se arhivează la trezoreria publică. Documentele vizate și actele justificative ce le-au însoțit sunt restituite, sub semnătură, compartimentului de specialitate emitent, în vederea continuării circuitului acestora.
Dacă la finalul verificării se constată că operațiunile nu îndeplinesc condițiile de legalitate, regularitate sau de încadrare în limitele și destinația creditelor bugetare sau angajament, persoanele desemnate cu efectuarea controlului financiar preventiv vor refuza motivat acordarea vizei de CFP, consemnând în scris acest fapt în Registrul privind operațiunile prezentate la viza de control financiar preventiv. Refuzul de viză va fi adus la cunoștința conducătorului trezoreriei, însoțit de actele justificative semnificative, iar celelalte documente se vor restitui, sub semnătură, compartimentelor de specialitate care au demarat operațiunea.
Suspendarea, destituirea sau schimbarea din activitatea de exercitare a atribuțiilor de control financiar preventiv propriu se face prin act de decizie internă a conducătorului trezoreriei publice.
Cele mai întâlnite situații în care persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv poate fi suspendată se regăsesc între următoarele enumerate mai jos:
se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă sau în concediu de maternitate;
în condițiile Codului de procedură penală, este în curs de urmărire penală, de judecată sau este arestată preventiv;
se regăsește în alte situații în care intervine suspendarea raporturilor de muncă;
efectuează serviciul militar.
Cele mai importante situații în care persoana desemnată cu exercitarea controlului financiar preventiv propriu poate fi schimbată se regăsesc între următoarele enumerate mai jos:
a ajuns incompatibilă pentru această activitate;
a comis o abatere disciplinară (a încălcat normele legale sau regulamentul intern) față de care această schimbare constituie sancțiune disciplinară pentru persoana respectivă;
în urma rapoartelor de control sau audit s-au sesizat operațiuni vizate pentru control financiar preventiv propriu care s-au confirmat a fi nelegale sau neregulate;
la cererea persoanei în cauză, pe motiv de boală sau din alte considerente;
la schimbarea locului de muncă către angajator.
Controlul financiar preventiv delegat
Ministerul Finanțelor Publice, în competența sa de organ de specialitate al Guvernului în domeniul finanțelor, poate exercita, prin controlori delegați numiți de ministerul Finanțelor Publice, controlul preventiv la unele instituții publice asupra unor operațiuni care pot modifica execuția în condiții de echilibru a bugetelor sau care sunt considerate ca aparținând unor categorii de riscuri decise prin metodologia specifică analizei riscurilor. Controlul preventiv delegat se efectuează la nivelul ordonatorilor principali de credite ai bugetelor. Mai mult, ministrul finanțelor publice numește unul sau mai mulți controlori delegați pentru acțiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului, pentru operațiuni privind datoria publică și pentru alte operațiuni caracteristice Ministerului Finanțelor Publice.
Atribuții ale controlului delegat:
• Emiterea de avize consultative cu privire la conformitatea, eficiență, economicitatea și eficacitatea unor proiecte sau operațiuni de acte normative, dacă acestea au impact asupra fondurilor publice. Totodată, în avizele consultative controlorii delegați pot face referire și la legalitatea sau regularitatea unor acțiuni care se vor realiza cu certitudine în viitor sau la operațiuni, inancțiuni administrative care conduc la cazuri de neregularitate sau nelegalitate. Avizele consultative se emitîntocmesc la:
solicitarea ministrului finanțelor publice
inițiativa controlorului delegat;
cererea ordonatorului de credite;
• Analiza realizării condițiilor prevăzute de lege pentru cuprinderea în programul de investiții anexa la proiectul de buget a obiectivelor de investiții noi și în continuare, dar și a actualizării valorii acestora în funcție de evoluția indicilor de prețuri. Observațiile emise în avizele consultativele vor fi transferate ordonatorului de credite pentru a fi avute în vedere la finalizarea proiectului de buget;
• Supravegherea execuției bugetare în condiții de prudențialitate și de echilibru, prin profesarea controlului prin viza asupra operațiunilor privind deschideri de credite, retrageri și repartizări de credite, virări de credite între subdiviziunile clasificației bugetare și între programe, schimbarea repartizării pe trimestre a creditelor bugetare;
• Supravegherea organizării, ținerii, actualizării și raportării evidenței angajamentelor;
• Indrumarea și monitorizarea metodologică a controlului financiar preventiv intern prin procedura vizei, prin avizul consultativ la refuzul de viză de control preventiv intern, prin recomandări de perfecționare a organizării controlului preventiv intern și prin utilizarea standardelor din domeniu.
Numirea controlorilor delegați se efectuează prin ordin al ministrului finanțelor publice, la recomandarea controlului financiar șef. Prin ordinul de numire controlorul delegat se investește cu competența de a exercita, controlul în numele legii, la ordonatorul de credite la care a fost calificat și se hotărăsc felurile de operațiuni care se supun controlorului delegat, dar și limitele de la care acesta se exercită.
Controlorul delegat își profesează atribuțiile independent, neputându-i-se impune, în niciun fel, refuzul sau acordarea vizei de control financiar preventiv. Controlorul delegat îl poate informa direct sau prin controlorul financiar șef pe ministrul finanțelor public asupra situațiilor deosebite apărute în activitatea sa.
Condiții specifice de exercitare a controlului financiar preventiv delegat se exercită asupra operațiunilor:
ce intră în competența sa doar după ce acestea au fost supuse controlului preventiv intern, operațiunile care sunt refuzate la viza de CFP intern nu mai pot fi supuse controlului preventiv delegat;
care se înscriu în condițiile fixate prin ordinul de numire, restul operațiunilor prin care se afectează fondurile sau patrimoniul public intră în competența exclusivă controlului preventiv intern;
la care s-a stabilit competența sa și va urma procedura de control, iar perioada de verificare maximă este de 3 zile lucrătoare de la prezentarea acțiunii, însoțită de toate informațiile solicitate și documentele justificative. În situații excepționale, are dreptul să mărească perioada de verificare cu maximum 5 zile lucrătoare;
în care observă că, în mod repetat, controlul preventiv intern a acordat viza pentru operațiuni care nu îndeplinsec condițiile de regularitate, legalitate, și, după caz, de încadrare în destinația și limitele creditelor bugetare sau de angajament, acesta va informa ordonatorul de credite în scris, pentru a dispune de măsurile ce se impun responsabilităților prevăzute în actele normative;
privind avizul consultativ, cerut de către ordonatorul de credite controlorului delegat în situația refuzului de viză de control preventiv intern, nu reprezintă un act de pronunțare asupra regularității și legalității operațiunilor.
3.3. Controlul ulterior sau de ghișeu, exercitat de Trezoreria Statului
Instituțiile publice în calitate de titulari de conturi de cheltuieli bugetare (ordonatori de credite principali, secundari sau terțiari, după caz) sau de disponibilități de mijloace speciale sau extrabugetare în scopul realizării acțiunilor specifice fiecăruia prevăzute prin bugetele aprobate, în baza deschiderilor de credite aprobate respectiv a disponibilităților bănești, dispun o serie de plăți pe tot parcursul bugetar.
Plățile se efectuează în toate cazurile din inițiativa instituțiilor titulare de conturi care poartă răspunderea asupra utilizării mijloacelor bugetare, extrabugetare sau speciale în conformitate cu prevederile legale.
Plățile în numerar sau prin virament, adică prin decontare din cont în favoarea trezoreriilor, prestatorilor de servicii, constructorilor , în baza contractelor sau comenzilor încheiate în cadrul legal.
Documentele utilizate sunt:
pentru plățile în numerar-C.E.C.-ul de numerar;
pentru plățile prin decontare-ordinul de plată;
Instituțiile publice, atunci când ordonanțează o plată, întocmesc documentele de mai sus la care se atașează alte acte justificative (facturi, situații de livrări, devize, deconturi) speciafice fiecărei plăți și le prezintă la ghișeul control cheltuieli din cadrul serviciului verificare și decontarea cheltuielilor publice.
Controlorii de ghișeu, repartizați pe instituții, pe baza documentelor prezentate procedează la exercitarea controlului specific trezoreriei în vederea acceptării sau nu a plăților dispuse de titularii de cont.
Controlul exercitat la ghișeul de control reprezintă o verificare atentă a unei operațiuni ce urmează a se efectua în trezorerie, reprezentând din acest punct de vedere un control anticipat.
Controlul de ghișeu realizat în prezența persoanelor autorizate ale fiecărei instituții titulare de cont pe baza documentelor prezentate, trebuie exercitat în cadrul strict legal, cu minuțiozitate, în cunoștință de cauză și cu mult bun simț de răspundere, reprezentând de fapt baza operațiunilor ce urmează a se efectua în trezorerie pe linia utilizării resurselor statului.
Acest control vizează mai multe aspecte, toate contribuind la o bună execuție de casă a fiecărui buget în parte.
Obiectivele urmărite în controlul de ghișeu în principal sunt:
forma;
disciplina bugetară;
temeiul legal.
3.3.1. Controlul ce vizează aspectul de formă
Acest control este de fapt prima verificare ce se realizează de controlorul de ghișeu din cadrul serviciului verificare și decontare cheltuieli publice.
Acesta urmărește documentele de plată, respectiv filele de C.E.C., numerar și ordine de plată care trebuie să fie completate în mod corespunzător rubricilor prevăzute de formularele ca atare.
Completarea lor trebuie realizată cu înscrisuri citețe, lizibile-de regulă cu mașina de dactilografiat. Sumele de plată trebuie scrise și în litere, cu precizarea la mențiuni a obiectului plății concret și clar.
Contul din care se dispune plata trebuie să fie corespunzător obiectului plății și să aparțină obligatoriu titularului de cont care a ordonat plata.
Documentele trebuie datate prin înscrierea la rubrica corespunzătoare a zilei în care s-a prezentat la trezorerie, în cifre, luna în litere și anul în cifre.
Semnăturile de pe documentele de plată trebuie să fie cele autorizate corespunzător specimenelor de semnături dispuse la trezorerii, respectiv:
Prima semnătură a ordonatorului de credite sau înlocuitorului său;
A doua semnătură, cea care atestă și aplicarea controlului preventiv a șefului serviciului financiar-contabil sau înlocuitorul său desemnat;
De asemenea se verifică ștampila.
În situația în care documentele nu au fost corect întocmite se restituire pentru refacere corectă. Eventualele modificări a unor înscrisuri ce se pot corecta ușor fără implicații, se realizează pe loc de controlor sub semnătură.
După realizarea acestui control sub aspectul formei, controlorul trece la exercitarea verificărilor sub aspectul respectării disciplinei bugetare și temeiului legal.
În final, documentele se semnează, se datează și se aplică ștampila de control de fiecare controlor pentru operațiunile proprii, urmând celelalte operațiuni din trezorerie pe circuitul specific. Odată semnate, ștampilate și datate de controlor, documentele în cauză arată că s-a acceptat plata ce se va opera.
3.3.2. Controlul respectării disciplinei bugetare
Sub aspectul respectării disciplinei bugetare, controlul de ghișeu urmărește în mod special două obiective principale.
În primul rînd se urmărește încadrarea plăților în limita creditelor bugetare deschise sau repartizate pe capitole (acțiuni) și pe categorii de cheltuieli (titluri) pentru cheltuielile din mijloace bugetare, iar pentru cele din mijloace speciale sau extrabugetare se urmărește incadrarea în disponibilitățile bănești din conturile respective.
Încadrarea în limita creditelor bugetare deschise sau repartizate se realizează prin determinarea disponibilului de credite bugetare deschise sau repartizate și neutilizate, confruntând nivelul tuturor deschiderilor de la începutul anului cumulat cu cel al plăților efectuate până în acel moment pe capitole și categorii de cheltuieli.
În situația în care plata ordonanțată ce se află în control nu are acoperire cu disponibilitățile de credite bugetare deschise sau repartizate, documentele respective se restituie ordonatorului de credite “lipsa disponibilului de credite bugetare la capitolul….., titlul….. ” pentru care semnează șeful serviciului contabilitate și șeful de compartiment.
În cazul în care are acoperire, se continuă controlul existând posibilitatea acceptării plății.
În al doilea rând se urmărește respectarea creditelor bugetare prin plăți potrivit destinației stabilite pe subdiviziunile clasificației indicatorilor financiari.
Se examinează natura și conținutul plăților dispuse, comparativ cu profilul instituțiilor, cu conținutul subdiviziunilor clasificației funcționale și economice a indicatorilor financiari de la care se suportă plățile respective și se determină contul corect din care se poate accepta plata, pentru titularul care a ordonat-o.
Din acest punct de vedere se urmăresc toate plățile referitoare la drepturile salariale, comune tuturor instituțiilor respectiv:
art.10 din clasificația economică: salarii, indemnizații, sporuri, premii, impozit pe salarii, pensii alimenare;
art.11 din clasificația economică: contribuția pentru asigurările sociale de stat;
art.12 din clasificația economică: contribuția pentru fondul de șomaj;
art.13 din clasificația economică: contribuția pentru fondul inițial asigurări sănătate, să se suporte de la titlul I “Cheltuieli de personal”;
De asemenea, toate plățile materiale, respectiv cheltuieli pentru întreținere și gospodărire, materiale și prestări servicii; obiecte de inventar, cărți și publicații să se suporte de la titlul II “Cheltuieli materiale și servici”.
Toate plățile referitoare la activitatea investițională trebuie să se suporte din tilul VII “Cheltuieli de capital” și așa mai departe.
Așa de exemplu: plățile pentru achitarea manualelor și rechizitelor școlare pot fi efectuate numai de unitățile de învățământ; plățile pentru medicamente și materiale sanitare pot fi efectuate numai de unitățile sanitare, asistență socială, unități preșcolare cu program prelungit, dacă în bugetele aprobate au credite cu această destinație.
De altfel, controlul asupra respectării prevederilor din bugetele aprobate pe destinații și categorii se realizează odată cu aprobarea deschiderilor de credite bugetare și repartizarea acestora.
În cazul cheltuielilor dispuse de instituțiile finanțate din mijloace extrabugetare și fonduri speciale, controlul de ghișeu pe această linie urmărește efectuarea cheltuielilor cu încadrarea în destinații corespunzătoare prevederilor din bugetale de venituri și cheltuieli din care un exemplar se depune la trezorerie, fără de care nu se pot accepta plăți.
3.3.3. Controlul respectării temeiului legal
Controlul de ghișeu vizează nu în ultimul rând, ci ca obiectiv important, respectarea dispozițiilor legale, a temeiului legal prin care se autorizează efectuarea cheltuielilor. În acest domeniu se au în vedere:
actele normative de înființare a instituțiilor publice în care trebuie să fie specificată sursa din care este finanțată instituția respectivă, ca de exemplu: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, mijloace extrabugetare și fonduri speciale.
Reglementările în vigoare în care instituțiile efectuează unele cheltuieli în legătură cu desfășurarea unor acțiuni specifice, procurarea unor acțiuni specifice, procurarea de obiecte de inventar, executarea de reparații și investiții, normele și normativele privind unele cheltuieli cum ar fi cele de personal, hrană, burse, ajutoare sociale, prime, subvenții.
Plățile pentru salarii
În vederea ridicării sumelor necesare plății salariilor, fiecare instituție, la termenele stabilite de plată a acestor drepturi, prezintă următoarele documente:
C.E.C.-uri pentru ridicarea din cont a sumelor nete de plată privind drepturile salariale;
Ordinele de plată (în 3 exemplare) pentru virarea din cont a obligațiilor bugetare și speciale cum sunt:
impozitul pe salarii;
contribuția de asigurări sociale;
contribuția asigurărilor sociale de sănătate;
contribuția la pensia suplimentară;
contribuția la fondul de șomaj;
ratele cuvenite terțelor persoane fizice și juridice reprezentând chirii, popriri, pensii, întrețineri.
“Situația recapitulativă a salariilor pe luna….”, formular specific trezoreriei, model anexat (Anexa nr.2);
Controlul de ghișeu înainte de a viza plățile ordonanțate, odată cu exercitarea controlului de formă și pe linia respectării disciplinei bugetare, analizează cu atenție următoarele:
respectarea numărului de salariați aprobat în statul de funcțiuni;
respectarea dispozițiilor legale privind acordarea salariilor, a indemnizațiilor de orice natură, a orelor suplimentare, a orelor de gardă, a sporurilor de orice fel, etc.
Această verificare se face pe baza “situației recapitulative a salariilor pe luna….” În care instituțiile completează toate rubricile prevăzute de formular, pe propria răspundere semnează și ștampilează.
Practic, se urmărește ca fiecare instituție să acorde drepturi salariale, în limita statului de funcțiuni aprobat și în temeiul legislației generale și specifice fiecărui domeniu în parte. Bunăoară, o instituție din domeniul sănătății poate achita ore gărzi, în schimb o instituție din alt domeniu nu poate acorda astfel de drepturi.
Stabilirea cuantumului sumelor de plată (restul de plată, impozite, contribuții, rate) se realizează de fiecare instituție în parte prin statul de plată a salariilor, verificat și certificat de controlul preventiv aplicat de persoana desemnată în instituție, aprobat de conducătorul instituției, stat de plată ce nu se va prezenta trezoreriei, preluându-se din acesta, pe total, elementele esențiale în “situația recapitulativă a salariilor pe luna….”.
Ca atare, pe linia cuantumului sumelor de plată, controlorul de ghișeu urmărește corelațiile pe total, având posibilitatea calculării numai pentru: contribuția asigurării sociale, contribuția asigurărilor sociale de sătătate (5%) suportată de instituție, contribuția instituției la fondul de șomaj (5%).
După finalizarea controlului se efectuează eventualele corecturi în documentele de plată, se vizează de controlor și se trece la înregistrarea plăților acceptate reținându-se ordinele de plată, iar C.E.C.-ul ridicare numerar, pe cale internă, se predă la casa de plăți unde se prezintă casierul și își ridică numerarul reprezentând restul de plată cuvenit salariaților.
Nu se poate accepta ridicarea numerarului decât în condițiile în care se achită concomitent obligațiile bugetare: impozit salarii, C.A.S., fond șomaj, etc.
Plăți pentru cheltuieli materiale
În cazul plăților dispuse de instituții pentru procurări de materiale, echipamente, alimente, bunuri, servicii, etc., controlul de ghișeu examinează necesitatea și oportunitatea acestora avându-se în vedere specificul activității instituției, gradul de dotare, utilizarea stocurilor existente, perioada în care se solicită, scopul pentru care se procură etc.
Ca atare se urmărește:
încadrarea consumului de materiale și servicii în specificul de activitate al instituției;
livrări de mărfuri, prestări de servicii, lucrările executate, care au avut la bază contracte, comenzi, facturi, au fost necesare și recepționate; au respectat normele în vigoare pe linia achizițiilor de bunuri și servicii etc.;
lucrările de reparații curente și capitale s-au executat în baza documentațiilor tehnice, au fost angajate prin licitații, au la bază situații de lucrări recepționate de organele în drept.
Pentru justificare la control, instituția, pe lângă ordinele de plată prin care se ordonanțează plata, prezintă spre documentarea controlului de ghișeu: facturile, notele de recepție, devize și situații de lucrări, procese verbale de adjudecare a licitațiilor privind achizițiile de bunuri și servicii și a lucrărilor de reparații.
Controlul de ghișeu urmărește ca plățile să se efectueze către câștigătorii de licitații și numai în limita produselor, serviciilor și lucrărilor facturate, recepționate sau în limita situațiilor de lucrări, după caz.
Odată îndeplinite aceste condiții, documentele justificative se restituie instituțiilor, iar ordinele de plată acceptate prin semnătură și ștampila controlorului se rețin (în trei exemplare) pentru contabilizare și decontare.
Întrucât controlul exercitat în trezorerie se realizează numai pe baza documentelor prezentate, răspunderea principală asupra utilizării mijloacelor survine în primul rând instituției ca atare, care prin persoanele desemnate au acordat viza de control preventiv, trezoreria fiind în imposibilitatea de a cunoaște faptele în sinea lor de la fața locului.
Pot fi situații când instituțiile acorda avansuri pentru procurări de bunuri și servicii, avansuri care se acceptă ca atare dar numai în limita normelor legale în vigoare pe această linie, potrivit contractelor încheiate, și a devizelor de lucrări însușite de instituțiile beneficiare.
Plăți reprezentând acordarea
de subvenții
Știut fiind că subvențiile acordate din alocații bugetare pot fi pentru instituții, pentru produse și activități sau pentru acoperirea diferențelor de plăți și tarif, reglementate fiecare în parte de acte normative distincte, înainte de toate, controlorul de ghișeu trebuie să determine natura acestora.
În cazul subvențiilor acordate unor instituții finanțate din mijloace extrabugetare în scopul completării veniturilor proprii pentru realizarea unor acțiuni, de regula instituțiile din domeniul cultural și sportiv, controlorul de ghișeu urmărește ca acestea să se acorde în baza contractelor încheiate cu ordonatorul de credite, deci cu instituția ierarhic superioară pe linia realizării unor acțiuni programate și necesare.
În cazul subvențiilor acordate unor regii sau societăți comerciale pentru anumite produse și activități sau pentru acoperirea diferențelor de preț și tarif, se urmărește respectarea actelor normative ce reglementează aceste subvenții ca atare și totodată se verifică încadrarea în cuantumul determinat prin deconturile specifice aprobate ca atare de cei în drept.
După verificare, deconturile prezentate ca documente justificative se restituie instituțiilor în cauză.
Plăți reprezentând acordarea
unor prime la producătorii agricoli
Ca și în cazul subvențiilor, plățile pentru prime acordate producătorilor agricoli se acceptă de controlorul de ghișeu după ce se examinează încadrarea în actul normativ specific și în cuantumul deconturilor întocmite și aprobate de cei în drept.
Plăți pentru transferuri
Transferurile reprezintă de fapt o contribuție a statului pentru acoperirea unor nevoi mai generale ale populației sau pentru realizarea unor acțiuni, obiective ce în final se răsfrâng în condițiile de existență și de trai ale unei mase mai largi de cetățeni.
Ele pot fi de la bugetale locale de regulă ajutoare sociale sau de la bugetul de stat către bugetele locale pentru protecția socială și pentru o anumită categorie de investiții de interes general pentru o localitate sau alta, precum și pentru unele drepturi ale elevilor și studenților de natura burselor sau ajutoarelor sub formă de rechizite, echipament etc.
Transferurile pentru ajutoarele sociale, suportate de bugetele locale, în temeiul legii care reglementează aceste drepturi, se achită în numerar de către primărie.
Prin urmare, primăriile prezină la ghișeul control cheltueli file de C.E.C. pentru ridicare de numerar și o justificare scrisă și semnată de primărie prin care atestă oportunitatea și legalitatea plăților respective, iar controlorul de ghișeu acceptă plata în măsura în care sunt îndeplinite toate celelalte condiții.
Transferurile pentru burse și alte drepturi sociale ale elevilor și studenților de la cursurile de zi din unitățile de stat se achită prin unitățile de învățământ.
La ghișeul control cheltuieli, odata cu fila C.E.C., numerar pentru ridicarea acestora instituția prezintă pentru documentare, notele justificative aprobate de cei în drept, pe baza cărora se acceptă ridicarea de numerar în limita corespunzătoare în temei legal.
Transferurile din bugetul de stat către bugetele locale pentru protecția socială și pentru investițiile de natura celor prevăzute în legea bugetară anuală, se acordă pe baza notei de fundamentare prezentată de fiecare consiliu local.
Controlorul de ghișeu verifică elementele din “Nota de fundamentare privind acordarea transferurilor din bugetul de stat”, confruntă existența deconturilor aprobate în cazul transferurilor pentru protecția socială privind abonamente de călători și energia termică la populație suportată de stat, în cuantumul prevăzut în deconturi, verifică prin confruntare cu listele de investiții aprobate, limita aprobată pentru fiecare obiectiv în parte cu finanțare din transferuri de la bugetul de stat.
Dacă toate condițiile sunt îndeplinite, în limita deschiderilor de credite aprobate în acest scop, se acceptă plata și cu nota contabilă internă a trezoreriei se operează în contabilitate plata din bugetul de stat și încărcarea cu venituri în bugetul local respectiv.
Plăți pentru investiții
Controlul de ghișeu pentru cheltuielile de capital, respectiv cheltuielile ce privesc procesul investițional din punct de vedere al temeiului legal vizează mai multe aspecte, dată fiind procedura complexă ce privește procesul investițional care presupune o serie de operațiuni anticipate pentru a se asigura necesitatea, oportunitatea și nu în ultimul rând economicitatea resurselor, știut fiind volumul mare al costurilor.
Ca atare un prim aspect urmărit îl constituie efectuarea plăților numai pentru investițiile aprobate prin buget după procedura prevăzută în Legea finanțelor publice. Aceasta presupune ca înainte de toate, instituția să prezinte formularul “Lista de investiții” întocmit conform normelor, aprobat de ordonatorul principal de credite, o prelucrare consemnată prin semnătura și ștampila acestuia (Anexa nr.3).
Lista de invesții, întocmită conform precizărilor din “Normele Metodologice privind finanțarea investițiilor publice prin trezoreria statului” trebuie să aibă în vedere următoarele:
să fie întocmite la nivelul cheltuielilor de capital aprobate pe fiecare ordonator de credite, pe capitole de cheltuieli;
obiectivele vor fi nominalizate, cu denumirea completă și cu încadrarea în limita surselor de finanțare prevăzute în bugetele aprobate, grupate în cadrul fiecărui capitol pe cele 3 poziții:
lucrări în continuare;
lucrări noi;
alte cheltuieli de investiii.
Poziția c) “Alte cheltuieli de investiții” va fi cuprinsă în lista pe global defalcându-se la propunerea instituțiilor subordonate pe: felul de bunuri de achiziționat (cantitativ valoric); cheltuieli cu consolidarea imobilelor, cheltuieli de proiectare, alte cheltuieli asimilate investițiilor, în anexa ce va fi de asemenea aprobată de ordonatorul principal de credite.
În subsolul listei de investiții, trebuie specificate conturile de disponibilități în care se află sursele de finanțare, deschise la trezoreria statului. Listele de investiții care nu cuprind toate elemetele, semnăturile autorizate (ordonatorul principal de credite sau ordonatorul său de drept și viza de control financiar preventiv) și ștampila, vor fi restituite de către controlorul de ghișeu pentru a fi completate corespunzător.
Un al doilea aspect urmărit de controlorul de ghișeu îl constituie angajarea și utilizarea surselor de finanțare a investițiilor numai după îndeplinirea în prealabil a procedurilor privind achizițiile publice.
Pentru aceasta, instituția publică, prezintă în două exemplare (cererea de admitere la finanțare a investițiilor) formular specific, întocmit pentru fiecare obiectiv în parte, semnat și ștampilat de cei în drept, în acte, printre altele se menționează pe propria răspundere că în prealabil au fost îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare (Anexa nr.4).
După verificare și în cazul îndeplinirii tuturor condițiilor, Trezoreria Statului comunică aprobarea admiterii la finanțare a obiectivului de investiții respectiv, precum și contul din care se face finanțarea și anume: contul de cheltuieli bugetare, contul de disponibilități pentru mijloacele speciale, extrabugetare sau sponsorizări după caz.
Verificarea “cererii de admitere la finanțare a investițiilor” constă în urmărirea completării integrale a formularului ca atare și înscrierea obiectivului de investiții prevăzut în “lista de investiții” aprobată de ordonatorul principal de credite în limita valorii înscrise și cu respectarea sursei de finanțare prevăzută în listă .
Pe baza primirii “comunicării admiterii la finanțare”, instituția publică poate dispune efectuarea plăților pentru fiecare obiectiv în parte. Plățile se efectuează pe baza ordinului de plată ce se prezintă trezoreriei împreună cu “comunicarea-model” (Anexele nr.5 și ) prin care se solicită plata privind:
avans din valoarea contractului nr…. încheiat cu…. sau
contravaloarea situației lucrărilor recepționate și acceptate în sumă de…., sau
factura nr…. în valoare de….pentru procurarea….
Documentele justificative prezentate în trezorerie pentru acceptarea plăților privind cheltuielile de capital, respectiv Lista de investiții, Cererea de admitere la finanțare, Comunicarea de plată, rămân câte un exemplar în trezorerie, la controlorul de ghișeu ce se constituie în dosarul fiecărui obiectiv de investiții pe fiecare instituție în parte.
În situația în care toate condițiile sunt respectate, controlorul de ghișeu acceptă plata.
Zilnic la serviciul verificare și decontări publice, după închiderea programului de control la ghișeu se urmărește ca toate documentele acceptate la plată să-și urmeze circuitul operațional. Pentru început se procedează astfel:
C.E.C.-urile numerar se înaintează pe cale internă la casa de plăți și totodată se operează în evidența contabilă;
Ordinele de plată se operează în evidența contabilă.
Preluarea în evidența contabilă, se face debitându-se conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilități după caz prin creditarea conturilor corespondente, adică: conturile de casă pentru plățile în numerar, conturile de venituri sau disponibilități pentru decontările interne ce privesc impozitul pe salarii, C.A.S., cont asigurări sociale de sănătate, fond de șomaj, pensie alimentară și contul corespondent al trezoreriei statului pentru decontările prin virament către persoane juridice cu conturi deschise la alte bănci sau trezorerii, se realizează prin sistem informatic, programul “Trezor” zilnic, după controlul de ghișeu.
3.4. Controlul operațiunilor
Plățile dispuse de instituțiile publice, acceptate de controlorul de ghișeu, evidențiate în contabilitate, trebuie să fie reale, corecte, fără nici o eroare. De aceea, în trezoreria teritorială controlul continuă, însă de data aceasta este vorba de un control ulterior al operațiunilor de plăți în sine, control ce se realizează în aceeași zi în sistem încrucișat prin mai multe compartimente implicate.
După preluarea în evidența contabilă prin sistem informatic, se emite jurnalul zilnic al operațiunilor, în care se înscriu documentele ce stau la baza plății (felul, nr., data) contul debitor, contul creditor și suma.
În cadrul serviciului verificarea și decontarea cheltuielilor publice se procedează la verificarea operațiunilor de plăți prin confruntarea documentelor cu operațiunile evidențiate în “jurnalul plăților”, urmărindu-se conturile corecte, sumele corecte. (Anexa nr.6)
Eventualele erori se rectifică prin notă contabilă ștornându-se înregistrarea inițială eronată și reînregistrându-se corect.
După această verificare, toate cele trei exemplare ale tuturor ordinelor de plată, fie C.E.C., numerar, preluate de la casierie cu jurnalul casei, atașate la jurnalul plăților din ziua respectivă, se predau serviciului administrarea contabilității trezoreriei statului.
La serviciul administrarea contabilității trezoreriei statului se procedează la continuarea operațiunilor necesare finalizării lor.
Mai târziu se realizează decontarea pentru sumele ce se cuvin altor bănci sau trezorerii. Ca atare ordinele de plată ale instituțiilor acceptate de controlorii serviciului verificare și decontare cheltuieli publice, exemplarul roșu (al doilea) se grupează pe bănci beneficiare, se totalizează, se întocmesc ordinele de plată centralizatoare și borderouri pe bănci și se predau Direcției Județene de Trezorerie.
Direcția Județeană de Trezorerie, prin suma totală din contul corespondent al trezoreriei teritoriale și după ce a refăcut decontarea pentru toate trezoreriile din județ, le depune a României, sucursala județeană.
Aceasta, la rîndul său, preia suma din contul curent al Trezoreriei Statului deschis pe numele Direcției Județene de Trezorerie și le remite băncilor beneficiare, inclusiv trezoreriilor din alte județe.
Pentru plățile către alte trezorerii teritoriale, din același județ, Direcția Județeană de Trezorerie preia sumele din contul corespondent al trezoreriei teritoriale plătitoare și le remite către trezoreriile teritoriale benficiare.
De a României, sucursala județeană, Direcția Județeană de trezorerie primește extras de cont cu sumele plătite conform documentelor (exemplarul 2 al ordinelor de plată ale instituțiilor și ordinul de plată centralizator) și la rândul său emite trezoreriilor extras de cont la care atașează exemplarul 3 al ordinelor de plată centralizatoare. Trezoreria teritorială, pe baza confirmărilor plăților de către Banca Națională a României, sucursala județeană prin Direcția Județeană de Trezorerie, pe baza extrasului de cont confruntă plățile înregistrate în trezorerie cu cele înregistrate în contul curent al trezoreriei deschis a României pe baza contului corespondent deschis de Trezorerie (analitic).
În acest fel se urmărește ca plățile dispuse de instituții și evidențiate în trezoreria teritorială să se regăsească în evidențele bancare ale beneficiarilor sumelor.
Tot la serviciul administrarea contabilității trezoreriei statului, prin sistemul informatic, program “Trezor”, se efectuează închiderea operațiunilor zilnice și se emit o serie de documente ce atestă efectuarea acestora, adică: balanța sintetică zilnică, balanța analitică, execuții de casă pe bugete, extrase de cont.
Toate aceste documente înscrise și emise constituie pe de o parte documente ce confirmă efectuarea operațiunilor și derularea procesului bugetar, iar pe de altă parte documente de informație a celor implicați în derularea execuției de casă bugetare.
Pe baza acestora se continuă, zilnic, controlul operațiunilor.
Acest control, ce poate fi considerat ca un control ulterior asupra operațiunilor, constă în:
verificarea corelațiilor din balanța sintetică zilnică (activ cu pasiv, soldurile conturilor debitoare-creditoare în funcție de natura acestora);
verificarea soldurilor conturilor și a mișcărilor zilnice prin confruntarea cu balanțele analitice, soldul casei faptic, soldul contului corespondent din evidența Direcției Județene de Trezorerie, cu totalul jurnalelor cu execuțiile de casă pe buget;
verificarea și confruntarea extraselor de cont cu documentele înregistrate care trebuie să se regăsească operate corect în extrase.
Cu alte cuvinte, se revizuiesc toate operațiunile, în sintetic și analitic prin confruntare, vizualizându-se documentele ce au stat la baza operațiunilor de plăți (file C.E.C. numerar, ordine de plată, note contabile interne), cu documentele emise în trezorerie ce atestă înregistrarea operațiunilor în contabilitate: jurnale, balanțe, execuții de casă și extrase de cont.
Acest sistem de control continuu și încrucișat, înainte de efectuarea operațiunilor și după efectuarea acestora, pe tot fluxul operațional și la toate compartimentele implicate zilnic în fluxul operațional, contribuie la realizarea unei execuții de casă a fiecărui buget în condiții de corectitudine, certitudine, realitate și exactitate, conferind în același timp credibilitate.
B I B L I O G R A F I E
1. Boulescu Mircea, Control financiar, editura Eficient,
Ghiță Marcel București, 1997
2. Cătineanu Florin Finanțe Publice, Editura Mirton, Timișoara,
1999
3. Dăianu Daniel Echilibrul economic și monedă. Editura
Humanitas, București, 1993
4. Pereș Ion Control financiar și expertiză contabilă,
Popovici Dumitru Editura Mirton, Timișoara, 1996
5. Rada D., Rada Do. Bugetul public și trezoreria statului,
Editura Universității de Vest, Timișoara, 2006.
6. Ungureanu Mihai Organizarea și conducerea Trezoreriei Finanțelor
Aristotel Publice în condițiile economiei de piață în
România, editura Comphys, Râmnicu Vâlcea,
1996
B I B L I O G R A F I E
1. Boulescu Mircea, Control financiar, editura Eficient,
Ghiță Marcel București, 1997
2. Cătineanu Florin Finanțe Publice, Editura Mirton, Timișoara,
1999
3. Dăianu Daniel Echilibrul economic și monedă. Editura
Humanitas, București, 1993
4. Pereș Ion Control financiar și expertiză contabilă,
Popovici Dumitru Editura Mirton, Timișoara, 1996
5. Rada D., Rada Do. Bugetul public și trezoreria statului,
Editura Universității de Vest, Timișoara, 2006.
6. Ungureanu Mihai Organizarea și conducerea Trezoreriei Finanțelor
Aristotel Publice în condițiile economiei de piață în
România, editura Comphys, Râmnicu Vâlcea,
1996
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Controlul Preventiv Si Ulterior al Cheltuielilor Exercitat de Trezorerie (ID: 138478)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.