Controlul Efectuat de Garda Financiara
ROMÂNIA
MINISTERUL FINANȚELOR ANEXA NR 1
GARDA FINANCIARĂ______________
PROCES VERBAL
încheiat astăzi____luna_________200__ora___
Subsemnații_____________________________________________________________________________________________________________________________________
comisari în cadrul Gărzii Financiare secția______________________ în baza Legii nr. 30/1991 și a legitimațiilor de control nr. ___________________________________________
în perioada _________________________________________ am efectuat un control inopinat și prin sondaj la ______________________________________________________
cu sediul declarat în _____________________________ str. __________________________
_________________ nr. ___ , bloc _______, sc. _____ , ap. ____ , jud. _________________
________________________ , telefon _________________________înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. __________________ din ________________________ , cod fiscal _______________________ , forma de proprietate ____________________________ , forma juridică___________________________ , ramura de activitate cu pondere __________
__________________________________________ .
În timpul controlului firma a fost reprezentată de ____________________________
__________________ , având domiciliul stabil în ___________________________________
str. _______________________ , nr. _____ , bloc _____ , sc. _______ , ap. _____ , județ ________________________________ , telefon __________________posesor al buletinului de identitate seria ______ , nr. _____________ , eliberat de __________________________ la data de__/__/_____ .
Societatea comercială are deschise următoarele conturi bancare : _______________
Societatea are următoarele puncte de lucru declarate : ________________________
___________________________________________________________________________
Controlul a avut ca obiectiv ____________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
și a cuprins activitatea desfășurată de societate în perioada ____________________________
NOTELE DE CONSTATARE : anexa_____ conținând_________ file , anexa____ conținând________ file , anexa______ conținând_____ file și ANEXELE nr. _____________
conținând________file și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria _________ nr. ________ seria_______ nr. __________ seria_________ nr. ___________ , fac parte integrantă din prezentul proces-verbal.
– 2-
Controlul s-a desfășurat la următoarele sedii:
_________________________________________________________________
______________ în data de __/__/____ între orele __________________________________
_________________________________________________________________
______________ în data de __/__/____ între orele __________________________________
_________________________________________________________________
______________ în data de __/__/____ între orele __________________________________
Din controlul inopinat efectuat prin sondaj , conform tematicii mai sus menționat și asupra documentelor puse la dispoziție de societatea verificată au rezultat următoarele :
Principalele obiective:
Se prezinta concret, clar și precis conținutul fiecărei constatari prin descierea faptei , împrejurării în care a fost comisă și de ce reprezintă abatere de la normele legale .
Se invocă actul normativ încălcat și dacă este necesar, se înscrie în actul de control prevederea legală pentru a demonstra de ce fapta contravine acesteia.
Se precizează consecințele economice, financiare, fiscale și gestionare ale constatării cu evaluarea exactă a sumelor care pot fi prezentate în tabele , anexe, formule sau calcule potrivit reglementărilor în vigoare .
Se precizează numele, prenumele și funcția persoanei care a produs fapta și toate datele de identificare ale acesteia, precum și numele și prenumele și toate datele de identificare ale persoanei sau persoanelor răspunzătoare pentru faptele descrise și consecințele acestora.
Se comentează explicațiile și obiecțiunile(scrise și verbale), ale persoanelor care au săvârșit fapta sau care se fac răspunzătoare de producerea acesteia.
Se precizează măsurile luate potrivit actelor normative care sancționează fapta sau faptele, persoana fizică sau juridică sancționată, precum și alte măsuri ce urmează a fi realizate pentru remedierea deficiențelor, și persoanele care răspund de realizarea acestor măsuri, termenul de realizare și comunicare la Garda Financiară.
De asemenea, se menționează măsurile luate operativ, în timpul controlului, cu menționarea documentelor pe baza cărora s-au materializat.
Împotriva măsurilor dispuse în prezentul proces verbal se pot face obiecțiuni care se depun la sediul Gărzii Financiare ________________________________________________ str. ______________________, în termen de 5 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință, pentru constatări de natura impozitelor, taxelor, contribuțiilor la fondurilor speciale, majorări de întârziere, penalități și amenzile aferente acestora și în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a prezentului pentru celelalte măsuri și amenzi dispuse.
Prin semnarea actului de control se recunoaște că toate actele și documetele puse la dispoziția organelor de control au fost restituite persoanelor controlate, care au luat la cunoștință despre constatările înscrise și măsurile luate.
Prezentul(a) a fost întocmit(a) în _________ exemplare din care un exemplar înregistrat sub nr. _______________/____/____/________, a fost lăsat persoanei fizice/juridice controlate, iar ____, exemplar(e) a(u) fost luat(e) de organele Gărzii Financiare__________________.
ORGANE DE CONTROL AGENT ECONOMIC VERIFICAT
ROMÂNIA
MINISTERUL FINANȚELOR ANEXA NR 2
GARDA FINANCIARĂ______________
NOTĂ DE CONSTATARE
încheiat astăzi____luna_________200__ora___
Subsemnații_____________________________________________________________________________________________________________________________________
comisari în cadrul Gărzii Financiare secția______________________ în baza Legii nr. 30/1991 și a legitimațiilor de control nr. ___________________________________________
în perioada _________________________________________ am efectuat un control inopinat și prin sondaj la ______________________________________________________
cu sediul declarat în _____________________________ str. __________________________
_________________ nr. ___ , bloc _______, sc. _____ , ap. ____ , jud. _________________
________________________ , telefon _________________________înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. __________________ din ________________________ , cod fiscal _______________________ , forma de proprietate ____________________________ , forma juridică___________________________ , ramura de activitate cu pondere __________
__________________________________________ .
În timpul controlului firma a fost reprezentată de ____________________________
__________________ , având domiciliul stabil în ___________________________________
str. _______________________ , nr. _____ , bloc _____ , sc. _______ , ap. _____ , județ ________________________________ , telefon __________________posesor al buletinului de identitate seria ______ , nr. _____________ , eliberat de __________________________ la data de__/__/_____ .
Societatea comercială are deschise următoarele conturi bancare : _______________
Societatea are următoarele puncte de lucru declarate : ________________________
___________________________________________________________________________
Controlul a avut ca obiectiv ____________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
și a cuprins activitatea desfășurată de societate în perioada ____________________________
NOTELE DE CONSTATARE : anexa_____ conținând_________ file , anexa____ conținând________ file , anexa______ conținând_____ file și ANEXELE nr. _____________
conținând________file și procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria _________ nr. ________ seria_______ nr. __________ seria_________ nr. ___________ , fac parte integrantă din prezentul proces-verbal.
-2-
Controlul s-a desfășurat la următoarele sedii:
_________________________________________________________________
______________ în data de __/__/____ între orele __________________________________
_________________________________________________________________
______________ în data de __/__/____ între orele __________________________________
_________________________________________________________________
______________ în data de __/__/____ între orele __________________________________
Din controlul inopinat efectuat prin sondaj , conform tematicii mai sus menționat și asupra documentelor puse la dispoziție de societatea verificată au rezultat următoarele :
A se vedea obiectivele din procesul verbal de control.
NOTĂ: NOTA DE CONSTATARE SE INCHEIE ÎN URMĂTOARELE ÎMPREJURĂRI:
1. Nu se găsessc deficiențe sau abateri de la normele legale, dar situațiile și documentele anexate trebuie confirmate de contribuabilul verificat sau când fapta, fiind prescrisă numai poate fi aplicată amenda sau nu se mai pot lua alte măsuri.
2. Se fotografiază o stare de fapt care ulterior numai poate fi dovedită (în acest caz este necesară culegerea de probe și confirmarea unor martori), urmând ca în baza altor constatări sau documente să se încheie un proces verbal de control.
3. În cadrul obiectivului cuprins într-un act de control se descrie una sau mai multe fapte sau situații, care confirmă sau întăresc constatările din actul de bază, nota de constatare fiind o anexă la acesta.
4. Când fapta reprezintă infracțiune, obligatoriu se face sesizarea penală către organele abilitate.
De regulă dacă există toate elementele pentru încheierea procesului verbal de control sau de constatare a contravențiilor, nu se mai întocmește nota de constatare și anume:
fapta și făptuitorul există cu ceertitudine;
fapta reprezintă contravenție sau sunt stabilite obligații fiscale;
fapta este produsă înlăuntrul termenului de prescripție a contravenției sau a datoriei fiscale, cu precizarea exactă a datei când s-a produs (sau a perioadei dacă este o faptă în continuare).
**********
Prin semnarea prezentei note de constatare, se recunoaște că toate actele și documentele puse la dispoziția organelor de control au fost restituite persoanelor controlate care au luat la cunoștință despre constatările înscrise și măsurile luate.
-3-
Prezenta a fost întocmită în _________ exemplare din care un exemplar înregistrat sub nr. _______________/____/____/________, a fost lăsat persoanei controlate, iar ____ exemplar(e) a(u) fost luat(e) de organele Gărzii Financiare__________________.
ORGANE DE CONTROL AGENT ECONOMIC VERIFICAT
MINISTERUL FINANȚELOR ANEXA NR 3
GARDA FINANCIARĂ______________
PROCES VERBAL
încheiat azi ______ în _________
(MODEL)
Subsemnații_____________________________________________________________________________________________________________________________________
comisari în cadrul Gărzii Financiare secția______________________în baza art. 17 lit. e din Legea nr. 30/1991 și a legitimațiilor de control nr. __________________________________, astăzi data de mai sus, am ridicat de la ___________________________________________
(denumire, adresa, sediul)
în prezenta __________________________________________________________________
(nume, prenume, ocupație, calitate, adresa)
următoarele (documente, înscrisuri etc.):
1. Denumire, descriere, conținut etc nr. file, carnete, buc. Etc
2. Denumire, descriere, conținut etc nr. file, carnete, buc. Etc
Menționăm că s-au lăsat/nu s-au lăsat copii certificate. În caz de restituire se va prezenta procesul verbal de ridicare.
COMISARI DIN PARTEA
________________________
(nume, prenume, calitate, adresa, identitate)
MINISTERUL FINANȚELOR ANEXA NR 4
GARDA FINANCIARĂ______________
CONTRACT DE CUSTODIE
(MODEL)
Garda Financiară ________________________________________ cu sediul în __________________________ reprezentată prin _________________________________, comisar șef secție, în calitate de deponent, și SC _____________________________ cu sediul în _______________ reprezentată prin ______________________ în calitate de depozitar, domiciliat în _______________, str. _______________________, nr. ______, bl.__, sc. _____, et. ____, ap. ___, sector/județ ________, având BI seria ____, nr. ________, eliberat de ____________________, de comun acord am convenit azi ________, ora _____, la încheierea prezentului contract în baza căruia am convenit predarea de către deponent și primirea de către depozitar, în custodie a bunurilor prevăzute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenților seria _____, nr. ___________.
Durata custodiei este de __________, perioadă la sfârșitul căreia marfa va fi ridicată de către deponent, sau durata prezentului va fi prelungită de drept, fără încheierea unui alt contract.
Custodia este gratuită, deponentul nedatorând depozitarului vreo sumă drept taxă de depozit ori vreun alt titlu referitor la obiectul acestui contract.
Prin semnarea prezentului, depozitarul își asumă toate obligațiile referitoare la păstrarea integrității bunurilor aflate în custodie până la predarea acestora deponentului și să răspundă pentru orice culpă.
DEPONENT DEPOZITAR
ROMÂNIA
ANEXA NR 5
GARDA FINANCIARĂ______________
DIVIZIA ____________
NOTA (RAPORT)
încheiată astăzi____luna_________200__ora___
(MODEL)
Subsemnații_____________________________________________________________________________________________________________________________________
comisari în cadrul Gărzii Financiare secția______________________ în baza Legii nr. 30/1991 și a legitimațiilor de control nr. ___________________________________________
în perioada _________________________________________ am efectuat un control inopinat și prin sondaj la ______________________________________________________
cu sediul declarat în _____________________________ str. __________________________
_________________ nr. ___ , bloc _______, sc. _____ , ap. ____ , jud. _________________
________________________ , telefon _________________________înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. __________________ din ________________________ , cod fiscal _______________________ , forma de proprietate ____________________________ , forma juridică___________________________ , ramura de activitate cu pondere __________
__________________________________________ .
În timpul controlului firma a fost reprezentată de ____________________________
__________________ , având domiciliul stabil în ___________________________________
str. _______________________ , nr. _____ , bloc _____ , sc. _______ , ap. _____ , județ ________________________________ , telefon __________________posesor al buletinului de identitate seria ______ , nr. _____________ , eliberat de __________________________ la data de__/__/_____ .
Societatea comercială are deschise următoarele conturi bancare : _______________
Societatea are următoarele puncte de lucru declarate : ________________________
___________________________________________________________________________
Controlul a avut ca obiectiv ____________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
și a cuprins activitatea desfășurată de societate în perioada ____________________________
ANEXELE nr. _____________conținând________file fac parte integrantă din prezenta notă de constatare.
-2-
Controlul s-a desfășurat la următoarele sedii:
_________________________________________________________________
______________ în data de __/__/____ între orele __________________________________
_________________________________________________________________
______________ în data de __/__/____ între orele __________________________________
_________________________________________________________________
______________ în data de __/__/____ între orele __________________________________
Din controlul inopinat efectuat prin sondaj , conform tematicii mai sus menționat și asupra documentelor puse la dispoziție de societatea verificată au rezultat următoarele :
Se urmăresc în general obiective din procesul verbal de control
*********
COMISARI
NOTA:
Se întocmește în următoarele cazuri:
când firma nu funcționează la sediul declarat;
când reprezentanții legali ai firmei nu pot fi contactați;
când s-a efectuat o verificare în scop de documentare;
când în urma verificării nu s-au găsit deficiențe, iar constatările nu trebuie susținute cu situații sau documente avizate sau însușite de reprezentanții legali ai contribuabilului verificat.
ANEXA NR. 6
Data în fața noastră
azi______________
ORGANE DE CONTROL
NOTA EXPLICATIVĂ
(MODEL)
Subsemnatul(a) __________________________________, având calitatea de _________________ la ______________________________________ de la data de _____/____/________, domiciliat în _____________________, județul _________________,
str. _______________________ , nr. _____ , bloc _____ , sc. _______ , ap. _____ , tel. ___________, cu BI/Pașaport/lLegitimație provizorie seria ______ , nr. _____________ , eliberat de Poliția __________________________ la data de__/__/_____, la întrebările puse de ________________________________________________________________________, comisari în cadrul Gărzii Financiare ___________________ în baza art. 8 din Legea 30/1991 dau următoarele explicații:
Întrebare:
Răspuns:
Întrebare:
Răspuns:
Întrebare: Dacă mai aveți ceva de adăugat?
Răspuns
Data și semnătura
pe fiecare filă
MINISTERUL FINANȚELOR ANEXA NR 7
GARDA FINANCIARĂ______________
PROCES VERBAL DE SIGILARE-DESIGILARE
încheiat astăzi___________________ în _________
(ziua, luna, anul, ora) (localitatea)
(MODEL)
Subsemnații________________________________________, comisari în Garda Financiară ________________________, astăzi___________________________ în prezenta
(centrala, secția) (ziua, luna, anul, ora)
___________________, având calitatea de ________________________________________, la _____________________, posesor al BI seria _____, nr. ______________, eliberat de ___________________, cu domiciliul în _______________, str. _______________________ , nr. _____ , bloc _____ , sc. _______ , ap. _____ , am procedat la sigilarea următoarelor :
___________________________________________________________________________
(spații, imobile, bunuri, valori, mărfuri, documente etc)
___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________.
Cele sigilate aparțin ___________________________________________________
(denumirea persoanei juridice sau numele și prenumele persoanei fizice, după caz)
______________________________________, din _________________________________
(adresa completă)
______________________________________.
Sigilarea a fost determinată de ___________________________________________
(se invocămotivul sigilării)
__________________________________________________________________________.
A fost aplicat sigiliul _________________________________________________.
(nr. și caracteristicile sigiliului aplicat)
În conformitate cu prevederile art. 243 Cod penal, înlăturarea sau distrugerea sigiliului constituie infracțiune și se pedepsește conform legii.
-2-
Prezentul proces verbal a fost întocmit în două exemplare din care un exemplar a fost înainta ________________________________________________ domiciliat(a) în ____
(numele și prenumele)
______________________________ posesor al BI seria ____, nr. ___________, având
(adresa completă)
calitatea de ______________________ la _____________________.
COMISARI MARTORI ASISTENȚI REPREZENTANT AL
AGENTULUI ECONOMIC
(nume, prenume, (nume, prenume, adresa, (nume, prenume,
semnătura) Bi seria___, nr. _________) semnătura)
Astăzi ______________ ora ____________________ s-a procedat la desigilarea următoarelor: ________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________ după verificarea prealabilă a sigiliului aplicat care a fost găsit intact.
COMISARI MARTORI ASISTENȚI REPREZENTANT AL
AGENTULUI ECONOMIC
ROMĂNIA
MINISTERUL FINANȚELOR ANEXA NR. 8
GARDA FINANCIARĂ
Str. _________________ Nr_______
Localitatea: _______________
Județul: __________________
INVITAȚIE
întocmită azi____ luna_________an____
în______________________
(se va preciza adresa)
Domnul (Doamna) _______________________________________, în calitate de _____________________________ al _____________________________________.
(se va înscrie calitatea) (se va înscrie denumirea persoanei fizice sau juridice controlate)
În vederea clarificării unor aspecte din activitatea ____________________________
(se va înscrie denumirea agentului economic)
în ziua de ___________, ora _____, sunteți invitat la sediul Gărzii Financiare, secția _____________, cu sediul în ______________________, str. _________________________, nr. ____, sector ___, telefon: ___________, ocazie cu care veți prezenta următoarele:
______________________________________________
______________________________________________
______________________________________________
______________________________________________
______________________________________________
Neprezentarea în condițiile de mai sus atrage răspunderea dumneavoastră potrivit reglementărilor legale în vigoare.
COMISARI
____________________
____________________
(nume, prenume, calitate, semnătura)
=== l ===
CUPRINS
Anexe ……………………………………………………………………………………………………………………………… 61
Bibliografie………………………………………………………………………………………..…74
Garda Financiară din România
Considerații preliminare privind istoria controlului financiar în România
Instituția controlului financiar în țara noastră, formele și metodele de organizare și exercitare, principiile de bază precum și funcțiile și obiectivele acestuia au fost determinate în substanță și evoluție de orânduirea social-economică și statală prin care a trecut România în decursul timpului.
Documentele vremii (secolul XIV-XVI) atestă puterea de dispoziție absolută a domnitorilor asupra veniturilor provenite din impozite, servicii și proprietăți. În lipsa unei reprezentanțe naționale cu drepturi financiare, domnitorii nu erau controlați de nimeni și întrebuințau aceste venituri ca și bunuri proprii, fără să dea socoteală nimănui.
Începând cu a doua jumătate a secolului XVI (aproximativ anul 1550) și până la mijlocul secolului XVIII se produce o separare relativă a veniturilor statului de cele personale ale domnului și se introduc, într-o formă simplă, “registrele pentru socotelile vistieriei”. Asemenea situații cuprinse în condicele de venituri și cheltuieli ale țării, se găsesc în timpul domniei lui Gheorghe Ștefan Vodă în Moldova (1654) și a lui Brâncoveanu în Muntenia (1694).
Arhivele existente probează faptul că din secolul XVIII controlul “socotelilor anuale ale veniturilor și cheltuielilor”, adică ceea ce azi numim controlul conturilor de gestiune, a devenit o practică curentă, atribuindui-se și o denumire specifică “Samile vistieriei”.
Sfârșitul secolului XVIII este marcat în planul finanțelor Țărilor Române de reforme fiscale înfăptuite de domnitorul Nicolae Vodă Mavrocordat. În această perioadă apare ca autoritate consultativă financiară pe lângă vistierie și un “sfat” compus din șapte boieri, iar în privința controlului utilizării veniturilor “autoritatea divanului”. Funcționarii domnului erau:
marele vistiernic, un fel de ministru de finanțe;
marele vameș, care era administratorul general al vămilor;
pârcălabii și ispravnicii de ținuturi care făceau percepția efectivă a dărilor;
perceptorii, slujbașii fiscali care ajutau dregătorii superiori în acțiunile de impunere și percepție a impozitelor și dărilor.
Pentru o mai bună identificare a surselor de venit, slujbașii fiscali purtau denumirea celor 20 de impozite pe care le percepeau.
Deși existau organe financiare, ele aveau doar un rol consultativ. Stabilirea resurselor și întrebuințarea fondurilor se făcea în continuare din ordinea și știința domnului, fără ca acesta să aibă o răspundere reală față de acțiunile și măsurile fiscale întreprinse.
Aplicarea Regulamentelor Organice, în Muntenia din 1831 și în Moldova din 1832, a creat bazele unei organizări financiare mai închegate și stabilirea unor norme pentru controlul finanțelor publice.
Se înființează “Adunarea obștească ordinară” cu puteri de legiferare a perceperii dărilor și efectuarea cheltuielilor, folosindu-se prima dată noțiunea de buget.
Se inaugurează un sistem de înregistrare a operațiilor financiare, de încasări și plăți, servind punerii în ordine a finanțelor publice precum și un control exercitat de organe administrative, așezate într-o ordine ierarhică bine stabilită.
În Muntenia funcționa așa-numitul “Control obștesc” exercitat de 12 funcționari puși sub conducerea unui șef de control. Acest organism, în timpul anului, putea să cerceteze orice fel de cheltuială și să adeverească primirile.
La finele fiecărui trimestru toți cei însărcinați cu perceperea veniturilor și plata cheltuielilor (casierii orânduiți în slujba vistieriei și sameșii de județe) trebuiau să trimită la vistierie socotelile lor.
Vistiernicul supunea domnului pe lângă raportul său și “bilanțul alcătuit cu întemeiere asupra documentelor cerute” prin regulament. Domnitorul trimitea această socoteală, spre cercetare la șase boieri anume aleși de Obșteasca Adunare, și care după verificarea documentelor și a sumelor existente în casa vistieriei, adresau domnitorului un raport. Aceste rapoarte erau trimise de domnitori către Obșteasca Adunare împreună cu toate calculele primirilor și dărilor anului trecut și “catastihul de venituri și cheltuielile anului din urmă”. Hotărârile Adunării erau făcute cunoscute domnitorului prin raportul Prezidentului.
În literatura de specialitate se consideră că acest organism “Controlul Obștesc” a stat la originea controlului financiar în România și a devenit ulterior Ministerul Controlului. Uneori ministrul controlului era și ministrul finanțelor, iar în anul 1860 Ministerul Controlului s-a unit cu Ministerul de Finanțe.
În Moldova se înființează “Sfatul Administrativ” care asemeni “Controlului Obștesc” din Muntenia avea misiunea de a cerceta amănunțit operațiile făcute de slujbașii țării și de a pregăti controlul suprem al Adunării Obștești. Înainte ca domnitorul să supună Adunării Obștești socotelile anului expirat, acestea erau cercetate și controlate de Sfatul Administrativ care avea și îndatorire ca la sfârșitul fiecărui trimestru să facă revizia socotelilor și cercetarea sumelor rămase în casele statului.
În anul 1858 s-au pus în practică principiile bugetare din Convenția de la Paris din 7 august 1858, moment important pentru organizarea finanțelor în țara noastră, întrucât pe baza acestora s-a promulgat la 28 noiembrie 1860 primul regulament al contabilității publice.
În mai 1862 s-a creat serviciul inspecției generale de finanțe sub directa conducere a Ministerului Finanțelor, cu sarcina de a face controlul inopinat asupra contabilității tuturor agenților aparținând de Ministerul Finanțelor și a semnala ministerului neajunsurile constatate. În structura acestei instituții erau cuprinși: 8 inspectori, un secretar și un inspector general.
Un moment cu semnificații deosebite pentru controlul financiar din țara noastră a fost înființarea, prin legea din 24 ianuarie 1864 publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din aceeași dată, a controlului jurisdicțional asupra executării bugetului, sarcină atribuită unui organ independent “Înalta Curte de Conturi a României”.
Începând cu această dată controlul s-a realizat după principiul separațiilor puterilor existente:
controlul puterii executive (administrative);
controlul jurisdicțional al Înaltei Curți de Conturi;
controlul exercitat de organul legislativ – Adunarea Deputaților.
Din anul 1864 când s-a înființat și până în anul 1948 când a fost desființată, funcționarea și competența Înaltei Curți de Conturi a suferit 23 de modificări, acestea referindu-se îndeosebi la problemele de personal, competența și procedura de control, ordinea ierarhică printre celelalte instanțe judecătorești, controlul preventiv, etc.
Viața economică de dinainte de primul război mondial cuprinde un șir lung de ani de relativă prosperitate. Această epocă conține un embrion de legi financiare importante pentru țară. Legislația suferă multiple modificări și datorită evoluției economice, dar și necesității tezaurului de a lovi toate resursele de venituri.
După terminarea războiului, România își realizează visul istoric, alipirea la patria mamă a provinciilor de peste Carpați și a Bucovinei. Este necesară acum introducerea unui aparat fiscal, cu o altă mentalitate, cu alte metode.
Imediat după Marea Unire de la 1918 a fost înființată Garda Financiară “un corp de control fiscal organizat militărește care face parte din administrația centrală a Ministerului de Finanțe”.
Istoricul Gărzii Financiare
Garda Financiară în Provinciile Românești înainte de Marea Unire de la 1918
Istoria Gărzii Financiare se regăsește integrată în istoria economiei Țărilor Române, înregistrând aceleași evoluții și fiind supusă influențelor pe care le-au exercitat principalele momente politice, economice și sociale trăite de poporul nostru de-a lungul anilor.
În Ardeal și Bucovina, anterior Marii Uniri din anul 1918, în administrația finanțelor publice, exista un număr de peste 2000 de funcționari, organizați militărește, care formau corpul așa-numitul al “finanților”.
Ei erau funcționari publici, scop în care aveau sedii proprii, echipament și armament necesar serviciului lor.
Organizarea activităților era făcută pe județe, orașe și plăși, de așa manieră încât prin disciplină, vigilență și mobilitate puteau realiza legături imediate între unități și puteau cerceta și supraveghea terenul în orice moment.
Una din caracteristicile acestui corp de control financiar, era foarte buna pregătire profesională, documentele vremii folosesc termenul de “cultură profesională”. Membrii corpului erau absolvenți de învățământ superior economic sau juridic, fie absolvenți ai institutelor de învățământ special pentru finanțe din cadrul Universităților din Budapesta și Viena.
Admiterea unui candidat în “corpul finanțelor” se făcea în urma unor severe examene, iar înaintarea de la un grad la altul presupunea parcurgerea unui stadiu îndelungat, urmat de asemenea de susținerea de examene. Acești funcționari speciali erau foarte bine încadrați în viața administrativă și publică. Prin faptul că erau foarte bine plătiți și primeau de la buget substanțiale prime, ei dispuneau de toată autoritatea morală față de contribuabili și de un sentiment deosebit pentru profesia lor. Pentru orice contravenție depistată și sancționată ei erau imediat răsplătiți cu prime care mergeau până la 85 % din cuantumul amenzilor.
Întregul mod de viață, întreaga activitate profesională și extraprofesională se subordonează coordonatelor de cinste și demnitate, completate de faptul că aveau dreptul de a purta uniformă și însemne militare.
Atribuțiile de control ale corpului “finanților” erau următoarele:
controlul fabricației și desfacerii spirtului și băuturilor spirtoase precum și a tuturor produselor supuse taxelor de consumație;
controlul producției și desfacerii bunurilor ce constituiau monopolul statului;
paza granițelor și controlul vamal.
În această formă erau organizate instituțiile de control financiar, de natura Gărzii Financiare, în Austria, Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia și Germania.
Cu mult mai complexă sub raportul organizării, rolului, sarcinilor, sferei atribuțiilor, competenței teritoriale, logisticii și integrării în sistemul militar al țării era Garda Financiară din Italia, care în anul 1918 avea deja o istorie de peste 100 de ani.
Înființarea, organizarea și evoluția Gărzii Financiare în România în perioada 1918-1927
Sfârșitul primului război mondial și Marea Unire de la 1918, sunt două momente de mare importanță în istoria economiei naționale constituind nu numai un început, un moment de relansare a economiei, dar și un cadru propice de reorganizare a instituțiilor statului.
Grupul “finanților” a fost preluat în bugetul statului sub denumirea de “Garda Financiară”.
Noua instituție de control avea pentru început aceleași atribuții și competențe ca și “finanții”, mai puțin paza frontierelor, preluată acum de grupele de grăniceri.
S-au păstrat o bună perioadă de timp și normele de organizare dinainte de 1918, modificându-se doar uniforma și însemnele militare.
Funcționarii Gărzii Financiare erau încadrați în următoarele grade profesionale și de subordonare:
grade inferioare (funcționari publici de grad inferior): vighil, primvighil, respițent, primrespițent;
grade superioare (funcționari publici de grad superior): comisar, primcomisar, inspector clasa II, inspector clasa I, priminspector, inspector general.
Acestor grade profesionale le corespundeau în ordine următoarele grade militare:
grade inferioare: caporal, sergent, plutonier, plutonier major;
grade superioare: locotenent, căpitan, maior, locotenent-colonel, colonel, general.
Semnul distinctiv de uniforma armatei erau inițialele “GF” care se purtau la chipiu și guler și care se păstrează și la uniformele personalului Gărzii Financiare de astăzi.
Primul inspector al Gărzii Financiare din România a fost Ștefan Zopa, provenit din corpul superior al finanților din Austria.
În anul 1920, pentru a se distinge de armată, instituția își schimbă uniforma și gradele. Noua uniformă a Gărzii Financiare era de culoare neagră, iar însemnele de grad se poartă pe mână și nu pe umăr. Se menține confecționarea treselor de grad din fir de argint pentru gradele profesionale inferioare și din fir de aur pentru gradele superioare.
Cu toate eforturile de organizare făcute, Garda Financiară a funcționat mai mult și mai eficient în Transilvania, Banat și Bucovina și mai puțin în Regat.
În anul 1924 Ministerul de Finanțe încerca organizarea mai bună a Gărzii Financiare, atât sub aspect structural cât și de competență teritorială, extinzând-o în toată țara. Sunt trimise în Moldova un număr de plutoane din personalul operativ din celelalte zone ale țării și sunt angajați noi lucrători, dar într-un număr redus, datorită lipsei de candidați corespunzători exigențelor profesionale, morale și sociale ale instituției.
Se ajunge acum la o structură închegată, la nivelul întregii țări a Gărzii Financiare, rezultatele activității specifice fiind perceptibile din ce în ce mai mult.
Organizații similare existau în Austria, Ungaria, Italia, etc. atribuțiile ei în diferite state variau foarte puțin, în special având în vedere supravegherea aplicării legilor de contribuții indirecte, taxele de consumație, producția și circulația băuturilor spirtoase, vămile, monopolurile.
Și totuși, în anul 1927 Garda Financiară din România este desființată. Prin desființarea ei, Tezaurul Public a suferit enorm, în special la capitolul alcoolului, taxelor de consumație și monopolurilor de stat. Această măsură pe cât de radicală pe atât de neînțeleasă, ridică multe semne de întrebare, mai cu seamă asupra motivelor care au determinat-o.
O explicație exclusiv întemeiată pe insuficiența finanțării serviciului este lipsită de orice argument. Prin măsurile de confiscare a bunurilor care se fabricau clandestin, a celor care se comercializau în afara legii, prin implicațiile și măsurile severe luate împotriva contrabandei, prin sancțiunile pecuniare aplicate contribuabililor contravenienți, Garda Financiară aducea bugetului țării substanțiale venituri financiare.
Datele de care se dispune arată că în anii fiscali 1925-1926, sumele mobilizate de către personalul Gărzii Financiare la bugetul public permiteau nu numai finanțarea corespunzătoare a efectivelor aflate în serviciu, dar făceau posibilă sporirea și lărgirea sferei controlului acestei instituții.
O motivație de conjunctură este și mai puți acceptată, dacă se ține seama de măsurile de întărire a controlului financiar și fiscal prin corpul de control de elită, așa cum este Garda Financiară, pe care un număr însemnat de țări europene le iau imediat după război. Alte țări, ca de exemplu Iugoslavia extind competențele Gărzii Financiare și în Muntenegru și în Serbia Veche. De asemenea există ca etalon de referință modul de organizare și rezultatele instituțiilor similare din Austria și Ungaria, unde acestea funcționau de aproape 90 de ani, nemaivorbind de Garda Financiară din Italia, care în anul 1927 avea o istorie desfășurată pe o perioadă de aproape 110 ani.
Cu unele circumstanțe, poate fi motivată această măsură de desființare a Gărzii Financiare, de greutățile impuse bugetului țării de criza financiară, ale cărei începuturi se fac simțite la finele anului 1926, amplificându-se în următorii ani.
Deși produsele românești sunt cerute din ce în ce mai mult pe piață externă și prețurile la materiile prime și combustibil sunt până în 1929 optime, balanța comercială a României înregistrează un sold deficitar.
În anul 1927 leu se degradează atât de mult, încât puterea de cumpărare scade de circa 33 de ori față de 1914. La acestea se adaugă și alte fenomene de criză cum sunt scăderea capacității de plată a impozitelor și taxelor și pe această cale reducerea substanțială a veniturilor statului și limitarea drastică a cheltuielilor bugetare, accentuarea presiunii fiscale, creșterea datoriei publice, etc.
Fără îndoială că o asemenea conjunctură a influențat și modul de organizare a instituțiilor statului, inclusiv a Ministerului Finanțelor, dar se crede însă că nu într-atât încât să elimine un organism de control, care printre altele, avea menirea de a contribui la îndepărtarea sau atenuarea unei situații economice acut non-performante.
În această situație, pare destul de evident că una din cauzele de fond ale desființării Gărzii Financiare a fost determinată de interesele personale ale marilor deținători de capital, autohtoni dar mai ales străini, capital investit în diverse afaceri oneroase în economia românească cât și de presiunile făcute de aceștia asupra structurilor guvernamentale și a funcționarilor publici superiori. S-a ajuns până acolo încât autoritatea fiscală din România a exonerat pe unii investitori străini de obligația conducerii evidenței contabile a veniturilor, cheltuielilor și profiturilor obținute din exercițiul afacerii, dându-se astfel cale liberă fraudelor de miliarde de lei și valută prin delapidări, evaziuni, contrabandă cu mărfuri și capital.
Au existat și voci care au criticat măsura desființării Gărzii Financiare. Printre acestea se afla și ministrul finanțelor din acea vreme – V. Slăvescu.
La numai trei ani de la desființare, prin Legea spirtului din 1930 s-a prevăzut reînființarea Gărzii Financiare ca o necesitate stringentă dar cu o sferă de activitate limitată doar la fiscalitatea din sectoarele de producere și comercializare a spirtului și băuturilor alcoolice.
Efectiv, Garda Financiară a fost reînființată în baza art. 77 din Legea Monopolului Alcoolului din 18 mai 1932, cu un personal extrem de redus. Ea a dezvoltat o activitate destul de intensă, concurând la o ameliorare destul de apreciabilă a randamentului impozitelor indirecte față de cele directe aflate în vădită și continuă scădere.
De fapt, toată acțiunea de reînființare a acestei instituții se reduce la o detașare la Ministerul Finanțelor a unui număr de 200 de soldați grăniceri, însărcinați cu paza drumurilor și controlul de la barierele orașelor. Acest detașament de grăniceri, transformați peste noapte în controlori financiari primesc o instrucție profesională sumară din partea unor echipe de controlori de fabrici, în mare parte foști lucrători din Garda Financiară dinainte de 1927. Ei se vor alătura noilor angajați astfel că efectivul acestei instituții va fi la finele anului 1932 de aproximativ 282 de funcționari.
Și în condițiile numărului redus de personal și a sferei limitate de activitate, în anul 1932, Garda Financiară a controlat 91102 întreprinderi și 32069 transporturi, ocazii cu care s-au întocmit 5022 procese de contravenție și s-au aplicat amenzi în valoare de 49 milioane lei.
Rezultatele acestea modeste au totuși însemnătatea lor, aceea a convingerii autorităților statului de necesitatea stringentă de reorganizare temeinică a corpului de control al Gărzii Financiare.
În anul 1933 prin Legea Organizării Ministerului de Finanțe – art. 49 – Garda Financiară a fost atașată Secretariatului General, atribuțiile ei au fost extinse și la alte impozite din domeniul sectoarelor de producție, comercializare și prestări de servicii elaborându-se, cu caracter provizoriu și Regulamentul ei de funcționare.
Structura de organizare a Gărzii Financiare la începutul anului 1939 era următoarea:
comitetul de coordonare pe țară a Gărzii Financiare compus din:
Inspectorul general al Gărzii Financiare;
Directorul general al Direcției Generale al Monopolului Alcoolului din Ministerul de Finanțe;
Directorul Direcției Taxelor de Consumație;
Directorul Direcției Timbrului și Cifrei de Afaceri.
Acest organism își desfășura activitatea periodic, sub președenția Secretariatului General al Ministerului de Finanțe.
întregul personal, precum și întreaga activitate operativă și executivă a instituției erau puse sub comanda Inspectorului General – Comandant al Gărzii Financiare. Acesta își desfășura activitatea în unitatea centrală a Gărzii Financiare din Ministerul Finanțelor;
circumscripții de inspecție, conduse de comisari șefi clasa a II-a în orașele București, Pitești, Cernăuți și Cluj;
comisariate ale Gărzii Financiare conduse de comisari șefi clasa a III-a în 11 orașe: București, Ploiești, Craiova, Constanța, Galați, Iași, Cernăuți, Brașov, Cluj, Oradea, Arad;
secții ale Gărzii Financiare, organizate în principalele orașe reședință de județ, putând cuprinde în unele cazuri și aria administrativă a mai multor județe. În anul 1933 funcționau 44 de secții conduse de comisari;
posturi fixe ale Gărzii Financiare conduse de guarzi, subordonate direct secțiilor și organizate în principalele localități urbane din țară. În anul de referință existau un număr de 56 de posturi fixe.
În anul financiar 1933-1934 Garda Financiară cu un efectiv de 500 de funcționari a controlat 118641 de întreprinderi și 152097 transporturi, întocmind un număr de 17399 procese de contravenție, aplicând amenzi în valoare de 262 milioane lei și confiscând numeroase cantități de bunuri între care 1066 cazane de fabricare clandestină a alcoolului.
Față de serviciile reale aduse Ministerului Finanțelor, cheltuielile făcute cu întreținerea Gărzii Financiare au fost destul de reduse: 11 milioane lei în 1932-1933 și 26 de milioane în anul 1933-1934.
Ca urmare a controlului realizat de Garda Financiară, în acești ani, fraudele fiscale au fost în bună parte stăvilite, ceea ce i-a determinat pe contribuabilii răi platnici și frauduloși să reacționeze, insinuând și uneltind pe diferite căi contra ei.
Cu toate acestea, noile reforme de moralizare și practici oneste introduse în aplicarea legilor fiscale, comerciale, vamale și de producție, au determinat mărirea efectivelor, perfecționarea și organizarea Gărzii Financiare în țara noastră, după exemplul altor țări civilizate, sfera controlului extinzându-se practic asupra întregii activități economice, dar în mod deosebit asupra monopolurilor statului și vămilor.
La 1 februarie 1935 este redactat și publicat în Monitorul Oficial nr. 27, în forma sa definitivă, Regulament de servicii și organizare al Gărzii Financiare care reprezintă o apropiere a structurii organizatorice, a obiectului de activitate și acțiune a acestei instituții, de organismele similare de tradiție din Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia și parțial Italia.
Prin conținutul acestor norme legale se cuantifică caracterul special al activității și controlului Gărzii Financiare, în raport cu celelalte organe de specialitate ale Ministerului Finanțelor.
Comisariatele aveau misiunea de a efectua controlul secțiilor și punctelor fixe sub aspect administrativ, metodologic, disciplinar și de execuție a sarcinilor de serviciu, personalul propriu nefiind obligat să întreprindă, permanent acțiuni de control financiar sau fiscal.
În cazul în care apărea necesitatea clarificării unor probleme de teritoriu, comandantul comisariatului de Gardă Financiară avea dreptul de a efectua controlul financiar propriu-zis la contribuabili, dar numai însoțit de șeful secției în teritoriul căruia își avea domiciliul stabil cel controlat.
Secția Gărzii Financiare era baza tuturor operațiunilor de control. Pe lângă secție erau repartizați un număr de soldați grăniceri, care după un an de instrucție la unitatea de bază, își continuau stagiul militar în Garda Financiară. Un număr de 5-6 soldați grăniceri erau alocați și posturilor fixe, soluție organizatorică excelentă, dar care a trebuit abandonată începând cu anul 1940, prin concentrarea pentru front a militarilor.
Admiterea în rândul personalului din Garda Financiară era un proces cu totul deosebit. Candidații trebuiau să îndeplinească condiții severe de sănătate fizică, psihică, de morală și de comportament social și familial corect, de solide cunoștințe profesionale.
Garda Financiară își recruta personalul dintre cetățeni români, care trebuiau să îndeplinească următoarele condiții:
să fie majori, cu stagiul militar satisfăcut și să nu aibă mai mult de 30 de ani;
să se bucure de bună purtare în societate;
să fie complet sănătoși și rezistenți pentru serviciul extern;
să fie absolvenți de liceu, școli superioare, comerciale sau alte școli echivalente;
să nu fie căsătorit;
să reușească la examenul de admitere.
În funcție de postul pentru care se prezentau la concurs, candidaților li se impuneau condiții de studii medii sau superioare de specialitate. Totodată aceștia erau supuși unui examen suplimentar de verificare a cunoștințelor de matematică, geografie, istorie, drept și logică.
Cei promovați la examenul de admitere se prezentau pentru încadrare la București, unde raportau Inspectorului General – comandantul Gărzii Financiare o serie de date personale, cu privire la studiile absolvite, starea civilă, ocupația dinaintea concursului, date despre persoanele care l-au recomandat pentru Garda Financiară, etc.
Primii trei reușiți la examene aveau dreptul să-și aleagă județul în care să lucreze. Încadrarea femeilor în Garda Financiară era interzisă.
Reguli deosebit de stricte reglementau comportamentul social al personalului Gărzii Financiare. Șeful secției era obligat să locuiască împreună cu familia în incinta secției. Tot aici locuia personalul de specialitate necăsătorit și militarii în termen. Aceștia erau scutiți de plata chiriei și a celorlalte cheltuieli de întreținere pe toată perioada angajării. De aceleași înlesniri se bucura și personalul de specialitate căsătorit care locuia în oraș, cu chirie. Pentru a contracta căsătorii, funcționarii aveau nevoie de aprobarea conducerii Gărzii Financiare.
Măsurile serioase, luate de guvern privind organizarea și finanțarea logisticii Gărzii Financiare au reclamat un efort financiar de apreciat. Acest fapt, întărește convingerea unanimă a necesității și eficienței acestei instituții și îi motivează poziția de “vârf de lance” în lupta cu evaziunea și contrabanda. Astfel se justifică și dimensionarea normelor de echipare, a drepturilor bănești și de altă natură de care se bucurau personalul Gărzii Financiare.
După numirea în funcție și corelat cu importanța locului din statul de serviciu, noul angajat primea gratuit: stofa pentru un costum de iarnă, un costum de vară și unul de gală, două cămăși, două cravate, stofa pentru o manta, un chipiu, o căciulă, accesorii pentru costum și manta, centura cu diagonală, încălțăminte de iarnă și de vară, însemnele de grad, o pătură.
Ca drepturi bănești, pe lângă salariul care era uniform pe grad și pe țară, lunar, fiecare angajat cu sarcini de control primea 1000 de lei ca indemnizație pentru echipament.
Personalul necăsătorit era obligat să se aboneze pentru a lua masa la un restaurant de categoria I, funcționarii Gărzii Financiare trebuind să fie serviți în mod permanent, timp de o lună de către același ospătar. Se interzicea cu desăvârșire acceptarea eventualelor oferte de a lua masa împreună cu cei controlați. Mai mult, angajații Gărzii Financiare aflați în misiune, erau obligați să servească masa numai după ce părăseau teritoriul administrativ unde se afla sediul sau domiciliul contribuabililor verificați.
Din indemnizația pentru echipament se puteau cumpăra materiale sau piese pentru uniformă: stofă, cămăși, pelerina de ploaie, haina de piele, etc. Sumele necheltuite rămâneau celui în drept să le primească.
Toți salariații aveau carnete de călătorie cu reducere de 50% pe calea ferată, diferențiate pe clase de confort, funcțiile de la comisar în sus având dreptul de a utiliza compartimentele de clasa I.
Uniforma constituia nu numai un element distinctiv dar și o motivație a autorității publice de care se bucura personalul Gărzii Financiare. De aceea, existau reguli stricte de utilizare și întreținere a acesteia. Uniforma se purta obligatoriu atât în timpul serviciului cât și în afara acestuia dacă angajatul părăsea domiciliul. Îmbrăcarea ținutei civile era aprobată în mod expres de șeful ierarhic superior. Uniforma era de culoare gri, asemănătoare celei de la aviație. La pantalonul lung se purtau pantofi, la pantalonul bufant de culoare neagră, se purtau cizme, iar la costumul de gală stiletul cu dragon.
În timpul serviciului era obligatorie purtarea centurii cu diagonală și a pistoletului. Fiecare salariat cu sarcinii de control, avea în dotare ca armament, un pistolet de calibrul 9mm, cu muniția necesară.
Reguli stricte erau stabilite și în ceea ce privește viața de familie a personalului Gărzii Financiare. Căsătoria era aprobată în mod expres de șeful secției și numai dacă erau îndeplinite anumite condiții, între care: condiția de grad – minim gradul de guard principal, condiția stării materiale a viitoarei soții care trebuia să dovedească cu acte legale că posedă o dotă de cel puțin 100000 de lei.
Structura ierarhică în garda financiară și însemnele de grad care o exprimau, era următoarea:
funcționari financiari de grad inferior:
guard financiar clasa a II-a cu o stea;
guard financiar clasa I-a cu două stele;
guard financiar principal clasa a III-a cu o stea;
guard financiar principal clasa a II-a cu două stele;
guard financiar principal clasa I-a cu trei stele.
Însemnele atașate uniformei pentru gradele inferioare erau confecționate din fir alb, la curelușa de la chipiu, conturul emblemei, steluțele, inscripția GF și dragonul de la stilet. De aceeași culoare erau și însemnele și nasturii metalici.
funcționari financiari de grad superior:
subcomisar cu o stea;
comisar clasa a II-a cu o stea și un șnur lat pe mijlocul emblemei;
comisar clasa a II-a cu două stele ;
comisar clasa I-a cu trei stele.
Însemnele uniformei pentru aceste grade erau confecționate din fir galben.
Prevederile Regulamentului de organizare și funcționare asigurau activităților profesionale a personalului Gărzii Financiare un cadru precis, riguros, operativ și foarte eficient.
Acțiunile specifice se desfășurau în baza Ordinului de serviciu în forma scrisă, întocmit de șeful secției, zilnic pentru cei care executau controale în localitatea de reședință a secției și săptămânal pentru activitățile de control din teritoriu.
Ordinul de serviciu avea caracterul de document secret, originalul fiind păstrat de către șeful secției în seiful cu acces strict personal, iar copia se afla în plic sigilat, sub consemn la ofițerul de serviciu. Acest plic putea fi deschis numai de către un lucrător cu grad superior șefului de secție și care venit în inspecție dorea să se edifice asupra naturii controalelor ce se desfășurau în acel moment, mărimea efectivelor în serviciu și gradul lor de dispersie teritorială.
Repartizarea acțiunilor de control se făcea în funcție de dificultatea ipotetică a acestora cât și de gradul salariatului ce urmează a o executa. Astfel, verificarea unităților mari, a depozitelor și a fabricilor se executa numai de personalul de grade de la comisar în sus, și însoțit obligatoriu de încă unul sau doi salariați, indiferent de grad.
Gradele inferioare, împreună cu militarii în termen efectuau controlul mișcării mărfurilor la barierele orașelor și în trafic.
Prin reguli precise se stabilesc competențele de constatare și mai ales de sancționare a contravențiilor, abilitate fiind în acest sens numai anumite grade superioare.
Fiecare eșalon al Gărzii Financiare avea obligația să conducă o serie de evidențe foarte clare, care serveau raportărilor periodice, administrării corecte a logisticii și a timpului de lucru, a consemnărilor de inspecție făcute de eșaloanele superioare, însemnărilor privind corectitudinea și calitatea serviciului, mențiunilor pe ordinul de zi, a sancționărilor, etc. Din cercetarea întreprinsă asupra unor asemenea documente privitoare la Garda Financiară, identificate în fondul Arhivelor Statului, s-au identificat o seamă de registre: de evidență a personalului, a gradului de înzestrare a acestuia, ordine de serviciu, acte de control, rapoarte de verificare ale personalului, de inspecție de la mai multe secții, precum și registre de evidență a principalelor activități economice ce se desfășurau în anii 1934-1941, în județ. Aceste evidențe erau utilizate în scopul evaluării și programării controalelor, a urmăririi nivelului veniturilor impozabile declarate, a cuantumului și termenelor de plată a impozitelor și taxelor, etc. Și arhivarea documentelor și actelor proprii ale Gărzii Financiare se făcea după reguli și norme specifice.
Este de remarcat importanța deosebită ce se acorda pregătirii profesionale a personalului Gărzii Financiare.
Documentele cercetate în arhive arată că la începutul fiecărei luni, pe parcursul a 2-4 zile, se prelucrau cu întregul personal, ordinele și circularele care erau emise de Comandamentul Gărzii Financiare și de eșaloanele superioare, se studiau normele legale în materie apărute în Monitorul Oficial al României, și prin rotație, fiecare funcționar de grad superior prezenta recenzia unei anumite teme de specialitate. Întregul personal al unității era obligat să participe la aceste instruiri și să semneze pentru prezență și luare la cunoștință, în Registrul cu procese verbale de pregătire profesională.
Efectivele Gărzii Financiare cunosc oscilații în mărime și structură în funcție de nevoile de personal și a altor sectoare care capătă o altă importanță în preajma războiului. De la 500 de salariați în 1934, efectivele cresc în 1938-1939 numai pentru personalul auxiliar la aproape 100 de angajați, iar dotarea cu mijloace de transport, echipamente și alte materiale a fost îmbunătățită.
Începând cu anul 1939 până în anul 1941, numărul personalului operativ al Gărzii Financiare a crescut la aproape 1500 de persoane, iar în anul financiar 1940-1941, Garda este constituită ca un serviciu special, distinct de centrala Ministerului Finanțelor.
În această perioadă principalele atribuții ale Gărzii Financiare erau:
controlul impozitelor indirecte și taxelor de consumație;
controlul privind impozitul cifrei de afaceri, impozitul pe spectacole și automobile;
controlul fabricilor de spirt, distileriilor, cazanelor de fabricat rachiuri, depozitarea și comercializarea băuturilor alcoolice;
supravegherea și controlul producției și transportul pe uscat și pe apă a petrolului și produselor petroliere;
controlul producerii, transportului, depozitarea și comercializarea zahărului, glucozei, făinii și uleiurilor vegetale, apoi a cimentului, acidului carbonic și lămpilor electrice;
controlul comerțului și circulației grâului, producția morilor și fabricilor de pâine;
controlul activității de loterii, tombole, pariuri, cazinouri și cluburi, etc.
Izbucnirea celui de-al doilea război mondial și mai cu seamă urmările tratatelor germano-sovietice din vara anului 1939, pactul Ribentrop-Molotov și Dictatul de la Viena din august 1940 prin care România pierde pe rând Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herței și partea de nord-vest a Transilvaniei își pune amprentele tragic asupra economiei românești și implicit asupra instituțiilor statului printre care și Garda Financiară.
În aprilie 1941 sunt disponibilizați frontului soldații grăniceri care activau în garda financiară și este concentrată marea majoritate a personalului de specialitate. Se reduce volumul activității, sunt lezate structurile și legăturile de integrare și colaborare, dar Garda Financiară nu se desființează.
La 1 decembrie 1948, prin Decretul nr. 352, se renunță la vechea organizare a controlului financiar, inclusiv la Garda Financiară, realizându-se noul sistem de control financiar axat în exclusivitate pe bază administrativă, format din:
control financiar preventiv exercitat de conducătorii serviciilor sau direcțiilor de contabilitate;
controlul exercitat de Direcția de Control și Revizie;
control financiar extern.
În 1991, după 42 de ani de la dizolvarea Gărzii Financiare și trecerea unor atribuții ale acesteia la Miliția Economică, Garda Financiară a fost reînființată ca o necesitate obiectivă și stringentă a noului sistem economic, cu sarcini de prevenire și limitare a evaziunii fiscale, pentru respectarea noilor reglementări legale în ramurile producției și circulației mărfurilor, serviciilor și sectorului vamal, fapt reglementat prin Legea 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a Gărzii Financiare.
Ritmul rapid de elaborare și aplicare a legislației economiei de piață care se realizează în țara noastră, cât și deschiderea economiei românești spre exterior, impun un sistem similar în organizarea, dotarea materială, încadrarea și perfecționarea personalului Gărzii Financiare, astfel încât într-un timp scurt aceasta să-și poată îndeplini sarcinile cu care a fost investită și care sunt impuse de realitățile economiei românești.
Organizarea și funcționarea Gărzii Financiare
Definirea și atribuțiile Gărzii Financiare
Organul central al puterii executive care aplică strategia și programul guvernului în domeniul orientării economiei și finanțelor publice este Ministerul Finanțelor. Acest minister exercită administrația generală a finanțelor publice și acționează pentru stimularea desfășurării activității economice pe criterii de eficiență și echilibru economic, prin folosirea instrumentelor economice, financiare și monetar-valutare, în conformitate cu cerințele economiei de piață prin stimularea liberei inițiative la nivel microeconomic. De asemenea, acționează pentru crearea cadrului concurenței loiale în economie și supraveghează respectarea prevederilor legale în domeniul concurenței.
O atribuție principală a Ministerului Finanțelor constă în aceea că exercită, prin organele sale, controlul și supravegherea financiară a organelor și instituțiilor statului, controlează activitatea financiară a regiilor autonome și a societăților comerciale, precum și a celorlalți agenți economico-sociali. În îndeplinirea acestei atribuții, Ministerul de Finanțe are dreptul să dea, ca urmare a controlului, dispoziții obligatorii pentru luarea măsurilor de respectare a legii și să ia măsuri pentru aplicarea sancțiunilor legale.
Ministerul de Finanțe efectuează, prin aparatul său specializat, în numele statului, controlul administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat, precum și ale instituțiilor statului, al respectării reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfășurată de către regii autonome, societăți comerciale și alți agenți economici, în legătură cu îndeplinirea obligațiilor față de stat. Tot prin acest aparat specializat acționează operativ pentru prevenirea și combaterea fraudelor, contravențiilor și infracțiunilor la regimul fiscal, vamal și de prețuri.
Controlul financiar de stat, care este organizat și funcționează în cadrul Ministerului Finanțelor, se realizează prin două organisme și anume:
Direcția generală a controlului financiar de stat;
Garda Financiară.
La județe și în municipiul București sunt organizate direcții ale controlului financiar de stat și secții ale Gărzii Financiare care funcționează în structura direcțiilor generale teritoriale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat.
Garda Financiară este corp de control financiar specializat al statului, militarizat, neîncazarmat, care funcționează potrivit Legii nr. 30/1991 și a Regulamentului privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 817/1998.
Garda Financiară execută controlul operativ și inopinat, curent și ulterior, în legătură cu:
aplicarea și executarea legilor fiscale, a reglementărilor vamale și a celor privind disciplina contabilă și financiară asupra oricărui contribuabil sau asimilaților acestora, a normelor de organizare și funcționare a societăților comerciale, a zonelor libere, a organizațiilor și fundațiilor, a cluburilor, urmărind combaterea evaziunii fiscale și a contrabandei;
respectarea normelor de comerț și a celor privind jocurile de noroc, urmărind să împiedice activitățile de introducere în circuitul legal, a banilor obținuți în mod ilicit, economia subterană și orice alte procedee interzise de lege.
Este de remarcat faptul că în acțiunea laborioasă de combatere a faptelor de corupție din țară, coordonată de autoritățile superioare ale statului, inclusiv de președinție, singura instituție de control financiar de stat integrată în organisme specifice și special create în acest scop este Garda Financiară.
Personalul Gărzii Financiare este constituit pe două structuri: comisari și personal auxiliar și a cesta este obligat să se subordoneze ierarhic comisarului general. Această subordonare ierarhică presupune respectarea drepturilor și a obligațiilor ce decurg din relația șef-subordonat. În exercitarea atribuțiilor lor legale, comisarii sunt instituiți cu exercițiul autorității publice, beneficiind în acest scop de protecție, potrivit legii.
În vederea exercitării, în condițiile legii, a atribuțiilor sale, aparatul gărzii financiare execută:
serviciul ordinar;
serviciul extraordinar.
a) Serviciul ordinar – se desfășoară zilnic sau la anumite perioade exclusiv pe baza legitimației de serviciu, fără a fi necesară o aprobare specială și cuprinde atribuțiile referitore la aplicarea și executarea legilor fiscale și a reglementărilor vamale, precum și la respectarea normelor de producere, transport, depozitare și comercializare, în intern și la export a mărfurilor.
Controlul efectuat în serviciul ordinar este deci un control legiferat, care nu are nevoie de aprobări speciale și reprezintă o caracteristică exclusivă a Gărzii Financiare, de o foarte mare importanță practică. Toate celelalte organe de control financiar și fiscal sunt obligate să posede, în orice acțiune de control, pe lângă legitimația de serviciu și o autorizație suplimentară, menționată într-o declarație sau un ordin de serviciu.
b) Serviciul extraordinar – cuprinde acțiuni, care se execută numai în baza ordinelor sau a obligațiilor speciale date de conducerea Ministerului Finanțelor. Serviciul extraordinar în cadrul unităților teritoriale se organizează și se execută numai pe baza ordinului scris a comisarului șef de secție, în care se precizează locul și timpul în care se exercită controlul.
La orice acțiune de control, participă obligatoriu minim două persoane din Garda Financiară. Serviciul de control al Gărzii Financiare se desfășoară pe timpul zilei, pe timpul nopții, în zilele de lucru sau în zilele de sărbătoare după caz.
În ceea ce privește serviciul de control în porturi, aeroporturi, puncte de control vamal, pentru trecerea frontierei și asupra mijloacelor de transport, se poate executa la orice oră din zi sau din noapte și în orice situație s-ar găsi produsele, mărfurile sau procesele de producție și valorificare. La agenții economici și comercianți în depozite sau la producători, controlul se desfășoară pe cât posibil în zilele lucrătoare când aceștia sunt în activitate, ținându-se seama de dispozițiile legale în vigoare.
Constatările rezultate ca urmare a controalelor efectuate se consemnează în acte de control în care se descriu faptele, se menționează prevederile legale încălcate, se stabilesc obligațiile față de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, se aplică sancțiuni și se dispun măsuri prevăzute de lege.
Pe lângă serviciul de control, personalul Gărzii Financiare este obligat să execute pe timp de zi și de noapte, în zilele lucrătoare precum și în cele de repaus și sărbătoare, serviciul pe unitate, asigurând paza sediului și a logisticii din dotare. Organele de specialitate ale statului cu sarcini în asigurarea pazei și siguranței obiectivelor foarte importante au în studiu introducerea sediului Gărzii Financiare între aceste obiective, urmărind ca protecția să se realizeze în condiții speciale și de un personal anume instruit.
Organizarea și funcționarea Gărzii Financiare
Garda Financiară își desfășoară activitatea potrivit legii, pe întreg teritoriul țării și este subordonată Ministerului Finanțelor. Garda Financiară are un aparat central cu competență generală, organizat în cadrul Ministerului Finanțelor, iar în județe și municipiul București sunt constituite secții ale gărzii financiare în cadrul direcțiilor generale ale controlului financiar de stat.
Garda Financiară este condusă de un Comisar General. Activitatea Gărzii Financiare este coordonată de Comandamentul gărzii, constituit în condițiile legii, condus de un secretar de stat din Ministerul Finanțelor alcătuit din conducătorii direcțiilor de impozite și taxe, de control financiar de stat, a vămilor, ai altor direcții de specialitate, precum și comisarul general al Gărzii Financiare, acesta din urmă îndeplinind atribuțiile de comandă executive.
Secțiile Gărzii Financiare au competență de control pe întreg teritoriul județului și a municipiului București, în care sunt organizate. În cazurile în care se impune continuarea sau extinderea controlului pe raza teritorială a mai multor județe sau a municipiului București, aceasta se poate efectua numai cu aprobarea comisarului general sau a unui dintre adjuncții acestuia.
În caz de continuare a unei misiuni sau a unei activități de control și cercetare ce nu suferă amânare, personalul Gărzii Financiare poate acționa și în raza teritorială de activitate a altor secții, comunicând despre aceasta organelor de drept competente în acel teritoriu. De asemenea în caz de detașare sau misiune ordonată pe raza teritorială a altei secții, personalul Gărzii Financiare are competența stabilită pentru acea secție.
Fiecare secție a Gărzii Financiare este condusă de un comisar șef secție, care este subordonat comisarului general.
Aparatul central și cel al secțiilor Gărzii Financiare se organizează în divizii de specialitate, conduse de un comisar șef divizie și, în alte compartimente, potrivit organigramei aprobate de ministrul finanțelor. În activitatea de conducere, comisarul general și comisarii șefi secție sunt ajutați de un număr de comisari generali adjuncți și respectiv comisari adjuncți șefi secție stabiliți prin ordinul ministrului finanțelor.
Comandamentul Gărzii Financiare își desfășoară activitatea în baza programului de activitate, se întrunește trimestrial sau ori de câte ori este necesar și analizează în principal:
rapoartele de activitate periodice ale Gărzii Financiare, stabilind măsurile ce se impun pentru îmbunătățirea activității acestora;
colaborarea Gărzii Financiare cu direcțiile din cadrul Ministerului Finanțelor;
global și pe etape, rezultatele obținute de Garda Financiară în cadrul acțiunilor organizate împreună cu diferite organisme guvernamentale;
propunerile de măsuri privind îmbunătățirea cadrul legislativ în scopul eliminării suprapunerilor, lacunelor și a oricăror disfuncționalități;
completarea și actualizarea programelor de activitate, în funcție de necesitățile curente.
În ceea ce privește problemele mai deosebite, cu propuneri de măsuri după caz, Comandamentul Gărzii Financiare va prezenta informări conducerii Ministerului Finanțelor.
Comisarul General răspunde în fața ministrului finanțelor pentru întreaga activitate a Gărzii Financiare și are următoarele atribuții principale:
asigură, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, conducerea eficientă și operativă a aparatului Gărzii Financiare;
asigură ca fiecare persoană din aparatul Gărzii Financiare să-și îndeplinească îndatoririle și să aplice dispozițiile prevăzute de lege, regulamente și ordine;
asigură controlul propriu și îndrumarea activității secțiilor teritoriale, urmărind ca intervalul dintre două controale consecutive să nu depășească 2 ani;
execută anchete și inspecții speciale, ordonate de ministrul finanțelor sau din proprie inițiativă, în legătură cu activitatea și cu comportamentul personalului Gărzii Financiare, iar în cazul constatării de nereguli și incorectitudini, dispune măsurile ce se impun potrivit legii;
primește și asigură soluționarea sesizărilor și reclamațiilor conform competențelor legale, în legătură cu faptele de evaziune fiscală, abaterile de la legile fiscale, de la reglementările vamale, precum și de la normele de comerț, cu consultarea după caz a direcțiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor;
stabilește obiectivele de control pe anul în curs, asigură întocmirea proiectului programului de activitate trimestrial al întregului aparat și urmărește îndeplinirea acestora;
aprobă programele de activitate trimestriale ale secțiilor județene și a municipiului București;
reprezintă Garda Financiară în relațiile cu terții și în fața autorităților publice, pe care o angajează în limita competențelor;
participă sau deleagă reprezentanți la analiza bilanțurilor de activitate ale secțiilor județene și a municipiului București;
emite delegații subordonaților pentru misiuni sau însărcinări speciale și analizează rapoartele acestora;
supune la timp aprobării conducerii Ministerului de Finanțe necesarul de resurse pentru asigurarea condițiilor de desfășurare normală a activității;
analizează dosarele candidaților la angajarea în aparatul central și aprobă înscrierea acestora la concurs;
prin delegare de competență, emite decizii de angajare și încetare a activității, aprobă transferul și aplică sancțiunile prevăzute de lege personalului Gărzii Financiare, cu excepția comisarilor generali adjuncți, a comisarilor șefi secție și a comisarilor adjuncți șefi secție a căror numire se face prin ordin al ministrului finanțelor;
stabilește și supune aprobării ministrului finanțelor atribuțiile specifice, precum și pe cele aferente funcțiilor din aparatul central și teritorial al Gărzii Financiare, care nu au fost cuprinse în regulament;
poate negocia, încheia, semna protocoale sau convenții de colaborare între Garda Financiară și instituții similare din alte țări, în limita mandatului dat de ministrul finanțelor;
întocmește raportul privind bilanțul activității anuale, pe care îl prezintă conducerii Ministerului Finanțelor;
convoacă conducerea secțiilor teritoriale, pentru prezentarea raportului privind bilanțul anual de activitate sau ori de câte ori se impune.
Comisarul general răspunde în fața ministrului finanțelor pentru întreaga activitate a Gărzii.
Comisarul general este împuternicit să emită norme de lucru, metode și procedee privind executarea controlului de către comisarii Gărzii Financiare, raportarea rezultatelor, executarea serviciului de permanență, utilizarea mijloacelor tehnice din dotare, folosirea echipamentului, pregătirea și perfecționarea pregătirii profesionale a comisarilor, precum și alte dispoziții necesare îndeplinirii atribuțiilor funcționale.
Secțiile Gărzii Financiare au de îndeplinit în principal următoarele atribuții:
efectuează controalele operative și inopinate pe teritoriul județului în care sunt organizate, cu respectarea competențelor stabilite de lege, pe baza programelor de control și a tematicilor stabilite și aprobate la nivel central și la nivelul fiecărei direcții generale;
efectuează controale în locurile unde se produc, depozitează și comercializează bunuri sau se desfășoară activități impozabile;
întocmesc acte de control și propun sau aplică după caz, sancțiunile contravenționale sesizând în scris, sub semnătură organele de procuratură cu privire la infracțiunile constatate, informând totodată despre acestea pe directorul general al Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, precum și pentru extinderea verificărilor la agenții economici controlați;
verifică existența și realitatea documentelor justificative pe timpul transportului, precum și locurile de desfășurare a unor activități;
verifică respectarea prevederilor legale privind conducerea evidenței primare și contabile, registrele și orice alte documente sau înscrieri în care sunt consemnate operațiuni economice;
efectuează percheziții, cu respectarea dispozițiilor codului de procedură penală, în locurile publice sau particulare, atunci când există indicii de ascunderea a unor mărfuri sau activități;
aplică măsuri de confiscare potrivit legii a obiectelor sau produselor sustrase de la plata impozitelor și taxelor datorate statului sau a căror fabricație și desfacere sunt interzise și asigură gestionarea și predarea acestora în condițiile legii;
întocmește acte de control, pentru consemnarea deficiențelor constatate, cu respectarea prevederilor legale și a metodologiei de control aprobată, asigură întocmirea situațiilor de raportare și înaintarea acestora conducerii Direcției generale și Ministerului Finanțelor;
soluționează obiecțiile formulate de agenții economici, la actele de control întocmite de comisarii din subordine, conform competențelor stabilite de lege;
verifică sesizările și reclamațiile înregistrate în limita competențelor aprobate și iau măsuri operative de intrare în legalitate.
De asemenea în îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin, secția Gărzii Financiare colaborează cu toate structurile Direcției generale și cu cele ale Ministerului Finanțelor și a altor organe, în vederea identificării și combaterii fenomenelor de evaziune fiscală și contrabandă. În acest sens secțiile Gărzii Financiare sprijină prin mijloacele și procedeele specifice de care dispun celelalte structuri ale direcției general la cererea acestora, în îndeplinirea atribuțiilor acestora.
La nivelul județului, secția Gărzii Financiare are următoarea structură organizatorică:
comisar șef secție;
1-3 comisari șefi secție adjuncți;
divizia 1;
divizia 2;
divizia 3 la secțiile Gărzii Financiare cu minimum 30 posturi de specialitate.
Comisarul șef secție are următoarele atribuții de îndeplinit:
organizează și conduce activitatea secției pentru realizarea obiectivelor, sarcinilor, planurilor sau programelor tematice rezultate din legi, ordine și instrucțiuni în linie sau din propriile programe de activitate;
menține ordinea și disciplina în rândul personalului secției;
colaborează în activitatea sa cu conducerea Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, a direcțiilor de specialitate din cadrul acesteia, precum și cu organele vamale;
răspunde de utilizarea cu eficiență a timpului de lucru, de încărcătura cu sarcini a fiecărui subordonat, urmărește respectarea normelor ce impun subordonarea și executarea ordinelor sau a sarcinilor;
analizează dosarele candidaților la angajare, în secția Gărzii Financiare și întocmește referatul privitor la cunoașterea candidatului;
reprezintă secția în relațiile cu autoritățile publice, în limita competențelor acordate;
organizează și controlează modul în care se execută serviciul de permanență pe secție, urmărind menținerea stării operative și posibilitatea de intervenție imediată, indiferent de oră, loc sau starea vremii;
urmărește modul de folosire a mijloacelor tehnice din dotare, luând măsurile ce se impun;
urmărește realizarea optimă a legăturilor radio sau telefonice între echipele de control cu celelalte secții și cu unitatea centrală;
controlează modul de folosire a uniformei, insignelor de împuternicire, a însemnelor, potrivit funcțiilor ierarhice, a sigiliilor, a legitimațiilor, etc.;
asigură controlul periodic al armamentului din dotare, a celorlalte mijloace de protecție și autoapărare și verifică gradul de cunoaștere a prevederilor legale în domeniu;
organizează și conduce ședințele de verificare a cunoașterii și utilizării armamentului din dotare, de formare a deprinderilor de trăgători și executare a tragerilor cu muniție de război;
urmărește respectarea programului stabilit pentru perfecționarea pregătirii profesionale, de pregătire fizică și militară;
răspunde de acuratețea și realitatea raportărilor, de respectarea termenelor de executare a lucrărilor, de pregătire și desfășurare a bilanțului anual privind activitatea secției.
În cazul în care secțiile Gărzii Financiare au doar două divizii, cum este cazul secției Caraș-Severin, ele dispun de un singur comisar șef secție adjunct care coordonează diviziile de control operativ.
Principalele atribuții pe care trebuie să le îndeplinească un comisar șef secție adjunct sunt următoarele:
urmărește întocmirea la timp a proiectului programului trimestrial de activitate al secției și realizarea prevederilor acestuia;
coordonează activitatea de verificare prin sondaj a actelor de control încheiate de comisari, sub aspectul respectării normelor metodologice de instruire a acestora;
urmărește întocmirea și transmiterea la conducerea direcției și la Garda Financiară centrală a raportărilor periodice, la termenele stabilite;
stabilește la specificul agenților economici, obiective de control concrete în concordanță cu tematicile primite, îndrumă și controlează la fața locului echipele de control, participă la dezbaterea constatării controlului;
se îngrijește de instruirea, documentarea și perfecționarea profesională a aparatului, asigură prelucrarea actelor normative și a altor materiale de specialitate;
propune, pentru personalul din subordine, măsuri de stimulare sau sancționare, după caz, potrivit legii;
asigură ca fiecare persoană din subordine să-și îndeplinească îndatoririle de serviciu cu aplicarea întocmai a prevederilor din legi, regulamente, ordine sau dispoziții ale șefilor ierarhici;
asigură dotarea corespunzătoare a secției, în condițiile legii, cu armament, muniție și alte mijloace de autoapărare, păstrarea lor în condiții de securitate, întreținerea, gestionarea și evidența acestora, executând îndrumarea și controlul în acest domeniu;
acționează pentru obținerea avizelor de port armă pentru personalul secției, programează în colaborare cu organele locale de poliție, ședințe de trageri cu asigurarea cantității de muniție necesară și urmărește desfășurarea lor în condiții corespunzătoare;
asigură instruirea personalului cu privire la mânuirea, întreținerea și folosirea armamentului, muniției și altor mijloace de autoapărare, în condițiile legii și verifică însușirea reglementărilor normativelor în vigoare.
În cazul constatării unor nereguli în domeniul de activitate coordonat, comisarul șef secție adjunct are datoria de a raporta comisarului șef secție.
Fiecare divizie a secției Gărzii Financiare este condusă de un comisar șef de divizie care este subordonat comisarului șef secție și comisarilor șefi secție adjuncți conform organigramei și are următoarele atribuții:
organizează, coordonează nemijlocit și răspunde de realizarea acțiunilor de control ordonate de șefii ierarhici, stabilind obiectivele urmărite în verificare, metodele care se vor aplica, intervalul de timp în care se desfășoară acțiunea, componența echipajelor, sistemul de legătură cu punctul de comandă și mijloacele de dotare utilizate, iau operativ măsurile ce se impun pentru desfășurarea în bune condiții a acțiunilor de control dispuse, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
efectuează în mod nemijlocit, din dispoziția șefilor ierarhici sau din proprie inițiativă, acțiuni de control la agenții economici sau pe probleme ordonate;
întocmesc și prezintă ierarhic propuneri pentru programele de activitate ale secției, precum și soluții pentru creșterea eficienței muncii de control operativ;
soluționează obiecțiile formulate de agenții economici la actele de control întocmite de personalul din subordine conform competențelor stabilite de lege;
urmăresc și asigură respectarea normelor cu privire la întocmirea, circuitul, păstrarea și arhivarea documentelor, precum și confidențialitatea informațiilor cuprinse în acestea;
analizează modul de realizare a sarcinilor de către personalul din subordine și raportează concluziile desprinse;
urmăresc predarea în condițiile legii a valorilor materiale și bănești confiscate de comisarii din subordine, prin verificarea cu operativitate a actelor de control încheiate de aceștia și măsurile luate în timpul controlului;
raportează imediat după luarea la cunoștință, șefilor ierarhici, asupra problemelor în care este implicat sau care afectează personalul din subordine, tehnica ori bunurile din dotarea acestora.
Personalul Gărzii Financiare
Resursele umane ale Gărzii Financiare
În cadrul aparatului Gărzii Financiare, resursele umane sunt constituite din:
personal militarizat;
salariați civili.
a) Personalul militarizat al acestei instituții este așezat într-o ierarhie dată de lege și se compune din:
Comisarul General – comandatul Gărzii Financiare;
Comisarii Generali Adjuncți;
Comisar Șef al secției județene al Gărzii Financiare și a municipiului București;
Comisari Șefi Adjuncți ai secției județene și ai municipiului București;
Comisari Șefi de Divizii, din Centrala Gărzii Financiare, din secțiile județene și municipiul București;
Comisari principali IA, I, II, III și IV;
Comisari debutanți.
Pentru fiecare funcție sunt stabilite însemnele și gradele, care se poartă pe partea dreaptă, respectiv stângă a sacoului de uniformă.
b) Personalul civil este dimensionat și structurat în funcție de natura serviciilor auxiliare care concură la realizarea funcției de bază a instituției, controlul financiar special.
Pentru abateri de regulament sau pentru încălcarea legilor țării, personalul Gărzii Financiare va suporta sancțiunile disciplinare, materiale, contravenționale sau penale, după caz. Trebuie menționat că în cazul săvârșirii de fapte care atrag răspunderea penală, pedeapsa ce se aplică personalului militarizat din Garda Financiară are limitele sporite cu 1-2 ani.
Condițiile de recrutare, angajare și de avansare a personalului
Atât angajarea cât și avansarea în funcții, grade și trepte profesionale, se fac prin concurs, potrivit legii.
În vederea participării la concursul de angajare în Garda Financiară pentru funcția de comisar pot candida doar bărbați, care trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
să fie cetățean român, cu domiciliul stabil în România;
să aibă stagiul militar satisfăcut, să fie apt pentru serviciul operativ și să nu depășească vârsta de 45 de ani. În cazuri bine justificate, ministrul finanțelor poate aproba participarea la concurs pentru angajare în funcția de comisar și peste această limită de vârstă;
să fie absolvent, cu diplomă de licență a unei instituții de învățământ superior economic sau juridic. Pot fi angajate și persoane cu pregătire medie de specialitate economică, în limita de 20% din numărul de posturi de specialitate;
să nu fi fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni, să aibă un comportament demn și civilizat în societate;
să fie declarat admis la examenul medical și la testul psihologic;
să nu fie membru al unui partid politic și să nu activeze în organizații politice.
Pentru funcțiile destinate personalului auxiliar pot participa la concurs și femei, cu respectarea condițiilor de studii și de vechime cerute pentru fiecare funcție în parte.
Candidații care solicită încadrarea în Garda Financiară vor fi supuși unei preselecții medicale și psihologice care este eliminatorie, ce se va organiza și desfășura prin unitățile medicale specializate ale Ministerului Apărării Naționale sau ale Ministerului de Interne. Cei admiși la preselcție se pot înscrie la concursurile organizate potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ministrului finanțelor, prin depunerea dosarului de înscriere.
Dosarul de înscriere la concursul pentru ocuparea unui post de comisar în structura Gărzii Financiare va cuprinde:
cerere tip de înscriere;
copie legalizată după diploma de licență sau de pe diploma echivalentă, în cazul absolvenților învățământului superior, respectiv de pe diploma de bacalaureat, în cazul absolvenților învățământului liceal;
copie de pe livretul militar;
carnetul de muncă sau copie după acesta;
curriculum vitae;
recomandare de la ultimul loc de muncă sau de la instituția de învățământ, pentru debutanții care se angajează pentru prima dată;
declarație pe propria răspundere că nu este membru al nici unui partid politic sau organizație politică;
certificat de cazier judiciar;
aviz privind testul psihologic în condițiile regulamentului;
fișa medicală tip Gardă Financiară;
aviz de port-armă;
calificativul pe ultimii doi ani de activitate, exclusiv pentru debutanți.
Pentru ocuparea unei funcții de conducere pot participa la concurs numai comisarii care, deosebit de celelalte condiții, au o vechime de 2 ani în Garda Financiară. Această condiție nu se aplică funcției de Comisar General.
Numirea în funcție a Comisarului General, a Comisarilor Generali Adjuncți, a comisarilor șefi secție se face prin ordin al ministrului finanțelor, în baza concursului organizat potrivit legii.
La angajare, personalul Gărzii Financiare este obligat să depună jurământul solemn pentru aplicarea și respectarea condițiilor legale.
Textul jurământului de credință și loialitate pe care trebuie să-l depună la încadrare personalul Gărzii Financiare este stabilit prin hotărâre a guvernului și are următorul conținut: “eu …………… membru al Gărzii Financiare, jur să respect Constituția și legile țării, să îndeplinesc cu credință și loialitate misiunile acordate”.
Jurământul se consemnează într-un act scris, semnat de persoana în cauză și se va păstra la dosarul personal.
Personalul Gărzii Financiare din aparatul central, precum și comisarii șefi secție vor depune jurământul solemn în fața Comisarului General. Personalul secțiilor Gărzii Financiare din cadrul județelor și a municipiului București vor depune jurământul în fața comisarului șef secție.
Drepturile și obligațiile personalului Gărzii Financiare
În exercitarea atribuțiilor de serviciu prevăzute de regulamentul de organizare și funcționare al Gărzii Financiare, comisarii se bucură de anumite drepturi, dar au și de îndeplinit anumite obligații.
Comisarii Gărzii Financiare sunt în drept:
să efectueze controale în localuri și dependințele în care se produc, se depozitează, se comercializează bunuri sau se desfășoară activități care fac obiectul impozitării;
să verifice existența și autenticitatea documentelor justificative pe timpul transportului, precum și în locurile de desfășurare a unor activități de producție, prestări de servicii, acte și fapte de comerț, când există indicii de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale sau de utilizare a unor procedee interzise de lege;
să verifice evidența primară și contabilă, registrele și orice ale documente sau înscrisuri din care rezultă modul de îndeplinire al obligațiilor fiscale, să constate fapte de evaziune fiscală și să stabilească, potrivit legii, obligațiile de plată către bugetul de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale;
să efectueze, în condițiile și potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, percheziții în localuri publice sau particulare – case, curți, dependințe și grădini – dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse mărfuri sau instalații cu care se fabrică produse fără îndeplinirea obligațiilor fiscale sau dacă se comit alte fraude fiscale;
să confiște, în condițiile legii obiectele sau produsele – corpuri delicte – sustrase de la plata impozitelor și taxelor sau ale căror fabricație și desfacere sunt interzise, precum și să ridice documentele care pot servi la dovedirea fraudelor sau a contravențiilor descoperite;
să constate contravenții și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit competenței prevăzute de lege, să ia măsura confiscării mărfurilor sau a produselor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia din faptele pentru care prin lege se prevede luarea unei astfel de măsuri.
În cazul constatării de infracțiuni cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, comisarii trebuie să sesizeze organele de urmărire penală competente. Ei trebuie de asemenea să ceară informații și explicații verbale și în scris, după caz, în legătură cu problemele care formează obiectul controlului. În timpul serviciului comisarii trebuie să poarte uniformă, să păstreze, să folosească și să facă uz de armamentul și mijloacele din dotare, în condițiile legii.
Potrivit legii și Regulamentului de organizare și funcționare, în exercitarea serviciului personalul Gărzii Financiare este obligat să respecte cu strictețe Constituția și legile țării.
Caracterul specific al activității ce o desfășoară impune, de asemenea lucrătorilor acestei instituții de control o conduită cu totul specială, ce se subordonează, în principal următoarelor obligații:
să încheie cu obiectivitate și fără părtinire acte scrise asupra rezultatelor controlului și constatărilor făcute;
să execute în mod legal dispozițiile primite, informând superiorii asupra modului de îndeplinire a acestora;
să păstreze secretul de serviciu, precum și secretul informațiilor cu caracter confidențial deținute ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu, și să nu le facă publice, în afara cazului când îndatorirea funcției sau nevoile justiției nu impun în mod absolut contrariul;
să nu pretindă și să nu primească nici un fel de bunuri în natură sau în bani, nici să-și creeze avantaje în legătură cu serviciul sau prin exercitarea funcției;
să transmită toate cererile și recomandările ce intră în specificul activității Gărzii Financiare, pe cale ierarhică;
să păstreze în bună stare bunurile din dotare;
să nu facă parte din vreun partid sau organizație politică;
să nu consume băuturi alcoolice în timpul serviciului sau să accepte să I se servească masa gratuit.
Personalul Gărzii Financiare este obligat să-și facă cunoscută în prealabil, calitatea și să prezinte legitimația de serviciu, conducătorului unității ce urmează a fi controlată. De asemenea, el are obligația să sprijine prin mijloace și procedee de control specifice, organele de control financiar și celelalte servicii din cadrul Ministerului de Finanțe, la cererea scrisă a acestora și cu acordul prealabil al comisarului șef de secție.
Dacă aparatul de control al Gărzii Financiare constată contravenții pentru care nu au competență să aplice sancțiuni sau să confiște bunuri, sunt obligați să încheie acte de constatare preliminarii, pe care apoi să le transmită organelor în drept pentru definitivarea verificărilor și luarea măsurilor legale.
Dacă însă, se constată săvârșirea unor fapte sau neîndeplinirea unor fapte ce revin comercianților ori agenților economici verificați, pentru care competența sancționării sau amenda civilă revinde instanței judecătorești, organele de control ale Gărzii Financiare sesizează instanța pentru aplicarea amenzilor. Această obligație trebuie îndeplinită doar în situația în care legea prevede că sesizarea se poate face de către orice persoană interesată. Sesizarea se poate face pe baza actului de constatare încheiat în acest scop.
Funcționarii Gărzii Financiare sunt persoane publice. În această calitate ei trebuie să respecte cu strictețe obligațiile etice ale funcționarului public, precum și cele privind declararea și controlul averii. În acest sens:
întreg personalul se subordonează funcției în slujba contribuabililor și va activa conștiincios, obiectiv și dezinteresat;
membri Gărzii Financiare sunt obligați prin întreaga lor activitate și prin actele vieții lor publice să nu compromită funcția sau instituția din care fac parte. În acest sens, vor trebui să fie corecți, cuviincioși, obiectivi și plini de solicitudine față de contribuabili, persoane fizice și juridice, cât și față de restul populației cu care intră în contact, dându-i tot ajutorul în limita atribuțiilor de serviciu;
este interzis lucrătorilor Gărzii Financiare să primească cereri a căror rezolvare nu este de competența lor și care nu le sunt repartizate de șefii ierarhici, ori să intervină pentru soluționarea unor asemenea cereri;
le este interzis s fie mandatarii unei persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția pe care o îndeplinesc;
le este interzis de asemenea să facă activități comerciale, să ia lucrări în antrepriză sau pământ în arendă. Membrii Gărzii Financiare sunt funcționari din Ministerul de Finanțe care nu fac parte din AGA (Adunarea Generală a Acționarilor), nu sunt membrii vreunui Consiliu de Administrație și nu îndeplinesc funcția de cenzori la nivelul nici unui agent economic, indiferent de natura capitalului acestora;
ei sunt obligați să se ajute reciproc în aducerea la îndeplinire a obligațiilor de serviciu și să se suplinească în serviciu, în cadrul specialității lor.
Răspunderea disciplinară și materială a personalului Gărzii Financiare
În conformitate cu prevederile legii, constituie abateri disciplinare și se sancționează, următoarele fapte, în măsura în care ele sunt săvârșite de personalul Gărzii Financiare:
încălcarea îndatoririlor prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare al Gărzii Financiare nr. 817/1998;
refuzul nejustificat de a îndeplini atribuțiile de serviciu;
neglijența sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu;
absența nemotivată de la serviciu sau părăsirea nejustificată a serviciului;
depășirea atribuțiilor funcționale.
În cazul săvârșirii vreunei fapte amintite mai sus, personalului Gărzii Financiare i se pot aplica sancțiuni disciplinare care sunt reglementate prin lege și care constă în:
mustrare;
avertisment;
diminuarea salariului de bază sau, după caz, a indemnizației de conducere cu 5%-10% pe o perioadă de 1-3 luni;
retragerea unei gradații sau unei trepte pe o perioadă de 1-3 luni;
retrogradarea în funcție pe o perioadă de 1-3 luni;
desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Sancțiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea administrativă a faptei și va fi în concordanță cu împrejurările și consecințele acesteia, respectându-se dispozițiile Codului muncii. Cercetarea administrativă se efectuează, în acest caz, de persoane desemnate de Comisarul General sau, după caz de ministrul finanțelor. În cazul în care, ministrul finanțelor dispune ca cercetarea administrativă să fie efectuată de alte organe din structura Ministerului Finanțelor, Comisarul General poate propune ca, în astfel de acțiuni să participe și persoane din Garda Financiară.
În ceea ce privește contractul individual de muncă, acesta se poate desface disciplinar în următoarele condiții:
săvârșirea unei abateri grave sau săvârșirea repetată a unor abateri;
încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor de serviciu, care are consecințe grave;
absentarea nemotivată de la serviciu mai mult de 3 zile consecutive.
Sancțiunea disciplinară se aplică de cel în drept să ia această măsură în cel mult 30 de zile de la luarea la cunoștință de săvârșirea abaterii, dar nu mai mult de 6 luni de la data comiterii acesteia și se comunic, în scris, celui în cauză.
Competența de aplicare a sancțiunilor disciplinare revine Comisarului General.
Ori de câte ori se produc pierderi, degradări, distrugeri sau alte pagube materiale, în dauna patrimoniului administrat de Garda Financiară, se dispune constituirea unei comisii administrative de cercetare a evenimentului. Rezultatele cercetării se consemnează în rapoarte cu propuneri adresate Comisarului General sau comisarului șef secție, după caz, care va dispune sau va propune, motivat, măsurile legale.
În cazul în care există contestații împotriva deciziei de sancționare, acestea se soluționează potrivit reglementărilor legale.
Utilizarea logisticii și armamentului din dotare
Personalul militarizat al Gărzii Financiare este obligat să efectueze serviciul ordinar, extraordinar și serviciul pe unitate în uniformă, purtând însemnele distinctive ale funcției ierarhice și insignele după modelul și în condițiile prevăzute de lege. Prezența la serviciu și efectuarea acestuia în ținută civilă este interzisă, excepție făcând cazurile expres aprobate de Comisarul General.
În aceeași ordine de idei, personalul Gărzii Financiare are dreptul și obligația să utilizeze, în conformitate cu legea și în funcție de nevoile reale ale serviciului, întreaga dotare logistică a secției, inclusiv armamentul din dotare.
Când în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, se întâmpină rezistență ori autorii fraudelor încearcă să dispară cu obiectele găsite asupra lor, comisarii Gărzii Financiare sunt datori să împiedice acest fapt, folosind orice mijloace legale, inclusiv armamentul din dotare.
Prin, uz de armă, se înțelege, potrivit legii, executarea tragerii cu armă de foc asupra persoanelor sau bunurilor.
Personalul Gărzii Financiare, care este dotat cu arme de foc, poate face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a misiunilor ordonate, în următoarele situații:
împotriva acelora care încearcă să pătrundă în mod ilegal în incinta sediilor Gărzii Financiare;
împotriva persoanelor care ripostează sau încearcă să riposteze cu arma sau cu alte obiecte care pun în pericol viața ori integritatea corporală a comisarului;
împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele prevăzute la punctele anterioare.
Comisarii Gărzii Financiare mai pot face uz de armă în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii.
Se poate face uz de armă numai după somația legală.
Somația se face prin cuvântul “STAI”, iar în caz de nesupunere se somează prin cuvintele “STAI CĂ TRAG”. Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea unui foc de armă, în sus, în plan vertical. În cazul în care, după executarea somației legale, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acestuia. În cazuri deosebite, se poate face uz de armă, fără somație, dacă lipsește timpul necesar pentru aceasta. În cazul folosirii armelor împotriva autovehiculelor, se execută un foc în plan vertical, iar apoi se va trage în pneurile acestora, în scopul imobilizării.
Uzul de armă se va face în așa fel încât să ducă la imobilizarea persoanelor împotriva cărora s-a ajuns să se folosească asemenea metode, trăgându-se pe cât posibil la picioare, pentru a se evita cauzarea morții acestuia.
Dacă uzul de armă și-a atins scopul, adică imobilizarea persoanei, se încetează recurgerea la un asemenea mijloc.
Persoanei rănite este obligatoriu să i se acorde primul ajutor și îngrijiri medicale. Acest eveniment este raportat imediat comisarului șef de secție, respectiv Comisarului General. Totodată se va încheia un proces verbal în care se vor consemna împrejurările folosirii armei de foc și care se va înainta de îndată parchetului pe raza căruia s-a făcut uzul de armă.
Se va evita pe cât posibil uzul de armă împotriva minorilor, femeilor și bătrânilor.
Se interzice, prin lege, uzul de armă:
împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepția cazurilor în care se înfăptuiește un atac armat sau, în grup, care pune în pericol viața sau integritatea corporală a unei persoane;
în cazuri când s-ar primejdui viața altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spațiul aerian sau apele naționale ale unui stat vecin.
Pentru nerespectarea procedurii legale privind uzul de armă, înfăptuitorul va fi direct responsabil, în conformitate cu lege.
Echiparea și dotarea Gărzii Financiare se face, potrivit normelor legale, în limita cheltuielilor aprobate de Ministerul de Finanțe.
Îndeplinirea atribuțiilor de serviciu se vor realiza prin folosirea mijloacelor de transport, aparaturii tehnice adecvate și a altor mijloace de lucru necesare pentru asigurarea operativității și rapidității.
Garda Financiară și secțiile teritoriale au un program de pregătire profesională, militară și fizică a personalului, cuprinzând studiul și dezbaterea actelor normative, a regulamentelor și ordinelor privitoare la atribuțiile acestora, trageri cu armamentul din dotare, etc.
Programul de pregătire și tragere cu armamentul din dotare se realizează în poligoane amenajate ale unităților Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului de Interne sau ale altor instituții autorizate, pe baza convențiilor încheiate cu comandamentul acestora.
Organizarea și funcționarea secției județului Caraș-Severin a Gărzii Financiare
Secția județului Caraș-Severin a Gărzii Financiare se încadrează în structura organizatorică a Direcției generale a finanțelor publice Caraș-Severin conform organigramei aprobate de Ministerul Finanțelor.
Astfel, direcția județului Caraș-Severin a Gărzii Financiare este structurată și organizată conform organigramei prezentată în figura 2.5.1.:
Analizând organigrama se poate observa că secția județului Caraș-Severin a Gărzii Financiare este formată doar din două divizii. Ea dispune în același timp și de un serviciu independent, care prin intermediul serviciilor sale auxiliare concură la realizare funcției de bază a secției, controlul financiar specific.
Secția Gărzii Financiare efectuează controale operative și inopinate pe teritoriul județului Caraș-Severin, cu respectarea competențelor stabilite de lege. Aceste controale se efectuează în locurile unde se produc, depozitează și comercializează bunuri sau se desfășoară activități impozabile.
Activitatea secției este organizată și condusă de un comisar șef secție. Acesta se află, potrivit legii, sub comanda Comisarului General al Gărzii Financiare. Printre numeroasele sale atribuții de serviciu se enumeră: colaborarea în activitatea sa cu conducerea Direcției generale a finanțelor publice, a direcțiilor de specialitate, analiza dosarelor candidaților la angajare, reprezintă secția în relațiile cu autoritățile publice, etc.
Potrivit reglementărilor legale în vigoare, secțiile Gărzii Financiare cu două divizii – cazul secției județului Caraș-Severin – dispun de un singur comisar șef adjunct care coordonează diviziile de control operativ iar dintre atribuțiile acestuia amintim: urmărirea întocmirii la timp a proiectului programului trimestrial de activitate al secției, coordonarea activității de verificare prin sondaj a actelor de control întocmite de comisari, sub aspectul respectării normelor metodologice de întocmire a acestora, etc.
Fiecare divizie este coordonată și condusă la rândul său de un comisar șef de divizie. Acesta este subordonat comisarului șef secție și comisarilor șefi adjuncți conform organigramei secției. În cazul secției județului Caraș-Severin, aceasta dispune de doi comisari șefi de divizie.
Diviziile secției județului Caraș-Severin a Gărzii Financiare, realizează activități de control operativ, având următoarele atribuții:
organizează și efectuează acțiuni de control operativ și inopinat la agenții economici sau pe alte obiective dispuse de comisarul șef secție;
verifică problemele rezultate din sesizările și reclamațiile primite, sancționează cazurile constatate de încălcare a prevederilor legale și iau măsuri operative de intrare în legalitate;
întocmesc acte de control și propun sau aplică după caz sancțiuni contravenționale sesizând în scris sub semnătură organele de procuratură cu privire la infracțiunile constatate, informând totodată despre aceasta directorul general al Direcției generale a finanțelor publice, precum și pentru extinderea verificărilor la agenții economici controlați;
aplică normele de lucru, metodologiile și procedeele de control stabilite de Garda Financiară centrală și participă la acțiunile de control dispuse și coordonate de Direcția generală a finanțelor publice a județului Caraș-Severin, face propuneri de completare și îmbunătățire a acestora precum și de elaborare a unor asemenea materiale pe obiective sau zone acoperite;
colaborează cu celelalte organe fiscale și de control ale direcției generale pentru clarificarea aspectelor privind corecta aplicare a legilor și celorlalte prevederi normative în munca de control;
întocmesc și prezintă conducerii secției propuneri de acțiuni sau obiective care să fie cuprinse în programul de activitate pe perioada următoare, precum și soluții pentru creșterea eficienței activității de control;
urmărește înregistrarea actelor de control încheiate și predarea în condițiile legii a tuturor valorilor materiale și bănești confiscate;
organizează și asigură perfecționarea pregătirii profesionale și militare a personalului;
asigură respectarea normelor cu privire la întocmirea, circuitul, păstrarea și arhivarea documentelor, precum și confidențialitatea informațiilor cuprinse în acestea.
Pentru realizarea efectivă a activității de control operativ și inopinat, în cadrul celor două divizii își desfășoară activitatea personalul militarizat, reprezentat de comisarii Gărzii Financiare. În cadrul secției județului Caraș-Severin își desfășoară activitatea un număr de 20 de comisari din care un comisar șef secție și un comisar șef adjunct, iar ceilalți comisari sunt repartizați pe funcții, în conformitate cu precizările Regulamentului de organizare și funcționare a Gărzii Financiare, referitoare la personalul Gărzii Financiare.
În cadrul primei divizii își desfășoară activitatea un număr de 9 comisari, aceștia fiind structurați astfel:
– comisar principal IA (șef divizie) 1;
– comisar principal IA 3;
– comisar principal II 2;
– comisar principal IV 3.
Divizia 2 este formată dintr-un număr de 9 comisari, repartizarea acestora pe funcții fiind următoarea;
– comisar principal IA (șef divizie) 1;
– comisar principal IA 2;
– comisar principal I 2;
– comisar principal III 1;
– comisar principal IV 3.
Serviciul independent este format din personalul auxiliar și anume:
– dactilograf I 1;
– operator calculator I 1;
– muncitor calificat II 1;
– muncitor calificat III 1.
În vederea realizării unei activități eficiente, secția județului Caraș-Severin a Gărzii Financiare dispune în dotarea sa de un număr de 5 calculatoare performante. Cu ajutorul acestora, comisarii dispun de baze de date performante cu privire la agenții economici controlați. De asemenea, aceste calculatoare ușurează munca personalului, în ceea ce privește întocmirea situațiilor și rapoartelor pe care secția trebuie să le transmită Centralei Gărzii Financiare.
În cadrul secției mai funcționează și două faxuri care ușurează și ajută colaborarea secției cu celelalte secții din țară ale Gărzii Financiare sau cu alte organisme de specialitate în vederea realizării, în timp util, a unui control operativ și eficient.
Secția județului Caraș-Severin a Gărzii Financiare dispune în dotarea logistică de armament ușor și de muniția aferente acestuia. Acesta este păstrat și utilizat de către comisarii secției, conform prevederilor legale. În acest sens, comisarii sunt instruiți și trebuie să-și însușească cunoștințele necesare păstrării și utilizării corecte, conform legii a armelor de foc din dotare. Comisarii sunt obligați să participe la ședințe de pregătire pentru utilizarea armamentului din dotarea secției. Aceste ședințe se compun, pe de o parte din ședințe pentru manipularea și păstrarea armamentului, iar pe de altă parte, din ședințe speciale de tragere.
Ședințele se compun dintr-un număr obligatoriu de ore de tragere la care comisarii sunt obligați să participe. Conducerea secției, împreună cu poliția organizează aceste ședințe în poligoane speciale de tragere. Ședințele de tragere se desfășoară atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte. În cadrul acestor ședințe comisarii sunt obligați să-și însușească cunoștințele necesare obținerii anumitor calificative. De organizarea acestor ședințe, precum și de supravegherea și testarea comisarilor răspunde conducerea secției județului Caraș-Severin.
Exercitarea controlului financiar de către Garda Financiară
Obiectivele controlului financiar de stat
Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa administrarea și utilizarea resurselor financiare ale statului, precum și respectarea reglementărilor financiar contabile în activitatea desfășurată de către unitățile patrimoniale în îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat și alte organisme publice.
Principalele obiective ale controlului financiar al statului sunt:
administrarea și utilizarea fondurilor acordate de buget pentru cheltuielile de funcționare și întreținere a organelor centrale și locale ale administrației de stat, a unităților finanțate de la buget;
utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiții de interes general, subvenționarea unor activități și produse pentru alte destinații decât cele prevăzute de lege;
folosirea mijloacelor și a fondurilor din dotare și respectarea reglementărilor financiar contabile în activitatea regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital de stat;
exactitatea și realitatea înregistrărilor în evidențele prevăzute de lege și de actele de constituire a societăților comerciale și a celorlalți agenți economici, urmărind stabilirea corectă și îndeplinirea integrală și la termen a tuturor obligațiilor financiare și fiscale față de stat.
În urma constatărilor rezultate din controlul efectuat de organele sale de specialitate, Ministerul Finanțelor are dreptul să dispună:
măsuri în vederea înlăturării și prevenirii neregulilor constatate în activitatea financiar contabilă și a administrației centrale și locale, a regiilor autonome și a societăților comerciale;
corectarea și completarea bilanțurilor contabile și vărsarea la buget a impozitelor și altor venituri legal datorate statului;
aplicarea de măsuri pentru respectarea prevederilor legale în domeniul prețurilor și tarifelor;
suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar contabile și fiscale.
Sfera controlului financiar al statului cuprinde și probleme referitoare la prevenirea și combaterea fraudelor, contravențiilor și infracțiunilor la regimul fiscal, vamal și de prețuri. În cazul în care acest control este operativ și inopinat, el este realizat și efectuat strict de către Garda Financiară și are următoarele obiective:
aplicarea și executarea legilor fiscale și reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor și taxelor;
respectarea normelor de comerț, urmărind să împiedice activitățile de contrabandă și orice ale procedee interzise de lege.
Având în vedere faptul potrivit căruia controlul financiar al statului se realizează prin direcția generală și direcțiile teritoriale de control financiar de stat și Garda Financiară din centrală și secțiile sale teritoriale sunt totuși necesare unele delimitări între aceste organisme de control financiar al statului. Aceste două organisme, deși au un scop comun, bine definit și determinat, controlul financiar de stat, totuși ele se deosebesc prin metodele folosite, mijloacele și instrumentele de control, cât și prin formele de control pe care le realizează. Acest lucru dovedește și justifică existența celor două organisme.
Astfel, Direcția generală de control financiar al statului are atribuții de control financiar de fond, ulterior, executat pe bază de program de control. La rândul său, Garda Financiară, exercită un control operativ și inopinat.
Controlul de fond este specific Direcției generale de control financiar al statului și se exercită de regulă, asupra fenomenelor economice, financiare și bugetare din perioadele anterioare, pe baza datelor consemnate în documente și evidențe tehnico-operative și contabile. Perioada supusă controlului este bine determinată, de regulă prin acte normative. Obiectivele controlului sunt stabilite prin legi, hotărâri ale guvernului, norme sau tematici și executarea lor în timp este în prealabil programată. În funcție de necesități, pentru verificarea și fundamentarea unor constatări, se poate efectua controlul operativ-inopinat, însă numai la agentul economic la care se execută controlul de fond. Obiectivele controlului de fond sunt stabilite prin lege, iar metodologia privind programarea, tematica, înscrierea constatărilor și finalizarea acestora prin norme.
Controlul operativ se exercită de regulă, asupra acelor fenomene economice, financiare și gestionare curente care ulterior, pe baza documentelor, pot fi determinate cu mare greutate, iar în unele cazuri nu mai pot fi identificate. În funcție de natura neregulilor constatate, controlul se poate extinde și asupra perioadelor anterioare. Controlul operativ-inopinat este specific aparatului Gărzii Financiare.
Controlul este o necesitate obiectivă și subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfecționare a activității executive. Pe această linie, controlul are ca direcții esențiale, organizarea mai bună a muncii, întărirea ordinii și disciplinei în organizarea și desfășurarea activității economice, a disciplinei tehnologice, gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă, materiale și financiare.
Obiectivele controlului financiar exercitat de către Garda Financiară se pot împărți în obiective generale de control și obiective minimale.
Obiective generale de control avute în vedere de Garda Financiară la societățile comerciale
Aceste obiective de control se urmăresc la sediul oricărei societăți comerciale și ele pot fi clasificate astfel:
Verificarea documentelor de înființare a societății:
certificat de înmatriculare la Registrul Comerțului, cod fiscal;
statutul societății – obiectul de activitate;
capitalul social;
numele și prenumele acționarilor și administratului;
regulamentul de ordine interioară – modul de organizare a societății, atribuțiuni, personal salariat;
Verificarea documentelor de evidență primară și contabilă:
fișa de evidență a documentelor cu regim special;
proveniența documentelor fiscale utilizate;
forma, conținutul și circuitul documentelor justificative, persoanele care le-au întocmit, semnături, cantități, valori privind operațiunile efectuate;
autenticitatea și valabilitatea actelor care sunt înregistrate în contabilitate;
documentele de sinteză, note contabile, balanțe de verificare, bilanțuri, inventare, declarații lunare, NIR-uri, registre contabile, registrul de casă, etc.
Verificarea modului de desfășurare a diferitelor activități:
alimentație publică și comerț, autorizații conform O.G. 27/2000, licență conform O.G. 42/1995 modificată cu O.G. 33/1999;
jocuri de noroc, licențe pentru fiecare aparat în parte, evidențierea încasărilor;
activități de producție, prestări servicii, turism, case de schimb valutar, case de amanet, producția de băuturi alcoolice, etc.;
punctele de lucru, depozite en-gross;
căile de aprovizionare cu mărfuri: magazine, depozite, piețe, târguri (documente de proveniență);
relațiile de aprovizionare și desfacere: furnizori, clienți;
organizarea gestiunilor de mărfuri și a evidenței la nivelul acestora (H.G. 831/1997, Ord. 2055/1998).
Verificarea disciplinei financiar valutare (O.G. 15/1996, Legea 82/1991 republicată):
efectuarea de plăți sau încasări în numerar;
gestionarea corectă a patrimoniului (O.G. 16/1996 art. 9 – a,b);
repatrierea valutei (O.G. 18/1994);
modul de înregistrare a valorilor materiale și bănești în contabilitate;
utilizarea și ținerea registrelor: registrul jurnal, registrul inventar, cartea mare, registrul de casă;
inventarierea patrimoniului: întocmirea și utilizarea documentelor justificative;
contabilitatea stocurilor aflate la terți: documente care atestă calitatea de proprietar a bunurilor date în păstrare, cantitatea, gestiunea, termen de păstrare;
modul de calculare și termenele de plată a impozitelor și taxelor;
conturile la bănci și instrumentele de plată;
contabilitatea producției în curs de execuție;
contabilitatea stocurilor de materii prime, materiale, produse, ambalaje, mărfuri.
Obiective minimale de control avute în vedere de Garda Financiară la societățile comerciale
Obiectivele minimale avute în vedere de Garda Financiară se pot clasifica în:
obiective minimale de control la societățile comerciale care desfășoară activitate de comerț sau alimentați publică;
obiective minimale de control la societățile comerciale care desfășoară activități de producție și prestări servicii.
Obiectivele minimale de control la societățile comerciale care desfășoară activitate de comerț sau alimentație publică sunt:
Documente ce se verifică și care atestă funcționarea legală a societăților comerciale:
certificatul de înregistrare la Registrul Comerțului;
codul fiscal;
licențe pentru exploatarea jocurilor de noroc (după caz);
licențe de fabricație a produselor alimentare (după caz);
licență pentru export (după caz);
autorizație: primărie sau prefectură – la vânzările ambulante;
acte legale pentru spațiu (proprietate, închiriere, concesiune);
autorizație poliție la vânzările de armament, muniție, etc.;
certificat producător pentru agricultori;
autorizație pentru comercializarea și repararea caselor de marcaj (după caz);
Activități ce se verifică:
înregistrarea valorilor materiale și bănești deținute de societățile comerciale;
drepturile și obligațiile patrimoniale;
înregistrarea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor obținute;
întocmirea, completarea și utilizarea registrelor de contabilitate;
numerotarea, parafarea și înregistrarea la organele fiscale;
completarea registrelor în cazul în care se utilizează tehnica de calcul;
întocmirea declarațiilor cu caracter fiscal;
inventarierea patrimoniului: completarea registrelor de contabilitate;
organizarea gestiunilor și punctelor de lucru, magazine, depozite;
repartizarea cheltuielilor pe destinații, legalitatea deducerilor;
disciplina financiar-valutară (O.G. 15/1996, O.G. 18/1994 și Legea 82/1991);
întocmirea corectă a documentelor primare și contabile de primire și ieșire din gestiune a mărfurilor;
conducerea evidenței contabile la sediul declarat;
relațiile de aprovizionare și desfacere a mărfurilor;
calculul și evidențierea adaosului comercial pe NIR;
recepția cantitativă și calitativă a mărfurilor aprovizionate;
verificarea fișelor analitice pentru clienți și furnizori;
soldurile din balanțele analitice, în mod deosebit – 401 și 411;
dotarea și utilizarea aparatelor de marcat fiscale;
evidențierea și utilizarea formularelor cu regim special.
Documente ce se verifică:
fișa documentelor cu regim special;
registrele de contabilitate (registrul jurnal, inventar, cartea mare);
registrul de casă;
nota de recepție și constatare diferențe;
facturi fiscale;
avize de însoțire marfă;
bon primire și consignație (după caz), borderou de ieșire a obiectelor din consignație;
bon de consum;
fișă de magazie;
listele de inventariere;
monetare, bonuri de vânzare, borderou achiziție;
notele de contabilitate;
registrul stocurilor;
balanța de verificare;
extrasele de cont;
jurnalul pentru vânzări și cumpărări.
Documente obligatorii la magazine, puncte de lucru, alimentație publică:
avize de însoțire a mărfurilor sau NIR – un exemplar;
registrul jurnal de încasări și plăți – numai pentru asociațiile familiale și persoanele fizice autorizate;
monetare, cod 14-50-61;
registrul de stoc (după caz);
note de plată (alimentație publică);
fișe de fabricație (alimentație publică);
certificat de calitate (după caz);
facturile fiscale cod 14-4-10A (pentru bunurile de folosință îndelungată și când se defectează casele de marcaj);
chitanțe conform H.G. 831/1997;
registrul special cu pagini numerotate, sigilat și ștampilat de organul fiscal (se operează când se defectează casele de marcaj);
lista cu afișarea prețurilor minimale și maximale (țigări, băuturi alcoolice).
Obiectivele minimale de control la societățile comerciale care desfășoară activități de producție și prestări servicii sunt:
Documente ce se verifică și care atestă funcționarea legală a societăților comerciale:
certificatul de înregistrare la Registrul Comerțului;
codul fiscal;
licențe de fabricație a produselor alimentare (după caz);
licența pentru export;
autorizații de la primărie, prefectură (după caz) privind vânzările ambulante;
certificat de producător pentru agricultori.
Activități ce se verifică:
organizarea gestiunilor de mărfuri și a evidenței la nivelul acestora;
stabilirea documentelor justificative care se întocmesc în procesul de aprovizionare, desfacere și producție;
evidența relațiilor de aprovizionare cu materie primă, materiale și produse;
evidența fluxurilor financiare (încasări și plăți prin casierie și prin conturile de la bănci);
evidența obligațiilor fiscale și a celor către fondurile speciale;
traseul produselor finite;
modul de fundamentare a tarifului practicat prin serviciile executate;
controlul efectiv al producției în curs de execuție;
lansarea producției pe comenzi care au înscrise cantitățile de materii prime și materiale ce se pot elibera;
contabilitatea obiectelor de inventar și stocurile aflate la terți;
modul de întocmire a devizului de lucrări acceptat de beneficiar (negociere, licitație);
verificarea corelației articolelor din deviz cu lucrarea efectivă (proiect de execuție, comandă);
evidența materialelor folosite în execuție și proveniența lor;
justificarea cheltuielilor incluse în deviz dacă se regăsesc în activitatea societății;
existența situațiilor de lucrări parțiale cu consumul de materii prime și materiale aferente fiecărei fază de lucrări;
documentele care atestă recepțiile parțiale și definitive;
evidențierea livrări producției (produsele finite), evidențierea pe fișe analitice a produselor finite;
evidențierea încasărilor din vânzarea producției și existența fișei de stocuri a produselor finite.
Documentele ce se verifică:
fișa documentelor cu regim special;
registrele de contabilitate (jurnal, inventar, cartea mare);
registrul de casă, NIR, avize, facturi, bon consum;
fișe de magazie, liste de inventariere;
fișe de fabricație, rapoarte de producție;
documentele de transfer a producției în magazia de produse finite;
fișe analitice pentru evidențierea livrării producției;
registrul stocurilor de produse finite;
bonurile de consum;
fișa limită de consum;
bon de produse, transfer, restituire;
devize de lucrări, note de contabilitate;
balanțe de verificare lunare;
extrasele de cont.
Procedura de control a comisarilor Gărzii Financiare
Controlul financiar urmărește verificarea sub aspect valoric a întregii activități a societăților comerciale – realizări, acumulări bănești, utilizarea fondurilor, gestiuni de valori materiale și bănești, operațiunile cu și fără numerar, creditarea, disciplina financiară și de casă, sinceritate și corectitudine fiscală, etc. – și are ca obiect realizarea echilibrului financiar, monetar, de credit și valutar al economiei naționale, asigurarea unei eficiențe maxime, respectarea legalității.
Concepută ca un organism operativ și cu o specializare largă, Garda Financiară, alături de celelalte structuri de control se integrează și își îndeplinește rolul său distinct în acest proces. În același timp, activitatea desfășurată de Garda Financiară se completează cu cea realizată de Fisc, de Direcția de control județeană, de Poliția economică și de Curtea de conturi.
Procedura de control a Gărzii Financiare este alcătuită dintr-un ansamblu de acte și operațiuni privind organizarea, desfășurarea și valorificarea rezultatelor acțiunii de control. Ținând cont de caracterul special legiferat al activității sale, Garda Financiară utilizează o seamă de proceduri specifice de control între care pot fi menționate următoarele:
controlul operativ și inopinat se desfășoară în orice loc unde se derulează operațiuni și se întocmesc documente ce au ca efect nașterea unor obligații fiscale (depozite, localuri, dependințe, drumuri publice, porturi, aeroporturi, piețe, târguri, etc.).
În anumite situații, trimiterea unui aviz prin care se face cunoscută intenția de a efectua controlul poate afecta eficiența acestuia. De aceea est chiar necesar ca în asemenea cazuri, să se procedeze la efectuarea unui control inopinat, pentru îndeplinirea scopului final al acestuia, de stabilire și încasare a tuturor drepturilor cuvenite statului.
Fără îndoială că această procedură trebuie aplicată în special în cazul în care organul de control a fost informat despre existența unei evidențe duble, care ar risca să dispară dacă contribuabilul ar fi înștiințat despre venirea organului de control.
În aplicarea acestei proceduri este oportună sesizarea Gărzii Financiare care va proceda la o descindere inopinată la sediul sau domiciliul contribuabilului, pentru confiscarea documentelor clandestine.
Nu trebuie scăpat totuși din vedere, faptul că, potrivit prevederilor art. 27 din Constituția României, descinderea la domiciliu nu se poate face decât în anumite situații excepționale sau “pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești”. De asemenea, “perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, în afară de cazul delictului flagrant”.
Controlul inopinat poate fi utilizat și în cazul în care organul de control dorește să cunoască inventarul real al stocurilor de produse și mărfuri, înlăturând astfel posibilitatea din partea contribuabilului de a ascunde mărfuri fără documente legale de proveniență, sau a căror deținere sau comercializare este ilegală.
Din punct de vedere practic, controlul inopinat ar trebui să se desfășoare pe cât posibil, în timpul programului de lucru al societății, în prezența reprezentantului legal al acesteia.
În situația în care contribuabilul își manifestă dorința de a fi asistat de către un consilier, respectiv contabil, organul de control va accepta această cerere, dar în același timp va întreprinde, fără să aștepte sosirea consilierului asistent, declanșarea verificării, deoarece ca și în cazul inventarului material al stocurilor, spre exemplu, s-ar pierde întreaga valoare a acțiunii de control, dacă ar fi amânată.
Această procedură, presupune o îmbinare a mai multor forme de control (prin sondaj, faptic și documentar) și nu poate fi integrată unui program de control. O asemenea verificare îmbracă de fapt forma unei anchete și presupune mai întâi un complex de activități premergătoare:
supravegherea;
culegerea de date și documente;
alegerea momentului optim pentru declanșarea controlului.
controlul reciproc și încrucișat este de asemenea un procedeu specific activității de control a Gărzii Financiare. El presupune o cercetare atentă și complexă privind confruntarea datelor și informațiilor furnizate sau culese de la clienți, furnizori, organe vamale, diverse instituții, persoane fizice, etc., cu cele din declarațiile și evidențele contribuabililor, cu scopul identificării omisiunilor sau neconcordanțelor și prin urmare, a sustragerilor de la îndeplinirea obligațiilor financiare și fiscale.
controlul de grup presupune verificarea inopinată și simultană a mai multor societăți între care există legături financiare sau comerciale (de regulă societăți care au aceeași asociați sau acționari, filiale, firme satelit, holdinguri, etc.) pentru stabilirea legalității și realității operațiilor derulate între acestea, sincerității evidențelor întocmite cu scopul de a depista cazuri de evaziune fiscală.
Acest procedeu presupune de asemenea îmbinarea tuturor formelor de control (faptic și documentar, încrucișat, prin sondaj), precum și cunoștințe din domenii colaterale (tehnic, juridic, comercial, etc.).
controlul diagnostic (investigarea fiscală) este un control tematic care presupune cercetarea, investigarea globală de ansamblu a unei societăți în scopul de a stabili corectitudinea fiscală a firmei. Acest control de scurtă durată, evaluează seriozitatea contribuabilului, iar dacă acest control relevă nereguli serioase, se procedează la un control de fond realizat de Fisc, care este sesizat în acest sens.
Procedura controlului financiar urmărește o succesiune logică de acte și operațiuni, care în ansamblu alcătuiesc etapele activității de control.
Aceste etape sunt:
pregătirea echipei de control financiar;
prezentarea la unitatea în care urmează să fie efectuat controlul;
organizarea activității echipei de control;
desfășurarea acțiunii de control;
redactarea actelor de control;
valorificarea rezultatelor acțiunii de control.
În activitatea Gărzii Financiare, aceste etape (de altfel regăsite și în procedura de control a mai multor organe de control) au un anumit grad de specificitate, care delimitează procedura acestei instituții de practica altora, după cum urmează:
Acțiunile de control ale Gărzii Financiare sunt executate în mod obligatoriu de echipe formate din cel puțin doi comisari, din care unul este numit șeful echipei. Acesta răspunde cu strictețe de executarea misiunii de control, a mișcării în teritoriu a membrilor echipei, a folosiri timpului acordat pentru misiune, realizarea contactului cu subiecții controlului și menține legătura cu unitatea de bază. Tot el răspunde pentru utilizarea logisticii cu care este dotată echipa de control, îngrijindu-se de readucerea acesteia și a personalului în bună stare și în siguranță la sediul secției.
Timpul de pregătire a echipei de control este relativ scurt realizându-se în principal în dimineața zilei în care se execută controlul. Atunci se comunică șefului de echipă structura controlului, logistica de utilizat, scopul, obiectivele și sfera controlului, se nominalizează agenții economici care urmează să fie verificați, se precizează durata misiunii de control și se stabilesc codurile și modalitățile de comunicare cu secția. Șeful echipei, împreună cu colaboratorii procedează la stabilirea detaliilor viitoarei acțiuni de control. În aceste condiții se apelează baza de date a instituției care cuprinde absolut toate informațiile legate de agentul economic la care se va desfășura acțiunea de control. Aceste informații sunt actualizate operativ prin colaborare cu Centrul de Calcul al Direcției generale a finanțelor publice și al Camerei de Comerț. Tot în această parte a zilei, echipa de control intră în legătură cu reprezentanții celorlalte instituții, care potrivit convențiilor de colaborare, vor participa la acțiunile de control, instituții anunțate în timp operativ de conducerea secției Gărzii Financiare.
Toată această etapă de pregătire a echipei de control, în practică nu trebuie să dureze mai mult de o oră, asigurând de la început operativitatea acțiunii de control.
Prezentarea la unitatea în care urmează să fie efectuat controlul se face inopinat, modalitatea specifică acțiunilor Gărzii Financiare. Atunci când nevoile și complexitatea acțiunilor de control reclamă acțiunea conjugată a mai multor echipe și în locuri dispersate în teritoriu, prezentarea și controlul se face concomitent cu cel de la sediul firmei.
Comisarii Gărzii Financiare sunt obligați să se legitimeze conducerii agentului economic controlat, prin prezentarea legitimației de serviciu, chiar dacă uniforma este un suficient semn de recunoaștere.
Organizarea activității echipei de control se face operativ, prin cunoașterea caracteristicilor terenului și destul de eficientă, întrucât majoritatea detaliilor acțiunii au fost stabilite în prima etapă, la sediul secției.
Desfășurarea acțiunii de control, constă în verificarea propriu-zisă a actelor și operațiilor, legalitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea și realitatea acestora.
Este etapa cu cea mai intensă activitate întrucât este necesar să se parcurgă toate fazele metodologiei de control, stabilite în prealabil de echipă, pregătirea materialului probator pentru contravențiile constatate, asigurarea conservării faptelor, documentelor și a tuturor celorlalte elemente ce constituie dovada neregulilor, întocmirea documentației preliminare pentru sesizarea organelor de cercetare penală, dacă au fost descoperite și astfel de fapte.
În funcție de complexitatea controlului, comisarii Gărzii Financiare, trebuie să ia declarații contribuabilului sau agentului economic înainte de începerea controlului și în același timp să solicite documentele și accesul la bunurile sau spațiile supuse controlului.
Pentru stabilirea obligațiilor fiscale sau a realității înregistrărilor în evidența contabilă, perioadele sau operațiile (documentele) care se verifică prin sondaj, vor fi alese astfel încât să fie reprezentative pentru control și să permită formularea concluziilor față de obiectivele urmărite.
Comisarii au obligația să verifice și să analizeze observațiile formulate de contribuabili sau reprezentanții agenților economici și să înscrie în actele de control punctul lor de vedere față de aceste observații. Ei trebuie să solicite observații scrise persoanelor răspunzătoare de deficiențele sau faptele constatate, să verifice realitatea acestora și să ia sau să propună măsuri legale.
Referitor la măsurile operative ce se impun în timpul controlului, acestea privesc:
încheierea notelor de constatare pentru faptele care ulterior nu mai pot fi dovedite, sau în cazul unor infracțiuni;
sigilarea spațiilor sau corpurilor delicte până la stabilirea soluției finale;
ridicarea de probe și contraprobe sigilate, când există indicii ale unor fapte ilicite sau când normele legale prevăd expres acest lucru, pe bază de proces verbal;
ridicarea documentelor în original, potrivit dispozițiilor legale, pe bază de proces verbal de ridicare când constată infracțiuni sau există posibilitatea distrugerii sau sustragerii acestora;
remedierea deficiențelor constatate;
încasarea contra chitanță a amenzilor sau obligațiilor bugetare stabilite ca urmare a controlului;
dispunerea în condițiile legii, a confiscării bunurilor ce fac obiectul unor fapte ilicite sau pentru care legea prevede această măsură;
ridicarea și valorificarea, în condițiile legii a bunurilor confiscate;
înregistrarea la registratura agentului economic sau afișarea pe ușa de acces în sediul firmei a Invitației de prezentare la sediul Gărzii Financiare în cazurile prevăzute de regulament;
solicitarea de martori pentru confirmare, atunci când prevederile legii o impun.
Rezultatele acțiunii de control financiar sunt consemnate în actele de control. Redactarea actelor de control constă în fundamentarea concluziilor și constatărilor și a măsurilor propuse, prezentarea abaterilor și a dispozițiilor legale încălcate, persoanele răspunzătoare, nu înainte de a se purta un dialog cu factorii de decizie din firma controlată, dialog ce servește clarificării unor poziții care nu de puține ori sunt contradictorii.
Actele de control pe care personalul Gărzii Financiare le întocmește sunt:
proces verbal de control;
notă de constatare;
notă explicativă;
proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor;
raport.
Comisarii Gărzii Financiare au obligația să depună actele de control pentru înregistrare la secretariatul secției, în termen de 24 de ore de la terminarea controlului, în zilele lucrătoare, sau în prim azi lucrătoare în cazul în care controlul se finalizează înaintea sau în cursul unei zile nelucrătoare.
În cazul unui control discontinuu (ce nu poate fi efectuat în zilele imediat următoare) comisarii au obligația să înregistreze la registratură, actele de control precum și celelalte documente întocmite în timpul verificărilor efectuate la date diferite (proces verbal, proces verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, notă de constatare, invitație, proces verbal de sigilare-desigilare, proces verbal de ridicare a documentelor) în termen de 24 de ore de la întocmirea documentelor.
În urma constatării de către comisari, a unor fapte care nu intră în sfera de competență a Gărzii Financiare, aceștia au obligația să sesizeze organele abilitate să sancționeze și să rezolve acele fapte.
Valorificarea rezultatelor acțiunilor de control este cea din urmă etapă a procedurii controlului financiar executat de Garda Financiară. Controlul financiar nu se limitează la constatarea lipsurilor, deficiențelor și abaterilor. Controlul de constatare (componentă a acțiunii de control) este urmat în mod obligatoriu de controlul de remediere (componenta reparatorie), definitivă a neajunsurilor și abaterilor constatate.
O acțiune de control nu este considerată încheiată până nu se lichidează toate deficiențele constatate și se stabilesc măsuri care duc la îmbunătățirea practică a activității economice.
Valorificarea acțiunilor de control presupune o mare responsabilitate, atât din partea organului de control cât mai ales a conducerii controlate, a tuturor organelor interesate în întărirea disciplinei economico-financiare, apărarea avutului public și privat, creșterea eficienței activității unităților economice. De asemenea prezintă o importanță deosebită, aplicarea măsurilor propuse și urmărirea rezultatelor obținute, în fond acesta este scopul acțiunii de control.
Pentru finalizarea acțiunilor de control ale Gărzii Financiare, se utilizează în mod selectiv, diferențiat și corelat în funcție de aspectele concrete ale activităților sau obiectivelor supuse controlului, o serie de măsuri, căi, tehnici și modalități procedurale. În principal se pune accent pe determinarea oricăror măsuri necesare pentru remedierea și prevenirea repetării deficiențelor și abaterilor constatate și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, fie persoane fizice, fie persoane juridice:
o primă direcție către care se îndreaptă acțiunile de valorificare a actelor de control ale Gărzii Financiare o constituie conducerile societăților controlate, care, potrivit legii, au obligația de a înregistra în contabilitate rezultatele controlului. În același context este stabilită obligativitatea achitării debitelor față de bugetul statului, bugetele speciale și bugetul local, concomitent cu plata penalităților calculate pentru întârzierea la plată a acestor debite, precum și a amenzilor aplicate celor vinovați. De asemenea, conducerile unităților controlate vor emite acte legale pentru recuperarea eventualelor prejudicii sau alte documente cu caracter reparatoriu;
rezultatele controlului Gărzii Financiare sunt transmise apoi organelor abilitate să ia măsuri speciale, cum sunt: Poliția economică, Parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale sau Curți de Apel sau cele care trebuie să continue controlul în conformitate cu specificul activității lor, cum sunt de exemplu: Oficiul pentru protecția consumatorilor, Sanepid, Organele de control sanitar-veterinar, etc.
o dirijare a rezultatelor acțiunilor de control executate de către Garda Financiară se realizează și în interiorul sistemului finanțelor publice din teritoriu și are ca obiectiv principal redimensionarea debitelor contribuabililor verificați și trecerea de îndată la încasarea lor la bugetele de destinație. În acest cadru are loc și asigurarea fluxului informațional pe verticală, prin are se transmit toate datele, aspectele și alte informații care interesează Centrala Gărzii Financiare. Tot prin aceste canale sunt sesizate eșaloanele de vârf ale justiției, procuraturii sau ale guvernului, cu privire la problemele de importanță majoră puse în relief de controalele Gărzii Financiare.
Actele de control întocmite de către comisarii Gărzii Financiare
Actele de control financiar reprezintă oglinda activității de control, de aceea aprecierea muncii organelor de control se face pe baza acestor documente. Calitatea controlului este condiționată de priceperea și competența cu care organele de control sesizează posibilitățile de perfecționare a activității și de creștere a eficienței acesteia la unitățile controlate. De asemenea, calitatea acestor acte este condiționată și de modul în care organele de control fundamentează constatările, de obiectivitatea cu care prezintă faptele și de utilitatea și eficiența măsurilor propuse pentru remedierea deficiențelor.
Actele de control sunt documente în care se consemnează constatările rezultate din acțiunea de control financiar.
Comisarii Gărzii Financiare întocmesc următoarele acte de control:
proces verbal de control;
notă de constatare;
nota explicativă;
proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Proces verbal de control
Se întocmește în condițiile în care se constată abateri și deficiențe de la dispozițiile legale în vigoare care intră în competența de verificare a Gărzii Financiare.
Constatările ce se înscriu în procesul verbal trebuie să fie proprii ale organelor de control, bazate pe date și documente, prezentate clar și concis, eliminându-se orice elemente și descrieri personale inutile și neconcludente, care încarcă nejustificat conținutul procesului verbal.
Procesul verbal de control este structurat astfel:
Partea introductivă în care se menționează:
data și locul unde s-a încheiat;
numele și prenumele comisarilor care-l încheie;
temeiul legal și numărul legitimațiilor de serviciu;
denumirea unității controlate și a persoanelor care o reprezintă legal;
perioada la care se referă controlul;
perioada în care s-a efectuat controlul;
adresa sediului unității controlate;
numărul de înregistrare la Registrul Comerțului, codul fiscal deținut, precum și conturile și banca la care agentul economic are deschise aceste conturi.
Cuprinsul procesului verbal de control în care se consemnează constatările rezultate în urma controlului efectuat. Pentru fiecare deficiență, în procesul verbal de control se precizează în mod obligatoriu următoarele elemente:
obiectul controlului;
conținutul constatării sau abaterii concret, clar și precis;
actele și operațiile controlate din care s-a desprins constatarea;
cauzele și consecințele economico-financiare ale acestora;
actele normative încălcate (articol, aliniat);
numele, prenumele și funcția persoanelor răspunzătoare;
măsurile luate operativ în timpul controlului cu menționarea documentelor pe baza cărora s-a materializat;
măsurile de sancționare a vinovaților;
măsurile ce se vor lua după terminarea verificării.
Constatările se grupează pe probleme, corespunzător obiectivelor controlate.
Încheierea procesului verbal de control în care se precizează faptul că la terminarea controlului au fost restituite toate actele și documentele puse la dispoziția organelor de control. De asemenea se indică și numărul de exemplare în care s-au întocmit și cum au fost repartizate (unul înregistrat cu număr și dată se lasă agentului economic controlat, iar restul exemplarelor se iau de către organele de control).
Împotriva măsurilor dispuse în procesul verbal se pot face obiecțiuni care se depun la sediul Gărzii Financiare în termen de 5 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință, pentru constatări de natura impozitelor, taxelor, contribuțiilor la fondurile speciale, majorări de întârziere, penalitățile și amenzile aferente acestora, și în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a procesului verbal pentru celelalte măsuri și amenzi dispuse.
La procesul verbal se vor anexa situații, tabele, documente în original sau copii, note explicative, strict necesare susținerii constatărilor.
Tabelele sau situațiile se întocmesc când constatarea se bazează pe un număr mai mare de acte sau operațiuni ori alte cazuri pentru a se putea sintetiza expunerea constatărilor în procesul verbal.
Tabelele și situațiile anexate la procesul verbal vor fi semnate de organele de control și de conducerea și salariații agenților economici făcuți răspunzători.
Documentele sau actele în care sunt consemnate operațiuni financiar-contabile necesare confirmării sau fundamentării constatărilor se anexează după necesități în copie certificată de organul de control și șeful compartimentului de la care emană actul. Acestea se anexează în original când sunt considerate fictive sau dubioase, precum și când există premisa că s-ar urmări sustragerea sau distrugerea lor de cei interesați. În acest caz se întocmește proces verbal de ridicare a documentelor în original și se lasă agenților economici controlați copii confirmate de conducerea acestora și organele de control.
Procesul verbal de control se semnează de organele de control și de conducerea agenților economici controlați (anexa nr.1).
Printre documentele cele mai importante ce se anexează procesului verbal de control sunt notele de constatare și notele explicative.
Notele de constatare
Sunt acte constatatoare folosite atunci când:
în cursul controlului se fac constatări a căror reconstituire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu mai pot fi dovedite, ca de exemplu: lipsuri temporare de la locul de muncă, materiale neasigurate împotriva degradării, mașini, utilaje sau autoturisme folosite necorespunzător sau ilegal, etc.
este necesar a se lua măsuri urgente pentru sistarea sau înlăturarea, de către cei în drept, a unor abateri sau a consecințelor acestora.
În nota de constatare se consemnează situațiile de fapt și măsurile luate operativ pentru remedierea deficiențelor constatate. În acest caz este indicată folosirea martorilor asistenți la stabilirea realității faptelor constatate.
Acestea se semnează de organul de control, de conducătorul agentului economic, subunității, compartimentului, de persoane la care se referă constatare și de martorii asistenți (anexa nr. 2).
Notele explicative
Se întocmesc în cazurile în care se constată abateri sau fraude care atrag răspunderea juridică – emiterea deciziei de imputare, declanșarea procesului penal, etc. De asemenea aceste documente se întocmesc ori de câte ori organul de control consideră că materialul probator al unei nereguli este insuficient de convingător sau de clar fiind nevoie de explicații în plus.
Această notă se întocmește sub forma unui chestionar în care se consemnează întrebările organului de control și răspunsurile celui controlat, practic transcrierea unui dialog între parteneri egali la actul aflării adevărului.
Nota explicativă, prin structura sa permite celui controlat să completeze răspunsurile date, strict convergent întrebărilor cu orice alte informații care folosesc clarificării chestiunii în cauză. De asemenea legea permite ca cel chestionat să fie asistat la completarea notei explicative (de fapt pe întreg parcursul acțiunii de control) de un specialist liber ales, această procedură fiind expresia condiției democratice a dreptului de asistență și apărare încă din faza constatativă a controlului.
În funcție de răspunsurile date, în notele explicative, se pot definitiva unele obiective ale controlului financiar, iar dacă in răspunsuri rezultă elemente noi, controlul se va extinde înscriindu-se în procesul verbal de control constatările suplimentare. Dacă unele constatări sunt infirmate prin răspunsurile date în nota explicativă, echipa de control v-a reexamina actele și operațiunile care stau la baza lor (anexa nr. 6).
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor
Este unul din cele mai importante acte ale controlului Gărzii Financiare. Garda Financiară este însărcinată să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de Legea nr. 30/1991 și de alte acte normative care reglementează activitatea de control.
Acest document cuprinde:
data încheierii;
numele, prenumele comisarilor care-l încheie;
numărul legitimațiilor de serviciu;
fapta contravențională constatată și amenda cu care este sancționată;
persoana răspunzătore de săvârșirea abaterilor;
ocupația, domiciliul și actul de identitate;
bunurile confiscate;
obiecțiunile formulate de contravenient, termenul de contestare;
numele, prenumele, domiciliul, buletinul de identitate și semnătura martorului sau confirmarea comisarilor că procesul verbal s-a încheiat în lipsă de martori.
Domeniile în care comisarii Gărzii Financiare sunt în drept să constate și să sancționeze contravenții și să ia măsurile complementare legale (confiscări de bunuri, valori și numerar, ridicări de documente și obiecte ilicite, etc.) se așează într-un spectru deosebit de larg și variat, mai importante fiind: domeniul vamal, protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, evaziunea fiscală sub toate formele ei de manifestare, contrabanda, impozitele directe, indirecte, accizele, taxele, activitățile ilicite din domeniul financiar și de gestiune, înregistrarea fiscală și la Registrul Comerțului, transporturile auto.
Important este și faptul că legea a prevăzut expres pentru procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor condiții de nulitate absolută, în cazul în care acesta nu conține clar și explicit următoarele: numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia sau semnătura organului constatator.
Exemplarul numărul 1 al procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se depune în maxim două zile lucrătoare de la data întocmirii lui și se înregistrează în registrul pentru evidența actelor de control, iar comisarul șef de divizie va aviza exemplarele numărul 1 și 3.
Exemplarul numărul 2 al procesului verbal se înmânează sau se trimite, după caz către contravenient, iar exemplarul numărul 3 rămâne asupra comisarului care a primit imprimatele până la justificarea și predarea la arhivă.
În cazul unor controale mai complexe și mai aprofundate sau în cazuri deosebite, în afara actelor de control prezentate anterior, comisarii Gărzii Financiare mai pot întocmi:
proces verbal de sigilare-desigilare;
invitație;
proces verbal de ridicare a documentelor sau altor înscrisuri;
proces verbal de custodie (contract de custodie);
raport
Proces verbal de sigilare-desigilare
Acest act este întocmit în timpul controlului, în următoarele cazuri:
în situațiile în care există indicii că în locurile de producție controlate există bunuri sau produse a căror proveniență nu este legală, iar acțiunea de control nu poate fi finalizată urmând a fi continuată în perioada următoare;
când documentele sau actele verificate pot fi sustrase sau distruse.
Procesul verbal de sigilare-desigilare se întocmește în două exemplare.
În situația în care agentul economic nu este prezent sau reprezentat, sigilarea se face numai în prezența martorilor asistenți. În vederea efectuării controlului spațiilor sigilate se va lăsa sau se va transmite o invitație agentului economic în cauză.
Invitația se va lăsa sau se va transmite agentului economic și în situațiile în care sunt de clarificat unele aspecte ale controlului ce nu pot fi definitivate în lipsa persoanei care reprezintă agentul economic în cauză.
Desigilarea se consemnează în partea inferioară a documentelor, în ambele exemplare (anexa nr. 7).
Invitația
Acest document se întocmește atunci când persoana (agentul economic) care urmează a fi controlată nu a fost găsită sau se sustrage de la control și când se impune continuarea controlului la sediul secției Gărzii Financiare.
Se întocmește în două exemplare, unul fiind lăsat la sediul agentului economic. La terminarea controlului se reține exemplarul lăsat agentului economic (anexa nr. 8).
Proces verbal de ridicare a documentelor sau altor înscrisuri
Se întocmește în cazul în care este nevoie ca anumite documente sau înscrisuri să fie ridicate de comisari. Se menționează de asemenea că documentele sunt originale sau sunt fotocopii certificate.
Este întocmit în două exemplare, exemplarul numărul 2 fiind lăsat agentului economic controlat.
În cazul restituirii documentelor se reține procesul verbal și se întocmește în schimb o dovadă de restituire a acestora (anexa nr. 3).
Proces verbal de custodie
În cazul în care bunurile și mărfurile confiscate nu pot fi aduse imediat la sediul secției, pe lângă procesul verbal de confiscare se întocmește un proces verbal de lăsare în custodie.
Custodia este gratuită, deponentul nedatorând depozitarului vre-o sumă drept taxă de depozit ori cu vreun alt titlu referitor la obiectul acestui contract.
Prin semnarea procesului verbal de custodie, depozitarul își asumă toate obligațiile referitoare la păstrarea integrității bunurilor lăsate în custodie până la predarea acestora deponentului și va răspunde pentru orice culpă (anexa nr. 4).
Raport (notă unilaterală)
Se întocmește în următoarele cazuri:
când firma nu funcționează la sediul declarat;
când reprezentanții legali ai firmei nu pot fi contactați;
când s-a efectuat o verificare în scop de documentare;
când în urma verificării nu s-au găsit deficiențe, iar constatările nu trebuie susținute cu situații sau documente avizate sau însușite de reprezentanții legali ai contribuabilului verificat.
În acest raport organele de control vor arăta concret ce anume documente au controlat constatările făcute și orice alte date sau informații referitoare la activitatea agenților economici care prezintă interese pentru acțiunile de control viitoare.
Raportul se întocmește într-un singur exemplar și se predă cu număr de înregistrare comisarului șef de divizie (anexa nr. 5).
Evaziunea fiscală și modalități de combatere a ei practicate de Garda Financiară
Definirea evaziunii fiscale și clasificarea acesteia
Evaziunea fiscală este un fenomen întâlnit pretutindeni, fiind nu numai o imagine a fiscalității ci și a climatului economic, politic, social și chiar religios.
Nu se poate vorbi de state care să nu fie lovite de această plagă, dar elementele amintite își pun amprenta într-o măsură diferită asupra mărimii fenomenului și a mijloacelor de realizare a lui. Evaziunea și frauda fiscală există în toate țările, fie puternic dezvoltate sau în curs de dezvoltare, manifestându-se însă nuanțat în funcție de diferențele de moralitate politică între țările catolice, protestante sau latine.
De altfel, în multe țări, printre care și România, creșterea impozitelor încurajează munca la negru și frauda care primește noi dimensiuni. Evaziunea fiscală atinge proporții impresionante și în țările mai slab dezvoltate precum și în cele din Europa de Est. La amploarea fenomenului pentru acest grup de țări un rol important îl au:
incoerența și permisivitatea legii;
modul de aplicare al legii de către administrațiile fiscale;
comportamentul contribuabililor;
corupția organelor fiscale.
De regulă, formele de manifestare ale evaziunii fiscale sunt amplificate de vidul legislativ sau de necorelările care există între legile economice și cele fiscale.
În România, pe lângă cele două aspecte precizate anterior formele de manifestare ale evaziunii fiscale mai sunt generate și de necunoașterea legislației fiscale actuale de către persoanele fizice sau juridice, producătoare de venituri și care datorează bugetului local sau central impozite și taxe.
Evaziunea fiscală îmbracă două forme: licită și ilicită.
Cele mai uzuale forme de manifestare a evaziunii fiscale licite în diverse țări sunt:
avantajele în natură (mașini de serviciu, drepturi de subscriere a unor acțiuni ale întreprinderii atribuite cadrelor de conducere, participarea la cheltuielile de școlarizare a copiilor, etc.). Toate aceste avantaje sunt atribuite de către patroni unor salariați pentru a se sustrage de la plata ratelor ridicate de impozitare a venitului;
reduceri de impozite pe venit pentru profitul reinvestit pentru dezvoltarea activității aducătoare de venituri;
posibilitatea deducerii din venituri (profit) a unor cheltuieli privind amortizarea și fondul de rezervă într-un cuantum mai mare decât cel care s-ar justifica din punct de vedere economic;
domicilii în așa numitele paradisuri fiscale.
În ceea ce privește manifestarea evaziunii fiscale ilicite, formele de manifestare pot fi grupate în trei mari categorii:
desfășurarea de activități de către unii contribuabili care realizează venituri clandestine, nedeclarate la organele fiscale în vedere impunerii;
neînregistrarea și nedeclararea în totalitate a veniturilor realizate de către contribuabili în scopul diminuării masei impozabile. Această formă de manifestare se concretizează în principal prin următoarele aspecte:
nedeclararea integrală a unor venituri realizate din exercitarea unor meserii sau altor activități producătoare de venituri de către persoanele autorizate;
nedeclararea de către persoanele fizice și juridice a tuturor bunurilor supuse impozitelor și taxelor.
supradimensionarea costurilor de producție sau a cheltuielilor generate de activitatea desfășurată în scopul diminuării venitului impozabil.
În funcție de locul unde au fost constatate, cazurile de evaziune fiscală se pot clasifica astfel:
la frontieră;
pe drumurile publice;
la locul desfășurării activității: desfășurarea de activități subterane; declararea falsă a obiectului sau sursei impozabile; neînregistrarea plusurilor de inventar și a diferențelor rezultate din reevaluarea stocurilor; înregistrarea în conturile de cheltuieli ale societăților comerciale a unor cheltuieli de protocol care în realitate sunt cheltuieli personale ale întreprinzătorului particular.
Aria de întindere a evaziunii fiscale ilicite este specifică atât pe plan național cât și internațional.
Frauda națională se manifestă în principal prin două forme și anume:
fraudă fiscală artizanală – persoana care realizează frauda artizanală nu acționează în legătură cu alții, nu recurge la o organizație în acest scop. Cel mai elocvent exemplu este “munca la negru”;
frauda fiscală industrială – în acest caz sunt implicate atât persoane fizice cât și juridice care se sustrag în mod fraudulos de la plata impozitelor.
Frauda fiscală internațională este legată de ramificarea producției anumitor întreprinderi spre țări cu legislație fiscală mai favorabilă. De asemenea ea este facilitată de existența zonelor libere care beneficiază de extrateritorialitate vamală și care scapă total sau parțial legislațiilor naționale.
Cele mai importante modalități de fugă din fața impozitelor la nivel internațional sunt: abstinența și disimularea materiei impozabile.
Abstinența este forma prin care contribuabilul descurajat de o presiune fiscală excesivă se abține să mai producă sau să investească și se îndreaptă spre țări cu o fiscalitate mai redusă.
Disimularea presupune nedeclararea veniturilor câștigate în străinătate, contribuabilul furnizând informații inexacte fiscului despre tot ceea ce trece de granițele naționale.
Metode de combatere a evaziuni fiscale. Eficiența controlului fiscal
Controlul fiscal urmărește realizarea sumelor cuprinse în bugetul public național, respectarea de către toți agenții economici a reglementărilor fiscale și financiar contabile și pe această bază achitarea tuturor obligațiilor către stat.
În principal, există două forme de manifestare a evaziunii fiscale care se individualizează față de celelalte, atât prin ponderea ridicată în cadrul fenomenului evazionist, cât și prin volumul de impozite, taxe și alte venituri nepercepute și neîncasate de către bugetul de stat. Aceste două modalități de practicare a evaziunii fiscale se referă la:
nedeclararea veniturilor realizate în vederea impunerii, atât de către persoanele fizice, cât și de cele juridice;
declararea eronată a veniturilor și cheltuielilor înregistrate de către persoanele fizice și juridice.
Combaterea acestor două forme de evaziune fiscală poate fi realizată prin corelarea activității tuturor organelor fiscale centrale și teritoriale ale Ministerului Finanțelor, cu activitatea organelor de poliție și Parchet.
Organizarea pe principii de eficiență a controlului fiscal, constituie o modalitate de combatere și limitare a fenomenului evazionist.
Obiectivul principal al organelor de control trebuie să fie constatarea abaterilor săvârșite de persoanele fizice și juridice în ceea ce privește:
constatarea reală a obligațiilor față de bugetul central și local;
ținerea corectă, pe baza documentelor legale, a evidențelor financiar contabil și fiscale;
îndrumarea persoanelor fizice și juridice în vederea respectării legilor economice și fiscale.
Un aspect important în constatarea evaziuni fiscale o reprezintă cazurile deosebit de grave, cum sunt: clandestinitatea, bancruta frauduloasă, delapidări, trafic ilegal, deplasări de mărfuri fără documente legale, situații în care un sprijin eficient îl aduce Garda Financiară și Direcția de Supraveghere Vamală. Acestea, prin transmiterea la organul fiscal a actelor de control, for contribui la valorificarea cât mai rapidă și eficientă a debitării acestora, precum și la urmărirea și încasarea obligațiilor datorate de contribuabili la bugetul local sau central.
Este cert faptul că eficiența controlului fiscal este mult mai ridicată dacă se pune accent pe prevenirea fenomenului evazionist, care nu depinde numai de gradul de conștiință și seriozitate al contribuabilului, ci poate mai degrabă, de crearea unor legi fiscale, coerente și juste, de scăderea presiunii fiscale și de creșterea nivelului de dezvoltare economică și socială.
O modalitate eficientă în combaterea evaziunii fiscale o reprezintă, de asemenea și preocuparea de a concentra impozitele în domenii care pot fi urmărite de autoritățile fiscale cu costuri cât mai reduse. În sprijinul acestei afirmații vine faptul că, impozitele pe venit bazate pe evaluarea de către contribuabili aduc la buget mai puține venituri decât cele reținute direct de către stat. De exemplu, TVA-ul oferă posibilități mai reduse de evaziune fiscală decât taxele de consumație individuale, și, în același timp, stimulează pe producători să colecteze impozitul, prin faptul că au posibilitatea deducerii sau rambursării taxei plătită la aprovizionare.
În același timp însă, este important de precizat că efectuarea unui control riguros, care să permită cu adevărat limitarea evaziunii fiscale, trebuie să se realizeze pe baza unor proceduri de control specifice Ministerului Finanțelor, proceduri cărora să li se subordoneze toate organele abilitate de Parlament și Guvern de a efectua control, și, în special control fiscal.
Nu în ultimul rând, când ne referim la combaterea evaziunii fiscale, folosind ca pârghie un control eficient, trebuie să avem în vedere și o investiție viitoare în pregătirea specialiștilor care desfășoară această activitate.
Concluzionând, putem afirma că, într-adevăr așezarea pe baze noi, în condiții de eficiență și profesionalism a desfășurării controlului fiscal poate constitui o metodă de limitare a evaziunii fiscale, ținându-se seama în același timp, de două caracteristici esențiale ale factorilor umani implicați: respectarea teritorialității și eticii între contribuabili și buget și, pe de altă parte, intransigența, profesionalismul și loialitatea de care trebuie să dea dovadă controlorii fiscali.
Considerații generale privind combaterea evaziunii fiscale pe baza Legii nr. 87/1994
Conform Legii nr. 87/1994, evaziunea fiscală este definită astfel:
“Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau parțial, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice și juridice române sau străine”.
Pornind de la principiul universal valabil potrivit căruia “a preveni este mai ușor decât a combate”, legiuitorul a specificat o serie de obligații în vederea prevenirii fenomenului evazionist, cum ar fi:
efectuarea unor activități temporare sau permanente se realizează numai pe baza unei autorizații sau a unui alt temei prevăzut de lege;
declararea de către contribuabili a locurilor de desfășurare a activității (filiale, puncte de lucru, magazii, depozite, etc.);
declararea la organele fiscale a băncilor și conturilor bancare în lei și în valută cu care operează contribuabilul;
evidențierea de către contribuabili a veniturilor realizate și a cheltuielilor efectuate prin înscrierea acestora în registre și alte documente prevăzute de lege;
declararea veniturilor realizate, de bunurile mobile și imobile aflate în proprietate, precum și alte valori care generează obligații fiscale.
Nerespectarea prevederilor legale atât de către administratorii și patronii firmelor cât și de către experții contabili care răspund de activitatea contabilă a firmei atrage după sine o serie de infracțiuni și contravenții, pedepsite și respectiv, sancționate potrivit legii.
Pentru combaterea evaziunii fiscale au fost stabilite de către legiuitor o serie de infracțiuni care atrag răspunderea penală din partea contribuabilului, cum ar fi:
refuzul de a prezenta la control documentele justificative și actele de evidență contabilă pe baza cărora se stabilesc obligațiile fiscale față de stat;
întocmirea incompletă sau eronată a documentelor primare sau de evidență contabilă sau acceptarea întocmirii unor astfel de documente cu scopul de a împiedica verificările financiar contabile;
înregistrarea în întregime sau parțială în contabilitate a unor venituri și cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale și care au condus astfel la neplata sau diminuarea impozitului, taxei sau contribuției.
Evident, toate aceste infracțiuni stabilite de lege constituie în sine forme de manifestare a evaziunii fiscale, combaterea acestora realizându-se printre altele, prin întocmirea și organizarea mai eficientă a controlului fiscal, și de ce nu, printr-o mai bună politică a resurselor umane angajate în astfel de controale.
Pentru faptele cu un grad mai mic de periculozitate, legea prevede sancțiuni contravenționale.
Definirea acestor sancțiuni de către legiuitor, precum și modul de aplicare al acestora se pot reflecta în final într-un proces eficient de combatere a fenomenului evazionist.
Dintre contravențiile stabilite de lege referitoare la manifestarea evaziunii fiscale iată câteva:
nedeclararea, în termenele prevăzute de lege, de către contribuabili a veniturilor și bunurilor supuse impozitelor și taxelor;
erori în calcularea impozitelor și taxelor, având drept consecință diminuarea valorii creanței fiscale a statului;
neprezentarea la cererea organelor de control a bunurilor materiale supuse impozitelor și taxelor pentru stabilirea corectei întocmiri a declarației de impunere;
nereținerea și nevirarea la timp, potrivit legii, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor care se realizează prin stopaj la sursă.
Atât răspunderea penală pentru infracțiunile stabilite de lege, cât și sancțiunile pentru contravențiile din sfera evaziunii fiscale constituie măsuri de combatere a acestui fenomen, care acționează în practică în funcție de situația concretă.
Procedura de constatare a faptelor și de contestare a actelor
În activitatea sa, Garda Financiară este obligată să aplice și să respecte prevederile Legii nr. 30/1991, ale Regulamentului de organizare și funcționare propriu și al altor norme legale prin care i se stabilesc sarcini și competențe. De asemenea, documentele de control se întocmesc cu respectarea prevederilor legale, a normelor de lucru pentru personalul Gărzii Financiare și a metodologiilor de lucru elaborate de Ministerul Finanțelor.
La secțiile Gărzii Financiare, precum și în centrală este organizată și condusă evidența documentelor de control încheiate de comisarii Gărzii Financiare și a măsurilor dispuse pe termene și responsabilități. Evidența este condusă după un model unitar, stabilit de Garda Financiară centrală. Pe baza acestei evidențe secțiile vor raporta la centrala Gărzii Financiare, la perioade prestabilite rezultatele activității de control.
Împotriva actelor de control întocmite de comisarii Gărzii Financiare, cei care se consideră lezați prin măsurile luate sau dispuse, sunt în drept să formuleze și să dispună în termenele și la organele prevăzute de lege obiecțiuni, contestații sau plângeri, după caz.
Obiecțiunile, contestațiile și plângerile sunt căi administrative de atac, prin care se solicită diminuarea sau anulare, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și amenzilor ori a altor sume constatate și aplicate de organele Ministerului Finanțelor, abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau de impunere.
Acțiunile persoanelor fizice și juridice îndreptate împotriva actelor de control în care s-au consemnat amenzi contravenționale, confiscări și alte măsuri complementare aplicate de Garda Financiară și care nu sunt aferente impozitelor, taxelor și contribuțiilor la fondurile speciale, urmează procedura prevăzută de Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările ulterioare.
Trebuie avut în vedere de către contestatar câteva din elementele caracteristice ale contestării și sancționării contravențiilor și anume că aplicarea sancțiunii pentru contravenții se prescrie în termen de 3 luni de la data săvârșirii faptei. Executarea sancțiunii se prescrie, dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor sau înștiințarea de plată a amenzii nu a fost comunicată celui sancționat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Executarea sancțiunii se prescrie, de asemenea în termen de un an de la data aplicării ei, chiar dacă contravenientul a exercitat calea de atac.
Împotriva procesului verbal de control care ține loc și de înștiințare de plată și în care sunt consemnate și sancționate contravenții circumscrise faptelor de natura celor prezentate mai sus, se poate face plângere în terme de 15 zile, de la comunicarea actului de control. Plângerea se depune la secția Gărzii Financiare a județului din care face parte agentul constatator și va fi însoțită de copia procesului verbal de constatare a contravenției. Plângerea, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează de către secția Gărzii Financiare, de îndată, judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția. În cazul amenzii aplicate unei persoane juridice, plângerea aceasta se rezolvă de organul indicat de lege, care prevede sancționarea persoanei juridice. Dacă legea nu indică un asemenea organ, plângerea se rezolvă în condițiile legii privind stabilirea și sancționarea contravenției.
Prin O.U.G. 13 din 06 februarie 2001 publicată în Monitorul Oficial nr. 62/2001 privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice s-au instituit reglementări speciale privind procedura de soluționare a obiecțiunilor, contestațiilor și plângerilor privind impozitele, taxele, alte venituri bugetare și fonduri speciale.
Fac obiectul căilor administrative de atac prevăzute de ordonanță, măsurile luate de organele Gărzii Financiare privind impozitele, taxele, contribuțiile la fondurile speciale, amenzile aferente acestora, majorările de întârziere, penalitățile, sumele egale cu diferențe sau cu dublul diferențelor de impozite, taxe, contribuții la fondurile speciale constatate, măsuri privind recuperarea prejudiciului, etc.
Contestațiile sunt căi administrative de atac prin care se solicită diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, datoriei vamale, contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților ori a altor sume constatate și aplicate, precum și a altor măsuri dispuse de organele Gărzii Financiare.
Căile de atac privind amenzile, confiscările și alte măsuri complementare aplicate prin acte ale organelor Gărzii Financiare se supun dispozițiilor dreptului comun
Contestațiile formulate sunt scutite de taxe de timbru.
Contestația se formulează în scris și cuprinde în mod obligatoriu următoarele:
numele sau denumirea contestatorului, domiciliul sau sediul acestuia;
obiectul contestației;
suma contestată;
arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază contestația.
Contestația trebuie semnată de contestator sau de reprezentantul legal al acestuia, iar în cazul persoanelor juridice trebuie să poarte și ștampila. Dovedirea calității de reprezentant al contestatorilor, persoane fizice sau juridice se face prin împuternicire avocațială, în cazul avocaților, sau prin procură autentificată, în cazul altor persoane.
Contestatorul poate depune în dovedirea contestației formulate acte care nu au fost avute în vedere de organul de control.
Contestația se depune în terme de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia.
Contestațiile care au ca obiect sume al căror cuantum este de până la 500 milioane lei se soluționează de organele specializate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, după caz, în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul contestatorul.
Contestațiile care au ca obiect sume al căror cuantum este de 500 milioane lei sau mai mare, cele formulate împotriva actelor întocmite de organele de control din cadrul aparatului central al Ministerului Finanțelor, indiferent de sumă, precum și cele formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se soluționează de organele specializate din cadrul Ministerului Finanțelor.
Organele care au încheiat actul atacat înaintează dosarul contestației organului de soluționare competent în termen de 5 zile de la înregistrarea contestației.
Dosarul contestației conține copii de pe actul atacat și de pe celelalte documente care au stat la baza întocmirii acestuia, contestația în original și documentele depuse de contestator, precum și referatul motivat cu propunerile de soluționare, semnat de conducătorul organului care a încheiat actul atacat.
Contestațiile se soluționează prin decizie motivată, în termen de 30 de zile de la înregistrare.
Decizia de semnează de directorul general al direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, sau de directorul general al direcției specializate din cadrul Ministerului Finanțelor, după caz, sau de înlocuitorii acestora.
Decizia prin care se soluționează contestația cuprinde trei părți: preambulul, considerentele sau motivarea și dispozitivul.
Preambulul cuprinde:
denumirea organului investit cu soluționarea;
numele sau denumirea;
domiciliul sau sediul contestatorului;
numărul de înregistrare a contestației la organul de soluționare;
obiectul cauzei;
sinteza susținerilor părților.
Considerentele sau motivarea cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare în emiterea deciziei.
Dispozitivul cuprinde:
soluția pronunțată;
calea de atac;
termenul în care aceasta poate fi exercitată;
instanța competentă.
Prin decizie contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
În cazul admiterii contestației se decide, după caz anularea totală sau parțială a actului atacat. În această situație urmează să se încheie un nou act de control sau de impunere, care va viza strict aceeași perioadă și aceeași bază impozabilă care au făcut obiectul contestației, act împotriva căruia se poate exercita calea administrativă de atac prevăzută de ordonanță.
Decizia se comunică prin poștă la domiciliul sau la sediul contestatorului, declarat prin contestația formulată, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și la organul al cărui act se atacă.
În situația în care contestatorul și-a schimbat domiciliul sau sediul fără a aduce la cunoștință organului de soluționare acest lucru, decizia se comunică organului fiscal al cărui act se atacă.
Decizia emisă ca urmare a soluționării contestației este definitivă,
Deciziile direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, precum și deciziile Ministerului Finanțelor pot fi atacate, potrivit legii, la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul, după caz contestatorul.
Hotărârea dată de instanțele judecătorești poate fi atacată cu recurs, potrivit legii.
Taxele de timbru plătite pentru contestațiile și plângerile formulate în temeiul Legii nr. 105/1997, al cărei conținut se abrogă la data intrării în vigoare a OUG 13/2001, care sunt înregistrate începând cu data de 27 decembrie 2000 și nesoluționate, se restituie la cerere.
Direcțiile generale ale finanțelor publice județene și cea a municipiului București, vor raporta Ministerului Finanțelor – Direcția generală de soluționare a contestațiilor, situația contestațiilor înregistrate și a modului de rezolvare, la datele de 25 iulie pentru semestrul I și respectiv de 25 ianuarie, pentru întregul an expirat. Aceeași situație se va întocmi și la nivelul Ministerului Finanțelor pentru plângerile înregistrate și soluționate.
Studii de caz
Pentru a exemplifica modul de exercitare a controlului financiar realizat de Garda Financiară am prezentat două exemple de control realizat de Garda Financiară județul Caraș-Severin.
Exemplu practic nr. 1.
Comisarii Gărzii Financiare secția Caraș-Severin, Balint Cornel și Petculescu Ion, au efectuat în temeiul Legii nr. 30/1991 și a legitimațiilor nr. 375 și 393 în data de 30.07.2000, un control tematic la S.C. MARO-PAN S.R.L.
Controlul s-a efectuat în baza Adresei nr. 575 din 02.10.2000 și a avut ca obiectiv verificarea existenței sau inexistenței, conform adresei primite, a faptei de sustragere de către societate de la plata obligațiilor fiscale constituite în TVA și impozit pe profit către bugetul de stat.
Din verificarea tematică a documentelor de evidență primară și contabilă s-au constatat următoarele:
societatea este înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J11/34/1995 și are cod fiscal R324351642 atribuit de către Direcția generală a finanțelor publice Caraș-Severin și are sediul social declarat în localitatea Bozovici, strada I.C. Brătianu nr. 219;
societatea are ca obiect principal de activitate producerea și comercializarea de pâine;
societatea are un asociat unic care îndeplinește și funcția de administrator, în persoana domnului Ștefan Mircea.
La momentul controlului s-a constatat următoarele:
În perioada 01.04.2000 – 30.08.2000, societatea s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale, constând în TVA și impozit pe profit, prin nedeclararea cu bună știință în întregime a veniturilor impozabile obținute din producerea și comercializarea de pâine;
Astfel, în perioada 01.04.2000 – 30.08.2000, societatea nu a înregistrat venituri în valoare de 66347479, calculul veniturilor neînregistrate făcându-se în urma confruntării evidenței contabile a societății cu evidența reală, dublă, ținută de caiete de către administratorul societății domnul Ștefan Mircea, conform tabelului 1;
Prejudiciul adus bugetului statului a fost calculat la valoarea de 14.579.858 lei, constând în următoarele:
TVA în sumă de 12606021;
Impozit pe profit în sumă de 1973837.
Calculul prejudiciului s-a făcut conform tabelelor 1 și 2 la procesul verbal, după cum urmează:
TVA-ul de plată reprezintă 19% din veniturile neînregistrate ținând cont de faptul că societatea și-a dedus TVA aferent intrărilor de materii prime din TVA colectat la vânzările înregistrate în evidența contabilă, conform rapoartelor de producție lunare practicate;
impozitul pe profit reprezintă 25% din adausul comercial practicat de societate. Precizăm că adausul comercial mediu practicat de societate era de 10%.
Aferent prejudiciului sau calculat majorări de întârziere în sumă dotală de 2351764 lei, din care:
majorări TVA în sumă de 2200482 lei;
majorări impozit pe profit în sumă de 151282 lei.
Calculul majorărilor de întârziere s-a făcut de la termenul de plată și până la zi conform anexei nr. 2 și în baza HG 354/1999 modificată prin HG 564/2000 privind stabilirea cotei majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Cotele de impozitare au fost luate în considerare astfel:
cota de 19% al TVA – conform articolului 17 aliniatul 1 punctul a din O.U.G. nr. 17/2000 privind TVA;
cota de 25% aplicată asupra adausului comercial al societății pentru determinarea impozitului pe profit datorat – conform articolului 2 din O.U.G. 217/1999 pentru modificarea și completarea O.G. 70/1994 privind impozitul pe profit.
Cu ocazia controlului s-au întocmit următoarele acte de control:
proces verbal de control;
notă explicativă;
anexe 1 și 2 la proces verbal de control;
sesizare penală – document înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul județului Caraș-Severin.
Prin sesizarea penală se precizează prejudiciul produs proprietății publice prin săvârșirea faptei de a nu înregistra obligațiile fiscale constând în TVA și impozit pe profit, datorate bugetului de stat de către societatea S.C. MARO-PAN S.R.L. și se solicită începerea cercetărilor în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constituite ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de articolul 12 din Legea 87/1994, adică legea evaziunii fiscale, care precizează astfel:
“Sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile sau efectuarea oricăror altor operațiuni în acest scop se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”.
Procesul verbal întocmit de organele de control poate fi contestat în termen de 15 zile în conformitate cu prevederile Legii 105/1997.
Tabel nr. 1
Situația producției vândute și neînregistrate în perioada 01.04.2000 – 30.08.2000 de S.C. MARO-PAN. S.R.L.
Tabel nr. 2
Anexă privind calculul prejudiciului creat de S.C. MARO-PAN S.R.L. în perioada 01.04.2000 – 30.08.2000
– lei –
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Controlul Efectuat de Garda Financiara (ID: 131228)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.