Controlul Financiar la Nivelul Uniunii Europene

CUPRINS

Definirea noțiunii de control financiar

Rolul controlului financiar în conducerea activității economico-sociale

Controlul financiar la nivelul Uniunii Europene

Formele controlului financiar la nivelul Uniunii Europene

Concluzii

CONTROLUL FINANCIAR

1. DEFINIREA NOȚIUNII DE CONTROL FINANCIAR

Controlul financiar reprezintă o activitate de verificare a modului de respectare a legislației financiare, cu scopul de a preveni angajarea de cheltuieli fără justificare economică și de a asigura profit în folosirea resurselor materiale, financiare și de muncă.

Așadar, controlul financiar este un instrument al politicii financiare a statului, fiind mijlocul prin care se previn faptele ilegale, se identifică deficiențele și se stabilesc măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, precum cercetează domeniul macro și microeconomic, privită prin prisma corectitudinii operațiilor, dar și a eficienței cu care sunt gospodărite, utilizate și cheltuite resursele materiale, financiare și umane.

Controlul asigură cunoașterea temeinică și detaliată a realităților economico-sociale, în felul acesta făcând posibilă determinarea abaterilor înregistrate, stabilind semnificația și implicațiile lor, cauzele care le-au generat și măsurile ce se impun pentru perfecționarea activității viitoare.

Activitatea de control presupune 5 direcții principale:

stabilitatea situației ideale (de dorit) – lucru care se realizează pe baza programelor de activitate, normelor sau normativelor, sarcinilor concrete sau previziunilor;

precizarea devierilor maxime de la situația ideală care sunt permise în desfășurarea activității;

determinarea situației reale existente la un moment dat;

contrapunerea celor două situații (ideală și reală) și stabilirea abaterilor efective;

formularea concluziilor care se desprind din activitatea de control și propunerea și adoptarea schimbărilor care se impun.

Evident finalizarea oricărui control se realizează prin stabilirea unor măsuri care vizează înlăturarea stărilor de lucruri neconforme și perfecționarea activităților viitoare.

2. CONTROLUL FINANCIAR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

Controlul financiar la nivelul Uniunii Europene cuprinde în sfera sa, sub aspect legal, teoretic și practic, problematica foarte complexă specifică domeniului economic și financiar în interacțiunea și condiționarea sa reciprocă cu domeniul tehnic-tehnologic, juridic etc. Controlul financiar cercetează viața economică europeană la nivel micro și macroeconomic, privită prin prisma corectitudinii operațiilor dar și a eficienței cu care sunt gospodărite, utilizate și cheltuite resursele materiale, financiare și umane europene.

Principalele reglementări în ceea ce privește materia controlului financiar, la nivelul Uniunii Europene, le regăsim în următoarele documente:

Tratatul CE (art. 246-248 care face referire la necesitatea instituirii unui control financiar în ceea ce privește conturile CE și de asemenea, face mențiune despre Curtea de Conturi a CE);

Regulamentul nr. 1605/2002 al Comisiei (CE, Euratom), care privește Regulamentul aplicabil bugetului Comunităților Europene;

Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei (CE, Euratom), referitor la regulile pentru punerea în aplicare a Regulamentului nr. 1605/2002;

Regulamentul nr. 2343/2002 al Comisiei (CE, Euratom), referitor la cadrul de reglementare financiară al organismelor la care se referă Regulamentul nr. 1605/2002 al Comisiei.

După cum putem observa, actele normative adoptate la nivelul Uniunii Europene fac referire în principal, la formele sub care se prezintă controlul financiar, la obiectul acestui tip de control și, nu în ultimul rând, la rolul pe care îl are acest control financiar în cadrul Uniunii Europene, în sensul de a proteja domeniile de interes din cadrul Comunității.

4. FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

La nivelul Uniunii Europene, actele normative adoptate specifică în mod clar faptul că, în ceea ce privește domeniile și activitățile desfășurate de către instituțiile comunitare sau de către instituțiile care au primit finanțare din partea Uniunii Europene, controlul financiar se poate realiza sub două mari forme: control intern și control extern. Regulamentul nr. 1605/2002 al Comisiei (CE, Euratom), care privește Regulamentul aplicabil bugetului Comunităților Europene menționează faptul că, controlul intern se poate realiza atât sub forma controlului financiar intern public, prescurtat CFIP, o formă de control ex ante, dar și sub forma unui audit intern – ex post, în timp ce controlul extern ulterior se realizează doar sub forma auditului extern.

CONTROLUL FINANCIAR INTERN

Fiind unul dintre componentele principale ale controlului financiar, controlul intern este acel tip de control care se realizează de către autoritățile publice ale administrației centrale și locale, fiind prezentat sub două forme, atât ex ante, cât și ex post. Controlul ex ante mai este numit și control financiar intern public (CFIP), în timp ce controlul financiar ex post sau a posteriori, este reprezentat de auditul intern. O trăsătură importantă a controlului intern este tocmai posibilitatea departajării între managementul și controlul financiar intern public (CFIP), și auditul intern, lucru care asigură buna funcționare a primului și independența celui de-al doilea.

Controlul financiar intern public (CFIP)

Rolul controlului financiar intern public (CFIP) este acela de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru ca fondurile europene distribuite instituțiilor publice de la nivel comunitar să poată fi efectiv cheltuite. Astfel, în situașia în care se realizează în mod corect, controlul financiar intern public reprezintă un filtru în ceea ce privește realizarea unui management financiar corect al instituțiilor publice din Comunității. Fiecare instituție publică trebuie să aibă o anumită structură internă care sa asigure desfășurarea controlului financiar intern public și care să autorizeze distribuirea legală și corectă a fondurilor europene alocate respectivei instituții.

Auditul intern

Auditul intern reprezintă activitatea independentă de verificare, analiză și inspecție a sistemului de control intern (CFIP), propriu fiecărei instituții publice, având drept scop evaluarea modului de aducere la îndeplinire de către CFIP a obiectivelor respectivei instituții, respectiv, modalitatea de utilizare eficientă a resurselor financiare din respectiva instituție. Astfel, sunt comunicate acesteia eventualele nereguli sau deficiențe întâmpinate și sunt propuse măsuri în vederea îndreptării acestor carențe și în vederea îmbunătățirii rezultatelor.

În Regulamentul nr. 1605/2002 al Comisiei, este reglementată, în articolele 85-87, noțiunea de auditor intern. Rolul acestuia este de a supraveghea modalitatea de efectuare a auditului intern și de a răspunde în fața structurii de audit de legalitatea procedurii de execuție bugetară și de verificarea corectă a sistemelor. Funcția de auditor intern este incompatibilă cu cea de ofițer de cont, potrivit Regulamentului, însă acesta se bucură de acces nelimitat la informațiile de care are nevoie pentru a aduce la îndeplinire funcția sa. La finalizarea evaluării efectuate, auditorul intern va trebui să întocmească un raport în care să preznte rezultatele evaluării și recomandările sale pentru îmbunătățirea activităților instituției respective.

AUDITUL EXTERN

La nivelul Uniunii Europene, respectiv pentru instituțiile acesteia, auditul extern se realizează de către Curtea de Conturi. În componența Curții de Conturi, potrivit art. 247 al Tratatului CE, intră câte un reprezentant pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene. Curtea este responsabilă cu verificarea veniturilor și cheltuielilor Uniunii Europene, precum și cu cele ale instituțiilor din cadrul Uniunii. Așa cum specifică art. 140 al Regulamentului, Curtea de Conturi examinează dacă veniturile și cheltuielile de la nivelul Uniunii Europene au fost realizare cu respectarea legii și a dispozițiilor comunitare, a bugetului probat pentru anul în curs și a celorlalte acte adoptate în conformitate cu Tratatele din cadrul Uniunii Europene. Pentru a-și aduce la îndeplinire sarcinile sale, Curtea de Conturi are acces la orice documente sau informații în legătură cu managementul financiar al instituțiilor finanațate sau cofinanțate de către Comisie. În acest sens, toate instituțiile care beneficiază de plăți din bugetul Uniunii, vor fi obligați să permită Curții să examineze orice documente sau acte, precum și orice alte informații care au legătură cu activitatea desfățurată de Curte.

În urma auditului extern, Curtea de Conturi va realiza două tipuri de rapoarte:

– raportul anual, care va fi trimis Comisiei și celorlalte instituții vizate, cel târziu până pe data de 15 iunie a fiecărui an și care va cuprinde o evaluare generală a managementului financiar al fiecărei instituții, precum și o evaluare pentru fiecare instituție în parte;

– raportul special, care se referă în mod particular doar la anumite activități sau la anumite instituții ale Uniunii. Acesta va fi trimis, împreună cu răspunsurile instituțiilor în cauză, către Parlamentul European și către Consiliu, care vor decide în consecință.

5. CONCLUZII

Indiferent de momentul exercitării lui, controlul economic-financiar efectuat cu competență și simț de răspundere contribuie în egală măsură la evitarea unor nereguli financiare și la consolidarea instituțiilor europene. De altfel, între aceste forme de control nu există limite rigile, astfel că, dacă sunt efectuate în bune condiții și controlul concomitent și cel posterior pot îndeplini o funcție preventivă, în sensul că stopează la timp fenomenele negative și împiedică majorarea unor prejudicii sau pagube, sporind prin aceasta operativitatea și eficiența acțiunilor de control.

Administrarea, atât a banilor publici și a patrimoniului public, cât și a celui privat, are o importanță deosebită într-un stat modern, deoarece de buna desfășurare a acestui proces depinde în mare parte progresul întregii societăți. Controlul financiar este o condiție obligatorie a funcționării normale a sistemului economic și financiar într-un stat. Importanța și necesitatea controlului financiar în condițiile economiei de piață sunt unanim recunoscute. El este considerat ca indispensabil desfășurării activităților economice-sociale atât de factorii de conducere cât și de cei conduși.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Bălan Emil, Drept financiar, ediția a 4 a, Editura C.H.Beck, București, 2007.

Gliga Ioan, Drept financiar public, Editura All, București, 1994.

Minea Mircea Ștefan, Costea Cosmin Flavius, Dreptul finantelor publice. Vol II. Drept fiscal – ediția a 3-a, Editura Universul Juridic, București, 2013.

Popeangă Petre, Popeangă Gabriel, Control financiar și fiscal, Editura Ceccar, București, 2004.

Șaguna Drosu Dan, Drept financiar și fiscal, Editura Eminescu, București, 2000.

Șaguna Drosu Dan, Șova Dan, Drept financiar public, Editura All Beck, București, 2005.

Lazăr Ioan, Considerații privind funcțiile finanțelor publice (I), Curierul fiscal, nr. 1/2012.

Lazăr Ioan, Considerații privind funcțiile finanțelor publice (II), Curierul fiscal, nr. 2/2012.

Regulamentul nr. 1605/2002 al Comisiei Europene.

Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.

Legea 72 /1996 privind finanțele publice.

Legea 30/1991 publicată în M.O. nr. 64 din 27 martie 1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii financiare