Controlul Exercitat DE Curtea DE Conturi

CONTROLUL EXERCITAT DE CURTEA DE CONTURI

CUPRINS

CAPITOLUL I.

Dezvoltarea istorică a Curții de Conturi în România.

1.1 Curtea de Conturi în România de la început pâna în anul 1990.

1.2 Curtea de Conturi a României din 1990 și pâna în prezent.

CAPITOLUL II.

Organizarea și conducerea Curții de Conturi.

2.1 Organizarea Curții de Conturi

2.2 Atribuții organelor de conducere.

2.3 Numirea si statutul personalului Curții de Conturi.

2.4 Abateri si sancțiuni.

CAPITOLUL III.

Competențele și atribuțiile Curții de Conturi

3.1 Competența Curții de Conturi

3.2 Atribuțiile Curții de Conturi

3.3 Actele Curții de Conturi si efectele acestora.

CAPITOLUL IV.

Curtea de Conturi Europeană

4.1 Oraganizare și funcționare

4.2 Atribuțiile Curții de Conturi Europeană

CAPITOLUL V.

Concluzii

Capitolul 1

Dezvoltarea istorică a Curții de Conturi în România.

1.1 Curtea de Conturi în România de la început pâna în anul 1990.

Instituție de origine constituționala, Curtea de Conturi

a României reia o veche tradiție existentă în țara noastră in materie de control specializat.

Prima Curte de Conturi a fost înființata , in țara noastra, prin Legea din 24/1864. Existența ei a fost menținuta si prin Constituția din 1866 care,in art.116,prevedea că, pentru toată România este o singură Curte de Conturi. Dispoziții asemănătoare găsim și în articolul 116 din Constituția din 1923.

Legea din 24 ianuarie 1864 a fost modificată în 1874 și în 1895 precum și în 1929 când a fost adoptată Legea pentru reorganizarea Înaltei Curți de Conturi din 31 iulie 1929.

Cu privire la poziția Înaltei Curți de Conturi, observăm că în timp ce în forma de organizare anterioară anului 1929 aceasta era ca rang, inferioară Curții de Casație – în acest sens alin.(2) al art. 1din Legea pentru organizarea Înaltei Curți de Conturi din 29 ianuarie 1895 prevedea ,,Curtea de Conturi ia rând imediat după Curtea de Casație și se bucură de aceleași prerogative – în urma reorganizarii din 1929 aceste două organe centrale sunt puse pe picior de egalitatepentru că, în alin. (2) al art.1 din Legea din 1929 se prevedea: ,,Curtea de Conturi este o instituție de sine stătătoare, are același rang cu Înalta Curte de Casație și se bucura de aceleași drepturi’’.

Precursoare a Curții de Conturi din țara nostră poate fi considerată instituția similară înființată în Franța, prin legea din 16 septembrie 1807, cu funcția de a exercita controlul jurisdicțional asupra conturilor de gestiune și a activității contabililor publici.Anterior au existat camerele de conturi – una pentru Paris și 12 în provinciile franceze,care au funcționat până la Revoluția din 1789.

Revenind la țara noastră, arătăm că Legea nr. 149/1929 pune în aplicare prevederile art. 115 din Constituția din anul 1973 conform cărora: ,,Controlul preventiv și cel de gestiune a tuturor veniturilor și cheltuielilor statului se va exercita de Curtea de Conturi, care supune în fiecare an Adunării deputaților raportul genreal rezumând conturile de gestiune ale bugetului trecut, semnalând totodată neregulile săvârșite de miniștri în aplicarea bugetului”.

În temeiul legii din anul 1929, Curtea de Conturi avea patru categorii de atribuții:

de control preventiv și ulterior ;

jurisdicționale ;

administrative ;

consultative.

După instaurarea regimului comunist în România, Legea nr. 149/1929 a fost abrogată prin Decretul nr. 352/1948.

Rațiunea reînființării unei astfel de instituții, după anul 1989, a constat

în dorința legiuitorului de a soluționa problemele complexe ce se ridică în domeniul resurselor financiare publice prin exercitarea unui control specializat asupra utilizării lor. Printr-un astfel de control se urmărește să se verifice legalitatea efectuării cheltuielilor statului, comunelor, orașului, județelor, evitarea abuzurilor, și a risipei în acest domeniu.

De aceea se impune ca Parlamentul să aibă un organism auxiliar, care să verifice conturile de gestiune publică, execuția de casă a bugetelor publice, bilanțurile și conturile de execuție ale ordonatorilor de credite bugetare, acest rol revenindu-i Curții de Conturi.

Înca de la momentul creării sale, Înalta Curte de Conturi și-a avut sediul în București și funcționa ca un organ auxiliar al Reprezentațiunei Naționale, cu sarcina de a pregăti lucrările controlului exercitat de puterea legislativă asupra finanțelor statului.

Referitor la competența Curții „Curtea este însărcinată cu cercetarea și hotărârea socotelilor atingătoare de veniturile tezaurului, casieriilor generale de județe, ale regiilor și administrațiilor contribuțiilor indirecte, precum și cu încheierea socotelilor atingătoare de cheltuielile făcute de toți agenții contabili. Veniturile și cheltuielile, fondurile și încasările speciale ce izvorăsc din bugetele județelor, confirmate de Șeful Statului, precum și cercetarea și lichidarea socotelilor caselor comunale, municipale și districtuale, sunt asemenea în competența Curții”.

De la 1 iulie 1866 Curtea de Conturi devine o instituție fundamentală care stă la baza sistemului financiar al țării cu misiunea de suprem control financiar. Art.113 al Constitutiei prevede ca “ în fiecare an Adunarea Deputatilor încheie socotelile și notează bugetul”. Prin Legea promulgată cu Dectretul din 8 martie 1874, competența Curții, ca instituție de jurisdicție, este extinsă asupra conturilor de materii, valori și materiale brute, confecționate și de consumație, precum și asupra oricărei persoane, alta decât contabilul, care făra autorizație legală se amestecă în mânuirea banilor publici sau diferite alte valori și care astfel se constituiau contabili. Se mai prevede competența Curții de a judeca apelurile făcute de organele comunelor, de contabilii și perceptorii direcți care după legile speciale nu erau supuși jurisdicției de prima instanță a Curții, contra încheierilor consiliilor comunale sau administrațiilor respective.

În 1985, afost precizată distincția dintre competența jurisdicțională a Curții asupra contabililor mânuitori de bani și materiale publice, contabilii de drept sau de fapt asupra conturilor ce pronunță hotărâri judecătorești și competența ei de control superior pregătitor al controlului parlamentar, asupra rezultatelor acestui control, pronunțând declarații de conformitate, cu care ocazie se degajează nereguli, încălcările de legi comise de miniștri, ceilalți administratori si ordonatori, precum și cele comise de contabilii de scripte, asupra tuturor acestora neputând decide nici o sancțiune.

Curtea de Conturi judecă toate conturile contabililor mânuitori de bani și materiale publice, pronunțând decizii descărcătoare sau de condamnare a contabililor, cu drept de revizuire sau recurs, afara de cazurile deciziilor date in apel care sunt opuse numai recursului.

“Controlul Preventiv și cel de gestiune a tuturor veniturilor si cheltuielilor statutului se exercita de Curtea de Conturi care supune în fiecare an Adunarea Deputaților raportul general rezumând conturile de gestiune ale bugetului trecut, semnalând totodată neregurile săvârșite de miniștri în aplicarea Bugetelor”.

În sistemul de control financiar al țării prin Constituția din 1923, în amănunt, controlul preventiv s-a realizat prin Legea contabilitații publice din 1923. Constituția prevede introducerea controlului preventiv atât asupra veniturilor cât și asupra cheltuielilor exercitat de Curtea de Conturi s-a organizat controlul preventiv numai asupra cheltuielilor, prin consilieri controlori, de către Ministerul Finanțelor și Curtea de Conturi. Controlul preventiv era organizat încât se exercita de doua ori asupra unui act de cheltuială, o data la angajare și a doua oara la ordonanțare.

Reprezentanții dictaturii comuniste au considreat necesară lichidarea Înaltei Curți de Conturi deoarece, cu toate imperfecțiunile reale care au fost impuse activității acesteia, în ciuda raporturilor fregvent apropiate cu Ministerul de Finanțe, era considerată o instituție prea independentă, cu o lungă tradiție de funcționare și un personal specializat, ceea ce o făceau incompatibilă cu noul regim totalitar.

1.2 Curtea de Conturi a României din 1990 și pâna în prezent.

În condițiile opțiunii țării noastre de a urma calea democratizării în toate sectoarele vieții politice, economice și sociale, s-a impus reînființarea Curții de Conturi. Din inițiativa Parlamentului și în primul rând a Adunării Constituante, în art.152 alin. (1) al Constituției României, adoptă prin referendum la data de 18 decembrie 1991 (M.Of. nr.233 din 21 noiembrie 1991), se prevede că:

“În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Constituției, se înființează Curtea Constituțională și Curtea de Conturi”. Proiectul de Lege a fost adoptat de Parlament la 8 iulie 1992, prin Legea nr. 94/1992.

Ca element de noutate față de reglementările anterioare, în lege se prevedea și înființarea unor Camere de conturi județene, astfel Curtea de Conturi fiind organizată nu numai la nivel central, dar și teritorial.

Prin Constitutia din 1991 s-a reinfiintat Curtea de Conturi.

Reglementarea organizării și funcționării activității se face prin Legea nr. 94/1992 , modificata prin Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care la art. XII-XVI cuprinde prevederi referitoare la Curtea de Conturi, Legea nr. 204 din 30 decembrie 1999 .

ai Curții cu toate că nu expirase mandatul de 6 ani al membrilor numiți în anul 1999 .

Pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, O.U.G. nr. 78 din 31 mai 2001, prin Legea nr.77 din 31 ianuarie 2002, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi. Astfel, numărul membrilor Curții (consilieri de conturi) s-au redus la 18 și a vicepreședinților la unul singur; controlul procesului de privatizare a fost din nou inclus printre activitățiile Curții; au fost diversificate tipurile de control ulterior, pe lângă controlul de regularitate (legalitate) fiind prevăzut explicit și auditul de performanță, precum și auditul asupra fondurilor provenite din asistența financiară acordată României de Uniunea Europeană și din alte surse de finanțare internațională; s-a hotărât numirea noilor membrii ai Curții cu toate că nu expirase mandatul de 6 ani al membrilor numiți în anul 1999 .

Cu ocazia revizuirii Constituției prin Legea nr. 429/2003 au fost modificate alin. (1) și (4) ale art. 139 (devenit art. 140), conținutul alin. (2) și (3) rămânând neschimbate. Modificarea esențială constă în eliminarea dispozițiilor din cuprinsul alin. (1), potrivit cărora, “ în condițiile legii, Curtea exercită și atribuții jurisdicționale”, și intoducerea altor prevederi în conformitate cu care litigiile rezultate din activitatea Curții, în condițiile stabilite de legea organică, se soluționează de instanțele judecătorești specializate. Celălalte modificări, cuprinse în alin. (4), (5) și (6), vizează numirea, mandatul și statutul membrilor Curții de Conturi; astfel: consilierii de conturi sunt numiți de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu pot fi prelungit sau înoit; membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia; ei sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători.

Curtea de Conturi reprezintă instituția supremă de control financiar asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a resurselor publice, a patrimoniului public si privat al statului și al unitaților administrativ-teritoriale.

Curtea de Conturi nu mai exercita atribuții jurisdicționale, iar litigiile rezultate din activitatea sa se soluționează de instanțele judecătorești specializate.

Pentru completarea Legii nr. 94/1992, aprobată prin Legea nr. 200/2005, s-a dispus înființarea Autorității de Audit, organism independent, fără personalitate juridică, ce funcționează pe lângă Curtea de Conturi .

În forma sa recent modificată, Legea nr 94/1992 prevede că “Funcția de control a Curții de Conturi se realizează prin proceduri de audit extern prevăzut în standardele proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele internaționale general acceptate” art. 1. alin. (2) și că “(…) reprezintă România în calitatea sa de Instituție supremă de audit în organizațiile internaționale ale acestor instituții art.1 alin.(3). Această este maniera în care legiuitorul a ales să precizeze natura juridică a instituției și procedurile de realizare a auditului extern pe care îl exercită.

Se instituie obligația autorităților publice cu atribiții de control financiar, control fiscal, precum și de control sau supraveghere prudențială (cum este spe exemplu cel bancar-n.n.) să efectueze cu prioritate verificări specifice, la solicitarea Curții de Conturi ( art.4 alin.(6)).

În ce a ce privește bugetul propriu, textul modificat al art.5 al legii prevede ferm nu numai că se “întocmește”, dar și că “ se aprobă” de către Curtea de Conturiși că se “transmite Guvernului, în vederea includerii în buget de stat supus aprobării Parlamentului”. Este formula ce se utilizează și în ce privește bugetul propriu al Camerelor Parlamentului.

Cu privire la organizarea Curții, Legea nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008 prevede că “plenul Curții de Conturi se compune din 18 membri”, numiți de Parlament, care sunt consilieri de conturi și că “în structura Curții se cuprind departamente (în trecurt existau secții), camere de conturi județene și a municipiului București și un secretar general” (art.8). De asemenea, “Conducerea Curții de Conturi se exercită de plenul Curții de Conturi”, iar “Conducerea executivă a Curții de Conturi se exercită de către președinte, ajutat de 2 vicepreședinți, care sunt consilier de conturi” (art.10 (1) ).

Articolul 14 stabilește organizarea și funcționarea ” Autorității de Audit”, care are atribuții și proceduri de lucru proprii, în vederea îndeplinirii unor obligații în domeniul auditului extern, ce revin României în calitatea destat membru al UniuniiEuropene pentru fondurile nerambursbile. Autoritatea de Audit are natură juridică de “organism independent din punct de vedere operațional faă de curtea de Conturi și față de celelalte autorități responsabilecu gestiunea și implementarea fondurilor comunitare nerambursabile”. Autoritatea de audit are structuri regionale organizate în județe în care își desfășoară activitatea agenții, autorități de management și /sau organisme intermediare care gestionează fondurile comunitare. Autoritatea de Audit este singura autoritatenațională competentă să efectueze audit public exten, în conformitate cu legislația comunitarăși națională, asupra fondurilor comunitare. Ea este condusă de un președinte și 2 vicepreședinți numiți de Parlament dintr consilierii de conturi.

Curtea de Conturi nu este subordonată Parlamentului, ci își desfășoară activitatea în mod independent, în conformitate cu dispozițiile Constituției și a celorlalte legi ale țării.

Legea nr.94/1992 prevede dreptul Camerei Deputaților și a senatului, de a lua hotărâri prin care să ceară Curții de Conturi efectuarea unor controale, însă aceste hotărâri sunt obligatorii numai dacă sunt stabilite în limitele competenței Curții (art. 2). Pentru a exclude orice imixtiune în activitatea Curții de Conturi și a submina statutul de toată independența, legea prevede în mod expres art. 2 alin. (3) că “nici o altă autoritate publică nu o mai poate obliga “. Textul legii se referă desigur la alte autorități decât Camera Deputaților și Senatul României, a căror competență și limite le-am examinat mai sus.

CAPITOLUL II.

Organizarea și conducerea Curții de Conturi.

2.1 Organizarea Curții de Conturi

Curtea de Conturi este instituția supremă de control financiar ulterior extern în domeniul financiar. Ea funcționează independent pe lângă Parlamentul României. În activitatea desfășurată ea trebuie să respecte dispozițiile prevăzute în Constituție și în celălalte legi ale țării. În unitățile administrativ-teritoriale funcțiile Curții de Conturi se exercită prin camerele de conturi județene.

Rolul Curții de Conturieste să contribuie la buna gestiune financiară a fondurilor publice și a patrimoniului public, să furnizeze Parlamentului și respectiv autorităților publice deliberative ale unităților administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea acestora în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.

Curtea de Conturi exercită controale asupra modului de formare, de întrebunțare și de administrare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.

Sub aspect structural – instituțional, Curtea de conturi se compune din: Secția de Control financiar ulterior si camerele de conturi județene, respectiv a municipiului București. Curtea de conturi are un Secretariat general.

Conducerea Curții de Conturi se exerciă de catre plen, de comitetul de conducere, de președintele si vicepreședinții Curții, care sunt consilieri de conturi.

La ședințele plenului Curții de Conturi pot partcipa secretarul general, precum și, in calitate de invitați, specialiști cu înalta pregatire in diferite domenii de activitate ce intră în competența Curții.

Președintele Curții de Conturi conduce ședintele plenului. În lipsa președintelui, un vicepreședinte va prezida ședintele.

Președintele Curții de Conturi și ceilalți membri ai acesteia sunt independenți in exercitarea atribuțiilor și în luarea deciziilor si respectă principiile conducerii colective, publicitații si transparenței.

Departamentele sunt conduse de câte un consilier de conturi, care îndeplinește și funcția de șef de departament, numit de plenul Curții.

În cadrul departamentului pot fi organizate direcții, servicii, birouri și compartimente de specialitate.

Structura organizatorică a Curții de Conturi, statutul de funcții, numărul de posturi de conducere și de execuție, domeniile de activitate și atribuțiile departamentelor, ale secretariatului general, precum și ale celorlalte structuri se stabilesc de plenul Curții de Conturi.

Coordonarea activitațiilor desfășurate in cadrul departamentelor si al camerelor de conturi județene si a municipiului București se realizează de către consilierii de conturi și diectorii camerelor de conturi, în condițiile normelor și procedurilor stabilite de plenul Curții de Conturi.

În vederea îndeplinirii unor obligații în domeniul auditului extern, ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene, este organizată si funcționează Autoritatea de audit pentru fondurile nerambursabile de preaderare acordate României de Uniunea Europeană prin programele PHARE, ISPA și SAPARD, pentru fondurile stucturale și de coeziune, pentru Fondul European de Garantare în Agricultură, pentru Fondul European pentru Agricultură și dezvoltare Rurală, pentru Fondul European pentru Pescuit, precum și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare, denumită în continuare Autoritatea de Audit, care are atrubiții și proceduri de lucru proprii.

2.2 Atribuții organelor de conducere.

Atribuțiile plenului Curții de Conturi sunt urmatoarele:

În conformitate cu prevederile art. 122 din Legea de organizare și funcționare a Curții de Connturi, republicat, cu modificările ulterioare, plenului Curții de Conturi are urmatoarele atribuții:

a). adopta politicile și strategiile Curții de Conturi;

b). aprobă normele proprii privind activitatea specific a Curții de Conturi;

c). aprobă manualele de audit și ghidurile pe domenii specifice, elaborate pe baza normelor proprii ale Curții de Conturi, precum și alte norme procedurabile;

d). aprobă programele anuale de activitate a Curții de Conturi și modificările survenite pe parcursul acestora;

e). aprobă modul de desfășurare a unor acțiuni specifice, solicitsâate prin hotărârile Camerei Deputațiilor sau ale Senatului care nu sunt deja prevăzute în program;

f). aproba statul de funcții al personalului Curtii de Conturi;

g). aprobă denumirea, sfera de activitate și structura organizatoric a departamentelor Curții de Conturi;

h). aprobă proiectul de buget al Curții de Conturi;

i). dezbate și hotărește transmiterea execuției bugetului Curții de Conturi către Parlament;

j). aprobă regulamentul propriu al plenului Curții de Conturi a României, regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Conturi a României, regulamentul Concediilor personalului Curții de Conturi a României, regulamentul privind organizarea și desfășurarea activitățiilor specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, Codul de conduit etică și profesională a personalului Curții de Conturi a României , precum și alte regulamente specifice;

k). aprobă Statutul auditorului public extern;

l). aprobă stuctura organizatoric a Curții de Conturi, numește directorii, directorii adjuncti, șefii de serviciu, secretarul general al Curții de Conturi și stabilește atribuțiile acestora, prin fișa postului;

m). aprobă rapoartele prevăzute a fi communicate Parlamentului;

n). emite avize referioare la:

proiectul bugetului de stat și proiectele de lege în domeniul finanțelor și al contabilității publice sau prin aplicarea cărora ar rezulta o diminuare a veniturilor sau o majorare a cheltuielilor aprobate prin legea bugetar, avize ce se acordă la cererea senatului sau a Camerei Deputaților;

înființarea de către Guvren sau ministere a unor organe de specialitate în subordinea lor;

o). aprobă structura organizatoric a secretariatului general și atribuțiile compartimentelor din cadrul acestuia;

p). hotărăște asupra modificării interne a Curții de Conturi , în limitele legii;

q). solicită periodic și examineză rapoartele activității departamentelor Curții de Conturi și a camerelor de conturi ;

r). examineză și aprobă propunerea de ordin de zi a ședinței plenului, formulat de președintele Curții de Conturi;

s). aprobă lista cuprinzând posturile vacante care urmează a fi scoase la concurs, precum și tematicile și organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante;

ș). Aprobă contactarea de lucrări, bunuri, servicii sau alte prestații necesare funcționării Curții de Conturi;

t).alte atribuții stabilite în condițiile legii.

În afara atribuțiilor mai sus menționate, conform celorlalte prevederi ale Legii privind organizarea și funcționarea Curții de conturi, cu modificările și completările ulterioare, ale regulamentului propriu al plenului Curții de Conturi a României și ale altor norme interne, plenului Curții de Conturi îi revin și următoarele atribuții:

a). stabilește limitele valorice minime de la care conturile de execuție ale bugetului general consolidat sunt supuse controlului în fiecare exercițiu bugetar, astfel încât în termenul legal de prescripție să se asigure verificarea tuturor conturilor;

b). stabilește și aprobă atribuțiile vicepreședinților și ale celorlalți consilieri de conturi;

c). numește șefii de departamente;

d). aprobă numărul de posturi de conducere și de execuție din structurile Curții de Conturi, precum și atribuțiile departamentelor și ale camerelor de conturi județene a municipiului București;

e). aprobă structura organizatorică, numărul de personal și statul de funcții ale autorității de Audit cu avizul președintelui acesteia, precum și numirea directorilor, a directorilor adjuncți și a șefilor de serviciu a acestei structuri, la propunerea președintelui autorității;

f). aprobă regulamentul propriu de organizare și funcționare a autorității de Audit, avizat de președintele acesteia, regulament ce face parte integrant di regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Conturi;

g). primește informări de la autoritatea de Audit, semestrial și de câte ori este necesar, asupra principalelor constatări rezultate din acțiunile de audit desfășurate si asupra măsurilor luate în concordanță cu reglementările comunitare;

h). primește de la autoritatea de Audit sinteza constatărilor și a rezultatelor activității de audit asupra fondurilor europene, în vederea includerii acestora în raportul public anual ce se înaintează Parlamentului;

i). Ia decizii privind mobilitatea personalului Curții de Conturi;

j). dispune în legătură cu aplicarea prevederilor Legii privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la colaborarea acesteia cu organismele internaționale de profil și cu exercitarea controlului/auditului asupra gestionării fondurilor externe puse la dispoziția României;

k). aprobă participarea Curții de Conturi la activitatea organismelor internaționale de specialitate;

l). aprobă mandatele participanților la acțiuni internaționale sau organizate de Curtea de Conturi și analizează rapoartele privind rezultatele acțiunilor respecive și valorificarea acestora;

m). aprobă programul de perfecționare a pregătirii profesionale a personalului Curții de Conturi;

n). aprobă numărul și structura personalului Curții de Conturi care participă la programele de perfecționare a pregătirii profesionale organizate de Curtea de Conturi sau organizate și finanțate de către alte instituții internaționale;

o). analizează și soluționează contestațiile formulate de personalul Curții de Conturi (calificative privind evaluarea activității profesionale, abateri disciplinare și altele);

p). aprobă normative pentru unele capitole de cheltuieli prevăzute în bugetul Curții de Conturi;

q). aprobă modificarea listelor cuprinzând obiectivele de investiții , anexă la bugetul de venituri și cheltuieli al Curții de Conturi;

r).aprobă propunerile privind structura și conținutul cadru al informațiilor transmise pe paginile de internet ale Curții de Conturi;

s). alte atribuții ce revin plenului Curții de Conturi, conform legii.

Conducerea executivă prevederile asigură coordonarea activității Curții de Conturi în conformitate cu prevederile Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată cu modificările și completările ulterioare, cu hotărârile plenului, precum și cu celelalte dispoziții legale aplicabile în vederea realizării atribuțiilor și competențelor ce revin Curții de Conturi.

Atribuțiile președintelui Curții de Conturi

(1)Atribuțiile președintelui Curții de Conturi prevăzute la art.126 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată. Cu modificările și completările ulterioare, sunt următoarele:

a). reprezintă Curtea de Conturi și asigură relațiile acesteia cu instituțiile și autoritățile publice și cu organismele naționale și internaționale de profil;

b). coordonează activitatea Curții de Conturi;

c). convoacă și prezidează dezbaterile plenului și asigură executarea hotărârilor acestuia;

d). propune ordinea de zi a ședințelor plenului și o supune aprobării acestuia;

e). urmărește transmiterea către Parlament a rapoartelor Curții de Conturi;

f). numește personalul Curții de Conturi, cu excepția celui numit de plen și dispune, dacă este cazul, detașarea sau revocarea din funcție a acestuia, în condițiile legii; pentru personalul autorității de Audit, această atribuție se exercită numai cu acordul președintelui acesteia;

g). exercită acțiunea disciplinară, potrivit prevederilor Codului de conduită etic și profesional a personalului Curții de Conturi și aplică sancțiuni disciplinare prevăzută de acesta;

h). comunică posturile vacante de membri ai Curții de Conturi către Parlament, pentru luarea de măsuri în vederea ocupării acestora;

i). Emite ordine pentru rezolvarea problemelor curente ce apar în desfășurarea activității Curții de Conturi, care sunt avizate de către toate structurile interesate.

(1) Atribuții ale președintelui Curții de Conturi, decurgând din prevederile Legii de organizare și funcționare a Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare, precum și din regulamente și norme proprii ale Curții de Conturi:

a). propune plenului pentru aprobare participarea la reuniuni internaționale, precum și la reuniunile inter instituționale organizate de către Curtea de Conturi împreună cu celelalte instituții similare membre ale INTOSAI;

b). convoacă, ori de câte ori este necesar, întruniri cu conducerea structurilor de control centrale și teritoriale, în vederea examinării activității desfășurate și a stabilirii măsurilor care să asigure realizarea integral și la termen a Programului anual de activitate;

c). semnează hotărârile de plen luate în urma dezbaterii problemelor aflate pe ordinea de zi, precum și avizele emise la solicitarea Senatului, Camerei Deputaților, Guvernului sau ministerelor de resort;

d). verifică îndeplinirea tuturor condițiilor stabilite prin Regulamentul propriu al plenului Curții de Conturi a României și declară deschise dezbaterile plenului Curții de Conturi dacă sunt îndeplinite condițiile respective;

e). sesizează organele de urmărire penală competente în cazul săvârșirii de către angajații Curții de Conturi a unor fapte ce întrunesc elemente constitutive ale unei infracțiuni și dispune suspendarea sau demiterea din funcție a angajaților respectivi, în condițiile stabilite în Codul de conduită etic și profesională a personalului Curții de Conturi și Statutul auditorului public extern;

f). dispune radierea sancțiunilor disciplinare în condițiile și la termenele prevăzute în Codul de conduită etic și profesional a personalului Curții de Conturi;

g). își dă acordul pentru dezvăluirea informațiilor care nu au caracter public sau pentru remiterea documentelor care conțin astfel de informații, la solicitarea personalelor juridice sau fizice;

h). aprobă tematicile specifice elaborate în cadrul departamentelor și structurilor pe care le coordonează direct;

i). alte atribuții în condițiile Legii.

Atribuțiile vicepreședinților Curții de Conturi

Atribuțiile vicepreședinților Curții de Conturi sunt:

a). convoacă ședințele de plen în Condițiile prevederilor regulamentului propriu al plenului Curții de Conturi a României, în lipsa președintelui Curții de Conturi, în cazul în care este desemnat de către acesta;

b). propun ordinea de zi a ședințelor de plen în lipsa președintelui Curții de Conturi, ținând cont de propunerile formulate în acest sens de către membrii plenului, care pot cere și comletarea sau modificarea proiectului ordinii de zi, în condițiile prevederilor Regulamentului propriu al plenului Curții deConturi a României;

c). conduc ședințele plenului în lipsa președintelui Curții de Conturi, în condițiilor prevederilor Regulamentului propriu al plenului Curții de Conturi a României;

d). analizează și definitivează, împreună cu șefii departamentelor pe care le coordonează, propunerile privind programul anual de activitate;

e). asigură armonizarea acțiunilor de control/audit între departamente și între acestea și celelalte structuri, dacă este cazul;

f). coordonează și îndrumă activitatea de elaborare și /sau actualizare a proiectelor privind:

– normele proprii referitoare la activitatea specifică Curții de Conturi, manualele de control / audit, ghidurile pe domenii specifice, precum și alte norme procedurale;

– regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități;

– standardele proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit internaționale general acceptate și cu cele mai bune practici în domeniu, precum și liniile directoare de aplicare a acestora în activitatea de audit financiar și alperformanței;

– politicile și strategiile Curții de Conturi;

– Regulamentul propriu al plenului Curții de Conturi;

– Regulamentul de organizare și de funcționare a Curții de Conturi;

– Regulamentul concediilor personalului Curții de Conturi;

– Codul de conduită etic și profesional a personalului Curții de Conturi;

– Statutul auditorului public extern;

– alte regulamente specifice.

g).aprobă proiectele tematicilor specifice de control/audit elaborate de către departamentele de specialitate;

h). organizează, îndrumă și dispun măsurile prevăzute de lege pentru realizarea acțiunilor din Programul anual de activitate și pentru îndeplinirea obiectivelor ce revin departamentelor pe care le coordonează;

i). convoacă ori de câte ori este necesar, întruniri cu conducerea structurilor de control/audit centrale și teritoriale, în vederea examinării activității desfășurate și a stabilirii măsurilor care să asigure realizarea integral și la termen a Programului anual de activitate;

j). asigură cadrul necesar pentru valorificarea constatărilor înscrise în actele rezultate din activitatea de control/ audit a Curții de Conturi, conform prevederilor ”Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități”;

k). propun modificarea structurii organizatorice și a numărului de posturi al departamentelor aflate în coordonare, pe fiecare direcție, serviciu, birou și compartiment din cadrul acestora, ori de câte ori este cazul;

l). asigură respectarea procedurilor de ocupare a posturilor vacante din structurile de control/audit aflate sub coordonarea acestora, ținând cont de statul de funcții și tematicile de examinare aprobate;

m). avizează propunerile privind angajarea și promovarea personalului din structurilor aflate sub coordonare;

n). asigură elaborarea și prezentarea rapoartelor privind activitatea departamentelor coordonate;

o). avizează propunerile privind temele pentru perfecționarea pregătirii profesionale a personalului din structurile aflate sub coordonare și urmărește buna desfășurare acestei activități;

p). alte atribuții în condițiile legii.

2.3 Numirea si statutul personalului Curții de Conturi.

(1). Membrii Curții de Conturi sunt numiți de Parlament, la propunerea comisiilor permanente pentru buget, finanțe și bănci ale celor două Camere, pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

(2). Curtea de Conturi se înnoiește cu o treime de consilierii de conturi numiți de Parlament, din 3 în 3 ani, începând cu data expirării mandatului actualilor consilieri de conturi în funcție.

(3). Consilierii de conturi în funcție numiți de Parlament își vor continua până la expirarea mandatului.

(4). Înainte de a începe să își exercite mandatul, membrii Curții de Conturi depun următorul jurământ în fața președinților celor două Camere ale Parlamentului: jur să respect Constituția și celelalte legi ale țării, să apăr interesele României, ordinea de drept, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, conștiință și fără părtinire atribuțiile ce-mi revin ca membru al Curții de Conturi. Așa să-mi ajute Dumnezeu!

(5). Pe perioada exercitării mandatului, consilierii de conturi pot fi revocați din funcțiile în care au fost numiți numai în cazurile și în condițiile prezentei legi.

(6). Posturile de consilieri de conturi devenite vacante pot fi ocupate doar pentru perioada rămasă până la expirarea mandatului celui a cărui activitate a înacetat.

Prin Legea de revizuire a Constituției, nr. 429/2003, dispozițiile privind numirea consilierilor de conturi au fost modificate; astfel, aceștia sunt numiți de Parlament pentru un mandat de 9 ani (anterior era de 6 ani), care poate fi prelungit sau reînnoit. Membrii curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata acestuia. Prin aceste prevederi s-a realizat aplicarea aceluiași regim ca cel al judecătorilor Curții Constituționale, textul cuprinzând însă dispoziții numai cu privire la organul competent să efectueze numirea și durata mandatului, iar modalitățiile și condițiile care trebuiesc îndeplinite pentru numirea sunt cele prevăzute de lege organică. Se prevede, de asemenea, că și în cazul curții Constituționale, regula înoirii unei treimi a consilierilor de conturi din trei în trei ani. Articolul 104 din Legea nr.94/1992, modificat prin Legea nr. 217/2008 prevede că numirea membrior Curții se face ”la propunerea comisiilor permanente pentru buget, finanțe și bănci ale celor două camere. De asemenea, se prevede că “Dintre consilierii de conturi, Parlamentul numește președinții și vicepeședinții Curții de Conturi și ai Autorității de Audit”.

Conform articolului 105:

(1). Dintre consilierii de conturi, Parlamentul numește președinții și vicepreședinții Curții de Conturi și ai Autorității de Audit.

(2). Pentru a fi numiți consilieri de conturi, se cere îndeplinirea următoarelor condiții: studii superioare economice sau juridice, vechime de minimum 10 ani în specialitatea studiilor absolvite și pregătire profesională temeinică.

Conform artcolului 105/1:

(1). În subordinea președinților și a vicepreședinților Curții de Conturi, precum și ai Autorității de Audit se organizează și funcționează câte un cabinet, care să încadreze cu personal contractual.

(2). Structura și numărul personalului de la cabinetele respective se stabilesc de plenul Curții de Conturi.

Conform articolului 107:

(1). Membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovabili pe toată durata acestuia. Aceștia sunt demnitari de stat și sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători.

(2). Se interzice membrilor Curții de Conturi să facă parte din partide politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic.

(3). Membrilor Curții de Conturi le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităților de comerți, participarea la administrarea ori conducerea unor societăți comerciale sau civile. Ei nu pot fi experți sau arbitri desemnați de parte într-un arbitraj.

(4). Persoanele care au îndeplinit funcția de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază, la data pensionării, de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistrați.

Conform artcolului 108:

Membrii Curții de Conturi sunt obligați

a). să își îndeplinească funcția încredințată, cu imparțialitate și cu respectarea Constituției;

b). să păstreze secretul delibetatorilor și al voturilor și să nu ia poziție publică sau sădea consultații în problema de competența Curții de Conturi;

c). să își exprime votul afirmativ sau negativ în adoptarea actelor Curții de conturi, abținerea de la vot nefiind permisă. În cazul de vot negativ, acesta treebuie motivat în scris;

d). să comunice în scris președintelui curții orice situație care ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercită;

e). să nu permită folosirea funcțiilor pe care le îndeplinesc în scop de reclamă comercială sau propagandă de orice fel;

f). să se abțină de la orice activitate sau manifestare contrare independenței și demnității funcției lor.

Încălcarea gravă a vreunuia din obligațiile prevăzute la alin. (1) atrage revocarea din funcție a celor care au săvârșit-o.

Revocarea membrilor curții de Conturi se face de parlament, la propunerea comisiilor de specialitate prevăzute la art.104 alin. (1) .

Conform articolului 111

(1). Auditorii publiciexterni sunt supuși incompatibilitățiilor prevăzute de Codul etic al profesiei.

(2). Personalele care au îndeplinit funcția de controlor financiar sau auditor public extern pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul Curții de Conturi beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu, în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar.

Conform articolului 111/1

(1). Personalul de specialitate al Curții de Conturi, inclusiv cel cu funcții de conducere, este supus mobilității în cadrul aceleași categorii profesionale, prin modificarea raporturilor de serviciu. Mobilitatea se realizează pentru eficientizarea activității Curții de Conturi și în interesul personalului acesteia, pentru dezvoltarea carierei profesionale.

(2). Mobilitatea personalului Curții de Conturi se realizează conform Statului auditorului public extern, aprobat în condițiile prezentei legi.

(3). Deciziile care vizează mobilitatea personalului Curții de Conturi sunt luate prin hotărâri ale plenului Curții de Conturi.

(4). Auditorii publici externi se pot constitui într-o asociație profesională, având ca scop promovarea și dezvoltarea auditului public extern, perfecționarea pregătirii profesionale, creșterea prestigiului profesiei, precum și asigurarea cooperării cu alte organisme similare din țară și din străinătate.

Conform articolului 112

Auditorii publici externi se bucură de stabilitate

Conform articolului 114

De la data trimiterii în judecată penală, membrii Curții deConturi și auditorii publici externi sunt suspendați de drept din funcțiile lor. În caz de condamnare definitivă, ei sunt demiși de drept, iar în caz de achitare, suspendarea încetează.

Conform articolului 115

Personalul cu funcții de conducere este numit de plenul Curții de Conturi, iar celelalte categorii de personal, de președintele Curții.

Conform articolului 116

(1). Mandatul de membru al Curții de Conturi încetează în următoarele situații:

a). la expirarea termenului pentru care a fost numit sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de demitere de drept ori de deces;

b). în situațiile de incomăpatibilitate sau de imposibilitate a exercitării funcției mai mult de 6 luni consecutive;

c). în cazul revocării din funcție.

(2). După încetarea mandatului, în condițiile legii, consilierii de conturi au dreptul să revină în postul ocupat anterior, dacă numirea lor la Curtea de Conturi s-a făcut de pe un post dintr-o instituție publică.

(3). Pe perioada în care postul este rezolvat, acesta poate fi ocupat numai prin contract de muncăp pe durata determinată.

Conform articolului 121

Răspunderea disciplinară a auditorilor publici externi, condițiile și procedura de aplicare a acesteia se stabilesc prin Codul etic al profesiei, aprobat de plenul Curții de Conturi.

2.4 Abateri si sancțiuni.

Constituie abateri și se sancționează:

a). nerespectarea obligației de a prezenta Curții de Conturi, în termenele stabilite, conturile ce urmează a fi verificate – cu amendă civilă egală cu salariul pe 1 – 3 luni al persoanei din vina căruia s-a produs întârzierea;

b). neîndeplinirea măsurilor dispuse în temeiul prevederilor art. 93 alin. (1) lit. b) – d) și ale art. 96, cu amendă civilă egală cu salariul de la 2 până la 5 luni al persoanei din vina căreia nu au fost duse la îndeplinirea măsurilor stabilite.

Conform articolului 128

Încălcarea obligațiilor prevăzute la art. 4 alin (2) se penalizează cu 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Conform articolului 129

(1). Abaterile prevăzute la art.127 si 128 se constată de auditorii publici externi ai Curții de Conturi, iar amenda se stabilește potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art.12 (2).

(2). Sumele reprezentând amenzi civile se fac venit la bugetul de stat.

Cea mai gravă sancțiune pe care o poate primi un membru al curții de conturi sau un judecător financiar este revocarea din funcție, care intervine în cazurile expres prevăzut în articolul 108 alin (1) din Legea nr. 94/1992. În momentul în care intervine o cauză de revocare, comisiile parlamentare care și-au dat avizul pentru numirea lor în funcție, in condițiile art. 104 alin. (1) și (2) din legea organică, propun aplicarea acestui măsuri Parlamentului, singurul competent să-I revoce pe consilierii de conturi. Judecătorii financiari sunt revocați de Președintele României, la propunerea plenului Curții de Conturi. Pentru încălcarea prevederilor art.108 alin. (1) lit a), d), e), f) sunt revocați și procurorii financiari, la propunerea plenului Curții de Conturi, de către Președintele României. Cazurile de revocare a membrilor Curții de Conturi și a judecătorilor financiari prevăzute de art.108 alin.(1) sunt:

a).neândeplinirea funcției încredințate cu imparțialitate și în respectul Constituției;

b). nu păstrează secretul deliberărilor și al voturilor, iau poziție publică sau dau consultații în probleme de competența Curții de Conturi;

c). nu-și exprimă votul afirmativ sau negativ în adoptarea actelor Curții de Conturi, abținându-se de la vot;

d). nu comunică în scris președintelui Curții orice situație care ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercită;

e). permite folosirea funcțiilor pe care le îndeplinesc în scop de reclamă comercială sau propagandă de orice fel;

f). nu se abțin de la orice activitate sau manifestare contrară independenței și demnității funcției lor.

După cum am mai amintit, membrii Curții de Conturi nu pot fi cercetați, reținuți, arestați sau trimiși în judecată penală sau contravențională decât la cerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aprobarea Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, la propunerea comisiilor de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului, în condițiile art.104 alin.(1) și (2).

Nu pot fi cercetați, reținuți, arestați sau trimiși în judecată penală sau contravențională judecătorii financiari, procurorii și controlorii financiari decât la cerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aprobarea plenului Curții de Conturi.

Infracțiunile săvârșite de membrii Curții de Conturi, judecătorii financiari, controlorii financiari și procurorii acestei instituții sunt de competența Secției penale a Înaltei Curți de Casație și justiție, iar infracțiunile săvârșite de controlorii financiari și judecătorii financiari ai camerelor județene de conturi sunt de competența curților de apel.

Membrii Curții de Conturi, judecătorii, procurorii și controlorii financiari trimiși în judecată sunt suspendați de drept din funcție de la această dată, iar în cazul de condamnare definitivă sunt excluși de drept. Pentru situația în care cei cercetați sunt achitați, legea prevede încetarea suspendării și reluarea funcției pe care au ocupat-o anterior suspendării.

CAPITOLUL III.

Competențele și atribuțiile Curții de Conturi

3.1 Competența Curții de Conturi

Curtea de Conturi este o autoritate publică, de sorginte constituțională, care funcționează pe lângă Parlamentul României, învestită cu exercitarea controlului asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și sectorului public.

Curtea de Conturi poate exercita auditul performanței asupra gestiunii bugetului general consolidat, precum și a oricăror fonduri publice.

Activitatea de audit extern exercitată de Curtea de Conturi se desfășoară cu respectarea normelor proprii, adoptate pe baza standardelor de audit internaționale general acceptate.

Prin constatările și recomandările sale, auditul performanței urmărește diminuarea costurilor, sporirea eficienței utilizării resurselor și îndeplinirea obiectivelor propuse.

Potrivit articolului 92 din Legea nr. 94/1992, republicată, Curtea de Conturi avizează:

a). la cererea senatului sau a Camerei Deputaților, proiectul bugetului de stat și proiecte de lege în domeniul finanțelor și al contabilității publice sau prin aplicarea cărora ar rezulta o diminuare a veniturilor sau o majorare a cheltuielilor aprobată prin legea bugetară;

b). înființarea de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate, în subordinea lor. Acest control prealabil al Curții de Conturi dă subsanța prevederilor constituționale art. 116 alin. (2).

Conform articolului 17

În cadrul competențelor prevăzute la art.16, Curtea de Conturi își desfășoară atribuțiile specifice asupra următoarelor domenii:

a). formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, precum și mișcarea fondurilor între aceste bugete;

b). constituirea și utilizarea celorlalte fonduri publice componente ale bugetului general consolidat;

c). formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe;

d). utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții, a subvențiilor și transferurilor și a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităților administrativ-teritoriale;

e). constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către autoritățile administrative autonome și de către instituțiile publice înființate prin lege, precum și de organismele autonome de asigurări sociale ale statului;

f). situația evoluția și modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale de către instituțiile publice, regiile autonome, companiile și societățile naționale, precum și concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică;

g). constituirea, utilizarea și gestionarea resurselor financiare privind protecția mediului, îmbunătățirea calității condițiilor de viață și de muncă;

h). alte domenii în care, prin lege, s-a stabilit competența Curții.

Raporturile jurudice supuse controlului financiar sunt analizate sub două aspecte:

aspectul juridic care vizează legalitatea raporturilor juridice în cele trei ipoteze: al încheierii, modificării și încetării lor;

aspectul economic care urmărește respectarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficiență în realizarea operațiunilor economice.

Pe linie internațională Curtea de Conturi are competența de a participa la activitatea organismelor internaționale de specialitate și să devină membru al acestora, precum și de a colabora cu organismele internaționale de profil, putând exercita, în numele lor, controlul asupra gestionării fondurilor puse la dispoziția României, dacă prin tratate, convenții sau alte înțelegeri internaționale se stabilește această competență.

Pot forma subiect al controlului Curții de Conturi în cadrul competențelor prevăzute la art.16, Curtea de Conturi își desfășoară activitățile specifice asupra următoarelor categorii de entități publice:

a). statul și unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau neautonome;

b). Banca Națională a României;

c). regiile autonome;

d).societățile comerciale la care statul, unitățile administrativ teritoriale, instituțiile publice sau regiile Autonome dețin, singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social;

e). organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condițiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru.

Curtea de Conturi poate hotărî desfășurarea activităților stabilite de lege și la alte persoane decât cele prevăzute la art.18, care:

a). benefiaciază de garanții guvernamentale pentru credite, de subvenții sau alte forme de sprijin financiar din partea statului, a unităților administrativ-teritoriale, a altor instituții publice;

b). administrează, în temeiul unui contract de concesiune sau de închiriere, bunuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale;

c). administrează și/sau utilizează fonduri publice, în sensul prezentei legi, verificările urmând a se efectua numai în legătura cu legalitatea administrării și/sau utilizării acestor fonduri.

O critică de necostituționalitate vizează prevederile art.19 lit. c) din Legea nr 94/1992, republicată, în temeiul cărora Curtea de Conturi poate hotărî efectuarea de controale, împreună cu reprezentanții instituțiilor competente în domeniul supus controlului, și la persoanele juridice care nu își îndeplinesc obligațiile financiare către stat, unitățile administrativ-teritoriale sau instituțiile publice, altele decât cele prevăzute la art.18 din lege.

3.2 Atribuțiile Curții de Conturi

Prin Legea de organizare și funcționare sunt stabilite atribuțiile de control, obiectivele și persoanele care sunt supuse controlului obligatoriu al Curții de Conturi. Atribuțiile de control se exercită asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale sectorului public, precum și a modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ–teritoriale, de către persoanele juridice de drept public, urmărindu-se concordanța dintre starea reală constatată de controlorii financiari și situația prescrisă de lege, precum și realizarea unei ” activități de cenzurare a unor operațiuni care, dacă ar fi săvârșite, prin ele însele sau pe cale de consecință, ar duce la încălcarea legii”.

Din atribuțiile Curții de Conturi se desprinde fără echivoc importanța acestui instituții a statului de drept în prevenirea și identificarea fraudei și corupției. Această formă de control are și o sarcină pedagogică pentru că formează, consolidează și dezvoltă deontologia profesională a celor ce desfășoară activități legate de gestionarea banului public.

Curtea de Conturi efectuează auditul financiar asupra următoarelor conturi de execuție:

a). contul general anual de execuție a bugetului de stat;

b). contul anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat;

c). conturile anuale de execuție a fondurilor speciale;

d). conturile anuale de execuție a bugetelor locale, ale municipiului București, ale județelor, ale sectoarelor municipiului București, ale municipiilor, ale orșelor și comunelor;

e). contul anual de execuție a bugetului Trezoreriei Statului;

f). conturile anuale de execuție a bugetelor instituțiilor publice autonome;

g). conturile anuale de execuție a bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale și de la bugetele fondurilor speciale, după caz;

h). conturile anuale de execuție a bugetelor instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii;

i). contul general actual al datoriei publice a statului;

j). conturile anuale de execuție a bugetului fondurilor externe nerambursabile;

k). alte conturi de execuție a unor bugete prevăzute de lege.

Controlul conturilor anuale de execuție și descărcarea de gestiune este numai de competența Curții de Conturi. Orice decizie a activității executive privind descărcarea de gestiune este provizorie.

Curtea de Conturi prin verificarea conturilor constată dacă:

conturile supuse controlului său sunt exacte și conforme cu realitatea și dacă inventarierea patrimoniului public a fost făcută la temenele și în condițiile stabilite de lege;

veniturile statului unităților administrativ-teritoriale, asigurărilor sociale de stat și ale instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii au fost legal stabilite și încasate la termenele prevăzute de lege;

cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonanțate, plătite și înregistrate conform reglementărilor legale și în concordanță cu prevederile legii bugetare;

modificările aduse prevederilor inițiale ale bugetelor sunt autorizate și dacă s-au făcut în condițiile legii;

subvențiile și alocațiile pentru investiții s-au acordat de la buget sau din fonduri speciale, în condițiile legii, și/sau utilizat conform destinațiilor stabilite;

contractarea și utilizarea împrumuturilor de stat, rambursarea ratelor scadente ale acestora și plata dobânzilor aferente s-au făcut în condițiile legii;

creanțele și obligațiile statului și ale unităților administrativ-teritoriale sunt îndreptățite sau garantate, iar activele sunt protejate conform legii.

Curtea de Conturi are competența să stabilească limitele valorice minime de la care conturile prevăzute la art. 22 sunt supuse controlului său în fiecare exercițiu bugetar, astfel încât în termenul legal de prescripție să se asigure verificarea tuturor conturilor.

În exercitarea atribuțiilor prevăzute anterior, Curtea de Conturi, în baza programului propriu de control, verifică, pe parcursul exercițiului bugetar și la finele acestuia:

a). conturile gestiunilor publice de bani, alte valori și de bunuri materiale publice;

b). conturile execuției de casă a bugetelor publice;

c). conturile de execuție ale subvențiilor și alocațiile bugetare pentru investiții acordate altor beneficiari decât instituțiile publice;

d). bilanțurile și conturile de execuție ale ordonatorilor de credite bugetare și ale administratorilor care gestionează fondurile ce se supun regimului bugetului public;

e). conturile operațiunilor referitoare la datoria publică.

Conform articolului 26

(1). Curtea de Conturi efectuează auditul performanței utilizării resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.

(2). Curtea de Conturi efectuează o evaluare independentă asupra economicității, eficienței și eficacității cu care o entitate public[, un program, un proiect, un proces sau o activitate utilizează resursele publice alocate pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite.

(3). Auditul performanței se poate efectua atât la finalul, cât și pe parcursul desfășurării proiectelor, programelor, proceselor sau activităților.

(4). Activitatea de audit al performanței se desfășoară în conformitate cu metodologia proprie, adoptată pe baza standardelor de audit INTOSAI și a celor mai bune practici în domeniu, și se finalizează prin elaborarea unui raport de audit.

(5). Prin constatările și recomandările făcute, auditul performanței trebuie să conducă la diminuarea costului resurselor sau la sporirea rezultatelor.

Prin verificările sale la persoanele prevăzute la art.18 și 19, Curtea de Conturi urmărește, în principal:

a). exactitatea și realitatea situațiilor financiare, așa cum sunt stabilite în reglementările contabile în vigoare;

b). evaluarea sistemelor de management și control la autoritățile cu sarcini privind urmărirea obligațiilor financiare către bugete dau către alte fonduri publice stabilite prin lege, ale persoanelor juridice sau fizice;

c). utilizarea fondurilor alocate de buget sau din alte fonduri speciale, conform destinației stabilite;

d). calitatea gestiunii economico-financiare;

e). economicitatea, eficacitatea și eficiența utilizării fondurilor publice.

Curtea de Conturi exercită controlul cu privire la:

– respectarea de către autorități cu atribuții în domeniul privatizării a metodelor și procedurilor de privatizare, prevăzute de lege, precum și asupra modului în care acestea au asigurat respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractele de privatizare.

– respectarea dispozițiilor legale privind modul de administrare și întrebuințare a resurselor financiare rezultate din acțiunile de privatizare.

Prin legea organică republicată și modificată, art. 27 alin. (3), prevede exercitarea controlului în cazurile prevăzute la alin.(2), indiferent de momentul în care s-a desfășurat procesul de privatizare prin vânzarea acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale, până la clarificarea tuturor aspectelor.

Obiectivele controalelor Curții de Conturi dispuse de Camera Deputaților sau de Senat ori dispuse de Curtea se stabilesc de acestea prin hotărârea și se aduc la cunoștința celor interesați.

Nici-o altă autoritate nu se poate pronunța asupra datelor înscrise în conturile de execuție, decât provizoriu.

În cazul în care conturile prezentate nu întrunesc condițiile care să facă posibilă verificarea lor, auditorii publici externi le restituie titularilor acestora , fixând termen pentru completarea sau refacerea lor, după caz. Dacă titularii conturilor nu se conformează acestei măsuri, completarea sau refacerea conturilor se face pe cheltuiala acestora de către un expert contabil numit de Curtea de Conturi.

Certificarea contului verificat nu constituie temei pentru exonerarea de răspundere juridică .

Entitatea auditată poate face obiecții scrise la constatările din rapoartele întocmite de auditorii publici externi, în termen de 15 zile de la data primirii acestora. Obiecțiile formulate se depun la sediul instituției din care face parte auditorul public extern și vor fi avute în vedere la valorificarea constatărilor.

Pentru motive întemeiate, în termen de un an de la data la care s-a certificat contul verificat, procedura examinării contului poate fi redeschisă.

În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetului la persoanele juridice prevăzute la art. 18 și19, rezultă fapte prin care au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar, valorificarea constatărilor se face potrivit prevederilor art. 31.

Atribuții de raportare, avizare și alte competențe

Curtea de Conturi elaborează Raportul Public anual pe care îl înaintează Parlamentului, conform dispozițiilor constituționale.

“Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat, cuprinzând și neregulile constatate”.

Elaborarea acestui raport trebuie realizate în termen de 6 luni de la primirea conturilor anuale de execuție a bugetelor publice de la organele competente să le întocmească și obligate să i le transmită.

Rapoartele anuale referitoare la finanțele publice locale sunt înaintate de către camerele de conturi județene autorităților publice deliberative ale unităților administrativ-teritoriale.

Raportul public anual cuprinde:

– observațiile Curții de Conturi asupra conturilor de execuție bugetelor supuse controlului său;

– concluziile degajate din controalele dispuse de Camera Deputaților sau de Senat sau efectuate la regii autonome, societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat și la celelalte persoane juridice supuse controlului Curții;

– încălcările de lege constatate și măsurile de tragere la răspundere luate;

– alte aspecte pe care Curtea le consideră necesare;

Rapoartele anuale referitoare la finanțele publice locale sunt înaintate de către camerele de conturi județene autorităților publice deliberative ale unităților administrativ-teritoriale.

Curtea de Conturi poate înainta Parlamentului sau, prin camerele de conturi județene, autorităților publice deliberative ale unităților administrativ-teritoriale rapoarte pe domeniile în care este competentă, ori de câte ori consideră necesar.

Curtea de Conturi avizează:

a). la cererea Senatului sau a Camerei Deputaților proiectul bugetului de stat și proiectele de lege în domeniul finanțelor și al contabilității publice sau prin aplicarea cărora ar rezulta diminuare a veniturilor sau o majorare a cheltuielilor aprobate prin legea bugetară;

b). înființarea de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în sub ordinea lor.

Doctrina afirmă că răspunderea pentru aprobarea unor acte normative contrare avizului Curții este politică, dacă avem în vedereParlamentul sau Guvernul, și financiară sau penală, dacă în discuție sunt conducătorii ministerelor, ca ordonatori principali de credite

În îndeplinirea atribuțiilor pe care i le conferă legea, Curtea de Conturi mai are următoarele atribuții:

a). să evalueze activitatea de control financiar propriu și de audit intern a persoanelor juridice controlate prevăzute la art. 18;

b). să solicite organelor de control financiar, fiscal inclusiv de inspecție bancară ale Băncii Naționale a României, verificarea, cu prioritate, a unor obiective în cadrul atribuțiilor lor legale;

c). să ceară și să utilizeze, pentru exercitarea funcțiilor sale de control și de audit, rapoartele celorlalte organisme cu atribuții de control financiar, financiar audit intern și inspecție bancară;

d). să ceară unor instituții specializate ale statului, ori de câte ori este necesar să efectueze verificări de specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări.

Persoanele juridice supuse controlului Curții de conturi sunt obligate să transmite acesteia, până la sfârșitul trimestrului I pentru anul precedent, raportul privind desfășurarea și realizarea programului de audit intern.

Curtea de Conturi va dezvolta colaborare acu structurile de audit intern de la nivelul persoanelor juridice, în vederea asigurării complementarității și a creșterii eficienței activității de audit.

În baza constatărilor sale, Curtea de Conturi stabilește:

a). suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil și fiscal;

b). blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora;

c). înlăturarea neregurilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată.

Măsurile prevăzute la art.94 se iau potrivit regulamentului aprobat în temeiul prevederilor art.12 alin. (2).

Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcție, în condițiile legii, a persoanelor acuzate de săvârșirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluționarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

Deoarece, în prezent Curtea nu are și atribuții jurisdicționale, rapoartele referitoare numai la constatarea neregulilor, fără prevederi privind modul de soluționare a constatărilor, ceea ce nu oferă o imagine completă a implicațiilor de natură financiară a acestora.

3.3 Actele Curții de Conturi si efectele acestora.

Abaterile și deficiențele constatate ca urmare a controlului financiar ulterior sunt consemnate în următoarele tipuri de acte de control financiar:

a). În cazul verificării conturilor anuale de execuție bugetară:

raport de control intermediar;

raport de control.

b). În cazul acțiunilor de control efectuate pe parcursul execuției bugetare la instituțiile publice și la celelalte persoane juridice care fac obiectul controlului financiar exercitat de Curtea de Conturi a României, inclusiv la instituțiile publice a căror finanțare se asigură din veniturile extrabugetare, se întocmesc:

proces verbal de constatare;

notă unilaterală.

Atât în cazul acțiunilor de control desfășurate pe parcursul execuției bugetare, cât și în cazul celor desfășurate la sfârșitul execuției bugetare, în funcție de anumite situații concrete întâlnite pe parcursul derulării activității de control, se4 întocmesc:

note de constatare;

proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

CAPITOLUL IV.

Curtea de Conturi Europeană

4.1 Oraganizare și funcționare

Istoric asupra instituției

Efectele destabilizatoare a două războaie sângeroase și slăbirea poziției Europei în lume au dus la conștientizarea, pe scară tot mai largă, a faptului că numai pacea și acțiunea concertată pot transpune în realitate visul unei Europe puternice și unite.

Încă din 1620, ducele de Sully concepe “un corp politic format din toate statele Europei, care să poată asigura pacea veșnică și schimburi comerciale neîntrerupte între membrii săi”.

În secolul al XIX-lea, Victor Hugo scria că “va veni o vreme când cele două mari grupări, Statele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei, vor fi strâns legate prin comerț și industrie”. Cu toate aceasta, ideea de Europă Unită s-a concretizat abia după cel deal doilea război mondial.

Primii pași s-au făcut în 1946-1957 prin constituirea OECE, CECO, EURATOM și CEE. Apoi până în 1973 “Europa celor șase” (Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda) devine ”Europa celor nouă” prin aderarea în acel an a Marii Britanii, Irlandei și Danemarcei. Un nou impuls se resimte în anii 1974-1985. Aderă în aceasta perioadă Grecia ,Spania și Portugalia, iar în februarie se semnează Actul Unic European, care adaugă cooperarea politică celei economice și fixează data de 1 ianuarie 1993 pentru realizarea Pieței Unice. În perioada 1986 –1995 uniunea se extinde ajungând de la “Europa celor doisprezece” la “Europa celor cincisprezece“ prin aderarea Austriei, Finlandei și Suediei și prin semnarea Tratatului de la Maastricht în perioada imediat se semnează Tratatul de la Amsterdam, se lansează moneda unică europeană, se proclamă Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și intră în vigoare Tratatul de la Nisa.

Uniunea europeană se distinge față de alte organizații internaționale prin modelul său de integrare care se situează dincolo de cooperarea tradițională între state : statele membre ale Uniunii au transferat o parte din competențele lor la nivel comunitar.

Pe lângă puterile naționale, regionale și locale, există și o putere europeană, având la bază instituții democratice și independente, mandatate să intervină în domeniile în care acțiunea comună este considerată mai eficientă decât acțiunea separată a statelor membre conform principiului subsidiarității ce are menirea de a asigura luarea deciziilor cât mai aproape de cetățean.

Uniunea Europeană are propriile instituții și instanțe comunitare Parlamentul European, Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiție, Tribunalul de prima instanță, Curtea Europeană de Conturi, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor, Banca de Investiții, Banca Central Europeană, Fondul European de Investiții, Mediatorul European.

Instituția ce se ocupă cu verificarea și regularitatea veniturilor și cheltuielilor și care certifică o bună gestiune financiară este Curtea Europeană de Conturi.

Sistemul finanțărilor Comunității prin resursele propriii a necesitat organizarea unui control financiar extern mai stabil decât era organizat în CECA și CEE și EURATOM și menținut cu modificările prin tratatul de fuziune din 1965.

Crearea Curții Europene de Conturi s-a înscris în logica consolidării finanțării Comunității prin resurse proprii și aceea a responsabilității Parlamentului European de a acorda descărcare Comisiei pentru execuția bugetului.

Comunitatea Europeană nu dispunea de o Curte de Conturi înainte de 1977. Acest organ creat prin tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975 și intrat în vigoare în iulie 1977. Acest organ creat prin tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1977, a urmat vechilor organe de control extern a Comunității și în particular Comisiei de control a Comunității Economice care a fost instituit prin Tratatul de la Roma.

Noua secțiune a V relativă la Curtea de Conturi a fost inserată în tratatul Comunității Europene (secțiunea V Euratom, Capitolul V CECA) pentru a ține cont de transformarea Curții în instituție ca o parte întreagă prin Tratatul Uniunii Europene (articolele 4 din Tratatul Comunității Europene, 3 Euratom, 7 CECA), fapt care s-a realizat la cererea Curții.

În actul Final se făcea o continuare a tratatului Uniunii Europene, iar printr-o declarație făcută în cadrul unei conferințe Curtea Europeană de Conturi cerea celorlalte instituții comunitare să examineze cu ea toate mijloacele pentru a întări eficacitatea muncii sale.

Importanța atribuită Curții Europene de Conturi se reflectă în decizia intervenită chiar la Maastricht, de a ridica Curtea Europeană de Conturi la rang de instituție. Cerută cu insistență chiar de Curtea însăși, încă din noiembrie 1990 această decizie dă mai multe greutate luărilor de poziție, permițând astfel ameliorarea gestiunii financiare a comunității Europene.

Dotată cu personalitate morală și autonomie financiară. Sediul acesteia este la Luxemburg. Curtea de Conturi are un rol esențial în asigurarea controlului financiar în cadrul comunitar. Este vorba de un control a posteori și fără caracter jurisdicțional.

Statutul său este comparabil din acest punct de vedere cu cel al Curții de Conturi germane, care nu are nici o putere de sancțiune. Rolul său este de a informa instituțiile europene asupra legalității și regularității operațiilor realizate pentru o bună gestiune financiară a Comunității. Curtea Europeană de Conturi controlează execuția bugetului și asistă Parlamentului și Consiliului.

Curtea Europeană de Conturi exercită un control ulterior, care vine să completeze controlul exercitat asupra ordonatorilor în execuția bugetară.

Membrii Curții Europene de Conturi

Curtea de Conturi se compune din 15 membri, care sunt aleși dintre personalitățile care fac sau au făcut parte în țările lor din instituțiile de control extern sau care posedă o calificare specială pentru această funcție. Acestea trebuie să ofere toate garanțiile de independență.

Membrii Curții sunt numiți pentru un mandat de șase ani de către Consiliu, care hotărăște în unanimitate după consultarea Parlamentului European. Mandatul este reânnoibil. Membrii Curții de Conturi desemnează dintre ei, pentru trei ani, un președinte, și mandatul acestuia putând fi reânnoit.

Membrii Curții de Conturi se bucură de același statut ca și membrii Curții Europene de Justiție, fapt semnificativ în privința importanței instituției.

Membrii Curții exercită funcțiile lor în interesul general al Uniunii, care înseamnă o continuare a garanției de independență pe care ei trebuie să furnizeze la numirea lor (în sensul că ei au obligația de a nu solicita și de a nu accepta instrucțiuni din partea vreunui guvern sau organism).

Dispozițiile privind interdicția exercitării altor activități profesionale, datorită de probitate și discreție, acceptarea de funcțiilor, privilegiile și imunitățile sunt, identice cu cele prevăzute pentru judecătorii Curții Europene de Justiție.

Pentru a satisface condiția de eficacitate și credibilitate, membrii Curții au obținut să fie asistați de colaboratori în număr suficient și cu un înalt nivel de formare profesională.

Sistemul de numire al membrilor Curții de Conturi se distinge de cel al Comisiei sau al Curții de Justiție (al căror membrii sunt numiți printr-un acord comun de guvernele din statele membre), prin faptul că membrii Curții de Conturi sunt numiți de Consiliu.

Membrii Curții de Conturi nu pot, în timpul funcțiilor lor, să exercite vreo activitate profesională remunerată sau nu. Ei nu pot să fie promovați în funcțiile lor, nici declarați decăzuți din dreptul la pensie sau alte avantaje, dacă Curtea de Justiție constată la cererea Curții de Conturi însăși, că au încetat să răspundă condițiilor cerute sau satisfacerea obligațiilor rezultate din funcția lor.

Funcțiile lor iau sfârșit prin demisie voluntară sau demisie oficială. La cererea Curții de Conturi, Curtea Europeană de Justiție poate să constate că ei nu mai răspund condițiilor cerute sau nu mai satisfac obligațiilor rezultate din funcția lor, împrejurare în care persoana vizitată va fi înlocuită pentru restul mandatului, dar rămâne în discuție pentru un alt mandat.

Condițiile de muncă, și în special tratamentele, indemnizațiile și pensiile membrilor Curții de Conturi (indemnizațiile țin remunerației) sunt fixate de consiliu cu hotărâre majorității calificate.

Membrii Curții de Conturi beneficiază de dispozițiile protocolului privind privilegiile și imunitățile aplicabile membrilor Curții de Justiție.

Membrii Curții de Conturi, cu excepția președintelui, sunt repartizați în două grupe de audit regrupând, astfel, sectoarele în care sunt responsabili fiecare dintre ei.

Curtea adoptă avizele sale sau raporturile anuale majoritatea membrii care o compun.

Membrii Curții de Conturi sunt în timpul mandatului lor inamovibili. Sarcinile funcționale și sectoarele de control sunt repartizate între cei 15 membrii, iar deciziile sunt colegiale și se iau cu majoritate simplă.

4.2 Atribuțiile Curții de Conturi Europeană

Activitatea de Control a Curții de conturi

Curtea Europeană de Conturi are misiunea de control în manieră independentă cu privire la perceperea (încasarea și utilizarea fondurilor Uniunii Europene, precum și controlul de a aprecia modul în care instituțiile europene se achită de sarcinile lor în materie financiară.

Curtea prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare privind “fiabilitatea” conturilor, precum și legalitatea și “regularitatea operațiunilor subiacente”, auxiliare. Pe baza prevederilor Tratatului de la Amsterdam, această declarație este publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene.

Curtea de Conturi informează cetățeanul european despre activitatea pe care o desfășoară și rezultatele obținute, într-o manieră obiectivă și cu toată transparența.

Curtea de Conturi Europene nu are putere jurisdicțională proprie, iar atunci când autorii Curții descoperă indicii de fraude, fraude și neregularități, informațiile culese sunt transmise cât mai repede posibil organelor comunitare competente pentru a da rezolvarea corectă și legală problemei semnalate.

Revine în sarcina Uniunii Europene și a statelor membre să combată fraudele activității ilegale care pot atinge interesele financiare ale uniunii. În acest contest Curtea de Conturi Europeană, prin controalele sale performante, prin întinderea și natura lor, contribuie la planul de prevenire și de luptă împotriva fraudei și neregularităților. În acest scop, statele membre vor coopera cu Comisia Europeană și vor prezenta anual Parlamentului European și Consiliului de Miniștri un raport privind măsurile de combatere a fraudei.

Tot în acest scop a fost creată Unitatea de Coordonare a Luptei Împotriva Fraudei (UCLAF), formată din funcționari comunitari, subordonată direct președintelui Comisiei Europene. Acest organ ține legătura cu statele membre, face să circule informația și întreprinde anumite cercetări, mai ales în privința fraudei fiscale.

În sarcina de “bună gestiune financiară” se regăsesc trei aspecte ale controlului conturilor și gestiunii organismelor. Controlul bunei gestiuni financiare reunește evaluarea politicilor publice sau controlul bunei întrebuințări a fondurilor publice, cu referință la criteriile de cost și de randament, economie, eficientă și eficacitate.

Alături de rapoartele anuale se adaugă și rapoartele speciale care vizează aspecte particulare ale gestiunii comunitare la inițiativa Curții, urmând ca aceasta să decidă sau nu publicarea lor. Curtea adresează, de asemenea, scrisori președintelui care au un caracter confidențial.

Controlul Curții de Conturi Europene trebuie să țină cont de starea de progres a operațiunilor de gestiune și nu pot fi duse la îndeplinirea pe parcursul mai multor execuții bugetare.

În concluzie, controalele Curții de Conturi Europene reprezintă adeseori un punct de plecare, mai degrabă decât o realizare: controalele sale justifică și atrag verificări ulterioare și mai aprofundate la mai multe sectoare, ori la nivelul administrațiilor naționale.

Autonomia față de celelalte organe a Uniunii Europene și de statele membre îi oferă garantarea îndeplinirii în cele mai sigure condiții a funcției de control pe care o exercită. Unul din mijloacele utilizate în acest sens poate fi constituirea, de către președintele Curții de Conturi a uniunii Europene, a unui comitet de legătură cu conducătorii ai instituțiilor naționale corespunzătoare.

În concluzie, Curtea încercă, în mod constant, să determine o mai bună utilizare a banilor contribuabililor, participând astfel la ameliorarea sistemelor de gestiune.

Observațiile Curții cu privire la gestiunea financiară a comunității în cadrul raportului său anual sunt însoțite de răspunsurile instituțiilor în cauză. Adoptat în luna noiembrie a fiecărui an, raportul este examinat de Parlamentul European la recomandarea Consiliului Europei pentru descărcarea de responsabilitate a Comisiei Europene cu privire la execuția bugetară.

Nu trebuie uitat că, Curtea de Conturi Europeană furnizează, în egală măsură, Parlamentului și Consiliului o declarație de asigurare privind acuratețea conturilor, legalitatea și regularitatea operațiunilor adiacente, declarația formală adresată contribuabililor prin care acesta îi asigură că banii lor au fost utilizați și că acest lucru s-a făcut în conformitate cu destinațiile prevăzute.

Dincolo de competențele sale de control Curtea de Conturi Europeană are competențe consultative în elaborarea bugetului uniunii. Ea este consultată frecvent și în ceea ce privește textele legale cu vocația financiară și bugetară.

Prin dispozițiile Tratatului de la Amsterdam, Curtea de Conturi dobândește prerogativa de a introduce acțiuni în fața Curții Europene de Justiție în vederea asigurării respectării exercitării atribuțiilor sale. Proiectul de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa adoptat prin consens de Convenția Europeană în anul 2003 prevede la art. 30 ”Curtea de Conturi:

“1. Curtea de Conturi este instituția care asigură controlul conturilor.

2. Ea examinează conturile pentru totalitatea veniturilor și cheltuielilor Uniunii și asigură gestiune financiară.

Ea este formată din câte un cetățean din fiecare stat membru.

Membrii săi își exercită funcțiile în deplină independență”.

CAPITOLUL V.

Concluzii

În concluzie, în ce ace privește activitatea administrației publice, Curtea de Conturi exercită un control ulterior de legalitate și de oportunitate privind gestionarea și folosirea fondurilor publice.

Mai trebuie menționat că, până la revizuirea Constituției din 1991 și adoptarea O.U.G. nr.117/2003, Curtea de Conturi a exercitat și un control jurisdicțional asupra activităților organelor administrației publice, dar această competență a fost transferată Secțiilor de contencios administrativ și fiscal de la instanțele judecătorești.

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE