Controlul fiscal asupra operațiunilor comerciale. Regim juridic [621091]

UNIVERSITATEA " V A L A H I A " DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE DREPT SI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
Specializarea : Dreptul Afacerilor

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

Controlul fiscal asupra operațiunilor comerciale. Regim juridic

COORDONATOR:
Conf. univ. dr. Rada POSTOLACHE

NUME MASTERAND: [anonimizat] 2017 –

LISTA ABREVIERI

1. art. – articol;

2. ali n. – alineat;

3. C. C. – Curtea Constituțională;

4. C. proc. civ. – Codul de procedură civilă;

5. dec. – decizia;

6. Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casație și Justiție;

7. lit. – litera;

8. M. Of. – Monitorul Oficial al României, Partea I;

9. O. G. – Ordonanță de Guv ern;

10. O.U.G . – Ordonanță de urgență a Guvernului;

11. R.R.D. – „Revista română de drept”;

12. S.C.A. – secția de contencios administrativ;

13. sent. – sentința;

14. s. n. – sublinierea noastră;

15. Trib. jud. – Tribunalul județean.

Cuprins

Capitolul I. Repere generale privind controlul ….…………………………..

Secțiunea 1. Noțiunea și funcțiile controlului ..……..……………………..…….
1. Noțiunea controlului …………………………………………………………….. …….
2. Funcțiile controlului ……………………………………………………………………
Secțiunea 2. Reglementarea juridică și organizarea controlului financiar și fiscal în
România……………………………………… ……………………………………………………………….
1. Reglementarea juridică ………………………………………………………………….
2. Formele controlului financiar în România (clasificare)…………. …………….
3. Formele controlului fiscal, potrivit Codului de procedură fiscală…………..

Capitolul II. Inspecția fiscală – principala modalitate de verificare fiscală a
operatiunilor comerciale…………………………………….. ……………………………………………

Secțiunea 1. Competența de exercitare. ANAF…………………………………………..
Secțiunea 2. Entitățile supuse inspecției fiscale – comercianții………………………….
Secțiun ea 3. Obiectul inspecției fiscale …………………………………………………………
Secțiunea 4. Proceduri și metode de control fiscal ………………………………………….
Sectiunea 5. Aspecte procedurale privind realizare a inspecției fiscale. Actele de
inspecție fiscală încheiate și valorificarea acestora

Capitolul III. Controlul antifraudă fiscală și vamală – asupra operațiunilor
comerciale ………………………………………………………………….. …………………………………..

Secțiunea 1. Reglementarea juridică ………………………………………………………………
Secțiunea 2. Organizarea controlului antifraudă fiscală și vamală …………………….
Secți unea 3. Prerogativele ANAF privind controlul antifraudă fiscală și vamală
Secțiunea 4. Aspecte procedurale privind realizarea controlului antifraudă fiscală și
vamala. Actele de control încheiate și valorificarea acestora ………………………… ……….

Capitolul IV. Alte forme de control fiscal …………………………………………….

Secțiunea 1. Controlul documentar. Elemente specifice …………………………..

Secțiunea 2. Verificarea situației fiscale personale a persoanei fizice.
Elemente specifice

Capitolul V. Studiu de caz…………………………………………………………………………….
Concluzii și propuneri de lege ferenda ………………………………….
Anexe …………. ……………………………………………………………………………………………
Bibliografie……………………………………………………………………………………

Cont rolul fiscal asupra operațiunilor comerciale. Regimul
juridic

CAPITOLUL I

Repere generale privind controlul

Tranziția spre economia de piață impune așezarea economiei naționale pe
baze manage riale avansate, în cadrul unei economii mixte de piață în care să se
asigure bazele juridice reale alefuncționării entităților economice, pe criteriul
pluralismului formelor de proprietate, să se regleze problemele eficienței prin
concurență și liberă iniț iativă, iar statul să asigure derularea normală a funcțiilor
sistemului economic și să intervină numai atuncicând diverși factori perturbă
capacitatea de concurență firească a agenților economici.
Prin aceasta, nu putem concluziona că se diminuează rolul statului, ci ca
folosirea lui se face rațional, așa cum se întâmplă de altfel în toate țările democratice,
realitatea economică, socială și politică fiind elocventă.
Rezolvarea cu succes a problemelor tranziției este garantată dacă activitatea în
această perioadă este orientată cu precădere pe criterii de utilitate, economicitate,
eficacitate și eficiență.
Economia este aceea care susține rentabilizarea unei societăți, este singurul joc
din care nu se pierde, dacă este înțeles corect și realizat cu artă managerială fără
ingerințe ideologice.
Tranzițiaspre economia de piață în țara noastră a generat și o reconsiderare a
modului de abordare a procesului de management din punct de vedere al definirii, a
funcțiilor și a atribuțiilor acestuia.
Statul, ind iferent de forma sa de organizare, si -a creat intotdeauna un
sistem de control ale carui principale obiective au vizat, in cele mai multe
cazuri, activitatea de urmarire si de realizare a obligatiilor financiare ale
cetatenilor fata de institutiile sale.
Primele marturii ale existentei structurilor de control ale statului, in spatiul
carpato -danubiano -pontic, dateaza din secolul al XIV -lea. Statele romanesti nou
infiintate dispuneau de structuri de control fiscal formate de slujbasi al caror principal
rol era sa asigure strangerea birurilor si a dijmelor de la populatie. Situatia a capatat
accente deosebite dupa instaurarea dominatiei otomane, ca urmare a instituirii de catre
aceasta a unui apasator si inrobitor regim fiscal constituit, in principal, din ob ligatia
de plata a haraciului impus Principatelor Romanesti. In vederea satisfacerii
exigentelor mereu sporite ale Portii Otomane, atat a celor materiale cat mai ales a
celor financiare, domnitorii din Principatele Romanesti au fost constransi sa instituie o
foarte puternica structura de urmarire si control a incasarii, de la populatie, a acestora.

Dezvoltarea statului a fost insotita, o data cu dezvoltarea structurilor sale, de
perfectionarea aparatului de strangere a banilor infiintat pe langa curtile
domnesti.Necesitatile controlului fiscal in viziunea lui N. Ceausescu publicate de Gh.
Bistriceanu, E. Negrea si L. Patrascoiu, in lucrarea “Finante si Credit” aparuta in
1977:
– controlul economic -financiar este determ inat de actiunea legii
acumularii socialiste care reclama cunoasterea formarii, repartizarii si a utilizarii
produsului social si a venitului national, precum si a proportiilor dintre fondul de
dezvoltare economico -sociala si fondul de consum.
– controlu l economic financiar va fi necesar atata timp cat va exista
productia de marfuri si va actiona legea valorii. Actiunea legii valorii este cunoscuta si
folosita in mod constient de catre stat la elaborarea planului national unic si a
planurilor financiare, la stabilirea preturilor marfurilor, a tarifelor serviciilor etc.
Legea valorii este, de asemenea, folosita de catre stat pentru: organizarea productiei,
stimularea materiala, intarirea gestiunii economice, reducerea cheltuielilor de
productie si cresterea rentabilitatii.
– organizarea in interesul intregului popor a unui sever control si a unei
cat mai bune evidente asupra productiei si a distribuirii venitului national prezinta una
din conditiile cele mai importante ale conducerii economiei nationale. C ontrolul
constituie un atribut esential, o componenta a functiei economico -organizatorice si a
celei cultural -educative a statului. Economia nu poate fi organizata si condusa fara
exercitarea unui control sistematic din partea statului.
– controlul este necesar si pentru ca el contribuie la: educarea
cetateneasca a maselor, dezvoltarea simtului gospodaresc, lichidarea nepasarii fata de
avutul obstesc si la descoperirea furturilor si a delapidarilor din avutul poporului,
intarirea ordinii si disciplinei.
Prima lege de urmarire a realizarii veniturilor publice a statului, judetelor si
comunelor, a administratiilor si stabilimentelor publice si de binefacere dateaza la noi
de la 21 martie 1877. Legea stipula clar facilitatile si scutirile, dar mai ales fap tul ca
orice contribuabil care nu -si achita impozitul pana la data de 15 din luna mediana a
trimestrului devenea urmarit fiscal. De aici transpare intr -o anumita masura ceea ce
astazi este idea de prevenire si combatere a evaziunii fiscale, data de necesit atile
crescande de resurse pentru stat in realizarea functiilor sale (administratie, invatamant,
sanatate, aparare, ordine publica, protectie sociala etc.).
Preocuparea pentru organizarea unui sistem cat mai bun de impunere si
aplicare a celor mai eficac e mijloace de prevenire si represi une a fenomenului de
evaziune fiscala s -a manifestat in toata perioada de la 1921 – anul introducerii marii
reforme a impozitelor directe, pana la 1947, cand are loc stabilizarea monetara dar și
celebra “lege 344” antievaziune.

Inspaimantatoare prin severitatea ei, aceasta are si o rezonanta politica (de
clasa), cand, dat fiind contextul istoric, politic si social, s -a constituit in lovitura de
gratie asupra mosierilor “dandu -li-se posibilitatea” ( oricum
urmau sa dispara ) sa-si lichideze obligatiile fiscale, chiar daca in trecut s -au sustras
de la plata acestora.
In 1862 s -a creeat “Inspectia de finante” – organism pus direct sub conducerea
Ministerului de Finante cu sarcina de a face verificari si cercetari inopinate i n
contabilitatea tuturor agentilor, iar anul 1864 marcheaza europenizarea desavarsita a
controlului financiar prin infiintarea Inaltei Curti de Conturi, care, chiar daca a suferit
modificari referitoare la personal, competente, proceduri si ordine ierarhic a intre
celelalte instante judecatoresti, a reusit sa se mentina pe firmamentul institutiilor
democratice timp de 84 de ani, pana in anul nationalizarii.
Secțiunea 1. Noțiunea și funcțiile controlului

1.1 Notiunea de control provine din expresia latina ,,contra rolus" care
insemna verificarea actului original dupa duplicatul care se incredinta in acest
scop unei alte persoane. Controlul financiar, ca o co mponenta a controlului
economic, are ca obiectiv cunoasterea de catre stat a modului cum sunt
administrate mijloacele materiale si financiare de catre societatile comerciale
publice, modul de realizare si cheltuire a banului public, asigurarea
echilibrului financiar, realizarea eficientei economicofinanciare, dezvoltarea
economiei nationale, infaptuirea produsului social.
Rolul controlului financiar il constituie:
 organizarea mai buna a muncii;
 intarirea ordinii si disciplinei in organizarea si desfasurare a
activitatii economice;
 intarirea disciplinei tehnologice;
 gospodarirea eficienta a mijloacelor materiale, financiare si de
munca;
 respectarea si aplicarea ferma a legislatiei tarii de catre toti
membrii societatii;
 organizarea si conducerea stiintifica a intregii activitati social
economice pe baza coordonatelor stabilite in elaborarea programelor de
dezvoltare;
 transformarea deciziei in actiune si a actiunii in rezultate eficiente;
1.2 Functiile controlului financiar sunt :
a) funcția preventivă si de perfecționare – care constă înpreîntâmpinarea
produceriideficiențelor sau pagubelor în desfășurarea activității economico -financiare.
Prin prevenirea fenomenelor care necesită corecții se asigură perfecționarea
organizării și condu cerii activității economice, controlul orientând munca spre
obiective majore care să înlăture risipa de efort umanși material pentru asigurarea
eficienței economice si sociale.

b) funcția de constatare și de corectare – în cazul apariției unor ner eguli.
Astfel, controlulurmărește modalitatea de realizare a echilibrului financiar între
venituri și cheltuieli și, îndeplinirea deciziilor referitoare la activitatea firmei pentru
respectarea intereselor acesteia.
c) funcția de cunoaștere si evaluare a situației la un moment dat, a
rezultatelorobținuteîntr -operioadă de timp, a desfășurării activității în condiții de
legalitate și eficiență. Funcția decunoaștere presupune o analiză atentă în vederea
depistării tuturor neregulilor dintr -o activitate. Ea se completează cu funcția de
evaluare, care stabilește si individualizează după cazconsecințele gestionării unei
activități.
d) funcția educativă si stimulativă a participanților la realizarea procesului de
management.Prin realizarea celorlalte funcții ale s ale, controlul capătă si un aspect
educațional pentru perioadele viitoare, pe baza rezultatelor obținute și a valorificării
acestora. De fapt, controlulstimulează agenții economici pentru depășirea situațiilor
dificile și obținerea unor rezultate mai bune în viitor.Toate aceste funcții determină
menținerea agenților economiciîntr -un cadru programat,anticipat, pentru depistarea
abaterilor și înlăturarea consecințelor negative, realizând funcția dereglare a
sistemului , strâns legată de celelalte funcții ale controlului.2

Secțiunea 2. Reglementarea juridică și organizarea controlului
financiar și fiscal în România.
2.1 Reglementarea juridică

2.2 Formele controlului financia r (clasificare)
Criterii de clasificare si grupare a controlului financiar
Specialistii in domeniu au realizat o multitudine de grupari ale controlului
financiar -fiscal si auditului public intern, actiunea fiind o rezultanta a practicii de
contr ol. Aceasta, ca si activitate, se desfasoara in conditii concrete de timp si loc.
Formele multiple ale controlului si auditului public intern tin si de
particularitatile domeniului controlat de competentele organelor de control, de
obiectivele urmarite si de scopurile ce trebuie atinse.
Altfel spus, spectrul larg al entitatilor controlate, multitudinea fenomenelor ce
caracterizeaza activitatea lor are influente directe asupra organizarii si existentei mai
multor forme de control financiar -fiscal. in acela si timp, intr -un sistem de control
financiar bine reglementat, in interiorul acestuia diferitele organisme specializate au
ierarhii si competente diferite.
In contextul aratat vom prezenta o sistematizare a formelor de control financiar –
fiscal si de audit public intern care se manifesta in sfera de activitate a institutiilor
publice.
Asadar, o grupare si clasificare a controlului are la baza anumite criterii, putand
mentiona pe cele mai uzitate, ca: momentul exercitarii fata de o perioada de timp in
care se desfasoara activitatea controlata, sfera activitatilor controlate, structurile

desemnate sa -1 exercite, dupa gradul de independenta fata de conducerea entitatii
controlate, dupa nivelul la care se exercita.
Putem mentiona ca toate criteriile, cat si c ontrolul in sine au scop unic, acela al
identificarii neajunsurilor, corectarii si inlaturarii fenomenelor negative urmare
desfasurarii unei activitati umane.
Intre activitatea economico -financiara a institutiei ce priveste gestionarea
mijloacelor materia le si financiare si cea de control exista un raport de
interdependenta continua pornind de la autocontrolul fiecarui participant la procesele
economice si pana la organismele specializate cu atributii specifice acestei activitati.
De altfel, prin aceasta procedura incepe si se incheie un ciclu ce priveste atat
actul decizional, cat si procedurile specifice de desfasurare a actiunilor de control
financiar.
Clasificarea si gruparea controlului financiar potrivit celor aratate mai sus se
poate realiza astfel :
a) in functie de momentul exercitarii lui, controlul financiar se manifesta sub
trei forme: preventiv (ex -ante), concomitent, ulterior (ex -post).
Controlul financiar -preventiv (ex -ante) poate fi un control propriu al institutiei
de tip endogen sau cel exercitat din afara institutiei de tip exogen.
Cele doua forme de control financiar se caracterizeaza prin aceea ca se
desfasoara inainte de realizarea operatiunilor economice avand drept scop
preintampinarea risipei, a eventualelor nereguli inainte de a se produce si care ar avea
consecinte negative asupra gestiunii fondurilor publice. Totodata, prin aceasta forma
de control se urmareste cresterea responsabilitatilor celor implicati in derularea
proceselor economice de la nivelul fiecarei institutii publ ice.
Actele normative care reglementeaza activitatea de control financiar preventiv
propriu al institutiilor publice asigura cadrul general, continutul controlului,
organizarea, procedurile de control. Pornind de la aceste reglementari, obiectul
controlul ui financiar preventiv propriu il formeaza toate proiectele de operatiuni ce
privesc:
– angajamente bugetare;
– angajamente legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata;
– plati din credite bugetare si din alte fonduri publice;
– alte documente, enumerate prin legislatia ce reglementeaza activitatea
de control financiar preventiv propriu.
In ceea ce priveste activitatea de control financiar preventiv delegat ce se
exercita din afara institutiei potrivit prevederilor legale, ace asta este un atribut al
organelor Ministerului Finantelor Publice.
Tipurile de operatiuni, limitele valorice, pentru care se efectueaza controlul,
documentele justificative insotitoare si modul de efectuare a controlului se stabilesc
prin norme metodologi ce aprobate de Ministerul Finantelor Publice.
Controlul concomitent sau operativ -curent este forma de control care se
deruleaza in acelasi timp cu activitatea specifica a institutiei si care este supus
controlului.

Din acest punct de vedere, controlul c oncomitent sau operativ -curent asigura
managementului cunoasterea amanuntita a starii intregii activitati privind gestionarea
mijloacelor materiale si banesti ale institutiei publice.
Aria controlului concomitent cuprinde activitatile si operatiunile la m omentul
efectuarii acestora, de aceea poate asigura corectarea la timp a eventualelor deficiente,
in fazele incipiente creandu -se posibilitatea diminuarii producerii de efecte negative.
In contextul noilor reglementari ce privesc organizarea auditului pub lic intern si
a controluLui financiar preventiv, la nivelul institutiilor publice, importante atributii in
acest domeniu revin structurilor de audit public intern. Astfel, la art. nr. 1 din Legea
nr. 672/2002 se arata: „ audit public intern – activitatea fu nctional independenta si
obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a
veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice; ajuta
entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr -o abordare sistematica si
metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de
conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare' .
Prevederile normative mentionate sunt o baza certa si concreta care asigura
conducerii parghii importante de control asupra gestionarii fondurilor publice si a
intregului patrimoniu al institutiei.
Controlul financiar ulterior (ex -post), asa cum rezulta din titulatura sa, este
organizat pentru a se exercita dupa pro ducerea fenomenelor economice si inregistrarii
operatiunilor contabile aferente.
Principiile de baza in exercitarea controlului ulterior privesc gestionarea si
folosirea fondurilor publice.
În acord cu acestea, obiectivele principale ale acestui control se refera la:
-exactitatea si realitatea inregistrarilor contabile;
-inventarierea patrimoniului institutiilor publice a fost facuta la termenele si
conditiile prevazute de aceste normative din domeniu;
-veniturile institutiilor publice indiferent de forma de finantare au fost legal
stabilite si incasate la termenele prevazute de lege;
-cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonantate, platite si inregistrate
potrivit normelor legale in concordanta cu legile bugetare actuale;
-alocatiile bugeta re pentru investitii s -au utilizat in conditiile legii, potrivit
destinatiilor stabilite; -verificarea achizitiilor publice s -a efectuat legal;
-alte obiective.
Din cele aratate se poate remarca ca in cadrul acestei grupari obiectivele
controlului financ iar se delimiteaza functie de formele de exercitare, dar intre acestea
exista in permanenta stricte legaturi, aceasta avand ca rezultanta o mai buna intarire a
disciplinei financiare si contabile, intre controlul financiar preventiv si cel ulterior
sunt re latii de interconditionalitate si complementaritate, concretizate prin:
– preintampinarea pagubelor, deficientelor si abaterilor realizate prin
exercitarea controlului ulterior si identificarea lipsurilor prejudiciilor produse, a
cauzelor acestora prin a ctiunile intreprinse de controlul ulterior;
– controlul preventiv are ca sarcina de baza oprirea si preintampinarea
deficientelor, abaterilor inainte de producerea fenomenelor economice in timp ce
controlul ulterior verifica legalitatea, cat si rezultatel e efective obtinute dupa

realizarea operatiilor, avand o sfera de cuprindere si cunoastere mai mare, totusi el
constata aspectele negative dupa ce acestea s -au produs.
In acest mod, el actioneaza pentru viitor, dat fiind faptul ca asigura inlaturarea
consecintelor negative si pedepsirea celor vinovati de producerea lor, din acest punct
de vedere el putand fi concretizat ca avand un caracter preventiv.
In cazul acestor forme de control putem vorbi de un ciclu al controlului
financiar cu obiect concret, ace la al folosirii fondurilor publice in concordanta cu
respectarea dispozitiilor legale.
b) Dupa sfera de cuprindere a activitatilor controlate, controlul financiar
poate imbraca urmatoarele forme:
– controlul total este acea forma care cuprinde toate acte le si actiunile de ordin
economic sifinanciar -contabil, de fiscalitate ce constituie activitatea unei institutii
patrimoniale.
– controlul partial sau tematic cuprinde numai un anumit domeniu de activitate
(creante, obligatii fata de buget etc.)
– contro lul prin sondaj, care verifica pe o anumita perioada activitatea prin
selectie. Acesta se face de regula prin control documentar.
– controlul combinat sau mixt, prin care se imbina diferite forme de control
financiar -contabil, fiind necesar ca in unele si tuatii să fie asociat cu unele forme ale
controlului tehnic.
c) Dupa structurile desemnate sa -l exercite si pozitia organelor de control fata
de organizatia verificata, controlul financiar poate fi clasificat in:
– controlul din interiorul entitatii (con trol intern), care este un atribut al
conducerii. O definire detaliata a controlului intern intalnim in Legea privind auditul
public intern sub forma „ ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii
publice inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele
acesteia si cu reglementarile legale, in vederea administrarii fondurilor in mod
economic, eficient si eficace, include de asemenea structurile organizatorice,
metodele si procedurile' .
– controlul financiar si auditul public exercitat din afara organizatiilor cuprinde
verificarile facute de diversele organisme de control si audit specializate ca: structurile
Ministerului Finantelor Publice, ale Curtii de Conturi, structuri departamentale din
cadrul unui sistem o rganizatoric anume.
d)Din punct de vedere al nivelului la care se exercita, putem enumera:
– un control financiar si de audit public intern la nivelul ordonatorilor de
credite, al institutiilor publice care gestioneaza si utilizeaza fonduri publice, avan d ca
scop imbunatatirea sistemului de acordare a creditelor;
– un control financiar -contabil de gestiune si fiscal la nivelul agentilor
economici, tinand seama de pozitia acestora intr -o economie functionala de piata;
– un control complex la nivelul prob lemelor majore din economie ca si: cauzele
lipsurilor din economie, impactul acestora, etc.
Desigur ca prin enumerarea acestora nu am epuizat domeniul cercetat, astfel ca
putem vorbi si despre alte criterii, cum ar fiimpartirea si clasificarea controlului avand
in vedere: interesele economico -fmanciare pentru care este organizat, modalitatile de
exercitare din punct de vedere al auditarii conturilor etc.

Trebuie sa remarcam ca la nivelul entitatilor patrimoniale diferitele forme de
control si audit se in trepatrund, se conditioneaza si se completeaza reciproc, prin
aceasta se tinde catre o verificare integrala si cunoasterea deplina a activitatii
desfasurate, a rezultatelor obtinute, de inlaturare a neregulilor existente, a masurilor
de luat in perspectiva .

2.3 Formele controlului fiscal, potrivit Codului de procedură fiscală

Eficienta controlului fiscal tine in mare masura de tehnicile si procedurile de
control, de mijloacele normativ -juridice sau de modalitatile de recuperare a veniturilor
fiscale cons tatate de control ca fiind sustrase de la plata.
In functie de criteriile ce stau la baza analizei formelor de control fiscal,
deosebim mai multe clasificari, atfel:
A. din punct de vedere al cunoasterii realitatii fiscale
– control fiscal documentar: la sediul Administratiei Fiscale ce consta in
examinarea elementelor componente ale dosarului fiscal;
– control fiscal efectiv: la domiciliul sau la sediul contribuabilului care
presupune deplasarea la contribuabil pentru obtinerea de date suplimentare.
In cadrul acestui tip de control efectiv se practica mai multe proceduri:
– verificari contabile la societati comerciale, profesiuni libere si alti
contribuabili;
– controlul incrucisat al situatiei fiscale a contribuabilului in scopul
verificarii dec lara-tiilor fiscale pe fluxul comercial normal (veniturile realizate si
declarate de contribuabil trebuie sa coincida cu cumpararile sau aprovizionarile
consemnate de clienti);
– verificari in incinta de lucru a contribuabilului in cazul activitatilor c omplexe
de pro -ductie, prestatii pentru identificarea bazei impozabile la momentul producerii
ei.
B. in functie de sfera de cuprindere , controlul fiscal poate fi:
– controlul fiscal general: atunci cand sunt cuprinse in verificare toate
impozitele si ta xele datorate conform legii de catre contribuabili;
– controlul fiscal partial: atunci cand controlul vizeaza numai un impozit
sau numai o parte din impozitele la care este supus contribuabilul;
C. din punctul de vedere al gradului de extindere al ver ificarilor asupra
operatiunilor impozabile , se disting:
– controlul fiscal complet: cand sunt verificate toate operatiunile,
documentele, probele care stau la baza determinarii impozitelor si taxelor. Aceasta
forma permite determi -narea evaziunii fiscale deoarece presupune un examen complet
asupra activitatii con -tribuabilului, asupra activitatii altor contribuabili cu care se afla
in relatii de afaceri sau chiar verificarea conturilor bancare;
– controlul fiscal prin sondaj (selectiv): este acela in ca re verificarile se
bazeaza pe ale -gerea unui esantion de operatiuni, de documente sau prin alegerea unei
perioade deter -minate de impozare;
D. in functie de scopul urmarit prin controlul fiscal:

– control fiscal de informare (indrumare) care are drept s cop intentia
Administratiei Fiscale de a informa si indruma agentul economic sau alti contribuabili
in legatura cu drepturile si obligatiile de natura fiscala ale acestora;
– controlul fiscal de rutina: care urmareste mentinerea legaturii cu
contibuabilu l si ur -marirea modului in care acesta isi respecta obligatiile fiscale prin
verificarea permanenta a evidentei fiscale tinuta de Administratia Fiscala;
– controlul fiscal de fond: care presupune verificari ample pe perioade
mai mari de timp asupra tutur or categoriilor de impozite datorate;
De cele mai multe ori, toate aceste forme de control nu se exclud, ci pot deveni
complementare, asigurand in acest fel cresterea eficientei controlului fiscal.
Procedurile de control folosite dau in general forma cont rolului fiscal respectiv. In
practica si in lite -ratura de specialitate se vorbeste despre controlul fiscal de tip
diagnostic, controlul fiscal de grup, controlul fiscal reciproc si incrucisat, s.a.m.d.

CAPITOLUL II

Inspectia fiscala -principala modalitate de verificare fiscală a
operatiunilor comerciale

Secțiunea 1. Competenta de exercitare, ANAF

Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neingradit prin Agentia
Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de comp artimentele de specialitate
ale autoritatilor administratiei publice locale, conform dispozitiilor prezentului titlu,
ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite,
taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
Competenta de exercitare a inspectiei fiscale pentru Agentia Nationala de
Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate se stabileste prin ordin al
presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Organele de inspectie fiscala din aparatul central al Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala au competenta in efectuarea inspectiei fiscale pe intregul
teritoriu al tarii. Competenta privind efectuarea inspectiei fiscale se poate delega altui
organ fiscal. In cadrul Agentie i Nationale de Administrare Fiscala conditiile in care se
poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al presedintelui
Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fisca le este
efectuata de catre organul fiscal competent. Contribuabilul nu poate face obiectii cu
privire la procedura de selectare folosita.
Inaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia sa instiinteze
contribuabilul in legatura cu a ctiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea
unui aviz de inspectie fiscala.
Avizul de inspectie fiscala va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspectiei fiscale;
b) data de incepere a inspectiei fiscale;
c) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale.
Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data,
pentru motive justificate.
Comunic area avizului de inspectie fiscala se face contribuabilului, in scris,
inainte de inceperea inspectiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.
Comunicarea avizului de inspectie f iscala nu este necesara:
a) pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului;
b) in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati,
potrivit legii.

Secțiunea 2. Entitati supuse inspectiei fiscale – comerciantii

Inspecția fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor fizice sau juridice,
indiferent de forma lor de organizare, care au obligații de stabilire, reținere și plată a
impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetul ui general
consolidat, prevăzute de lege.
Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este
efectuată de către organul fiscal competent.
Contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare
folosită.
Contri buabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale.
Acesta este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției
fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de
fapt relevante din punct de vedere fiscal.
La începerea inspecției fiscale, contribuabilul va fi informat că poate numi
persoane care să dea informații. Dacă informațiile contribuabilului sau cele ale
persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci i nspectorul fiscal se poate adresa
și altor persoane pentru obținerea de informații.
Pe toată durata exercitării inspecției fiscale contribuabilii supuși acesteia au
dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică.
Contribuabilul va fi in format pe parcursul desfășurării inspecției fiscale asupra
constatărilor rezultate din inspecția fiscală.
La încheierea inspecției fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului
constatările și consecințele lor fiscale, acordându -i acestuia posibili tatea de a -și
exprima punctul de vedere, cu excepția cazului în care bazele de impozitare nu au
suferit nici o modificare în urma inspecției fiscale sau a cazului în care contribuabilul
renunță la acest drept și notifică acest fapt organelor de inspecție f iscală.
Data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în
timp util.
Contribuabilul are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu
privire la constatarilele inspecției fiscale.

Secțiunea 3. Obiectul inspectiei fiscale

Obiectul inspectiei fiscale este reprezentat de necesitatea verificarrii starii de
legalitate si de conformitate a declaratiilor fiscale, a corectitudinii si exactitatii
indeplinirii obligatiilor de catre contri buabili, a respectarii prevederilor legislatiei
fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere,
stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora.
Atribuțiile inspectiei fiscale :
1. con statarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultand

din activitatea contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea
si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea in deplinirii
obligatiilor fiscale, in vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea
legii fiscale;
2. analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea confruntarii
declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse;
3. sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si dispunerea de masuri
pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale.
În vederea realizarii atributiilor de serviciu ce ii revin, organul de inspectie
fiscala, va desfasura urmatoarele activități:
a) va examina documentele aflate in dosarul fiscal al contribuabilului;
b) va verifica concordantele dintre datele din declaratiile fiscale si cele din
evidenta contabila a contribuabilului;
c) va discuta constatarile si va solicita explicatii scrise de la reprezentantii
legali ai contribuabililor sau imputernicitii acestora, dupa caz;
d) va solicita informatii de la terti;
e) va stabili baza corecta de impunerede impunere, a diferentelor datorate in
plus sau in m inus, dupa caz, fata de creanta fiscala declarata si/sau stabilita, dupa caz,
la momentul inceperii inspectiei fiscale;
f) stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata, precum si a obligatiilor
fiscale accesorii aferente acestora;
g) va verifica locurile unde se realizeaza activitati generatoare de venituri
impozabile;
h) va dispune masuri asiguratorii in conditiile legii;
i) va efectua investigatii fiscale;
j) va aplica sanctiuni potrivit prevederilor legale;
k) va aplica sigilii asupra bun urilor, intocmind in acest sens proces -verbal.
Nu intra in atributiile inspectiei fiscale efectuarea de constatari tehnico –
stiintifice sau orice alte verificari solicitate de organele de urmarire penala in vederea
lamuririi unor fapte sau imprejurari ale cauzelor aflate in lucru la aceste institutii.
Inspectia fiscala se exercita asupra oricaror persoane și entitatii, indiferent de
forma lor de organizare , care au obligații de stabilire , reținere sau plata a obligatiilor
fiscale prevazute de lege.
Formele inspectiei fiscale sunt :
a) inspectia fiscala generala , care reprezintă activitatea de verificare a modului
de indeplinire a tuturor obligatiilor fiscale și a altor obligații prevazute de legislatia
fiscala și contabila, ce revin unui contribuabi l/platitor , pentru o perioada de timp
determinata;
b) inspectia fiscala partiala , care reprezintă activitatea de verificare a modului
de indeplinire a uneia sau mai multor obligații fiscale precumși a altor obligații
prevazute de legislatia fiscala și c ontabila ce revin unui contribuabil /platitor , pentru
o perioada de timp determinata.
Organul de inspectie fiscala decide asupra efectuarii unei inspectii fiscale
generale sau partiale, pe baza analizei de risc.

Inspectia fiscala se poate extind e asupra tututror raporturilor relevante pentru
impozitare,dacă acestea reprezintă interes pentru aplicarea legislatiei fiscale/contabile.

Secțiunea 4. Proceduri si metode de controlfiscal

Procedura inspecției fiscale
În realizarea atribuțiilor legal e, organele inspecției fiscale pot aplica următoa –
rele metode de control:
– controlul prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a
documentelor și operațiunilor semnificative în care sunt reflectate modul de calcul, de
evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
– controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică și
documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte
de încălcare a legisla ției fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului;
– controlul încrucișat, care constă în verificarea documentelor și operațiunilor
impozaabile ale contribuabilului în corelație cu cele deținute de alte persoane;
controlul încruucișat poate fi și inopinat.
Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de
a stabili obligații fiscale, cu următoarele distincții:
La contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul
perioadei controlate anterior și se poate extinde pentru o perioadă de maxim 5 ani
corespunzătoare termenului de prescripție
La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra
creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligați a depunerii
declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a
dreptului de a stabili obliigații fiscale, dacă:
– există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor
sume datorate bugetului general consolidat;
– nu au fost depuse declarații fiscale;
– nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor
și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Locul și timpul desfășurării inspecției fiscale
Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale contribua –
bilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și
logistica necesară desfășurării inspecției fiscale.
Dacă nu există un spațiu de lucru adecvat pen tru derularea inspecției fiscale,
atunci activitatea de inspecție se va putea desfășura la sediul organului fiscal sau în
orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
Indiferent de locul unde se desfășoară inspecția fiscală, organul fiscal are
dreptul să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, în prezența
contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribua –
bilului.

Inspecția fiscală se poate desfășura și în afara programului de lucru al
contribuabilului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului organului
fiscal.
Durata inspecției fiscale
Durata efectuării inspecției fiscale este stabi lită de organele de inspecție fiscală
sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației
publice locale, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni.
În cazul marilor contribuabili sau al celor ca re au sedii secundare, durata inspecției nu
poate fi mai mare de 6 luni.
Desfășurarea inspecției fiscale
Inspecția fiscală începe prin comunicarea avizului de inspecție fiscală. Astfel,
înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligaț ia să înștiințeze contri –
buabilul în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui
aviz de inspecție fiscală.
Avizul de inspecție fiscală va cuprinde:
– temeiul juridic al inspecției fiscale;
– data de începere a inspecției fiscale;
– obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale;
– posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.
Amânarea datei de începere a inspecției fiscale se poate solicita, o singură dată,
pentru motive justificate.
Avizul de inspecție fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte de
începerea inspecției fiscale, astfel:
– cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
– cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.
Comunicarea avizului d e inspecție fiscală nu este necesară:
– pentru soluționarea unor cereri ale contribuabilului;
– în cazul unor acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorități, potrivit
legii;
– în cazul controlului inopinat.
Reguli privind inspecția fiscală
Inspecția fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și rapor –
turile juridice care sunt relevante pentru impunere.
Inspecția fiscală va fi efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin
activitatea curentă a contribuabililor și să utilizeze eficient timpul destinat inspecției
fiscale.
Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă,
contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare
perioadă supusă impozitării. Prin excep ție, conducătorul inspecției fiscale competent
poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției
fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare
necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care
influențează rezultatele acestora.

În situația în care din instrumentarea cauzelor penale de către organele
competente nu rezultă existența prejudiciului, reverificarea di spusă, nu este urmată de
emiterea deciziei de impunere.
Inspecția fiscală se exercită pe baza principiilor independenței, unicității,
autonomiei, ierarhizării, teritorialității și descentralizării.
Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfășoară în baza unor
programe anuale, trimestriale și lunare aprobate în condițiile stabilite prin ordin al
președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale
autorităților administratiei publice locale, după caz.
La înce perea inspecției fiscale, inspectorul este obligat să prezinte
contribuabilului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul
organului de control. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic
de control.
La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație
scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate
documentele și informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declarație se va
menți ona și faptul că au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție
de contribuabil.
Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul
întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite d e organele de
inspecție fiscală

Secțiunea 5. Aspecte procedurale privind realizarea inspectiei fiscale . Actele
de inspectie fiscala intocmite.Valorificarea aacestora

Inspectia fiscala va avea în vedere examinarea tuturor starilor de fapt si
raporturi le juridice care sunt relevante pentru impunere.
Aceasta va fi efectuata în asa fel încât sa nu afecteze cât activitatea curenta a
contribuabililor si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale.
Inspectia fiscala se efectueaza o singura dat a pentru fiecare impozit, taxa,
contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare
perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale competent
poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data încheierii inspectiei
fiscale si pâna la data împlinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare
necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care
influenteaza rezultatele acestora.
În situatia în care din instrumentarea cauzelor penale de catre organele
competente nu rezulta existenta prejudiciului, reverificarea nu este urmata de emiterea
deciziei de impunere.
Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei, unicitatii,
autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii.
Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se desfasoara în baza unor
programe anuale, trimestriale si lunare aprobate în conditiile stabilite prin ordin al

presedin telui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale
autoritatilor administratiei publice locale, dupa caz.
La începerea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte
contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul
organului de control.
Începerea inspectiei fiscale trebuie consemnata în registrul unic de control.
La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie
scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate
documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala.
În declaratie se va mentiona si faptul ca au fost restituite toate documentele
solicitate si puse la dispozitie de contribuabil.
Cont ribuabilul are obligatia sa îndeplineasca masurile prevazute în actul
întocmit cu ocazia inspectiei fiscale, în termenele si conditiile stabilite de organele de
inspectie fiscala.
La examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere,
organul fiscal competent va avea în vedere toate documentele justificative si
evidentele financiar -contabile si fiscale care constituie mijloace de proba si sunt
relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale.
Când este necesar, organul d e inspectie fiscala va anexa la actul de inspectie
fiscala copii de pe documentele care au stat la baza constatarilor efectuate cu ocazia
inspectiei.
Când este necesar, organele de inspectie fiscala vor dispune masurile
asiguratorii în conditiileprevazute de Codul de procedura fiscala.
Datele suplimentare, necunoscute organelor de inspectie fiscala la data
efectuarii inspectiei fiscale la un contribuabil, pe care se fundamenteaza decizia de
reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta în situatii, cu m sunt:
a) efectuarea unui control încrucisat, asupra documentelor justificative ale unui
grup de contribuabili din care face parte si contribuabilul în cauza;
b) obtinerea pe parcursul actiunilor de inspectie fiscala efectuate la alti
contribuabili a un or documente sau informatii suplimentare referitoare la activitatea
contribuabilului, într -o perioada care a fost deja supusa inspectiei fiscale;
c) solicitari ale organelor de urmarire penala sau ale altor organe ori institutii
îndreptatite potrivit legi i;
d) informatii obtinute în orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele
controlului fiscal anterior.
În cazul în care, ca urmare a desfiintarii actului administrativ, este necesara
reverificarea unei perioade impozabile, aceasta se va efectua de c atre o alta echipa de
inspectie fiscala decât cea care a încheiat actul contestat.
Organul fiscal competent poate so licita, pâna la împlinirea termenului de
prescriptie prevazut de Codul de procedura fiscala, reverificarea unei perioade
impozabile, prin întocmirea unui referat în care sunt prezentate motivele solicitarii.
Referatul este supus aprobarii conducatorului organului de inspectie fiscala
competent, iar dupa aprobare se programeaza actiunea de inspectie fiscala.

Masurile, termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala
conform Codului de procedura fiscala vor fi adus e la cunostinta contribuabilului prin
actul emis de organul de inspectie fiscala competent.
Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala în legatura cu
constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea întruni elemente
consti tutive ale unei infractiuni, în conditiile prevazute de legea penala.
În acest sens, organele de inspectie au obligatia de a întocmi proces -verbal
semnat de organul de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara
explicatii ori obiec tiuni din partea contribuabilului. În cazul în care cel supus
controlului refuza sa semneze procesul -verbal, organul de inspectie fiscala va
consemna despre aceasta în procesul -verbal. În toate cazurile procesul -verbal va fi
comunicat contribuabilului.
Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat într -un raport scris, în care se vor
prezenta constatarile inspectiei, din punct de vedere faptic si legal.
Daca, ca urmare a inspectiei, se modifica baza de impunere, raportul întocmit
va sta la baza emiterii d eciziei de impunere. În cazul în care baza de impunere nu se
modifica, acest fapt va fi comunicat în scris contribuabilului.
În cazul în care, ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale, au fost sesizate
organele de urmarire penala, decizia de impunere pri vitoare la obiectul sesizarii
penale se poate emite dupa solutionarea cu caracter definitiv a cauzei penale.
Rezultatul inspectiei fiscale generale sau partiale va fi consemnat într -un raport
de inspectie fiscala.
La raportul privind rezultatele inspecti ei fiscale se vor anexa, ori de câte ori este
cazul, actele privind constatarile preliminare, cum sunt procesele -verbale încheiate
inclusiv cu ocazia controalelor inopinate si/sau încrucisate si orice alte acte.
Raportul de inspectie fiscala se semneaza de catre organele de inspectie fiscala,
se verifica si se avizeaza de seful de serviciu. Dupa aprobarea raportului de catre
conducatorul organului de inspectie fiscala, se va emite decizia de impunere de catre
organul fiscal competent teritorial.
Modelul si continutul raportului privind rezultatul inspectiei fiscale se aproba
prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

CAPITOLUL III

Controlul antifrauda fiscala și vamala asupra operatiunilor comerciale .

Secțiunea 1. Reglementarea juridică .

Secțiunea 2. Organizarea controlului antifraudă fiscală și vamală.

Secțiunea 3. Prerogativele ANAF privind controlul antifraudă fiscală și vamală

Secțiunea 4. Aspecte procedurale privind realizarea controlului antifra udă fiscală
și vamala. Actele de control încheiate și valorificarea acestora.

CAPITOLUL IV.

Alte forme de control fiscal.

Secțiunea 1. Controlul documentar. Elemente specific

Controlul documentelor presupune procesul de stabilire a realitatii,
legalitatii și eficientei operatiilor financiare prin examinarea documentelor
primare și centralizatoare, a inregistrarilor și evidenta tehnico -operativa și
contabila.
Acesta poate fi utilizat :
– cu caracter preventiv și operativ (stat e de salarii, fisele de pontaj,
listele de avans chenzinal);
– cu caracter ulterior, de către organul de control fiscal.
1.1 Tehnici de control documentar
Controlul documentar contabil poate fi exercitat printr -o serie de
modalitati sau tehnici care se utilizeaza selectiv și combinat în dependentă de
situația verificata.
Cele mai importante sunt:
– controlul cronologic;
– controlul invers cronologic;
– controlul sistematic sau pe probleme;
– controlul reciproc
– controlul incrucisat;
– investigatia de control;
– examenul critic;
– analiza contabila;
– analiza pe baza balanței de control sintetica și analitica;
– tehnica corelatiilor bilaterale.

Secțiunea 2. Verificarea situației fiscale personale a persoanei fizice.
Elemente specifice

Verificarea situației fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul
pe venit, prevăzută la art. 1091 din Codul de procedură fiscală , reprezintă ansa mblul
activităților desfășurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalității
drepturilor și a obligațiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie și a

oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situației fiscale reale a persoanei
fizice verificate.
În acest scop, organul fiscal va proceda, în principal, la:
– solicitarea, în condițiile legii, de informații de la autorități și instituții publice;
– analiza tuturor informațiilor, documentelor și a altor mijloace de probă
referitoare la situația fiscală a persoanei fizice verificate;
– confruntarea informațiilor obținute prin administrarea mijloacelor de probă cu
cele din declarațiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificată sau, după
caz, de plătitorii de ven it ori terțe persoane;
– solicitarea, în condițiile legii, de informații, clarificări, explicații, documente
și alte asemenea mijloace de probă de la persoana fizică verificată și/sau de la
persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau j uridice;
– discutarea constatărilor organului fiscal cu persoana fizică verificată și/sau cu
împuterniciții acesteia;
– stabilirea, dacă este cazul, a diferenței de bază de impozitare ajustată, prin
utilizarea metodelor indirecte, prevăzute de Codul de procedură fiscală , precum și a
obligațiilor fiscale corespunzătoare acesteia
– dispunerea măsurilor asigurătorii, în condițiile legii.
Perioada pentru care se determină starea de fapt fiscală a persoanei fizice
verificate este perioada impozabilă definită de Codul fiscal .
Perioada supusă verificării este perioada de prescripție a drept ului organului
fiscal de a stabili obligații fiscale.
Metodele indirecte utilizate pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt
următoarele:
-metoda sursei și cheltuirii fondului;
-metoda fluxurilor de trezorerie;
-metoda patrimoniului.
Revine organului fiscal să hotărască ce metodă anume va folosi pentru ajustarea
bazei impozabile, în funcție de situația constatată, sursele de informații și înscrisurile
identificate sau documentele obținute. Utilizarea metodelor indirecte se poate face
individual sau combinat, în funcție de complexitatea, dificultățile, sursele de
informații și de perioada verificată.
Metoda sursei si cheltuirii fondului consta în compararea cheltuielilor efectuate
de o persoana fizica cu veniturile declarate în p erioada verificata. Orice cheltuiala în
exces fata de valoarea declarata a veniturilor poate reprezenta venit impozabil
nedeclarat.
Pentru reconstituirea venitului obținut atât din surse impozabile, cât și din surse
neimpozabile, care este luat în conside rare la stabilirea bazei impozabile ajustate, se
au în vedere fluxurile de numerar. Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociază
cheltuielile și veniturile persoanei fizice, determinându -se astfel în întregime
numerarul utilizat pentru efectuarea c heltuielilor, care va fi comparat cu numerarul
încasat din orice sursă.

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constă în compararea
cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării.
Metoda fluxurilor de trezorer ie constă în analiza intrărilor și ieșirilor de sume
în/din conturile bancare, precum și a intrărilor și ieșirilor de sume în numerar, pentru a
stabili mișcările de disponibilități bănești și asocierea acestor mișcări cu sursele de
venit și utilizarea aces tora.
Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constă în compararea
disponibilităților bănești din conturile bancare și evidențiate în documente sau folosite
la plata cu numerar cu toate veniturile din surse impozabile depuse în conturile
bancare ori folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli în perioada supusă
controlului.
Metoda patrimoniului permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o
persoană fizică verificată, analizând creșterea, respectiv descreșterea patrimoniului net
al acesteia.
Metoda constă în determinarea venitului impozabil pe baza creșterii valorii
patrimoniului net al unei persoane fizice pe parcursul unei perioade impozabile, după
ajustarea cu cheltuielile efectuate și veniturile neimpozabile. Se consideră că pentru
orice perioadă impozabilă venitul unei persoane fizice este folosit pentru elemente de
cheltuieli, inclusiv pentru creșterea patrimoniului net sau pentru scăderea obligațiilor.
Creșterea sau descreșterea valorii patrimoniului net se determină prin
compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârșitul
perioadei. Se vor lua în considerare efectele pe care le au asupra patrimoniului net
achiziționarea de active, reducerea de obligații și cheltuielile efectuate din surse de
venit care nu sunt declarate ca fiind impozabile.
Pentru verificarea situației fiscale personale a persoanelor fizice, organele
fiscale efectueaza urmatoarele activități:
– analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane
fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituții ori autorități publice;
– a selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile
documentare.
Analiza de risc reprezintă activitatea efectuata de organele fisc ale pentru a
identifica riscurile nedeclarate a veniturilor impozabile, de a le evalua, de a le
gestiona , precum și de a le comunica organelor fiscale competente pentru selectarea
persoanelor fizice care vor fi supuse verificarii fiscale
Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată de organele fiscale pentru a
identifica riscurile de nedeclarare a veniturilor impozabile, de a le evalua, de a le
gestiona, precum și de a le comunica organelor fiscale competente pentru selectarea
persoanelor fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare.
Analiza de risc constă în următoarele activități:
– definirea caracteristicilor grupului persoanelor fizice cu potențial risc de
nedeclarare;
– stabilirea surselor de date specifice acestui grup;
– culegerea și formalizarea informațiilor;
– elaborarea indicatorilor de risc specifici grupului;

– stabilirea riscului minim acceptat de administrația fiscală;
– procesarea și elaborarea listei persoanelor care depășesc riscul minim;
– propuneri pent ru efectuarea verificării fiscale prealabile documentare.
Selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării fiscale prealabile
documentare se face din lista persoanelor care depășesc riscul minim acceptat de
administrația fiscală, în funcți e de nivelul riscului și de capacitatea de efectuare a
verificărilor fiscale prealabile documentare.
Analiza de risc și selectarea persoanelor care se vor supune verificării fiscale
Pentru verificarea situației fiscale personale a persoanelor fizice, org anele
fiscale efectuează următoarele activități preliminare :
– analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane
fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituții ori autorități publice;
– select area grupului de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile
documentare.
Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată de organele fiscale pe ntru a
identifica riscurile de nedeclarare a veniturilor impozabile, de a le evalua, de a le
gestiona, precum și de a le comunica organelor fiscale competente pentru selectarea
persoanelor fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentar e.
Analiza de risc constă în următoarele activități:
– definirea caracteristicilor grupului persoanelor fizice cu potențial risc de
nedeclarare;
– stabilirea surselor de date specifice acestui grup;
– culegerea și formalizarea informațiilor;
– elaborarea indicatorilor de risc specifici grupului;
– stabilirea riscului minim acceptat de administrația fiscală;
– procesarea și elaborarea listei persoanelor care depășesc riscul minim;
– propuneri pentru efectuarea verificării fiscale prealabil e documentare.
Selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării fiscale prealabile
documentare se face din lista persoanelor care depășesc riscul minim acceptat de
administrația fiscală, în funcție de nivelul riscului și de capacitatea de efectuare a
verificărilor fiscale prealabile documentare.
Verificarea fiscală prealabilă documentară
Verificarea fiscală prealabilă documentară se efectuează asupra
persoanelor fizice selectate, fără notificare.
Pe perioada desfășurării activității de verificare fiscală prealabilă documentară,
organele fiscale pot solicita terților, inclusiv plătitorilor de venit sau oricăror autorități
sau instituții publice, în condițiile legii, informații ori documente pentru stabilirea
situației fiscale reale a pers oanei fizice supuse verificării.
Verificarea fiscală prealabilă documentară constă în compararea tuturor
veniturilor declarate de persoana fizică supusă verificării sau de plătitorii de venit
dintr-o perioadă impozabilă, pe de o parte, cu situația fiscală personală din aceeași
perioadă impozabilă, pe de altă parte.

Verificarea fiscală
În cazul în care rezultatul verificării fiscale prealabile documentare reprezintă o
diferență semnificativă între veniturile realizate de persoana fizică, calculate î n baza
situației fiscale personale, și veniturile declarate de aceasta sau de plătitorii de venit,
conform art. 1091 alin. (4) din Codul de procedură fiscală , organul f iscal comunică
avizul de verificare persoanei fizice care a făcut obiectul verificării fiscale prealabile
documentare. Avizul este însoțit de un extras din raportul de verificare fiscală
prealabilă documentară ce conține concluziile verificării, care au st at la baza luării
deciziei de continuare a procedurii de verificare.
Prin avizul de verificare , persoana fizică este înștiințată că are dreptul de a
beneficia de asistență de specialitate sau juridică. Avizul de verificare se comunică
persoanei fizice în conformitate cu dispozițiile art. 44 din Codul de procedură fiscală .
Avizul de verificare este însoțit de Carta drepturilor și obligațiilor persoanei fizice
supuse veri ficării fiscale.

CAPITOLUL V.

Studiu de caz

1. Scurta prezentare a firmei S.C. MIRAKOL SRL
Firma S.C. MIRAKOL SRL, a fost inregistrata la Oficiul Registrului
Comertului Dambovita in anul 2004, ca societate cu raspundere limitata.
Aceasta are sediul principal si punctul de lucru in care isi desfasoara
activitatea in municipiul Targoviste.
Principalul obiect de activitate al entitatii este comertul cu amanuntul de
bijuterii din aur, platina si argint.
Capacitatea de productie in fl uxul de fabricatie a fost stabilit conform
normelor si cerintelor impuse de Uniunea Europeana.
Societatea mentine relatii comerciale cu diferiti furnizori de materii
prime, utilaje si servicii, realizand contacte ferme cu acestea. Printre ceimai
important i furnizori de materii prime se numara SC BRILIANT SRL, SC
DETOATE PENTRU TOTI IMPEX SRL.
Procesul de control documentar se efectueaza de catre Garda Financiara.
In cadrul controlului efectuat se cer urmatoarele documente:
– actele firmei, certificatul constatator intrari, facturi, registre
fiscale,registre jurnal, bon fiscal, raportul x, verificarea casei, verificare
facturi, verificarea nirului, verificarea situatiei pe ultimile 3
luni(balanta)bilantul la 6 luni, registrul unic de control.
2. Evoluti a capitalurilor proprii ale firmei.
La infiintarea firmei in anul 2004, capitalul subscris si varsat a fost de
2.000 lei.

In intervalul 31.12.2010 – 31.12.2011, societatea a inregistrat o pierdere
contabila neta in suma de 80.008 lei.
S.C. MIRAKOL SR L – date economice:
– cifra de afaceri : 240.002 lei;
– profit net : 0 lei;
– pierdere net : 160.008 lei;
– profit brut : 0 lei;
– pierder brut 150.004 lei;
– salariati : 2angajati;
– tipul de activitati: comert cu amanuntul in magazine specializate, cu v anzarea
predominanta de produse din metale pretioase
– datorii totale : 110.008 lei;
– cheltuieli totale : 41.008 lei;
– venituri totale : 25.008 lei;
– active imobilizate: 0 lei;
– stocuri: 51.008 lei;
– disponibilitati banesti/casa de marcat si conturi b anci : 0 lei;
– creante: 2.708 lei;
– cheltuieli in avans: 0 lei;
– venituri in avans: 0 lei;
– capitalul: -5.608 lei;
– patrimoniu regiei: 0 lei;
– patrimoniu public: 0 lei;
– capitalul social subscris virat : 5.000 lei;
3.Raportul controlului documentar contabil realizat la data de
30.12.2011:
Au fost audiate situatiile financiare ale S.C. MIRAKOL SRL, formate
din bilant, contul de profit si pierderi, si evidenta modificarii capitalului
entitatii, sevidenta fluxurilor de trezorerie si notele explicati ve la situatiile
financiare anuale la data de 31.12.2010, intocmite in conformitate cu OMFP nr.
3055/2009, legea contabilitatii nr. 82/1991 cu modificarile si completarile
ulterioare .
In conformitate cu reglementarile contabile aplicabile societatilor
comerciale, responsabilitatea pentru intocmirea si prezentarea fidela a acestor
situatii financiare, este atributul exclusiv al conducerii entitatilor auditate.
Firmei de audit ii revine responsabilitatea absoluta de a prezenta puncte
de vedere in legatur a cu situatiile financiare ale entitatii pe baza activitatii de
control efectuat.
Auditarea entitatii a fost realizata cu respectarea procedurilor si in
conformitate cu Standardele Internationale de Audit.
SC RENAR SRL, considera ca probele obtinute sunt suficiente si
adecvate pentru a forma o baza pentru opinia acestei companii specializata in
audit financiar.
Opinia unanima a echipei de auditori in legatura cu situatiile financiare
prezentate de entitate, este ca ele nu redau o imagine reala sub toate aspectele

semnificative a pozitiei financiare a societatii la 31.12.2011 si a rezultatelor de
exploatare pentru anul incheiatin conformitate cu Standardele Internationale
Contabile si normele nationale.
Ehipa de auditori a manifestat o opinie rezervata, motivata de omisiunea
de descarcare din gestiune a unei constructii (proba nr. 2) si neinregistrarea
amortizarii unui dispozitiv informatic, aspect ce a generat proba nr. 3.
Aceste doua neconformitati constatate de echipa de audit au fost
apreciate ca fiind elocvente si suficiente pentru a considera ca situatiile
financiare ale entitatii, contin informatii nereale ale imaginii fidele din
situatiile financiar contabile.
4.Concluzii :
Controlul documentar este realizat periodic in cadrul intreprind erii atat in
plan intern cat si de catre agentii externi asa cum avem situatia controlului la
firma S.C. MIRAKOL SRL efectuat de catre o firma externa de audit.
In urma controlului s -au constatat astfel o serie de neclaritati referitoare
la inregistrare a in gestiune a activelor firmei, parerea auditorului fiind astfel
rezervata in acest sens.
In baza datelor furnizate de auditor, se poate trage o concluzie certa, ca
societatea auditata nu a evidentiat o imagine reala cu privire la situatia
patrimoniului propriu.
Controlul documentar – prin natura caracterului sau preventiv – are un rol
important la stabilirea eventualelor deficiente, a erorilor si neconcordantelor
existente in situatia financiar contabila a entitatii. Acest aspect poate genera
penalitat i importante in situatia unui eventual control efectuat de catre
autoritatile fiscale de stat.

2

M.Boulescu,M.Ghita ,”Control Financiar”,Editura Eficient, Bucuresti 1997,pg.27

Concluzie
Controlul este acțiunea de stabili re a exactității operațiunilor materiale, care se
efectueazăanticipat executării acestora, concomitent sau la scurt interval de la
desfășurarea operațiunilor.
Controlul constă în a verifica dacă totul a fost efectuat în conformitate cu
programul fixat, du pă ordinele date și principiile stabilite.
De asemenea, pot fi considerate o acțiune de control, supravegherea sistematică
și continuă a unei activități.
Controlul se poate exercita personal sau cu ajutorul unor aparate speciale de
control.
Instrument al politicii financiare a statului, controlul financiar reperezintă un
mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficiențelor și de stabilire a
măsurilor necesare pentru restabilirea legalității