. Controlul Fiscal Privind Impozitele Indirecte
CAPITOLUL I
T.V.A. impozit indirect
l. l. Noțiuni generale și caracteristicile T.V.A.
T.V.A. constituie impozit general de consum care se aplicã pe fiecare stadiu al circuitului economic de producție al produsului final, asupra valorii adãugate realizatã de cãtre producãtorii intermediari și de producãtorul final, inclusiv distribuția pânã la înstrãinarea cãtre consumatorul,final.
Ca atare, pe parcursul întregului proces de productie ,și distribuție, fricare agent economic încaseazã T.V.A. de la cumpãrãtor, din care deduce suma reprezentînd:T.V.A. aferentã materiilor prime ,si materialelor aprovizionate, serviciilor prestate, iar suma reprezentând diferența (soldul) o varsã la bugetul public (si o adaugã la prețul de vânyare). În realitate, T.V.A. este raportatã de la un stadiu la altul al procesului de productie ,si de distribuție pentru a ajunge la încheierea ciclului economic, la consumatorul final. În acest. fel, producãtorul care a achiziționat materiile prime, materialele, semifabricatele de la furnizori – deți odatã cu livrarea lor plãtește și T. V. A. în cota aferentã – în fapt nu suferã o pagubã bãneascã, deoarece la vânzarea bunului va vânzarea bunului va încasa suma respectivã fiind creditat de cãtre la nivelul T.V.A. plãtite furnizorilor sãi.
Consumatorul final însã nu este creditat de cãtre stat, astfel cã el va suporta integral T.V.A. aferentã produsului final. Din aceastã cauzã T.V.A. este considerată un impozit pe consum fiind suportatã de cãtre consumator.
Valoarea adãugatã
Conform Ordonanței Guvernului numãrul 17/2000 valoarea adãugatã este "echivalentã cu diferența dintre vânzãrile și cumpãrãrile în cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic."
T.V.A. deductibilã (Input tax)
Este T.V.A. inclusã în prețul pe care un cumpãrãtor îl plãtește pentru bunurile sau serviciile pe care le achiziționeazã pentru a le utiliza pentru activitatea sa economicã. Acest impozit (T.V.A.) poate fi dedus din T.V.A. colectatã (brutã-exigibitã) datoratã de aceeași persoana asupra sumei reprezentând prețul cu care vinde produsul sau serviciul executat (respectiv preul aferent bunului sau serviciului facturat).
T.V.A. colectatã (brutã/exigibilã)
Concret, este vorba de T.V.A. care face obiectul facturãrii bunurilor livrate sau
serviciilor testate. Fiind vorba de operațiuni efectuate în contul statului, T.V.A. nu apare nici în conturile de cheltuieli, nici în conturile de venituri, ci se cuprind în conturi speciale grupate în clasa a IV-a.
T.VA. are un caracter universal deoarece se aplicã asupra tuturor bunurilor și
serviciilor din economie, rezultate atât din activitatea curentã de exploatare, cât și din
activitatea financiarã de fructificare a capitalurile disponibile.
În at doilea rând, T.V.A. este un impozit neutru unic. dar cu plata fracționatã. Este eliminatã discriminarea deoarece cotele sale se aplicã asupra tuturor activitãților economice. Faptul cã plata este fracționatã rezultã din aceea cã se calculeazã pe fiecare verigã (stadiu) care intervine în realizarea și valorificarea produsului.
În al treilea rând, T.V.A. se caracterizeazã prin transparențã. întrucât asigurã fiecãrui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaște exact și concret care este mãrimea impozitutui ,si a obligației de platã ce-i revine.
O altã caracteristicã este unicitatea. constând în faptul cã indiferent de circuitul pe care îl parcurge materia primã pânã la realizarea produsului finit, este același ca nivel al cotei și ca mãrime. Ca atare, T.V.A nu este dependentã de întinderea circuitului economic.
În sfârșit, o altã trãsãturã este aceea cã aplicarea T.V.A. s face numai în țara în care produsul se consumã; deci nu unde se realizeazã produsul, ci acolo unde se consumă. În consecinlã tot ce se exportã este degrevat complet de plata acestui impozit, dar ceea ce se importã se impune în mod corespunzãtor.
Din caracteristicile examinate, rezultã cã T.VA. nu are trãsãturile unei "taxe ", fiind de
fapt un impozit indirect pe cifra de afaceri, perceput asupra valorii adãugate în toate stadiile circuitului economic, odatã cu transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor sau Iucrãrilor ori prestarea unor servicii.
l. 2. Avantajele T.V.A. și sfera de aplicare
Prin stabilirea valarii adãugate ca obiect impozabil se evitã înregistrãrile repetate a1e
consumurilor externe (de la terți) ale întreprinderilor productive. Practic, aceasta cuprinde marja comercialã din revânzarea mãrfurilor și aportul industrial propriu din activitatea de exploatare.
T.V.A. eliminã efectele impozitelor clasice în cascadã prin aceea cã nu se mai aplicâ la întreaga valoare din fiecare stadiu al circuitului produsului, inclusiv impozitele plãtite în amonte, ci numai la partea adãugatã.
Prin deducerea taxei percepute în stadiile anterioare asupra produselor ,și serviciilor achiziționate, are loc o ieftinire a produsului final stimulând agenții economici sã-și extindã afacerile ,și sã realizeze o cifrã de afaceri cât mai mare. În aceeași direcție acționeazã și datoritã faptului cã mãrimea taxei rãmâne neschimbatã pentru aceleași operații (cota este aceeași) indiferent de volumul afacerilor.
Deoarece taxa se percepe la fiecare stadiu al circuitului economic al MĂRFII, sunt accelerate încasãrile la buget (nu se mai așteaptã încheierea parcursului mãrfii), mai ales incitã mai puțin la fraudã pentru cã producãtarii și comercianții primesc facturi din care deduc impozitele plãtite deja (în acest fel pot controla dacã s-au vãrsat sumele anterior datorate).
În concluzie, adoptarea T. V.A. în practica financiarã a României poate fi consideratã o premiză pentru stimularea exporturilor și diminuarea importurilor , pentru accelerarea circuitului economic din întreprinderi pentru stimularea investițiilor și creșterea productivitãții muncii, în general pentru îmbunãtãțirea activitãții economico-financiare a unitãților economice.
Toate aceste efecte se bazeazã pe faptul cã, pentru a nu suporta foarte mult timp T. V.A cumpãrãtorii de bunuri și servicii trebuie sã devinã într-un timp cât mai scurt vânzãtori. Orice întârziere a încasãrii contravalorii mãrfurilor înseamnã, implicit, întârzierea recuperãrii sumelor vãrsate statului cu titlu de T. V.A, cu efecte negative asupra vitezei de rotație a fondurilor, asupra situației frnanciare a unitãții.
Trecerea la T. V.A a determinat eliminarea I.C.M.și a diferențierilor de cote ale acestuia și înlocuirii lui cu un impozit stabilit numai asupra contribuției nete a întreprinderilor la formarea produsului social final (venitul național și fondul de amortizare).
Operații privind :
a) – vânzãri (livrãri) de bunuri mobile;
b) – vânzãri imobiliare (sau transferul proprietãții bunurilor imobiliare) între agenții economici, precum și între aceștia și instituții sau persoane fizice;
c) – prestãri de servicii;
d) – importul de bunuri și servicii.
a) Vânzãrile (sau livrãrile) de bunuri mobile
Cuprind toate operațiile prin care se realizeazã transferul dreptului de proprietate asupra burrurilor mobile corporale, indiferent de forma prin care acest transfer de proprietate se realizeazã.
Cea mai frecventã formã de transfer a proprietãții bunurilor o constituie vânzarea. Cazurile speciale de transfer de proprietate ce intrã în sfera de aplicare a T. V.A , potrivit legii, sunt:
schimbul de bunuri
Îchiderea unor bunuri în baza unui contract cu clauza trecerii proprietãrii asupra respective dupã plata ultimei rate sau dupã o anumitã datã;
preluarea de cãtre un agent economic a unor bunuri cumpãrate sau fabricate de acesta în vederea folosirii lor sub orice formã în scop personal sau pentru a, fi puse la dispozitia altor persoanane fizice sau juridice în mod gratuit , cu unele excepții prevãte în lege.
Excepțiile se referã !a bunurile donate în scopuri umanitare și pentru sprijinirea actinităților sociale , culturale și sportive precum și la cele folosite pentru acțiuni de protocol , reclamã și publicitate, insã numai in limita plafoanelor valorice stabilite in baza legii bugetare.
Utilizarea de către agenții economici , pentru activitatea proprie , a unor priduse relizate în unitățile acestora . cu excepția celor incorporate direct în bunuile sau serviciile realizate .
Transferul proprietății bunurilor imobiliare (sau vânzari imobiliare)
Intră în sfera T.V.A. operațiile privind transferul proprietãții bunurilor imobiliare intre
agenții economici precum și intre aceștia și instituții sau personne fizice.
In categoria bunurilor imobiliare in sensul T.V.A.se cuprind:
toate construcțiile imobiliare prin natura lor, cum sunt : locuințele, vilele,
constructiile industriale, comerciale, agricole sau destinate exercitãrii altor activitãți
terenurile pentru construcții și cele situate in intravilan , inclusiv cele aferente localitaților urbane sau rurale pe care sunt amplasate construcțiile sau amenajari ale localitaților .
bunurile de natura mobiliarã care nu pot fi detașate farã a fi deteriorate.sau fãră a antrena deteriorarea imobilelor însãși, ca de exemplu: instalațiile de.forțã, conducete butoaie de mari dimensiuni introduse în crame etc.
Transferul proprietãții bunurilor imobiliare intrã in sfera de aplicare a T.V.A. , indiferent de forma prin care se realizeazã: vânzare, schimb, închiriere cu clauza trecerii
bunurilor respective după plata ultimei rate sau la o anumită dată .
Potrivit prevederilor art. 2 alin. ultim din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992 privind introducerea T.V.A , fiecare operație de transfer al dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil se impoziteaza distinc chiar și atunci când transferul respectiv se face prin intermediul mai multor tranzacții, iar bunul respectiv este transferat direct cãtre beneficiarul final.
c) Prestãri de servicii
Prin prestare de servicii se înțelege orice activitate rezultatã dintr-un contract sau Convenție prin care o persoanã se obligã sã execute o muncã manualã sau intelectualã în scopul obținerii de profit și care nu are ca obiect livrãri de bunuri.
Principalele activitãți ce se încadreazã în categoria prestãrilor de servicii sunt enumerate la punctul 3 din normele privind T. V.A. aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr.406 /27.07.1992. dintre acestea menționãm:
Lucrãrile de construcții-montaj
Intrã în categoria prestãrilor de servicii numai activitatea desfãșuratã pentru construirea obiectivului fârã ca bunul rezultat sã devinã proprietatea agentului economic care l-a realizat.Dacã agentul economic construiește bunuri imobile in vederea vânzãrii, activitatea respectivã intrã în categoria transferului proprietãții bunurilor imobiliare.
Închirierea de bunuri mobile sau imobile.
Aceastã activitate poate avea și caracter de livrare de bunuri mobile sau imobile dacã in contractul de închiriere se prevede clauza trecerii dreptului de proprietate asupra bunului respectiv dupã plata ultimei rate sau la o anumitã ratã.
Reparațiile de orice naturã
Dacã intr-o unitate specializatã în lucrãri de reparații se realizează și bunurii noi sau recondiționate în vederea vânzării, aceastã activitate nu mai are caracterul de prestare de servicii ci pe acela de livrare de bunuri, când acestea au fost livrate.
Bunuri realizate cu materialul clientului.
În situația în care se incaseazã uumai valoarea activitãții de confectionare și a materialelor auxiliare aparținând executantului ce au utilitate pentru executarea lucrãrii, operația se încadreazã la prestãri de servicii. Dacã materialul pus la dispoziție de client se deconteazã acestuia, iar bunul confecționat se vinde cu un preț care cuprinde și valoarea materialului adus de client, operația de incadreazã la livrãri de bunri.
Pentru operațiile care nu sunt nomiralizate în norme, agenții economici determina categoria de incadrare potrivit principiului enunțat și anume:
– dacã activitatea are ca obiect obținerea de bunuri, este incadratã la livrãri;
– dacã nu se obțin bunuri, atunci ea este incadratã la prestãri deea de bunuri mobile sau imobile.
Aceastã activitate poate avea și caracter de livrare de bunuri mobile sau imobile dacã in contractul de închiriere se prevede clauza trecerii dreptului de proprietate asupra bunului respectiv dupã plata ultimei rate sau la o anumitã ratã.
Reparațiile de orice naturã
Dacã intr-o unitate specializatã în lucrãri de reparații se realizează și bunurii noi sau recondiționate în vederea vânzării, aceastã activitate nu mai are caracterul de prestare de servicii ci pe acela de livrare de bunuri, când acestea au fost livrate.
Bunuri realizate cu materialul clientului.
În situația în care se incaseazã uumai valoarea activitãții de confectionare și a materialelor auxiliare aparținând executantului ce au utilitate pentru executarea lucrãrii, operația se încadreazã la prestãri de servicii. Dacã materialul pus la dispoziție de client se deconteazã acestuia, iar bunul confecționat se vinde cu un preț care cuprinde și valoarea materialului adus de client, operația de incadreazã la livrãri de bunri.
Pentru operațiile care nu sunt nomiralizate în norme, agenții economici determina categoria de incadrare potrivit principiului enunțat și anume:
– dacã activitatea are ca obiect obținerea de bunuri, este incadratã la livrãri;
– dacã nu se obțin bunuri, atunci ea este incadratã la prestãri de servicii.
Delimitarea operațiilor încadrate ca livrãri de bunuri mobile sau imobile de cele incadrate ca prestãri de servicii are importanțã mai ales din punct de vedere a! delimitãrii bazei de impozitare. Astfel, in cazul livrãrii de bunuri, baza de impozitare o reprezintã prețurile negociate care cuprind totalitatea cheltuielilor ocazionate cu fabricarea și livrarea bunurilor la care se adaugã profitul vânzãtorului, precum și taxele datorate statului.
In cazul prestãrilor de servicii, în baza de impozitare nu se include valoarea bunurilor
încorporate în lucrare, care au fost puse la dispziție de benefciar.Totodatã, este influențat ,si dreptul de deducere avand în vedere cã în situalia in care prețurile sau tarifele negociate nu sunt incluse toate materialele folosite pentru realizarea bunurilor sau serviciului respectiv,furnizorul sau prestatorul nu poate deduce T.V.A. aferentã materialelor puse la dispoziție de client.
d) Impozitul de bunuri si servicii
Operațiile realizate cu bunuri sau servicii din import sunt similare celor realizate
cu bunuri sau servicii din țarã, au fost totuși nominalizate distinct in actele normative elaborate, întrucât condițiile fațã de care bunurile sau serviciile din import intrã în sfera de aplicare a T.V.A. sunt diferite de cele stabilite pentru bunurile sau serviciile realizate în țarã.
Principalele diferențieri constau in:
Operațiile privind transferul proprietãții bunurilor și prestãrile de servicii in țarã sunt supuse T.V.A. numai dacã sunt realizate de persoane fizice sau juridice care au calitatea de agenți economici și deci le realizeazã in cadrul exercitãrii activitãții lor profesiorale;
Importurile de bunuri și servicii intrã în sfera de aplicare a T.V.A., indiferent de calitatea persoanelor fizice sau juridice care le efectuează : agenți economici sau persoane fizice neînregistrate (particulare);
Activitãlile agenilor economici și ale unitãților economice din cadrul altor persoane fizice care realizeazã din livrãri de bunuri sau servicii din țarâ un venit total (cifrã de afaceri) de pânã la 8.000.000 lei anual sunt scutite de T.V.A. Dacã aceștia efectueazã livrari de bunuri sau servicii provenite din import, datoreazã T.V.A. asupra importurilor respective, indiferent de valoarea acestora;
Criteriile în funcție de care se acordã scutiri de T.V.A.. pentru lucrările de bunuri și prestările de servicii din țarã sunt reglememate prin art. 6 lit. A din OrdonanțaGuvernului nr. 3/27.07.1992, republicatã în l995; pentru importurile de bunuri și servicii scutirea de taxã vamalã prevãzutâ de regulamentul vamal al României conduce și la scutirea de T. V.A., conform art. 6 lit B alin. a din aceeași ordonartă. Trebuie menționat cã potrivit art. 6 /it. B alin. 4 din ordonanțã, scutirea de T. V. A. la unele bunri și servicii realizate în țarã se aplicã și la bunurile și serviciile similare din import, ca de exemplu: carne, lapte praf, ulei de floarea soareui și soia, unt,medicamente.
Sunt necesare douã precizãri:
– Produsele și serviciile din import ce se incareazã in prevederile art. 6 lit alin a sunt scutite indiferent de destinație
– Produsele din import, încadrate în lista anexă la ordonanțã sunt scutite numai dacã sunt destinate populației nu sunt scutite livrãrile de astfel de produse pentru prelucrare, transformare, conservare în alte scopuri, inclusiv cãtre unitãțile de alimentație publicã și cele care practicã adaosul comercial de alimentație publicã.
1.3. Baza de impozitare (impunere) și cotele de impozitare
l. 3. l. Regula Genenlã
T.V.A. este datoratã asupra contravalorii totale primite, sau ce va fi primitã, in considerarea livrăvii de bunuri sau prestãri de servicii, exclusiv T.V.A. Mai exact, baza de impozitare este constituitã pentru livrãrile de bunuri și prestările de servicii din toate sumele, valorile, bunurile sau serviciile efectuate, exclusiv T.V.A.
T.V.A. se evidențiazã separet, astfel cã nu se include în preț.
l. 3. 2. Valoarea livrãri /prestației
Valoarea livrãrii sau prestãrii se determinã, in principal, în raport de:
– Prețurile negociate între vânzãtor și cumpãrãtor, precum și alte cheltuieli datorate de cumpãrãtor pentru livrãrile de bunuri și care nu au fost cuprinse in preț. Aceste prețuri cuprind și accizele stabilite conform legii;
Tarifele negociate pentru prestãrile de servicii;
Suma rezultarã din aplicarea cotei de comision sau suma convenită între parteneri, pentru operațiunile de intermediere;
Prețurile de piațã sau, in lipsa acestora, costurile bunurilor executate de agenții economici pentru folosința proprie ori predate sub diferite forme angajaților sau altor persoane;
Prețurile de piața sau, in lipsa acestora, costurile aferente serviciilor prestate pentru folosința proprie de un agent economic sau cu titlu gratuit penlru alte persoane fizice sau juridice;
Prețurile vânzãrilor efectuate din depozitele vãmii sau stabilite prin licitație. Legislalia fiscală stabilește in mod expres și elementele ce nu se cuprind în baza de impozitare și anume:
Remizele și alte reduceri de preț acordate de cãtre furnizor direct clientului, inclusiv cele date dupã facturarea bunurilor sau a serviciilor, bunurile acordate de cãtre furnizori clienților în vederea stimulãrii vâzãrii în condițiile prevãzute în contractele încheiate;
Penalitãțile pentru neindeplinirea totalã sau parțialã a obligațiilor contractuale; Dobânzile percepute pentru plãțile cu intârziere, pentru vânzãri cu plata in rate sau la termene de peste 90 de zile;
Sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se deconteazã acestuia;
Ambalajele care circulã între furnizorii de marfã și clienți, prin schimb, fărã facturare;
Sumele incasate de la bugetul de stat de cãtre agenții economici înregistrați la
organele fiscale ca plãtitorii de T.V.A. și care sunt destinate finanțãrii investițiilor, acoperirii diferențelor de preț și tarif, finanțării stocurilor de produse cu destinație specialã.
Refuzurile și returnarea ambalajelor influențeazã. de asemenea, aplicarea T.V.A. Astfel, în cadrul refuzurilor totale sau parțiale privind cantitatea, prețurile sau alte elemente cuprinse în facturi sau în documente similare, suma impozabilã se reduce corespunzãtor
În situația încare cumpãrãtorii returnezã anbalajele în care s-a expediat marfa , se procedeazã în același mod ca la refuzuri.
Remizele și alte reduceri de preț pot fi exclusedin baza de impunere dacã sunt
îndeplinite urmãroarele condiții:
Să fie efective și în sume exacte în beneficiul clientului;
Sã nu constituie în fapt remunerarea unui serviciu sau o contrapartidã pentru o anumitã prestație (cazuri in care reducerea bazei impozabile nu este admisã);
Sã fie reflectatã în facturi sau în alte documente legale.
Sunt considerate cheltuieli accesorii ale livrãrilor de bunuri sau prestãrilor de servicii, care se includ in baza impozabilã, în mãsura in care nu au fost cuprinse în prețurile negociate, urmãtoarele cheltuieli: comisioanele, cheltuielile de ambalaje, de transport, de asigurare și altele de asemenea naturã datorate de cumpãrãtor.
In ce privește plãțile în naturã, la determinarea bazei impozabile, se va ține seama de valoarea tuturor bunurilor și serviciilor care reprezintã contravaloarea livrãrii de bunuri sau prestãri de servicii.
1. 3. 3. Autoaprovizionãri
Baza impozabilã in cazul autoaprovizionărilor se determinã în funcție de prețurile de piatã sau, în lipsa acestora, la costurile totale ale bunurilor executate de agenții economici subiecți ai impunerii.
1. 3. 4. Importuri
Baza de impunere pentru livrãrile și serviciile de import cuprinde valoarea in vamă , determinarea potrivit legii, alte taxe și accizele datorate pentru bunurile și serviciile din import.
În ce privește valoarea în vamã, observãm cã aceasta cuprinde:
Prețul de import format din prețul extern transformat in lei la cursul de schimb stabilit și comunicat de B.N.R în fiecare vineri pentru operațiunile vamale și evaluarea în vamã în sãptãmâna urmãtoare;
La prețul de mai sus se mai adaugã:
– cheltuielile de transport a mãrfurilor importate, pe parcurs extern;
– cheltuielile de încãrcare, de descãrcare și manipulare aferente transportului mãrfurilor importate, achitate pe parcurs extern;
– costul asigurãrii, precum și orice alte cheltuieli aferente, pe parcurs extern.
Valoare în vamã trebuie sã rezulte din facturi sau alte documente emise de exportator care se depun la organele vamale. Dacã in facturã nu sunt cuprinse cheltuielile menționate la lit b de mai sus sau nu se prezintã documente privind alte cheltuieli, valoare în vamã se formeazã din prețul de import. la care se adaugã o cotã procentualã din acest preț, în funcție de mijlocul de transport, slabilitã de Ministerul Finanțelor și Ministerul Comerțului
l. 3. 5. Momentul determinării bazei de impunere
Baza de impunere se determinã integral la momentul livrãrii bunurilor sau prestãrii serviciilor, chiar dacã in contract se prevede plata în rate sau prin decontãri succesive. În situația în care anumite elemente accesorii a1e prețului nu sunt determimte în mod precis în momentul desfacerii mãrfurilor, toate sumele percepute ulterior livrãrii bunurilor dau loc la impozitare de la data facturãrii lor.
Potrivit legii T.V.A. . se calculeazã prin apliicarea cotei de impozitare asupra bazei de impunere .
A. Cota de 19% pentru operațiunile privind livrãrile de bunuri, transferurile imobiliare și prestările de servicii, din țarã și din import, cu excepția celor prevãzute la lit B.
B. Cota zero pentru:
– exportul de bunuri și prestãrile de servicii legate direct de exportul bunulor, efectuate de agenții economici cu sediu în România;
– transportul internațional de persoane în și din străinătate, efectuat de agenții economici autorizați prin curse regulale, precum ,ci prestãrile de servicii legate direct de acesta;
– transportul de marfă și de persoane, în și din porturile și aeroporturile din România, cu nave și avioane românești comandate de beneficiari cu sediul in strãinãtate;
– trecerea mijloacelor de transport, de mărfuri și de cãlãtori cu mijloace de tranport fluvial specializate, intre România și statele vecine;
– transportul și prestãrile de servicii accesorii tramsportului, aferente mãrfurilor de import, efectuate pe parcurs intern pâna la punctul de vãmuire și de întocmire a declarației vamale;
– livările de bunuri destinate utilizãrii sau incorporãrii în nave și aerorove care presteazã transporturi internaționale de persoane și de mãrfuri;
– prestãrile de servicii efectuate în porturi si aeroporturi aferente navelor de comerț maritim și pe fluvii internaționale, precum și aeronavelor aparținând companiilor de transport strãine;
– reparațiile la mijloncele de transport contractate cu beneficiarii din strãinãtate;
– materialele, accesoriile și alte bunuri care sunt introduuse din teritoriul vamal al României in zonele libere, cu îndeplinirea formalitãților de export, redevențele și chiriile aferente terenurilor și construcțiilor din zonele libere;
– bunurile și serviciile in favoarea directã a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a reprezentanțelor internaționale interguvernamentale acreditate în Româmia, precum și a personalului acestora, în comtițiile stabilite de Ministerul
Finanțelor pe bazã de reciprocitate;
– bunurile cumpãrate din expozițiile organizate în România, precum și din rețeaua comercialã, expediate sau transportate in strãinãtate de cãtre cumpãrãtorul care nu are domiciliul sau sediul în România, în condiții stabilite de Ministerul Finanțelor;
– bunurile și serviciile finanțate direct din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile acordate de guverne strãine, de organisme internaționale și de organizații nonprofit și de caritate din strãinãtate și din țarã, inclusiv din donații ale persoanelor fizice, in condițiile stabilite de Ministerul Finanțelor.
Justificarea realizãrii exportului se face cu:
l. Declarația vamalã de export, vizatã de organele vamale;
2. Documentele de transport internațional și dupã caz polița de asigurare și (sau) reasigurare;
3. Alte documente specifice.
Pentru bunurile comercializate prin comerțul cu amãnuntul (magazine comerciale, consignații, unitãți de alimentație publicã sau alte unitãți care au relații directe cu populația), precum și pentru unele prestãri de servicii (transport, poștã, telefon, telegrafâ), prețurile sau tarifele cuprind și T.V.A.
In aceste condiții T.V.A. se determinã prin aplicarea unei cote recalculate asupra sumei obținutee prin vânzarea bunurilor și din prestarea serviciilor respective, astfel:
1.4. Regimul deducerilor
Plătitorii T. V.A. au dreptul la deducerea taxei aferente bunrilor și serviciilor achiziționate, destinate realizãrii de:
a) operațiuni supuse T.VA.;
b) bunuri și operații scutite de T.V. A. pentru care se prevede prin lege exercitarea
dreptului de deducere;
c) acțiuni de sponsorizare, reclamã, publicitate.
T.V.A. datoratã bugetului de stat se stabilește ca diferențã între valoarea taxei facturate pentru bunurile livrate și serviciile prestate și a taxei aferente intrãrilor.
Diferența în plus sau în minus se regularizeazã pe bază de deconturi a1e plăititorilor. OBLIGATII ale agenților economici pentru efectuarea dreptului de deducere:
– sã justifice prin documente legale T.V.A. deductibilă . Principalele documente sunt:
– FACTURILE
– DECI.ARAȚIA VAMALÃ DE IMPORT
– DOCUMENTUL CARE CONFIRMÃ ACHITAREA T.V.A. – DOCUMENTE SPECIFICE PRIVIND APLICAREA T.V.A
– sã justifce cã bunile în cauzã sunt destinate pentru nevoile firmei și sunt proprietatea acesteia;
dreptul de deducere se exercitã pe douã cãi:
a) Prin reținerea din suma reprezentând T.V.A. pentru livrãri de bunuri sau prestãri de servicii, a taxei aferente intrãrilor;
b) Prin rambursarea de cãtre organul fiscal a sumei reprezentând diferența dintre taxa aferentã intrãrilor și taxa facturatã de agentul economic pentru livrări de bunuri s-au servicii prestate.
Exercitarea dreptului de deducere nu se face pentru fiecare operatie în parte , ci pe ansamblul operațiunilor executate în cadrul fiecãrei luni.
Nu poate fi dedusã T.V.A. aferentã intrãrilor de:
– bunuri și servicii destinate realizãrii de operațiuni scutite;
– bunuri și servicii achiziționate de furnizor sau prestator în contul clientului care apoi se deconteazã acestuia;
– servicii de transport, hoteliere, de restaurant;
– alte cheltuieli care nu au legãturã directã și exclusivã cu activitatea agenlului economic ;
– bunuri și servicii achiziționate pe bază de documente , care nu îndeplinesc prevederile legale privind T.V.A. ;
– bunuri pierdute pe timpul transportului , bunuri lipsă sau depreciate calitativ , constatate le innventariere ;
1.5 Criterii pe baza cărora se determina T.V.A. datorată bugetului de stat
1.5.1. T.V.A. asupra livrarilor de bunuri și prestărilor de servicii
Reprezintă totalul taxei pe valoare adăugată cuprinsă în facturi sau alte documente înlocuitoare emise de furnizorii sau prestatori către clienți , pentru bunurile livrate sau serviciile prestate în luna pentru care se face documentarea .
Aceastã sumã va fi majoratã sau diminuată dupã caz, cu TV.A. aferentã operațiunilor asimilate prin lege cu livrãrile de bunuri și prestãrile de servicii, celor cu plata în rate sau care dau loc la incasãri de avansuri ori decontãri succesive precum și operațiilor realizate in lunile precedente la care au intervenit modificãri ale bazei de impozitare și care se vor reflelecta în luna curentã astfel:
cuantumul T.V.A. rezultat din facturile sau alte documente înlocuitoare emise :
bunurile achiziționate sau realizate în unitãțiile proprii preluate de agenții economici în vederea utilizãrii sub orice formã în scop personal, pentru nevoile unitãții sau , pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit, cu excepțiile prevãzute de Iege;
serviciile prestate de cãtre agenții economici cu titlu gratuit pentru alte persoarte fizice sau juridice, cu excepții prevãzute de lege. Pentru bunurile prevăzute mai sus, agenții economici sunt obligați sã emitã documente corespunzãtoare, la data Ia care au avut loc operațiunile respective, din care sã rezulte valoarea bunurilor preluate sau servicii prestate precum și taxa aferentã;
facturarea sau emiterea altui document legal în luna pentru care se face decontarea fără ca bunurile sã fie expediate sau predate cumpãrãtorului;
încasări din avansuri sau prin decontări succesive art. 12 din HG. 401/2000 , ca taxa să devină exigibilă la data debitării clintului pe bază de factură sau alt document înlocuitor .
sumele încasate din ratele scadente pentru livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate in perioada precedentã cu plata esalonatã în perioada urmãtoare
cuantumul T.V.A. rezultat din facturile sau alte documente legale emise clienților pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în luna pentru care se face decontarea , se reduce cu T.V.A. pentru :
bunurile și serviciile facturate clienților în luna pentru care se face decontarea dar cu plata în rate scadente perioadei următoare
Modificări ale bazei de impozitare prevăzute de art. 14 din lege .Aceste modificări privesc :
remize sau alte deduceri de preț acordate efectiv de furnizorii clienților
sumele rambursate de furnizor reprezentând contravaloarea ambalajelor returnate
refuzuri ale clienților motivate de lipsuri cantitative , abateri de la calitatea și prețurile convenite sau alte obiecțiuni la elementele cuprinse în facturi
Potrivit art. 27 din OG 17/2000 modificarea bazei de impozitare T.V.A. se face prin emiterea de noi facturi în roșu și concomitent se emite o noua factură fiscală corectă.
Se precizează , de asemenea ,ca T.V.A. calculată asupra sumelor obținute din livrarile de bunuri mobile , prestări de servicii și operații asimilate acestora se înregistrează într-un cont colector , denumit T.V.A. colectată .
1.5.2. T.V.A. aferentă intrărilor de bunuri și servicii
Intrările de bunuri și servicii cuprind :
bunuri și servicii achiziționate de la furnizori sau prestatori cu seduil sau domiciliul în România .
bunuri și servicii din import , efectuat direct sau prin intermediar
bunuri și servicii realizate în unitatea proprie și folosite de agentul economic pentru nevoile firmei
T.V.A. aferentă intrărilor poate fi dedusă din taxa colectată , stabilită potrivit punctului I, numai dacă bunurile și serviciile respective sunt destinate realizării de operații impozabile (art. 18 din lege).
Taxa aferentă acestor bunuri se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct intitulat „T.V.A. deductibilă” .
l. 5. 3. Cãile de exercitare a dreptului de deducere
Potrivit prevederilor art. 2l din ordonanță , deducerea se realizează pe douã cãi:
prin reținerea din suma reprezentând T.V.A. cuprinsã în facturile sau documentele înlocuitoare emise de agentul economic, a taxelor eferente bunurilor și serviciilor , ahiziționate sau realizate în unitãțile proprii și destinate realizării de operații impozabile.
prin rambursarea de cãtre organul fiscal a diferenței în minus între T.V.A. colectatã și T.V. A. deductibilă
Întrucât conform art. 23 din ordonanță rambursarea se face lunarcalculul de mai sus trebuie adaptat situațiilor specifice fiecărui agent economic .
Formula de mai jos este aplicabilă agenților economici, care livreazã produse la export și care beneficiazã de dreptul de rambursare lunarã:
T.V.A. colect < T.V.A.deduct =>T.V.A. de rambursat
Pentru agenții economici care se aflã în situația de a solicita rambursãri de la bugetul
de stat ca urmare a altor cauze (aprovizionări mari pentru dotarea sau dezvoltarea unitãții, pentru formarea stocurilor; mijloace fixe nepuse în funcțiune sau instalații oprite; stocuri mai
mari de produse finite etc.) formula pentru determinarea taxei de platã sau de rambursat este:
T.V.A. colectată …………………………………………………………………
T.V.A. nerambursatã în sold la sfârșutul lunii precedente. ………………………
T.V.A. deductibilã ………………………………………………………………..
Se precizeazã cã dupã înlocuirea documentației, și introducerea la organele fiscale, la termenele stabilite prin normele de aplicare a ordonanței, a cererii de rambursare, suma solicitatã nu mai poate fi luatã în calcul pentru determinarea taxei datoratã bugetului de stat în
luna urmãtoare, chiar dacã suma respectivã nu a fost încasatã pânã la data întocmirii decontului.
Unitãțile care realizeazã atât operații de export cât și operații impozabile la intern. sunt obligate în cazul solicitãrii de rambursãri lunare, sã justifice cã suma cerutã este determinatã exclusiv de livrarea produselor la export.
T.V.A. deductibilã aferentã produselor livrate la export se determină în funcție de ponderea exportului în totalul operațiilor impozabile realizate în luna pentru care se solicitã rambursarea.
Procentul exprimând ponderea exportului în totalul operațiilor impozabile se aplicã
asupra sumei T.VA. deductibilã reprezentând nivelul maxim al sumei ce poate fi solicitatã
pentru rambursare.
1.6. Pierderea dreptului de deducere
Potrivit prevederilor art 18 din ordonanțã, plãtitorii de T. V.A. au dreptul la deducerea
taxei aferente bunurilor și serviciilor achiziționate sau realizate în unitãțile proprii destinate realizãrii de operații impozabile.
În situația in care realizeazã alte operații supuse taxei pe valoarea adăugată, cât și operații scutite de taxã, dreptul de deducere se exercitã, potrivit art. 20 din ordonanță, în raport cu participarea bunurilor sau serviciilor respective la realizarea operațiilor impozabile.
Pentru bunurile sau serviciile achiziționate sau realizate în unitățile proprii destinate folosirii sub orice formã în scop personal sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, agenții economici sunt obligați potrivit OG 17/2000 sã calculeze T.V.A. întrucât operațiile respective au fost asimilate cu livrările de bunuri și prestãrile de servicii.
Modul de determinare a sumei reprezentând T.V.A. deductibilã privește numai bunurile și serviciile achiziționate sau realizate în unitãțile proprii și care sunt destinate pentru nevoile firmei (art l9 lit b din ordonanțã).
Pot fi situații în care agenții economici efectueazã cheltuieli care nu au legãturã directã și exclusivã cu activitatea firmei fărã ca bunurile sau serviciile respective sã fie înregistrate în gestiunea firmei.
În aceastã categorie se includ cheltuielile pentru distracție, divertisment, achiziționarea și întreținerea autoturismelor folosite pentru activități ce nu au ca scop obținerea de profit și alte cheltuieli similare efectuate pentru satisfacerea unor nevoi personale ale proprietarilor sau personalului firmei.
Pentru aceste cheltuieli, agenții economici au drept de deduce T.V.A. achitatã furnizirilor sau prestatorilor.
Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor pierdute.
Aceastã problemã privește atât pe furnizor cât și pe client, iar stabilirea taxei datorate
sau deductibile trebuie făcutã în strânsă corelare cu prevederile contractuale privind rãspunderile pe timpul transportului bunurilor sale cu alte prevederi legale privind bunurile
distruse, furate, pierdute, depreciate calitativ etc.
Astfel dacã bunurile s-au pierdut pe timpul transportului cãtre client și contractul îl face pe client responsabil pentru orice pierdere înregistratã dupã predarea bunului cãtre client sau societatea de transport, furnizorul datoreazã T. V.A. oferentã bunurilor respective.
La rândul său, clientul are drept de deducere a taxei cuprinse in factura furnizorului dacã bunurile respective erau destinate realizãrii de operații impozabile.
În siluația în care bunurile respective erau destinate realizãrii unor operații scutite de taxã sau unor cheltuieli care aveau legãturã directã și exclusivã cu activitatea firmei, T.V.A. aferentã bunurilor pierdute pe timpul transportului nu poate fi dedusã, urmând a se reflecta în evidența contabilã potrivit normelor legale în vigoare.
Dacã însã contractul îl face rãspunzãtor pe furnizor pentru orice pierdere intervenitã înainte de predarea cãtre client se procedeazã astfel:
Dacã furnizorul nu a emis facturã, atunci nu datoreazã T. V.A., întrucât se considerã cã s-a efectuat o livrare;
Dacã s-a emis facturã atunci se datoreazã taxa inclusã in facturã. În situația in care clientul a refuzat plata facturii întrucât nu a primit marfa problema se reglementeazã prin emiterea unei facturi în roșu pentru taxa de scãzut .
În ceea ce privește T.V.A. aferentã bunurilor pierdute, distruse, furate sau depreciate existente în depozitele agenților economiei, se va proceda dupã cum urmeazã:
Pentru produsele fabricate în scop de vânzare nu se datoreazã T.VA., întrucât nu a avut loc operația de livrare.
Pentru bunurile achiziționate în scopul realizãrii de bunuri și servicii supuse T.VA., agenții economici au dreptul de deducere a taxei cuprinsã în facturile sau documentele întocmite de furnizori sau prestatori.
Nu se deduce taxa aferentã bunurilor pierdute, distruse, furate sau depreciate calitativ care au fost achiziționate pentru realizarea unor operații scutite sau pentru cheltuieli care nu au legãturã directã și exclusivã cu activitarea firmei.
l.7. Obligațiile plătitorilor de T.V.A.
potrivit prevederilor art. 25 lit A din OG nr. 17/2000 cu modificarile ulterioare au următoarele obligații în ceea ce privește :
l. înregistrarea la organele fiscale:
– sã declare persoanelor autorizate sub semnăturã pe un formular tip începerea " activitãții în termen de 15 zile de la data declanșării operațiunilor sau a modificãrilor condițiilor de exercitare a acesteia;
– sã solicite organului fiscal scoaterea din evidențã ca plãtitor de taxã, în caz de mutare a activitãții, în termen de 15 zile de la data actului legal care consemneazã aceastã situație.
2. intocmirea documentelor de vânzare:
Agenții economici care realizeazã operațiuni impozabile sunt obligați sã consemneze livrările de bunuri și prestãrile de servicii în facturi sau în documente specifice legal aprobate. Pentru livrãri sau prestãri cu valoarea taxei pe valoarea adãugatã mai mare de 20 milioane lei, la documentele emise se anexeazã și copia de pe certificatul de înregistrare ca plãtitor de T. V.A.
Pentru bunurile livrate cu aviz de însoțire, furnizorii sunt obligați ca in termen de trei zile lucrãtoare de la data livrãrii sã emitã facturi și sã le transmitã clienlilor.
Pentru livrãrile de bunuri care se efectueazã continuu, precum și pentru prestãri de servicii facturarea se poate face în luna urmãtoare celei în care livrarea sau prestarea s-a efectuat.
a) Pentru avansuri, furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii sunt obligați sã emitã facturi. T.VA. înscrisã pe o facturã sau alt document legal aprobat este datoratã bugetului de stat chiar dacã operațiunea in cauzã nu este impozabilã sau dacã emitentul nu este înregistrat ca plãtitor de T.VA. Agenții economici care devin ,plãtitori de T. V.A., ca urmare a depãșirii plafonului de venit prevãzut (80 milioane lei) depun declarația de înregistrare pânã la data de 15 a1e lunii urmãtoare celei în care au realizat depãșirea.
– Organul fiscal primitor verificã dacã formularul este corect completat, este semnat de împuternicitul legal ștampilat corespunzãtor.
– Dupã (înregistrarea) verificare, se înregistreazã declarația și se transmite agentului economic de înregistrare ca plãtitor de T.V.A.
– In consecință vor fi înregistrați ca plătitori de T.V.A. agenții economici care au declarat o cifrã de afaceri pe anul curent de peste 125 milioane lei
– Agenții economici care au declarat o cifrã de afaceri sub 125 milioane lei vor rămâne în atenția organelor fiscale ținând seama de veniturile realizate în anul precedent precum și de acele rezultate din dãrile de seamă lunare, trimestriale sau anuale, astfel încât dupã depãșirea plafonului sã fie înregistrați ca plãtitori T. V.A.
– În situația în care aceștia nu depun declarația, organele fiscale sunt obligate sã-i inștiințeze din oficiu, pe baza raporturilor lunare privind rezultatele financiare și obligațiile fiscale, cã au devenit plătitori de T.VA. începând cu data de 1 a lunii a doua a celei în care plafonul a fost depãșit.
b) Agenții economici plătitori de T.VA. sunt de asemenea, obligați sã solicite de la furnizori sau prestatori facturi sau documente legale pentru toate bunurile și serviciile achiziționate și sã verifice întocmirea corectã a acestora, iar pentru facturile cu o valoare a T.V.A. mai mare de 20 milioane lei sã solicite copii de pe certificatul de înmatriculare ca plãtitor de T.V.A. furnizorului sau prestatorului.
c) Agenții economici plãtitori de T.VA. sunt scutiți de obligația emiterii facturii sau, dupã caz, a chitanței fiscale , în cazul urmãtoarelor operațiuni:
· Transport cu taximetre precum și transport de persoane pe bazã de bilete de cãlãtorie și abonamente;
· Vânzări de bunuri și prestări de servicii pentru populație pe bazã de abonamente fãrã nominalizãri privind cumpãrãtorul;
· Vânzări de bunuri și prestãri de servicii consemnate în documentele specifice aprobate prin hotărâre a Guvernului.
La cererea cumpãrãtorului, furnizorii și prestatorii sunt obligați sã emitã chitanțe fiscale pe care vor înscrie suma încasatã, numãrul și data documentului prin care s-a efectuat plata de cãtre beneficiar
d) Importatorii sunt obligați sã întocmeascã declarația vamalã de import, și să determine, potrivit legii, valoarea în vamã, taxele vamale, alte tare și accizele datorate de aceștia și pe baza acestora, sã calculeze T.V.A. datoratã bugetului de stat ;
3. evidența operațiunilor:
a) cei ce sunt înregistrați ca plãtitori de T.V.A. trebuie sã ținã în mod regulat evidența contabilã potrivit legii, astfel încât să le permitã sã determine baza de impozitare și T.V.A. facturatã pentru livrările și serviciile efectuate, precum și cea deductibilã aferentã intrãrilor.
b) decontul de T.VA., potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, trebuie întocmit și depus la organul fiscal, până la data de 25 a lunii următoare. Ministerul Finanțelor Publice poate stabili și alte termene de depunere a decontului. Obligația de depunere a decontului lunar la termenele stabilite se menține indiferent dacã agenții economici au realizat sau nu operațiuni, ori dacã suma de platã sau de rambursat este zero.
c) Agenții economici trebuie, de asemenea, sã furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare stabilirii operațiunilor impozabile executate atât la sediul principal cât și la sucursale sau agenții.
Atribuirea calitãții de plãtitor de T.VA. pentru subunitãți se poate face numai dacã acestea au asigurate condițiile prevăzute de ordonțã.
4.plata T.V.A.
În O.G.nr. 17/2000 se menționează că :
– agenții economici au obligația sã achite taxa datoratã, potrivit decontului întocmit lunar, până la data de 25 a lunii urmãtoare sau, dupã caz pânã la termenul stabilit de Ministerul Finanțelor Publice, prin virament, CEC sau numerar, la organul fiscal la care s-a înregistrat ca plãtitor sau la Banca Comercialã, dupã caz.
– Prin derogare de la prevederile menționate, plãtitorii de T.V.A., care, potrivit – normelor legale, depun deconturi la alte termene decât lunar, au obligația să plãtească suma datoratã, în condițiile și la termenele aprobate de Guvern.
5. In cazul încetării activitãții, agentul economic trebuie sã achite taxa datoratã bugetului de stat, concomitent cu cererea înaintatã organului fiscal pentru scoaterea din evidențã ca plãtitor de T.V.A.
– pentru agenții economici care, potrivit legii, îndeplinesc condițiile de plãtitori de T.V.A., nu au depus cerere de luare în evidențã și nu au îndeplinit obligațiile referitoare la înregistrarea la organele fiscale și întocmirea documentelor de vânzare, evidența operațiunilor sau plata T.V.A., organele fiscale vor proceda astfel:
1. vor stabili taxa datoratã bugetului de stat prin diferența dintre T.V.A. deductibilã, determinatã potrivit legii, pe baza documentelor legale primite de la furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii și taxa colectată aferentă bunurilor livrate și serviciilor prestate sau, dupã caz, prin estimare;
2. vor calcula majorările legale pentru întârzierea plãții, vor aplica amenzile contravenționale prevãzute de lege și vor lua mãsuri pentru intrarea în legalitate.
Pentru agenții economici care, deși nu au depus cerere de luare în evidență ca subiecți plătitori, au respectat celelalte obligații prevãzute de lege, se vor accepta deconturile și pe baza acestora se vor lua în evidențã ca plătitori de T. V..A.
CAPITOLUL II
Organizarea controlului fiscal privind T.V.A.
T.V.A . constituie un impozit general de consum care se aplicã pe fiecare stadiu al circuitului economic de producție al produsului final, asupra valorii adăvgate realizatã de cãtre producãtorii intermediari și de producãtorul final, inclusiv distribuția pânã la înstrãinarea cãtre producãtorul final.
Pe parcursul întregului proces de producție și distribuție, fiecare agent economic încaseazã taxa pe valoarea adãugatã de la cumpãrãtori din care se deduce suma reprezentând T.V.A. aferentã materiilor prime și materialelor aprovizionate și serviciilor prestate, suma reprezentând diferența (soldul) o varsã la bugetul public și o adaugã la prețul de vânzare).
În acest fel, producãtorul care a achiziționat materiile prime, materialele, semifabricatele de la furnizori, odatã cu livrarea lor plãtește și T.V.A. în cota aferentã, în fapt, el nu suferã o pagubã bãneascã deoarece la vânzarea bunurilor va încasa suma respectivã, fiind creditat de către stat la nivelul T.V.A. plãtit furnizorilor sãi.
Creditorul final nu este însã creditat de stat, astfel cã e1 va suporta integral T.V.A. aferentã produsului final. Din aceastã cauzã T.V.A. este consideratã un impozit pe consum, fiind suportatã de consumator.
T.V A. nu are trãsãturile unei taxe, fiind de fapt un impozit indirect pe cifra de afaceri,
perceput asupra valorii adãugate în toate stadiile circuitului economic odatã cu transferal dreptului de proprietate asupra bunurilor sau lucrãrilor ori prestarea unor servicii.
Adoptarea T.V. A. reprezinrã o premisã pentru stimularea exporturilor și diminuarea importurilor, accelerarea circuitului economic din legi și societãți comerciale pentru stimularea investițiilor și creșterea productivitãții muncii.
Toate aceste efecte se bazeazã pe faptul cã pentru a nu suporta o perioadã prea mare de timp T.V.A., cumpărãtorii de bunuri și servicii trebuie sã devinã într-un timp cât mai scurt vânzãtori.
2.l. Directia de control fiscal
Serviciul de control fiscal este organizat și funeționeazã în cadrul Direcției de control fiscal, adicã a organului de specialitate al Ministerului Finanțelor Publice. care exercitã in teritoriu administrarea finanțelor Publice, în baza legilor în vigoare, a Hotãrârilor și programelor Guvernului, instrucțiunilor și normelor elaborate de Departamentul Veniturilor Statului.
Direcția de control fiscal propune Ministerului Finanțelor Publice mãsuri pentru perfecționarea relațiilor fiscale cu agenți economici contribuabili și instituții publice, specifice economiei de piațã, îmbunãtățirea legislației fiscale a normelor de aplicare.
Pentru aducerea la înleplinire a obligațiilor care-i revin prin lege, Direcția control fiscal colaboreazã Garda Financiarã în vederea coordonăii acțiunilor de verificare, potrivit specificului propriu, de valoricare a constatãrilor cu caracter fiscal ale organelor respective, precum și de îndrumare și asistențã tehnicã de sgecialitate a aparatului fiscal propriu precum și a agenților economici.
De asemenea, colaborarea cu Direcția de Trezorerie pe linia aplicãrii, îmbunãtãțirii și
adaptãrii metodologiei de intocmire și de executare a bugetului de stat, a bugetelor locale, a evidențelor fiscale și avizeazã propunerile de mãsuri cu privire la folosirea pârghiilor fiscale pentru realizarea echilibrului resurse – cheltuieli în condițiile economiei de piațã și stimulãrii inițiativei de intreprindere.
2.2. Atribuții si sarcini ale serviciului control financiar fiscal
Serviciul de control financiar fiscal. îndeplinește urmãtoarele atribuții și sarcini principale pe linia T.V.A. :
1. Organizează îndrumã și controleazã acțiunea de constatare și stabilire a T.V.A.la nivelul municipiului;
2. Asigurã condițiile de implementare a T.V.A., precum și aplicarea corectă a actelor normative care reglementeazã aceastã pârghie fiscalã;
3. Urmãrește utilizarea de cãtre agenții economici a caselor de marcat și a normelor de aplicare a acestora, precum și modul de aplicare a prevederilor legale;
4. Acordã asistențã de specialitate agenților economici cu privire la aplicarea T. V A. ;
5. Colaboreazã cu compartimentele de prelucrare automatã a datelor cu privire la aplicarea și derularea sistemului informatic necesar aplicãrii T. V A.;
6. Conduce evidența plãtitorilor de T.V.A., respectiv a celor care depășesc plafonul stabilit prin lege, colaborând cu serviciile de constatare și impunere;
7. Efectueazã cu direcția de specialitate din cacdul direcțiilor generale și din minister analize economice și frnanciare, în vederea determinãrii cotelor de T.V.A., și a influențelor ce rezultã din aplicarea acestora, propunând îmbunătãțirea metodologiei in baza deficiențelor constatate în teritoriu;
8. Verifică modul de evidențiere, stabilire și virare a T.V.A. la termenele și în condițiile prevãzute de lege de cãtre agenții economici;
9. Centralizeazã datele din deconturi privind stabilirea și plata T. V A., datorte și le transmite orgarnelor ierarhice superioare, la termenele stabilite;
10. Organizeazã perfecționarea personalului pe probleme de T.V. A. cu personalul propriu și cu plãtitorii de T. V A. în teritoriu;
11. Cerceteazã și soluționeazã cererile, sesizãrile agenților economici cu privire la stabilirea și plata T.V.A.;
12. Îndeplinește și alte atribuți stabilite de conducerea D.G.F.P. județene și Ministerului Finanțelor Publice
2.3. Atribuții . investigații , măsuri dispuse de organele fiscale la plătitorii de T.V.A.
Pentru asigurarea respectãrii normelor legale privind T.V.A., organele fiscale și alte organe de specialitate ale Ministerului Finanțelor Publice au dreptul sã efectueze verificãri și alte investigații la plãtitorii T.V.A.
Obiectivul principal al controlului îl reprezintã stabilirea corectã a T. V A. aferentã livãrilor de bunuri și prestărilor de servicii efectuate de un agent economic, a taxei deductibile stabililã de acesta pentru bunurile și serviciile achiziționate sau realizate în unitatea proprie destinatã realizãrii de operații impozabile.
Pentru realizarea acestui obiectiv, organele de control au dreptul sã cearã plãtitorilor să prezinte evidențele și documentele aferente acestora, precum și orice alte elemente ce pot avea legãturã cu verifcarea respectãrii prevederilor legale privind taxele valoarea adăugată
În funcție de rezultatele verificãrii, organele de control dispun mãsuri pentru:
Urmãrirea diferenței de platã sau restituirea sumelor incasate in plus de bugetul de stat Diferențele în minus se plătesc in termen de 7 zile de la încheierea actului de control împreună cu majorãrile de întârziere aferente, iar cele în plus se restituie în același termen sau se compenseazã cu plãțile ulterioare, la cererea agentului economic plãtitor.
Aceaslã mãsurã se ia atunci când organul de control a avut posibilitatea verificãrii facturilor, eviden țelor contabile și a altor date necesare pentru calcularea bazei de impozitare și T.V.A.
– Stabilirea T. V.A. datoratã bugetului de stat prin eliminare.
Organele fiscale procedeazã la reimpozitare in cazul în care facturile, evidențele contabile și alte date necesare pentru verificarea respectãrii prevederilor legale privind T.V.A. lipsesc sau sunt incomplete.
Reimpozitarea prin estimare se face conform normelor aprobate prin H.G. nr.406/1992 ținându-se seama de volumul activitãții din perioada precedentã și prin comparație cu T.V.A. raportatã de alți agenți economici cu profil similar.
– Diferența în minus între taxa plãtitã de agentul economic și taxa stabilitã de organul fiscal prin estimare se plãtește în termen de 7 zile de la data incheierii actului de control, împreunã cu majorãrile de întârziere aferente.
Suspendarea activitãții unui agent economic se dispune de Ministerul Finanțelor Publice ,la propunerea organelor de specialitate sau dupa caz a D.G.F.P. județene sau a municipiului București de care aparține organul fiscal care a efectuat verificarea .
Aplicarea amenzilor contravenționale.
Constituie contravenții urmãtoarele fapte, dacã potrivit legii penale nu sunt considerate infracțiuni .
a) Nedeclararea în termenul prevăzut de lege, de cãtre contribuabil a veniturilor, supuse impozitãrii, taxelor sau contribuțiilor
b) Neîntocmirea la termen și conform prevederilor legale a documentelor primare și contabile privind veniturile realizate de contribuabil.
c) Calcularea eronatã a impozitelor , taxelor , contribuțiilor cu consecința scăderii valorii creanței fiscale cuvenite statutui.
d) Neprezentarea de cãtre contribuabili, la cererea organelor de control, a ' documentelor justificave și contabile referitoare la modul in care au fost îndeplinite obligațiile fiscale.
e) Nereținerea sau nevãrsarea la termenele legale, de către contribuabilii cãrora le revin asemenea obligații, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor care se realizează prin stopaj la sursã.
f) Neonorarea in mod justicat de cãtre banci sau instituții financiare la care contribuabilii au deschise conturi de disponibilitãți bãnești a titlurilor de creanțã fiscalã emise :de orgarele competente in vederea urmãririi silite a impozitelor, taxelor, contribuțiilor neachitate la termen, inclusiv a majorãrilor de întâziere.
g) Sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor datorate statului pentru veniturile obținute prin exercitarea de activitate neautorizatã.
Când impozitele, taxele datorate statului au fost diminuate prin încãlcarea dispozițiilor fiscale, persoana contravenientã varsã – pe lângã impozitele, taxele, contribuțiile neachitate o sumã egalã cu diferența de impozit, taxã , contribuție stabililã de organul de control.
Dacã persoana a sãvârșit o nouã contravenție, pe lângã diferența de impozit, taxă, contribuție va vãrsa statului o sumã egalã cu dublul diferenței constatate.
Calcularea majorãrilor de întârziere prevãzute la articolul 34 din Ordonanța nr. 3/1992, reprezentând 0, l0% pentru fiecare zi de întârziere și stabilirea de mãsuri care sã asigure incasarea diferenței de taxã și a majorãrilor aferente în termenul prevãzut în articolul 33 din Ordonanțã.
În cazurile în care plãtitorii nu respectã termenele de platã stabilite cu organele de control, sarcina actualizãrii și încasãrii majorãrilor de intârziere datorate de agentul economic până 1a data plãții efective revine organului fiscal la care este înregistrat ca plãtitor.
Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale prevede civile pentru persoanele fizice si juridice in functie de abaterile comise .
Actele emise de către organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor Publice pentru constatarea obligațiunilor de platã privind T.V.'.A. constituie titluri executorii.
Bãncile vor pune in aplicare aceste titluri fãrã acceptul plãtitorilor .
2.4.Contestații
Conform Legii 105/19..06.l997 pentru soluționarea obiecțiunilor, contestațiilor și a plângerilor asupra sumelor constatate și aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanțelor, în art. 1 se menționeazã cã "obiecțiunile, contestațiile și plângerile formulate în condițiile prezentei legi sunt cãi administrative de atac prin care se solicitã diminuarea sau amânarea, dupã caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor de fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalitãților și amenzilor ori a altor sume constatate și aplicate de organele Ministerului Finanțelor Publice abilitate, potrivit legii, sã efectueze acte de control sau de impunere. "
Contestațiile privind stabilirea și încasarea T.V.A., a majorãrilor de întârziere și a amenzilor se depun în termen de 30 de zile de la data înștiințãrii agentului economic plãtitor și
se rezolvã de cãtre D.G.F.P județeanã sau a municipiului București, dupã caz, in cel mult 30 zile de la înregistrare, conform art 3, alineatului ultim al prezentei legi nr. 105. Împotriva deciziei date se poate face contestație 1a Ministerul Finantelor Publice care în cel mult 60 zile de la înregistrare este obligat sã o soluționeze prin dispoziție motivatã, semnatã de directorul general.
Depunerea contestației nu suspendã obligația plãtitorului cu privire la virarea sumelor datorate la bugetul de stat.
Contestațiile cu privire la stabilirea T.V.A. sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestatã, dar nu mai puțin de 10.000 lei, iar plângerile adresate Ministerului Finanțelor Publice sunt supuse unei taxe de timbru de 1 % 1a suma contestatã, dar nu mai puțin de 10.000 lei, conform art. 6 al prezentei legi.
Taxa de timbru se datoreazã indiferent dacă o altã contestație, cu acetași obiect înegistratã și rezolvatã anterior a fost taxatã.
Așa cum prevede art. 2 al Legii 105/1997, impotriva mãsurilor dispuse prin procesele verbale sau prin alte acte ale organelor cu atribuții de control sau de impunere, se pot face obiecțiuni care se depun, în termen de 5 zile lucrãtoare de la comunicare, la organul care a încheiat procesul verbal sau a1t act al organului cu atribuții de control sau de impunere.
Rãspunsul la obiecțiuni se comunicã în termen de 15 zile de la înregistrarea acestora, prin hotãrâre motivatã semnatã de șeful organului cere a întocmit cu atribuți de control sau de impunere.
Potrivit art. 3 din prezenta Lege 105/1997, impotriva hotãrârii se poate depune, in termen de 15 zile de la data primirii comunicãrii acesteia de la organul care a emis hotãrârea, dar nu mai mult de 20 zile de la data comunicării, contestație care se soluționeazã de cãtre D.G.F.P. județeanã sau a municipiului București, dupã caz.
Contestația, împreunã cu actele care au stat la baza hotărârii, va fi remisã D.G.F.P. județene sau a municipiului București, dupã caz, în termen de 5 zile de 1a , inregistrarea acesteia.
2.5. Corectarea erorilor si termenele în care pot fi revendicate drepturile statului si ale plãtitorilor referitoare la T.V.A.
Corectarea eventualelor erori se face în mod diferențiat, ținând seama de natura acestora și de felul documentului în care este consemnată , astfel:
a) Potrivit prevederilor cuprinse in normele de aplicare a Legii Contabilitãții nr.82/1991 se corecteazã erorile de înregistrare in contabilitate sau de completare a documentelor care stau la baza acestora și care circulã numai în unitatea respectivã.
– Corectarea se face în toate exemplarele prin tãierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite, pentru ca acestea sã poatã fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectã;
b) potrivit articolului 28 din ordonanța nr. 3/1992 corectarea T.VA. se face prin emiterea unei noi facturi, în roșu pentru sumele ce urmeazã a fi scãzute și în negru pentru cele de adãugat;
– aceastã reglementare urmãrește ca orice modificare a valorii T.V.A. să fie cunoscutã atât de furnizor sau prestator, cât și de beneficiar.
Termenul in care atât bugetul de stat, cât și plãtitorii T.V.A. își pot revendica drepturile rezultate din Ordonanța nr. 3/1991 republicatã este de cinci ani de la data prevãzutã pentru exercitarea acestora.
Termenele legale de încasare a drepturilor cuvenite bugetului de stat privind T.V.A. sunt reglementate prin articolul 25 litera "D" din Ordonanța nr. 3/1992 republicatã.
De exemplu, un agent economic varsã la bugetul de stat pe baza decontului prezentat
organelor fiscale la 25.02.2001 cu 100.000 lei mai puțin urmare a erorilor în centralizarea datelor cuprinse în facturile emise in luna ianuarie 2001.
In acest caz, bugetul de stat poate pretinde plata diferenței de 100.000 lei cel mai târziu de 25.02.2006.
Pentru sumele neplătite din T.V.A. aferentã bunurilor din import, drepturile bugetului
de stat se prescriu in termen de cinci ani de la data efectuării formalitãților de vãmuire și înregistrare a declarației vamale de import.
Pentru alte operații supuse T.V.A. termenul de prescripție se determinã în funcție de data la care agentul economic avea obligatia efectuãrii plãții taxei datorate bugetului, cum ar fi:
– data intocmirii formalitãților de vãmuire pentru bunurile din import exceptate sau scutite de taxe vamale, dar care sunt supuse T.VA.;
– data întocmirii formalităților pentru plata furnizorilor externi pentru serviciile din import prevãzute în articolul 8, alineatul ultim din Ordonanla nr. 3/1992;
– data depunerii la orgarnul frscal a cererii de scoatere din evidențã ca plãtitor de T.V.A. adãugatã în caz de incetare a activitãții.
Pentru taxa plãtitã in plus ca urmare a unor erori înscrise in decontul lunar, termenul de cinci ani se determinã in funcție de data inregistrãrii la organul fiscal a decontului in care se aflã operația in cauzã.
Pentru taxa nerambursatã de orgarnele fiscale termenul de prescripție se determinã ținând seama de natura operațiilor realizate:
Livrãrile la export – termenul de prescripție se calculeazã de la data la care agentul economic putea introduce cererea de rambursare (cel pulin zece zile înainte de incheierea lunii urmãtoare celei in care s-a realizat exportul);
Alte operații – termenul de prescripție se determinã în funcție de suma de rambursat:
– data de 20 a lunii urmãtoare expirãrii unui trimestru, dacã suma corectã de rambursat ar fi depãșit l.000.000 lei.
– 31 ianuarie a anului urmãtor, datã stabilitã prin H.G. nn 406/27.07.1992 pentru regularizarea taxelor de rambursat cu suma sau 1.000.000 lei pe 11 luni din anul anterior
Pentru intreprinderi cu producție sezonierã care au beneficiat de dreptul de rambursare la încheierea sezonului, termenul de prescripție se determinã in funcție de data la care au solicitat orgarnului fiscal restituirea taxei cuvenite.
ÎN JURNALUL DE CUMPÃRÃRI se inregistreazã în ordine cronologicã toate intrãrile de mãrfuri din lunã cu cotele de T.V.A. aferente (menționate în facturile fiscale sau chitanțele fiscale) completate cu toate datele prevãzute de art. 25 din O.G. nr.. 3/1992 republicatã, respective :
denumirea furnizorului
chitanța fiscală;
data facturii;
semnãtura și ștampila furnizorului;
IN JURNALUL DE VÂNZĂRI sunt inregistrate zilnic contravaloareamărfurilor pe cotele de T.V. A. stabilite potrivit art. 17 din O.G. nn 3/1991 republicatã.
La sfârșitul lunii se stabilește T.VA. de plată ca diferențã între T.V.A. colectată (lavânzări ) și T.V.A. deductibilã (la cumpãrari). Diferența reprezintã T.V.A. de platã care se achită la bugetul statului până in 25 a lunii următoare, in conformitate cu prevederile art. 25 lit. D. a din O. G. nr. 3/1992 republicatã.
Studiu de caz
Exemplificarea controlului fiscal privind T. V.A.
la S.C. DALI COMIMPEX S.R.L.
Verificarea societãții s-a făcut de către inspectorii de specialitate din cadrul serviciului Tcontrol financiar fiscal al D.G.F.P. Caransebes în baza legitimațiilor de serviciu nr. l49 și 251 și a cererii de rambursare T.V.A. depusã împreunã cu decontul T.V.A. inregistrat la Administrația Financiară Caransebes sub numãrul 841/28.02.2000, prin care se solicitã rambursarea T.V.A. aferentã exportului in sumã de 9.799.820 lei pentru luna ianuarie 2001.
Societatea este înregistrată la Camera de Comerț și Industrie a județului Caras- Severin la nr.J.02/ 875/1991, la Registrul de Stat sub nr. 10031993 și la Registrul Societăților Comerciale sub nr. 5856/1993, având codul fiscal 2701130.
Obiectul de activilate al societãții îl reprezintă producerea și comercializarea de bunuri ale industriei ușoare, bunuri de larg consum, transport, import-export de mărfuri generale.
S.C. DALI COMIMPEX S.RL. este o societate cu capital integral străin subscris și vărsatsat în sumã de 5000$ la data inceperii activității.
Societatea este luată în evidența organului fiscal ca plătitoare de T.V.A. pe baza declarației de cod fiscal depusã potrivit H.G. nr. 224/l993 în vederea atribuirii codului fiscal, declarând la data depunerii declarației o cifră de afaceri de peste 50.000.000 lei, îndeplinind condițiile prevăzute de capitolul XI – Obligațiile plãtitorilor de T. V.A. lit. A, pct.11. 1 din H.G. nr. 973/29.12.1994 și din Normele pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 3/1991 privind T.V.A. aprobatã prin Legea nn 130/1992, republicatã. Perioada verificată este luna ianuarie 2001.
1. Facturi interne cu cota 0
factura 1, 2, 6, 7 în valoare de 36 9l4.049 lei
factura 3, 5 în valoare de 12.021.392 lei
factura 8-l0 in valoarre de 20.173.052 lei
factura 11-l5 în valoare de 40.623.000 lei
factura 16 în valoare de 9.654.021 lei
factura 17,18 în valoare de 50.569.200 lei
factura l9-21 în valoare de 11.129.855 lei
factura 22-24 în valoare de 20.704.040 lei
TOTAL 202.328.609 lei
2. Declarații vamale la export
– DVE nr 213/17.01.2001 33.866.l00 lire ital.
– DVE nr 214/17.01.2001 11.028.800 lire ital.
– DVE nr 216/l7.01.2001 19.002.800 lire ital.
– DVE nr 371/23.01.2001 36.930.000 lire ital.
– DVE nr 370/23.01.2001 8.850.900 lire ital.
– DVE nr. 337/21.01.2001 45.978.000 lire ital.
– DVE nr. 336/21.01.2001 l0.118.050 lire ital.
– DVE nr. 494/28.01.2001 18.485.750 lire ital.
3. Declarații de incasare valutarã:
DIV nr. . 313788 SeriaA, A. nr 313790, A nr 313789, A. nr 313794, A. nr. 313792,
A. nr. 313791 .
4. Corespunzãtor fiecărei facturi externe s-a emis și câte o scrissoare de transport internationalã, exportul efectuându-se cu mijloace de transport specifice.
Din analizele efectuate se constatã cã sumele înscrise in Decontul T.V.A. și Cererea de
Rambursare T.V.A. întocmite pentru luna ianuarie in sumã de 97.998.820 lei reflectã realitatea și se regãsesc in conturile corespondente din contabilitate.
Cu privire la evidența tehnico-operativã:
În jurnalul de vânzãri se regãsesc facturile emise la export menționate în prezenta notã in valoare totalã de 202.328.609 lei, iar la intern în valoare totalã de 9.432.497 lei, cu o T.V. A. colectatã de 1.697.849 lei;
În jurnalul de cumărări pe luna ianuarie sunt înscrise toate facturile furnizorilor in ordine cronologicã.
Cumpărăririle de bunuri și serviciile pentru nevoile firmei sunt în sumã de 66.205.081 lei, cu o T.V.A. deductibilã în sumã de 11.497.669 lei, fiind inregistrate corect în contabilitate.
Societatea, ,fiind cu activitatea de producție, nu înregistreazã cumpãrãri de mărfuri in vederea revânzãrii. Din verificarea efectuatã rezultã cã existã corelație între evidența tehnico-operativã și cea contabilã, iar suma de rambursat rezultatã și înscrsã în decontul T.V:A.se regãseșe în debitul contului de T.V'.A. de rambursat in evidența contabilã în .sumã de 9.719.8211 lei.
Analizând calculele efectuate de sicietate conform .sumelor inscrise in cererea de rambursare care se regãsește în decontul de T.V'.A. potrivit precizãrilor din normele de completare a Cererii de rambursare datoritã ponderii exportului în total operații impozabile realizate, rezultã o T.V.A. aferentã exportului mai mare decât cea rezultatã in evidența contabilã, respectiv in sumã de 10.915.978 lei.
La data verificãrii. societatea nu are dalorii neachitate la bugetul de stat înregistrate în evidența contabilã. Având în vedere cele prezentate și în conformitate cu prevederile OG.. nr.3/1992, Capitolul 17, art. 23. propunem aprobarea rambursãrii sumei de 9.799.820 lei reprezentând T.V..A. dc încasat de la bugetul.statului societãții pe bazã de referat de rambursare.
ORGAN DE C'ONTROL,
lnspector de .specialitate T.V.A.
DlN PARTEA SOC IETĂȚII ,
Administrator
Constatări în urma controlului executat la
S.C. DALI COMIMPEX S.R.L.
Situațiile rezultale în urma efectuãrii controlului fiscal.sunt diferite în funcție de natura juridicã a societãții, de proveniență capitalului, de obiectul de activitate, de ponderea exportului deexistența operațiunilor scutite.
În mod concret, în S.C. DALI COMIMPEX S.R.L. s-a constatat ca în luna ianuarie 2001 s-s inregistrat T. V.A. de rambursat.
Având în vedere cã:
– suma de rambursat rezultatã cuprinsă în decontul T.V.A. (întocmit correct și real) se regãsește in debitul contului T. V'.A. de rambursat în evidența contabilã;
-ponderea exportului in luna ianuarie 2001 în total operații impozabile realizate a fost mare (96%);
– societatea nu are datorii neachitate fațã de bugelul de stat, înregistrate în evidența contabilã și în corformitate cu prevederile O.G. nr. 3/1992, .societãții i s-au aprobat rambarsarea solicilatã în haza referatului de rambursare.
CAPITOLUL Ill
Exercitarea controlului fiscal privind T.V.A.
3. 1. Tipuri de controale
Existã șase tipuri de controale a plãtitorilor de T.V.A. înregistrați :
l. Controlul în vederea verificării dacă un agent este înregistrat ca plãtitor de T.V.A. este ete obicei prevãzut atunci când se considerã cã îndeplinește condițiile de plãtilor,dar nu este înregistrat la orgunul fiscal.
Controale speciale de același tip ar fi necesare când organul fiscal are cunoștințã de moartea, incapacitatea, falimentul.sau lichidarea unui agent economic.
2. Controlul informatic are drept scop intentia de a informa agenții economici nou înregistrați privind drepturile și obligațiile care rezultã din regimul T.V.A.-lui; fiecare agent economic nou înregistral nu trebuie să primească o asemenea vizită (numitã și vizitã educutivã), ca prim control de rutinã.
3. Controlul referitor la o cerere de rambursare este.făcut cu intenția de a examina documentele referitoare la o cerere de rambursare a T.V.A.
În timpul acestei vizite inspectorul ar trebui in mtx! normal sã se ocupe numai de aceastã cerere, perioadele dinainte și dupã urmând a fi verifrcate în cadrul unui control de rutună
4. Controlul de rutină a T.V.A. este o activitate limitatã la controlul la sediul plãtitorui având și scopul menținerii legãturii cu contribarbilul și a urmăririi modului in care acesta respectã obligațiile privind regimul T.V.A.
Scopul principal al cotrolului de rutinã este compararea conturilor si a documentelor care constituie raportul zilnic al activitãții plãtitorului, cu deconturile depuse, în vederea verificării corectitudinii sumelor plãtite.
5. Controlul încrucișat este compus din mai multe vizite la mai mulți agenți economici în scopul de a verifica aplicarea T. V..A. la mai multe produse , in fiecare etapã a producerii lor (sau importului) și distribuirii pânã la consumatorul final
6. Controlul de fond al tutror impozitrelor este o operatie normală de control la sediul plãtitorului care are drept scop verificarea tuturor aspectelor de aplicare de cãtre agentul economic a tuturor legilor și reglementãrilor,fiscale pe o perioardã lungã de timp.
La inceput, acest control de fond se poate concencenta numai pe T.V.A. In acestcaz,singura diferențã falã de controlul de rutinã este câmpul de aplicare a controlului .
De asemenea,.se pot obține informații privind credibililalea plãtitorului pentnru orice posibilã detectarea rapidã a neregulilor.
Fiecare control trebuie sã îmbunătãțeascã ințlegerea și acceptarea de cãtre plãtitor a impozitului. Aceste controalele curente au loc la sediul plãtitorului și au drept scop examinarea la fața locului conturilor șiși deconturilor pentru a le compara cu decontul lunar al plãtitorului. în scopul de a se asigra cã nivelul impozitului calculat este plãtit este corect.
In orice caz, controalele vizate de acest gen nu au drept scop principal detectarea fraudei sau evaziunii fiscale.Existã controale specializatepentru aceasta numite controalede investigatie .
Depistarea fraudei fiscale constã într-un examen complet al tuturor activităților desfãșurate de unul sau mai mulți agenți economici, al documentelor legate de aceasta, verificarea documentelor corespunzătoare ale fiurnizorilor și clienților acestora, examinarea profundă a conturilor bancare, interogarea martorilor și orice altã acțiune care ar putea fi utila pentru stabilirea existenței fraudei (frauda constã în țncãlcarea deliberarã a legii cu intenfia vãditã de evitare a impozitãrii).
Instrucțiuni specifice privind gestiunea și desfășurarea controalelor lor de investigare pot fi distribuite mai târziu. Acest control nu este și nu trebuie sã fie transformat îutr-un control financiar. Timpul disponibil pentru un control de rutinã este insuficient pentru desfășurarea unui control financiar și un asemenea control nu dezvãluie obligatoriu omisiuni în domeniul T.V.A.
Obiective de control
Principalele obiective ale controlului sunt:
l. Verificarea determinãrii corecte a T.V.A. deductibilã potrivit art. 18-20 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1997 privind T.V.A.
– bunurile și serviciile sã fie aprovizionate pentru necesitățile firrmei și sã fie destinate
realizãrii operațiilor impozabile;
– T.V.A. sã fie inscrisã în facturi, chitanțe.fiscale, declarații vamale de import sau în documentele specifice aprobate conform H.G. nr. 768/1992.
2. Verificarea determinãrii corecte a T.V.A. colectatã:
– bunurile livrate și serviciile prestate sã fie consemnate in facturi sau alte documente legale;
– baza de impozitare sã fie slabilitã conform art. 13 din Ordonanțã;
– cotele de impozitare sã fie cele stabilite conform art. 13 din Ordonanțã.
3 Verificarea documentelor și a evidenței contabile:
– înscrierea corectã a documentelor de aprovizionare in jurnalul pentru cumpãri;
– înscrierea corectã a documemtelor de vânzare in jurnalul pentru vânzãri;
– corelarea datelor din jurnalele de mai sus cu înregistrãrile în contabilitatea unității.
4. Verificarea întocmirii corecte și prezentarea in termen a decontului T.V.A. la organele fiscale:
– reflectarea corespunzãtoare în decont a datelor din jurnale;
– stabilirea corectã a operațiunilor corespunzãtor regimului T.V.A . , respectiv operațiuni impozabile la intern, livrãri la export, operațiuni scutite cu sau, f'ãrã drept de deducere;
– stabilirea corectã a proratei;
– stabilirea corectã a sumei datoratã sau de primit de la buget;
– preluarea corectã a .soldurilor de la , finele lunii precedente în funcție de depunerea sau nu a cererii de rambursare.
5. Verificarea plãții T. V.A. rezultatã din decont:
– verificarea extraselor de cont;
– caJculul majorãrilor de întârziere in cazul depãșirii termenelor legale de platã.
6. Verificarea regularizãrii diferenței de T.V.A. pe cãile prevãzute de art. 21 din Ordonanțã:
– compensarea diferenței de primit cu T.V.A. datoratã bugetului in lunile urmãtoare;
– rambursarea diferenței neregularizate potrivit alineatului precedent la termenele prevãzute la capitolul X, alin. 10.11 din normele aprobate prin H.G. 233 /1993 republicatã sau, dupã caz, la capitolul X alin. l0.09 din normele aprobate prin H.G.973/1994.
7. Verificarea aprobãrii rambursãrii T.V.A. corform art. 23 din Ordonanțã:
– cererea sã fie supusã sub .semnãtura persoanelor fizice autorizate;
-suma cerutã sã corespundã cu cea înscrisã în decontul de T.V.A.;
– cererea sã fie justificatã cu documente legale, respectiv:
a) pentru fiecare livrare de bunuri la export:
– declarația vamalã de export vizatã de organele vamale;
– documentele de transport internațional;
– polița de asigurare și reasigurare;
– alte documente care sã certifice realitatea exportului.
b) Pentru prestãrile de servicii la export
– contractele cu beneficarii externi;
– factura externă ;
– dovada încasãrii facturii externe sau, dupã caz, introducerii in bancã a declarației de încasare valutarã.
c) Pentru transporturile internaționale de persoane și marfă :
– documentul de transport internațional;
– licenla de transport aprobatã de organele competente;
– justificarea cu documente legale a efectuãrii transportului de persoane in afara teritoriului României corespunzãtor graficelor aprobate.
d) Pentru livrãrile în țarã, rambusrarea se , face pe baza verificãrii efectnate la agentul economic corespunzãtor pct. l-4 de mai sus.
e) Constituirea garanțiilor prevãzute de lege in cazurile in care rambursarea s-a efectuat,fărã verificare.
f) Efectuarea de controale încrucișate în vederea determinãrii legalitãții.facturilor emise de furnizori.
g) Respectarea prevederilor capitolului X al alineatului 10.12 din normele aprobate prin H.G . nr. 973 /1994.
8. Verificarea îndeplinirii celorlalte obligații ale plãtitorului prevãzute de art. 25 din Ordonanțã:
– verificarea realitãții existenței societãții în vederea acordãrii codului fiscal;
– verificarea corectei declarații a a subunităților comerciale(filiale,sucursale)
– înregistrarea ca plãlitor de T. V.A. pe baza declarației prevãzute de H. G. nr. 224/1993 sau, dupã caz, pe baza cifrei de afaceri raportatã prin bilanțul contabil;
– reflectarea in jurnale și în decontul de T.V.A. a importurilor realizate, pentrrr care s-au acordat certificate de amânare a plãții în vamã.
3. 3. Drepturile si obligațiile inspectorilor si plãtitorilor de T.V.A. și drepturile plãtitorilor înregistrați
l. Competențele inspectorilor.
Legea T.V.A. stabile;te competențele inspetorilor atunci când efectueazã controale.
O.G. nr. 3/1992 dă competențã autoritãțiilor, fiscale sã controleze și sã examineze agenții economici, respectiv documentele contabile, în ceea ce privește respectarea legii.
Alte legi stabilesc limitele exacte ale competențelor organelor fiscale în materie de plătitorilor și depistarea.fraudei, fiscale. În orice caz, aceste competenle presurpun dreptul de a solicita plătitorilor punerea la dispoziția autoritãților a tuturor documentelor și actelor care au legăturã cu procesul de control.
Competențele autoritãții fiscale (ale inspectorilor):
Să intreși să controleze la locul unde plãtitorul este proprietar sau utilizator și care este considerat a fi utilizat pentru activități comerciale.Controalelele locul de desfășurare a activitãții trebuie sã se facă intotdeauna în timpul orelor de program; numai atunci când existã dovada fraudei fiscale controlul poate avea loc în orice moment:
Sã examineze și să facã copii (dacã vor considera necesar) a tuturor documentelor, actelor și altor acte ale întreprinderii:
Sã ceară punerea la dispoziție a oricărui document care, în opinia inspectorilor, ar putea fi util pentru desfãșurarea și finalizarea controlului, mai ales in vederea stabilirii datoriei, a aprobãrii unei rambursări sau a unei contravenții;
Sã examineze și sã verifice cantitãțile de bunuri și materiale din stoc sau, folosite in procesul de producție sau comercializare;
Sã examineze bunurile care sunt în curs, de a fi recepționate sau în curs de a.fi livrate și sã le compare cu documentele care le insoțesc;
Sã pună întrebãri agentului economic și angajaților sãi în legătură cu documentele legate de acțiunea de control și cu orice alt subiect pe care inspectorii il considerã necesar pentru aplicarea corectã a legi ș i normelor T.V. A.
Legea conține prevederi speciale privind determinarea erorilor sau a contravențiilor. Aceasta aratã că inspectorii trebuie sã stabilească T.V.A. deductibilã și T.V.A . colectatã și trebuie sã urmãreascã plata sau rambursarea diferenței, după caz.
Atunci CÂND datele necesare pentru calcularea bazei de impozitare nu sunt disponibile, sau incomplete sau evident false în raport cu prețul efectiv sau cu T.V.A. aferentã intrãrilor, inspectorii trebuie sã estimeze datoria plãtitorului. Această estimare trebuie fãcutã pe o bază echitabilã pentru agentul economic și nu trebuie facută sub forma unei sancțiuni.
2. Obligațiile inspectorilor
Inspectorii fiscali trebuie sã fie conștienți în orice moment de faptul cã succesul aplicării T.V.A. depinde, în mare mãsurã, de cooperarea agenților econmici.
Sistemul T.V.A. a fost suprapus sistemului economic și este esențial ca inspectorii (și
superiorii lor) sã ințeleagã cum își desfășuarã activitatea agenții economici și care sunt constrângerile interne la care sunt supuși acestia.
Legea T.V.A. impune un mare număr de obligații și de cheltuieli snplimentare datorită faptului cã inspectorii trebuie sã acționeze cu primitori de impozit in contul guvernului.
Adeseori, este posibil sã se obținã o respectare mai bunã a obligațiilor din partes unui plătitor dacã îi este explicat coreapunzãtor acest drept.
În general, controalele sunt singurele contacte ale plãtitorului cu serviciul de T.V.A și atitudiinea lui fațã de responsabilitatea în ceea ce privește T.VA. /poate fi influențată pozitiv de atitudinea luatatã de inspector în timpul controalelor, mai ales atunci când plãtitorul are impresi cã inspectorii vor sã-l ajute și îi ințeleg problemele.
În consecințã, atunci când se face un control, inspectorii trebuie sã știe cum sã se comporte în prezența plãtitorului sau a reprezentantului acestuia, cum trebuie sã reacționeze la
diversele atitudini ale plătitorilor etc… .
În rezumat, fiecare inspector are datoria:
Sã cunoascã foarte bine funcționarea T.V.A., obligațiile și formalitãțile, drepturile acordale plãtitorilor prin lege și reglementãrile in materie. Aceasta presupune cã orice inspector trebuie sã fie la curent cu evoluția legislației , a reglementãrilor și a jurisprudenței in materie de T.V.A.
Sã trateze toti agentii economici in aceeași manierã fãrã nici o discriminare indiferent de mãrimea sau importanța lor și fãră a face presupuneri premature de fraudã, evaziune sau orice altã infracțiune .
Sã știe unde poate obține informații de care are nevoie pentru a face controlul, cum trebuie sã pregãteascã controlul, la ce trebuie sã acorde atenție .specialã in timpul controlului, cum trebaie sã judece actele, informațiile constatãrile, etc. care se produc înainte , în timpul sau dupã control, cum trebuie sã-si întocmeascã raportul.
Sã urmeze instrucțiunile in materie de control
Sã aibã o bunã cunoaștere a operațiilor comerciale desfãșurate de agenții economici. Trebuie să cunoascã mai ales actele și documentele folosite in mod curernt de agenții economici, sã posede cunoștințe suficiente ale sistemului contabil , folosit, ale practicilor curente folosite, intre agenții economici în materie de credite, plãți, etc.
Sã acționeze în sensul cã toate intrebãrile tehnice (în materie de T.V.A ) pa care i le pune plãtitorul în timpul unui control, sã primeascã un rãspuns fie in timpul controlului, fie în cel mai scurt timp posibil dupã control, în scris sau prin telefon.
Sã depună un raport privind fiecare control efectuat.
Sã gestioneze eficient controalele a cãror execuție i-a.fost încredințatã și timpul pe care-l petrece în afara biroului .
Activitatea de control fiscal presupune capacitatea de a observa și interpreta evenimentele și. faptele de o manierã inteligentã, un spirit alert, analitic și bun simt.
De asemenea, în timpul unui control, inspectorii pot sã-și facă o idee despre credibilitatea documentelor și deconturilor lunare de T.V.A.numai prin simpla observare a activităților desfășurate sub ochii lor atunci când controlul se află pe teren.
Ei trebuie sã, fie atenați mai ales la evenimentele și datele care aparent nu sunt în concordanțã cu natura și volumul afacerii și sã consemneze in raport toate informațiile semnificative care le sunt date sau care pot fi obținute.
Atunci când pregãtesc un control și in timp ce-l efectueazã inspectorii trebuie sã fie coștienți cã nu sunt singurii care au competențe și drepturi.
Plãtilorii de T.V.A. inregistrați au și ei drepturi și acestea sunt de multe ori pierdute din vedere.
Dreptul cel mai important al oricãrui plãtitor de T.V.A. este dreptul de deducere: orice plãtitor poate, in principiu, .sã deducã taxa care greveazã bunurile și serviciile utilizate pentrn
efecurarea de operațiuni impozabile.
ln plus, plãtitorul are drepturi de ordin general la fel de importante;
Aceste drepturi pot fi rezumate la dreptul de a conta din partea Serviciului de T.V.A. la:
– un tratament conifidențial;
– un tratament, just echitabil;
– rambursarea T.V.A. deductibilã în termenul legii;
– sfaturi atunci când a plãtit mai mult;
o implicare minimã în desfășurarea afacerilor sale.
Obligațiile plătitorilor de T. V.A.
În sistemul T.V.A.. pentru a se asigura coleclarea taxei de o manierã corectã (in numele și în contul bugetului), legea (art. 25) și normele au stabilit anumite obligații pentru plãtitori.
Cele mai importante obligații ale plãtitorului sunt:
sã se inregistreze în 15 zile de la inceperea activitãtii; sã notifice toate modificãrile intervenite in cursul desfășurãrii activitãții (aceasta include și inceperea activitãții )art. 25 A dirr Ordonanțã;
sã țină contabilitatea de o manierã stabilã – art. 25 ( din Ordonanțã și Legea contabilitãții;
sã plãleascã T.V.A. furnizorilor;
Ordonanța privind T. V.A. prevede explicil (art. 30) cã sunt considerate infracțiuni:
-nedepunerea cererii de înregistrare ca plãlitor de T.V.A., a declarației de incetare a activitãții ,sau decontului lunar;
– refuzul de a da informații necesare inspectorilor pentru stabilirea operațiunilor impozabile conform art. 25 din Ordonanțã;
– deținerea de date eronate sau incorecte privind operațiunile impozabile și calculul T.V.A. datorat la buget.
sã perceapã T. V. A. clienților și să elibereze factura pentru orice operațiune impozabilã art 25 B din Ordonanțã;
sã depunã deconturi lunare înainte de 25 ale fiecãrei luni art. 25 ( din Ordonanțã)
să permitã inspectorilor sã verifice documentele, cf.. art. 25 C și art 32 din 0rdonanțã;
sã cunosccă și sã aplice legea și normele de T.V.A.
3.4. Organizarea controlului și desfãsurarea controlului
Prin activitatea de control fiscal se urmãrește a.sigurarea respectării obligațiilor de declarare și calculare corectã precum și de platã la termenele legale a impozitelor, taxelor și vărsăminte obligatorii datorate bugetelor, denumite în general obligații fiscale, de cãtre contribuabili .
Contribuabilii sunt persoane fizice și juridice române și strãine care au obligarții ficale și care sunt supuse controlului fiscal.
Controlul fiscal se organizeazã și funcționeazã la nivelul direcțiilor generale publice judetene .
Organul central al puterii executive care aplicã strategia și programul guvernului in domeniul orientãrii economiei și finanțelor publice este Ministerul Finanțelor Publice.
Ministerul Finanțelor Publice exercitã:
– administrația generalã a finanțelor publice;
– acționeazã pentru stimularea desfășurãrii activilãții economice pe criterii de eficiențã și echilibru economic, prin folosirea instrumentelor economice, financiare și monetar-valutare, în conformitale cu cerințele economiei de piațã;
– exercitã, prin organele sale, controlul instituțiilor de stat, controlează activitatea financiară a regiilor autonome și a.societãților comerciale, precum și a celorlalți agenți economico-sociali;
– efectueazã, prin aparatul specializat, în numele stalului, controlul administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat , precum și ale instituțiilor de stat , al respectării reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfășurată de către regiile autonome , societăți comerciale și alți agenți economici , în legătura cu îndeplinirea obligațiilor față de stat .
Controlul financiar fiscal, este organizat și funcționează in cadrul Ministerului Finanțelor Publice prin două organe și anume :
– Direcția generalã a controlului financiar fiscal;
– Garda financiară.
La județele și in municipiul București sunt organizate direcții ale controlului financiar fiscal si a1e gãrzii financiare care funcționeazã in structura direcțiilor generale teritoriale ale finanțelor publice. In privința T.V.A.. organele de control certifică, conform reglementãrilor în vigoare, dacă plătitorii de T.V.A. au îndeplinit obligațiile ce le revin cu privire la:
– înregistrarea la organele fiscale;
– întocmirea documentelor privind transferul proprietãții bunurilor și prestãrilor de servicii;
-evidența operațiunilor;
– plata T.V.A.;
– utilizarea obligatorie a formularelor pentru facturi, borderouri zilnice de încasare, vânzare etc., documente necesare aplicãrii prevederilor legale;
– asigurarea condițiilor necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informațiilor și conducerea evidențelor prevãzute de reglementãrile în domeniul T.V.A.;
– instalarea aparatelor de marcat de cãtre agenții economici care au ca obiect de activitate comerțul cu amãnuntul, activitãți hoteliere, prestãri de servicii de cãtre populație ș.a.m.d, de asemenea naturã;
– corectarea taxei facturate eronat de cãtre agentul economic prin emiterea unei noi facturi, in roșu , pentru sumele ce urmeazã a fi scãzute, și în negru, pentru cele de adãugat.
Neplata integralã sau a unei diferențe din T.V.A. în termenul stabilit atrage o majorare
a sumei de platã de 0,10% pentru fiecare zi de intârziere; aceastã cotã de majorare datorată pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare conform H.G.. nr. 21/23.01.1998 este aplicabilă începând cu data de 31.10.2001
Calculul majorãrilor de întârziere se face din ziua imediat urmãtoare expirării termenului legal de platã și până în ziua plãții T.V.A. inclusiv.
În conformitate cu Normele de lucru pentru aparatul de control financiar de stat ale Ministerului Finanțelor activitatea acestuia se desfãșoarã pe bazã de programe trimestriale aprobate de conducerea ministerului, prirn acestea urmãrindu-se aplicarea actelor normative in domeniile financiar-contabil, valutar, bugetar și fiscal.
În programele de activitate proprie, aparatul de specialitate din D.G.F.P. din Centrala Ministerului Finanțelor Publice și din direcțiile controlului financiar ,a procedat la executarea atribuțiilor stabilite de Legea nr. 30/l991 privind organizarea si funcționarea controlului financiar și a gãrzii financiare, se cuprind cu indicarea perioadei și a sferei de activitate, acțiuni de control privind :
-respecteea de cãtre agenții economici a disciplinei financiare și valutare;
– veificarea modului de gestionare a capitalului de stat și utilizare a creditelor externe cu garanții guvernamentale;
– modul de calculare și vãrsare, in termenele și cuantumurile legale, a obligațiilor fațã de bugetul statului;
– constituirea in cotele legale a fondurilor prevăzute de legea bugetară anuală etc.
Programele au la bazã sarcinile primite de la conducerea direcției Finanțelor,propunerile direcțiilor generale din minister, .serviciilor din cadrul D.G.F.P. și direcțiilor controlului financiar fiscal .
Pe baza sarcinilor ce le revin din programul aprobat, direcțiile C.F.F. din județe ,întocmesc , pe aceleași categorii de acțiuni de control, propriul program de activitate.
Prin directivele de lucru lunare elaborate de D.G.C.F.S. și transmise direcțiilor C.F.F.din județe, se fac precizãri asupra modului de organizare și desfășurare a activitãților din programele și se nominalizeazã acțiuni in programe.
La inceputul fiecãrei luni, potrivit programului, se desfășuară la sediul direcțiilor din teritoriu, activități de informare și documentare a întregului aparat asupra reglementãrilor financiar-contabile și fiscale, a problemelor care apar în realizarea valorilor bugetare, precum și pregãtirea acțiunilor de control ce urmeazã a se efectua, pe baza tematicilor și a obiectivelor de conlrol.
Controlul financiar fiscal cuprinde în sfera sa administrarea și utilizarea mijloacelor ffinanciare publice, precum și respectarea reglementãrilor financiar-contabile în activitatea desfãșuralã de către agenții economici (regii autonome, societãți comerciale etc.) în legãturã cu îndeplinirea obligațiilor acestora. fațã de stat.
În concret, controlul financiar fiscal are ca obiective:
– administrarea și utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de funcționare și îrtreținere a organelor centrale și locale ale administrației de stat și unităților finanțate de la buget
– utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiții de interes general subvenționarea unor activități și pentru alte destinații prevăzute de lege;
– folosirea mijloacelor și a fondurilor din dotare și respectarea reglemenlãrilor financiar-contabile in activitatea regiilor autornome și a societãților comerciale cu capital de stat;
– exactitatea și realitatea inregistrãrilor in evidențe și actele de constituire a .societãților comerciale și a celorlalți agenți economici, urmãrind stabilirea corectã și indeplinirea integralã și la termert a tuturor obligațiilor financiare și fiscale fațã de stat etc.
Sfera controlului financiar al statului cuprinde, de asemenea, probleme referitoare la prevenirea și combaterea, fraudelor, contravențiilor și infracțiunilor la regimul fiscal și vamal .Acest control este operativ și inopinant și are ca obiective: aplicarea și executarea legilor fiscale a reglementãrilor vamale, urmãrind impiedicarea oricãrei sustrageri sau eschivãri de la plata impozitelor și taxelor.
ACȚIUNI DUPĂ CONTROL
1. Stabilirea unui decont de regularizare sau a datoriei
Dacã la sfârșittul ultei vizite de control se constatã cã este necesar sã stabilească un decont de regularizare,inspectorii discută intâi rezultatele controlului impreună cu superiorii lor , apoi redactează raportul dacã este necesar și îl supun aprobãriișefului de serviciu.
Decontul de regularizare este facut in conformitate cu articulul 32 din ordonanța de T.V.A. El conține calculul taxei datorate ca urmare a rezultatelor controlului, stabilitã ca diferențe dintre taxa datorată declaratã de plãtitor in decontul lunar și nivelul taxei datorate calculate în urma controlului plus amenzile aplicate plãtitorului.
Decontul de regularizare trebuie să conțină referiri la dispozițiile legale și reglementãrile care nu au fost respectate și care , justificã aslfel regularizarea impusã și el trebuie bazat intotdeauna pe elemente care trebuie dovedite – nu pot fi fãcute pe baza unor supozițiii sau la întâmplare. Acest principiu va sta la baza oricãrui efort de colectare a impozitului .
Deconud de regularizare este stabilit pe un formular standardizat.El constă dintr-o scrisoare de insoțire și de decontul propriu-zis.
La stabilirea raportului unui decont de reglarizare trebuie sã se știe:
– dacã un decont T.V.A. nu a fost depus;
– dacã nu poate fi determinat nivelul exact al T.V.A. datorat pentru cã plãtitorul de T.V.A. nu a făcut îrtregistrãri și nu a țirurt contabilitatea operațiunilor efectuate și in consecințã taxa datoratã trebuie estimatã de cãtre inspectori;
–
– dacã se constatã o eroare identificabilă care a fost comisã de un plătitor de T.V.A. și pe aceasta se poate stabili taxa datoratã.
2. Alte acțiuni
La sfârșitul controlului si in anumite cazuri,după trimiterea decontului rde regularizare trebuie executate urmãtoarele actiuni:
– datele și orele controlului trebuie indicate in dosarul plãtitorului;
– toate modificãrile privind datele de identificare a plãtiroului (nume, adressã, numãr de telefon, persoana cu care trebuie luatã legãtura etc.) trebuie înregistrate in dosarul plãtitorului;
– o notã care enumerã sfaturile și intrebãrile puse și rãspunrsurile date plătitorului in cursul controlului.In cazul în care acestea nu au fost menționate înraport;
– în anumite cazuri se va atașa la dosarul plãtitorului o notă cu problemele neexaminate in timpul controlului, dar care meritã atenție în carul unui control ulterior;
– formularele conținând constatãrile făcute în timpul vizitei in legãturã cu alți plătitor trebuie prezentate șefului de serviciu și apoi clasate in dosarul plãtirorului sau trimise la biroul competent.
La sediul organului fiscal, inspectorul .sutudiazã dosarul contribuabilului și celelalte documente depuse de acesta la organul fiscal. Agentului economic i se poate trimite avizul de
verificare prin care sã fie făcutã cunoscută intenția organului fiscal de a efectua control la sediul respectiv, sau dacã se consideră aportul se procedeazã la intervenția inopinantă.
Pentru exemplificare, prezentãm în cele ce urmeazã un proces verbal incheiat pe parcursul unei acțiuni de control. Se face mențiunea cã datele reflectate au fost colectate într-o serie de ciorne și documente auxiliare care ulterior, au fost centralizate in procesul verbal prezentat.
Desfãșurarea unui control va depinde de un numãr de elemente, aici fiind cuprinse șimărimea întreprinderii, frecvența controalelor , complexitatea contabilitãții, numãrul ducumentelor, înregistrărilor etc. deținute de plãtitor și reputația sa in ceea ce privește respectarea obligațiilor sale fiscale.
În același timp, există un numãr de proceduri de bazã care trebuie intotdeauna pracurse de cãtre inspectori. Succesiunea acestor proceduri este, foarte importantă.
AC'TlUNI DIN MOMENTUL SOSIRII LA PLĂTITOR
Plãtitorul trebuie sã ținã la dispoziția inspectorilor inregistrãrile și documenlele la .sediul unde isi desfășoarã principalele activitãți, controlul trebuind sã se desfășoare in acest loc.
În mod excepțional, dacã sunt motive valabile, contabilitatea poate fi examinatã în altã
parte, de exemplu, la biroul contabil al plãtitorului.
De la inceputul vizitei, inspectorii trebuie sã se informeze privind existența eventualelor măsuri speciale de securitate pentru a le respecta pe parcursul întregului control. Dupã orientarea inițialã, vizita trebuie în normal sã inceapã cu un interviu cu plãtitorul sau cu delegatul sãu. Acest interviu inițial este foarte important și de aceea trebuie pregãtit cu grijă .și condus cu tact și politețe. lnterviul trebuie sã dea indicii dacã persoana intervievatã deține autoritatea de a angaja plãtitorul.
In acest stadiu al controlului inspectorii trebuie sã se asigure cã toate înregistrările, conturile , documentele etc. au fost puse la dispoziția lor.
Înregistrări de documente și deconturi:
– copiile tuturor ,facturilor emise de clienți, clasate în ordinea numerelor;
– bonurile de comandã și bonurile de livrare;
– copiile tuturor notelor de credit sau de denit stabilite, în ordinea cronologicã;
– corespondertța referitoare la tranzacțiile comerciale;
– jurnale de vânzãri și cumpãrãri;
– toate facturile de cumpãrãri de la furnizori;
– toate notele de credit și debit primite de la. furnizori;
– copiile documentelor vamale de import și export;
– chitanțele primite pentru plata T.V.A.;
– extrasele de cont.
Aceste documente pot sã conținã :
– detalii privind nivelul taxei pentru fiecare livrare făcută sau primitã;
– detalii privind bunurile produse și expediate;
– un decont care grupează toate datele necesare pentru completarea decontului lunar
(“Rezumatul T.V. A.” );
– jurnalele sau documentele care justificã veniturile zilnice din vânzări;
– bilanțul anual, inclusiv contul de profit și pierderi;
– documente privind producția de bunuri;
– inventarele bunurilor din stoc;
– situațiile pe calculator.
Atunci când instructorii gãsesc situațiile, jurnalele, documentele etc. nesatifăcătoare,se vor strãdui sã gãseascã maximum de elemente care sã le permitã stabilirea ohligației de plată a plãtitorului.
PROCEDURA DE VERIFICARE
Verificarea bazei de impozitare
Aceasta presupune urmãtoarele:
– compararea deconturilor lurtare de T.V.A. depuse de plãtitor cu principale conturi ținute de acesta;
– verificarea conturilor bancare a1e plãtitorului;
– verificarea sistemului contabil și conținutul principalelor conturi;
– verifcarea facturilor de cumpãrare;
– verificarea deducerilor facute de plãtitor;
– verificarea facturilor de vânzare;
– verificarea valorii impozabile și aplicãrii cotei;
– verificarea notelor de credit primite și emise;
– verificarea scutirilor (parțiale) aplicare și a activitãților nesupuse taxei:
– examinarea informațiilor primite și alte verificãri.
Verificarea de bazã trebuie fãcutã in cadrul fiecãrui control de rutinã.
În micile intreprinderi. toate documentele, înscrisurile etc. relativ la perioada scurtã de
la controlul precedent pot fi și trebuie examinate. In întreprinderile mari și mijlocii nu va posibil sã fie incluse in verificarea de bazã toate documentele, dar compararea deconturilor cu
principalele conturi trebuie făcutã. De asemenea, un numãr de documente ce trebuie examinate vor fi alese la înlâmplare.
Compararea deconturilor cu principalele conturi
Datele din fiecare decont lunar sunt comparate mai întâi cu cifrele fnanciare speciale din conturi de T.V.A. pe care plãtitorul le utilizeazã, pentru a fi .sigur cã datele se referã la situația din intreprindere .
Inspectorii verificã dacă conturile speciale sunt ținute de o manierã convenabilã și că ele conțin informațiile cerute.Ei trebuie să .semnaleze plãtitorului toate neregulile și omisiunile constatate și sã explice cum sã procedeze în viitor.
Cifrele din conturile speciale trebuie comparate cu cifrele corespunzătoate care se gãsesc in jurnalele contabile, cum ar fi jurnalul de vânzări, jurnalul de cumpãrări .
Compararea cifrelor aratã faptul că existã intr-adevãr o procedurã internã de verificare care poate fi urmãritã pe parcursul verificãrii întregii contabilitãți, a operațiunilor care rezultã din cifre și care se regãsesc în deconturile lunare.
La marile întreprinderi trebuie verificate toate deconturile depuse de la ultimul control și pânã la acesta. De fiecare datã, inspectorii trebuie sã întrebe persoana responsabilã cu T.V.A. dacã existã probleme în materie de T.V.A. care nu au fost rezolvate.
Verificarea sistemului contabil
Inspectorii trebuie sã analizeze s.stemul contabil de bazã pentru a se asigura cã l-au înțeles și cã pot sã urmãreascã operațiunile din cadrul sistemului pentru a le compara cu cele descrise în dosarul plãtitorului.
Dacã este vorba de un prim control la plãtitor, inspectorii trebuie sã determine sistemul de o manierã succintă într-o notã pe care o vor clasa în dosarul plătitorului.
Pentru o mai bună înțelegere a metodei contabilitate, câteva elemente relative la taxa datorată și taxa deductibilã din jurnalele principale și suplimentare .sunt comparate cu cifrele corespunzătoare gãsite in facturi, bonuri de comandã și în conturi.
Câteva, facturi de cumpãrare și de vânzare sunt selecționate pentru a verifica dacă au fost bine inregistrate in conturi la momentul intrãrii, respectiv ieșirii.
Relativ puțin timp trebuie consacrat pentru verificarea calculelor din jurnale și conturi, mai ales atunci când aceste conturi și jurnale fac regulat obiectui unui control extern, dar mai ales nu trebuie pierdutã din vedere posibilitatea existenței unor erori aritmetice sistematice mai ales in cazul marilor intreprinderi.
Verificarea conturilor bancare
In acest prim stadiul al controlului, inspectorii trebuie să examinezecare sunt conturile din bancă pe care plãtitorul le folosește pentrutranzacțiile comerciale șitrebuie făcute verificãri simple pentru a se asigura cã nivelul sumelor din jurnale și conturicorespund cifrelor din conturile bancare de depuneri, transferate sau retrase.
Verificarea facturilor de cumpãrare
Facturile de cumpãrare trebuie examinate pentru a stabili cã:
– bunurile .sau serviciile au legãturã cu activitățile desfășurate de plãtitor;
– facturile conțin toate detaliile cerute de legislație;
– taxa datoratã a. fost calculatã convenabil, utilizând cota și baza deimpozitare corectã.
Atunci când se gãsesc erori, se întocmește un “Aviz de constatare”
Verificarea deducerii
Pentru T.V.A. dedusă în conturile examinate trebuie verificate – în primul rând pentru sume mari – dacã:
– nu s-a dedus T.V. A. in cazul în care deducerea este exclusă (vezi cap X al normelor pentru aplicarea O.G. nr. 3/1992) , sau în cazurile în carebunurile.sau prestările de servicii nu sunt utilizatepentru activități impozabile.
– nu are drept de deducere pentru un T.V.A. plãtit inainte deînregistrarea agentului economic c plătitor;
– plãtitorul n-a utilizat facturi “pro forma” pentru a deduce taxa din amonte;
– deducerea este aferentă unui document similar unei facturi de cumpãrare cum ar, fi declarație vamalã de import sau un document constatator privind o livrare cãtre sine.
Atunci când este vorba de un plãtitor care are și activitãți scutite sau nesupuse la T.V.A., trebuie verificat dacã T.V.A. deductibilã a fost calculatã potrivit normelor prevăzute la art. 20 din Ordonanțã și in cap.X din Norme. Dacã se constată diferențe trebuie propuse regularizãri.
Verificarea facturilor de vânzare
Facturile de vânzare emise de plãtitor trebuie examinate pertru a se verifica baza de impozitare, cota și calculele pentru a controla dacã existã rabat sau returnări acordate intreprinderilor beneficiare.
De asemenea trebuie sã se verifice dacã:
– facturile conțin toate datele cerute de legislație (mai ales art. 25 B, a, din Ordonanțã);
– sunt numerotate corect, mai ales cu numere atribuite de plãtitorul controlat;
-.facturile au fost .tabilite pritn referire la, faptul generator corect al taxei (art. 10 la 12 din ordonantã);
– au fost inscrise in, jurnalele și conturile corespunzãtoare , corect, și farã întârziere.
Dacã plãtitorul pregãtește mai multe copii ale facturilor de vânzare, inspectorii trebuie sã determine scopul și destinația fiecãrei copii și sã confime cã respectivele copii pot sã, fie distinse clar de original.
Verificarea valorii impozabile și aplicarea cotei
Se va verifică, comparând câteva facturi de vânzare, dacã prețurile pentru produse sau
servicii identice nu sunt diferite de la o facturã la alta și intr-un asemenea caz trebuie cerute explicații plătitorului.
De asemenea, pentru câteva facturi alese la intâmplare, se verificã dacã baza de impozitare este conform prevederilor art. l3 și 15 din Ordonanțã.
Dacã plãtitorul este un comerciant care vinde produsele în aceeași stare in care le cumpărã, se va cãuta sã se afle pertru unele din produsele vândute care a fost prețul de cumpãrare pentru a se determina beneficiul brut (valoarea adãugalã).
Dacã plãtitorul vinde un sortiment limitat de produse, inspectorii pot astfel calcula cifra de afaceri aproximativã pentru perioada controlatã, adăugând la valoarea cumpãrãrilor valoarea adăugatã (ținând cont de mãrfurile din stoc)
Dacã rezultatul este foarte diferit de cifra de afaceri declaratã de plãtitor în deconturile sale , constatarea constituie o indicație serioasă pentru existența unei evaziuni fiscale, sau unui caz de fraudã.
In toate cazurile, inspectorii trebuie sã continue controlul așa cum a fost prevãzut, efectuâand toate verificările și lucrãrile planificate urmând ca la sfârșitul controlului sã revinã asupra acesturi punct și să ceară explicații plãtitorului.
In situația în care acesta nu are o explicalie satisfãcãtoare pentru incoerența cifrelor, se vor reface calculele de o manieră mai precisã și completã și normal cã rezultalele vor constitui o probă suficientã pentru justificarea unei regularizări.
De subliniat cã inspectorii nu trebuie sã încerce calculul cifrei de afaceri după metoda prezentatã aici decât in cazul când plãtitorul revinde un sortiment redus cu probleme.
Metoda nu trebuie utilizatã atunci când plãtitorul este producãtor sau prestator de servocii.
Inspectorii verificã aplicarea corectã a cotei zero in facturi și jurnale ; în cazul cotei zero pentru export, inspectorii examineazã dacã plãtitorul este in posesia unui ansamblu de documente care constituie o probã convingãtoare a realitãții exportului.
Este vorba de documentele vamale valide, de bunurile de comandă, avizele de expediere, documentele de transport, documentele bancareprivind plata bunurilor exportate,scrisorile de credit și totodată corespondența cu clientul strãin privind exportul.
Dacã aplicarea cotei zero este bazatã pe alte dispoziții ale ordonanței, inspectorii verificã dacã nu fost respectate condițiile specifice. In aceste condiții, aplicarea cotei zero trebuie justificalã cu certificate și autorizații emise de Ministerul Finanțelor sau de alte ministere.
Dacã plãtitorul nu poate prezenta probe satisfăcătoare care sã justifice aplicarea cotei zero datoratã, aceasta trebuie inclusã într-un decont de regularizare.
Verificarea notelor de credit primite și emise
Notele de credit trebuie sã intre în aria specialã a inspectorilor.
F'iecare plãtitor trebuie sã-și contabilizeze notele de credit pe care le emite clienților sãi pentru a asigura exactitatea deconturilor lunare.
Inspectorii trebuie sã se asigure cã fiecare notã de credit emisã de plătitor este veridicã
.și trebuie sã selecteze câteva note, mai ales cele cu sume mari, pentru a vedea dacã T.V.A. calculatã pe facturã este corespunzãtoare livrãrii și cã plata cãtre buget a fost efectuatã; în aceastã privințã, inspectorii trebuie intotdeauna sã ia in corsiderare posibilitatea de fraudã cu credite false. In cazul in care existã indoieli sau suspiciuni, se intocmește un Aviz de constatare.
Aceastã comunicare va permite inspectorilor care controleazã clienții sã verifice dacă întra-adevãr au primit un asememea credit și în ce mod l-au folosit.
Atunci când un furnizor acordã un credit unui cliett plãtitor de T.V.A., dreptul celui din urmã la deducere este redus pe perioada în care acesta a primit credit.
Este deci locul pentru inspectori sã confirme clientului cã a primit nota de credit pentru care nivelul taxei deductibile a fost diminuat în consecințã.
Dacã notele de debit au fost emise sau primite o verificare similarã trebuie sã se facã, ținând cont de, faptul cã o notã de debit are efectul opus celei de credit.
Verificarea scutirilor (parțiale) și a activitãților neimpozabile
În timpul pregãtirii controlului, inspectorii au verificat deja dacã plãtitorul are activitãti scutite sau nesupuse taxei.
Dacã aceastã verificare arată că plătitorul are asemenea activități , inspectorii trebuie sa confirme această informație , și dacă aceasta este confirmată ei trbuie să fie atenți la următoarele :
Plãtitorul a identificat corect bunurile sau prestările de servicii care nu sunt supuse taxei, pe cele scutite și bunurile și serviciile impozabile (aici se cuprind și cele supuse cotei 0)?
Plãtitorul a contabilizat livrãrile impozabile și livrãrile scutite separat pentru fiecare perioadă?
Plătitorul a înțeles bine aplicarea și sitemului de deducere prevãzut la art. 20 din Ordonanță și la cap. X din norme și il aplicã corect?
Plãtitorul înțelege exact ce taxã nu trebuie dedusă , anume T.V.A. .respectiv bunurile și serviciile care nu sunt utilizate pentru activitãți impozabile?
Sunt cunoscute toate elementele pentru calculul corect al deducerilur și este fãcut acesta în mod corect și ușur de verifrcat?
Inapectorii trebuie sã aprecieze diferența dintre operațiunile comerciale și operațiunile personale ale plãtitorului. Dacã este necesar, trebuie făcută o regularizare in aceastã privințã.
Tratarea informațiilor culese privind alți plătitori
Inerent regimului T.V.A.. este un sistem de control automat provenit din. Faptul ca T.V.A. percepută de un plătitor altui plãtitor devine pentru acesta din urmã o taxă deductibilã.
Fecare tranzacție între plãtitori trebuie inscrisã in contabilitatea .frecãruia dintre ei.
Experiența a demonstrat cã aceastã metodã este incomodă și că rezultatele e nu sunt pe măsura efortului considerabil necesar pentru aplicarea ei sistematicã. În același timp, aceastã parlicularitate a sistemului T.V.A. poate.fi utilizatã intr-o mãsurã limitatã.
Atunci când se gãsesc intr-un control, inspectorii vor nota facturile de cumpărare gãsite la plãlitorul controlat și vor comunica detaliile la echipa care are in sarcinã sã controleze ffurnizorul astfel încât aceștia sã poatã controla dacã detaliile comunicate corespundintrărilor găsite în contabilitatea furnizorului.
Aceastã tehnicã este utilã mai ales pentru a verifica dacã taxa dedusã corespunde taxei plãtite, perrtru a verifica dacă cota aplicatã a.fost corectã.
Totuși , chiar in cazul utilizãrii de o manierã limitatã, procedura cere timp și effort considerabil și iinspectorii nu trebuie sã o utilizeze decât sporadic.
Astfel un Aviz de constatare trebuie pregãtit de fiecare datã când în cursul unui control sunt motive sã se creadã cã:
– T.V.A. perceputã pe o facturã a fost calculată cu o colã eronatã sau la o bazã de impozitare clar eronatã sau incorectã;
– una sau mai multe facturi sunt aparent trucate ;
– documentul pe baza căruia s-a făcut o deducere nu corespunde formei stabilite prin lege
– nu s-a perceput T.V.A.
– existã un motiv întemeiat în ceea ce privește onestitatea plãtitorilor implicații.
Având în vedere cele de mai sus inspectorii vor pregãti un Aviz de constatare. Vor completa un formular T.V.A., utilizând un formular .separat pentru fiecare agent economic.
Atunci cand informația privește un plătitor la care controlul este făcut de biroul de care depind inspectorii , formularul este înmânat la sfârșitul controlului șefului , sugerându-se acestuia ca este cazul să se facă un control imediat la plătitorul implicat (atunci când este vorba de o eroare importantă sau o fraudă , poate da naștere la o selectare a agentului economic în chestiune).
Dacã nu este cazul, formularul este clasat in dosarul agentului economic la care controlul este asigurat de un alt serviciu este transmis la acest birou, prin intermediul șefului de compartiment, i funcție de caz.
Un control urgent este intotdeauna făcut atunci când biroll care a trimis formularul cere în mod expres un control imediat , cerând totodată să fieținut la curent cu rezultatele acestuia .
Controlul care va fi efectuat nu se va limita la informația care l-a determinat ci se va desfășura ca un control de rutină obișnuit .
Dacă se constată erori inspectorii trebuie să evalueze consecințele , să ia măsuri pentru ca plătitorul să înțeleagă mai bine procedura corectă și să evite pierderile suplimentare la buget .
In acest caz , inspectorii trebuie să țină cont de rezultatul controlului la întocmirea decontului de regularizări. In toate cazurile , ei vor menționa pe scur pe fiecare formular ceea ce au facut în legătură cu informația în cauză.
Recurgerea la notele de constatare este o tehnică foarte utilă mai ales pentru educarea plătitorului în privința utilizării corecte facturilor cât și pentru efectuarea regularizărilor .
Când un dosar conține un număr mare de note de constatare , inspectorul trebuie să ceară limitarea numarului acestora .
Examinarea altor documente și analiza evidențelor
Din momentul in care s-a stabilit cã deconturile deputse reflectã imaginea întreprinderii așa cum rezultã din examinarea principalelor înregistrãri, este necesar sã se asigure veridicitatea contabilitãții printr-o verificare a documentelor secundare.
Realizarea acestui obieciv depinde de timpul disponibil; inspectorii vor trebui să utilizeze cunoștințele și experiența lor pentru a se asigura cã își folosesc timpul cel mai efiient posibil.
f'entru stabilirea corectiturdinii contabilitãții, este necesar sã se examineze si să se ,noteze sistemul de evidentã utilizat de plãtitor.
Normal, nu este posibil sã se facã acest lucru pentru toate evidențele în timpul unui singur control și va fi necesar sã se decidã care dintre evidențe este cea mai importantă din punct de vedere al T.V.A.
Dacã se considerã cã e evidența vânzărilor este cea mai importantã, aceasta va face obiectul ultimului control de fond. O altã evidențã va .fi examinatã la urmãtorul control și așa mai departe.
In special in cazul marilor întreprinderi fiecare control va trebui să includã și analiza unei alte evidențe.
Fiecare bilanț anual depus de la ultimul control trebuie examinat, iar la dosarul plãtitorului se vor depune extrase.
Verificarea credibilitãții
Este important sã se examineze bilantul contabil anual pentru a vedea dacã detaliile .sunt în concordanțã cu informațiile obținute prin analiza evenimentelor , notelor și situațiilor livrãrilor care trebuie să acopere volumul total al vâinzãrilor, bunurile de comandã pentru materii prime trebuie sã fie în concordanțã cu volumul bunurilor fabricate; volumul materialelor de ambalaj trebuie sã fie corespunzãtor volumului bunurilor expediate, etc.
Va. fi necesar sã se punã pe picioare comparații asemãnãtoare pentru toate intreprinderile sau tipurile de intreprinderi și inspectorii vor trebui sã-și utilizeze cunoștiințele și experiența acumulatã.
Alte sarcini esentiale
In orice moment, in timpul controlului, inspectorii trebuie sã noteze tot ceea ce fac și in principal să noteze cu exactitate toate informațiile de care vor avea nevoie pentru a pregătii decontul de regularizare sau pentru a rezolva problemele deosebite întâlnite.
Dacã se va face un decont de regularizare la sfârșitul vizitei este necesar sã.fie controlatã situația financiarã a intreprinderii. Aceasta va facilita munca serviciului de colectare și urmărire în cazul în care plãtitorul nu va plãti în timp.
La sfârșitu vizitei este recomandabil ca inspectorii sã vorbeascã ca persoana pe care au intervievat-o la inceputul controluluii , pentru a o informa de natura erorilor întâlnite, de nivelul aproximativ și de eventualeleprobleme întâlnite in cursul controlului..
In orice caz, inspectorii trebuie sã mulțumească acestei persoane și personalului intreprinderii pentru colaborarea lor .
3. 5. Actele de control și valorificarea constatărilor controlului financiar fiscal.
Actele de control sunt documente în care se consemneazã. de regulã, constatările rezultate din acțiunea de control financiar.
Organele de control financiar ale Ministerului Finanțelor Publice , întocmesc, de regulã, următoarele acte de control :
– proces-verbal de control;
– proces-verbal separat;
– proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor;
– notã de constatare:
– nolã utilitarã;
– notã de prezentare.
1. Procesul-verbal cuprinde o parte introductivă în care se mentioneazã: data încheierii, numele și prenumele organului de control, temeiul legal și delegația in baza cãreia se efectueazã controlul, perioada supusã controlului cu ridicarea tematicii, perioada in care s-a desfãșurat controlul, denumirea agentului economic controlat și persoanele care o reprerintã legal.
Constatãrile ce se înscriu în procesul-verbal trebuie sã fie proprii organelor de control, bazate pe date și documente expuse clar și precis, eliminându-se orice elemente și descrieri personale, inutile și neconcludente, care incarcã nejustificat conținutrrl procesului verbal .
Pentro fiecare abatere inscrisă în procesul-verbal se consemneazã, in mod obligatoriu:
Conținutul abaterii;
Actele normative încălcate
Determinarea consecințelor economice, financiare , bugetare , fiscale și gestionare
Nominalizarea persoanelor (și funcșiilor) care nu au respectat prevederile legale
Eventualel măsuri ce urmeaza a fi luate în continuare , cu indicarea termenelor de comunicare la organul de control financiar asupra modului de aducere la îndeplinire a acestora
In incheierea procesului-verbal se precizeazã cã au fost restituite toate documentele puse la dispoziția organelor de control și se indicã in câte exemplare a fost întocmit și cum a fost repartizate
Procesul-verbal se semnează de organele de control și de conducerea agenților economici controlați .
In cazul în care în procesul –verbal sunt consemnate fapte ce atrag rãspunderea penală acestea se semneazã obligatoriu și de persoanele fãcute rãspunzãtoare.
Obiecțiunile conducerii sau salariaților agenților economici asupra constatărilor organelor de control trebuie clarificate și soluționate înainte de semnarea procesului-verbal
Dacã obiecțiunile se mențin, acestea se prezinrã în scris în termen de trei zile de la .semnarea procesului-verbal.
Sunt cazuri în care nu se pot finaliza constatările și nu se incheie procesul-verbal, se refuzã sau tergiverseazã semnarea acestuia, nu se depun obiecțiunile in termenul stabilit sau acestea sunt de natură .sã modifice total sau partial unele constatãri.
În aceste situații, șeful serviciului din care face parte persoana care a efectuat controlul notificã agentului economic constatãrile pe care le reține în urma analizei efectuate,stabilind un termen maxim de l5 zile pânã la care agentul economic este obligat sã rãspundã.
Notificarea agentului economic pentru finalizarea constatãrilor controlului cuprinde in ordine sistematicã urmãtoarele elemente: constatarea; actul normativ incãlcat, cu precizarea articolului, alineatului; consecința financiarã sau fiscalã; mãsura ce urmeazã sã se ia; consecința neluãrii mãsurii pentru agentul economic controlat.
Pe baza răspunsurilor primire, șeful .serviciului face propuneri comducerii direcției de control financiar, cu privire la modul de valorificare a constatãrilor și mã.surilor ce urmeazã sã , fie dispuse agentului economic.
La procesul-verbal se anexeazã: situații , tabele, documente, acte, note explicative strict necesare susținerii constatãrilor.
Documentele sau actele in care sunt consemnate operațiunile financiar-contabile ,nesesare confirmării sau fundamentării constatărilor se anexeaza la procesul-verbal , de regulă, în copie , certificată de organul de control și de șeful compartimentului de la care se semnează actul .
Acestea se anexează in original, când sunt considerate fictive sau dubioase , precum și atunci când există indicii că s-ar urmării sustragerea sau distrugerea lor de către cei interesați .In acest caz se lasă agenților economici controlați copii confirmate de conducerea acestore și de organele de control
În anumite situatii se întocmește separat proces-verbal intermediar, pentru a fi trimis organelor de cercetare și urmãrire penalã.
Acesta se încheie în aceași structură ca și procesul-verbal general , în care trebuie explicate în detaliu împrejurarile în care a avut abaterea și se semnează de cei făcuți vinovați , chiar dacă nu au funcții de conducere( contabil , gestionar, inginer , sofer , etc.)
Procesul-verbal intermediar se anexeazã la procesul-verhal general, fără să se mentioneze destinația acestuia ..
Nota explicativã (cu caracter de declarație) are scopul de a da posibilitatea celor verificați sã-și expunã punctul de vedere asupra constatãrilorfăcute de organele de control.
Acesta se întocmește.suh formã de rãspunsuri la întrebãrile formulate de organele de control.
În partea introductivã a notei se vor specifica numele șifuncția celui cãruia i se ia notă explicativă . data de când deține funcția respectivã, precum și numele și funcțin celui care adreseazã intrebãrile.Este recomandabil ca organele de control sã nu .folosească nota explicativã penlru a nu constata o anume situație, cum de exemplu ar fi “dacã evidența contubilã este la zi” sau “dacã inventarierea patrimoniului s-a efectuat”.
Nota explicativã se ia în toate cazurile de la pensoanele ,făcute răspunzătoare de abaterile constatate și consemnate in procesul-verbal și care pot atrage rãspunderi in .sarcina acestora, precum și de la alte persoane pentru clarificarea cauzelor și imprcjurãrilor care au condus la nerespectarea prevederilor actelor normative.
Dacã persoana în cauzã refuzã să dea nota explicativã sau sã rãspundã la unele întrebãri, organele de control vor formula întrebãrile printr-o adresã scrirã și înregistrată la agerrtul economic conrtrolat, stabilind .și termenul pentru primirea rãspnnsului.
În cazul in care nu se primește rãspuns, se va consemna refuzul in precesul-verbal, la care se anexeazã copia adresei ,ci .se vor aplica sancținile prevãzute de lege.
2. Procesul-verbal separat – se întocmește în cazul în care, cu ocazia controlului, se constatã fapte penale. Se semneazã de organele de control, conducerea agențiilor economici,persoanele rãspunzãtuare și de eventualii martori în asistența cãrora s-a.facut constatarea si se înainteazã organelor de cercetare penalã. Nota explicativã , se dateazã și se semnează de organul de control care a formulat intrebãrile și de persoana care dã rãspunsurile.
3. Procesul-verbal de constatare a contravențiilor se încheie în conformitate cu dipozițiile legale în vigoare, potrivit cãrora organele de control a1e Ministerului Finanțelor sunt organe constatatoare.
4. Nota de constatare se întocmește atunci când în cursul controlului se fac constatãri care nu pot fi dovedite sau in alte situații apreciate de organele de control
Notele de constatare se semneazã de organul de control, de conducãtorul agentului economic,.subunitãții, compartimentului și de persoanele la care se referã constatarea precum și de martorii asistenți după caz.
5. Nota unilateralã se intocmește în cazurile in care in urma controlului nu .s-au constatat abateri, ori acestea, prin volumul și importanța lor, nu justifică întocmirea de procese-verbale. In aceasta organele de control vor arãta concret ce ce anume document au cuntrolat constatările fãcute.
6. Nota de prezențare reprezintã un raport personal al organelor de control , cu concluzii și propuneri, referitoare la abaterile constatale, care.se anexeazã la procerul-verbal general și cuprinde, in prirrcipal urmãtoarele:
Organele sau persoanele, dupã caz, din afara agentului economic controlat, care au dat dispoziții și au determinat abaterile;
Problemele care necesitã control in contirurare, facându-se propunerile corespunzãtore;
Mãsurile ce mai trebuie luate în considerare de agentul economic controlat si singurul care a dispus controlul;
Propunerile de aplicare a unor sancțiuni disciplinare, de imputare și stabilire a rãspunderii penale, dapã caz.
In cazul in care organul de control nu are nimic de arãtat sau propus fațã de cele: cuprinse in procesul- verbal,nu se mai întocmește nota de prezentare .
Procesul -verbal și, după caz notele de constatare. împreunã cu anexele respective se inregistreazã la agenții economici controlați, imediat dupã semnarea lui de cãtre cei îndreptãțiți, dându-.se același numãr și datã pentru toate exemplarele.
Exemplarele procesului-verbal și, dupã caz, a notelor de constatare, care se depun sau se înainteazã Direcției generale a controlului financiar fiscal sau direcțiilor de control financiar fiscal din teritoriu se inregistreazã și la acestea imediat dupã primirea lor.
În .scopul de a se asigura finalitatea și eficiența controlului, orice constatare a acestuia, care de fapt sunt abateri, nereguli și chiar pagube, trebuie sã fie urmatã mãsuri ulterioare, ca stabilirea unor termeni aducera la îndeplinire a acestora de cãtre agentul ecomonic:mãsurile operative – cu eficienlã, . fiind luate chiar in timpul și ca urmare a verificãrii. Mãsurile care se dispurt se iau pe baza actelor de control legal intocmite de orgarrele
Direcției generale a controlului finarciar de stat ,si ale direcziilor teritoriale și se adreseazã în unrele cazurile concflicãtorului agerturklii econmic coutrolat.
Pentru dispunere mãsurilor de valorificare a costurilor controlului,Ministerul Finanțelor Publice emite documentul Dispoziție de înlãturare și prevenire a deficiențelor constatate, respectiv de suspendare a aplicãrii mãsurilor nelegale.
Acest document cuprinde dispozițiile date agentului economic controlat și se transmite dupã incheierea procen.sului-verhal, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data terminãrii controlului, fixându-se și termenul pânã la care acesta are obligația sã comunice mãsurile nelegale.
In termen de 15 zile de la sfârșitul fiecãrei acțiuni de control din care au rezultat sume datorate bugetului statului, se întocmește documentul Dispoziție de urmãrire, care se transmite la Direcția generală a finațelor publice și controlului financiar fiscal teritorială pentru a lua măsurile legale de urmărire și încasare a sumelor stabilite.
In acest document se menționează impozitele stabilite de control (eventual, impozitele ,vărsate efectivîn timpul controlului și diferența de încasat) , pe categorii . si anume : impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată , alte impozite și taxe , etc.
S.C. NEFERPROD lMPEX S.R.L.
Cod fiscal R 2806070
O.R.C. – J35/4958/1992
Către D.C.F.F. Resita
Obiectiuni
La constatarea din procesul -verbal de control încheiat de Serviciul de control fiscal și inregistratã la socielatea noastrã sub nr. 3.02.04.2000 în temeiul Legii nr. 105/1997,
formulăm urmãtoarele:
Prin actul de control la Cap II se înscrie constatarea referitoare la nerespctarea de către S.C. NEFERPROD lMPEX S.R.L. a O.G. 34 / aug.1997 in sensul cã de șeurile nu mai sunt scutite de T.V.A. și de aceea cã pe declarația vamala nu existã, stampila producătorului
Prin regulamentul de aplicare a Codului Vamal în vigoare, în prezent,cât și cel abrogat, se aratã că declarația vamalã este semnatã de importator și exportator, sau de reprezentanții acestora și are valoarea unei declarații pe propria rãspundere a acestora în ceea ce privește:
– exactitatea datelor inscrise in declarația vamalã;
– autenticitatea documnentelor lor anexate la declarația vamalã;
Deci declarația vamalã este documentul care naște raportul juridic intre importator sau
Exportator și unitatea vamalã.
P'rin Ordinul Ministrului de Stat, Ministerului Finanțelor nr. 703/22.06.l993 .sunt aprobate normele privind completarea, circulația și folosirea, formularelor, declarației vamale in detaliu. In aceste Norme este arătatã metodologia de întocmire a declarației vamale inclusiv numãrul de exemplare în care se intocmesc și destinația acestora:Pe nici unul din aceste documente nu se prevede cã un exemplar revine producătorului sau că treuie să existe ștampila Producătorului
Apreciem cã colectarea T.V:A. pentru cazul de mai sus nu se ju.stificã iar contravenția
aplicatã conform L 87 /1994 art. 18 nu este este motivatã.
ln concluzie obiectãm:
– suma de 305. 776. 215 lei reprezentând diferența T.V.A.
-suma de 305.776.215 lei reprezentând dublare T .V.A.
– suma de 50.000.000 lei reprezentcind amenda contravenționalăconform L 87/1994
Anexãm la prezentele obiecțiuni, procesul-verbal de constatare inregistrat la societateanoastră sub numerul 3/02.04.2001-
CAPITOLUL IV
Accizele obiective de control , contaventii si sanctiuni
4.1. Notiuni generale
In accepțiunea fiscală , accizele sunt impozite asupra fabricării sau vânzării unor produse determinate . sunt numite impozite speciale pe consum fiindcă se așează numai asupra anumitor bunuri (servicii ) destinate consumului final , individual , având regim particular .Astfel de produse sunt :zahărul , uleiul, tutunul, dulciurile, băuturile, cafeaua, uneori cerealele, aparatele electrice și electronice, etc. După particularitățile politicii fiscale din fiecare țară .In orice caz bunurile ce se taxează cu accizele sunt destinate consumului de masă și nu pot fi substituit ușor cu altele , având cerere neelastică.
Accizele se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de produs , fie în cote procentuale aplicate asupra prețului de vânzare .Produsele de import sunt supuse acelorași taxe , iar produsele de export , cu unele exceptii , sunt scutite .
Practicarea de accize nu exclude impozarea generală a acelorași bunuri . De regulă accizele sunt cuprinse în baza de impozare la impozitul general de consum (T.V.A.)
Plata accizelor revine producătorului sau comerciantului la vanzarea mărfii.Vărsămintele se fac către bugetul de stat. Suportatorul accizelor este cumpărătorul odată cu achitarea bunurilor cumpărate (pretul de cumparare include :costul , profitul și accizele)
In Romania , accizele s-au practicat in perioada interbelică , apoi au fost abolite .prin H.G. nr. 1991 au fost introduse , air regimul juridic atribuit a suferit in timp adaptări..Conform O.G. nr. 82/1997 modificată și completata prin O.G. nr. 50/1998 completată de Ordonanța nr. 27/2000 și O.U. 158/2001, H.G. 163/2002
alcool etilic alimantar , , băuturi alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau comsumului, care conțin alcool etilic alimentar .In această categorie se includ. Băuturi alcoolice care conțin o concentrație mai mare de 0,5 % în volum , vinuri , produse pe bază de vin cu o concentrație de alcool de peste 22% in volum , coniac , armaniacși vinars, băuturi alcoolice naturale, vinuri și produse pe bază de vin , vinuri nespumoase , in spumenat , vermuturi , bere .
produse din tutun . In aceată categorie se includ țigarete, țigări și țigări de foi, tutun destinat fumatului , tutun prizatși tutun de mestecat.
Produse petroliere .Dina ceastă categorie fac parte : benzină premium , regular și normală, fara plumb,motorinăauto (combustibilpentru motoare diesel)
Cafea verde , cafea prăjită, cafea solubilă, inclusiv amestecuri de cafea solubilă.
Ape minerale și gazoase cu conținut de zahar sau substanțe aromanizate
Confecțiide blănuri naturale , cu exceptia celor de iepure , oaie,capră
Autoturisme și autoturisme de teren , echipate cu motor pe benzinăsau motorare diesel
Parfumuri ,ape de colonie și apă de toaletă
Aparete video de inregistrat sau de reprodus , inclusiv cele încorporând un receptor de semnale telefonice , combine audio, cameră video, cuptor cu microunde , aparate de aer condiționat
Arme de vânătoare și arme de uz individual , altele decât cele pt uz militar sau de sport.
4.2. Obiective de control
Controlul exrcitat asupra acestui gen de taxe poate avea mai multe obietive , care pot fi considerate de către organul de control fie individual , fie combinate , după cum rmează:
A)Regimul de autorizare a agenților economici care realizeazavenituri din vânzare de alcool , băuturi alcoolice, produse din tutun și cafea
Agenții econimici , producători interni , importatorii , comrcianții în regim en gros , detaliat , care realizează venituri din vânzări de alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun și cafea solubilă , își pot desfășura activitatea numai în baza autorizației de comercializare emisă de :
Ministerul Finanțelor Publice
Direcțiile generale ale finanțelor publice și a controlului financiar fiscal județene și a municipiului București , în cazul băuturilor alcoolice , produsele din tutun și al cafelei, precum și în cazul alcoolului vândut de agenții economici producători de băuturi alcoolice .
Agenții economici importatori sau producători au oblgație , de a pune la dspoziția organelor de control documentele , actele și piesele justificative , precum și autorizațiile de comercializare .Autorizație se emite în baza unei cereri tip cu percepere de taxe și pe baza următoarelor documente:
Certificatul de înmatriculare al societății
Certificatul de înregistrare fiscală
Adeverință eliberată de organul fiscal teritorial din care să rezulte că solicitantul nu are obligații față de bugetul de stat
Declarația olicitantulu privind sediul social, filialele, sucursalele , punctele de lucru , birourile , spațiile de depozitare , magazinele și orice alte locuri unde își desfășuară activitatea
Licența de fabricație emisă de Ministerul Agriculturii și alimentației
Autorizația sanitară pentru fiecare sortiment de băutură alcoolică în cazul agneților economici producători de băuturi alcoolice.
Adeverința eliberată de organul fiscal teritotial , din care să rezulte deținerea în patrimoniu a capacităților de producție proprii sau caracterelor de leasing pentru astfel de capacități , în cazul producătorilor interni de alcool și băuturi alcoolice , altele decât vinul, țuica și rachiurile naturale
In cazul în care produsele supuse autorizării au fost deja vandute , organul de control poate proceda la confiscarea sumelor rezultate din această vânzare .
De asemenea constituie contravenție și se sancționează cu suspendarea autorizației următoarele fapte :
neachitarea la termenul legal al taxelor de autorizare
neutilizarea de către agenții economici a documentelor fiscale speciale
neplata sau plata cu întârziere mai mare de 31 de zile lucrătoare a oricăror obligații fiscale datorate la bugetul de stat de către agenții economici care obțin venituri din comercializarea alcoolului , a băuturilor alcoolice și a sortimentelor de cafea .
Eliberarea unei noi autorizații se face numai în condițiile în care au fost achitate sumele restante la bugetul de stat.
Toate relațiile comerciale dintre producătorii , importatorii și comercianții în sistem en gros de produse supuse autorizării trebuie să aibă la bază contracte vizate și înregistrate de către organul fiscal teritorial în a cărui rază își are sediul partea semnatară.
B) Inregistrarea anuală a producătorilor de produse supuse accizelor , precum și a capacităților de producție a acestora .
Agenții economici producători de alcool au obligatia de a proceda la inventarierea instalațiilor uilizate pentru producerea alcoolului , situațiile întocmite fiin depuse la direcțiile generale ale finanțelor publice și a controlului financiar fiscal județene si a municipiului București. Pâna la data de 1 martie a fiecărui an.
Aceleași obligații le au și celelalte categorii de producători , asociații familiale , persoane fizice autorize , care sunt deținători de cazane sau de alte instalații de producere a băuturilor alcoolice naturale distilate din prune și din alte fructe , și din tescovină , din drojdie de vin sau alte materii prime .
C) Existența mijloacelor de măsurare a produselor pa bază de alcool
Pentru fiecare agent economic producător de alcool pot fi desemnați reprezentanți permanenți ai direcțiilor generale ale finanțelor publice și a controlului financiar fiscal, acești reprezentanți fiind supraveghetori fiscali.
Supraveghetori fiscali au sarcina de a verifica achiziția materiilor prime necesare pentru producerea alcoolului și de a viza documentele de recepție privind produsele achiziționate de la persoane fizice în vederea comercializării sau prelucrării acestora.
Mijloacele de măsurare și măsurătorile efectuate se supun , în mod obligatoriu , controlului metrologic al statului , conform legii.Obligația dotării cu astfel de contoare revine tuturor producătorilor de alcool , indiferent de tipul acestuia , respectiv alcoolului etilic alimentar , alcool brut , alcool tehnic și alcool de sinteză.
Sigiliile aparțin direcțiilor generale ale finanțelor publice și a controlului financiar fiscal.Sigilarea și desigilarea aparatelor și a pieselor de pe circuitul coloanelor de distilare și rafinare se face numai de către supraveghetorul fiscal desemnat în acest sens .
Amprentele sigiliilor aplicate trebuie menținute intacte.
Agenții economici producători de alcool sunt obligați să prezinte supraveghetorilor fiscali certificate de calibrare eliberate de un laborator de metrologie din structuctura Biroului Român de Metrologie Legală, pentru rezervoare și recipiente.
Nerespectarea acestor onligații de către agentul economic constituie contrevanție și se sancționează cu suspendarea activității până la remedierea cauzelor care au genrat-o.
D) Marcarea prin timbre , banderole sau etichete a țigărilor , produselor din tutun și a băuturilor alcoolice .
Controlul respectării regimului legal privind marcarea prin timbre , banderole sau etichete a tigăriloe , produselor din tutun și a băuturilor alcoolice se exercită de către organele de specialitate a Ministerului Finanțelor Publice .
Responsabilitatea marcării acestor produse revine agenților economici producători sau importator .Aceștia au obligația să aplice timbrul banderola sau eticheta de marcare pe ambalajul individual alprodusului , respectib pachet , cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul .
Constiuie contraventii următoarele fapte:
comercializarea tigaretelor , a produselor din tutun și a băuturilor alcoolice din producție internă sau din import făra a fi marcate sau marcate necorespunzător
vanzarea de către unitatea autorizată cu tipărire de timbre , banderole sau etichete de marcare către persoane fizice sau juridice , altele decăt cele care dețin licență în acest sens
utilizarea de timbre , banderole sau etichete deteriorate
vanzarea tigaretelor cu bucata , din pachete desfăcute sau fără pachet
Este interzisă vanzarea tigaretelor cu bucata , din pachete desfăcute sau fara ambalaj .In situația în care un produs deja ambalat necesită unele operațiuni de reambalare în ambalaje individuale de alte dimensiuni, producătorul , importatorul sau comerciantul este obligat să respecte prevederile legale privind marcarea .
nerespectarea obligațiilor de a ține evidența distinctă a achiziționării , utilizării și returnării timbrelor și a etichetelor de marcare
nejustificarea diferențelor dintre marcajele scoase din țară și cele aplicate pe marfa introdusă în țară.
nerespectarea obligației de prezentare e stocului marcajelor utilizate
Agentii economici producători interni sau importatori pot detine în stoc marcaje necesare pentru 3 luni.In cel mult 15 zile de la expirarea acestui termen , aceștia sunt obligați să prezinte lunar la data de 20 a fiecărei lui , autorizații emitente a licenței, situația utilizării marcajelor.
Marcajele nu pot fi revândute altor agenți economici, cele neutilizate în termenele prevăzute de lege urmând a fi restituite unității autorizate pentru tipărirea marcajelor, unitate care va proceda la distrugerea acestora.
8)Nerespectarea dispozițiilor cu caracter vamal:
În vedereaalizării importurilor de țigarete, produse din tutun și băuturi alcoolice, timbrele, banderolele și etichetele de marcare, după caz, procurate de importatori se expediază în străinătate pe adresa producătorului, care le aplică pe mărfuri.
Trimiterea în străinătate se face numai ca bagaj neânsoțit, cu depunerea la vamă a declarației vamale de scoatere temporară din țară. Aceste delrarație vamală poate fi însoțită de următoarele documente:
documentul de transport internațional, din care să rezulte că destinatarul producătorul mărfurilor ce urmează a fi importate;
copia cintractuli încheiat între importatorul român și producătorul străin;
copia licenței de import;
dovada garanției bancare sau a depozitului bancar achivalentă cu valoarea accizelor; garanția bancară sau depozitul bancar constituit încetează nimai după îndeplinirea formalităților vamale de import pentru totalitatea marcajelor achizitionate și aplicate pe marfa vămuită.
Constituie infracțiune și se pedepsește conform prevederilor codului penal falsificarea sau contrafacerea marcajelor.
Nu sunt supuse obligației de marcare timbre, banderole sau etichete:
produsele din producția internă destinate exportului;
produsele destinate testelor de laborator sau calitate, efectuate de către alte organe decât de producător;
produsele de natura celor supuse marcării, provenite din import, aflate în regim de tranzit sau de import temporar;
produsele comercializate în valută sau prin magazinele pentru deservirea în exclusivitate a reprezentanțelor diplomatice și a personaluli acestora, precum și prin magazinele autorizate, potrivit legii, să comercializeze mărfuri în regim de duty-free sau în sistem cambuză.
E) Organizarea contabilității accizelor, în conformitate cu normele legale în vigoare.
Plătitorii de accize sunt persoanele juridice, asociații familiale și persoane fizice auorizate care produc, importă și comercializează astfel de produse. Plătitorii sunt și persoanele fizice care introduc în țară bunuri de natura celor prevăzute mai sus.
De asemenea, plătitorii de accize sunt agenții economici pentru calitățile de produse supuse accizelor, obținute din producția proprie sau dun import, care sunt acordate ca dividende sau ca plată în natură acționarilor, asociaților și, după caz, persoanelor fizice sau consumate pentru reclamă și publicitate.
Organizarea contabilității accizelor presupune o serie de evidențe distincte în funcție de natura activității fiecărui agent economic:
a)Organizarea contabilității accizelor pentru produsele de import pe produse sau pe grupe de produse;
b)Organizarea contabilității accizelor pentru produsele din producția intrenă;
c) Organizarea contabilității accizelor pentru bunuri de la persoane fizice în regim de consignație;
d) Organizarea contabilității accizelor pentru bunurile amanetate de către persoanele fizice și devenite proprietatea caselor de amanet, mai precis înregistrarea contravalorii încasate de acete ase de amanet cu ocazia vânzării bunurilor;
În mod concret, organizarea contabilității accizelor se realizează prin:
înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică a operațiunilor prevăzute cu accize, a accizelor calculate și a vărsării integrale și a termen a acestora;
organizarea de evidențe speciale privind accizele prevăzute de legea fiscală.
Această evidență specială cuprinde mai multe documente de evidență, cum ar fi:
a)Jurnalul privind cumpărările de materii prime supuse accizelor, întocmit în cazul produselor, pentru care este prevăzută deducerea.
b)Jurnalul privind vânzările de produse finite supuse accizelor, întocmit distinct pentru fiecare grupă de produse supusă accizelor, jurnal în care vor fi evidențiate toate livrările de produse către terți.
c)Alte documente de evidență a accizelor la produsele din import și din țară, cât și pentru bunurile vândute în regim de consignație, dar și de casele de amanet.
În cazul produselor utilizate ca materie primă pentru obținerea altor produse supuse accizelor, altele decât băuturile spirtoase produse exclusiv din alcool etilic alimentar, agenții economici producători au facilitatea de a deduce din accizele datorate pentru produsele finale facturate, pe bază de documente justificative, accizele plătite în vamă sau la achiziționarea de pe piața internă a materiei prime.
Deducerea se face pe răspunderea agenților economici în raport cu cantitatea de materie primă utilizată efectiv în limita normelor de consum pentru obținerea produselor finite supuse accizelor, livarte în fiecare lună.
F)Calcularea accizelor pe baza cotelor procentuale în vigoare, respectiv în conformitate cu sumele fixe pe unitatea de măsură și a bazelor de impozitare.
Accizele care preced taxa pe valoarea adăugată și se calculează o singură dată prin două modalități distincte:
aplicarea de cote procentuale asupra bazei de impozitare, cum este cazul produselor de genul : blănuri naturale, cristal, bijuterii, autoturisme, parfumuri, aparatură vodeo, aparate de aer condiționat, cuptoare cu micronde.
Aplicare ala baza de impozitare a unor sume fixe pe unitaea de măsură, stabilite prin lege pentru alcool etilic alimentar, băuturi alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic alimentar, produse din tutun și produse petroliere. Acestea se calculează după cum urmează:
lei pe hectolitru alcool pur pentru alcoolul etilic alimentar și băuturi alcoolice naturale;
lei pe hectolitru/l grad alcoolic pentru vinuri spumoase și nespumoase, vermuturi și bere;
lei pe 1000 de țigarete și lei la 1000 de bucăți țigări și țigări de foi;
lei pe kg pentru tutunul prizat și tutunul de mestecat;
lei pe tona de benzină premium, fără plumb, regular și normală sau motorină;
Sumele fixe reprezentând acizele datorate bugetului de stat pentru produsele din tutun vor fi actualizate trimestrial de către Ministarul Finanțelor, prin ordin al ministrului, în funcție, în funcție de evoluția ratei inflației.
Pentru țigarete, indiferent de proveniența și calitatea acestora, se datorează bugetului de stat o acciză specifică stabilită în lei pe 1000 de țigarete, la care se adaugă o cotă procentuală de 20% aplicată asupra bazei de impozitare.
Acciza totală datorată bugetului de stst pentru țigarete se reduce cu 255 în sutuația în care aganăii economici producători utilizează în rețetele de fabricație cel puțin 50% din tutun din producția intenă.
G) Plata accizelor integrală și la termenele stabilite
Accizele se plătesc în lei. În cursul anului 1998, valoarea în lei a accizelor datorate bugetului e stst era stabilită în ECU pe unitatea de măsură, determinată prin transformarea sumelor exprimate în ECU la cursul de schimb valutar stabilit de bAnca Națională a României în fiecare zi de joi.
Plata accizelor se efectuează lunar până la data de 25 ale lunii următoares, per baza declarației de impunere, prin virament bancar sau numerar, după caz, în contul bugetului de stat, deschis la unitățile teritoriale ale trezoreriei statului.
Neplata integrală și la termen a accizelor stabilite atrage după sine majorări de întârziere, conform normelor în vigoare, în prezent de 2,25% pe zi de întârziere. În cazuri justificate, Ministerul Finanțelor Publice poate aproba eșalonarea sau amânarea plății accizelor, precum și a majorărilor de întârziere aferente.
Pentru produsele din import , plata accizelor se realizează concomitent cu operațiunile de vămuire , respectiv , odata cu plata txelor vamale .
Completarea și depunerea declarației privind obligațiile de plată șa bugetul de stat
Agenții economici sunt obligați la întocmirea a două documnete distincte ce constituie titlu executoriu , acestea sunt : decontul privind accizele și declarația de impunere .
Intocmirea decontului privind accizele
Decontul privind accizele se întocmește pentru produsele care intră în sfera de aplicare a accizelor , de către agenții economici care importă , produc sau comercializează produse supuse accizelor . Acest document cuprinde următoarele informații ce constituie baza de calcul a accizelor :
denumirea grupei de produse
contravaloarea bunurilor livrate exclusiv accizele
valoarea în vamă plus taxele vamale și alte taxe speciale
valoarea accizelor datorate , ce cuprin două coloane distincte : cota procentuală și suma datorată
După calcularea sumelor datorate , se menționează suma efectiv plătită, diferența în plus de vărsat, precum și numarul și data ordinului de plată , sau diferența de compensat .
Decontul de impunere se depune la unitățile fiscale teritoriale , unde agenții economici țși au sediul , in termen de 25 de zile de la expirarea lunii pentru care se întocmește.
In principal pentru controlul accizelor se utilizează controlul financiar preventiv în situația importatorilor , care sunt obligați să achite accizele în mometul plății taxelor vamale .
Pentru produsele din import , la valoarea în vamă se adaugă taxele vamale și alte taxe speciale stabilite la importul unor categorii de produse , cum ar si suprataxe vamale , comision vamal , taxa de magazinaj .La valoarea totală obținută se plaică taxele procentuale pentru fiecare categorie.
Intocmirea declarație de impunere privind obligațiile de plată la bugetul de stat.
Aceasta se depune lunar de către agenții economici care au înregistrat la finele anului financiar precedent o cifră de afaceri mai mare se 150.000.000 lei , sau trimestrial de către agenții economici care au înregistrat o cifră de afaceri mai mică se 150.000.000 lei .
In cuprinsul acestei de clarații deimpunere se cuimulează toate obligațiile de plată ale agentului economic , respectiv taxa pe valoarea adăugată , impozotul pe salarii datorat , impozitul pe profit , inclusiv accizele datorate la buget.
In mod concret se completează sumele referitoare la :
acciza datorată pentru perioada raportată
acciza vărsată la termenul de plată precizându-se valoarea accizei achitate în vamă
diferențele de vărsat la bugetul de stat
diferențele de compensat pentru perioada raportată .
CAPITOLUL V
Concluzii și propuneri
In primul capitol sunt prezentate noțiuni generale privind T.V.A. – impozit indirect
Adoptarea T.V.A. în practicafinanciară a României poate fi considerată o premiză pentru stimularea exporturilor șidiminuarea importurilor, pentru accelerarea circuitului economic din intreprinderi, pentru stimularea investițiilor și creșterea productivității muncii .
Așa cum reiese din al-II-lea capitol privind organizarea controlului fiscal ,T.V.A. constituie un impozit general de consum care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului econimic de producție al produsului final , asupra valorii adăugate realizată de către producătorii intermediari si de producatorul final , inclusiv distribuția până la înstăinarea către producătorul final .
T.V.A.nu aretrăsăturile unei taxe , fiin de fapt un impozit indirect pe cifra de afaceri ,perceput asupra valorii adăugate în toate stadiile circuitului economic odată cu transferul dreptului de proprietateasupra bunurilor sau lucrărilor , ori prestarea unuor servicii.
Serviciul de control fiscal este organizat și funționează în cadrul Direcției de control financiar fiscal , a organului de specialitate al Ministerului Finantelor Publice , care exercită în teritoriu administrarea finanțelor publice, în baza legilor în vigoare , a hotarârilor și programelor Guvernului , instrunțiunilor și normelor elaborate de departamentul Veniturilor Statului .
Referitor la procedurile , tehnicile și instrucțiunile de control financiar prezentate în capiitolul al III-lea s-ar impune în conclutir întocirea unei baze comune de date pe categorii de agenți economici , realizatăde inspectorul fiscal , care să cuprindă toate verificările efectuate la un contribuabil .
Desfășurarea unui control va depinde de un număr de elemente , aici fiind cuprinse și mărimea intreprinderii , frecvența controalelor , complexitatea contabilității , nr. Documentelor , înregistrărilor deținute de plătitor și reputația sa în ceea ce privește respectarea obligațiilor fiscale .
De asemenea , există un nr. De proceduri debază care trebuie întotdeauna parcurse de către inspectori, misiunea acestora fiin foarte importantă.
In scopul de a se asigura finalitatea și eficiența controlului , orice constatare a acestuia care de fsapt sunt abateri , nereguli și chiar pagube , trebuie sa fie urmată de măsuri ulterioare , cu stabilirea unor termeni pentru aducerea la îndeplinire a acestora de către agentul econimic , măsuri operative – cu eficiență , fiind luate chiar în timpul și ca urmare a verificării .
In cel de-al II-lea capitol al lucrării sunt prezentate accizele.
In accepțiunea fiscală acestea sunt impozite asupra fabricării sau vânzării unor produse determinate.
De asemenea sunt numite ipozite speciale pe consum fiindcă se așează numai asupra anumitor bunuri destinate consumului final, individual, avand regim particular .
Caracteristic pt. accize în toate țările este faptul că în vreme ce ponderea lor în ansamplul taxelor de consumație este în scădere,nivelul lor este în creștere , de asemenea , folosirea lor urmărește înfăptuirea unor obiective sociale .
Fiscalitatea indirectă rămâne un factor indinspensabil de echilibru al creșterii , dar odata cu dezvoltarea economică necesită adaptări și îmbunătățiri .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Controlul Fiscal Privind Impozitele Indirecte (ID: 131885)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.