. Controlul Financiar Preventiv

CAPITOLUL I

SCURT ISTORIC AL BANCII TRANSILVANIA

Banca Transilvania a fost înființată în decembrie 1993, în Cluj-Napoca, la inițiativa unor oameni de afaceri clujeni, cu un capital social de 2 miliarde lei din care 79% român și 21% străin.

Banca a devenit operațională în 16 februarie 1994, prin deschiderea sucursalei din Cluj-Napoca. Sunt stabilite primele relații de corespondent bancar, se pun bazele sistemului informatic și de comunicații, are loc conectarea la sistemele REUTERS și SWIFT.

1995 – Are loc prima majorare de capital, de la 20,3 miliarde lei, fiind deschise trei sucursale noi, o agenție și un punct de lucru valutar.

1996 – Sunt deschise șapte sucursale noi și două agenții. Banca a introdus creditele pentru persoane fizice și – experimental- serviciul telefonic Voice Teller.

1997 – Capitalul social este majorat la 26,3 miliarde lei, sunt deschise cinci noi sucursale și o nouă agenție. Au fost lansate certificatele de depozit cu discount și a fost introdus serviciul de plată a salariilor în cont.

În acest an Banca Transilvania a devenit prima societate bancară cotată la Bursa de Valori București.

Banca a primit premiul revistei Piața Financiară pentru “Cel mai bun produs bancar al anului 1997”.

1998 – Au avut loc două majorări succesive de capital , la 39,1 miliarde lei și – respectiv- 50 miliarde lei. Banca a fost cotată la prima categorie a Bursei de Valori București și a devenit membru VISA și Europay. A început procesul de implementare a unui sistem de plăți prin carduri.

Capitalul socilal s-a majorat la 100 miliarde lei, iar extinderea rețelei teritoriale a continuat.

2000 – Capitalul social s-a majorat la 173,696 miliarde lei și s-au emis primele carduri în data de 24 martie.

În baza acordului semnat cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare ( BERD ) în data de 17 decembrie 1999, a demarat în luna mai 2000 programul de finanțare externă pentru IMM-uri prin sucursalele Băncii Transilvania.

S-a semnat cu firma Kindle Banking Systems, contractul pentru achiziționarea noului sistem informatic. Acesta permite derularea on-line a tuturor operațiunilor efectuate în cadrul băncii, oferind clienților accesul centralizat la conturile proprii, oriunde în țară, la sucursalele Băncii Transilvania.

Lansarea pe piață a cardurilor Visa Elecron Global, Maestro Direct ,Visa Business, a serviciului de Internet Banking BT Net, emis de Banca Tranilvania, iar peste puțin timp s-a semnat un act adițional cu BERD, potrivit căruia se acorda credite și în EURO.

Banca Transilvania a început să utilizeze în întreaga țară modalitatea de a transfera bani prin serviciul Western Union.

Lansarea plăților în valută prin sistemul home banking, “BT- ULTRA”

Este evidentă diferența enormă între operațiunile limitate, efecuate de bancheri, la începuturile activității bancare, și gama complexă de servicii care pot fi oferite de o bancă modernă. Pe măsură ce băncile s-au dezvoltat, mulți experți au încercat să definească ce se înțelege prin termenul de “bancă”, dar nu s-a ajuns la o definiție unanim acceptată.

O bancă este o instituție căreia i se acordă permisiunea ( în general sub forma unei autorizații /licențe ) de a efectua tranzacții cu bani.

Potrivit normelor care reglementează activitatea bancară din țara noastră, “societățile banacare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane fizice și juridice, sub formă de depozite sau instrumente negociabile, plătibile le vedere sau la termen, precum și acordarea de credite”. ( Legea nr.58/1998 republicată ).

Cele trei funcții principale ale băncii sunt:

să atragă depozitele bănești ale clienților, persoane fizice și juridice ( atragerea fondurilor);

să permită clenților să-și retragă banii sau să-i transfere în alte conturi;

să acorde împrumuturi clienților care solicită credite, flosind depozitele atrase ( plasarea fondurilor).

În special după anul 2003, având un manager străin, reprezentant al acționarului majoritar BERD, banca a înregistrat realizări deosebite pe linia serviciilor bancare și a creditelor avantajoase acordate în special activității de retail.

CAPITOLUL II

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV

ABORDAREA CONTROLULUI DIN PERSPECTIVĂ TEORETICĂ ȘI ISTORICĂ

Cunoașterea situației patrimoniului, a capacității acestuia de a genera profit, a solvenției comerciale ori de faliment în care se pot afla agenții economici, la un moment dat, este asigurată cu ajutorul atât al contabilității reale, operative și științific organizate, cât și al controlului financiar, organizat și exercitat în mod exigent și competent.

Datele istorice atestă că, încă din timpurile străvechi, activitatea umană a fost supusă controlului sub diferite aspecte. Apariția controlului ”ține de suspiciunea omenească, de o anumită predispoziție la rău a omului față de semeni, de nevoia celor buni și / sau avuți de a-și proteja propriile interese afectate de cei răi sau neavuți”. Către zilele nostre, și alte scopuri au devenit tot mai importante: eficacitatea ( de a controla ce nu merge bine spre a îmbunătății acest mers prin măsuri de ordin operativ, tactic sau strategic); legalitatea ( verificarea respectării normelor instituite prin legi, și de aplicare, dacă este cazul, unor sancțiuni); oportunitatea (evenimentele să fie adecvate împrejurărilor, situațiilor).

Termenul “control” îl datorăm expresiei contra rolus, care înseamnă verificarea actului original după duplicatul care se încredințează în acest scop unei alte persoane. În calitate de concept, controlul constă în verificarea programelor stabilite, a erorilor abaterilor, lipsurilor, deficiențelor dintr-un anumit domeniu de activitate. În economie și în societate coexistă mai multe forme de control: control financiar, control tehnic, control sanitar, control al calității, control metrologic, control comercial etc.

Apariția statului a fost începutul avăntului activității de control; în evoluția sa istorică controlul și-a îmbunătățit panoplia de metode, tehnici, scopuri, sfere de activitate la care se aplică, obiectivele. El este impus ca o activitate umană cerută de celelalte activități umane și niciodată nu i-au scăzut rolul și importanța. Perefecționarea și aprofundarea lui au avut urmări benefice în folosul celor care l-au folosit. Acest lucru l-au făcut indispensabil și la impus ca o performanță, intim legat de ideea de progres. Definit ca proces de comparare a situației de fapt cu cea impusă și de întreprindere a demersurilor corective, astfel încât realizările să fie în concordanță cu țelurile prestabilite, controlul are, în principal, trei sarcini:

furnizarea de informații privind cunoașterea realității, a situației de fapt, a deficiențelor, a dedesubturilor, a aranjamentelor etc;

propunerea unor măsuri de corectare a stării de fapt;

întreprinderea unor acțiuni de descurajare, îndreptare și pedepsire de către instituția controlului.

Trebuie să subliniem că organizațiile care sunt supuse controlului nu sunt sisteme mecanice, ci ele sunt compuse din oameni. Sistemele de control în esența lor încearcă să constrângă comportamntul oamenilor. Ca urmare, controlarea comportamentului uman este o treabă dificilă și poate fi uneori controversată.

La rândul său, realizarea controlului se face prin controlori care sunt, în definitiv, tot oameni. Cu toate acestea, având în vedere reacțiile posibile și imprevizibile ale comportamentului uman, controlorii trebuie să dispună de anumite calități care-i individualizează față de specialiștii din domeniul respectiv. Aceasta face ca nu orice bun specialist să fie un bun controlor în acel domeniu de activitate.

Unui bun controlor îi sunt necesare și alte însușiri, pe lângă o bună pregătire profesională, și anume: "fler, o fină și pătrunzătoare observație, putere de analiză și sinteză, discernământ, o anumită «răutate» convergență scopului controlorului fără afectarea personalității celui controlat, rigoare și oportunitate în luarea deciziilor, deschidere spre nou etc".

Fiecare formă de control poartă amprenta specifității domeniului în care acționează. Ea trebuie să răspundă comandamentelor impuse de factorii de decizie, având în vedere sarcinile și scopurile urmărite de organizația care adoptă o anumită formă de control.

Activitatea de control din țara noastră poate fi grupată cronologic după principalele momente din evoluția sa.

O primă perioadă ar putea fi cea cuprinsă între secolele al XVl-lea și al XIX-lea. În această perioadă, domnul, fiind atotputernic, dispunea de veniturile țării fără să asculte de cineva, iar când recurgea la Adunarea obștească și la Sfatul boierilor, o făcea numai spre a se consulta. Deoarece nu exista o reprezentanță națională cu drepturi financiare, domnitorul nu era controlat de nimeni asupra întrebuințării veniturilor. Exista totuși un control special al banilor domnești, exercitat în numele și pentru interesul domnului, pentru ca persoanele însărcinate cu perceperea veniturilor să nu comită jafuri sau abuzuri care să-1 păgubească. Această primă perioadă poate fi îmbunătățită în două subperioade cea dintre anii 1550 și 1750. când întâlnim „registrele pentru societățile vistieriei", și cea dintre anii 1750 și 1831-1832, când ia naștere, ca autoritate consultativă pe lângă vistierie, și Sfatul, compus din șapte boieri. Această situație a apărut în Țara Românească și în Moldova, ca urmare a înfăptuirii unei reforme cu caracter fiscal, administrativ și agricol. Așadar această perioadă se caracterizează prin lipsa unor reguli de control privind întrebuințarea veniturilor strânse de la populație și deci a inexistenței unui sistem financiar.

O altă perioadă este cuprinsă între anii 1831-1832 și 1858. Această perioadă este dominată de aplicarea Regulamentelor Organice, care în Principatele Române, prin baza unei organizări financare; tot acum se stabilesc unele norme publice de control financiar. Prin Regulamentul Organic se inaugurează un sistem simplu de înregistrare, a operațiunilor financiare, de încasări și plăți, servind punerii în ordine a finanțelor publice, și un control exercitat de organele administrative, așa-zisul, Control obștesc în Muntenia și Sfatul Administrativ în Moldova, care aveau misiunea de a cerceta în mod amănunțit operațiile făcute de slujbașii țării și de a pregăti controlul suprem al Adunării Obștești, care constata neregulile și abuzurile și le denunța domnitorului, pentru ca acesta să-i pedepsească pe cei care se dovedeau vinovați. Prin Regulamentul Organic se inaugurează un sistem simplu de înregistrare a operațiunilor financiare, de încasări și plăți, servind punerii în ordine a finanțelor publice și un control exercitat de organele administrative, așa zisul Control obștesc în Muntenia și Sfatul Administrativ în Moldova care aveau misiunea de a cerceta în mod amănunțit operațiile făcute de slujbașii țării și de a pregăti controlul suprem al Adunării Obștești care constata neregulile și abuzurile și le denunța domnitorului pentru ca acesta să-i pedepsească pe cei care se devedeau vinovați.

Din anul 1858 până la 23 august 1994 se conturează o altă perioadă. În anul 1858 s-au pus în practică principiile bugetare din Convenția de la Paris, pe baza cărora s-a promulgat, la 28 noiembrie 1860, primul regulament al contabilității publice, care a contribuit la introducerea unei anumite ordini în finanțele publice și a facilitat efectuarea controlului acestora. Acest control se efectua administrativ și legislativ. Administrativ, controlul se realiza prin înregistrarea în contabilitatea ministerelor a operațiunilor legate de administrarea, mărirea fondurilor și a bunurilor publice. Legislativ controlul obliga miniștrii să prezinte în fiecare sesiune calculele operațiunilor efectuate în anul precedent, care trebuiau să fie sprijinite de acte justificative. În mai 1862 s-a creat servicgăti controlul suprem al Adunării Obștești, care constata neregulile și abuzurile și le denunța domnitorului, pentru ca acesta să-i pedepsească pe cei care se dovedeau vinovați. Prin Regulamentul Organic se inaugurează un sistem simplu de înregistrare a operațiunilor financiare, de încasări și plăți, servind punerii în ordine a finanțelor publice și un control exercitat de organele administrative, așa zisul Control obștesc în Muntenia și Sfatul Administrativ în Moldova care aveau misiunea de a cerceta în mod amănunțit operațiile făcute de slujbașii țării și de a pregăti controlul suprem al Adunării Obștești care constata neregulile și abuzurile și le denunța domnitorului pentru ca acesta să-i pedepsească pe cei care se devedeau vinovați.

Din anul 1858 până la 23 august 1994 se conturează o altă perioadă. În anul 1858 s-au pus în practică principiile bugetare din Convenția de la Paris, pe baza cărora s-a promulgat, la 28 noiembrie 1860, primul regulament al contabilității publice, care a contribuit la introducerea unei anumite ordini în finanțele publice și a facilitat efectuarea controlului acestora. Acest control se efectua administrativ și legislativ. Administrativ, controlul se realiza prin înregistrarea în contabilitatea ministerelor a operațiunilor legate de administrarea, mărirea fondurilor și a bunurilor publice. Legislativ controlul obliga miniștrii să prezinte în fiecare sesiune calculele operațiunilor efectuate în anul precedent, care trebuiau să fie sprijinite de acte justificative. În mai 1862 s-a creat serviciul Inspecției generale de finanțe sub conducerea Ministerului Finanțelor, ale cărui sarcini erau să controleze inopiant contabilitatea, tuturor agenților aparținând Ministerului Finanțelor și să semnaleze nereguli rezultate. Prin legea din 24 ianuarie 1864 s-a înființat ca organ specializat și independent, Înalta Curte de Conturi, care avea sarcina de a exercita controlul jurisdicțional asupra bugetului. Începând cu această dată controlul s-a executat după principiul separării puterilor, astfel existau:

-controlul puterii executive;

– controlul jurisdicțional al înaltei Curți de Conturi;

– controlul exerciat de organul legislativ.

Din 1929, prin Legea contabilității, este introdusă partida dublă, obligatorie pentru toate administrațiile publice; înregistrările contabile și încheierile de situații și conturi privind executarea bugetului și mânuirea banilor publici, de acum, fac posibile controlul și cunoașterea situației financiare a țării. Prin această lege se face o diferențiere între contabil și mânuitori, putându-se determina astfel răspunderea în caz de fraudă.

După 1918 a fost înființată Garda Financiară, care a fost apoi desființată, pentru a fi reînființată în 1932 în întreaga țară. Garda Financiară, conform articolului 1 din Regulamentul de serviciu și organizare era „un corp de control fiscal", organizat militărește, care face parte din administrația centrală a Ministerului de Finanțe. Garda Financiară era o instituție puternică în toate statele dezvoltate. În România, Garda Financiară controla orice mijloc de transport cu produse de orice fel, de la petrol până la țuică, precum și unitățile de producție. Controlul era legiferat, deci nu era nevoie de aprobări speciale. Printre atribuțiile sale cele mai importante erau: controlul bilanțurilor contabile, descărcarea gestiunii și controlul veniturilor statului. Actele emise pentru constatările făcute aveau putere de lege.

O altă perioadă ar dura din 1994 până în prezent, cu anumite delimitări. Intre 1994 și 1947 are loc etatizarea Băncii Naționale a României, controlul economic, controlul creditelor, reforma monetară. În decembrie 1948 ia ființă Direcția controlului financiar intern în ministre, alte organizații centrale și locale, instituții, iar atribuțiile controlului financiar preventiv trec asupra controlului de contabilitate. În septembrie 1949 a fost înființată Comisia Controlului de Stat.

În anii 1950 și 1958 s-au introdus unele modificări privind activitatea organelor Ministerului Finanțelor și activitatea de control financiar intern. A luat ființă și controlul prețurilor în cadrul Comitetului pentru prețuri.

În 1970 are loc o nouă reglementare a controlului financiar. Prin Legea nr 5, Legea nr 2 din 1973 a dus la înființarea Curții Superioare de Control Financiar, pentru ca, în 1974, prin Legea nr 9, să se dea o nouă reglementare a controlului financiar preventiv. În 1977 s-au adus modificări reglementărilor date după 1970.

După 1989 sunt elaborate o serie de acte normative, dintre care amintim: Legea nr 30 din 22 martie 1991, privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare, Legea nr 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, Ordonanța Guvernului nr 65/94 privind controlul intern etc. Organigrama actuală a controlului financiar din România este reflectată în tabelul 2.1

În conformitate cu H.G. nr. 447/1997 modificată prin H.G. 18/2001 s-a reorganizat și Ministerul Finanțelor Publice în sensul că întreaga activitate executivă este condusă de secretarul general ajutați de patru secretari generali adjuncți și care coordonează ca organisme lucrative Direcțiile Generale. Conform ordinului Ministerului de Finanțe nr. 125/1999 s-au reorganizat Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice în sensul că acestea primesc noi atribuții pe linia efectuării controlului financiar și fiscal apropiindu-le tot mai mult de locul unde se desfășoară activitatea contribuabililor.

Tabelul 2.1. Organizarea controlului economico-financiar în România

2.2. DEFINIȚIE, NECESITATE, CARACTERISTICI, LOCUL, ROLUL ȘI SARCINILE CONTROLULUI FINANCIAR

Controlul reprezintă o funcție a managementului conștientă și programată parte componentă a sistemului general și de conducere și se caracterizează printr-un proces de cunoaștere și perfecționare, a activității economico-sociale de participare democratică la procesul decizional.

Datorită importanței sale, sistemul de control financiar poate fi considerat ca instrument indispensabil managementului pentru supraveghere regulată a activității firmei, cu scopul de a lua la timp deciziile ce se impun, privind fiecare funcție în parte dar și ansamblul firmei.

Controlul financiar, parte integrantă a managementului și a gestiunii financiare, constituie în același timp expresia unei necesități obiective ca formă de cunoaștere ceea ce îi conferă o sferă mult mai largă și cu semnificații multiple care depășesc interesul strict al firmei. Mai mult, același control care se efectuează în cadrul firmei are o triplă semnificație fiind în același timp un control pentru sine (control interior), un control pentru alții (un control exterior) și un control pentru stat (un control public). Indiferent pentru cine și pentru ce scop s-ar efectua controlul el este în același timp un proces de cunoaștere a trecutului, de apreciere a prezentului și de descifrare a viitorului, în legătură cu activitatea firmei și cu performanțele ei economico-finanaciare.

El constituie, în același timp, un factor de securitate și autonomie pentru societate, apare ca un instrument de reglementare a activității agenților economici, precum și ca un ghid pentru cei ce iau hotărâri la orice nivel, ajută la sancționarea agenților economici ineficienți și incompetenți, ca și la recompensarea celor competitivi. Cu alte cuvinte, controlul contribuie la integrarea firmei în mecanismul economiei de piață printr-o activitate managerială complexă și continuă.

Obiectul îl reprezintă urmărirea continuă a funcțiilor unui sistem economico-social. a performanțelor acestuia în raport cu obiectivele pe care și le-a propus, comparația făcându-se prin prisma unor criterii și standarde prestabilite, în vederea preîntâmpinării apariției de disfuncționalități în vederea eliminării abaterilor constatate.

Controlul se organizează la nivel micro și macro economic finalizării procesului ciclic de conducere, furnizând elementele necesare pentru demararea unui nou ciclu managerial, prefigurând necesitatea formării, fixării unor noi obiective corespunzătoare condițiilor tehnico-economice.

Controlul vizează prin metodele și tehnicile proprii:

întărirea ordinii, discipline, spiritului de răspundere;

gospodărirea mai bună a resurselor economice și munca de care dispune unitatea patrimonială;

lichidarea lipsurilor, deficiențelor și abaterilor existente în domeniul economico-financiar;

asigură dezvoltarea economică mai rapidă și creșterea financiară care contribuie la asigurarea unui nivel de trai corespunzător a unei protecții social efective.

Între funcțiile conducerii sunt stabilite raporturi de condiționare dependente de succesiunea fazelor conducerii activității: prevedere, organizare, coordonare, conducere cât și prin evidența și controlul permanent asupra realizării funcțiilor sale. Funcția de control a conducerii acționează în interdependență cu celelalte funcții reprezentând un tot unitar care constituie procesul conducerii. Deși activitatea de control este atribuită unor organe specializate, acestea sunt lipsite de dreptul de decizie în sectorul supus controlului.

Necesitatea derivă din obiectivitatea controlului pentru organizarea și buna conducere a societății și vizează:

introducerea unui spirit de răspundere și respectiv a legislației economico-financiare;

perfecționarea producției și a muncii în toate sectoarele de activitate;

gospodărirea mai bună a resurselor economice și de muncă de care răspunde unitatea patrimonială;

înlăturarea lipsurilor, deficiențelor și abaterilor care există;

creșterea eficienței întregii activități economice;

prevenirea și înlăturarea eventualelor neajunsuri în scopul asigurării unei activități profitabile.

În consecință tratarea cu indiferență a controlului de către factorii, de răspundere ar aduce imense pagube economice naționale și ar putea aduce serioase dezechilibre economico-financiare.

Controlul ca funcție esențială a conducerii activității socio-economice pentru a satisface dezideratele consolidării societății democratice, se fundamentează pe un ansamblu de trăsături caracteristice:

Caracterul științific-evidențierea necesității obiective a controlului, precum și locul acestuia în conducerea științifică a societății a imprimat controlului un caracter științific în ansamblul științei "Conducerea activității economico-sociale". Controlul ca latură componentă a conducerii științifice a societății, ca formă de perfecționare a activității socio-economice, implică antrenarea tuturor factorilor de răspundere în aplicarea cu fermitate a programelor elaborate de statul de drept democratic și social, a legislației înfăptuite de parlament, a hotărârilor de guvern și alte organisme centrale și locale cu drept de decizie în vederea realizării și consolidării economiei de piață.

Caracterul practic, real al controlului își găsește expresia în caracterul său sistematic și în obiectivele ce la propune, în sensul că acestea sunt orientate pe problemele esențiale ale activității economico-financiare.

Caracterul atotcuprinzător, constă în efectuarea controlului asupra întregii activități pe toate treptele organizatorice, cuprinzând toți membrii societății, indiferent de locul și funcția ocupată în cadrul diviziunii sociale a muncii.

Caracterul preventiv, constă în aceea că sesizează fenomenele negative încă din faza de angajare, eliminând ulterioarele consecințe negative ce ar putea rezulta.

Caracterul constructiv-proiectiv constă în stabilirea remediilor pentru neajunsurile constatate propunând măsuri pentru soluționarea problemelor. Pe baza studiilor și analizelor efectuate, poate trage concluzii, poate îmbrăca un caracter științific, poate stabili proiecte de viitor.

Caracterul juridic se referă la modul de respectare a legislației economice, financiare și fiscale.

Caracterul dinamic se referă la faptul că trebuie să aibă o acțiune fermă capabilă să soluționeze corect probabil luând măsuri acolo unde sunt abuzuri, să sancționeze pe cei vinovați.

h) Caracterul profund democratic-controlul este o formă de manifestare a democrației autentice a poporului. Controlul ca latură componentă a democrației autentice, asigură tuturor oamenilor muncii participarea la adoptarea deciziilor de la nivelul agenților economici la cel mai înalt nivel- parlamentul țării.

Indiferent la ce domeniu ne referim exprimarea corectă a adevărului, a dreptății a cinstei și corectitudinii este posibilă în cadrul sistemului de organizare și conducere a vieții publice care ridică un complex de probleme, numai pe baza unor riguroase informații de cunoaștere precisă a realităților, a modului de aplicare absolut în toate sectoarele și domeniile, de activitatea legilor statului, față de care nu se poate vorbi de o conducere eficientă în stare să rezolve la timp și în bune condiții problemele economico-sociale și să asigure o dezvoltare armonioasă a întregii societăți. Un asemenea mecanism capabil să obțină o diversitate de informații, să le prelucreze și să selecteze în vederea luării celor mai adecvate măsuri de soluționare a problemelor de către factorii de decizie, nu poate avea decât controlul.

Rolul controlului financiar reiese pregnant în evidență, în toate fazele proceselor de producție, începând de la activitățile de proiectare, contractare și până la finalizarea acestora și înregistrarea rezultatelor obținute. Rolul controlului derivă din necesitatea obiectivă și conștientă a întregii activități democratice care trebuie instituită în mecanismul managementului a oricărei unități patrimoniale și constă în faptul că acesta:

contribuie la descoperirea și dezvoltarea la timp a contradicțiilor ce apar în mecanismul funcțional la nivel de economie;

respectă și aplică cu rigurozitate legea;

instaurează un climat de ordine și disciplină riguroasă în toată activitatea economico-socială;

crește eficiența activității social-economice;

previne și înlătură eventualele greutăți și neajunsuri pentru asigurarea unei activități mai bune a mecanismului de funcționare a economiei;

oferă instrumente pentru apărarea și dezvoltarea sectorului privat;

gestionează resursele materiale, financiare și umane la nivel de țară.

Din elementele care structurează rolul controlului financiar se desprind următoarele obiective ale acestuia:

analiza factorilor activității productive din punct de vedere economic și financiar pentru descoperirea și mobilizarea rezervelor de resurse pentru creșterea eficienței economice;

verificarea normelor de constituire și utilizare a fondurilor la toate nivelurile economice;

urmărirea îndeplinirii complete și la timp a obligațiilor agenților economici față de bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale se stat, bănci, salariați, pentru munca prestată de terți;

descoperirea utilizării ilegale, iraționale și inoportune a resurselor economice și a pagubelor cauzate avutului public și privat, trăgând la răspundere pe cei vinovați, pentru recuperarea prejudiciilor cauzate;

prevenirea angajării și utilizării resurselor financiare și materiale în neconcordanță cu programul de activitate și normele legale;

verificarea riguroasă și sistemetică a activităților desfășurate la toate nivelele, contribuind astfel la îmbunătățirea lor, la întărirea disciplinei economico-financiare și fiscale;

de a determina conducerea agenților economici să ia măsuri eficiente de apărare a avutului public și privat;

h) de a sprijini Consiliul de Administrație al agenților economici în lichidarea și preîntâmpinarea deficiențelor constatate, îndrumând salariații la cunoașterea legislației;

i) de a verifica modul de organizare și conducere a evidenței tehnico-operative și contabile.

2.3. FUNCȚIILE CONTROLULUI FINANCIAR

Ca proces complex de urmărire a activității social-economice controlul se manifestă prin funcțiile sale:

Funcția de evaluare a rezultatelor și stabilirea măsurilor de corectare a lor- aceasta este o funcție preventivă ce presupune analiza riguroasă și critică a situației existente cu scopul de a sesiza operativ tendințele de abatere de la norme pentru a le putea preveni. Această funcție permite aprecierea modului în care se aplică legislația, se stabilesc lipsurile, abaterile din care izvorăsc factorii ce au determinat aspectele negative. Această funcție implică și propuneri, sugestii, precum și aplicarea măsurilor pentru îmbunătățirea rezultatelor activității controlate.

Funcția de constrângere se referă la măsuri legale, sancțiuni ce se aplică unității sau persoanelor neglijente și superficiale în activitate și în gospodărirea mijloacelor materiale și bănești, care produc pagube avutului public și privat. Unităților controlate li se pot aplica măsuri sau sancțiuni în cazul constatării abaterilor de la dispozițiile legale de gospodărire a lor, precum și suspendarea executării măsurilor cu caracter economico-financiar luate de societate, atunci când acestea contravin legii. Pentru persoanele încadrate în muncă, care au comis abateri sau pagube în avutul public sau privat, în baza rezultatelor controlului se vor stabili răspunderi materiale, disciplinare, contravenționale și penale.

3) Funcția de prevenire constă într-o serie de măsuri luate de organele de
control, în vederea evitării și eliminării unor fraude, înainte de a produce efectele
negative ale acestora, prin identificarea și anularea cauzelor care le generează sau
le favorizează.

4) Funcția de reglare constă în aceea că atunci când prin control se
depistează rămâneri în urmă sau abateri de la standarde sau norme interne, pe baza
unei analize pertinente se poate regla și relansa activitatea așa cum aceasta este
vizată de către organul decizional.

5) Funcția de îndrumare și sprijin constă în aceea că în ciuda sceptismului
și a neîncrederii unora în organele de control de foarte multe ori dacă acestea au o
bună credință pot efectiv să desfășoare o îndrumare și un sprijin pentru cei
controlați. Cu toate că multă lume apreciează controlul doar prin prisma primirii
sau nu a unor sancțiuni dacă acordăm încredere celor care vin în control
rezultatele respectiv efectele pot fi concretizate într-un sprijin real din partea
acestora.

2.4 LIMITELE ȘI RISCURILE CONTROLULUI FINANCIAR

Ca în orice activitate umană organizată, și pentru controlul financiar se pot pune probleme legate de limitele și riscurile sale. Importanța abordării teoretice a unor asemenea probleme este până la urmă de ordin practic, în sensul de a vedea cum și până unde pot fi atinse ori depășite limitele controlului financiar, precum și măsurile care să contribuie la evitarea riscurilor în această activitate.

Controlul financiar are limite determinate de o serie de elemente care pot privi organizarea sa, personalul chemat să-1 exercite, cât și mediul și condițiile în care acest proces complex are loc.

Referitor la organizarea controlului financiar, limitele sunt legate de structura sa organizatorică și de numărul de organe care-1 exercită. În ce privește personalul, fără îndoială că limitele controlului financiar sunt dependente de gradul de pregătire, nivelul de cunoștințe, interesul și pasiunea depuse în munca de control, dorința de a clarifica până la capăt toate problemele ce apar și multe alte elemente, care sunt legate de factorul om. În legătură cu mediul și condițiile în care are loc procesul de control, avem în vedere, în primul rând limitele determinate de infomațiile și datele rezultate din evidențe, din documente, din orice înscrisuri, precum și orice posibilitate de probă, de cunoaștere și dovedire a unei situații de fapt, care, de asemenea, au punctele lor extreme. În al doilea rând, se poate reține că și legislația creează limite controlului financiar. În sensul că lipsa de reglamentare într-un domeniu sau altul sau într-o problemă sau alta îngrădește intervenția controlului.

Fără îndoială că limitele controlului financiar pot fi împinse către punctul lor extrem, adică prin măsuri de tot felul pot fi restrânse, nu însă și anulate, pentru că de exemplu orice măsuri s-ar lua de majorare a numărului organelor de control, tot rămâne o limită de cuprindere în control a unităților, activităților, operațiilor, sau orice măsură s-ar lua de perfecționare a evidenței, aceasta rămâne oricând cu limite în ce privește informațiile ce le poate asigura.

Abordând în continuare problema riscului în activitatea de control financiar înțelegând prin aceasta pericolul posibil ce pot apărea și care se poate concretiza în nedescoperirea la timp și în întregime a unor abateri și pagube, efectuarea unor constatări nereale sau stabilirea unor soluții și măsuri greșite, eronate, desigur că acestea pot și trebuie să fie evitate și prevenite. Măsurile ce se iau în acest scop sunt multiple și variate. Ele se pot referi la o bună organizare, pregătire, supraveghere și îndrumare, în toate fazele procesului de control, a celor care-1 exercită. Desigur ca, și în această privință, măsurile asigurătorii pot contribui la limitarea și împiedicarea riscului în procesul controlului financiar, nu însă și la înlăturarea oricărei posibilități de apariție a sa, și comparațiile și implicațiile ce pot apărea în activitatea economică și financiar gestionară supusă controlului față de care organele de control să nu poată acționa în mod corespunzător.

În concluzie, fără a absolutiza și ridica la rang de principiu problemele legate de limitele și riscurile controlului financiar, totuși trebuie să ne dam seama că ele există în mod obiectiv, că pot fi evaluate și că se poate acționa prin măsuri luate în mod conștient, care să asigure în mod continuu creșterea eficienței controlului financiar.

CAPITOLUL III

CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV

3.1 DEFINIȚIE, EVOLUȚIE, ROL, CARACTERISTICI

Decurgând din necesitatea obiectivă a acțiunii controlului în economia de piață,
controlul financiar preventiv, prin conținutul său și momentul executării, asigură
oprirea de la efectuare a tuturor operațiunilor economice sau financiare care nu
sunt legale, reale, economice, oportune, și necesare cu scopul de a preîntâmpina
încălcarea dispozițiilor legale, imobilizarea fondurilor și păgubirea avutului public și privat.

Se exercită asupra documentelor care conțin operații de utilizare a fondurilor sau din care derivă drepturi sau obligații patrimoniale, urmărind să preîntâmpine încălcarea dispozițiilor legale în vigoare și producerea de pagube. Controlul financiar preventiv a fost organizat pentru prima dată prin Decretul nr. 352/1 decembrie 1948, revenind conducătorilor compartimentelor financiar-contabile, pe parcursul anilor care au urmat intervenind unele modificări, în 1959, printr-o nouă reglementare, s-a instituit posibilitatea delegării atribuției de control financiar preventiv unui număr mare de personal, cu condiția să fie încadrat în compartimentul financiar-contabil, și s-a introdus „certificarea de compartiment", prin care șefii diferitelor compartimente din unități (sau înlocuitorii acestora) își asumau răspunderea pentru controlul operațiilor din punct de vedere tehnic.

Alte modificări ale acestei forme de control se aduc în anul 1970 și constau în:

– reducerea considerabilă a operațiilor supuse vizei de control preventiv și
reglementarea răspunderii șefilor de compartimente sau a locțiitorilor acestora
pentru legalitatea, oportunitatea și economicitatea operațiilor privind circulația
internă a valorilor materiale și bănești. În felul acesta, numărul operațiilor supuse
vizei de control preventiv s-a redus, limitându-se la documente care reflectă
operații numite de legiuitor „patrimoniale'", respectiv intrări sau ieșiri de valori
materiale sau bănești din cadrul întreprinderii (contractele economice de
aprovizionare sau de desfacere, facturile pentru produse livrate, plățile și
încasările de orice fel, etc);

– s-a reglementat posibilitatea creării unor compartimente specializate în cadrul întreprinderilor mari, care să se ocupe exclusiv de controlul financiar preventiv, lucrătorii repartizați acestui compartiment, cu pregătire economică și tehnică, specializânu-se în această muncă;

Apoi, înființarea Curții Superioare de Control Financiar, căreia îi revin, între altele și sarcinile de coordonare și orientare a activității de control financiar preventiv, a determinat noi modificări ale acestei forme de control:

– se întărește poziția conducătorilor compartimentelor de contabilitate, prin
condiționarea selecționării, numirii și eliberării lor din funcție de acordul
Ministerului Finanțelor, al ministerelor, al comitetelor executive ale consiliilor
populare județene sau al administrațiilor financiare județene, după caz;

– se asigură reglementarea unitară a organizării și exercitării controlului financiar preventiv treptele economiei naționale, stabilindu-se precis atribuțiile ce revin pe această linie Curții Superioare de Control Financiar, Ministerul Finanțelor, băncilor, ministerelor economice, centralelor și întreprinderilor;

– se lărgește sfera operațiilor supuse controlului financiar preventiv, vizele
acordate referindu-se și la necesitatea, oportunitatea și economicitatea operațiilor,
pe lângă legalitatea acestora;

– se extinde dreptul Curții Superioare de Control Financiar de a exercita controlul financiar preventiv, pentru organele Ministerului Finanțelor Publice, băncilor, la unele centrale, întreprinderi, instituții de stat și comitete executive ale consiliilor populare județene.

Curtea Superioară de Control Financiar a repartizat din cadrul aparatului propriu- delegați permanenți pe lângă diferite ministere și instituții centrale, care exercită controlul financiar preventiv asupra tuturor operațiilor prevăzute de lege: atunci când acestea depășesc anumite limite valorice, viza de control preventiv acordată de organele ministerelor și instituțiilor centrale respective fiind valabilă numai pentru celelalte operații. Considerându-se că această formă de control preventiv – prin organe din afara unității- este eficientă în practică, s-a hotărât extinderea ei pentru aceasta, Curtea Superioară de Control Financiar a instalat delegați permanenți și la unele centrale industriale, mai precis, la cele din cadrul personalului Ministerului Finanțelor, cu acordul conducerii acestuia.

Și Ministerul Finanțelor a repartizat delegați permanenți din cadrul personalului propriu, al băncilor și din cadrul controlului financiar intern, cu sarcina de a viza operațiile prevăzute de lege, depășind anumite limite valorice, după ce acestea au fost în prealabil vizate de controlul preventiv și aprobate de factorii competenți din unitățile respective. Astfel de organe de avizare au fost delegate pe lângă:

întreprinderile de comerț exterior;

unele centrale industriale, trusturi și grupuri de întreprinderi;

unele întreprinderi industriale mai mari;

Operațiile supuse controlului financiar preventiv erau precizate de însuși actul normativ și aveau ca obiect: încheierea contractelor care este un control profilatic, de prevenire, procesele de aprovizionare și desfacere, încasările și plățile de orice fel, transferurile de fonduri fixe, solicitarea de credite bancare, constituirea și utilizarea fondurilor, stabilirea prețurilor, angajarea și cheltuirea creditelor bugetare, în cazul unităților bugetare etc, toate fiind operații patrimoniale.

Controlul financiar preventiv prezintă unele caracteristici față de celelalte forme de control organizate și exercitate la nivelul unităților economice nu numai după obiectivele urmărite în desfășurarea acțiunii de control, ci și în funcție de alte caracteristici, printre care pot fi considerate ca esențiale următoarele:

are un caracter patrimonial, această caracteristică rezidă în sfera limitată de exercitare respectiv vizează acele operații unde se generează drepturi sau obligații patrimoniale ale unității față de alte unități patrimoniale;

este un control propriu al unităților patrimoniale întrucât exercitarea constituie un atribut al organelor financiar-contabile din interiorul acestora;

are un caracter total în sensul cuprinderii în sfera sa de exercitare a tuturor documentelor în care sunt consemnate operațiuni din care se nasc sau prin care se sting drepturi și obligații patrimoniale;

este un control documentar întrucât operațiile economice și financiare supuse controlului financiar preventiv se verifică pe baza documentelor în care sunt consemnate;

este un control al formei de prezentare a documentelor și al condițiilor de fond ale operațiilor consemnate în ele.

Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor care conțin operații de utilizare a fondurilor sau din care derivă drepturi sau obligații patrimoniale, urmărind să preîntâmpine încălcarea dispozițiilor legale în vigoare și producerea de pagube. Documentele care reflecta astfel de operații erau verificate în primul rând de organele unității respective, după care cele care depășeau limitele valorice stabilite erau supuse vizei de control preventiv sau avizării delegaților permanenți din cadrul Curții Superioare de Control Financiar, din cadrul Ministerului Finanțelor.

În vederea organizării controlului financiar preventiv în cadrul unităților. conducătorii acestora aveau obligația ca, la propunerea contabililor-șefi sau a delegaților permanenți din cadrul Curții Superioare de Control Financiar sau al Ministerului Finanțelor, să emită decizii de organizare în care să precizeze: operațiile supuse controlului preventiv și documentele care trebuie vizate; persoanele care trebuie să le verifice și ce obiective trebuie să vizeze la fiecare operație; limitele valorice peste care documentele reflectând operații supuse controlului financaiar preventiv sunt avizate de delegații din afara unității.

După anul 1989 conceptul de control financiar preventiv a fost revizuit în funcție de noile schimbări apărute în economia romanească, apariția economiei de piață, spargerea monopolului economiei socialiste, creșterea rolului autonomiei locale în unitățile administrativ teritoriale. Ca urmare s-a adoptat și legislația care îl vizează și care îl presupune. Astfel, potrivit H.G. 720/1991 controlul financiar preventiv se organizează de ordonatorii de credite principali, secundari și terțiari, precum și de directorul general al regiilor autonome, societăților bancare prin compartimentul financiar contabil și se execută de șeful acestui compartiment.

Se supun controlului financiar preventiv, documentele ce cuprind operațiile ce se referă la drepturile și obligațiile patrimoniale ale unității, în faza de angajare și de plată în raport cu alte persoane fizice sau juridice. Documentele ce conțin operațiuni supuse controlului financiar preventiv, și circuitul acestora se stabilesc de conducerile ministerelor, departamentelor, altor organe centrale de stat, prefecturilor, regiilor autonome în funcție de specificul activității fiecăreia. Documentele, însoțite de acte justificative se prezintă la controlul financiar preventiv semnate de șeful compartimentului de specialitate în care s-au întocmit și care răspunde de realitatea și exactitatea datelor și legalitatea operațiilor economice consemnate în aceasta.

Obținerea vizei de control financiar preventiv pe documente, care se dovedesc ulterior nelegale nu exonerează de răspundere pe șefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit. Persoanele care exercită controlul financiar preventiv, trebuie să răspundă pentru legalitatea și eficiența operațiilor cuprinse în documentele prezentate de compartimentele de specialitate. Șeful compartimentului financiar-contabil, în situațiile în care el sau alte persoane desemnate să exercite controlul financiar preventiv constată că operațiile prezentate la control sunt nelegale sau neeficiente, iar conducătorul unității dispune pe propia răspundere efectuarea lor, va informa în scris atât Consiliul de administrație cât și Direcția economică a organului ierarhic superior.

Documentele referitoare la operații supuse controlului financiar preventiv, și care nu au fost vizate nu pot fi înregistrate în contabilitate. Ele vor fi evidențiate separat. De asemenea, se va întocmi o evidență separată a documentelor vizate pentru controlul financiar preventiv din dispoziția conducătorului unității.

Potrivit Legii 94/1992 republicată, de organizare a Curții de Conturi, Curtea exercită controlul financiar preventiv, prin organe proprii de control, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale, asupra;

angajamentelor din care ar deriva, direct sau indirect, obligații de plată in sarcina statului;

efectuării unor plăți din fonduri publice;

deschiderii și repartizării creditelor bugetare;

modificării situației inițiale a repartizării pe trimestre și pe subdiviziuni ale clasificației bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;

concesionări sau închirieri de bunuri publice.

Documentele, operațiunile și limitele valorice minime de la care acestea pot fi supuse controlul financiar preventiv, se stabilesc de Curte, în funcție de importanța și neajunsurile constatate, dacă prin lege nu se prevede altfel. Organele de control financiar preventiv ale Curții se pronunță asupra legalității angajamentelor și efectuării unor plăți, precum și asupra utilizării creditelor bugetare în limita și conform destinației stabilite prin legea bugetară anuală. Controlul financiar preventiv, se exercită prin viză. Nici o operațiune din cele supuse controlului financiar preventiv al Curții nu poate fi executată fără viza acestuia. În cazul în care controlul financiar preventiv consideră că operațiunea nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea vizei de control financiar preventiv, el semnează acest lucru în scris ordonatorului principal de credite, făcând cunoscute motivele refuzului de viză. Dacă ordonatorul principal de credite insistă în efectuarea operațiunii, el înaintează Secției de control financiar preventiv, actele a căror viză a fost refuzată, motivele refuzului și punctul său de vedere. Secția de control financiar preventiv, soluționează cererea în termen de 10 zile, într-un complet constituit din trei consilieri de conturi. Completul astfel constituit poate cere completarea documentelor prezentate și lămuriri de la ordonatorul principal de credite. Asupra cererii de viză. completul se pronunță, motivat, printr-o decizie care se comunică celor interesați. În cazul respingerii cererii și al menținerii refuzului de viză, ordonatorul se poate adresa Guvernului, care hotărăște în următoarele 15 zile.

Hotărârea Guvernului de autorizare a operațiunilor refuzate la viza de contol financiar preventiv, se comunică Curții de Conturi și ordonatorului principal de credite în termen de 5 zile. Curtea de Conturi informează lunar Parlamentul asupra operațiunilor refuzate la viza de control financiar preventiv, și autorizate de Guvern, aducându-i la cunoștință și motivele refuzului său.

Evoluția ulterioară a economiei românești a impus și o revedere atât a cadrului de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv cât și a cadrului legislativ, modificată prin O.G. nr 85/2000. Astfel, odată cu apariția Ordonanței de Urgență 119/1999 de organizare și exercitare a auditului „ca un nou mod de abordare a controlului respectiv de validare sau invalidare a tehnicilor și procedeelor de control a fost rezuit și controlul financiar preventiv, ca o subactivitate a auditului" Aceasta este și dorința legiuitorului de a oferi controlului financiar preventiv, noi dimensiuni și noi responsabilități mai ales în domeniul banului public.

Au apărut următoarele organizări ale controlului financiar preventiv:

controlul financiar preventiv propriu;

controlul financiar preventiv delegat.

Controlul financiar preventiv propriu. Instituțiile publice, societățile comerciale au obligația să organizeze controlul financiar preventiv propriu și evidența angajamentelor în cadrul compartimentului contabil.

Organizarea controlului financiar preventiv propriu revine conducătorilor unităților patrimoniale care au obligația să stabilească proiectele de operațiuni supuse controlului financiar preventiv propriu, documentele justificative și circuitul acestora respectarea dispozițiilor legale. Controlul financiar preventiv propriu se exercită de către conducătorul compartimentului financiar-contabil prin viză de control financiar preventiv propriu.

În funcție de volumul și de complexitatea activității, conducătorul unității patrimoniale poate împuternici și alte persoane din subordinea sa să exercite controlul financiar preventiv propriu, cu precizarea limitelor împuternicirii, persoanelor care, de regulă nu participă la întocmirea și contabilizarea documentelor controlate.

Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv propriu trebuie să aibă pregătirea economică și experiența necesară, să îndeplinească condițiile de cinste și corectitudine. Legal nu pot fi împuternicite să exercite acest control persoanele aflate în curs de urmărire penală, de judecată sau care au fost condamnate chiar dacă au fost grațiate, pentru fapte privitoare la abuz în serviciu, fals, uz de fals, înșelăciune, dare sau luare de mită și alte infracțiuni prin care s-au produs pagube unor persoane fizice sau juridice, dacă în cursul urmăririi penale, al judecății sau după condamnare a intervenit amnistia, cel care a săvârșit vreuna din infacțiunile menționate, nu poate fi împuternicit să exercite controlul financiar preventiv propriu timp de doi ani de la data aplicării amnistiei. Cel căruia i s-a suspendat condiționat executarea pedepsei nu poate fi împuternicit să exercite acest control în cursul termenului de încercare de doi ani de la expirarea acestui termen. Împuternicirea se face pe bază de ordin sau decizie a conducătorului unității patrimoniale. Prin ordin sau decizie se stabilesc concret operațiunile asupra cărora se exercită controlul financiar preventiv, condițiile și perioada în care se desfășoară această activitate.

Se supun aprobării conducătorului unității patrimoniale numai acele operațiuni care respectă întru totul cerințele de legalitate, regularitate și încadrare în limitele angajamentelor aprobate, care poartă viza de control financiar preventiv propriu. Viza de control financiar propriu se exercită prin semnătura persoanelor de drept, competente în acest sens și prin aplicarea de către acestea a sigiliului personal.

În vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de
operațiuni se prezintă însoțite de documentele justificative corespunzătoare,
certificate în privința necesității realității, legalității prin semnătura conducătorilor
compartimentelor de specialitate care inițiază operațiunea respectivă.
Conducătorii acestor compartimente de specialitate răspund pentru necesitate,
realitate, regularitatea și legalitatea operațiunilor ale căror documente
justificative le-au certificat. Obținerea vizei de control financiar preventiv propriu
pe documente care cuprind date nereale sau inexacte nu exonerează de răspundere
șefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit.

Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund solidar pentru legalitatea, pentru regularitatea și pentru încadrarea în limitele angajamentelor financiare aprobate în privința operațiunilor pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu. În cazul în care persoanele desemnate să exercite controlul financiar preventiv, constată că operațiile prezentate la control sunt nelegale sau neeficiente, iar conducătorul unității dispune pe propria răspundere, efectuarea lor, șeful compartimentului financiar-contabil informează în scris atât Consiliul de Administrație cât și Direcția economică din cadrul organului ierarhic superior care dispun de măsurile necesare în raport de competențele legale.

Documentele referitoare la operațiile-supuse controlului financiar preventiv propriu, care nu au fost vizate, nu se înregistrează în contabilitate. Pentru aceste documente se ține o evidență separată.

Decizia de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv propriu cuprinde:

persoanele cu drept de exercitare a controlului;

șefii compartimentelor de specialitate care vizează documentele ce se prezintă în vederea executării controlului:

termenele de acordare a vizei;

specimenele de semnături ale persoanelor ce exercită controlul financiar preventiv.

Decizia se prezintă fiecărei persoane cu sarcini de acordare a vizei de control financiar preventiv propriu, șefilor compartimentelor de specialitate și celor în care se efectuează operațiile supuse controlului financiar preventiv propriu.

Pe linia organizării și exercitării controlului financiar-preventiv propriu, normele legale stabilesc fapte care constituie contravenție și generează răspunderea contravențională, și anume:

neemiterea în termen a actelor administrative privind modul de organizare și exercitare a controlului;

atribuirea exercitării controlului financiar preventiv propiu unei persoane fără să se fi obținut, în prealabil, de la organele de poliție relații scrise cu privire la antecedentele penale ale acesteia sau ale cărei antecedente penale duc la interzicerea împuternicirii și exercitării controlului;

întocmirea și prezentarea pentru controlul financiar preventiv propriu a unor documente în care sunt consemnate operații fără bază legală sau cu date nereale;

vizarea pentru controlul financiar preventiv propriu a documentelor care conțin operații prin care se încalcă reglementările în vigoare;

refuzul nejustificat al vizei pentru operații legale;

înregistrarea în contabilitate a documentelor privind operațiile care sunt supuse controlului financiar preventiv propriu, fără ca acestea să poarte viza de control a persoanelor de drept și aprobarea organelor competente;

nesesizarea organelor competente de către conducătorul cu atribuții financiar-contabile a cazurilor de refuz de viză de control financiar preventiv propriu.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face de către:

organele de control financiar;

organele de control financiar intern de gestiune ale unităților la care se organizează și se exercită controlul financiar propriu;

conducătorul compartimentului financiar-contabil, dar numai pentru contravențiile constând în întocmirea și prezentarea la controlul financiar preventiv propriu a unor documente în care sunt consemnate operații fără bază legală sau cu date nereale, precum și în cazul înregistrării în contabilitate a documentelor primare privind operațiile care sunt supuse controlului financiar preventiv propriu, fără ca acestea să poarte viza de control a persoanelor în drept și aprobarea organelor competente.

Controlul financiar preventiv delegat. Prin apariția H.G. 18/2001 practic controlul financiar preventiv exercitat de către Curtea de Conturi și-a încetat funcționalitatea.

Controlul financiar preventiv delegat se organizează și se exercită de către Ministerul Finanțelor Publice prin controlorii delegați (conform H.G. 18/2001), secția de control financiar preventiv din cadrul Curții de Conturi desființându-se. Ministerul Finanțelor Publice numește pentru fiecare instituție publică (la cerere) în care se exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special unui sau mai mulți controlori delegați în funcție de volumul și de complexitatea activității instituției publice respective. De asemenea, ministrul finanțelor numește unul sau mai mulți controlori delegați pentru operațiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului, pentru operațiuni privind datoria publică și pentru alte operațiuni specifice Ministerului Finanțelor Publice. Numirea controlorilor delegați se face prin ordin al ministrului finanțelor.

Prin norme metodologice aprobate de ministrul finanțelor se stabilesc:

tipurile de operațiuni ale ordonatorilor principali de credite ale căror proiecte se supun controlului financiar preventiv delegat;

limitele valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv delegat;

documentele justificative care trebuie să însoțească diferitele tipuri de operațiuni;

modul în care trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru fiecare tip de oprațiune; tipurile de operațiuni ce se supun controlului și după caz, limitele valorice corespunzătoare acestora pot diferi de la o instituție publică la alta.

Controlorii delegați exercită control financiar preventiv delegat asupra proiectelor de operațiuni vizate în prealabil de către controlul financiar preventiv propriu al instituției publice. El își desfășoară activitatea la sediul instituțiilor publice la care au fost numiți. Instituțiile publice asigură controlului -controlorilor delegați spațiul de lucru și dotarea necesară, precum și cooperarea personalului propriu, îndeosebi a celui din compartimentul financiar-contabil pentru îndeplinirea în bune condiții a atribuțiilor de control. În cazul absenței temporare de la post a unui controlor delegat, ministrul finanțelor publice numește un alt controlor delegat care să îndeplinească atribuțiile celui dintâi pe durata absenței acestuia.

Operațiunile care fac obiectul controlului financiar preventiv delegat se supun aprobării ordonatorului principal de credite numai însoțite de viza de control financiar preventiv delegat. Viza se acordă sau se refuză în scris, pe un formular tipizat și trebuie să poarte semnătura și sigiliul personal al controlorului delegat competent. Înainte de a emite un refuz de viză, controlorul delegat are obligația să informeze în scris în legătură cu intenția sa pe ordonatorul de credite precizând motivul refuzului. Dacă ordonatorul principal de credite prezintă în scris argumente în favoarea efectuării operațiunii pentru care se intenționează refuzul vizei, se solicită opinia neutră asupra cazului formulată de o echipă de trei controlori delegați de la instituții publice diferite de cea în cauză, echipa fiind constituită ad-hoc prin grija controlorului financiar-șef. Opinia neutră se motivează și se formulează în scris și are un rol consultativ, soluția finală fiind în competența exclusivă a controlorului delegat competent potrivit principiului exercitării în mod independent a atribuțiilor de control financiar preventiv delegat.

Controlul financiar preventiv delegat se efectuează în termenul cel mai scurt, permis de durata efectivă a verificărilor necesare, astfel încât să nu afecteze desfășurarea în bune condiții și în termen a operațiunii al cărei proiect se supune controlului financiar preventiv delegat. Perioada maximă, pentru acordarea sau după caz, pentru refuzul vizei de control financiar preventiv delegat este de trei zile lucătoare de la prezentarea proiectului unei operațiuni, însoțit de toate documentele justificative. In cazuri excepționale, controlorul delegat are dreptul să prelungească perioada aceasta cu maxim 5 zile lucrătoare, pe baza unui referat de justificare pe care are obligația să-1 transmită de îndată spre infomare controlorului financiar-șef și ordonatorulul principal de credite.

Controlorul delegat este funcționar public, angajat al Ministerului Finanțelor Publice. Numărul de posturi de controlor delegat se stabilește de către ministrul finanțelor, în funcție de necesități, în limita numărului total de posturi și a bugetului anual aprobat.

Pot fi încadrate în funcția de controlor delegat numai persoanele care au studii superioare economice sau juridice și o vechime efectivă în domeniul finanțelor publice de minim șapte ani. Candidații pentru funcția de controlor delegat trebuie să prezinte cazier judiciar, informații și recomandări din care să rezulte că au profil moral și profesional corespunzător acestei funcții. Controlorii delegați nu pot fi soți, rude sau afini până la gradul al patrulea, inclusiv cu ordonatorul de credite pe lângă care sunt numiți. Controlorilor delegați le sunt interzise exercitarea, directă sau prin persoane interpuse, a activităților de comerț, precum și participarea la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale sau civile. Ei nu pot exercita funcția de expert judiciar sau arbitru desemnat de părți într-un arbitraj. Funcția de controlor delegat este incompatibilă cu oricare altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. De asemenea se interzice controlorilor delegați să facă parte din partidele politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic. Controlorii delegați care se găsesec în situațiile de mai sus au obligația să informeze de îndată în scris ministrului finanțelor și controlorului financiar-șef.

Atribuțiile controlorului delegat sunt în principal următoarele:

exercitarea controlului financiar preventiv delegat asupra proiectelor de operațiuni ale ordonatorului principal de credite în conformitate cu ordinul de numire și cu normele metodologice;

supravegherea organizării, ținerii, actualizării și raportării evidenței angajamentelor;

informarea directă a ministrului finațelor, prin rapoarte lunare, cu privire la situația curentă a angajamentelor efectuate la vizele acordate și situațiile de refuz de viză, câte o copie de pe raportul respectiv se transmite întotdeauna controlorului financiar șef și ordonatorului principal de credite pe lângă care este numit;

elaborarea de propuneri și proiecte privind perfecționarea controlului financiar preventiv;

participarea la activitățile corpului controlorilor delegați;

formularea de avize cu caracter consultativ, la solicitarea ordonatorului de credite pe lângă care este numit sau la cererea ministrului finațelor publice, precum și din ințiativă proprie, în privința conformității, economicității, eficacității sau eficienței unor operațiuni ori proiecte de acte normative;

g) îndeplinirea altor atribuții stabilite prin ordin al ministrului finanțelor.
Controlorul delegat nu se pronunță asupra oportunității ce fac obiectul

controlului financiar preventiv delegat și este obligat să-și exercite atribuțiile cu bună credință și cu deplină responsabilitate. Pentru actele sale, întreprinse cu bună credință în exercițiul atribuțiilor sale și în limita acestora, controlul delegat nu poate fi sancționat sau trecut în altă funcție. Controlorul delegat își exercită atribuțiile în mod independent. Ei raportează în mod direct ministrului finanțelor și nu i se poate impune pe nici o cale, acordarea sau refuzul vizei de control financiar preventiv delegat. De asemenea, controlorul delegat este obligat să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu și confidențialitatea în legătură cu faptele sale, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției.

Evaluarea activității controlorului delegat se face anual prin calificative, pe baza informațiilor cuprinse în rapoartele anuale privind activitatea controlorilor delegați, rapoartele auditului intern și rapoartele Curții de Conturi. Calificativele anuale primite de fiecare controlor delegat să păstreze pe toată durata exercitării de către acesta a atribuțiilor funcției. Ministrul finanțelor demite de îndată controlorul delegat care a înregistrat un calificativ „insuficient", sau de trei ori consecutiv calificativul „satisfăcător". În funcție de performanțele profesionale atestate de calificativele înregistrate în baza evaluărilor anuale și de vechimea în funcție, controlorii delegați se încadrează în gradele profesionale I, II. III. Cerințele minime și condițiile promovării de la un grad profesional la altul se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor.

Referitor la corpul controlorilor delegați putem spune că acesta se organizează ca un compartiment distinct în structura Ministerului Finanțelor Publice și cuprinde ansamblul controlorilor delegați. Corpul controlorilor delegați asigură în principal:

aplicarea și dezvoltarea principiilor și practicilor avansate de bună conduită financiară;

elaborarea și schimburile profesionale între controlori;

c) colaborarea și schimburile profesionale cu alte structuri de profil interne, externe și internaționale.

Corpul controlorilor delegați este condus de controlorul financiar-șef care are doi adjuncți. Tot în structura Ministerului Finațelor Publice și în subordinea controlorului financiar șef funcționează și un compartiment al cărui personal nu este constituit din controlori delegați și ale cărui atribuții se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor. Controlorul financiar-șef și adjuncții săi sunt numiți prin Hotărâre a Guvernului pentru un mandat de șase ani pe baza propunerii nominale făcute de către ministerul finanțelor în urma intervievării, a șase candidați desemnați din rândul controlorilor delegați de către corpul controlorilor delegați, în ședință plenară, cu majoritate simplă. La data ședinței plenare de desemnare a celor șase candidați este obligatoriu ca numărul controlorilor delegați încadrați efectiv și efectivi prezenți la ședință să fie cel puțin jumătate din numărul de posturi de controlor delegat. Aceeași persoană nu poate îndeplini mai mult de un mandat în funcția de controlor financiar-șef, de asemenea, aceași persoană nu poate îndeplini mai mult de un mandat în funcția de controlor-șef adjunct.

Controlorul financiar-șef îndeplinește în principal, următoarele atribuții:

susține în fața ministrului finanțelor publice, a Guvernului și a altor autorități soluțiile date în exerctitarea atribuțiilor sale de către oricare din controlorii delegați;

organizează sistemul informațional și urmărește realizarea în mod efectiv și în timp util a schimbului de informații între controlorii delegați;

organizează și urmărește colectarea, prelucrarea și înregistrarea statistică a informațiilor privind activitatea de control financiar preventiv și efectuează evaluarea acestora;

asigură îndrumarea metodologică în domeniul controlului financiar preventiv;

prezintă Guvernului rapoarte privind activitatea controlorilor delegați care trebuie să cuprindă o analiză a modului de soluționare a refuzului de viză de control financiar preventiv-delegat, precum și propunerii îmbunătățirii
legislației financiare;

evaluează activitatea fiecărui delegat și propune ministrului finanțelor acordarea aprecierilor anuale;

prezintă ministrului finanțelor publice, trimestrial, rapoarte privind activitatea controlorilor delegați, situația intențiilor și refuzurilor de viză precum și aspectele importante privind utilizarea fondurilor publice;

asigură formularea de opinii neutre, potrivit prevederilor art. 13 alin.5 din HG 18/2001;

dispune măsuri pentru aplicarea în activitatea controlorilor delegați a principiilor și practicilor avansate de bună conduită financiară și pentru valorificarea propunerilor și contribuțiilor acestora la dezvoltarea și la perfecționarea de standarde în domeniu;

elaborează raportul național anual privind controlul financiar preventiv, pe care îl prezintă spre dezbatere Guvernului;

alte atribuții, stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Referitor la acordarea vizei de control financiar preventiv delegat, persoana în drept să acorde această viză are dreptul și obligația de a refuza viza în toate cazurile în care, în urma verificărilor, apreciează că proiectul de operațiuni care face obiectul controlului financiar preventiv nu îndeplinește condițiile de legalitate, regularitate și încadrare în limita angajamentelor bugetare pentru acordarea vizei. Refuzul de viză trebuie să fie în toate cazurile motivat în scris și de asemenea trebuie să se țină o evidență a proiectelor de operațiuni refuzate la viza de control financiar preventiv delegat. O operațiune pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv delegat se poate efectua numai dacă este autorizat prin Hotărâre a Guvernului, la propunerea instituției publice din cadrul administrației publice centrale în care se exercită funcția de ordonator principal de credite.

Buna funcționare a controlului financiar preventiv este condiționată de mai mulți factori, printre care: organizarea rațională, stabilirea obiectivelor și a sarcinilor care îi revin; delimitarea atribuțiilor și a câmpului său de acțiune pentru evitarea suprapunerilor cu celelalte forme de control; coordonarea sarcinilor care revin organelor de control financiar preventiv cu sarcinile stabilite pentru celelalte categorii de organe în vederea conjugării acțiunilor și efortului lor, pe linia gospodăririi judicioase a fondurilor, apărării integrității mijloacelor de producție și creșterii activității economice pe toate treptele ierarhice.

3.2. ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV LA O SOCIETATE BANCARĂ

Controlul financiar preventiv se organizează de către conducătorul societății bancare-președinte sau de către directorul unei sucursale în baza prerogativelor conferite acestuia de către președinte.

Controlul financiar preventiv se exercită de șeful compartimentului financiar-contabil. În funcție de volumul operațiilor ce se supun controlului financiar preventiv, conducătorul unității bancare, la propunerea contabilului șef poate împuternici și alte persoane din compartimentul financiar-contabil care să exercite controlul financiar preventiv, dar care de regulă, nu participă la întocmirea și contabilizarea documentelor controlate. Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv trebuie să aibă pregătire economică și experiența necesară, să îndeplinească condițiile de cinste și corectitudine. Legal nu pot fi împuternicite să exercite controlul financiar preventiv persoanele aflate în curs de urmărire penată, de judecată sau care au fost condamnate chiar dacă au fost grațiate, pentru fapte privitoare la abuz în serviciu, fals, uz de fals, înșelăciune, dare sau luare de mită și alte infracțiuni prin care s-au produs daune patrimoniului persoanelor fizice sau juridice. Dacă în cursul urmăririi penale, al judecății sau după condamnare a intervenit amnistia, cel care a săvârșit vreuna din infracțiunile menționate, nu poate fi împuternicit să exercite controlul financiar preventiv timp de doi ani. Împuternicirea se face pe bază de decizie a conducătorului unității bancare. Prin decizie se stabilesc concret operațiunile asupra cărora se exercită controlul financiar preventiv condițiile și perioada în care își desfășoară această activitate.

Exercitarea controlului financiar preventiv se face pe bază de documente însoțite de acte justificative. Documentele se prezintă la controlul financiar preventiv semnate de șeful compartimentului de specialitate în care s-au întocmit și care răspund de necesitatea, realitatea, exactitatea datelor și legalitatea operațiilor consemnate în aceasta. Obținerea vizei de control financiar preventiv pe documente care se dovedesc ulterior nelegale, nu exonerează de răspundere pe șefii compartimentelor de specialitate care le-au întocmit. În cazul în care persoanele desemnate să exercite controlul financiar preventiv, constată că operațiile prezentate la control sunt nelegale sau neeficiente, iar conducătorul unității dispune pe propria răspundere efectuarea lor, șeful compartimentului financiar-contabil informează în scris atât Consiliul de administrație cât și Direcția economică, din centrala băncii care dispun măsurile necesare în raport de competențele legale.

Pentru bunul mers al activității de control, conducătorul compartimentului financiar contabil este obligat să îndrume și să verifice activitatea salariaților cu atribuții de control financiar preventiv, să pună la dispoziția accestora legislația necesară și să ia măsuri pentru instruirea și ridicarea nivelului lor profesional, în așa fel încât să fie asigurată exercitarea unui control competent operativ și eficient.

Documentele referitoare la operații supuse controlului financiar preventiv și care nu au fost vizate nu se înregistrează în contabilitate. Pentru aceste documente se ține o evidență separată. Tot evidență separată se întocmește și pentru controlul financiar peventiv din dispoziția conducătorului unității.

Decizia de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv cuprinde:

– persoanele cu drept de exercitare a controlului financiar preventiv;

șefii compartimentelor de specialitate care certifică documentele ce se prezintă în vederea executării controlului financiar preventiv;

obiectivele, operațiunile și documentele supuse controlului financiar preventiv;

termenele de acordare a vizei de control financiar preventiv de către persoanele împuternicite;

– specimenele de semnături ale persoanelor împuternicite să exercite control financiar preventiv.

Decizia se prezintă fiecărei persoane cu sarcini de acordare a vizei de control financiar preventiv, șefilor compartimentelor de specialitate și celor care efectuează operațiile sau înregistrează documentele în care sunt consemnate operațiile supuse controlului financiar preventiv.

În legătură cu activitatea de control financiar preventiv normele legale în vigoare prevăd o serie de obligații și răspunderi. Astfel, persoanele care exercită acest control răspund pentru legalitatea și eficiența operațiilor cuprinse în documentele permanenete de compartimentele de specialitate.

Pe linia organizării și exercitării controlului financiar preventiv, normele legale stabilesc fapte care constituie contravenție și generează răspunderea contravențională. În această categorie de fapte se cuprind:

neemiterea în termen a actelor administrative privind modul de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv;

atribuirea, exercitării controlului financiar preventiv unei persoane fără a se fi obținut în prealabil de la organele de poliție relații scrise cu privire la antecedentele penale ale acesteia sau ale cărei antecedente penale duc la interzicerea împuternicirii și exercitării controlului financiar preventiv;

întocmirea și prezentarea controlului financiar preventiv a unor documente în care sunt consemnate operații fără bază legală sau date nereale;

vizarea pentru controlul financiar preventiv a documentelor care conțin operații prin care se încalcă reglementările în vigoare;

refuzul nejustificat al vizei de control financiar preventiv pentru operații legale;

înregistrarea în contabilitate a documentelor privind operațiile care sunt supuse controlului financiar preventiv, fără ca acesta să poarte viza de control a persoanelor în drept și aprobarea organelor competente;

nesesizarea organelor competente de către conducătorul cu atribuții financiar-contabile a cazurilor de refuz de viză de control financiar preventiv.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele de control financiar de stat și organele de control financiar de gestiune al unităților la care se organizează și se exercită controlul financiar propriu. Pentru contravențiile constând în întocmirea și prezentarea la controlul financiar preventiv a unor documente în care sunt consemnate operații fără bază legală sau date nereale. precum și la înregistrarea în contabilitate a documentelor primare, privind operațiile care sunt supuse controlului financiar preventiv, fără ca acestea să poarte viza de control a persoanelor în drept și aprobarea organelor competente, sancțiunea se poate aplica și de conducătorul compartimentului cu atribuții financiar contabile.

În conformitate cu normele unitare de structură în organizarea structurală a societății bancare controlul financiar preventiv se regăsește la nivelul compartimentului financiar-contabil sau la unele din compartimentele structurale ale acestuia: contabilitate sau financiar cu extindere la nivelul compartimentelor specializate care întocmesc sau care participă la întocmirea documentelor pentru operațiile ce se supun controlului financiar preventiv, după cum se poate observa din tabelul 3.2.1. și tabelul 3.2.2.

Tabelul 3.2.1. Locul controlului financiar preventiv la centrala unei banci

Tabelul 3.2.2. Locul controlului financiar preventiv la o sucursală bancară

3.3. 0BIECTIVELE CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV

În sfera de exercitare a controlului financiar preventiv sunt cuprinse, în condițiile legii, toate operațiile din care derivă, prin care se sting, sau se modifică drepturi sau obligații patrimoniale ale unității bancare față de o altă unitate patrimonială sau persoană fizică, precum și unele operațiuni specifice efectuate de către bancă.

Operațiile privind mișcarea valorilor materiale în cadrul unităților bancare, neafectând patrimoniul acesteia nu sunt cuprinse în sfera controlului, financiar preventiv.

Controlul financiar preventiv, ca formă a controlului financiar propriu urmărește să preîntâmpine încălcarea dispozițiilor legale în vigoare și producerea de pagube și se exercită asupra documentelor în care se consemnează operațiile ce se referă la drepturile și obligațiile patrimoniale ale unității, în faza de angajare și plată, în raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.

Astfel, se supun controlului financiar preventiv operații cum sunt:

încheierea contractelor și comenzilor interne pentru aprovizionare și desfacere, precum și a contractelor de executări de lucrări și prestări servicii;

încasările în lei și valută reprezentând contravaloarea bunurilor valorificate, serviciilor prestate și lucrărilor executate și altor drepturi ale unității față de persoane fizice sau juridice;

plăți în lei și valută privind aprovizionarea tehnico-materială, executare de lucrări și prestări servicii, alte sume datorate persoanelor fizice sau juridice;

plata sumelor pentru munca prestată și altor drepturi cuvenite persoanelor încadrate în muncă;

trecerea pe seama cheltuielilor financiare, ori pe seama unor fonduri potrivit dispozițiilor legale, a pierderilor, a daunelor produse de calamități ori daune aduse agenților economici care s-au produs cu vinovăție;

mișcarea fondurilor fixe între Băncile Națioanle, Comerciale;

gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor, subunităților sau unităților componente;

h) operații privind creditarea societăților bancare și relațiile Băncii Naționale a României cu organismele financiare internaționale;

i) dispoziții sau norme elaborate pentru unitățile teritoriale ale băncii prin care se angajează efectuarea de cheltuieli:

j) deschiderea de credite bugetare, repartizările de credite bugetare la instituțiile în subordine și alimentările cu sume din alocațiile bugetare, pentru finanțarea cheltuielilor de capital;

k) virările de credite bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli, etc.

În funcție de necesități, operațiile menționate se adaptează și completează de către conducerea unității bancare, în funcție de specificul activității și a structurii ei organizatorice. Deci, operațiile, documentele și circuitul acestora, se stabilesc de conducerile ministerelor, departamentelor, altor organe centrale de stat, regiilor autonome și organelor locale în funcție de specificul activității.

Obiectivele analitice ale controlului financiar preventiv în administrația centrală și unitățile teritoriale ale Băncii Naționale a României pot fi și altele decât cele prevăzute: anexa 1.

3.4 EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV

Controlul financiar preventiv se exercită pe baza normelor metodologice elaborate de conducerea societății bancare care cuprind operațiile și documentele ce se supun controlului financiar preventiv, precum și atribuțiile ce revin conducătorilor compartimentelor de specialitate în care au loc operațiile și celor împuterniciți să execute acest control. Controlul financiar preventiv se exercită de către conducătorul compartimentului financiar-contabil și de angajații desemnați din subordinea sa, legal împuterniciți. Împuternicirea angajaților cu exercitarea controlului financiar preventiv este indicat să se dea unui număr restrâns de salariați, cu pregătire și experiență profesională corespunzătoare și numai în cazul când controlul nu poate fi exercitat direct de conducătorul compartimentului financiar-contabil sau înlocuitorul său de drept, datorită volumului mare de operații, existenței unor subunități dispersate teritorial.

Angajații împuterniciți au obligația, în cadrul atribuțiilor de serviciu, să comunice conducătorului compartimentului financiar contabil deficiențele constatate în întocmirea și perzentarea documentelor la control de către compartimentele de resort din unitate (cereri exagerate de materiale, calcule eronate, practicarea unor prețuri nelegale, etc), la rândul său, conducătorul compartimentului financiar-contabil are obligația să informeze conducerea unității bancare despre aceste aspecte. Pentru unele operații economice, împuternicirea este interzisă de dispozițiile legale în vigoare, în cazul cărora controlul financiar preventiv se exercită exclusiv de către conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de înlocuitorul de drept al acestuia. Pentru unele operații economice, împuternicirea este interzisă de dispozițiile legale în vigoare. În cazul cărora controlul financiar preventiv se exercită exclusiv de către conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de către înlocuitorul său de drept.

Potrivit normelor în vigoare, semnarea unor documente de conducătorul compartimentului financiar-contabil, în virtutea funcției ce deține (ordine de plată, cecuri, facturi, etc), atestă că s-a exercitat și controlul financiar preventiv, dacă acest control n-a fost încredințat altor angajați. În ipoteza de pe urmă, documentele în cauză se vizează mai întâi de angajații respectivi pentru viza de compartiment și numai după aceea se prezintă spre a fi semnate de conducătorul compartimentului financiar-contabil pentru viza de control financiar preventiv.

Ținând seama de succesiunea logică a lucrărilor, documentele privitoare la operațiile supuse controlului financiar preventiv se semnează mai întâi de șeful compartimentului în care are loc operațiunea sau de înlocuitorul său, care confirmă prin semnătura dată în cadrul atribuțiilor lor de serviciu legalitatea, necesitatea, economicitatea și realitatea operațiilor respective. Documentele privind trecerea la cheltuieli sau la pierderi a daunelor aduse unității bancare pentru care, potrivit legii, nu se iau măsuri de stabilire a răspunderii materiale, contractele și alte documente care, conform dispozițiilor legale, trebuie avizate de oficiul juridic, se supun controlului financiar preventiv împreună cu avizul acestui oficiu.

În continuare, angajații care exercită controlul financiar preventiv urmăresc, în cadrul atribuțiilor lor de serviciu, dacă operațiile supuse acestui control se încadrează în dispozițiile legale. De asemenea, au dreptul să exercite control financiar preventiv și asupra economicității și realității operațiunilor. În acest scop, el trebuie să se documenteze temeinic asupra operațiilor în cauză, informându-se în cazul compartimentelor operative și deplasându-se chiar la fața locului pentru stabilirea situației reale respectând cu strictețe atribuțiile transmise și menționate în „lista comună" coloana 6. din anexa 1.

În conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, operațiile supuse controlului financiar preventiv nu pot fi executate sau înregistrate de către contabili, gestionari sau oricare alți angajați, dacă documentele respective nu poartă viza de control financiar preventiv și nu au aprobarea organelor competente. Nerespectarea acestor prevederi contravine normelor legale privind disciplina financiară și se sancționează ca atare. Numele și specimenele de semnături ale angajaților care acordă viza de control financiar preventiv trebuie comunicate salariaților care execută sau înregistrează operațiile respective. Operațiile privind mișcarea valorilor materiale în cazul unei instituții, neafectând patrimoniul acesteia nu sunt supuse controlului financiar preventiv. Ele se efectuează pe propria răspundere a șefilor compartimentelor în care are loc operațiunea sau a înlocuitorilor acestora, care prin semnarea documentelor aferente confirmă legalitatea, realitatea, necesitatea și economicitatea lor. Conducătorii compartimentelor finaciar-contabile au dreptul să verifice, de la caz la caz și operațiile efectuate în condițiile de mai sus.

În vederea realizării scopului principal al controlului financiar preventiv, care constă în preîntâmpinarea păgubirii avutului bancar și al încălcării disciplinei financiare, angajații împuterniciți cu exercitarea acestui control alții decât șeful compartimentului fmanciar-contabil au obligația să refuze motivat, în scris, vizarea documentelor, dacă operațiile sunt nelegale sau dacă constată că sunt neeconomicoase și nereale. In cazul când șefii compartimentelor de resort sau înlocuitorii lor nu sunt de acord cu refuzul dat de împuterniciții cu exercitarea controlului financiar preventiv pot sesiza pe conducătorul compartimentului fmanciar-contabil, care, după caz, semnează documentul sau menține refuzul. Pentru o documentare mai temeinică, refuzul de viză trebuie să se dea, când este necesar, după consultarea oficiului juridic. În ipoteza în care conducătorul compartimentului finaciar-contabil refuză viza de control financiar preventiv, operația mai poate fi executată numai pe baza hotărârii organului de conducere colectivă. În situații urgente, chiar conducătorul unității bancare poate dispune în scris, pe propria răspundere, efectuarea operației în cauză.

Pentru a se putea urmări modul de aplicare a dispozițiilor legale privitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, conducătorul compartimentului finaciar-contabil trebuie să țină evidența refuzurilor de viză și a modului de soluționare a lor. De asemenea, dacă în unitate funcționează un compartiment de control financiar intern, conducătorul compartimentului financiar-contabil este necesar să conlucreze cu acesta, în vederea asigurării unei eficiențe sporite a activității de administrare a patrimoniului, de prevenire și descoperire a abaterilor de la lege.

3.5 CONDIȚII ȘI CRITERII DE SELECȚIONARE Șl PROMOVARE A PERSOANELOR CARE EXERCITĂ CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV

Sarcinile deosebite ce se pun în fața controlului financiar preventiv în etapa actuală, drepturile și încadrarea tot mai mare ce se atribuie organelor de control, complexitatea și diversiatatea continuă a activității economico-financiare, toate acestea determină ca încadrarea și promovarea personalului pentru exercitarea controlului financiar preventiv să se realizeze pe baza unor condiții și criterii bine precizate, care să asigure o selecționare riguroasă a aparatului.

Pornind de la restricțiile prevăzute de lege privind încadrarea personalului pentru ocuparea și exercitarea funcțiilor de control financiar preventiv, trebuie să se țină seama de condițiile cu caracter general ce se cer a fi îndeplinite, cum ar fi pregătirea politico-ideologică și profesională, vechimea în specialitate, activitatea profesională exterioară, comportarea în societate, rezultatele verificării cunoștințelor profesionale și altele așa cum prevede legea.

Ceea ce este important în procesul încadrării personalului o constituie cunoașterea calităților personale, raportate la cele specifice muncii de control financiar preventiv. Dintre câteva calități specifice muncii de control financiar preventiv pe care trebuie să le îndeplinească cei ce solicită o astfel de muncă s-ar putea aminti: principialitate, obiectivitate și imparțialitate în relațiile cu alte persoane; receptivitate față de nou, putere de judecată în aprecierea situațiilor de fapt; bun organizator al muncii proprii; capacitate de analiză și previziune a fenomenelor economico-financiare, răbdare, tenacitate și pasiune în activitatea profesională; inițiativă și disciplină în muncă, conștiinciozitate și perseverență în îndeplinirea sarcinilor; exigență și fermitate, aplicarea legilor și păstrarea secretului de stat; memorie și imaginație, tact și discreție.

Modalitățile practice pentru verificarea îndeplinirii condițiilor cu caracter general și a calităților personale specifice muncii de control financiar preventiv se pot realiza cu ocazia examenelor și concursurilor organizate potrivit legii, prin organizarea de teste și alte forme de verificare a cunoștințelor și aptitudinilor.

Apreciem că unele metode moderne utilizate în selecția personalului, de exemplu, testele psihologice, atât cele referitoare la verificarea cunoștințelor, a inteligenței, cât și testele de personalitate, mijloace care asigură în bună măsură un grad mare de obiectivitate pot fi avute în vedere și atunci când vorbim de personalul pentru control financiar preventiv. Pentru a se putea determina cu mai multă obiectivitate calitățile personale specifice muncii de control financiar preventiv, se poate utiliza o fișă cu ajutorul căreia diferitele cerințe ale calităților personale sunt dozate în raport de importanță.

O altă metodă ar fi aceea a discuțiilor în grup, care sondează, se pare cel mai bine, comportamentele psihologice ale celor în cauză. Punerea în discuția candidaților a unei probleme specifice activității de control financiar preventiv va dezvălui reacțiile diferite a celor prezenți, putându-se astfel trage concluziile dorite de cel care coordonează discuțiile. In acest cadru pot fi puse în discuție probleme și aspecte legate de organizarea unei acțiuni de control, a unor măsuri ce trebuie luate pe baza unor constatări, a unor inițiative în munca de control, a unor riscuri ce pot apărea în activitatea practică și altele.

Experiența a dovedit că în raport de situație, de numărul și pregătirea candidaților, se pot utiliza în procesul de selecție una sau mai multe metode sau chiar un ansamblu de investigații, pornind de la aprecierea importanței momentului cheie, care este selecția, atăt pentru unitate, căt și pentru individ în parte. Dealtfel, de modul cum va fi pregătită și efectuată în viitor selecția personalului pentru controlul financiar preventiv, atât la intrarea în profesiune cât și pe parcurs, vor depinde buna funcționare a acestei instituții și mai ales, eficiența acțiunilor sale.

Tabelul 3.5.2 Psihograma unui organ de control financiar preventiv

3.6 METODOLOGIA ACORDĂRII VIZEI DE COTROL FINANCIAR PREVENTIV

Controlul financiar preventiv asupra documentelor privind operațiuni din care se nasc sau derivă drepturi și obligațiuni patrimoniale, precum și cele privind stingerea sau lichidarea unor drepturi și obligațiuni se relizează în două etape:

atestarea sau certificarea șefului compartimentului de specialitate în care se execută operațiunea care, prin semnarea documentului, își asumă răspunderea asupra realității, legalității, necesității, oportunității și economicității; (viza de compartiment).

viza de control financiar preventiv dată de șeful compartimentului cu atribuții financiar-contabile sau de către persoanele împuternicite.

La fiecare operațiune supusă controlului financiar preventiv se face o verificare și analiză completă pentru a se constata respectarea cumulativă a celor cinci condiții:

1 2 3 4 5

Legalitate. Necesitate Oportunitate. Realitate Economicitate

Prin verificarea legalității unei operații economico-financiare controlul financiar preventiv urmărește:

operațiunea sau acțiunea înscrisă în document abia la baza unui act normativ ( lege, hotărâre de guvern, ordonanța, ordin, norme, etc) și care prevede, de principiu efectuarea acesteia;

nivelul valoric la care urmeză a se realiza și, uneori și cel cantitativ este cel prevăzut în actele normative. Uneori, actul normativ stabilește limitele minime și maxime între care se poate realiza o acțiune. În această situație controlului financiar preventiv îi revine sarcina de a verifica încadrarea mărimii valorice a operației între limitele preconizate de actul normativ;

respectarea condițiilor (principiilor) prevăzute în mod expres de actul normativ, fie pentru a se produce operația sau acțiunea însăși în documentul prezentat la viza de control financiar preventiv, fie pentru a se produce la nivelul cantitativ și valoric preconizat prin document;

utilizarea formelor, mijloacelor și căilor legale de realizare a operației sau acțiunii înscrisă în document;

respectarea termenului (momentului) legal în care urmează a se produce o anumită operație sau acțiune patrimonială;

existența unor prevederi de plan care constituie baza legală a declanșării operației sau acțiunii, care stabilesc nivelul la care urmeză a se produce o anumită operație sau acțiune patrimonială;

existența unei decizii sau hotărâri a conducerii unității bancare sau a organului ierarhic superior, prin care se dispune, în limitele competențelor legale, efectuarea unei operații sau acțiuni prin care se angajează patrimoniul unității:

• solicitarea realizării operației sau acțiunii s-a făcut de către
compartimentul de spacialitate interesat, cu respectarea prevederilor
deciziei de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv;

existența unei documentații tehnico-economice aprobată în condițiile prevăzute de actele normative în vigoare;

prețurile și tarifele utilizate au bază legală.

Verificarea realității sau autenticității operațiilor economice vizează două grupe de obiective: dacă operația, prin însăși natura sa, are legătură cu activitatea unității economice și dacă aceasta (unitatea bancară) dispune de toate condițiile și mijloacele de realizare a operației în mărimea solicitată. Prima grupă de obiective vizează posibilitatea existenței și producerii unei anumite operații, iar a doua grupă permite transformarea posibilității în realitate. În această accepție, verificarea realității operației economice de către controlul financiar preventiv presupune urmărirea următoarelor aspecte:

existenței unei activități reale a unității bancare care impune efectuarea operației respective;

existența unor sarcini de plan reale a căror realizare reclamă efectuarea unei anumite operații economico-financiare;

mărimea operației este strict determinată de mărimea sarcinii de plan aferentă perioadei;

existența mijloacelor materiale, tehnice și financiare necesare realizării operației;

existența cadrului organizatoric adecvat de efectuare a operației;

asigurarea locului de realizare a operației economico-financiare cu forța de muncă corespunzătoare, etc.

În unele cazuri controlul financiar preventiv, în verificarea realității operațiilor economico-financiare completează verificarea documentară, inclusiv pe cea efectuată prin confruntarea cu documentația necesară analizei și acordării vizei cu verificarea faptică, la fața locului, a modului cum sunt asigurate condițiile și mijloacele de realizare a acestora sau cu informații culese de cadrele de specialitate.

Verificarea necesității unei operații economico-financiare urmărește ca efectuarea acesteia să rezulte din nevoile reale de funcționare a unității bancare, nevoi determinate la rândul lor de îndeplinirea unor indicatori planificați sau a unor acțiuni stabilite prin acte normative de organul ierarhic superior. Cu ocazia verificării necesității operațiilor controlului financiar preventiv urmărește dacă:

operația este determinată de o activitate ce urmează a se desfășura în unitatea economică;

nivelul la care este preconizat a se realiza operația solicitată este corelat cu parametrii activității, fie cei stabiliți prin plan, fie cei existenți în momentul respectiv;

operația are caracter de repetabilitate în aceste condiții, persoana care exercită controlul financiar preventiv urmărește ca operația să se desfășoare uniform, la aceeași parametrii de fiecare dată. Dacă operația are caracter întâmplător trebuie analizați atât factorii din interiori, cât și cei din exterior care-i determină necesitatea producerii;

documentele în care sunt înscrise astfel de operații au viza consilierului juridic sau aprobarea conducătorului unității bancare, semnături care întăresc caracterul de necesitate al acestora;

necesitatea efectuării operației să fie determinată de nevoi de funcționare imediate, ale unității bancare. Pentru cazurile în care se solicită prin documentele prezentate la viza de control financiar preventiv, operații care vor fi necesare unității bancare într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, persoana care exercită controlul va analiza motivele devansării și efectele activității economico-financiare a întreprinderii.

Verificarea oportunității operațiilor economico-financiare, de către controlul financiar preventiv are în obiectiv un singur element, momentul sau perioada optimă de înfăptuire a operației. Momentul sau perioada optimă de înfăptuire a unei operații economico-financiare cu caracter patrimonial se corelează cu:

posibilitățile reale materiale, tehnice sau financiare de realizare a acesteia;

momentul sau perioada în care au fost prevăzute a se realiza anumiți indicatori sau sarcini de plan:

gradul maxim de eficiență, posibil de realizat în momentul sau perioada optimă preconizată;

• termenele prevăzute în contractele încheiate cu unitățile beneficiare, etc.
Verificarea economicității operațiilor supuse controlului financiar preventiv

pune în evidență latura calitativă a controlului și urmărește executarea acestora cu cât mai puține mijloace materiale și bănești. Economicitatea operațiilor vizează și asigurarea utilității rezultatelor operației pentru unitatea bancară; reducerea pe cât posibilă a cheltuielilor neeconomicoase, evitarea realizării de stocuri supranormative, etc: evitarea creării de drepturi sau obligații patrimoniale fără posibilitate de onorare și cu consecințe negative asupra situației financiare a unității bancare; respectarea criteriilor de eficiență în orice operație economico-financiară ce urmează a fi întreprinsă de unitățile economice. În cazul unor operații, pentru stabilirea gradului de economicitate a acestora sunt necesare calcule tehnico-economice ale diferitelor variante posibile de realizare.

În urma verificărilor efectuate și a concluziilor desprinse privind îndeplinirea condițiilor de formă și fond de către documentul prezentat, persoana ce exercită acest control acordă viza prin înscrierea pe document a mențiunii “Control financiar preventiv" însoțită de semnătura acesteia și precizarea datei când s-a efctuat controlul.

Acordarea vizei de control financiar preventiv modul în care se finalizează întreaga acțiune, este purtătoarea unor efecte de natură economico-financiară și juridică, după cum urmează:

unitatea bancară intră în raporturi economice și juridice cu alte persoane fizice ori unități patrimoniale;

șefii compartimentelor de specialitate care au prezentat documentele de viză au obligația de a se conforma vizei primite pe documente și, deci, de a efectua operațiile solicitate;

din momentul acordării vizei de control financiar preventiv începe să acționeze răspunderea persoanelor ce au efectuat controlul și au acordat viza pentru îndeplinirea cumulativă de către operațiile economico-financiare a celor cinci condiții. Acesta nu înlătură răspunderea celor ce au întocmit documentul și nici pe cea a șefilor compartimentelor de specialitate ce au atestat (certificat) documentele, când se constată că operațiile pe care le conțin nu sunt legale, reale, oportune și economicoase.

Activitatea de control financiar preventiv se analizează în cadrul Consiliului de administrație al unităților bancare. Cu această ocazie se are în vedere, în principal, în ce măsură controlul financiar preventiv constituie un instrument al conducerii în: luarea deciziilor, cunoașterea și urmărirea permanentă a modului de gospodărire a bunurilor materiale și bănești, identificarea și mobilizarea rezervelor: prevenirea, descoperirea și recuperarea pagubelor materiale, tragerea la răspundere a celor vinovați pentru încălcarea dispozițiilor legale. Totodată, se prezintă cazurile de efectuare a unor operații care nu erau legale, necesare, oportune sau economicoase, reprezentând pierderi în rebuturi, penalități pentru nerespectarea disciplinei contractuale, locații, dobânzi penalizatoare plătite la împrumuturi restante, imobilizări în stocuri supranormative, debitori, pagube materiale produse din vina conducătorilor compartimentelor de specialitate. În urma acestor analize se stabilesc măsuri concrete atât pentru îmbunătățirea controlului financiar preventiv, cât și pentru tragerea la răspundere a celor ce au încălcat normele legale, măsuri care fac posibilă eliminarea neajunsurilor existente și preîntâmpinarea producerii lor în viitor.

3.7. METODOLOGIA SOLUȚIONĂRII REFUZULUI DE VIZĂ DE CONTROL FINANCIAR PREVENTIV

Conducătorul compartimentului cu atribuții financiar-contabile precum și celelalte persoane împuternicite au obligația să nu vizeze pentru controlul financiar preventiv documentele care conțin operațiuni ce nu întrunesc cumulativ condițiile ce constituie obiective ale controlului (legalitate, necesitate. oportunitate, realitate și economicitate). Refuzul vizei se dă motivat, în scris, iar documentul nu se semnează de cel împuternicit cu exercitarea controlului.

Pentru operațiunile refuzate la viză de către împuterniciți sau delegați, conducătorul compartimentului de specialitate are dreptul de a se adresa conducătorului compartimentului cu atribuții financiar-contabile căruia îi revin de drept sarcinile de control financiar preventiv, care în urma analizei poate acorda sau refuza viza de control.

În cazul când conducătorul compartimentului de specialitate susține în continuare efectuarea operațiunilor refuzate la viza de control financiar preventiv, contabilul șef are obligația să sesizeze în scris pe conducătorul unității bancare care urmează să analizeze aceste cazuri. În urma analizei documentului și a refuzului vizei de control financiar preventiv conducătorul unității bancare poate să:

– confirme refuzul vizei de control financiar preventiv, situație în care operațiunea nu va avea loc;

– să dispună în scris, pe proprie răspundere efectuarea operațiunii.

În cazul în care managerul unității bancare a dispus în scris efectuarea unei operațiuni refuzată la viză de către conducătorul compartimentului financiar-contabil se creează un dezacord în ce privește interpretarea conținutului și a condițiilor legale pentru aceea operațiune, situație care trebuie soluționată de către Consiliul de administrație al unității bancare sau comitetul de direcție și să se dispună în termen de cinci zile în urma sesizării în scris a conducătorului compartimentului financiar contabil. Când refuzul se dă în faza de plată documentele se depun la unitatea bancară, ori la compartimentul care execută operația (casierie), semnate de către conducătorul unității bancare și cu mențiunea refuzului de viză. Unitățile bancare care primesc documentele în condițiile arătate, execută operațiunile după efectuarea verificărilor care le revin. De asemenea, documentele pentru operațiuni în numerar se execută de către casierul unității. În același mod se procedează și în situația în care conducătorul unității bancare a încălcat dispoziții sau norme care angajează efectuarea de plăți în lei sau în valuă fără să țină seama refuzului vizei de control financiar preventiv. Refuzul vizei de control financiar preventiv are o serie de consecințe, cum sunt:

operația supusă controlului nu se mai execută, ci separat;

documentele care consemnează operațiuni supuse controlului financiar preventiv refuzate la viză și pentru care nu s-a dat aprobarea efectuării de către organele competente nu se înregistrează în contabilitate;

refuzul vizei pentru efectuarea plății prestațiilor executate de furnizor în baza contractului încheiat și vizat de controlul financiar preventiv, în condițiile în care ulterior din cauza unor evenimente imprevizibile, dar posibile, prestațiile nu mai sunt necesare, nu este operant. Unitatea bancară este datoare să suporte consecințele actelor încheiate cu alte unități, adică să primească pretențiile la care are dreptul și să-și execute obligațiile ce decurg din raportul contractual respectiv.

Documentele care au fost refuzate la viza de control financiar preventiv sau au primit aprobarea organelor competente pentru efectuarea operațiilor înscrise în acestea se evidențiează distinct, astfel:

cele care nu au primit viza de control financiar preventiv și nici aprobarea conducătorului unității bancare, care nu au dat astfel naștere la operațiuni cu caracter patrimonial se păstrează într-o cartotecă distinctă la compartimentul de specialitate care l-a emis;

– documentele care, deși au fost refuzate la viza de control financiar preventiv de persoanele de drept sau împuternicite cu exercitarea acestuia au primit aprobarea efectuării operațiilor pe care le conțineau, se evidențiează în conturi de ordine și evidență până la clarificarea situației lor de către organele competente. Decizia „acestora va determina fie înregistrarea în contabilitate a documentului atunci când este de acord cu hotărârea conducătorului unității bancare, ceea ce echivalează cu acordarea vizei, fie transmiterea documentului la compartimentul care 1-a emis pentru a fi păstrat în cartotecă în situația în care aceste organe competente sunt de acord cu refuzul dat anterior de șeful compartimentului financiar-contabil. În scopul cunoașterii permanente a modului în care desfășoară activitatea de control financiar preventiv și al luării de măsuri pentru a continua îmbunătățirea acesteia contabilul șef asigură precizarea naturii, operațiilor, valorii și modului de soluționare. Cazurile concrete de refuz al vizei de control financiar preventiv al documentelor, modul de soluționare al acestora, cauzele și consecințele economico- financiare, precum și măsurile luate pentru prevenirea lor se analizează în cazul Consiliului de administrație.

– controlul financiar preventiv asigură executarea în condiții de legalitate a operațiilor financiare, fără a deveni o frână în desfășurarea activității. Controlul financiar preventiv nu justifică încălcarea legii, depășirea cheltuielilor, el previne semnarea ilegală a unui act, plata oricărei sume fără justificare legală.

3.8 STABILIREA RĂSPUNDERII, CA MODALITATE DE FINALIZARE A CONTROLULUI FINANCIAR PREVENTIV

La stabilirea răspunderii, ca modalitate de finalizare a controlului financiar preventiv, pot interveni următoarele categorii de răspundere:

A. Răspunderea materială

B. Răspunderea disciplinară

C. Răspunderea contravențională

D. Răspunderea penală

A. Răspunderea materială. Personalul societăților bancare sau al instituțiilor publice răspunde pentru pagubele aduse patrimoniului acestora din vina și în legătură cu munca prestată

Paguba în avutul public sau privat este o pierdere materială, bănească sau financiară suferită de o unitate patrimonială ori cauzată acesteia. Paguba este o modificare negativă în patrimoniul unității bancare, produsă prin diminuarea activului datorită unor sustrageri, degradări, distrugeri, pierderi, risipiri, etc. ale bunurilor, sau prin creșterea pasivului, cauzată de obligarea la penalizări, amenzi sau daune, generate de fapta culpabilă a persoanelor încadrate în muncă. Paguba este: efectivă, reală și nu eventuală, certă și actuală. Paguba este certă atunci când întinderea sa este că este bine stabilită și evaluabilă la o sumă de bani certă. Este actuală când este deja produsă în mod cert sau realizarea sa în viitor este sigură.

În cadrul răspunderii materiale, în raport de existența culpei, paguba cauzată entității poate fi constatată în cel mult 3 ani de la data producerii ei în cazul existenței culpei și cel mult 1 an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de servicii nedatorate, situație în care nu există culpă a persoanei beneficiare. Termenele de constatare a pagubei încep de la data când patrimoniul unității bancare a fost diminuat, fie prin producerea directă a unei pagube, fie prin plata unor sume de bani, predarea unor bunuri sau prestarea unor servicii necuvenite. La stabilirea acestor termene se ia în considerare data la care efectele faptei păgubitoare s-au recuperat în patrimoniul unității bancare și nu în momentul în care a avut loc fapta. Depășirea termenelor de constatare are drept rezultat pierderea dreptului de a obține un titlu executoriu și implicit, recuperarea creanței.

Constatarea este obligația șefilor de compartimente pentru pagubele născute prin plata unor sume necuvenite, prestarea unor servicii sau predarea unor bunuri nedatorate; organelor cu atribuții de control pentru pagubele pricinuite în gestiunile materiale. Constatarea pagubelor are loc, de regulă, prin exercitarea atribuțiilor de către organele de control competente, care au obligația să încheie în scris act constatator (PV, notă de constatare, referat, raport etc). În actul de constatare a pagubei se consemnează exact și complet datele și elementele care să determine cu precizie existența, cuantumul și cauzele acesteia, activitățile culpabile care au generat-o (vinovăția persoanei și defalcarea pe autori în raport de participarea fiecăreia la producerea pagubei). Nu au calitatea de act constatator: bilanțul în care figurează o sumă sau o persoană în poziție debitoare; procesul-verbal încheiat de organele de inspecție bancară la un control ulterior. În cazul când aspectele reținute au caracter limitat și insuficient pentru cunoașterea cu precizie a existenței și cuantumului pagubei; procesul verbal prin care se constată o defecțiune și necesitatea reparației fără a arăta valoarea pagubei. În baza degradărilor de bunuri pentru evaluarea pagubelor se iau în calcul, după caz: cheltuielile de reparare sau recondiționare; diferența dintre prețul bunului respectiv și prețul ce se obține prin valorificare; cheltuielile de reparare sau recondiționare la care se adaugă diferența dintre prețul bunului respectiv și cel al bunului reparat sau condiționat.

Evaluarea pagubelor produse prin fapte care constituie delicte civile sau infracțiuni se face prin adăugarea, la paguba efectivă, evaluată în condițiile răspunderii materiale, a folosului de care a fost lipsită unitatea bancară păgubită. Folosul nerealizat se determină sub următoarele forme:

dobânda legală: când obiect al infracțiunii este o sumă de bani, alta decât un avans spre decontare nejustificat;

penalitățile: când obiectul infracțiunii îl contituie suma de bani provenite din avansuri spre decontare nerestituite sau nejustificate în termen;

profitul nerealizat ca formă a folosului nerealizat se stabilește la nivelul profitului planificat sau pe bază de probe;

câștigul nerealizat: de exemplu, în situația în care, în urma unui accident de circulație, a fost distrus un autovehicul al unității bancare, inculpatul datorează pe lângă valoarea acestuia și contravaloarea folosului nerealizat.

Răspunderea materială prezintă unele trăsături specifice și anume: este proprie persoanelor încadrate în muncă; este, de regulă, limitată numai la paguba efectivă, neincluzând foloasele nerealizate de unitatea bancară; se întemeiază exclusiv pe culpă (vinovăție); este în principiu, individuală; reparația are loc prin echivalent bănesc și nu în natură; presupune o procedură specială; nu poate funcționa în comun cu răspunderea unității bancare. Pentru ca răspunderea materială să aibă loc, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

între autorul pagubei și unitatea păgubită să fi existat un raport juridic de muncă la data săvârșirii faptei cauzatoare de pagubă: contract de muncă, contract de prestări servicii, etc;

fapta cauzatoare a pagubei să aibă caracter ilicit, să fie personală și în legătură cu munca. De exmplu, pagubele în gestiune sunt datorate faptelor proprii ale gestionarilor, dar și faptelor proprii comisive sau omisive, săvârșite de persoane cu funcție de conducere sau de execuție, cum sunt: nerespectarea condițiilor legale la încadrarea gestionarului, neasigurarea condițiilor de securitate, neacordarea asistentei tehnice solicitate în scris. etc;

prin fapta sa ilicită, autorul să fi produs o pagubă materială, de regulă localizată în patrimoniul unității bancare la care este încadrat;

să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și pagubă, în sensul că fapta ilicită precede și determină paguba care apare ca efect al faptei ilicite, de exemplu degradarea unor bunuri.

persoana să fi săvârșit fapta cu vinovăție, sub formă comisivă sau omisivă. De exemplu, pentru daunele aduse patrimoniului ca urmare a depășirii normelor de consum, a fabricării de produse necorespunzătoare, a pierderilor ivite prin gospodărirea, depozitarea, conservarea necorespunzătoare a materialelor, este atrasă răspunderea materială, dacă acestea sunt cauzate cu vinovăție.

Vinovăția trebuie dovedită de unitate. În materia de gestiuni sunt și situații în care vinovăția este prezumată și nu trebuie dovedită de unitate, dar poate fi răsturnată, făcându-se dovada contrară de către gestionar. Formele răspunderii materiale sunt: individuală, comună, solidară, subsidară.

Răspunderea individuală impune persoanei încadrate obligația de a repara singură și în întregime paguba cauzată unității bancare prin fapta sa personală și din vinovăție proprie.

Răspunderea comună se stabilește atunci când există o singură pagubă și mai mulți autori

Răspunderea solidară constă în obligația mai multor persoane de a executa aceeași datorie, fiecare pentru totalitatea datoriei. Răspunderea solidară se caracterizează prin aceea că: fiecare debitor poate fi constrâns pentru totalitatea datoriei; plata făcută de unul dintre debitori anulează obligațiile celorlalați față de unitatea păgubită; unitatea bancară poate urmării pe oricare dintre codebitorii solidari, fără ca acesta să poată opune beneficiul de diviziune; codebitorul solidar, contra căruia unitatea a pornit acțiunea, pote opune toate excepțiile care îi sunt personale și acelea care sunt comune tuturor debitorilor, în afara celor strict profesionale.

Răspunderea subsidiară se stabilește atunci când paguba este produsă de mai
multe persoane, dar gradul lor de participare nu este identic sau similar, ori unele dintre acțiunile deficitare nu constituie o cauză nemijlocită a pagubei, ci numai un prilej. Răspunderea subsidiară este acea formă de răspundere materială în care persoana vinovată a produs paguba în mod indirect, a înlesnit-o, prin nerespectarea unor obligații de serviciu.

B. Răspunderea disciplinară. Persoanele încadrate în muncă au datoria de a realiza corespunzător și la timp obligațiile ce le revin la locurile de muncă, de a acționa conștiincios pentru sporirea eficientei și îmbuntățirea calității produselor, de a respecta obligațiile ce decurg din contractele de muncă, regulamentele de organizare și funcționare a unității bancare precum și dispozițiile primite din partea șefilor ierarhici.

Organele de conducere au obligația de a stabili măsuri privind: desfășurarea normală a activității; creșterea eficienței; protecția patrimoniului; asigurarea plății salariilor; îmbunătățirea condițiilor de muncă; prevenirea producerii pierderilor de producție și a perturbării activității; prevenirea abaterilor de la ordinea și disciplina muncii, a negljenței și risipei.

Încălcarea cu vinovăție de către persoana încadrată în muncă a obligațiilor sale. inclusiv normelor de comportare, constituie abatere disciplinară care atrage răspunderea cu caracter disciplinar. Abaterile disciplinare se sancționează, după caz cu: mustrare, avertisment, diminuarea temporară a salariului de încadrare, reducerea indemnizației de conducere, retrogadarea din funcție sau categorie, desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Când prin aceeași faptă comisivă sau omisivă sunt încălcate mai multe forme de drept, sunt angrenate mai multe răspunderi. În materie gestionară, fapta ilicită a unei persoane, cu sau fără funcție de gestiune, poate încălca, în același timp, mai multe norme de drept ceea ce are ca efect existența mai multor răspunsuri. Astfel, predarea, primirea unei gestiuni fără respectarea condițiilor legale, constituie o încălcare a obligațiilor de serviciu, reprezintă o abatere disciplinară și deci implică o sancțiune disciplinară. În același timp, fapta respectivă este considerată contravenție care atrage răspunderea contravențională, iar în caz de pagubă, poate antrena și răspunderea materială.

Existența răspunderii disciplinare este condiționată de existența raportului de muncă, concretizat printr-un contract de muncă dintre persoana juridică și persoana fizică încadrată și funcționează numai în cadrul unor asemenea raporturi juridice de muncă.

Sancțiunea disciplinară se stabilește de consiliul de administrație, se comunică în scris persoanei vinovate, nu se poate aplica mai târziu de 6 luni de la data abaterii și se aplică după cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatre, ascultarea persoanei în cauză și controlul susținerilor făcute de aceasta în apărare. Mustrarea și advertismentul pot fi aplicate și de șefii unor compartimente potrivit regulamentului de ordine interioară. Împotriva sancțiunii disciplinare cel sancționat poate face în scris contestație. În cazul constatării nevinovăției persoanei sancționate, aceasta are dreptul la o despăgubire egală cu partea de salariu de care a fost lipsită, iar persoanelor care cu rea credință au aplicat sau au determinat aplicarea unei sancțiuni răspund disciplinar, material și penal după caz

În cazul abaterilor disciplinare constatate de organele de control acestea se consemnează în actele de control, pe baza cărora organele competente aplică sancțiunile disciplinare corespunzătoare.

C. Răspunderea contravențională. Contravenția, este fapta săvârșită cu vinovăție, care prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea, este prevăzută și sancționată ca atare prin legi sau acte normative. Contravenția se sancționează cu advertisment sau cu amendă. Sancțiunile se aplică persoanelor fizice și juridice care au săvârșit contravențiile. Amenzile aplicate persoanelor fizice pot fi imputate de acestea persoanelor fizice vinovate. Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancționate cu amendă, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție în parte. În cazul în care la săvârșirea unei contravenții au luat parte mai multe persoane, sancțiunea se aplică fiecărei persoane în parte.

În cazul în care contravenientul achită pe loc jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvârșită, iar prin contravenție nu s-a cauzat o pagubă și nu există lucruri supuse confiscării, procesul verbal nu se mai încheie și orice urmărire încetează. De asemenea, urmărirea în ceea ce privește amenda încetează și în situația în care contravenientul achită, în cel mult 48 ore de la momentul încheierii procesului verbal, jumătate dim minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fapta săvârșită. În acest caz plata amenzii se face în contul menționat în procesul verbal, iar chitanța se predă de către convenient agentului costatator sau se trimite prin poștă organului din care face parte agentul constatator. Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia. Plângerea se face la organul din care face parte organul constatator.

Contravenția și abaterea disciplinară prezintă un grad de pericol relativ apropiat, dar totuși, se deosebesc printr-o serie de elemente, cum sunt: abaterea disciplinară are izvorul în contractul de muncă, implică anumite raporturi de muncă între unitate și autor, în timp ce contravenția își are temeiul numai în actele normative; ca atare autorul abaterii disciplinare poate fi numai o persoană care are calitatea de încadrată în muncă, spre deosebire de contravenție care poate fi săvârșită de orice persoană fizică; abaterea disciplinară poate fi comisă numai de persoane fizice, în timp ce contravenția poate fi săvârșită și de persoane juridice. Organele de control pot constata fapte care constituie contravenții la normele legale, în domeniul contabil, financiar, fiscal și alte domenii.

D.Răspunderea penală. Are ca temei infracțiunea, adică fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală, infracțiunile se pedepsesc cu închisoare, cu amendă sau cu închisoare și amendă, alături de care se pot aplica și alte pedepse ca de exemplu: confiscarea parțială a averii. Răspunderea pentru fapte cu caracter penal se stabilește de instanța judecătorească în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală. Răspunderea penală nu este decât urmare a unei infracțiuni care este în mod expres prevăzută de lege. Ca atare, nu orice pagubă ce se constată în patrimoniu implică o răspundere penală, ci numai aceea care este rezultatul unei infracțiuni. În cazul pagubelor produse prin fapte penale, apărarea patrimoniului se realizează prin acțiune civilă în procesul penal.

Pentru determinarea corectă a pagubelor în procesele penale este necesar să se țină seama de cauzele ce generează paguba totală certă, care pot fi diverse și cu influențe diferite: delapidare, neglijența conducerii pentru neasigurarea condițiilor necorespunzătoare. Recuperarea pagubelor cauzate prin fapte penale se face: în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală ori parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare; prin plata unei despăgubiri bănești, în măsura în care repararea în natură nu este cu putință.

Organele de control ca organe de constatare a infracțiunilor, au obligația să procedeze la luarea de declarații de la făptuitori și de la martori, să întocmească PV despre împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunilor, să sesizeze de îndată organul de cercetare penală și să ia măsuri să nu dispară urmele infracțiunii, corpul delict și orice alte mijloace de probă și au dreptul să rețină corpurile delicte, să procedeze la evaluarea pagubelor, precum și să efectueze orice alte acte legale. Procesele-verbale și alte probe încheiate de organele de control se înaintează organelor de cercetare penală și constituie mijloace de probă.

În cazul în care unitatea bancară a făcut plângere penală împotriva unei persoane sau aceasta a fost trimisă în judecată pentru fapte penale, incompatibile cu funcția deținută, constatate de organele de control, conducerea unității o suspendă din funcție. Pe timpul suspendării nu i se plătește salariu. În cazul constatării nevinovăției, persoana suspendată are dreptul la o despăgubire egală cu partea de salariu de care a fost lipsită. Dacă în perioada suspendării din funcție persoana sancționată a ocupat alt post salarizat, despăgubirea se diminuează cu salariul primit în perioada respectivă.

În legătură cu activitatea de gestiune și de apărare a patrimoniului controlul financiar preventiv poate constata fapte care constituie infracțiuni și care se sancționează penal, cum sunt:

□ infracțiuni în legătură cu activitatea de gestiune: crearea de plusuri în
gestiune prin mijloace frauduloase; nedeclararea în scris, în termen legal
de către gestionar, a plusurilor de gestiune despre a căror cantitate sau
valoare are cunoștință; înstrăinarea bunurilor mobile constituite garanție,
fără înștiinșarea prealabilă a unității;

infracțiuni contra patrimoniului: însușirea, folosirea sau traficarea în interes personal sau pentru alții de bani sau bunuri, gestionate sau administrate din patrimoniul unității bancare; abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înșelăciune, distrugere săvârșite în paguba patrimoniului;

infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul: neîndeplinirea ori îndeplinirea în mod defectuos a unui act sau unei îndatoriri de serviciu, astfel încât prin aceasta se cauzează o tulburare însemnată bunului mers al activității sau o pagubă a patrimoniului;

infracțiuni de fals: falsificarea de cecuri sau alte acte pentru efectuarea plăților, timbre, bilete de călătorie, a unui înscris oficial de natură să producă consecințe juridice prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări. De exemplu, efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil, constituie infracțiune de fals intelectual;

infracțiuni privitoare la societățile comerciale prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată;

□ infracțiuni în domeniul protejării populației împotriva unor activități
comerciale ilicite.

3.9. CONTRAVENȚII ȘI SANCȚIUNI ÎN LEGĂTURĂ CU CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV

Constituie contravenții și se sancționează următaorele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:

neîndeplinirea de către conducătorul societății bancare a obligației de a organiza controlul financiar preventiv și evidența angajamentelor;

nerespectarea obligației privind stabilirea proiectelor de operațiuni supuse controlului financiar preventiv, precum și omisiunea de evidențiere a angajamentelor;

prezentarea spre aprobarea conducătorului societății bancare și a proiectelor de operațiuni fără viză de control financiar preventiv;

nerespectarea următoarelor prevederi: perioada maximă pentru acordarea sau, după caz, pentru refuzul vizei de control financiar preventiv delegat este de 3 zile lucrătoare de la prezentarea proiectului unei operațiuni, însoțit de toate documentele justificative; perioada prevăzută mai sus este suspendată de la înregistrarea informării până la primirea răspunsului ordonatorului de credite, perioada de suspendare aplicându-se și pentru intervalul necesar în vederea formulării opiniei neutre, care însă nu poate depăși 3 zile lucrătoare; în cazuri excepționale controlorul delegat are dreptul să prelungească perioada prevăzută mai sus cu maximum 5 zile lucrătoare, pe baza unui referat de justificare pe care are obligația să îl transmită de îndată spre informare controlorului șef și ordonatorului de credite;

emiterea unui refuz de viză fără motivare;

în urma unui refuz de viză de control financiar preventiv, persoana desemnată să efectueze controlul financiar preventiv nu informează în scris organul ierarhic superior al societății bancare;

nerespectarea următoarelor prevederi: documentele privind proiectele de operațiuni supuse controlului financiar preventiv, care nu au fost vizate, nu pot fi aprobate decât cu asumarea răspunderii conducătorului societății bancare;

neînregistrarea într-un cont în afara bilanțului a operațiunilor efectuate pe propria răspundere a ordonatorului de credite.

Contravențiile prevăzute mai sus la art. a), b), d), se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, iar contravenția prevăzută la lit.c). cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face de către:

persoanele cu atribuții de inspecție din cadrul centralei băncii;

controlorii din cadrul Corpului controlorilor delegați ai Băncii Naționale a României.

Nivelul amenzilor se actualizează prin hotărâre a Guvernului, în raport cu rata inflației. Amenzile prevăzute ca sancțiuni pentru săvârșirea contravențiilor pot fi aplicate atât persoanelor fizice cât și celor juridice. Contravențiilor le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările ulterioare, cu excepția prevederilor articolelor 25-27.

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor, se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau a comunicării acestuia. Plângerea însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției, se depune la organul economic de judecată, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimite îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Trecerea României la o economie de piață se dovedește a fi un proces complex și cu largi implicații, un proces dificil și de durată.

Activitatea de exercitare a controlului financiar preventiv în țara noastră are o vechime destul de mare și în decursul timpului, a înregistrat o serie de adaptări, atât în ce privește conținutul și forma de exercitare, cât și sub raport organizatoric, în funcție de schimbările și transformările intervenite în economie. Cunoașterea situației patrimoniului, a capacității acestuia de a genera profit, a solvenței comerciale ori de faliment în care se pot afla la un moment dat agenții economici, este asigurată cu ajutorul atât al contabilității reale, operative și științific organizate, cât și al controlului financiar organizat și exercitat în mod exigent și competent.

Procesul de control în contextul celor arătate ca o componentă esențială a conducerii, presupune cunoașterea în detaliu a acțiunilor, măsurarea performanțelor, compararea lor cu standardele și aplicarea acțiunilor de corectare a abaterilor nedorite. Controlul contribuie la descoperirea de noi rezerve pentru progresul economico-social, la prevenirea și înlăturarea greutăților. Ținând cont de rolul și sarcinile controlului, putem afirma că în esență acesta constă în examinarea și convingerea că dacă totul se efectuează sau este efectuat în acord cu programul fixat, după ordinele date și a principiilor stabilite, rezultatele nu pot fi decât cele scontate. Ca proces complex de urmărire a activității social-economice, controlul se manifestă prin funcțiile sale: funcția de reglare, funcția corectivă, funcția de prevenire, funcția previzională, funcția de îndrumare și funcția de constrângere. Necesitatea și complexitatea controlului activității economico-sociale, diversitatea și complexitatea domeniilor supuse controlului au impus crearea unui sistem organizatoric adecvat, distingându-se controlul legislativ, controlul financiar fiscal și controlul financiar. La societățile bancare controlul financiar propriu se organizează și funcționează atât la centrală cât și la subunități (sucursale) sub forma controlului financiar preventiv și al controlului financiar intern de gestiune, respectiv și a auditului intern.

Decurgând din necesitatea obiectivă a acțiunii controlului în economia de piață, controlul financiar preventiv, prin conținutul său asigură oprirea de la efectuarea operațiilor economice sau financiare care nu sunt legale, cu scopul de a preîntâmpina încălcarea dispozițiilor legale. Controlul financiar-preventiv prezintă anumite caracteristici față de celelalte forme de control, astfel: are caracter patrimonial;

este un control propriu al unității patrimoniale;

este un control documentar;

are un caracter total;

este un control al formei de prezentare a documentelor și al condițiilor de

fond ale operațiilor consemnate în ele.

Astfel potrivit H.G. 18/2001 și Ordonanței Guvernului 119/1999, completată cu OG 85/2000, controlul financiar preventiv se organizează ca și control financiar preventiv propriu și control financiar preventiv delegat. Controlul financiar preventiv propriu se exercită de conducătorul compartimentului financiar contabil prin viza de control financiar preventiv propriu. Organizarea controlului financiar preventiv propriu revine conducătorilor societăților bancare centrale, sau sucursalei care stabilesc proiectele de operațiuni supuse controlului financiar preventiv propriu, documentele justificative și circuitul acestora respectarea dispozițiilor legale.

Pe linia organizării și exercitării controlului financiar preventiv normele legale menționate anterior stabilesc fapte care constituie, contravenție și generează răspunderea contravențională. În această categorie se cuprind neemiterea în termen a actelor administrative privind modul de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv, atribuirea exercitării controlului financiar preventiv unei persoane ale cărei antecedente penale duc la interzicerea împuternicirii și exercitării controlului financiar preventiv, înregistrarea în contabilitate a documentelor privind operațiile care sunt supuse controlului financiar preventiv fără ca acestea să poarte viza de control a persoanei în drept, etc.

În sfera de exercitare a controlului financiar preventiv sunt cuprinse toate operațiile din care derivă, prin care se sting sau se modifică drepturi sau obligații patrimoniale ale unității bancare față de o altă unitate patrimonială sau persoană fizică, precum și unele operațiuni specifice efectuate de societatea bancară. La fiecare operațiune supusă controlului financiar preventiv se face o verificare și o analiză completă pentru a se constata respectarea cumulativă a celor cinci condiții: legalitate, necesitate, oportunitate, realitate și economicitate. În urma verificării efectuate și a concluziilor deprinse privind îndeplinirea condițiilor de formă și fond de către documentul prezentat, persoana care exercită acest control acordă viza prin înscrierea pe document a mențiunii „Control Financiar Preventiv" însoțită de semnătura acesteia și a datei când s-a efectuat controlul. Refuzul vizei se dă motivat, iar documentul nu se semnează de cel împuternicit cu exercitarea controlului.

Controlul financiar preventiv asigură executarea în condiții de legalitate a operațiilor financiare, fără a deveni o frână în desfășurarea activității. El nu justifică încălcarea legii, depășirea cheltuielilor, el previne semnarea ilegală a unui act, plata oricărei sume fără justificare legală.

Creșterea eficienței acestei activități este condiționată în bună măsură și de gradul de îndrumare și urmărire organizată pe care trebuie să o asigure conducerile ministerelor, ale centralelor și a celorlalte organe prin cadre temeinic pregătite în această materie, care în mod sistematic și organizat să asigure îndrumarea și sprijinirea lucrătorilor împuterniciți cu exercitarea controlului financiar preventiv din cadrul subunităților subordonate. Un control se consideră încheiat numai în momentul în care toate deficiențele stabilite au fost remediate. Urmărirea modului de aplicare a măsurilor stabilite, cu ocazia controlului și a valorificării prezintă deci o importanță deosebită.

Din bibliografia consultată și a cercetării efectuate cu privire la tema abordată considerăm că se impun următoarele propuneri:

Reactualizarea H.G. 720/1991 cu privire la organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv la unitățile bancare cu exigențele și îmbunătățirile aduse prin O.G. 119/1999, completată cu OG nr 85/2000;

Formarea unui personal calificat și stabil cu studii corespunzătoare în compartimentul financiar-contabil, personal capabil să analizeze, dar mai ales să consilieze conducătorul unității bancare cu privire la legalitatea și regularitatea operațiilor economico-financiare cu impact asupra rentabilității acestor unități.

Lărgirea sferei cu obiective care se supun obligatoriu controlului financiar preventiv cum ar fi plata dreptului de personal în contextul Ordonanței Guvernului nr. 7/2001.

Obligativitatea verificării modului de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv de către organele de specialitate ale Ministerului Economiei și Finanțelor Publice deoarece legalitatea și oportunitatea operațiilor economice este neglijată și sunt vizate numai operațiile care au impact asupra fiscalității.

Editarea de către Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a unui manual unic de economie cu privire la organizarea, exercitarea controlului financiar preventiv de către organele proprii și de către personalul delegat.

Crearea unei baze de date la nivelul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice și a Băncii Naționale a României cu toată legislația și problematica legată de controlul financiar preventiv.

Reintroducerea obligativității sesizării organelor Ministerului Economiei și Finanțelor Publice în cazul refuzurilor de viză în cadrul societăților bancare și nelimitarea numai la a sesiza centrala băncii despre acest refuz.

ANEXA 1

Obiectivele principale ale verificării modului de exercitare a controlului financiar

preventiv

(Sursa: M. Dincă, C. Gioca)

ANEXA 2

LISTA

operațiunilor și documentelor din care derivă drepturi sau obligații patrimoniale ce se supun controlului financiar preventiv în centrală și unitățile teritoriale

ANEXA 3

TABEL NOMINAL

cuprinzând persoanele care exercită controlul financiar preventiv la sucursala ……………….

ANEXA 4

TABEL NOMINAL

cuprinzând persoanle care acordă viză de compartiment asupra documentelor
ce se supun spre viză de control financiar preventiv la sucursala…………….

BANCA SUCURSALA

Decizia nr. 1/01.01.2007

Directorul sucursalei numit prin Hotărârea nr. 201/14.12.2005.

Având în vedere prevederile H.G.720/10.10 1991 privind elaborarea Normelor de organizare și exercitarea a controlului financiar preventiv

Ordonanța Guvernului nr. 119/31.08.1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv.

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 123/06.02.2001 privind aprobarea Normelor metodologice și a cadrului general al atribuțiilor și exercitării controlului financiar preventiv.

În temeiul Hotărârii AGA nr. 31/05.02.2006 privind înființarea sucursalei

DECIDE

Art. 1 Controlul financiar preventiv se va exercita asupra operațiunilor cuprinse în anexa nr. 1 și anexa nr.2 care face parte integrantă din prezenta decizie, de către persoanele nominalizate în anexa 3 la prezenta și constă în verificarea documentelor legale în care sunt consemnate operațiuni financiare din punct de vedere al legalității, regularității, oportunității și încadrării în limitele stabilite prin bugetul de venituri și cheltuieli.

Art.2 Persoanele care exercită controlul financiar preventiv verifică operațiunile financiare înscrise în documentele legale din punct de vedere al legalității, regularității și oportunității operațiunilor care se referă la drepturile și obligațiile patrimoniale ale băncii, înainte de aprobarea acestora. Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătură înainte de aprobarea acestora. Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanelor numite prin prezenta decizie și aplicarea ștampilei de control financiar preventiv.

Art. 3 Documentele legale însoțite de documentele justificative se prezintă la controlul financiar preventiv semnate de șeful compartimentului de specialitate în care are loc operațiunea sau înlocuitorul acestuia și care răspunde de realitatea, regularitatea datelor și legalitatea operațiunilor înscrise în documentele respective.

Persoanele care acordă viza de compartiment sunt nominalizate în anexa nr. 4 la prezenta. Obținerea vizei de control financiar preventiv propriu pe documentele care se dovedesc ulterior nelegale și exonerează de răspundere pe șefii compartimentelor de specialitate, cât și pe directorul sucursalei care le-au întocmit ori semnat.

Art. 4 Pentru operațiunile de încheiere de contracte economice, restituire de plăți, despăgubiri în favoarea persoanelor juridice din bugetul sucursalei pe bază de hotărâri judecătorești se va solicita și viza compartimentului juridic. Viza compartimentului juridic se va solicita și pentru operațiuni care privesc raporturi de muncă pentru salariați.

Art. 5 Termenele de verificare și de acordare a vizei de către persoanele care exercită controlul financiar preventiv sunt:

-până la 2 zile pentru comenzi și contracte;

-până la 3 zile pentru finanțarea cheltuielilor de capital;

-după necesități pentru celelalte documente neenumerate.

Art. 6 Persoanele desemnate să exercite controlul financiar preventiv pot refuza viza de control financiar preventiv pe documente care conțin operații nelegale, motivând în scris refuzul de viză, după ce s-au analizat cazurile respective cu șefii compartimentelor care solicită efectuarea operației.

In cazul în care directorul sucursalei dispune pe proprie răspundere efectuarea unei operațiuni pentru care s-a refuzat viza de control financiar preventiv propriu, persoanele desemnate să exercite acest control vor informa în scris centralei care va dispune de măsurile necesare. Documentele care nu au viza de control financiar preventiv nu pot fi înregistrate în contabilitate cu excepția celor efectuate din dispoziția directorului sucursalei pe propria răspundere. Aceasta se înregistraeză distinct într-un cont în afara bilanțului.

Art.7 Operațiunile privind mișcarea valorilor materiale în cazul sucursalei se face pe propria răspundere a șefilor de compartiment sau a locțiitorilor acestora în care are loc mișcarea. Prin semnarea documentelor pentru aceste operațiuni, șefii de compartimente sau locțiitorii acestora confirmă legalitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea și realitatea operațiilor înscrise în documentele respective.

Art. 8 Un exemplar din prezenta decizie se va înmâna sub semnătura fiecărei persoane care exercită control financiar preventiv.

Art. 9 Anexele 1, 2, 3, 4,5 fac parte integrantă din prezenta decizie care intră în vigoare la data semnării ei și înmânării persoanelor în cauză.

DIRECTOR

Olaru Gheorghe

Se aprobă ANEXA 6 Director

ÎMPUTERNICIRE

Se împuternicește prin prezenta doamna „Popescu Lia" avănd funcția de referent să exercite în numele meu, controlul financiar preventiv, având ștampila de control financiar preventiv nr. 2

Împuternicirea se referă exclusiv la următoarele documente:

Prezenta împuternicire atrage conform deciziei nr_l_ de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv răspundere solidară a persoanei desemnate.

Director adjunct economic,

Ec Ana Loredana

ANEXA 7

Domnului Bodnea Dorel

În conformiate cu prevederile capitolului nr. III art 6 punctul 6.4. din Normele

privind organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv la Banca Transilvania, vă aduc la cunoștință refuzul vizei de control financiar preventiv pentru comanda nr. 21/01.02.2007 pentru suma de 450 lei emisă de Compartimentul secretariat-administrativ, deoarece s-a supradimensionat necesarul, s-a depășit consumul specific de materiale igienico-sanitare aferente celor 'doi casieri. Vă atenționăm că ați depășit prevederile bugetului repartizat compartimentului dumneavoastră pe luna februarie/2007.

Director adjunct economic,

Ec. Ana Loredana

ANEXA 8

REGISTRUL

documentelor prevăzute să fie prezentate la viza de

control financiar preventiv propriu

ANEXA 9

REGISTRUL documentelor prevăzute să fie refuzate la viza de control financiar preventiv propriu

BIBLIOGRAFIE

Bostan 1. – Controlul financiar, Editura Polirom, Iași, 2000

Boulescu M., Ghiță M. – Controlul financiar și expertiza contabilă. Editura Eficient. București. 1996

Boulescu M., Ghiță M. – Controlul financiar și expertiza contabilă. Editura Eficient. București, 1997

CiuriJeanu R. — Controlul propriu al agentului economic. Editura Economică, București. 1996

Enache 1. – Controlul financiar preventiv, Editura Științifică, București, 1971

Heteș I. – Organizarea și operațiunile băncilor. Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2003

Popovici D., Peres I. – Control financiar și expertiză contabilă. Editura Mirton, 1996

Popovici D., Peres I. – Controlul economic financiar. Editura Mirton, 2000

XXX – O.G. 119/1999 privind organizarea și funcționarea controlului financiar preventiv

XXX – H.G. 720/1991 privind aprobarea normelor de organizare și exercitarea controlului financiar

XXX – Norme privind modul de organizare și exercitare a controlului financiar propriu la ministere, departamente, alte organe centrale de stat