.controlul Exercitat de Curtea de Conturi
R E Z U M A T
Privind lucrarea „Controlul exercitat de Curtea de Conturi a României”
Curtea de Conturi este instituția supremă de control financiar asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
Prin controlul său, Curtea de Conturi urmărește respectarea legilor, aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficiență în gestionarea mijloacelor materiale și bănești.
De asemenea, Curtea de Conturi exercită și atribuții jurisdicționale în domeniul financiar și funcționează pe lângă Parlamentul României.
Ea își exercită funcțiile în mod independent și în conformitate cu dispozițiile prevăzute în constituție și în celelalte legi ale țării.
Lucrarea este structurată în patru capitole în care sunt prezentate etapele parcurse de la înființarea Înaltei Curți de Conturi și până în prezent, funcționarea Instituțiilor Supreme de Audit în contextul integrării europene, comparații internaționale privind Instituțiile Superioare de Control din opt țări europene și monografii privind controlul Curții de Conturi pe diferite obiective la Direcția Sanitară Județeană Vâlcea, Inspectoratul Județean Vâlcea și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Vâlcea.
În capitolul I sunt prezentate etapele parcurse de la înființarea, în anul 1864 a Înaltei Curți de Conturi și până în prezent la reînființarea Curții de Conturi în anul 1992.
Prin legea din anul 1864 a fost instituită în București o Înaltă Curte de Conturi pentru toată România, ca organism independent de jurisdicție și ca organ auxiliar al Parlamentului. Curtea era însărcinată cu cercetarea și cu dreptul de decizie asupra calității operațiunilor care se realizau din veniturile tezaurului, casieriile generale ale județelor, ale regiilor, precum și asupra legalității, oportunității și eficienței cheltuielilor.
În anul 1929 a fost promulgată Legea de reorganizare a Înaltei Curți de Conturi pentru ca funcționarea acestei instituții să fie în conformitate cu Constituția adoptată în anul 1923. Curtea de conturi, în noua reglementare și-a menținut atât atribuțiile de control cât și pe cele judecătorești. Deși prin legile existente și prin performanțele atinse în practică a ocupat un loc distinct între instituțiile statului de drept din perioada interbelică prin Decretul nr. 352 din 1 decembrie 1948 după 84 ani de existență, această instituție a fost desființată.
După o întrerupere de 25 ani s-a înființat Curtea Superioară de Control Financiar prin Legea nr.2 din 28 martie 1973. Această instituție a fost creată ca organ al Consiliului de Stat și își exercită controlul financiar asupra activității organelor centrale de stat și își exercită controlul financiar asupra activității organelor centrale de stat asupra executării prevederilor financiare din planul unic de dezvoltare economico-socială și bugetului de stat, asupra utilizării pârghiilor financiare și de credit în conducerea economică și asupra evidenței fondului unic al proprietății de stat, precum și pe linia coordonării activității de control financiar-bancar.
Astfel, s-a creat o imagine deformată despre această instituție și, prin Decretul nr.94/1990 ea a fost desființată.
Prin Legea nr. 94/1992 a fost reînființată Curtea de Conturi a României și începând din octombrie 1992, cu ocazia celui de-al XIV-lea Congres INTOSAI, România a fost aleasă ca membră a Comitetului Director al acestui organism internațional.
Sunt supuse obligatoriu controlului exercitat de Curtea de Conturi următoarele persoane juridice: statul și unitățile administrativ-teritoriale în calitate de persoane juridice de drept public; Banca Națională a României; regiile autonome; societățile comerciale la care statul are acțiuni, unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile publice sau regiile autonome-dețin singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social; organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri într-un regim legal obligatoriu.
Controlul execuției bugetelor Camerei Deputaților Senatului, Președenției și Guvernului se exercită numai de Curtea de Conturi.
Curtea de Conturi elaborează Raportul public anual pe care îl înaintează Parlamentului. Acest raport are în vedere costurile de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat, precum și neregulile constatate. Raportul anual se publică în Monitorul oficial.
Modificările aduse ulterior legii 94/1992, mai ales cele din anul 1999, au făcut să scadă competențele Curții de Conturi prin retragerea controlului pe care aceasta îl face asupra bugetelor Camerei Deputaților și Senatului, prin anularea controlului preventiv și deci desființarea Secției respective.
Curtea de Conturi a devenit conform modificării din 27.05.1999, din organ suprem de control și jurisdicție în domeniul financiar autoritate administrativ autonomă, pentru ca prin modificarea din 30.12.1999 să i se redea Curții de Conturi denumirea de instituție supremă de control financiar.
În capitolul 2 este prezentată funcționarea Instituțiilor Supreme de Audit în contextul integrării europene.
Viitoarea apartenență la U.E. va presupune intrarea în vigoare a cadrului legal constituit de „acqu-ul” comunitar, care va genera necesitatea efectuării unor schimbări majore în anumite domenii: legislativ, administrativ. În acest context amplificarea funcției auditului extern constituie una din premisele importante ale integrării țărilor central și est-europene în U.E. Instituțiile Superioare de Audit vor continua să-și desfășoare activitatea, dar cu anumite modificări impuse de noile condiții cum ar fi: alte forme de audit, auditul altor resurse financiare.
Printre obiectivele SAI amintim:
să-și desfășoare activitatea pe o bază solidă, stabilă și aplicabilă prevăzută prin constituție și legi;
să dețină independența funcțională, operațională, financiară necesară îndeplinirii misiunilor;
să fie împuternicite și să dețină mijloacele necesare prevăzute de constituție și legi de a audita toate fondurile;
să asigure în întregime auditul extern al finanțelor publice;
să prezinte liber și nerestricționat rezultatele activității.
În ceea ce privește conducerea instituției de audit, S.A.I. va trebui să instituie și să dezvolte politici și măsuri adecvate de natură să garanteze o organizare competentă care să favorizeze o înaltă calitate și eficiență a activității de audit. Conducerea va controla asigurarea conformității auditelor cu standardelor de audit, cu manualele de audit și cu îndrumarele de specialitate.
Printre principiile de bază ale comportamentului public se găsesc:
– altruism – obiectivitate
– integritate – responsabilitate
– onestitate – conducere
Recomandările menționate în Declarație de la Lima se referă la importanța tot mai accentuată a independenței instituțiilor de audit. Prim aceeași declarație se mai enumeră drepturile și obligațiile acordate Instituțiilor Supreme de Audit:
dreptul de a întocmi rapoarte
dreptul de a le publica
Declarația de la Lima este numită „Magna Carta” a controlului finanțelor publice pe care se bazează multe alte documente din cadrul INTOSAI.
În capitolul 3 este prezentat un studiu comparativ privind instituțiile superioare de control din 8 țări europene: Franța, Italia, Germania, Spania, Portugalia, Ungaria, Belgia, Regatul Unit.
Acest studiu permite o comparație intermediară în ceea ce privește obiectul de activitate și poziția Instituțiilor Superioare de Control, organizarea și funcționarea Curților de Conturi, sfera și atribuțiile de control, precum și tipurile de controale efectuate de aceste instituții.
În capitolul 4 sunt prezentate monografii privind controlul Curții de Conturi pe diferite obiective. În acest capitol am exemplificat cu date concrete la nivelul anului 2004, la doi ordonatori secundari de credite. Direcția Sanitară Județeană Vâlcea și Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea, urmărind toate etapele controlului ulterior privind descărcarea de gestiune.
Tot în acest capitol, am prezentat verificarea activității Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Vâlcea privind execuția bugetară, fiscalitatea și realizarea obiectivelor controlului financiar și fiscal în anul 2004.
Întrucât unitățile bugetare subordonate Ministerului Învățământului și Ministerul Sănătății primesc credite bugetare atât de la bugetul de stat (pentru cheltuieli de personal și capital) cât și de la bugetele locale (pentru cheltuieli materiale) pentru evitarea suprapunerilor în control dintre Direcția de Control Financiar a Curții de Conturi și Compartimentul de Control al Camerei de Conturi ar fi necesară unificarea fie din punct de vedere funcțional, fie metodologic a celor două secțiuni.
Pe lângă propunerile prezentate anterior mai pot fi adăugate și altele:
deoarece Curtea de Conturi este instituția supremă de Control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar ar fi necesară luarea avizului acestuia ori de câte ori se promovează acte normative cu caracter economico-financiar de către organul legislativ al țării;
din punct de vedere jurisdicțional se simte nevoia elaborării unor decizii de îndrumare pentru tratarea unitară a aspectelor legate de recuperarea pagubelor aduse patrimoniului public privat al statului de către administratori, contabili sau gestionari, în legătură cu activitatea acestora.
Pentru valorificarea actelor de control întocmite de Direcțiile de control financiar județene se propune delegarea unor competențe de la nivelul directorilor acestor direcții în vederea creșterii operativității activității de control.
Trebuiau, bineînțeles mărite atribuțiile Curții de Conturi și nicidecum reduse așa cum s-a făcut prin ordonanța privind modificarea și completarea legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea curții de Conturi publicată în M.O. nr. 236/27.05.1999, partea întâi.
Noutatea temei constă în reflectarea activității Curții de Conturi reînființată în anul 1993, comparativ cu activitatea desfășurată pe parcursul a 130 ani de la înființare.
În acest sens, datorită puținelor lucrări de specialitate referitoare la activitatea desfășurată de Curtea de Conturi în perioada actuală, bibliografia este predominată de legislația privind controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi.
C A P I T O L U L I
CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI
= SCURT ISTORIC =
Înființarea Înaltei Curți de Conturi în 1864
Începuturile controlului financiar public în România datează încă din vremea Domnitorului Matei Basarab, când o comisie domnească efectua controlul asupra finanțelor domnești, administrate de marele vistier.
De asemenea în arhivele existente, se atestă că în secolul a XVIII-lea controlul „socotelilor actuale de venituri și cheltuieli”, adică ceea ce denumim în zilele noastre controlul conturilor de gestiune, a devenit o practică curentă, atribuindu-i-se și o denumire specifică „sămile visteriei”.
După Unirea Principatelor s-a întocmit, pentru prima dată un regulament de contabilitate publică prin care s-a inaugurat un sistem regulat de contabilitate, un mijloc „de a controla cu eficacitate administrarea banilor publici”. Asupra operațiunilor bugetare se exercită un control administrativ mai amănunțit și unul superior al organului legiuitor.
Legea de organizare și funcționare a Înaltei Curți de Conturi adoptată de Adunarea Legiuitoare la 8 ianuarie și promulgată de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1864, face parte dintre primele legi intrate în vigoare după Constituția statului român.
Reformele lui Cuza au pus temelia statului român modern, l-au înzestrat cu instituții publice pe care le reclamau filozofic și imperativele vremii, i-au dat legi ce au sesizat în timp, unele dintre eli, i-au dat legi ce au sesizat în timp, unele dintre ele fiind aplicabile și astăzi. Trăinicia unui popor stă, între altele, în vechimea instituțiilor sale și a reglementărilor juridice care reflectă felul sau de a fi și de a gândi.
Prin legea din 24 ianuarie 1864 a fost instituită în București o Înaltă Curte de Conturi pentru toată România, ca organism independent de jurisdicție și ca organ auxiliar al parlamentului, cu sarcină de a pregăti lucrările controlului legislativ.
La înființare, Înalta Curte de Conturi avea un personal format din: un președinte, opt membri judecători, un procuror, un substituit, opt referendari, un grefier și personal de cancelarie. Președintele și membrii Curții erau inamovibili și se numeau de Domnitor, la propunerea Adunării Elective. Membrii Curții nu puteau fi implicați direct sau indirect în vreo întreprindere sau afacere sau la vreuna din instituțiile publice a căror gestiune era supusă controlului Curții.
Curtea era însărcinată cu cercetarea și cu dreptul de decizie asupra calității operațiunilor ce se realizează din veniturile tezaurului, casieriilor generale ale județelor, ale regiilor și administrațiilor contribuțiilor indirecte, precum și asupra legalității oportunității și eficienței cheltuielilor. Erau incluse în această grupă veniturile și cheltuielile, fondurile și încasările speciale și bugetele județelor caselor comunale municipale și districtuale.
În legătură cu reprezentarea persoanelor juridice supuse controlului Curții, legea era foarte drastică, astfel „cei care la termenele arătate, nu vor depune socotelile se vor chema spre înfățișare înaintea Curții și dacă îndreptările lor nu se vor găsi valabile, se vor osândi la o amendă egală cu retribuția lor, de la o lună până la trei. Curtea va putea, la întâmplare, să ceară de la Guvern suspendarea lor pe același termen sau chiar destituirea lor.”
Curtea de Conturi avea jurisdicție asupra următorilor agenți contabili: casierii generali ai județelor; șefii birourilor care îndeplineau și funcții de casier pe lângă aceste birouri, casierii de regiment sau de corpuri speciale și ofițerii contabili atașați pe lângă o administrație militară și care aveau mânuire de bani publici, economiștii de spitale; mânăstiri și așezăminte de binefacere, primitori de bani din administrația veniturilor indirecte.
Procurorul ținea o listă generală cu toți contabilii ministerelor și celorlalte instituții publice. El se îngrijea de prezentarea în termenul prevăzut și aplica penalități severe celor ce întârziau să le prezinte.
Referendarii se numeau de Domnitor la recomandarea Curții, cu consultarea Ministerului de Finanțe. Ei trebuiau să aibă cel puțin vârsta de 25 ani și să posede certificat că au urmat cursul de drept administrativ sau de științe financiare și că au funcționat cel puțin 5 ani într-un minister. Se preferau șefii de secțiuni și șefii contabili din ministere.
În fiecare an, cu o lună înaintea deschiderii sesiunii ordinare a Adunării Legiuitoare, Curtea de Conturi avea obligația să întocmească și să publice în Monitorul oficial o expunere generală despre lucrările ei din timpul anului, însoțită și de un tablou cu starea bugetelor pe care le-a controlat.
Înalta Curte de Conturi a fost concepută ca instanță supremă și să execute controlul preventiv și cel de gestiune asupra tuturor veniturilor și cheltuielilor statului, stabilimentelor și instituțiilor care primeau de la stat subvenții anuale. Prin introducerea controlului gestiunii finanțelor publice s-a urmărit a se avea garanția că finanțele publice au fost administrate legal, corect și sistematic în vederea satisfacerii intereselor de ordin general ale statului.
Ulterior prin legea din martie 1874, precum și prin legea din ianuarie 1895 s-au adus modificări legii de înștiințare a Înaltei Curți de Conturi.
Astfel prin legea promulgată cu decretul din 8 martie 1874 competența Curții ca instanță de jurisdicție este estimată asupra conturilor de materii, valori și materiale brute, confecționate și de consumație, precum și asupra oricărei persoane alta decât contabilul, care fără autorizație legală se amestecă în mânuirea banilor publici sau diferite alte valori.
Prin legea de reorganizare din ianuarie 1895 Curtea de Conturi are, în interesul parlamentului atribuțiuni de control asupra gestiunii miniștrilor. De asemenea, prin această lege s-a schimbat sistemul de numire a membrilor Curții, în sensul că aceasta să nu se mai facă de către Domnitor în urma prezentării unei liste cu un număr îndoit de candidați alcătuită de adunarea Deputaților, ci de către puterea executivă fără amestecul organului legiuitor și anume de către Domnitor, în urma recomandării ministrului de finanțe.
În ceea ce privește competența Curții de Conturi s-a precizat distincția dintre competența ei jurisdicțională asupra contabililor mânuitori de bani și materiale publice, contabili de drept sau de fapt, asupra conturilor cărora pronunța hotărâri judecătorești și competența ei de control superior pregătitor al controlului parlamentar. Asupra rezultatelor controlului parlamentar, Curtea de Conturi pronunța declarații de conformitate cu care ocazie se degajau neregulile, călcările de legi comise de miniștri, administratori și ordonatori precum și cele comise de contabili de scripte.
La timpul respectiv, Curtea de Conturi includea tot ceea ce era modern în țările avansate din Europa.
Reorganizarea Înaltei Curți de Conturi în anul 1929
Legea de reorganizare a acestei instituții din anul 1929 a fost promulgată pentru ca funcționarea Curții de Conturi să fie în conformitate cu Constituția din anul 1923, una din constituțiile de referință ale României moderne.
Prin această lege, Curtea de Conturi era compusă din membrii Curții, Ministerul public, personalul de control și verificare, secretariatul general cu personalul de cancelarie, arhivă și de servicii.
Cu mare claritate sunt redate în lege, condițiile care se cereau la timpul respectiv, pentru a fi consilier și consilier – controlor la Curtea de Conturi și anume:
să aibă titlu academic de doctor sau licențiat în drept matematici, științele comerciale sau titlu echivalent în științele financiare, politice și administrative;
să aibă un stagiu de cel puțin 15 ani în administrația Curții, în administrația finanțelor statului, în administrațiile centrale ale celorlalte ministere sau în magistratură și să fie ocupat în acest timp cel puțin 3 ani, funcțiunile de referendar clasa I, de secretar general al Ministerului de Finanțe, director de contabilitate în administrația centrală a celorlalte ministere membru la o curte de apel.
Curtea de Conturi în noua reglementare își menține în mod distant, atât atribuțiile de control cât și atribuțiile judecătorești.
Ca organ suprem de control Curtea avea următoarele sarcini de bază:
controla preventiv angajările de cheltuieli și venituri prin consilierii controlori (controlul preventiv);
controla actele justificative ale ordonatorilor primite de la contabilitățile ordonatorilor primari și secundari pe măsura primirii lor (control concomitent);
examinarea situațiilor lunare de ordonanțări și plăți de la contabilitățile centrale ale ministerelor și ale instituțiilor publice precum și conturile generale lunare și anuale de execuție a bugetului.
controla încasările și plățile efectuate prin casieriile statului, după borderourile lunare și după conturile și actele ce i se transmiteau de Contabilitatea Generală a statului;
cerceta, constata și certifica exactitatea conturilor administratorilor însărcinați cu stabilirea și centralizarea veniturilor publice.
controla inventarul general al statului prin delegați trimiși la fața locului.
controla emisiunile de titluri și bonuri de tezaur ale datoriei publice spre a fi făcute în conformitate cu legile și convențiile respective.
Ca organ judecătoresc, Curtea de Conturi judecă gestiunea mânuitorilor de bani, valori și materiale publice, fie în prima instanță, fie în apel
Astfel în prima și ultima instanță Curtea judeca:
conturile mânuitorilor de bani publici care au în atribuțiile lor încasarea veniturilor cât și plata cheltuielilor;
conturile de materiale și bani ale corpurilor, diviziilor arsenalelor și tuturor stabilimentelor centrale ale armatei, jandarmeriei și a grănicerilor;
conturile depozitelor centrale în care se aprovizionează și se consumă materialele publice destinate pentru vânzare consumație ori transformări;
orice funcționar public, precum și orice mandatar al administrației, care nu a justificat sumele ce i s-au încredințat pentru îndeplinirea unui serviciu sau efectuarea unei lucrări;
directorul contabilității generale a statului, directorii serviciilor de contabilitate ale tuturor departamentelor șefii de contabilitate ai tuturor administrațiilor publice precum și toți ceilalți administratori contabili si mânuitori de bani, valori și materiale publice pentru întârzierea în depunerea conturilor și prezentarea scriptelor și actelor justificative pentru defecte și emisiuni în conturi precum și pentru orice alte încălcări de legi sau neregularități constatate în gestiunea lor.
De asemenea ca instanță de apel, Curtea judecă:
Apelurile făcute de gestionarii însărcinați numai cu perceperile veniturilor, pe care le varsă la oficiile de casierii publice în contra încheierilor serviciilor însărcinate cu administrarea și centralizarea acestor venituri.
Apelurile gestionarilor diverselor unități ale armatei, jandarmeriei și grănicerilor ale serviciilor de navigație fluvială și maritimă ale atelierelor, pepinierelor, fermelor, hergheliilor, închisorilor centrale, depozitelor filiale de materiale administrații regionale de moșii, păduri, bălți și alte domenii ale intendenților și economiilor de spital în contul administrațiilor respective;
Apel contra deciziilor Ministerului de Război prin care se ordonă rețineri din soldă pentru pierderi de materiale, sume nejustificate și diferite pagube aduse fondurilor și materialelor statului, în conformitate cu legea soldelor în armată.
Apelurile comitetelor școlare și etipropiilor bisericești în contra deciziilor date de autoritățile însărcinate cu verificarea conturilor lor;
În sfârșit Curtea de Conturi, ca organ consultativ avea dreptul să dea avize asupra tuturor proiectelor de legi și regulamente privind contabilitatea publică și avize normative în ceea ce privește regulile de urmat.
Din păcate deși prin legile existente și prin performanțele atinse în practică a ocupat un loc distinct între instituțiile statului de drept din perioada interbelică, prin decretul nr.352 din 1 decembrie 1948, după 84 de ani de existență, această instituție a fost desființată dar arhivele statului au preluat arhiva Înaltei Curți de Conturi desființată, ordonând-o și păstrând-o în condiții foarte bune până în zilele noastre.
. Înființarea Curții Superioare de Control Financiar în anul 1973
După o întrerupere de 25 de ani s-a înființat Curtea Superioară de Control Financiar prin Legea nr.2 din 28 martie 1973. Prevederile acestei legi au fost modificate ulterior prin Decretul 150 din 19 iulie 1974 și 36 din 21 februarie 1981.
Datorită conceptelor și practicilor regimului totalitar instaurat în România, dar și aservirii conducerii acestei instituții regimului, legea cu modificările ulterioare include o serie de prevederi specifice stilului de conducere centralizat și dirijat. Astfel Curtea Superioară de Control Financiar a fost creată ca organ al Consiliului de Stat.
Aceasta exercită controlul financiar asupra activității organelor centrale de stat, asupra exercitării prevederilor financiare din planul unic de dezvoltare economico-socială și bugetului de stat, asupra utilizării pârghiilor financiare și de credit în conducerea economică și asupra asigurării evidenței fondului unitar al proprietății de stat, precum și pe linia coordonării activității de control financiar-bancar. De asemenea exercită controlul financiar asupra activității organizațiilor centrale cooperatiste și a celorlalte organizații obștești în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor prevăzute în bugetul de stat, utilizarea fondurilor primite de la stat precum și respectarea disciplinei financiare.
Curtea Superioară de Control financiar exercită controlul financiar asupra:
Mobilizării surselor de formare a fondului central de dezvoltare economico-socială și utilizării acestuia potrivit prevederilor legale;
Îndeplinirii indicatorilor de eficiență economică din planul național unic de dezvoltare economico-socială;
Fundamentării financiare a derogărilor aprobate potrivit competențelor stabilite de lege de către Consiliul de Miniștri, organele de conducere ale ministerelor și celorlalte organe centrale;
Executării bugetului de stat și a balanței de plăți externe, bilanțurilor contabile ale ministerelor și celorlalte organe centrale, precum și asigurării evidenței fondului unitar al proprietății de stat;
Eficienței și respectării condițiilor de încheiere a contractelor de import-export, precum și a altor operații care generează drepturi sau obligații în valută, aprobate de Consiliul de Miniștri sau de organele de conducere ale ministerelor, celorlalte organe de stat;
Activității Ministrului Finanțelor, Băncii Naționale băncilor specializate și celorlalte instituții financiare centrale, în domeniul planificării financiare valutare și a creditelor și al realizării prevederilor planurilor de credit de casă.
În exercitarea atribuțiilor jurisdicționale, Curtea Superioară de Control Financiar judeca și hotăra cu privire la plata de despăgubiri sau amenzi în condițiile legii și pe baza constatărilor și la sesizarea Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activității Economice și Sociale, Ministerului Finanțelor, băncilor și alte inspecții de control specializat al statului, precum și pe baza sesizărilor primului arbitru de stat. În cazul aplicării de amenzi cuantumul acestora nu putea depăși salariul tarifar net pe trei luni.
Din legislația anterioară s-a păstrat în cea mai mare parte, structura organizatorică și funcționarea Curții. Astfel Curtea Superioară de Control Financiar era condusă de Consiliul Curții, organ deliberativ care hotăra în problemele generale privind activitatea acesteia.
Consiliul de conducere al Curții era compus din: președintele, vicepreședinții, secretarul general, șefii de secție și șeful colegiului de jurisdicție al Curții, precum și din conducătorii unor instituții centrale importante.
Consiliul Curții în întregul său și fiecare membru în parte răspundeau în fața Consiliului de Stat pentru întreaga activitate a Curții, fiecare membru al consiliului răspundea în fața Consiliului Curții și a președintelui acesteia pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi erau încredințate.
Curtea Superioară de Control Financiar avea următoarea structură organizatorică:
Secția de control a activității organelor și organizațiilor centrale;
Secția de control a activității instituțiilor centrale financiare și de credit;
Secția de control complex financiar-economic;
Colegiul de jurisdicție și Ministerul Public;
Secția de control financiar preventiv;
Secția de coordonare a controlului financiar bancar;
Secția plan-sinteză-documentare;
Serviciului secretariat-administrație-personal.
Nu concepția sau structura Curții au făcut ca această importanță instituție de control să devină uneori un instrument prin care exponenții statului totalitar și-au impus deciziile, ci sistemul de conducere centralizat și dirijist.
Astfel s-a creat o imagine deformată despre această instituție și imediat după evenimentele din decembrie 1989, în loc să se treacă la reorganizarea și reîncadrarea cu personal corespunzător, ea a fost desființată prin decretul nr. 94/1990.
1.4. Reînființarea Curții de Conturi a României în anul 1992
Imediat după alegerile din 20 mai 1990 și după constituirea primului Parlament al României post-revoluționare s-a pus problema reînființării Curții de Conturi.
Astfel în articolul 152 alineatul 1 al Constituției României, adoptă prin referendum la 18 decembrie 1991, se prevede: „în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Constituției se înființează Curtea Constituțională și Curtea de Conturi”.
Urmare a acestor prevederi, în luna septembrie 1992 s-a promulgat Legea nr.94 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, lege în care s-a încorporat tradiția națională acumulată de țările cu economie de piață și cu stat de drept din europa și din întreaga lume. De astfel începând din octombrie 1992 cu ocazia celui de-al XIV-lea Congres al INTOSAT, România a fost aleasă ca membră a Comitetului Director al Acestui organism internațional.
Curtea de Conturi a României, reînființată, are o structură complexă, cu un caracter specific pronunțat, în interiorul căruia se găsesc, ca mod de manifestare la scara activității noastre, toate cele trei puteri ale statului legislativă, executivă și judecătorească. Astfel Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar funcționează pe lângă Parlamentul României și își exercită atribuțiile prevăzute în Constituție, în mod independent.
Ca structură Curtea de Conturi se compune din: Secția de Control Preventiv; Secția Jurisdicțională; Colegiul Jurisdicțional al Curții, Camerele de Conturi județene și Secretariatul General.
Secția de control preventiv este formată din 5 consilieri de conturi care își exercită atribuțiile la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale.
Secția de control ulterior este organizată în 6 divizii sectoriale dintre care una îndeplinește și atribuțiile de coordonare a controlului în teritoriu exercitat prin direcțiile județene de control financiar al secției.
Secția Jurisdicțională este instanță de fond și de recurs și se compune din 9 consilieri de conturi.
În cadrul Secretariatului General funcționează compartimente de studii-sinteze-legislație norme metodologice-documentare, de informatică, de relații externe și interne, de finanțe-contabilitate și de personal secretariat-administrativ.
Curtea de Conturi își exercită funcțiunea de control asupra modului de formare de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
Prin controlul său Curtea de Conturi urmărește respectarea legilor și aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficiență în gestionarea mijloacelor materiale și bănești.
Obiectivele acestui control sunt următoarele:
Formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor administrativ-teritoriale;
Constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur;
Formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe;
Constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către instituțiile publice autonome cu caracter comercial și financiar și de organismele autonome de asigurări sociale;
Situația, evoluția și administrarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ teritoriale de către instituțiile publice, regiile autonome, societățile comerciale sau de către alte persoane juridice în baza unui contract de concesiune sau închiriere.
În funcție de obiectivele amintite și în raport cu specificul și limitele activității sunt supuse obligatoriu controlului exercitat de Curtea de Conturi următoarele persoane juridice: statul și unitățile administrativ-teritoriale în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice autonome sau nu, Banca Națională a României, regiile autonome; societățile comerciale la care statul; unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile publice sau regiile autonome dețin singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social; organisme autonome de asigurări sociale sau de altă natură care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condițiile în care, prin lege sau prin statutele lor, există prevederi în acest sens.
De asemenea, Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale și de alte persoane juridice care: beneficiază de garanții guvernamentale pentru credite de subvenții sau alte forme de sprijin financiar din partea statului, unităților administrativ-teritoriale sau ale instituțiilor publice; administrează în baza unui contract de concesiune sau închiriere de bunuri aparținând domeniului public sau privat al statului, sau unităților administrativ-teritoriale, desfășoară o activitate economică la care persoanele juridice menționate mai sus participă cu mai puțin de 50% la formarea capitalului social; nu își îndeplinesc obligațiile financiare către stat; unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice.
Controlul execuției bugetelor Camerei Deputaților, Senatului, Președinției și Guvernului se exercită numai de către Curtea de Conturi.
Pe lângă atribuțiile de control Curtea de Conturi exercită și atribuțiile jurisdicționale. Colegiul Jurisdicțional al Curții de Conturi are competența materială și teritorială astfel:
judecă și hotărăște în prima instanță cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagube cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar comise de administratori, gestionari și contabili;
judecă și hotărăște cu privire la plata de despăgubiri civile și de alte persoane în cazul în care au participat împreună cu administratorii, gestionarii sau contabilii la producerea daunei;
judecă în prima instanță, contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către administratorii, gestionarii sau contabilii și ceilalți salariați care au participat la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice supuse controlului Curții în legătură formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale;
judecă în primă instanță întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de șefii compartimentelor de control ale Camerelor de Conturi județene pentru: suspendarea aplicării unor măsuri care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal, blocarea fondurilor bugetare sau speciale atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora; înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, corectarea bilanțurilor contabile, a conturilor de profit și pierdere și a conturilor de execuție;
judecă în prima și ultima instanță, plângerile introduse împotriva încheierilor prin care completele de examinare a rapoartelor asupra conturilor au dispus descărcarea de gestiune;
judecă în prima și ultima instanță, plângerile introduse împotriva proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate de organele de control ale Curții.
Colegiul Jurisdicțional al Curții de Conturi, însă obiectul lui are în vedere unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice de interes local precum și regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat ale căror sedii se află pe teritoriul județelor.
Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi este competentă să:
judece în prima instanță, întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de președinții secțiilor de control ale Curții pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal, blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficiența acestora, înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar–contabilă, corectarea bilanțurilor contabile, a conturilor de profit și pierdere și a conturilor de execuție;
judece în primă și ultimă instanță conflictele de competență între colegiile jurisdicționale precum și cererile de strămutare a cauzelor de la un colegiu la alt colegiu jurisdicțional;
judece în ultimă instanță, cererile de recurs îndreptate împotriva încheierilor și sentințelor pronunțate de colegiile jurisdicționale precum și pe cele îndreptate împotriva sentințelor pronunțate de Secția jurisdicțională, ca instanță de fond, în cazurile prevăzute la punctul a;
judece în ultimă instanță, recursurile în interesul legii, declarate împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor jurisdicționale date în cauzele privind plângerile introduse împotriva încheierilor prin care completele de examinare a rapoartelor asupra conturilor au dispus descărcarea de gestiune, precum și plângerile introduse împotriva proceselor verbale de constatare și sancționare a convențiilor încheiate de organele de control ale Curții de Conturi.
Cauzele din competența Curții de Conturi se judecă de un complet constituit din cinci consilieri de conturi care fac parte din Secția Jurisdicțională a Curții. La ședințele de judecată participă obligatoriu și procurorul financiar.
Ședințele de judecată ale instanțelor Curții de Conturi sunt publice. Dacă sunt temeiuri, ca datorită publicității ședinței de judecată s-ar pune în pericol siguranța națională sau intereselor statului, instanța poate dispune ca acesta să fie secretă.
Legea organică prevede că în termen de șase luni de la primirea conturilor de la organele competente să le întocmească și să le trimită obligatoriu. Curtea de Conturi elaborează Raportul public, anual pe care îl înaintează Parlamentului. Acest raport are în vedere conturile de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat, precum și neregurile constatate. Raportul anual se publică în Monitorul Oficial al României.
Raportul public anual cuprinde observațiile Curții de Conturi asupra conturilor de execuție a bugetelor supuse controlului său; operațiile neavizate preventiv de Curte și executate în baza hotărârilor Guvernului; concluziile degajate din acțiunile de control dispuse de Camera Deputaților sau de Senat sau efectuarea la regii autonome, societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat și la celelalte persoane juridice supuse controlului Curții; încălcările de lege și măsurile de tragere la răspundere luate.
Camerele de conturi județene înaintează autorităților publice deliberative ale unităților administrativ-teritoriale rapoarte anuale referitoare la finanțele publice locale.
De asemenea Curtea de Conturi avizează la cererea Senatului sau a camerei Deputaților proiectul bugetului de stat și proiectele de lege în domeniul finanțelor și al contabilității publice sau prin aplicarea cărora ar rezulta o diminuare a veniturilor sau o majorare a cheltuielilor aprobate prin legea bugetară, precum și înființarea de către Guvern sau minister a unor organe de specialitate în subordinea lor.
În 1999 s-a realizat modificarea și completarea legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, astfel noțiunile principale în cadrul articolelor, în general, sunt următoarele:
Art. 1 – Curtea de Conturi devine din organ suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar, autoritatea administrativă, autonomă de control financiar care exercită și atribuții jurisdicționale asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.
Art. 8, alineatul 1 elimină din structura Curții de Conturi Secția de control preventiv, rămânând astfel Secția de control ulterior, Secția jurisdicțională, Colegiul Jurisdicțional al Curții, Camerele de conturi județene și Secretariatul general.
Consecință a Art. 8, alineatul 1, alineatul 2 al articolului 11 se abrogă iar prin alineatul 2 al articolului 16 Curtea de Conturi urmărește doar respectarea legii în gestionarea mijloacelor materiale și bănești.
Articolul 19 literele c) și d) se abrogă.
Articolul 20 Controlul execuției bugetului Președinției, Guvernului, Curții Supreme de Justiție și Curții Constituționale se exercită exclusiv de către Curtea de Conturi, se elimină astfel controlul asupra Camerei Deputaților și Senatului care se realizează numai la cererea Biroului Permanent al fiecărei camere (2).
Articolul 21. Controlul exercitat de Curtea de Conturi este ulterior și nu preventiv.
Articolele 22-26 se abrogă.
Articolul 49 se abrogă.
Articolul 84 – (1) dă drept de recurs împotriva hotărârilor pronunțate în primă și ultimă instanță de colegiile de jurisdicție ale Camerelor de Conturi județene și a municipiului București, precum și a încheierilor prevăzute la articolul 67 alineatul 3. recursul nu se mai face de Procurorul General financiar al Curții de Conturi în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de instanțele de jurisdicție astfel; împotriva hotărârilor pronunțate în primă și ultimă instanță de Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București; împotriva hotărârilor pronunțate în ultimă instanță de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi se poate face recurs la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție.
Se observă din cele prezentate mai sus că atribuțiunile Curții de Conturi scad prin faptul că ea nu mai execută, în principal, controlul financiar preventiv, o latură importantă a activității sale, astfel dispare Secția de control preventiv și se realizează o restructurare în cadrul acestui organism.
În prezent prin „Ordonanța privind auditul intern și a controlul financiar preventiv” aflăm că atât auditul intern cât și controlul financiar preventiv au intrat sub incidența Ministerului Finanțelor care poate astfel să controleze mai bine activitatea Curții de Conturi.
O altă modificare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a fost făcută în baza legii din 30 decembrie 1999 conform căreia cele mai importante modificări sunt:
Art. 1 – (1) Curtea de Conturi este instituția supremă de control financiar asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Curtea de Conturi exercită și atribuții jurisdicționale în condițiile prezentei legi.
Art. 8, alineatul (4) se spune că Curtea de Conturi se compune din: două secții de control ulterior, Secția jurisdicțională, Colegiul jurisdicțional, Camerele de conturi județene și a municipiului București, Secretariatul general.
La articolul 9 membrii Curții de Conturi, în număr de 25 și alcătuiesc plenul Curții de conturi.
La articolul 11, alineatul (3) se spune că secțiile de control ulterior sunt format din 13 consilieri de conturi și din controlori financiari, se organizează în divizii sectoriale și direcții teritoriale. Diviziile sunt conduse de consilieri de conturi, dar în cadrul lor pot fi organizate direcții de specialitate.
La articolul 48, Colegiul Jurisdicțional, judecă în primă instanță, plângerilor introduse împotriva încheierilor prin care completele constituite au dispus descărcarea de gestiune .
La articolul 131 prin acte de imputație, se înțelege deciziile de imputare și după caz, angajamentele de plată luate în scris, potrivit Codului muncii.
C A P I T O L U L II
FUNCȚIONAREA INSTITUȚIEI SUPREME DE AUDIT ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE
2.1. Aspecte de fond privind Instituțiile Supreme de audit din țările Est-
Europene și Curții de Conturi Europene
Viitoarea apartenență la Uniunea Europeană va presupune intrarea în vigoare a cadrului legal constituit de „acquis” comunitar, care va genera necesitatea efectuării unor schimbări majore în anumite domenii: legislativ, administrativ.
În acest context amplificarea funcției auditului extern constituie una dintre premisele importante ale integrării țărilor Central și Est – Europene în Uniunea Europeană.
Obligațiile formale urmând a fi asumate în perspectiva apartenenței, așa cum sunt stipulate în Tratat și în legislația UE în vigoare, stabilesc foarte puține reguli referitoare la Instituțiile Supreme de Audit naționale.
Astfel de reguli pot deriva din principiile de bază ale unui stat democratic și au o natură foarte generală: de exemplu, principiul transparenței finanțelor publice sau principiile economicității, eficienței și eficacității guvernării.
Totuși condițiile apartenenței la Uniunea Europeană depășesc cu mult aceste obligații formale. La reuniunea Consiliului Europei desfășurată la Copenhaga 1993, s-a decis ca noile state membre să urmărească obținerea „stabilității instituțiilor care garantează democrația și legalitatea”, „o economie de piață activă” și capacitatea de asumare a obligațiilor decurgând din calitatea de membru”.
Reuniunea Consiliului Europei desfășurată la Madrid în decembrie 1995 a adăugat alte elemente, inclusiv necesitatea adaptării corespunzătoare a structurilor administrative.
Noile parteneriate de aderare stabilite între U.E. și țările candidate acoperă o gamă largă de activități incluzând necesitatea stabilirii sau întăririi funcției controlului extern.
În contextul începerii negocierilor în vederea aderării, mesajul U.E. potrivit căruia „capacitatea instituțională și administrativă a țărilor candidate este o problemă fundamentală în perspectiva integrării” presupune faptul că adoptarea „acquis” comunitar nu va fi suficientă, țările candidate urmând a „dezvolta serviciile publice care să garanteze aplicarea regulilor comunitare cu aceeași eficacitate ca și în statele membre”.
Începând cu reuniunile la vârf de la Copenhaga, Essen, Madrid, Amsterdam și Luxembourg, acestei probleme i s-a acordat prioritate în cadrul strategiei de predare, mai mult, edificarea instituțională a devenit o prioritate de prim ordin, atât în acest context, cât și în cadrul Agendei 2000.
Pornind de la anterior menționata poziție a U.E., țările candidate vor urmări consolidarea sistemelor de audit extern și sporirea cantitativă și calitativă a activității SAI.
Instituțiile Supreme de audit vor continua să-și desfășoare activitatea, dar cu anumite modificări impuse de noile condiții, cum ar fi: alte forme de audit, auditul altor resurse financiare și auditul aplicării noilor reguli și proceduri.
Cooperarea în cadrul parteneriatului internațional va constitui un instrument util în acest proces.
Având în vedere că nu există „condiții minimale” în domeniul auditului public, conformitatea cu Declarația de la Lima asupra Liniilor Directoare de Audit, cu Standardele de Audit INTOSAI și cu Liniile Directoare Europene de Aplicare a Standardelor de Audit INTOSAI se poate dovedi importanța în aderarea la UE.
Aceste trei documente formează linii directoare internaționale menite să susțină introducerea unor standarde de audit general acceptate. De asemenea statuează poziții universal adoptate asupra celor mai bune soluții și practici, care la rândul lor transpun în practică principiile responsabilității guvernelor, alături de sistemele administrative, pentru utilizarea corespunzătoare și eficientă a fondurilor publice.
Aceste documente stabilesc standardele de îmbunătățire a calității activității instituțiilor de audit, permițând o mai bună evaluare a acesteia și adoptarea la noi trăsături, rămânând în același timp suficient de generale pentru a putea fi utilizate în diferite SAI.
Urmare a Rezoluției adoptate la Varșovia în martie 1998 de către președinții Instituțiilor Supreme de Audit din țările Central și Est Europene și Curții de Conturi Europene, a fost creat un Grup de lucru în scopul „definirii principalelor criterii de convergență necesare integrării instituțiilor Supreme de Audit din țările Central și Est Europene în Uniunea Europeană”.
Într-o primă etapă Grupul și-a precizat mandatul și și-a stabilit obiectivul definirii unui set de recomandări pentru un număr de domenii prioritare apreciate ca fiind importante pentru constituirea și buna funcționare a unei SAI, în mod special în vederea asigurării utilizării competente și eficiente a resurselor publice, ca cerință a utilizării corespunzătoare și efective a finanțelor și bunurilor publice.
Recomandările se adresează SAI în vederea integrării în UE și au menirea consolidării lor, pregătindu-le a deveni instituții de nivel european și internațional. Recomandările vor sprijini SAI în asumarea unui rol de importanță crucială în pregătirea statelor lor pentru a răspunde obligațiilor ce le revin în solicitantul proces de integrare europeană.
Independent de normele legale, funcționarea efectivă este importantă; de aceea Grupul de Lucru își manifestă preocuparea nu numai pentru obligativitatea regulilor, reglementărilor sau convențiilor, ci în mod special pentru elementele de practică, organizare internă și reglementări care sunt vitale funcționării efective a SAI.
Acestea sunt aspecte complexe care se referă la ceea ce poate fi reunit sub titulatura perfecționării și menținerii „calității auditului”.
Transformările necesare nu devin realități simultan dobândirii de către o zonă a calității de membru UE, ci necesită timp, motiv pentru care trebuie avut în vedere caracterul lor procesual urmând a se produce la propria inițiativă a SAI, treptat primul pas important fiind procesul de autoevaluare și dezvoltare de strategii adecvate.
2.2. Obiectivele Instituțiilor Supreme de Audit
În consecință, Grupul de Lucru propune un set de obiective referitoare la condițiile externe și interne ale SAI.
SAI va urmări să-și desfășoare activitatea pe o bază legală solidă, stabilă și aplicabilă, prevăzută în Constituție și legi, precum și în reglementări, reguli și proceduri complementare.
Cadrul constituțional al unui stat democratic de drept, baza pe diviziunea puterilor, ar trebui să cuprindă o Instituție Supremă de Audit independentă, cu atribuții de promovare a responsabilității publice care să dea asigurări privind utilizarea banilor publici colectați de la contribuabili și a propriilor fonduri și resurse, în conformitate cu legile și alte prevederi legale în condiții optime de economicitate eficientă și eficacitate.
În vederea asigurării stabilității anumite principii fundamentale ale SAI ar trebui prevăzute în Constituție. Aceste prevederi constituționale ar trebui să cuprindă modul de constituire a SAI, modul de numire și eliberare din funcție a președintelui și membrilor, competențele și atribuțiile de audit fundamentale, responsabilitățile de rapoarte; necesara independență SAI cuprinzând definirea clară a relațiilor sale cu Parlamentul și Guvernul, referiri la legea auditului.
Legea de funcționare a SAI va urmări să susțină și să vină în completarea prevederilor din Constituție, stabilind competențele și atribuțiile SAI. De exemplu: mandatul de audit, tipurile de audit urmând a fi efectuat, proceduri de audit; responsabilitățile conducerii SAI și ale personalului de audit; prevederi vizând asigurarea stabilității și calificării personalului; referiri la reglementări, reguli și proceduri.
Reglementările, regulile și proceduri interne ale SAI, care sunt mai flexibile la schimbări, vor urmări să cuprindă aspecte privind organizarea internă, standarde și proceduri interne, coduri etice și de conduită, procese de audit, măsuri de asigurare a calității ce ar trebui să fie utilizate ca instrumente de asigurare a dezvoltării consecvente a instituției și de îndeplinire a cerințelor practicii de audit contemporane.
SAI vor urmări să dețină independența funcțională organizatorică, operațională și financiară necesară îndeplinirii obiective și eficiente a misiunii lor.
Deși statutul SAI diferă de la o țară la alta există o cerință esențială comună tuturor: Independența SAI și a auditorilor săi, necesară credibilității rezultatelor auditului. Independența SAI este una dintre principalele preocupări ale Declarației de la Lima, care statuează faptul că asigurarea independenței și gradul de independență trebuie stabilite clar prin Constituție și că protejarea legală împotriva oricărei interferențe ar trebui asigurată de o Curte Supremă.
Având în vedere că modul de numire și eliberare din funcție a membrilor depinde de structura constituțională a țării în cauză; este foarte important ca președintele SAI să fie numit de Parlament sau de către șeful statului pentru o anumită perioadă de timp sau până la o vârstă de pensionare specifică.
Independența impune punerea la dispoziția SAI a resurselor financiare necesare îndeplinirii mandatului. Bugetul SAI va fi stabilit direct de către Parlament. SAI va fi exclusiv răspunzătoare pentru gestionarea bugetului propriu și pentru modul de utilizare a resurselor puse la dispoziția sa, activitățile și conturile sale anuale urmând a fi auditate de un organism independent exterior ei, auditor independent sau comitet parlamentar.
Se va urmări ca SAI să aibă dreptul de a întocmi rapoarte pe care le remite direct Parlamentului și să le dea publicității. Ar fi de dorit ca legislația să prevadă un minim de cerințe privind raportarea, incluzând aspectele asupra cărora auditul să formuleze o opinie și un termen rezonabil de înaintare a rapoartelor.
Se va urmări ca SAI să fie liberă să formuleze recomandări și observații pe care să le trimită Parlamentului, Guvernului, ministerelor, agențiilor și altor organisme auditate. Rapoartele SAI sunt utile executivului prin faptul că atrag atenția asupra deficiențelor gestionării și formulează recomandări de înlăturare a acestora. Deși, auditorul extern pune la dispoziția Parlamentului și administrației cunoștințele sale profesionale de expertiză, incluzând comentarii pe baza unor propuneri de legi și reglementări, este importantă independența și obiectivitatea funcției de audit astfel încât viitoarele constatări ale SAI să nu fie compromise.
Declarația de la Lima nu se limitează numai la a stabili independența din punct de vedere juridic, ci statuează asigurarea de către o Curte Supremă a protecției legale împotriva oricărui amestec în independența autorității de audit.
SAI vor urmări să fie împuternicite și să dețină mijloacele necesare, clar prevăzute în Constituție și legi de a audita toate fondurile, resursele și operațiunile publice (inclusiv fondurile și resursele UE), fără a ține cont dacă sunt reflectate în bugetul național cui sunt încredințate sau cine le gestionează.
Ideea care transpare din Declarația de la Lima este aceea că responsabilitățile de audit ale SAI ar trebui să se extindă asupra întregii gestiuni financiare a statului, fără a ține cont de localizarea fondurilor resurselor sau operațiunilor publice ori reflectarea lor sau nu în bugetul național.
În perioada actuală această idee devine tot mai importantă datorită amplificării activităților de drept privat ale statului și a extinderii finanțării internaționale.
Pentru a oferi SAI posibilitatea deplină de a audita utilizarea tuturor resurselor și operațiunilor publice ar trebui statuat acest principiu în Constituție, iar detalierea împuternicirii de a efectua audit să fie prevăzută într-o lege.
În contextul integrării Europene, necesitatea de auditare a tuturor veniturilor și cheltuielilor UE impune împuternicirea expresă a SAI pentru acest domeniu, incluzând posibilitatea de a audita orice organism care gestionează venituri sau cheltuieli în numele UE, precum și orice persoană fizică sau juridică beneficiară de sume achitate din bugetul UE.
În situația în care SAI nu este împuternicită a cuprinde acest domeniu de audit, ar trebui să prezinte cel puțin în raportul său anual, dificultățile și consecințele negative ale definirii inadecvate a competențelor legale și să elaboreze propuneri de măsuri pentru operarea modificărilor necesare.
Obligațiile acestor entități auditate față de SAI ar trebui definite prin lege și aceste obligații ar trebui să cuprindă furnizarea sistematică de informații, acordându-se SAI permisiunea de a examina orice documente sau dosare considerate a fi importante pentru audit, aparținând entităților verificate sau altora conexe chiar în situația în care acestea ar avea caracter secret etc, obligația de a coopera ca auditorii, ca și recurgerea la acțiuni de remediere a situației în cazul în care accesul nu a fost permis.
SAI vor urmări să asigure în întregime auditul extern al finanțelor publice efectuând deopotrivă audit de regularitate și performanță.
Standardele de audit INTOSAI solicită SAI să dețină deplină libertate de acțiune în auditul extern al finanțelor publice, desfășurând audit de regularitate și de performanță.
Acest principiu ar trebui statuat în Constituție și legi, aplicarea lui urmând a fi prevăzută în reglementări și proceduri interne.
Auditul de regularitate cuprinde evaluarea legalității, a respectării reglementărilor și principiilor și, în egală măsură, cuprinde auditul financiar, ca atestare a responsabilității financiare.
Auditul de performanță cuprinde 3 tipuri de audit:
auditul economiei realizate, urmare aplicării principiilor și practicilor sănătoase de management;
auditul utilizării eficiente a resurselor financiare și de altă natură ale entității auditate;
auditul eficacității rezultatelor obținute de aceasta în raport cu obiectivele sale.
Standardele de audit INTOSAI și Liniile Directoare Europene de Aplicare a acestora accentuează importanța auditului de performanță ca modalitate de obținere a rezultatelor atât prin eliminarea cheltuielilor ineficiente și a pierderilor, cât și prin creșterea anumitor venituri publice. Auditul de regularitate devine important în condițiile îngrijorării crescânde privind riscul de fraudă existente în UE.
Declarația de la Lima a statuat importanța egală a ambelor tipuri de audit și principiul de bază potrivit căruia stabilirea importanței relative a fiecăruia dintre acestea este la latitudinea SAI. Întrucât pentru îndeplinirea misiunii sale este esențial ca SAI să poată desfășura ambele tipuri de audit, această importanță relativă a fiecăruia va fi avută în vedere în planificarea activității.
Implementarea concretă a auditului de regularitate și a celui de performanță depinde nu numai de adoptarea standardelor internaționale de audit, ci și de respectarea anumitor prevederi legale:
Conform sistemului Instituțiilor Superioare de Audit, legea ar trebui să definească clar tipurile de audit: audit de regularitate și de performanță, rapoarte, opinii, recomandări, responsabilitate, certificare a conturilor, puteri jurisdicționale, publicitate;
SAI ar trebui să i se permită folosirea experților din administrația publică, universității, companii private sau firme de consultanță, dat fiind faptul că analiza performanței presupune cunoștințe specifice;
Posibilitatea efectuării auditului în fazele de început ale procesului financiar, fapt care poate conduce la efecte imediate și semnificative, este un factor important de creștere a eficacității auditului;
Auditarea sistemelor de control intern și posibilitatea de a contribui la dezvoltarea lor constituie instrumente efective de îmbunătățire a evaluării performanțelor și asigurare a obținerii unor rezultate ale auditului mai bune.
Odată stabilit cadrul legal, principalele priorități sunt edificarea capacității de audit și menținerea calității auditului. Principalele faze ale acestui proces se referă la:
elaborarea propriilor politici și standarde de audit ale Instituțiilor Superioare de Audit, bază a dezvoltării unor metodologii, aliniate standardelor și politicilor internaționale;
selectarea anumitor auditori în vederea specializării lor în audit de regularitate sau de performanță;
definirea și perfecționarea politicilor de personal, astfel încât să existe garanția acoperirii întregii game de aptitudinii, calificării și experiență adecvate naturii sarcinilor de audit;
menținerea calității auditului prin stabilirea măsurilor de realizare a controlului calității sau supervizării și de asigurare a calității, aspecte ce vor fi prevăzute în reglementări, reguli și proceduri;
elaborarea unor strategii specifice de perfecționare a pregătirii profesionale.
SAI vor urmări să-și poată prezenta liber și nerestricționat rezultatele activității. Rapoartele lor vor putea fi înaintate Parlamentului și date publicității.
Potrivit principiilor directoare ale Declarației de la Lima:
Instituția Supremă de Audit va fi împuternicită și-i se va solicita raportarea anuală și independentă a constatărilor sale Parlamentului sau oricărui alt organism public răspunzător, iar raportul va fi dat publicității, acesta va asigura cunoașterea discutarea pe larg, sporind oportunitățile de impunere a constatărilor formulate;
Rapoartele vor prezenta faptele și evaluarea lor într-o manieră obiectivă și clară, limitându-se la redarea esenței. Cuvintele folosite în redarea rapoartelor vor fi exacte și ușor de înțeles;
Entitățile auditate vor face aprecieri asupra constatărilor SAI într-un interval de timp în general prevăzut de lege sau, în particular, de către SAI indicând măsurile luate ca urmare a constatărilor de audit.
La încheierea fiecărui audit, auditorul va formula o opinie scrisă sau un raport care să prezinte constatările într-o formă adecvată, conținutul va fi ușor de înțeles, nu va fi vag, nici ambiguu incluzând numai informații susținute de dovezi de audit competente și relevante, va fi independent, obiectiv, corect și constructiv.
Entitatea auditată și alte organisme vizate au dreptul la recurs împotriva constatărilor auditului. Recursul va fi tratat atent și formal. Sarcina de a decide în final asupra măsurilor urmând a fi luate referitor la practicile frauduloase și la abaterile grave constatate revine SAI. Procedurile utilizate în aceste situații vor fi prevăzute de reglementări și reguli.
Nu este suficientă simpla enunțare a constatărilor, este de asemenea necesară verificarea progreselor înregistrate în situația entității auditate. Această sarcină ar trebui prevăzută în reglementările interne ale SAI și în mod special în metodele sale de audit și în procedurile de planificare.
SAI ar trebui să stabilească o politică în privința accesului la documentele sale care să fie publicată; aceasta va stabili modalitatea de a obține documentele și modul de tratare a apelurilor privind cererile respinse în primă instanță.
Legea ar trebui să permită SAI informarea publicului în privința conținutului rapoartelor, prin mijloacele de informare în masă, ulterior înaintării lor Parlamentului.
Pentru a asigura impactul maxim SAI va iniția și menține relații de lucru cu un organism al Parlamentului considerat a fi cel mai adecvat.
2.3. Conducerea instituției de audit
SAI va urmări utilizarea resurselor lor umane și financiare în cel mai eficient mod, astfel încât să asigure îndeplinirea efectivă a mandatului lor. Pentru aceasta conducerile SAI ar urma să instituie și dezvolte politici și măsuri adecvate, de natură să garanteze o organizare competentă a SAI care să favorizeze o înaltă calitate și eficiență a activității de audit și a rapoartelor.
Desfășurarea unei activități de audit de cea mai înaltă calitate este unul din obiectivele SAI. Pornind de la mandatul său, conducerea SAI va dezvolta și aplica instrumente flexibile în domeniul reglementărilor și procedurilor vizând o gamă largă de aspecte, astfel încât să fie asigurată funcționarea SAI din punct de vedere organizatoric. Aspectele în cauză sunt: drepturile și obligațiile conducerii, procesul decizional, structura SAI, administrarea SAI și gestiunea financiară, politica de personal, codul etic, politici și proceduri de audit etc.
Conducerea SAI va dezvolta aceste instrumente și aplicarea lor efectivă și consecventă, făcându-le cunoscute întregului personal, precum și urmărirea și modificarea lor la momentul potrivit. Conducerea unui organism este o activitate complexă.
Managementul și controlul efectiv și eficient al resurselor și activităților SAI este o premisă a pregătirii și obținerii unor activități și rapoarte de audit de înaltă calitate și eficiență.
Asigurarea unei înalte calități a activității de audit are importanță fundamentală pentru SAI ca instituție, acesta fiind o cerință clară a tuturor standardelor de audit acceptate internațional și o cerință de bază a standardelor de audit INTOSAI. Pentru asigurarea calității auditelor de conformitate și de performanță SAI vor aplica, dezvolta și urmări, politici, proceduri și sisteme.
Acestea vor fi concepute astfel încât să asigure desfășurarea întregii activități de audit în conformitate cu standardele de audit, Liniile Directoare Europene de Aplicare a acestora.
Aceste politici, proceduri și sisteme vor fi transparente, aplicate cu strictețe și aduse la cunoștința personalului astfel încât să existe certitudinea că au fost înțelese și că vor fi respectate.
Conducerea va controla corespunzător, asigurarea conformității auditelor cu standardele de audit, cu manualele de audit și cu îndrumarele de specialitate. Amploarea acestor proceduri de control intern și control al calității va depinde de competența personalului în îndeplinirea sarcinilor dar prevederile de bază privind îndrumarea, supervizarea și reanalizarea procesului de audit sunt prezentate în cele ce urmează.
Îndrumarea.
Îndrumarea corespunzătoare a personalului desemnat implică aducerea la cunoștința acestuia a responsabilităților și obiectivelor procedurilor pe care le au de desfășurat. Modalitățile de îndrumare a auditului presupun alături de scurte reuniuni și discuții informale, manualele de audit, programe de control și planul global de audit.
Supervizarea (dirijarea).
Supervizarea este strâns legată atât de îndrumare, cât și de reexaminare, putând cuprinde elemente ale amândurora. Pe parcursul auditului, personalul cu responsabilități pe linia supervizării exercită următoarele funcții:
urmărește evoluția desfășurării auditului, pentru a vedea dacă:
cei ce desfășoară auditul au pregătirea și competența necesară ducerii la îndeplinire a sarcinilor ce le-au fost încredințate;
cei ce desfășoară auditul au înțeles instrucțiunile de audit;
activitatea se desfășoară în concordanță cu planul global de audit și programul de control.
se informează asupra aspectelor semnificative de natura contabilă și de audit ce reies pe parcursul auditului, formulează întrebări semnificative referitoare la acestea evaluând importanța lor și modificând corespunzător planul global de audit și programul de control;
soluționează divergențele de opinii de audit apărute între membrii personalului prin consultări adecvate.
Reanalizarea.
Activitatea desfășurată de personalul de audit necesită a fi reanalizată de către membri ai personalului cu experiență adecvată, în vederea stabilirii dacă:
activitatea s-a desfășurat în concordanță cu programul de control;
activitatea desfășurată și rezultatele obținute au la bază o documentație corespunzătoare;
toate aspectele semnificative ale auditului au fost rezolvate sau avute în vedere la formularea concluziilor;
obiectivele procedurilor de audit au fost atinse;
concluziile desprinse concordă cu rezultatele muncii depuse și susțin punctul de vedere opinat de audit.
De asemenea vor fi avute în vedere pentru a fi reanalizate:
planul global de audit și programul de control;
evaluarea riscurilor inerente ale controlului, incluzând rezultatele testelor de control și dacă este cazul, modificările aduse planului global de audit și programului de control;
documentația obținută urmare procedurilor concrete concluziile formulate;
conturile, propunerile de corectare urmare auditului și proiectul raportului.
În acest context este important ca documentele de lucru ale auditului să facă dovada efectuării reanalizării.
SAI are obligația de a îndruma instituțiile publice să respecte și să promoveze principiile de bază de conducere adecvată, la înalt nivel calitativ. Standardele comportamentului în viața publică vor fi menținute la nivel înalt. Vor fi asigurate și susținute acțiuni de impunere a unui comportament și a unei responsabilități corespunzătoare ale funcționarilor de stat și instituțiilor.
Cele șapte principii de bază ale comportamentului public corespunzător sunt:
1. Altruism.
Funcționarii publici vor urmării să ia numai decizii conforme interesului public. Nu vor urmări obținerea de avantaje financiare sau materiale pentru ei, familie sau prieteni..
2. Integritate.
Funcționarii publici vor urmări să nu-și creeze obligații financiare sau de altă natură față de persoane fizice sau juridice care i-ar putea influența îndeplinirea atribuțiilor oficiale.
3. Obiectivitate.
Funcționarii publici vor urmări ca în desfășurarea activităților publice inclusiv în stabilirea de întâlniri publice, acordare de contracte sau recomandare a unor persoane fizice pentru recompense și avantaje să decidă obiectiv.
4. Responsabilitate.
Funcționarii publici sunt răspunzători pentru deciziile și acțiunile lor în fața publicului larg și au obligația de a se supune oricăror cercetări privind activitatea desfășurată.
5. Transparență.
Funcționarii publici vor urmări să dea dovadă de cât mai multă transparență în ceea ce privește toate deciziile și acțiunile lor. Își vor argumenta deciziile și vor restricționa informațiile numai dacă interesul public solicită aceasta în mod expres.
6. Onestitate.
Funcționarii publici au obligația de a se detașa de orice interese particulare legale de atribuțiile lor publice și de a lua măsuri de rezolvarea oricăror conflicte apărute într-o manieră care să apere interesul public.
7. Conducere.
Funcționarii publici vor promova și susține aceste principii prin conducere și exemplu.
Rolul pe care Instituțiile Supreme de Audit urmează să-l joace în procesul de integrare europeană a țărilor lor este de importanță strategică înscriindu-se pe linia cerințelor ce derivă din „Acquis”-ul comunitar.
În perfecționarea acestor instrumente conducerea SAI are în vedere următoarele:
vor aprecia măsura în care sunt capabile să îndeplinească sarcinile impuse de perioada premergătoare integrării. Urmărirea adoptării „acquis” comunitar, auditarea fondurilor Uniunii Europene;
vor urmări să se specializeze în auditarea fondurilor Uniunii Europene; pentru aceasta ar putea fi creată o unitate cu competențe de auditare a fondurilor UE sau unități specializate în auditul diferitelor fonduri;
noul Tratat de la Amsterdam intrat în vigoare la 1 mai 1999 prevede ca auditul din statele membre UE să fie desfășurat împreună cu organismele naționale de audit, acestea și Curtea de Conturi Europeană urmând a coopera în spiritul încrederii reciproce. În principal această cooperare se va desfășura pe baze voluntare, alegerea cadrului său fiind la latitudinea celor două părți. Este recomandabil ca relațiile organismelor naționale de audit cu Curtea de Conturi Europeană să fie construite pe structurile de cooperare existente sau pe baze bilaterale. Parte integrantă a acestui proces ar putea fi crearea unei rețele informaționale, care să permită schimbul de informații, de planuri de audit și furnizarea de informații privind constatările Curții de Conturi Europene organismelor naționale de audit și entităților auditate;
În contextul integrării europene, vor urmări dezvoltarea unor legături ferme cu organismele naționale având competențe în problematica Uniunii Europene precum și cu Comisia Europeană, Delegația Comisiei Europene, reprezentanți ai programului PHARE și SIGMA;
Având în vedere importanța activității SAI, este necesară informarea adecvată a publicului asupra acesteia prin mass-media, prin conferințe de presă, prin comunicate de presă.
2.4. Perfecționarea pregătirii personalului
Personalul de audit va deține calificarea și integritatea morală necesare îndeplinirii sarcinilor de audit. Atingerea acestui obiectiv este pe cât de importantă pe atât de solicitantă, depinzând de prestația conducerii și de capacitatea acesteia de a depăși condițiile externe dificile.
Recrutarea personalului prezintă importanță deosebită și sunt utilizate diferite metode de recrutare și numire a personalului, se vor urmări adoptarea de politici și proceduri de recrutare de personal cu calificări adecvate. Cunoștințe și aptitudini superioare nivelului mediu și experiență profesională corespunzătoare.
În mod tradițional, personalul de audit este constituit dintr-un nucleu de contabili, economiști și juriști, dar activitatea de audit și alte responsabilități ale Instituțiilor Supreme de Audit solicită experți și din alte domenii. În vederea asigurării, întregului personal a cunoștințelor și aptitudinilor necesare îndeplinirii sarcinilor ca și în situațiile în care piața forței de muncă nu oferă auditori de un anumit profil, este recomandabil să se asigure anumite cursuri obligatorii de perfecționare a pregătirii profesionale a noilor angajați.
Pentru a se asigura personal de audit de calitate excelentă ar trebui să se asigure condiții de muncă corespunzătoare cerințelor speciale impuse de această ocupație.
Auditorii ar trebui să dețină un statut specific, clar definit prin lege, care de asemenea să le garanteze stabilitatea, protecția independenței, salarii corespunzătoare și posibilități de evoluție profesională, conducerea superioară se va asigura ca din punct de vedere al carierei auditorii să nu fie expuși influențelor auditate și nici să nu fie dependenți de acestea.
Pe de altă parte, în nici o împrejurare auditorii nu vor permite ca obiectivitatea lor să fie expusă unor presiuni sau interese. De asemenea perfecționare pregătirii profesionale este unul dintre cei mai importanți factori ai dezvoltării și o componentă esențială a demersurilor de asigurare a calității activității de audit.
Standardele INTOSAI solicită instituțiilor supreme de audit să asigure perfecționarea pregătirii profesionale a personalului de așa natură încât să conducă la asigurarea îndeplinirii sarcinilor în condiții de competență și eficiență.
Pe de altă parte, pregătirea profesională este costisitoare sub aspectul cheltuielilor bănești, al timpului și al utilizării resurselor, necesitând buna gestionare și atentă planificare în vederea canalizării ei spre sectoare în care să se concretizeze în rezultate practice cu impact major.
Perfecționarea pregătirii profesionale din cadrul SAI va urmări asigurarea creșterii calificării personalului în vederea formării unor echipe a căror specializare să facă posibilă atingerea obiectivelor concrete de audit, Perfecționarea pregătiri profesionale va favoriza îndeplinirea mandatului SAI și alinierea la standardele internaționale de audit permițându-i astfel integrarea în „cultura de audit” europeană.
În vederea atingerii acestor obiective, SAI vor pune accentul asupra următoarelor aspecte:
Stabilirea unei politici flexibile de perfecționare a pregătirii profesionale în cadru SAI bazate pe regulile sau procedurile sale interne, evaluând toate necesitățile de specializare;
Crearea unei unități care să coordoneze și să asigure pregătirea profesională și de specialitate;
Organizarea unui program sistematic de perfecționare a pregătirii profesionale, bazat pe evaluarea necesităților;
Perfecționarea pregătirii profesionale va fi organizată în domeniile: metodologie de audit, finanțe și buget, economie, drept, limbi străine, pregătirea formatorilor, management, comunicații, tehnologia informației, problematica Uniunii Europene și alte domenii specifice, potrivit necesităților speciale ale SAI;
Perfecționarea pregătirii profesionale va face parte din evoluția carierei auditorului, conducând la o calificare profesională corespunzătoare sau la atestarea în disciplinele solicitate de SAI. În măsura în care devine posibil vor fi obținute calificările profesionale naționale de înalt nivel, corespunzătoare;
Conducerea SAI va aloca pregătirii un fond de timp suficient.
SAI va urmări ca perfecționarea pregătirii profesionale să se desfășoare permanent, conducerea instituției fiind direct răspunzătoare pentru aceasta. În vederea estimării gradului de atingere a obiectivelor propuse, se va proceda la evaluarea și analiza rezultatelor obținute.
Metodele de evaluare vor cuprinde: aprecieri asupra cursurilor cuprinzând modificările propuse, cunoștințele dobândite, posibile promovări, rezultate obținute. Monitorizarea va permite efectuarea corecțiilor oportune.
Evaluările periodice au caracter mai general fiind necesare stabilirii direcțiilor generale de perfecționare profesională, motiv pentru care evaluarea rezultatelor va fi discutată la nivelele superioare ale conducerii.
Ridicarea competenței profesionale a auditorilor prin implementarea elementelor anterior menționate va trebui să constituie o preocupare permanentă a conducerii, dezvoltarea urmând a se efectua pe baza autoevaluării și a unui plan elaborat în acest sens.
2.5. Recomandările INTOSAI prin Declarația de la Lima
Schimbul de experiență între Instituțiile Supreme de Audit și colaborarea lor se întinde până în perioada dintre cele două războaie mondiale.
Desigur că aceste contacte au fost preponderent pe plan bilateral. În schimb, pe atunci, lipsea o platformă multilaterală autonomă a SAI. Congresele internaționale ale științelor administrative au oferit un cadru multilateral. Întrucît prin acestea nu se putea răspunde unor cerințe specifice ale controlului finanțelor publice decât într-o măsură limitată, după al II-lea război mondial, SAI au considerat necesară dezbaterea problematicii specifice în cadrul unor congrese proprii.
Primul congres al Instituțiilor Supreme de Audit a avut loc în noiembrie 1953 în capitala cubaneză Havana. Acest prim congres al Instituțiilor Supreme de Audit (în engleză: International Congres of Supreme Audit Institutions, prescurtat INCOSAI), la care au luat parte instituțiile supreme de audit din 34 de state, trece în general ca data de naștere a organizației Internaționale a Instituțiilor Supreme de Audit (în engleză International Organization of Supreme Audit Institutions, prescurtat INTOSAI).
Pentru a sublinia intenția de a crea o organizație permanentă, Congresul de la Havana a decis să formeze un secretariat permanent pe lângă Instituția supremă de Audit și să organizeze un nou congres.
Acestui al doilea congres ținut în septembrie 1956 al Bruxelles i-au urmat apoi alte congrese la fiecare 3 ani și anume:
1959 la Rio de Janerio (al III-lea)
1962 la Viena (al IV-lea)
1965 la Ierusalim (al V-lea)
1968 la Tokio (al VI-lea)
1971 la Montreal (al VII-lea)
1974 la Madrid (al VIII-lea)
1977 la Lima (al IX-lea)
1980 la Nairobi (al X-lea)
1983 la Manila (al XI-lea)
1986 la Sidney (al XII-lea)
1989 la Berlin (al XIII-lea)
1992 la Washington (al XIV-lea)
1995 la Cairo (al XV-lea)
1998 la Montevideo (al XVI-lea)
Următorul congres cel din 2001 va fi organizat de Instituția Supremă de Audit din Coreea, la Seul în timp ce pentru anul 2004 este prevăzut ca loc al congresului Budapesta.
Inițial compus din puțin peste 30 de membri INTOSAI a înregistrat în scurt timp o creștere considerabilă, marcată printre altele în timpul erei decolonizării, prin administrarea de instituții supreme de audit din statele devenite independente din lumea a treia.
Un al doilea mare val de noi aderări la INTOSAI a avut loc în timpul ultimilor zece ani, ca urmare a apariției de noi state în Europa Centrală, ca și în Europa de Est odată cu instaurarea democrației în aceste regiuni. Astăzi din INTOSAI fac parte peste 175 de Instituții Supreme de Audit, număr prin care se atinge nivelul membrilor Națiunilor Unite.
Printre documentele cele mai importante care au fost elaborate în cadrul INTOSAI se numără fără îndoială, Declarația convenită la Lima, al Congresului al IX-lea din anul 1977 asupra liniilor directoare ale Controlului finanțelor.
Însemnătatea Declarației de la Lima, constă în determinarea amplă a tuturor obiectivelor privind controlul finanțelor, problematica și garanțiile necesare pentru instituțiile supreme de audit. Ea cuprinde un preambul și următoarele șapte capitole:
Generalități;
Independența SAI;
Relațiile cu Parlamentul, Guvernul și Administrația;
Competențele SAI;
Metode de control, personal de control, schimb de experiență internațional;
Dare de seamă;
Competențe ale SAI.
Ceea ce este de remarcat în mod deosebit în Declarație este importanța tot mai accentuată a independenței instituțiilor de audit.
Esențial este aici faptul că Declarația de la Lima postulează nu numai consolidarea independenței SAI în Constituția statului respectiv ci mai mult și asigurarea ei juridică prin garantarea unei protecții juridice suficiente față de intervențiile împotriva acestei independențe.
Numai într-o comunitate cu adevărat democratică poate fi îndeplinită cerința Declarației de la Lima de independență a SAI față de Administrație și Guvern dar și față de Parlament.
Alături de cerința de independență a controlului finanțelor publice, care formează solicitarea principală a Declarației ea enumeră mai departe drepturile acordate instituțiilor supreme de audit ca de exemplu:
competența de cercetare a SAI;
impunerea constatărilor reieșite din verificările SAI;
activitatea experților SAI;
retribuirea corespunzătoare a personalului de control;
dreptul SAI de a întocmi rapoartele;
dreptul SAI la publicarea rapoartelor;
asigurarea prin Constituție a competențelor de control ale SAI;
competența SAI pentru controlul întreprinderilor de rang public;
dreptul SAI de a controla subvențiile acordate;
dreptul SAI de a prezenta propuneri pentru cercetarea legilor.
Acestor drepturi solicitate de Declarație li se adaugă însă și obligațiile corespunzătoare ale SAI cum ar fi de exemplu:
aplicarea metodelor de control;
competența, integritatea, morala și perfecționarea personalului de control
luarea în considerare a punctului de vedere al instituțiilor controlate;
obiectivitatea și integritatea rapoartelor;
apărarea intereselor demne de protejat ca și a secretelor de afaceri și de întreprindere a unităților controlate.
Este demn de remarcat faptul că Declarația de la Lima se adresează tuturor sistemelor controlului finanțelor publice, deci îndeosebi sistemului democratic diferitelor coordonări ale controlului finanțelor din sistemul puterii de stat și treptelor diferite de evoluție, pe care le parcurge controlul finanțelor publice în unele regiuni și țări, fără ca ea să se piardă în amănunte. Renunțarea la detalii inutile și concentrarea pe chestiuni de esență sunt caracteristicile esențiale ale Declarației de la Lima și în același timp cei mai buni garanți pentru acceptarea ei internațională care este hotărâtoare pentru rolul său determinant în dezvoltarea internațională a controlului financiar.
Declarația reprezintă un document de principiu real, în care este fixată înțelegerea comună a instituțiilor supreme de audit cuprinse în INTOSAI, asupra existenței scopului și principiilor controlului finanțelor publice.
Pe bună dreptate, Declarația de la Lima este de aceea denumită ca fiind „Magna Charta” a controlului finanțelor publice, pe care se bazează multe alte documente din cadrul INTOSAI.
Nimic nu ar putea da dovada importanței sale, dar și a atemporalității sale mai bine decât circumstanța că ea a fost publicată din nou anul trecut, fără modificări de conținut.
C A P I T O L U L III
STUDIU COMPARATIV PRIVIND INSTITUȚIILE SUPERIOARE DE CONTROL DIN CÂTEVA ȚĂRI EUROPENE: GERMANIA, ITALIA, PORTUGALIA, UNGARIA, SPANIA, FRANȚA, BELGIA, REGATUL UNIT
3.1. Poziția și obiectul de activitate al instituțiilor superioare de control
În acest capitol este prezentat un material care permite o comparare internațională în ceea ce privește poziția și obiectul de activitate al Instituțiilor Superioare de Control, funcționarea și organizarea Curții de Conturi, atribuțiile și sfera de control, precum și tipurile de controale efectuate de aceste instituții în opt țări europene: Germania, Italia, Portugalia, Ungaria, Spania, Franța, Belgia, Regatul Unit.
O analiză a funcționalității Instituțiilor Superioare de Control din aceste țări poate fi realizată numai parțial prin studierea legilor de organizare și funcționare a acestora, deoarece aceste legi nu conțin decât dispoziții specifice. Acestea au ca suport dispozițiile unui ansamblu de legi ordinare prin care se reglementează aspecte referitoare la: sfera de cuprindere a finanțelor publice; mecanismul realizării funcțiunilor sale; evidența și circuitul documentelor ce reflectă mișcarea fondurilor publice; modul în care se administrează averea publică sau privată a statului sau administrațiilor autonome de tip comunități administrative sau întreprinderi cu caracter comercial; faptele care contravin legii, persoanele vinovate și sancțiunile; organizarea celorlalte sisteme de control cu care Instituțiile Superioare de Control intră în relații de tutelă, supraveghere sau chiar de control; norme de drept.
În ceea ce privește poziția și domeniul de activitate al Instituțiilor Superioare de Control, acestea diferă de la o țară la alta.
Astfel, în Germania, Curtea de Conturi Federală este o autoritate supremă, organ independent de control financiar, care ajută puterea legislativă (Parlamentul Federal, Consiliul Federal), potrivit legii federale din 1985 și statutului său. De asemenea, Curtea are și funcția de asistență și consiliere a Parlamentului și Guvernului asupra deciziilor financiare importante în curs.
În Italia, Curtea de Conturi exercită controlul legalității actelor emanând de la administrația statului, mai ales actele având implicații asupra finanțelor publice, precum și controlul stabilimentelor care beneficiază de sprijin financiar din partea statului. Curtea exercită controlul nu ca urmare a delegării de către Parlament, ci ca o funcție care îi este proprie. Poziția sa este neutră și echidistantă atât în raport cu Parlamentul, precum și față de Guvern.
În Portugalia, Curtea de Conturi este organul suprem de control al legalității cheltuielilor publice și de evaluare a conturilor. Tot în Constituție se mai prevede că execuția bugetului de stat este controlată de Curtea de Conturi și de Adunarea Republicii. De asemenea, Constituția atribuie Curții de Conturi calitatea de organ suveran, alături de Președinția Republicii, Parlament, Guvern și tribunale, de organ independent subordonat numai legii, Guvernul fiind garantul acestei independențe.
În Ungaria, Curtea de Conturi este un organism de control economico-financiar al Parlamentului, subordonată numai acestuia și legilor (Legea Curții din 30.10.1989). Curtea de Conturi este definită în continuare ca organism suprem al controlului de stat.
În Spania, Curtea de Conturi este organul suprem de control al conturilor și al gestiunii economice a statului și a sectorului public (potrivit constituției spaniole și a legii Curții). În această țară, Curtea depinde direct de Parlament, dar își îndeplinește funcțiile de control și jurisdicționale în deplină independență.
În Franța, Curtea de Conturi este însărcinată „să asiste Parlamentul și Guvernul în controlul Legii Finanțelor” (art. 47 din Constituția franceză). Curtea nu se subordonează Parlamentului și Guvernului, iar independența sa este garantată prin statutul său, prin calitatea de magistrați a membrilor săi, prin libertatea întocmirii programelor proprii de control.
În Belgia, Curtea de Conturi este însărcinată cu examinarea și lichidarea conturilor administrației generale și ale tuturor contabililor față de tezaurul public (art. 116 din Constituția belgiană). Curtea de Conturi se bucură de o independență totală față de executiv, fiind investită cu largi puteri de control asupra acesteia. Curtea de conturi este considerată un colegiu colateral al Parlamentului, un fel de consilier, de expert financiar al său.
Anglia nu are Curte de Conturi, Departamentul Finanțelor și al Controlului Financiar, în fruntea căruia se află Controlul și Auditoriul General, constituie cazul tipic al controlului unic. Sistemul de control nu este supus influenței administrației, el acționând numai în conformitate cu legea.
La noi în țară, înființarea Curții de Conturi este prevăzută de Constituția României din 1991, care stabilește că organizarea și funcționarea sa se reglementează prin lege organică. Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar.
Deci, în țările enumerate mai sus, cu excepția Regatului Unit, atât înființarea cât și funcționarea Curții de Conturi sunt prevăzute în constituțiile acestor țări și sunt reglementate prin legi organice.
În aproape toate țările menționate, Curtea de Conturi funcționează pe lângă Parlament sau Guvern și este organul suprem de control financiar atât al legalității cheltuielilor publice cât și al conturilor și al gestiunilor economice a statului și a sectorului public.
3.2. Funcționarea și organizarea Curții de Conturi.
Dacă în subcapitolul anterior am văzut care este obiectul de activitate al Curții de Conturi în fiecare țară și cum este reglementată juridic această instituție, în acest capitol vom trata modul de funcționare a Curții de Conturi.
Astfel, în Germania, Curtea federală de conturi este organizată în departamente de control și sectoare de control. Pentru anumite sarcini pot fi alcătuite grupe de control, iar pentru administrare funcționează un departament prezidențial.
Curtea federală este compusă din opt departamente de control cu patruzeci și nouă de subdiviziuni numite sectoare de control. Fiecare sector are un șef și este compus în general din șase controlori, iar departamentul este condus de un director. Președintele, vicepreședintele, directorii de departamente și șefii sectoarelor se bucură de inamovibilitate și reprezintă membrii Curții.
Curtea federală decide urmând principiul de colegialitate în general în organul bipersonal de decizie (colegiul pentru un sector de control fiind format din conducătorul departamentului de care sectorul aparține și conducătorul sectorului de control) sau în organul tripersonal de decizie când circumstanțele planului de distribuție a competențelor reclamă prezența președintelui sau vicepreședintelui. Dacă organul bipersonal sau tripersonal de decizie nu ajung la nici un acord, decizia finală revine camerei departamentului respectiv.
Anumite decizii sunt rezervate prin lege ședinței plenare constituită în cameră de justiție, ca de exemplu decizia asupra încorporării observațiilor în raportul anual. Această ședință plenară este organul superior de decizie al Curții federale de conturi.
În Italia, Curtea de Conturi este compusă din: președinte, președinții camerelor, consilieri, procuror general, procurori generali adjuncți, referendari principali și referendari.
Activitatea de control este exercitată prin secțiuni și birouri de control. În cadrul secțiunilor există o secțiune de control centrală pentru actele de guvernământ și a administrațiilor de stat și patru secțiuni de control descentralizate funcționând pe lângă regiunile cu autonomie diferențiată.
De asemenea, există un Birou de control pentru fiecare minister și Birouri descentralizate cu sediul în reședința regiunii care verifică actele serviciilor de stat la nivel regional.
O secțiune specială se ocupă de gestiunea financiară a organismelor subvenționate, iar altă secțiune specială se ocupă de gestiunea colectivităților locale.
Activitatea jurisdicțională se exercită prin două secțiuni jurisdicționale centrale pentru chestiuni privind contabilitatea publică și două secțiuni descentralizate (una pentru Sicilia și alta pentru Sardinia).
Judecarea în domeniul pensiilor se face prin două secțiuni ordinare (una pentru pensiile militare și una pentru pensiile civile) și cinci secțiuni speciale pentru pensii de război.
Membrii Curții de Conturi sunt judecători și exercită funcții de control și de jurisdicție fiind asistați de funcționari aparținând carierei administrative. Acești membri sunt inamovibili.
De asemenea, există un Consiliu al președenției care are competență de decizie în problema personalului, schimbării, atribuirii funcțiilor și care exercită puteri disciplinare față de magistrați.
Secțiunile reunite hotărăsc în apel asupra deciziilor luate de secțiunile jurisdicționale în judecarea conturilor și în judecarea responsabilităților. Ele sunt, de asemenea, competente de a hotărî asupra divergențelor de jurisprudență între secțiunile jurisdicționale, de a hotărî asupra acordării vizei și înregistrării sub rezervă și pentru a formula avize asupra proiectelor de legi privind curtea însăși sau în general asupra subiectelor de contabilitate publică.
În Portugalia, Curtea de Conturi are un sediu central și două secțiuni regionale. La centru este compusă din președinte și 16 judecători, iar la secțiunile regionale are câte un judecător. Curtea dispune de următoarele ajutoare: cabinetul Președintelui, cabinetul judecătorilor și direcția generală.
Cabinetul de studii acordă sprijin de specialitate tuturor serviciilor Curții în domeniul sau de competența sa și îndeplinește obligațiile derivând din relațiile comunitare și internaționale ale Curții.
Serviciile de sprijin secundar specializate sunt: controlorul general al serviciilor administrative, Serviciul gestiunii resurselor umane, serviciul de organizare și informatică, Divizia de arhivă și bibliotecă, Serviciul de publicații al Curții.
În ceea privește funcționarea Curții de Conturi se reunește în:
adunarea generală, incluzând toți judecătorii inclusiv cei din secțiunile regionale;
adunarea de secție, cuprinde toți judecătorii afectați unei secții;
sub-secție, se compune din trei judecători (un raportor și doi adjuncți);
sesiune de viză, care reunește doi judecători
În Spania, organele Curții de conturi sunt: președintele, plenul, comitetul de conducere, secția de control financiar, secția judiciară, consilierii de conturi, procuratura, secretariatul general.
Curtea în plen este alcătuită din 12 consilieri de conturi dintre care unul este președinte și cenzor. Comitetul de conducere este constituit din: președinte, consilieri de conturi care sunt și președinții de secții.
Secția de control financiar se organizează în departamente sectoriale și teritoriale, iar în fruntea fiecăruia va fi un consilier de conturi. Secția judiciară este organizată în tribunalele conduse de un președinte și doi consilieri de conturi, asistați de către unul sau mai mulți secretari.
Consilierii de conturi rezolvă în primă sau ultimă instanță următoarele probleme: procesele din cadrul curții privind conturile, procedurile de reintegrare a soldului debitor, dosarele de încasare a garanțiilor.
Procuratura, care depinde din punct de vedere funcțional de procurorul general al statului, este formată din procuror și avocații fiscali.
În Franța, Curtea de conturi este alcătuită din: primul președinte, președinții de camere, consilierii principali, consilieri referendari de gradul I, consilierii referendari de gradul II, auditori (controlori) de rangul I, auditori (controlori) de rangul II. Membrii Curții au calitatea de magistrați, fiind inamovibili.
Formațiunile deliberative sunt: audiența plenară publică (plenul), camera de consiliu, camerele reunite, secțiunile de cameră și formalitățile intercamerale.
Curtea de conturi se reunește în ședința solemnă, fie prin reunirea tuturor camerelor, fie pe camere sau pe secțiuni de camere, fie în formație intercamerală.
Camera de consiliu este compusă din primul președinte, din președinții de cameră și din consilierii principali. Procurorul general asistă la ședințele camerei de consiliu și participă la dezbaterile acesteia.
De asemenea, lui îi sunt aduse la cunoștință proiectele de raport public, ale raportului la proiectul de lege de reglementare a bugetului și al declarației generale de conformitate și pronunță o hotărâre cu privire la aceste texte.
Curtea de conturi cu toate camerele reunite este alcătuită din primul președinte, președinții de camere și doi consilieri principali pentru fiecare cameră, aleși de către magistrații fiecărei camere.
Ea se constituie la începutul fiecărui an judiciar prin ordin al primului președinte. Curtea de Conturi are șapte camere, fiecare fiind alcătuită dintr-un președinte de cameră, din consilieri principali, consilieri referendari și auditori (controlori).
Un ordin al primului președinte dat la propunerea președintelui de cameră și după avizul procurorului general, poate crea în cadrul fiecărei camere una sau mai multe secțiuni cu câte cel puțin trei consilieri principali.
Pentru examinarea unui raport care se referă la probleme ce țin de competența mai multor camere, primul președinte poate constitui o formațiune intercamerală din care să facă parte cel puțin doi consilieri principali, din fiecare dintre aceste camere, desemnați de către președinții de camere.
Formațiunile consultative sunt: conferința primului președinte și a procurorului general și Comitetul raportului public. Controlul Curții este realizat de : magistrați (un prim-președinte + președinți de camere, 85 consilieri șefi, 118 consilieri referendari și 40 auditori) și funcționari nemagistrați (10 consilieri șefi, numiți pe o perioadă de 4 ani, 20 raportori din corpul inginerilor statului numiți pe o perioadă de 3 ani, 80 raportori reuniți pe timpul controalelor și anchetelor, 50 asistenți de verificare din cadrul inspectorilor trezoreriei).
Pe lângă Curtea de Conturi funcționează Ministerul public care nu este parte integrantă din ea. Parchetul este condus de un procuror general numit de Guvern și asistat de 3 avocați generali aleși dintre membri Curții.
În fiecare regiune este creată o cameră regională de conturi. Membrii camerelor regionale de conturi sunt magistrați care sunt și rămân inamovibili.
Fiecare cameră regională de conturi are unul sau mai mulți comisari ai Guvernului aleși dintre magistrații camerei și sunt corespondenți procurorului general de pe lângă Curtea de Conturi.
În Belgia, Curtea de Conturi cuprinde 12 membri (doi președinți, cel cu vechime mai mare fiind prim-președinte, opt consilieri și doi grefieri) și este împărțită în două camere: una de limbă franceză și una de limbă olandeză.
Birourile curții sunt organizate în 14 direcții (două direcții de servicii generale și 12 direcții a căror competență este determinată în funcție de departamentele, organismele sau serviciile controlate), conduse fiecare de un prim-controlor, director, asistat de doi sau mai mulți controlori sau revizori principali.
Curtea de Conturi se pronunță în adunarea generală. Adunarea generală este singura competentă să exercite anumite atribuțiuni ca: decizia asupra contului general de stat și a conturilor administrațiilor generale și entităților teritoriale sau instituțiilor supuse controlului Curții, pronunțarea hotărârilor în procesele contabililor și ordonatorilor, redactarea caietului de observații, elaborarea bugetului Curții și aprobarea bugetului Curții și aprobarea conturilor de execuție a acestuia.
La noi în țară, Curtea de Conturi este organizată și funcționează pe baza principiului independenței. Principiul independenței Curții de Conturi este statuat prin lege și mai constă în : independența și inamovibilitatea membrilor săi, numirea acestora de către parlament, iar a judecătorilor financiari de către președintele României, inițierea acțiunilor de control din oficiu, buget propriu, stabilirea salariului prin lege specială; autonomie în recrutarea personalului de control, acces neîngrădit la informațiile necesare atribuțiunilor sale.
Din punct de vedere organizatoric, Curtea de Conturi se compune din:
Secția de control ulterior I;
Secția de control ulterior II,
Secția jurisdicțională;
Colegiul jurisdicțional;
Colegiul jurisdicțional al curții;
Camerele de conturi județene;
Secretariatul general.
3.3. Atribuțiile și sfera de control. Tipurile de controale efectuate de
Instituțiile superioare de control.
Fiecare lege organică mai prevede, pe lângă organizarea și funcționarea Instituțiilor Superioare de Control, atât atribuțiile și sfera de control, cât și tipurile de controale efectuate de aceste instituții.
Astfel, în Germania, controlul financiar se exercită asupra:
administrației federale
persoane juridice de drept public
societăților de drept privat la care statul are participații
organismelor din afara administrației care beneficiază de subvenții.
Mai sunt supuse verificării Curții conturile privind executarea bugetului, inclusiv veniturile și cheltuielile extraordinare, conturile asupra întregului patrimoniu al statului, conturile institutelor, fundațiilor și averilor care sunt administrate numai de autoritățile statului sau prin funcționarii numiți în acest scop de stat.
Curtea de conturi a Germaniei nu exercită în mod direct controlul preventiv, ci prin intermediul serviciilor de precontrol înglobate în serviciile administrației, dar tutelate de către aceasta.
Sistemul german este extrem de eficient întrucât Curtea poate controla un volum mare de operațiuni în timp real. De asemenea, sistemul german este un sistem care îmbină funcționalitatea Curții de Conturi cu cea a controlului intern.
În Italia, sfera controlului se extinde asupra:
administrației de stat
organismelor locale
întreprinderilor subvenționate de stat
depozite de materiale și bunuri ale statului
Curtea de Conturi, în conformitate cu legile și reglementările, controlează din punct de vedere financiar: decretele președintelui republicii, cheltuielile statului, depozitele în care se află materiale și bunuri ale statului specificate de lege, obligațiile, titlurile trimise de către agenți ai statului și supraveghează asigurarea regularității operațiunilor agenților de stat în probleme de bani și materiale.
De asemenea, Curtea exercită o supraveghere a venitului Guvernului și verifică bilanțurile generale ale administrației de stat și cele ale organismelor autonome supuse controlului său financiar, înainte ca aceasta să fie înaintat Parlamentului.
Decretele prezidențiale, indiferent de ministerul la care se referă și de scop, sunt supuse atenției curții, pentru ca aceasta, după verificarea regularității lor, să se poată aproba și înregistra.
Toate acțiunile prin care se numesc, se promovează sau se eliberează din funcții angajații și agenții și cele referitoare la plata salariilor și a altor drepturi bănești lunare din partea statului sunt supuse analizei Curții.
Ordinele de plată pentru cheltuielile de stat, ordinele de credit în favoarea funcționarilor plătitori și orice alt certificat de plată, împreună cu documentele justificative sunt supuse controlului financiar al Curții. De asemenea Curtea poartă răspunderea că nu se depășesc sumele alocate de la buget și că acestea sunt folosite pentru cheltuieli stabilite, că nu se efectuează transferuri care nu sunt permise de lege și că stabilirea și efectuarea cheltuielilor se fac în conformitate cu legea și reglementările în vigoare.
Curtea exercită supraveghere și control financiar asupra prevederilor speciale ce se referă la administrațiile autonome și la corporațiile de stat speciale, căi ferate, poștă și telegraf, servicii telefonice, industrii de monopol, fondul de împrumut și depuneri, drumuri și dosare notariale.
În Portugalia, sunt supuse controlului:
statul și serviciile sale autonome sau nu;
regiile autonome;
instituțiile publice;
asociațiile publice;
instituțiile de securitate socială;
administrațiile locale;
asociațiile.
Curtea de conturi este organul suprem al legalității cheltuielilor publice.
În funcție de momentul intervenției sale, Curtea efectuează control continuu și control preventiv. Controlul continuu presupune judecarea regularității conturilor, avizul asupra contului general al statului, conturile regiilor autonome și asupra documentelor de cheltuieli ale serviciilor ministerelor. Controlul preventiv presupune acordarea sau refuzarea vizei asupra actelor care sunt generatoare, direct sau indirect, de cheltuieli și asupra mișcării de fonduri pentru operațiuni de trezorerie.
În Ungaria, sfera controlului se extinde asupra:
organismelor care administrează bugetul de stat;
oficiului de control financiar și impozite;
sfaturilor locale;
Băncii Centrale;
oficiilor de taxe;
fundațiilor;
organizațiilor obștești.
Curtea de conturi controlează administrarea bugetului de stat sub aspectele realității prevederilor de venituri, legalității, necesității și oportunității utilizării fondurilor. Tot Curtea de Conturi urmărește respectarea reglementărilor financiar-contabile, avizează, contrasemnează proiectele privind dezvoltarea în perspectivă sau înaintează ea însăți asemenea proiect, controlează relațiile pe linia creditării dintre Banca Națională Maghiară și bugetul de stat, precum și date referitoare la emisiunea de bani. Conform prevederilor unei legi speciale controlează gestiunea partidelor.
După momentul la care se face controlul și în raport cu operațiunea controlată se disting trei tipuri de controale: preventiv, concomitent, ulterior.
Controlul preventiv se face înaintea efectuării operațiunii. Acest control este continuu pe întreg parcursul anului financiar sau de gestiune.
Controlul concomitent se face în cursul anului, dar nu cu necesitate înaintea efectuării operațiunii. Acest tip de control nu este practicat de curțile de conturi, ci de controalele interne. El a fost un control specific al Curții de Conturi a României în perioada interbelică și se baza pe sistemul dublului aviz al ordonanței de plată.
Controlul ulterior nu se referă atât la faptul că el se face după încheierea operațiunii financiare, ci după perioada de gestiune care în toate cazurile este anul financiar, fiind controlul pe gestiuni închise. Acest control de descărcare de gestiune este practicat de toate Curțile de conturi și constituie baza activității lor.
Curțile de Conturi ale Spaniei și Franței nu exercită un control preventiv, ceea ce înseamnă că aceste țări dispun de Departamente de control intern foarte puternice, cu autonomie garantată.
Sistemul englez nu este organizat pe sistemul Curților de Conturi, ci pe sistem administrativ ierarhizat. Această organizare îi permite exercitarea tuturor operațiunilor de control preventiv pe toate fazele. Ceea ce este interesant de remarcat este faptul că Auditoriul General al Angliei poate bloca operațiuni ale Guvernului nu numai pe motive de legalitate, ci chiar de oportunitate. Din acest punct de vedere se poate considera că sistemul englez este cel mai puternic în exercitarea controlului preventiv.
La noi în țară, Constituția prevede două atribuții esențiale ale Curții de Conturi: de control și jurisdicționale. În sfera atribuțiilor de control intră: modul de formare, administrare și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și modul de gestionare a resurselor publice. Prin lege organică sunt stabilite obiectele acestui control și persoanele juridice supuse obligatoriu controlului exercitat de Curtea de Conturi (a se vedea capitolul I subcapitolul 1.4).
Curtea de conturi analizează atât necesitatea oportunității angajării unor cheltuieli bugetare, acordării unor subvenții, efectuării unor transferuri între bugetele publice, aprobării unor viramente de credite bugetare și acordării unor credite suplimentare cât și calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al economicității, eficacității și eficienței. De asemenea Curtea de conturi exercită atât control preventiv cât și ulterior.
În urma analizei atribuțiilor și sferei de control ale fiecărei Curți de Conturi din țările menționate putem constata că principalele persoane juridice supuse controlului sunt :
administrațiile de stat;
unitățile administrativ-teritoriale autonome sau nu;
instituțiile publice;
băncile centrale;
societățile comerciale la care statul deține integral sau mai mult de jumătate din capitalul social.
Tot din analiza legilor Curții de Conturi rezultă că, controlul la sediul Curții pe baza documentelor justificative ce se anexează conturilor prezentate de contabili este substituit din ce în ce mai des de controlul la fața locului, mai ales în cazurile în care se verifică conturile întreprinderilor publice, organismelor de securitate socială sau ale beneficiarilor de subvenții sau alte forme de ajutor din partea statului.
CAP. IV. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTROLUL CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI LA DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE VÂLCEA
4.1. EXACTITATEA ȘI CONFORMITATEA CU REALITATEA CONTURILOR DE EXECUȚIE BUGETARĂ PRIVIND ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT
4.1.1. ORGANIZAREA ȘI COFORMITATEA EVIDENȚEI OPERATIVE SI CONTABILE CU PRIVIRE LA VENITURILE ÎNCASATE PE SURSE DE CONSTITUIRE
1. In anul 2004, la nivelul Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie, evidența veniturilor cuvenite bugetului asigurărilor sociale de stat s-a. realizat pe surse de constituire astfel:
a) Venituri reprezentând contribuția privind asigurările sociale de stat, virate de contribuabili colectate distinct în contul nr. 22.09.04.01 deschid la Trezoreria municipiului Rm. Vâlcea si evidențiate în balanța de verificare a
instituției în contul 504.01 "Venituri din C.A.S". Suma încasată în anul 2004 în creditul contului 504.01 a fost de 632.24 1.5 I 8.591 lei:
Venituri reprezentând pensia suplimentară, virate de contribuabili în
contul nr. 22.09.04.02 deschis la Trezoreria municipiului Rin. Vâlcea și
evidențiate în contabilitatea instituției în contul 504.02 "Venituri din contribuția la pensia suplimentară". Suma încasată în anul 2004 și evidențiată in balanța de verificare în creditul contului 504.02 a fost de 103.711.919.756 lei:
Venituri reprezentând contribuția agricultorilor asigurați, constituite în
baza Legii nr. 80/1992. virate în contul 22.09.04.05 deschis la Trezoreria
municipiului Rm. Vâlcea și evidențiate în contabilitatea instituției în contul
504.03. Suma încasată în anul 2004 a fost de 117.132.215 lei și a fost evidențiată
în balanța de verificare încheiată la 31.12.2004 in creditul contului 504.03:
Venituri reprezentând fond pentru agricultură, virate de contribuabili în contul 22.09.04 deschis la Trezoreria municipiului Rm. Vâlcea și evidențiate
în contabilitatea instituției în contul 504.04.Suma încasată în anul 2004 și
evidențiată în balanța de verificare în creditul contului 504.04 a fost de
15.101.488.570 lei;
Venituri obținute din vânzarea biletelor de tratament și odihnă în baza
legii bugetului asigurărilor sociale de stat nr. 77 / 2000. Sumele încasate au fost colectate in contul 22.22.04.13 deschis la Trezoreria municipiului Rm. Vâlcea și
evidențiate în contabilitatea instituției în contul 504.05 și au fost în sumă de 3.666.799.357 lei;
f) Venituri realizate din alte surse, cum ar fi:
venituri din majorări și penalități calculate pentru neplata la
termen a obligațiilor privind C.A.S. pensia suplimentară sau
fondul pentru agricultură de către contribuabili. care în anul
2004 au fost în sumă de 4I.464.083.938 lei. În evidența
contabilă, această sumă a fost înregistrată în creditul contului
504.06;
venituri din debite declarate dar neachitate la termenele legale,
care. în anul 2004 au fost în sumă de 43.053.276.933 lei și
înregistrate în evidența contabilă în creditul contului 504.07;
venituri din vânzarea carnetelor de asigurați, care în anul 2004
au fost în sumă de 283.500 Iei și evidențiate în balanța de
verificare încheiată la 31.12.2004 în creditul contului 504.08;
venituri din recuperări de pensii pentru persoane care nu au mai
fost găsite, care în anul 2004 au fost în sumă de I79.880.249. Iei
și au fost evidențiate în balanța de verificare încheiată la
3 1.12.2004 în creditul contului 504.11;
Recapitulând veniturile încasate în creditul contului 504 "Veniturile Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat", acestea au fost în sumă totală de 839.586.383.409 lei.
Din verificarea efectuată s-a constatat că au fost respectate prevederile din Legea nr. 82/1991 republicată și planul de conturi aprobat pentru reflectarea în contabilitate a execuției bugetului asigurărilor sociale pe anul 2004 astfel:
– Pentru creanțele de încasat curente s-au folosit corect înregistrările următoare:
Pentru venituri din CAS.
Pentru veniturile din pensia suplimentară.
Pentru veniturile încasate din contribuția agricultorilor asigurați.
4. Pentru veniturile încasate pentru constituirea fondului pentru agricultură.
5. Pentru veniturile obținute din vânzarea biletelor de tratament și odihnă.
– Pentru creanțele încasate după expirarea termenelor legale s-au folosit corect următoarele înregistrări contabile:
și concomitent
Evidența analitică a veniturilor încasate și a celor de realizat se ține pe bază de declarații de impunere depuse de contribuabilii din județ în conformitate cu prevederile din HGR nr. 193/1997.
4.1.2. CU PRIVIRE LA ORGANIZAUEA EVIDENȚEI ANALITICE A PLĂTITORILOR DE CONTRIBUȚII PENTRU ASIGURĂRI SOCIALE
Organizarea evidenței analitice a plătitorilor de contribuții pentru asigurările sociale se realizează în baza prevederilor din HGR nr. 193/1997. Acest act normative prevede că: "Persoanele juridice și fizice care potrivii legii au obligații de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat declară lunar aceste obligații conform modelului din anexă". Față de actele normative amintite mai sus s-a procedat la verificarea modului de organizare a evidenței contabile analitice a plătitorilor de contribuții pentru asigurări sociale de stat din care au rezultat următoarele:
I. Evidența contabilă a creanțelor îneasate se ține cu ajutorul contului 220 "Debitori". Contul 220 este structural pe surse de constituire pe de o parte și după modul de stabilire a lor astfel:
a) Creanțe de încasat stabilite ca urmare a controalelor efectuate de Corpul de Control din cadrul Direcției de Muncă, Solidaritate si Familie Vâlcea care la 31.12.2004 se prezintă astfel:
al) Contul 220.02 -Debitori din CAS.
Debile stabilite 633.825.507.415 lei
Debile încasate 24.559.289.559 lei
Rămășiță de încasat la 3 1.12.2000 609.266.217856 lei
a2) Contul 220.03 – Debitori din PS. 51.843.630.962 lei
Debile încasate 18.I65.538.5I3 lei
Rămășiță de încasai la 31.12.2004 33.678.092.449 lei
a3) Contul 220.05 – Debitori din contribuția
agenților economici
pentru FA. 14.252.836.593 Iei
Debite încasate 1.73 I .995.853 Iei
Rămășiță de încasat la 31.12.2004 12.520.S4O.74O Iei
b) Creanțe de încasat stabilite ca urmare a declarațiilor de impunere a contribuabililor care, pe surse de constituire se prezintă astfel
b.1) Contul 220.10 Debitori din declarații
privind C.A.S 308.580.493.458 lei
b.2) Conlul 220.1 I Debitori din declarații
privind P.S 4.008.749.786 lei
b.3) Conlul 220.12 – Debitori din declarații
privind FA. 2.116.040.796 lei
.Aceste sume evidențiate în contabilitatea instituției în debilul contului 220
„Debitori" pe analitic corespunzător nu au în debit înregistrate nici o sumă. rezultând faptul că aceste sume nu au fost achitate de către contribuabil de la dala declarării lor.
În această situație suma de 1.528.495.582.252 lei. cât reprezintă soldul
contului 220 "Debitori" la 31. I2.2004 se referă la un număr de 2.712 agenți
economici structural atât ca urmare a controalelor efectuate de corpul de control
al Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie , cât și din declarațiile agenților economici.
4.1.3. CU PRIVIRE LA MODUL DE CALCUL, ÎNREGISTRARE ȘI PLATA A SUMELOR DATORATE BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT
Pentru stabilirea modului de calcul a contribuțiilor la asigurările sociale s-a procedat la verificarea unui număr de 6 agenți economici în colaborare cu D.M.S.S.F. VÂLCEA s-au întocmit cu această ocazie acte de control din care au rezultat următoarele:
1. La .CAS
Debite in sumă de 3.894.853.589 lei
Majorări de întârziere de 6.160.441.277 lei
2. La Pensia Suplimentară
Debite în sumă de 190.705.949 lei
Majorări de întârziere 99.097.336 lei
Din sumele constatate au fost recuperate la debite suma de 27.516.431 lei conform ordinelor de plată nr. 218, 49, 477/28.06.2004 și nr 15/19.06.2004 și majorări de întârziere în sumă de 33.754.983 lei conform ordinelor de plată nr 49, 477/28.06.2004 și nr. 15/19.06.2004 (anexa nr. 14 ). Din controalele efectuate s-a constat că agenții economici verificați au respectat prevederile din Legea 49/1992 publicată în M.Of. nr 107/26.05.1992 modificată prin O.U.G nr 2/1999 publicată în M.Of. nr 49/01.02.1999 precum și prevederile din O.U.G nr 31/1998 publicată în M.Of. nr 419/05.11.1998 referitoare la pensia suplimentară în sensul modului de constituire a obligațiilor către bugetul asigurărilor sociale.
4.1.4. MODUL DE ÎNCASARE A SUMELOR REPREZENTÂND CONTRIBUȚIA BENEFICIARILOR PENTRU BILETE DE TRATAMENT BALNEAR ȘI ODIHNĂ PE ANUL 2004
Din verificarea efectuată s-a rezultat că în anul 2004 au fost repartizate un număr de 13.038 locuri pentru tratament balnear și odihnă din care s-au distribuit un număr de 8.932 de bilete. Valoarea încasată a fost de 3.666.799.357 lei și a fost evidențiată corect în creditul contului 504.05 "Venituri din vânzarea biletelor" în balada de verificare încheiată la 31.12.2004.
În evidența instituției au existat un număr de 2.675 de bilete la 31.12.2003 și au mai fost achiziționate un număr de 6.798 de bilele in cursul anului 2004 din care s-au distribuit un număr de 8.932. Un număr de 374 bucăți au fost anulate rămânând în stoc la 31.12.2004 un număr de 167 de bilete . Situația veniturilor obținute din vânzarea biletelor de tratament și odihnă este prezentată în Anexa nr. 1
Sistemul de distribuire al biletelor de tratament balnear și odihnă aplicat de D.M.S.S.F. Vâlcea s-a realizat avându-se în vedere Precizările M.M.P.S. și s-au referii la:
– în anul 2004 eliberarea biletelor pe categorii de beneficiari și pe stațiuni s-a realizat în funcție de repartițiile transmise de minister. Au fost repartizate un număr de 13.083 locuri din care s-au realizat numai un număr de 8.932 locuri. Nerealizarea repartizărilor făcute de minister s-a datorat lipsei de solicitări în anumite perioade ale anului
în anul bugetar 2004 au fost eliberate un număr de 379 bilele gratuite din totalul de 609 bilete primite.
Sumele încasate din valorificarea biletelor de tratament balnear și odihnă au fost corect determinate, iar valoarea lor corespunde cu cea evidențiată în balanța de verificare cont 504.05 în sumă de 3.666.799.357 lei pe anul 2004.Există concordanță între sumele încasate .și cele evidențiate în extrasul de cont al Trezoreriei Rm. Vâlcea.
în anul 2004 s-au constatat un număr de 29 bilete restituite pentru aceste bilele sumele restituite beneficiarilor au fost legal stabilite și s-au datorai unor cauze obiective: îmbolnăviri, decese, accidente cazuri de forță majoră sau din lipsa locurilor de cazare în stațiunile respective.
4.1.5. CONCORDANȚA SUMELOR PRIVIND VENITURILE ÎNSCRISE ÎN CONTUL DE EXECUȚIE CU CELE REFLECTATE ÎN BALANȚA DE VERIFICARE ÎNCHEIATĂ LA 31.12.2004
Din verificarea efectuată s-a constatat că există concordanță între sumele înregistrate in contul 504 "Venituri privind asigurările sociale" astfel:
A. CONTRIBUȚIA PRIVIND ASIGURĂRILE SOCIALE
1. contribuția la CAS suma înscrisă în creditul contului 504.01 a fost de 632.291.518.591 lei
la pensia suplimentară în creditul contului 504.02 au fost
evidențiată suma de 103.711.919.515 lei.
la contribuția agricultorilor asigurați în creditul contului 504.03 a fost înscrisă suma de 117.132.515 lei
la contribuția agenților economici pentru asigurări sociale
agricultorii au fost evidențiați în creditul contului 504.04 suma de 15.101.488.570 lei
Toate sumele prezentate mai sus au corespondență cu cele înscrise în contul de execuție încheiat la 31.12.2004 (anexa nr. 2 )
B. CONTRIBUȚII BILETE TRATAMENT Șl ODIHNĂ
În balanța de verificare încheiata la 31.12.2004 a fost înscrisă în creditul contului 504.05 "Venituri din vânzarea biletelor de tratament și odihnă" suma de 3.666.799.357 lei. Din verificarea efectuată s-a constatat că aceasta sumă corespunde în structură și pe feluri de prestații (tratament, odihnă sau gratuite), cu cele prezentate în contul de execuție.
C. ALTE VENITURI
În această categorie în balanța de verificare au intrat următoarele venituri structurate pe conturi analitice astfel:
ct. 504.(16 venituri din majorări încasate în sumă de 41.464.083938.
lei.
ct. 504.07 venituri din debite încasate de la agenții economici a căror
sume au fost declarate anterior în sumă de 43.053.276.933 lei.
ct. 504.02 venituri din vânzarea Carnetelor de asigurări în sumă de
283.500 lei
ct. 504. venituri din încasări de comisioane în sumă de 179.880.249 lei
Toate aceste sume prezentate mai sus corespund cu cele evidențiate in contul de execuție incheiat la 31.12.2004. (anexa nr. 2 )
4.1.6. CONCORDANȚA SOLDULUI DE DISPONIBIL DESCHIS LA TREZORERIA VÂLCEA CU SOLDUL CONTULUI 103 "DISPONIBIL AL BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT”
Din verificarea documentelor puse la dispoziție pe anul 2004 s-a constatat că D.M.S.S.F. Vâlcea avea deschise următoarele conturi la Trezoreria Rin. Vâlcea clasificate pe surse de venit astfel:
1. Pentru venituri obținute din contribuția
la asigurările sociale stat s-a utilizat contul 22.09.04.01
2. Pentru venituri obținute din pensia suplimentară
achitate de contribuabili s-a utilizat contul 22.09.04.04
3. Pentru venituri obținute din contribuția
agricultorilor asigurați s-a utilizat contul 22.09.04.05
4. Pentru venituri obținute din contribuția de 2-4%
reprezentând fond agricultori s-a utilizat contul 22.09.04.06
5. Pentru venituri obținute din vânzarea biletelor
de tratament și odihnă s-a utilizat contul 22.22.04.13
6. Pentru celelalte venituri încasate in anul
2004 s-a utilizat contul 22.22.04.30
Pentru verificarea exactității sumelor din extrasele de cont si cele înscrise în balanța de verificare s-a procedat la defalcarea sumelor pe surse de venit pentru fiecare cont de disponibil în parte, astfel;
– pentru contul 22.09.04.01. suina încasată în anul 2004 a fost de
650.519.118.010 lei și a fost compusă din:
venituri don C.A.S. curente 586.521.769.651 Iei
venituri din debite încasate 32.958.701.205 Iei
venituri din majorări 31.038.647.154 lei
Total 50.519.118.010 lei
– pentru contul 22.09.04.04. suma încasată în anul 2004 a fost de 121.877.458.269 lei și a fost compusă din:
a) venituri din pensie suplimentară curente: 103.711.919.756 lei
venituri din debite 8.504.344.613 lei
venituri din majorări și penalități 9.601.193.900 lei
Total 121.877.458.269 lei
pentru contul 22.09.04.05. suma încasată a fost de 117.132.515 Iei
pentru contul 22.09.04.06. suma încasată în anul 2004 a fost de
17.455.462.569 Iei si a fost compusă din:
a) venituri din fond agricultură curente I5.101.488.570 lei
venituri din debite 1.530.231.115 lei
venituri din majorări 834.242.884 lei
Total 17.455.962.569 lei
– pentru contul 22.22.04.13 s-a încasa suma de 3.666.799.357 lei
– pentru contul 22.22.04.30. s-a încasat suma de 180.163.749 Iei.
Recapitulând datele prezentate mai sus a rezultat un total la disponibil de
793.816.634.469 lei astfel:
cont 22.09.04.01 650.519.118.010 lei
cont 22.09.04.04 121 .877.458.269 lei
cont 22.09.04.05 117.132.515 Iei
cont 22.09.04.06 I 7.455.962.569 lei
cont 22.22.04.13 3.666.799.357 lei
cont 22.22.04.30 180. 163.749 lei
Total 793.816.634.469 lei
La sumele încasate efectiv prin contul de disponibil s-au adăugat sumele evidențiate în contul 408 "cheltuielile bugetului asigurărilor sociale suportate din C.A.S." defalcate pe conturi analitice astfel:
– cont 408.07. indemnizație, incapacitate temporară de muncă plătită direct de agenții economiei 18.729.403.026 Iei
– cont 408.02. indemnizație. maternitate și îngrijire copil
bolnav 5.879.874.665 Iei
– cont 408.03 indemnizații stabilite în baza Legii 120/1997 plătite direct de agenții economici 18.872.080.067 lei
cont 408.06 ajutoare acordate pentru deces plătite direct de agenții economici 839.891.772 lei
cont 408.06 contribuția de sănătate aferentă persoanelor aflate în concediu medica l (Legea 145/1997) 448.499.410 lei
Total cheltuieli 45.769.748.940 lei
La sumele încasate efectiv prin contul de disponibil în sumă de 793.816.634.469 lei s-a adăugat suma de 45.769.748.940 lei prezentată mai sus rezultând suma de 839.586.383.409 lei reprezentând total venituri și se regăsește în balanța de verificare la contul 504 "venituri ale bugetului asigurărilor sociale" încheiată la 31 12.2004.
Din suma totală astfel stabilită s-a scăzut suma de 1.111.423.905.841 Iei reprezentând cheltuieli cu pensiile rezultând un deficit de 271.837.522.432 Iei evidențiat corect în balanța de verificare în creditul contului 103 "disponibil al bugetului asigurărilor sociale de stat".
Față de cele prezentate mai sus rezultă că s-au respectat prevederile din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată și planul de conturi pentru reflectarea în contabilitate a execuției bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004.
4.1.7. CHELTUIELILE EFECTUATE DIN BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAI PE ANUL 2004
1. Din verificare efectuată s-a constatat că instituția verificată a evidențiat corect și pe categorii conform clasificației indicatorilor privind finanțele publice cheltuielile suportate din bugetul asigurărilor sociale astfel:
Indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, evidențiate în
contabilitate în contul 408. în debilul căruia a fost înregistrată suma de
18.729.403.026 lei;
Indemnizații pentru concedii de maternitate evidențiate în
contabilitatea, instituției în contul 408.02. în debilul căruia a fost
înregistrată suma de 5.879.874.665 lei:
Indemnizații pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani.
evidențiate în contabilitatea instituției în debilul contului 408.03. unde
a fosl înregistrată suma de 18.872.080.007 lei:
d) Ajutoare acordate salariaților pentru decese, evidențiate în contabilitate în contul 408.04. în debilul căruia a fost înregistrată suma de 839.891.772 lei:
e) Contribuția de sănătate aferentă persoanelor aflate în concediu medical, evidențiată în contabilitate în contul 408.06, în debilul căruia a fost înregistrata suma de 1.448.499.410 lei.
Toate sumele suportate direct din C.A.S. au fost evidențiate în contabilitate în baza ordinelor de plată tip în care au fost înscrise toate datele referitoare la grupa de numea, felul cheltuielilor efectuate, numărul de cazuri, modul de calcul a contribuției datorate către buget.
Din verificarea prin sondaj pe anul 2004 a acestor cheltuieli s-a constatat că ele au fost corect determinate .și încadrate pe categorii și grupe în evidența contabilă.
Datele înscrise în contul de execuție încheiat la 31.12.2004 corespund cu cele din balanța de verificare și prezentate mai sus.
4.1.8. CONCORDANȚA ÎNTRE CHELITUIELILE TOTALE DIN CONTUL DE EXECUȚIE ȘI CELE ÎNSCRISE ÎN BALANȚA DE VERIFICARE
Pe lângă cheltuielile suportate direct din C.A.S și prezentate la capitolul iif. 6 din prezentul act de control în evidența contabilă au mai fost evidențiate și cheltuielile cu pensiile acordate pe anul 2004 și structurate astfel:
cheltuieli suportate direct din C.A.S. 45.769.748.940 lei
indemnizații pentru incapacitate temporara de muncă plătite de D.M.S.S.F. prin deschidere de credite ( contul 408.15) 5.969.318 lei
indemnizații stabile în baza Legii 120/1997 plătite de D.M.S.S.F. prin deschiderea de credite (contul 408.13) 22.003.924 lei
ajutoare acordate pentru decese la pensionari (contul 408.05 ) 839.891.772 lei
pensii de asigurări sociale și pensii agricultori (contul 408.08) 1.045.658.667.897 lei
cheltuieli de personal ( contul 408.14 ) 2.500.039.104 lei
comisioane poștale ( contul 408.09 ) 12.433.087.954 lei
cheltuieli materiale ( contul 408.16 ) 304.923.874 lei
Total cheltuieli ( contul 408 ) 1.111.423.905.841 lei
Totalul cheltuielilor înregistrate în debitul contului 408 "Cheltuieli privind asigurările sociale". în sumă loială de 1.111.423.905.841 lei au fost comparate cu totalul veniturilor înregistrate în creditul contului 504 "Venituri privind asigurările sociale". în sumă de 839.586.383.409 lei (prezentate la capitolul (1), rezultând un deficit bugetar în sumă de 271.837.522.432 lei. evidențiat în contabilitate în creditul contului 710 "Finanțarea bugetului asigurărilor sociale din bugetul Trezoreriei".
S-a constatat că există concordanță între cheltuielile totale înscrise în balanța de verificare în contul 408. în sumă totală de 1.111.423.905.841 lei cu cele existente în contul de execuție contabilă încheiat la 31.12.2004.
S-a constatat că pe parcursul anului bugetar 2004 nu s-au efectuat cheltuieli direct din veniturile încasate, situație reieșită si din rulajele conturilor de venituri prezentate în balanța de verificare încheiată la 31.12.2004.
4.1.9. ÎN LEGĂTLRĂ CU ÎNCASĂRILE Șl PLĂȚILE ÎN NUMERAR PE ANUL 2004
În anul 2004 s-au constatat contribuții achitate de către persoane fizice și juridice în numerar. Din verificarea registrelor de casă pe anul 2004 privind încasarea contribuțiilor în numerar, s-a constatat:
Evidențierea corectă, pe categorii de venituri (C.A.S. pensie
suplimentară, debite, bilete de tratament și odihnă, ș.a ) a contribuțiilor
încasate;
Nu au fost semnalate plăți din veniturile încasate în numerar, toate
sumele fiind depuse la Trezoreria Rm. Vâlcea. în conturi
corespondente, în funcție de categoria de contribuție încasată;
Încasările si vărsămintele efectuate au fost verificate lunar de către personalul autorizat.
Toate documentele cu regim special (chitanțe, foi de vărsământ. bilele de tratament și odihnă) au fost corect utilizate și vizate de controlul financiar preventiv.
4.1.10. CONSTITUIREA FONDULUI PENTRU STIMULAREA PERSONALULUI DIN CADRUL D.M.S.S.F. VÂLCEA
Actul normativ care reglementează constituirea fondului pentru stimulare îl constituie Ordinul nr. 356/08.06.1999 dat de Minsterul Muncii.
Sursele de constituire sunt sumele încasate din majorări de întârziere la care s-a aplicai un procent de 7.5% precum și sumele încasate ca urmare a executării silite la care s-a aplicat un procent de 3%.
Din verificarea efectuată se constată:
constituirea s-a făcut pentru sumele efectiv încasate în conturile deschise la trezorerie:
procentele de acordare a stimulentelor s-a făcut corect: 7.5% pentru majorări și 3% pentru executare silită;
sumele constituite au fost virate către Ministerul Muncii în vederea acordării de stimulente.
Suma încasată din majorări de întârziere a fost de 20.240.701.860 lei. la care s-a calculat corect un procent de 7.5% rezultând un fond de stimulare de 1.518.052.539 lei
La executarea silită suma încasata a fost 23.356.592.556 lei la care s-a calculat un fond de stimulare în sumă de 700.697.761 lei
În evidența contabilă sumele au fost evidențiate corect în creditul contului 231 "Creditori" prin trecerea lor de la veniturile încasate (cont 504) astfel:
a) fond stimulente din majorări
calculate și încasate cont 231.02 (7.5%) 1.51 X.052.539 Iei
b) fond stimulente din creanțe încasate
prin executare silită (3%) din:
-CAS 231.818.364 lei
pensie suplimentară 432.612.746 lei
fond agricultură 36.266.651 lei
TOTAL 700.697.761 lei
TOTAL FOND: 2.218.750.300 Iei
4.1.11. ÎNTOCMIRLA CONTULUI DE EXECUȚIE A BUGETULUl ASIGURĂRILOR SOCIALE PE ANUL 2004.
La D.M.S.S.F. Vâlcea contul de execuție a fost întocmit pe structura Legii nr 72/1996 privind finanțele publice și a precizărilor dale de Ministerul Muncii și Protecției Sociale avându-se în vedere specificul activității acestei instituții.
a) La venituri și cheltuieli s-au avut în vedere:
Programul de încasări lunare și cumulat definitive pe anul 2004.
Realizări lunare și cumulate pe anul 2004.
Numărul fizic privind contribuții la bilele de odihnă si tratament
precum si la carnetele de asigurare.
b) Formularul folosit este cel aprobat de Ministerul Muncii și Protecției
Sociale, acesta fiind corect completat avându-se în vedere structura specifică a
acestei instituții.
c) Contul de execuție a fost întocmit pe fiecare sursă de venituri
structurate astfel:
contribuții asigurări sociale;
contribuții pensie suplimentară;
contribuția agricultorilor asigurați;
contribuții pentru asigurări sociale agricultori.
contribuții bilele odihnă și tratament.
Alte venituri.
La cheltuieli elementele contului de execuție au fost structurate corect astfel:
Pensii asigurări sociale.
Pensii agricultori.
Indemnizații boală plătite direct de agenții economici.
Indemnizații de boală plătite de D.M.S.S.F. Vâlcea prin deschidere de
credite.
Indemnizații maternitate și îngrijire copil bolnav plătite direct de agenții economici.
Ajutoare de deces.
Contribuția de sănătate aferentă persoanelor aflate în concediu.
Comisioane poștale.
Cheltuieli de personal.
Cheltuieli executare silită.
Cheltuieli materiale.
4.1.12. ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI BUGETAR
Înregistrarea tuturor operațiunilor economico-financiare efectuate de către D.M.S.S.F. Vâlcea în anul bugetar 2004 s-au efectuat respectându-se prevederile din Legea nr. 82/1991 a contabilității și H.G nr. 704/1993. precum și Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității privind înregislrurea principalelor operațiuni ale bugetului asigurărilor sociale.
La 31.12.2004 toate conturile de cheltuieli (408) și cele de venituri (504) s-au inclus prin cont 57 "Rezultatul executării bugetului asigurărilor sociale". în balanța de verificare încheiată la 31.12.2004 D.M.S.S.F.Vâlcea prezintă un deficit în sumă de 271.837.522.432 Iei stabilit corect prin înregistrarea 103 "disponibil" = 57 "Rezultai" și 57=710 "Finanțare".
Sumele înregistrate în contabilitatea sintetică corespund cu cele prezentate în evidența analitică pe fiecare contribuabil în parte în ceea ce privește contul 220 "Debitori".
Bilanțul contabil a fost corect întocmit, iar dalele înscrise corespund cu cele din balanța de verificare.
De asemenea, bilanțul contabil a fost certificat de un auditor din cadrul compartimentului de audit organizat la nivelul D.M.S.S.F. Vâlcea în conformitate cu prevederile din O.G 119/1999.
4.2. AUDITUL PERFORMANȚEI
4.2.1. CALITATEA ACTIVITĂȚII ECONOMICO-FINANCIARE DIN PUNCT DE VEDERE AL ECONOMICITĂȚII
Deficitul bugetar de 271.837.522.432 lei înregistrat la 31.12.2004 se poate explica prin faptul că ritmul de creștere a veniturilor bugetului de asigurări sociale este mai lent decât cel al cheltuielilor ce se suportă din acest buget (în special cheltuielile cu pensiile).
În sumă absolută, creșterea cheltuielilor este justificată de creșterile salariale folosite ca bază de calcul, a indemnizațiilor și a indexărilor efectuate asupra pensiilor.
An 2004 An 2003
Număr de zile 649.304 683.509
Cheltuieli din venituri 43.481.357.758 32.524.110.595
Cu toate că în cea ce privește numărul de zile de concedii medicale, pe total s-a constatai o scădere, cheltuielile au crescut, situație justificată de creșterea veniturilor folosite ca bază de calcul a indemnizațiilor.
Deficitul bugetar stabilit la 31.12.2004 poate fi explicat și prin faptul că nu a existat un sistem eficient de evidențiere a tuturor contribuabililor la bugetul asigurărilor sociale.
4.2.2. AUDITUL EFICACITĂȚII
Încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în anul 2004. a făcut obiectul unor analize la nivelul conducerii D.M.S.S.F. Vâlcea, atât lunar, cât și trimestrial.
Aceste analize au condus la fundamentarea deciziilor, iar scopul a fost realizat in parte, în sensul că. pe de-o parte s-a realizat o creștere a veniturilor bugetului de asigurări sociale de la 496.966.233.341 lei cat a fost în anul 2003 la 839.586.383.409 lei în anul 2004, rezultând o creștere de 1,67 ori. iar pe de altă parte, nu s-a reușit cuprinderea în evidențele instituției a unui număr mai mare de contribuabili.
Veniturile din contribuția pensionarilor și salariaților la biletele de odihnă și tratament a înregistrat o creștere de 1,68 ori (de la 2.175.797.033 lei în anul 2003 la 3.666.799.357 lei în anul 2004 ).
Numărul biletelor vândute a crescut de 1.26 ori fată de anul 2003.
Față de cele arătate mai sus se apreciază că măsurile dispuse de conducerea instituției au constituit în parte la atingerea obiectivelor dorite având în vedere valoarea mare a deficitului bugetelor în valoare de 271.837.522.432 lei.
4.2.3. AUDITUL EFICIENȚEI
Din verificarea activității pe anul 2004 se apreciază că D.M.S.S.F. VÂLCEA ca ordonator secundar fată de veniturile încasate în sumă de 839.586.383.409 lei, acestea au condus în parte la realizarea obiectivelor propuse respectiv acoperirea cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale cu toate că veniturile au crescut de 1,68 ori față de anul 2003, această creștere s-a realizat în mare parte pe seama creșterilor veniturilor salariale și nu pe seama creșterii numărului de contribuabili la bugetul asigurărilor sociale.
4.2.4. CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV
D.M.S.S.F. Vâlcea ca ordonator secundar a organizat controlul financiar preventiv propriu, iar din verificarea efectuată nu s-au constatat în anul bugetar 2004 refuzuri de viză de control financiar preventiv. Au fost asigurate condițiile și documentele respectiv: Regulamentul de ordine interioară, listele postului pe fiecare salariat în parte, graficul cu circuitul documentelor de exercitare în condiții normale a activității de control intern.
4.2.5.AUDITUL INTERN.
Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Vâlcea are organizată activitatea de audit intern, iar aceasta în anul 2004 a fost asigurată cu respectarea reglementărilor și recomandărilor date de Ministerul Muncii conform planului de audit pe anul 2004 unde au fost întocmite un număr de 4 rapoarte pe trimestre a bilanțurilor și conturilor de execuție bugetară..
În urma întocmirii rapoartelor de audit au fost certificate bilanțurile contabile și conturile de execuție bugetară pe structurile organizatorice din cadrul D.M.S.S.F. Vâlcea astfel :
-Serviciul de asigurări sociale:
-Bugetul propriu al D.M.S.S.F. :
-Oficiul de asistență socială;
-Fondul național de solidaritate socială.
În rapoartele de audit s-au făcut referiri la :
-Propuneri și informații făcute conducătorului instituției privind corectarea unor deficiențe de conducere a activității în ansamblu.
– constituirea rondului de stimulente pe anul 2004.
Aprecierea activității compartimentului de audit intern pe anul 2004 s-a făcut prin determinarea unor indicatori cantitativi:
gradul de cuprindere în activitatea de audil pe anul 2004 la D.M.S.S.F.
Vâlcea a fost realizat în procent de 94%.
gradul de realizare a audilului intern programat a fost de 100%. datorită
faptului că au fost cuprinse toate activitățile din cadrul D.M.S.S.F. Vâlcea,
pe cele patru compartimente:
gradul de utilizare a timpului disponibil a fost de 97%. deoarece pe
parcursul anului 2004 au intervenit concedii medicale la personalul din
cadrul compartimentului
În urma studiului de caz efectuat la D.M.S.S. Vâlcea s-a ajuns la următoarea concluzie:
Evidența contabilă a fost ținută în conformitate cu Legea nr. 82/ 1991 a contabilității republicată și H.G. nr. 704/1993. precum și Regulamentul de aplicare a Legii contabilității.
Datele din Darea de Seamă contabilă corespund cu cele din balanța de verificare, conturile analitice având corespondență în datele prezentate în contul de execuție.
Contul de execuție este exact și conform cu realitatea.
Având în vedere cele menționate în prezentul, acțiunea de contro și faptul că diferențele constatate în timpul controlului au fost recuperate și virate bugetului asigurărilor sociale, se consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute art.25. art.26(a) și art.27 din Legea nr.94/1992 republicată, privind descărcarea de gestiune referitoare la venutirile încasate pe anul 2004 la DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE VÂLCEA situată în municipiul Rm. Vâlcea, strada Calea lui Traian, nr. I57-159.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Potrivit art. 140 din Constituția României, din 21 nov. 1991, republicată în anul 2003, Curtea de Conturi este definită ca o instituție care exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuițare a resurselor financiare ale statului și ale statului și ale sectorului public. În ceea ce privește jurisdicția Curții de Conturi, s-a statuat că, în condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea acestei autorități, se soluționează de către instanțele judecătorești specializate, iar prin art. 155, alin.6 s-a prevăzut că, până la constituirea acestora, litigiile respective vor fi soluționate de către instanțele judecătorești ordinare.
In baza Ordonanței de Urgență nr. 117 din 24 oct. 2003, litigiile rezultate ca urmare a activității Curții de Conturi, care pot fi definite ca neînțelegeri sau conflicte ivite între subiectele raporturilor juridice civile sau fiscale, cu privire la modul în care acestea își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile, au fost preluate de la instanțele Curții de Conturi de către instanțele judecătorești ordinare.
Întrucât în competența instanțelor Curții de Conturi au fost și alte categorii de cauze care nu au îndeplinit condițiile unor litigii, acestea au rămas, în continuare, pentru a fi soluționate pe cale administrativă de către Curtea de Conturi, prin consilierii de conturi din Secția Jurisdicțională, în legătură cu care s-a prevăzut la art. 155, alin.5 din Constituție că își vor continua activitatea până la data expirării mandatului pentru care au fost numiți.
Totodată, în art. 140, alin.2 din Constituție, s-a prevăzut că, anual Curtea de Conturi va prezenta parlamentului, un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar exprimat, cuprinzând și neregulile constatate.
De asemenea, la alin.3 s – a precizat că, la cererea Camerei deputaților sau Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice și raportează despre cele constatate.
În privința consilierilor de conturi, Constituția, în alin.4 ala art. 140, a reglementat statutul acestora, în sensul că sunt numiți de către parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit și că, în calitate de membrii ai Curții de Conturi, sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia, fiind supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători.
În același timp, la alineatele 5 și 6, s-a precizat că, din 3 în 3 ani, Curtea de Conturi se înnoiește cu o treime din consilierii de conturi, numiți de către parlament, în condițiile legii organice a Curții, iar revocarea acestora se face tot de către Parlament, în cazurile și-n condițiile prevăzute de lege.
Se mai prevede prin art.155, alin. 5 că, pentru asigurarea înnoirii Curții de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi, aceștia vor pute fi numiți pentru un mandat de 3 sau 6 ani.
Programul legislativ prioritar pentru integrarea în Uniunea Europeană, pe semestrul I, 2005, aprobat de Guvernul României cuprinde la Cap. 28. Control financiar, printre proiectele de legi ce trebuie elaborate și prezentate Parlamentului spre adoptare, si proiectul legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Negocierile pentru aderarea României la Uniunea Europeană implică adaptarea și amortizarea statului Curții de Conturi cu prevederile reglementărilor comunitare privind curțile de conturi ale statelor membre ale Uniunii Europene.
Totodată, diferite organisme și instituții internaționale recomandă crearea unui cadru legal solid, stabil și adecvat, pe baza principiilor statuate în Constituție, care să constituie o premisă indispensabilă a consolidării instituționale și dezvoltării pe termen lung a Curții de Conturi, în contextul integrării europene.
În acest scop, s-a elaborat alăturatul proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin care se propun în principal următoarele:
Întărirea autorității Curții de Conturi, în ceea ce privește controlul asupra modului de formare, de administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, în concordanță cu principiul înscris în Constituție.
În acest scop, s-a definit clar obiectivul fundamental al Curții de Conturi de a decide în mod autonom asupra acțiunilor din programul său de control și de audit financiar, care nu pot fi oprite decât de către parlament și numai în cazul depășirii competențelor stabilite prin lege, ceea ce creează o nouă dimensiune independenței și autonomiei instituției.
În realizarea activității de control, Curtea de Conturi va avea acces neîngrădit la acte, documente și informații, inclusiv cele electronice, indiferent de persoanele care le dețin iar anual, va prezenta parlamentului și consiliilor locale, rapoarte asupra conturilor verificate, sesizând și neregulile constatate.
2. Consolidarea independenței Curții de Conturi din punct de vedere financiar, prin introducerea unei prevederi referitoare la întocmirea bugetului propriu și aprobarea de către Plenul Curții de Conturi, după care se înaintează Guvernului, însoțit de fundamentarea cifrelor înscrise în acesta, pentru a fi supus legiferării și inclus distinct în bugetul de stat.
3. Perfecționarea obiectivelor de control având drept scop utilizarea corespunzătoare și eficientă a fondurilor publice, asigurarea unei gestiuni financiare sănătoase, desfășurarea corespunzătoare a activităților administrative și informarea autorităților publice prin rapoarte obiective, în concordanță cu reglementările legale și interesele publice.
4. Dezvoltarea activității de audit financiar și în special a auditului performanței prin stabilirea de norme proprii adoptate de plenul Curții de Conturi în concordanță cu standardele internaționale de audit și a unor criterii sau obiective bine definite, în baza cărora să se realizeze:
efectuarea unor examinări independente, necesare legislativului și entităților auditate, cu privire la economicitatea, eficiența și eficacitatea practicilor de implementare a unor programe guvernamentale, precum și la economicitatea, respectiv eficacitatea și eficiența mijloacelor utilizate pentru realizarea acestora:
identificarea și analizarea oricăror probleme ce privesc economicitatea, eficiența și eficacitzatea programelor guvernamentale și a domeniului în care performanța este redusă, sprijinind astfel Guvernul sau entitatea auditală, în vederea luării unor decizi manageriale corecte;
raportarea impactului programului și analizarea măsurii în care obiectivele așteptate au fost realizate;
furnizarea către legislativ sau entitatea auditată a rezultatelor unor analize independente, în legătură cu valabilitatea și gradul de încredere al indicatorilor de performanță stabiliă:
formarea de recomandări, pe baza constatărilor și concluziilor rezultate din activitatea de audit și sprijinirea entităților auditate, cu privire la căile și mijloacele de îmbunătățire a cheltuirii banului public.
5. În ce privește asigurarea verificărilor și auditului extern asupra fondurilor aferente programelor ISPA și SAPARD s-a prevăzut că s-a înființat în baza OUG nr. 22/2005 un organism autonom pe lângă Curtea de Conturi care pe baza unor proceduri proprii va asigura auditul fondurilor respective.
6. reglementarea soluționării pe cale administrativă a unor categorii de probleme, rezultate din activitatea de control și audit financiar, altele decît litigiile care au fost preluate de la Curtea de Conturi de către instanțele judecătorești în concordanță cu prevederile constituționale.
Rezolvarea administrativă propusă a evaluării rezultatelor controlului este prealabilă declanșării litigiilor rezultate din activitatea Curții de Conturi, prin sesizarea instanțelor judecătorești și constituie o măsură de protecție, care nu poate avea ca scop, în nici un caz, limitarea accesului la justiție.
Activitatea de examinare pe cale administrativă a rezultatelor verificării conturilor va fi supusă controlului judecătoresc, potrivit legii, iar părților nu li se va putea limita exercitarea acestui drept consfințit de Constituție.
7. pentru consolidarea independenței funcționale, organizatorice, structurale și operaționale, în concordanță cu prevederile constituționale, cei 18 consilieri de conturi, membrii ai Curții de Conturi care formează Plenul Curții de Conturi vor fi menținuți în funcție până la terminarea ,mandatului, vor fi structurați astfel: președinte, vicepreședinte, președinți de secții și consilieri de conturi repartizați pe secții.
Se prevede ca secțiile sa fie conduse de câte un consilier de conturi care îndeplinește funcția de președinte de secție și să coordoneze activitatea de control și de audit financiar extern, precum și activitatea de valorificare a rezultatelor verificării conturilor.
În ce privește corpul de controlori financiari, acesta va fi organizat la nivel central în departamente în cadrul cărora vor putea funcționa direcții, servicii, birouri sau alte compartimente de specialitate, iar la nivel local, în direcții de control județene și a municipiului București, în cadrul cărora se vor putea organiza servicii, birouri sau alte compartimente de specialitate ce vor fi conduse de directori și directori adjuncți încadrați, potrivit legii, din rândul controlorilor financiari.
8. În scopul desfășurării în cele mai bune condiții și cu înaltă eficiență a activității de control și de audit financiar extern, se prevede că vor putea fi încadrați și specialiști licențiați în alte domenii.
9. În rezolvarea problemelor legate de activitatea de ansamblu a Curții de Conturi, se va acorda o importanță sporită reglementării structurii Secretariatului General al Curții de Conturi, al cărei secretar general e numit de plenul Curții, iar structura acestuia și personalul de specialitate se vor stabili prin hotărârea plenului Curții de Conturi, avându-se în vedere prevederile legale în vigoare și asimilările ce se pot face cu personalul de specialitate din parlamentul României, sau alte autorități, în ceea ce privește drepturile salariale.
10. Punerea de acord cu dispozițiile constituționale, a prevederilor referitoare la membrii Curții de Conturi în sensul că vor fi numiți de către parlament, pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit și că, din 3 în 3 ani, Curtea de Conturi se înnoiește cu o treime din consilierii de conturi, începând cu data expirării mandatului actualilor consilieri de conturi.
11. Pentru o înțelegere mai bună a prevederilor legii, în concordanță cu reglementările comunitare , se propune definirea mai multor termeni și expresii precum și abrogarea unor texte care nu mai sunt în concordanță cu prevederile constituționale.
Pornind de la documentele care analizează progresele înregistrate în îndeplinirea angajamentelor luate în cadrul negocierilor de aderare (Raport periodic al Comisiei Europene privind România pe anul 2004, Raportul de evaluare a auditului extern întocmit de SIGMA, Raportul misiunii de evaluare a DG Buget asupra Controlului Financiar Public intern și a Auditului Extern, precum și a altor documente de monitorizare la capitolul de negociere 28 – Controlul financiar), Guvernul româniei a cuprins în Planul de măsuri prioritare pentru aderarea la Uniunea Europeana și modificarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, având ca termen de îndeplinire luna mai 2005. Față de cele de mai sus, propunem discutarea și aprobarea prezentului proiect de lege în procedura de urgență.
D.M.S.S.F – VÂLCEA
OF. ASIG. SOC. DE STAT
BILANȚ CONTABIL
La 31 decembrie 2004
MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE
D.M.S.S.F. VÂLCEA
SITUAȚIA ÎNCASĂRILOR CONSTATATE CA URMARE A VERIFICĂRILOR EFECTUATE ÎN TIMPUL CONTROLULUI
DIRECȚIA DE MUNCA, SOLIDARITATE
SOCIALĂ ȘI FAMILIE A
JUDEȚULUI VÂLCEA
CONTUL DE EXECUȚIE
AL BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT
la data de: 31.12.2004
D.G.M.P.S. – VÂLCEA
OF. ASIG. SOC. DE STAT
BILANȚ CONTABIL
La 31 decembrie 2004
MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE
D.G.M.P.S. VÂLCEA
SITUAȚIA ÎNCASĂRILOR CONSTATATE CA URMARE A VERIFICĂRILOR EFECTUATE ÎN TIMPUL CONTROLULUI
ORGAN DE CONTROL,
EC. STANILA REMUS
B I B L I O G R A F I E
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: .controlul Exercitat de Curtea de Conturi (ID: 131032)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.