Controlul Exercitat Asupra Administratie Publice

CUPRINS

Introducere

1. Controlul exercitat asupra administratiei publice- aspecte generale

2. Forme de control exercitate la nivelul administratiei publice

INTRODUCERE

Administratia, ca structura prin intermediul careia se urmareste realizarea interesului general al societatii, sau ca prestatoare de servicii, constituie una dintre cele mai utile activitati umane, contribuind la punerea in valoare a bogatiilor sociale.

În orice stat indiferent de forma de organizare, este necesar de efectuat controlul asupra administrației publice. Controlul este una din componentele activității de administrare sau conducere și semnifică mijlocul prin care se analizează modul cum organele administrative își îndeplinesc sarcinile. Într-una dintre accepțiunile sale controlul constă în “observarea, constatarea sau stabilirea situației de fapt, confruntarea acesteia cu obiectivele propuse, combaterea unor fenomene nefavorabile și sesizarea organelor competente”.

Necesitatea controlului este strâns legată de modul în care se derulează procesul decizional. Astfel, prin control se verifică în mod nemijlocit, cum se îndeplinesc deciziile administrative, se inițiază noi demersuri și se corectează eventualele disfuncționalități.

Controlul asupra activității organelor administrative poate urmări diferite scopuri cum ar fi: activitatea normală a administrației pentru binele conducerii politice și a aparatului de stat, sau spre binele tuturor. În dependență de tipul statului se utilizează unul sau ambele din aceste principii de control.  

Atât pentru asigurarea soluționării legale a conflictelor care pot apărea în interiorul administrației publice, cât și pentru protecția administraților de la greșelile comise de către diverse organe ale administrației publice, care le-ar putea leza drepturile, este necesar de efectuat controlul administrației publice.

Prin scopurile sale, controlul acțiunii administrației se situează în centrul relațiilor între „putere” și „cetățenii” care i se supun. Prin metodele sale, controlul reflectă în același timp caracteristicile aparatului birocratic și cele ale sistemului politic și juridic al fiecărui stat.

Controlul constă în permanenta confruntare a administrației, așa cum este, cum a fost sau cum va fi, cu ceea ce trebuie sau ar trebui să fie.

I. CONTROLUL EXERCITAT ASUPRA ADMINISTRATIEI PUBLICE

-Aspecte generale-

Administrația publică, în orice societate, reprezintă în esență, un instrument al statului indispensabil în atingerea unor deziderate, a unor obiective majore determinate de el, în fapt de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice, în scopul satisfacerii interesului general, prin acțiunea puterii publice.

Administrația se înfățișează ca o activitate ce îmbină o multitudine de mijloace în vederea obținerii unui rezultat ordonat, stabilit. Cu alte cuvinte, idea esențială a administrației este cea de organizare, aspect ce relevă și un alt sens al noțiunii, acela de organizare ierarhică, în virtutea căreia organul care ordonă sau organizează este superior organelor care execută. Astfel, în sens organic, administrația publică se prezintă ca un ansamblu sistematizat de organe structurate după competența lor materială și teritorială.

De-a lungul evoluției societății, problematica controlului a fost abordată diferențiat, în funcție de nivelul dezvoltării generale, în special de nivelul atins în capacitatea de auto-conducere a societății.

În sens larg, controlul este un element important al actului de conducere social care urmează, în mod firesc, celui de aplicare a deciziei, indiferent de natura acesteia –politică, economică, administrativă etc. Controlul este „barometrul” care indică modul în care acționează cel chemat să aplice decizia, precum și gradul în care decizia corespunde scopului pentru care a fost emisă.

Controlul este acea functie a administratiei prin care se realizeaza conformitatea activitatii administratiei cu prevederile legale si programul de activitate, cu respectarea cerintelor sociale si indeplinirea interesului general.

Rolul controlului este de a preveni erorile în aplicarea deciziilor, de a le înlătura când acestea există, de a asigura îmbunătățirea permanentă a activității, pentru ca aceasta să corespundă cât mai bine nevoilor sociale într-o etapă dată.

În administrația publică, obiectul controlului îl constituie acțiunile și inacțiunile (conduita) autorității administrației publice sau a funcționarilor săi, felul în care aceștia și-au exercitat atribuțiile cu care au fost învestiți.

Controlul asupra administrației publice permite verificarea măsurii în care activitatea administrativă corespunde normelor fundamentale stabilite de puterea politică.

II. FORME DE CONTROL EXERCITATE LA NIVELUL ADMINISTRATIEI PUBLICE

O analiză vizând controlul asupra administrației publice, asupra puterii executive în sens larg, poate fi realizată pornind de la principiul separației puterilor statului, prin raportare la autoritățile care realizează clasicele funcții ale statului.

Vom distinge astfel un control parlamentar asupra administrației publice, un control administrativ asupra administrației publice și un control judecătoresc asupra administrației publice. Sintetizând aceste forme de control, se poate afirma că, în cadrul mecanismului statal, toate cele trei puteri ale statului –legislativă, executivă și judecătorească exercită, în mod corespunzător, prin mijloace specifice, potrivit particularităților funcțiilor statului, controlul asupra administrației publice, la care se vor adăuga însă și alte autorități autonome.

Mecanismele de control al administrației sunt foarte diversificate de la o țară la alta. Regăsim la ora actuală,o gamă largă de control, comună tuturor țărilor Uniunii Europene, dar prezentând forme diferite de la o țară la alta.

Două reguli caracterizează din punctul de vedere al relației cetățean-administrație, statul de drept: supunerea întregii sale activității normelor juridice pentru a-i limita puterea, pe de-o parte și forța ce revine celor administrați de a face respectate normele juridice, prin intermediul recursului jurisdicțional, pe de altă parte.

Controlul politic se realizeaza de catre Parlament. Acest control are prin excelenta un caracter politic care se manifesta prin verificarea activitatii executive, nu numai pe baza unor considerente juridice, ci si pe motivatii politice. Ca urmare, controlul parlamentar vizeaza atat legalitatea, cat si oportunitatea actelor administrative, dar prin aceasta forma de control nu se poate sanctiona ilegalitatea actelor administrative, decat tot prin mijioace politice.

Controlul exercitat de autoritatile administratie publice este denumit si control administrativ, avand rolul de a indruma, dirija si eventual, corecta actiunile administrative, in vederea realizarii politicii statului. Acesta poate fii la randul sau control administrativ intern si control administrativ extern. De asemenea, exista si o forma de jurisdictie administrativa realizata de organe specializate prevazute de lege asupra actelor administratie publice.

1. Controlul administrativ intern se realizeaza de persoane sau de compartimente din interiorul autoritatii administrative. Controlul administrativ intern este un control ierarhic care se realizeaza de seful ierarhic superior asupra compartimentelor din subordine, de seful compartimentului asupra functionarilor din compartiment sau de compartimente specializate , precum cel financiar, denumit “control financiar intern” sau de audit, de compartimentul juridic asupra actelor cu caracter juridic emise de alte comartimente. Avantajele controlului intern constau in operativitate si costurile reduse ale acestuia. Declansarea acestui control administrativ printr-o sesizare sau reclamatie poarta denumirea de recurs gratios.

2. Controlul administrativ extern este un control ierarhic, specializat, de supraveghere generala sau de tutela administrativa.

A. Acest tip de control este cunoscut si sub denumirea de control ierarhic. Controlul extern (ierarhic) reprezinta o parte esentiala a activitatii de conducere in administratia publica si se exercita in cadrul raporturilor de subordonare care exista in interiorul diferitelor organe ale administratiei publice, cat si in cadrul subsistemelor si a sistemului organelor administratiei publice.

Cand controlul este efectuat ca urmare a unei sesizari sau reclamatii, el poarta denumirea de recurs ierarhic, fiind o importanta cale oferita de lege celor vatamati in drepturile lor, de a-si valorifica aceste drepturi, inainte de a se adresa instantei de judecata.

B. Controlul extern specializat poate fii realizat de structuri administrative special constituite, cu grad sporit de specializare cu activitate permanenta sau temporara, ce priveste numai acele activitati ce sunt prevazute de lege si se incadreaza in sfera competentei lor materiale.

C. Controlul de supraveghere generala se realizeaza de catre Guvern cu ajutorul Corpului de Control al Guvernului cu ajutorul prefectilor, care sunt reprezentanti ai Guvernului in teritoriu.

D. Controlul de tutela administrativa. Aceasta forma de control este o consecinta a principiului centralizarii si descentralizarii administrative. Tutela administrativa intervine intre autoritatile administratiei publice intre care exista raporturi de subordonare ierarhica. Asa cum s-a aratat, prefectul exercita un control de tutela administrativa asupra consiliilor judetene si locale, precum si a primarilor. Acest lucru este determinat de situarea prefectului ca reprezentant al statului, calitate prin care exercita un control privind legalitatea actelor administrative emise de autoritatile locale. Controlul de tutela se exercita numai in cadrul unui termen care prezinta importanta pentru exercitarea actiunii in contencios administrativ.

Controlul exercitat prin jurisdictiile administrative. Organele cu atributii jurisdictionale sunt incluse in sistemul organelor administratiei publice. Baza de referinta a controlului priveste numai legalitatea unor acte administrative expres prevazute de lege. Rezultatul acestui control se concretizeaza in acte administrative de jurisdictie care pot face obiectul actiunilor in contencios administrativ in anumite conditii. Un rol important in acest tip de control il are Curtea de Conturi care are rolul de a verifica modul de formare, de administrare si intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public.

Controlul judecătoresc asupra administrației publice constă în încredințarea unui organ independent de puterea politică și de administrația publică a puterii de a tranșa definitiv diferendele ce intervin în funcționarea administrației. Instanțele judecătorești au, în acest caz, rolul de a stăvili arbitrariul administrativ, limitând acțiunea administrației la respectarea legii, contribuind totodată, la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, pe calea contenciosului administrative.

Controlul jurisdicțional, date fiind trăsăturile sale caracteristice, se distinge de controlul administrative printr-o serie de elemente precum: în timp ce controlul administrativ este exercitat de autorități administrative, controlul jurisdicțional este încredințat judecătorilor; judecătorul nu se poate pronunța asupra unui litigiu decât ca urmare a unui recurs, pe când o autoritate administrativă se poate sesiza și din oficiu; judecătorul este ținut să se pronunțe și să statueze doar în drept, în timp ce autoritatea administrativă poate să procedeze și la o apreciere a oportunității deciziilor administrative; controlul jurisdicțional se finalizează prin pronunțarea unei hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, care nu-i mai permite să revină asupra hotărârii pronunțate, spre deosebire de actele administrative care de regulă, sunt supuse revocării, cu câteva excepții, doar în cazul actelor administrative individuale.

In concluzie, controlul asupra administratiei publice este esential intrucat acesta prin natura sa urmareste surprinderea cauzelor care genereaza incalcari ale legii si propune totodata masuri de imbunatatire a activitatii controlate. Sunt depistate ilegalitatile si deficientele in activitatea controlata fapt care permite organelor competente sa adopte masurile necesare pentru eliminarea respectivelor deficiente si ilegalitati, masuri care duc la imbunatatirea activitatii controlate. In activitatea de control sunt angrenati functionari publici, fiind infaptuita de acestia, si este exercitata implicit asupra functionarilor publici care sunt o componenta esentiala a organelor administratiei publice alaturi de mijloacele materiale, banesti si de competenta. Din sistemul de reglare mai fac parte, alaturi de diferitele modalitati de control, si procedura de conciliere, caile de atac fata de hotararile judecatoresti nelegale si netemeinice, care duc la o functionare eficienta a administratie publice. Efectuarea controlului constituie un prilej de a verifica dacă activitatea și structura administrației sunt eficiente și pe măsura sarcinilor primite.

Bibliografie

A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, Ediția 4, București, Editura All Beck, 2005

C.C. Manda, Drept administrativ comparat. Controlul administrativ în spațiul juridic european, București, Editura Lumina Lex, 2005

D.C. Dragoș, Procedura contenciosului administrativ, București, Editura All Beck, colecția Studii juridice, 2002

I. Alexandru, Tratat de administrație publică, București, Editura Universul Juridic, 2008

J. Ziller, Administrations comparées. Les systèmes politico-administratifs de l’Europe des Douze, Éditions Montchrestien, Paris, 1993, p. 43

M. Preda, Drept administrativ. Partea generală, ediția a IV-a, București, Editura Lumina Lex, 2006

Mihai T. Oroveanu, Introducere in stiinta administratiei, Universitatea Crestina “Dimitrie cantemir” bucuresti, 1994, pag 6.

www.juristconsulting.ro

www.stiucum.com