Controlarea Buruienilor din Cultura de Soia la Ferma S.c. Agroserv Ciocarlia S.r.l

–

PROIECT DE DIPLOMĂ

CERCETĂRI PRIVIND MANAGEMENTUL BURUIENILOR CULTURA DE SOIA LA FERMA SC. AGROSERV CIOCÂRLIA SRL

–

CUPRINS

INTRODUCERE

Agricultura, ca ocupație de bază a omului și ca sursă principală a existenței sale, a cunoscut în timp o continuă dezvoltare și perfecționare, asigurând nevoile de hrană și de materii prime pentru industrie. A trebuit să se înalțe de la munca pământului cu plugul de lemn, la cea mai avansată tehnică, cu tractoare de diferite tipuri, combine și agregate combinate.

Creșterea continuă a populației implică și sporirea consumului de alimente de la an la an, ceea ce impune o sporire continuă a producțiilor, productivității, a randamentului, tehnica amintită venind în sprijinul realizării unor producții care să asigure necesarul de hrană și materii prime pentru industrie.

Agricultura a fost până în secolul XX cea mai importantă ramură a producției materiale în toate țările lumii. Importanța ei este atestată de istorie și continuă să ocupe un loc vital în economia și politica mondială. Dezvoltarea economiei mondiale în ritmuri alerte după cel de-al doilea război mondial, s-a datorat industriei bază modernizării în țările dezvoltare.

Creșterea economică în lumea contemporană se va datora în perspectivă, în principal,industriei și serviciilor.Cu toate acestea, într-un număr mare de țări, strategiile de dezvoltare a agriculturii ocupă un loc important în antrenarea și structurarea economiei. Strâns legate de agricultură, industriile agroalimentare și turismul au contribuit la relansarea economică și echilibrarea schimburilor economice externe. Este semnificativ în acest sens raportul băncii Mondiale, din 1999, din țările europene cu cel mai ridicat produs intern brut pe locuitor fac parte țări în care agricultura ocupă o pondere însemnată (Franta, Olanda, Italia).

Agricultura țării parcurge în etapa actuală o perioadă de adânci transformări structurale și organizatorice, determinate de aplicarea prevederii Legii 18/1991-Legea Fondului Funciar, prin care sunt reglementate noile forme de agenți economici, care stăpânesc și gospodăresc resursele materiale și umane de agricultură.

Dezvoltarea modernă, intensivă și eficientă a agriculturii reprezintă o necesitate obiectivă. Acest obiectiv presupune: dezvoltarea, perfecționarea și gospodăria eficientă a bazei tehnico-materiale, aplicarea și generalizarea în producție a tehnicii pe baze științifice, concentrarea producției, ca permisă a practicării unei agriculturi științifice, în sensul creării unor exploatații agricole viabile, apte pentru economia de piață, în care să se producă mari cantități de producție marfă; revoluționarea întregului sistem de organizare, funcționare și conducere a agenților economici, prin așezarea acestuia pe principiile noi ale managementului, marketingului și gestiuni economice.

Rezolvarea acestor probleme, impuse de dezvoltarea intensivă, modernă și eficientă a agriculturii, are în vedere organizarea științifică a activității economice la toate nivelele și în toate verigile diferitelor compartimente ale producției agricole.

Capitolul I

PREZENTAREA ȘI ORGANIZAREA FERMEI AGROSERV CIOCÂRLIA

Ferma Agroserv Ciocârlia este situată pe teritoriul localității Ciocârlia, comuna Ciocârlia, Sectorul Agricol Ialomița.

Tabelul 1.1

Modul de folosire a terenului la Ferma Agroserv Ciocârlia

Ferma Agroserv Ciocârlia, așa cum se vede din tabelul 1.1., are o suprafață totală de 227 ha din care 210 ha teren arabil, drumuri 2,3 ha, pășuni 4 ha, luciul de apă 5,6 ha, clădiri 1,1 ha, iar terenul neproductiv reprezintă 4 ha.

Tabelul 1.2

Planul de cultură al Fermei Agroserv Ciocârlia, în anul 2013.

Planul de cultură al fermei Agroserv Ciocârlia, pe anul 2013, a stabilit pentru cultura grâului 47 ha, a orzului 35 ha, pentru floarea soarelui 44 ha, porumbului 50 ha, pentru soia 34 ha și a fost realizat integral.

Din punct de vedere al producțiilor acestea au fost realizate în proporție de 80% la grâu, 85.3% orz, 90% la floarea soarelui, 85.5% porumb și 82.8% la soia.

Realizarea producțiilor planificate s-a datorat: condițiilor meteorologice favorabile (iarnă lungă și aspră, cu primăvara călduroasă și vara ploioasă), precum și a fondurilor destinate lucrărilor de fertilizare, erbicidare, combaterea bolilor și dăunătorilor, pentru efectuarea acestor lucrări la timp și la un nivel optim.

Soiurile cultivate au fost BOEMA, GLOSA la grâu, Precoce pentru orz, PR37Y12 (PIONEER) si DKC4490 (DEKALB) la porumb, Select la floarea soarelui, și Hudson la soia. Se poate aprecia că producțiile realizate sunt la capacitățile de producție a soiurilor și hibrizii lor cultivați.

Lucrările din cadrul câmpurilor sunt efectuate cu ajutorul tractoarelor și sistemelor de mașini din dotare.

Formația de mecanizare a fermei este alcatuită din: 2 tractoare U-650 , un tractor John Deer, 2 tractoare New Holland, 3 grape cu discuri, 3 pluguri PP-3-30, 2 MAC, 2 cultivatoare, 1 MET 2500; 2 MRM-2,2; 1 MIC-5; 2 SPC-8; 1 SUP48; 2 combinatoare; 2 SUP 29; 1 C 14; 1 MA.

Aprovizionarea tehnică materială este asigurată de Agromec Ștefănești.

Beneficiarii fermei sunt:

*Baza de recepție “Agrinvest Mihăilești” unde se livrează: grâu, porumb,etc.

*SC. Mal Prod. SRL. pentru material semincer și furaje;

Personalul fermei este compus din:

1 director general inginer agronom

1 șef de fermă inginer agronom

1 economist

2 mecanici agricoli

5 tractoriști

În dotarea fermei se află un atelier mecanic propriu, un pătul, un depozit de carburanți și o magazie centrală.

Capitolul II

CARACTERIZAREA CONDIȚIILOR NATURALE ALE FERMEI AGROSERV CIOCÂRLIA

2.1. Așezarea geografică

Ferma Agroserv Ciocârlia este situată în comuna Ciocârlia aparținând județului Ialomița fiind formată din satele Ciocârlia și Cotorca. Aceasta este așezată în Câmpia Română, mai precis în Câmpia Bărăganului, în partea de sud – est a  tării noastre, in partea de nord-vest a judetului Ialomița. Este o regiune de șes, având o altitudine medie față de nivelul mării de peste 60 m, din loc în loc se ivesc ridicături de pământ (movile), cum ar fi movila Țiganului.

Vecinii comunei sunt: la nord comun Glodeanu-Siliștea, județul Buzău, la est comuna Gârbovi, la sud municipiul Urziceni iar la vest comuna Armășești. Este traversată de șoseaua națională DN2, care leagă Urziceniul de Buzău.

2.2. Relief

Având terenul agricol situat de o parte si de alta a pârâului Cotorca, comuna face

parte din bazinul hidrografic al acesteia, iar solurile specifice sunt cernoziomurile, la

care se adaugă și cele aluviale din zona de luncă. Existența cernoziomurilor degradate, indică faptul că teritoriul comunei este situat într-o zonă de trecere de la silvostepă la stepă propriu – zisă, specifică părții de est a Câmpiei Române.

Amplasată într-o regiune de câmpie, comuna Ciocârlia are condiții naturale

optime pentru agricultură, fapt ce explică existent, pe aceste meleaguri, a unor așezări

omenești cu multe secole în urmă.

Aspectul este în general plan, cu mici denivelări și numeroase movile, de mărimi și forme diferite.

Localitatea Ciocârlia se află situată în partea de S – E, în zona de tranziție de la stepă la silvostepă, la 44° 48' 1" latitudine nordică și 26° 40' 25" longitudine estică, la o altitudine de 59 m față de nivelul mării.

2.3. Hidrologie. Hidrografie

Teritoriul Fermei Agroserv Ciocârlia aparține din punct de vedere hidrologic râului Ialomița, care curge la circa 15 km în sudul teritoriului. Singura apă de suprafață este Balta Ciocârlia, aparținând bazinului hidrografic al pârâului Cotorca, care se găsește la o depărtare de aproximativ 2 km în partea de vest a fermei și se varsă în râul Ialomița.

Pârâul Cotorca, care strabate localiatea de la nord la sud trece prin mijlocul comunei, are o adancime medie de 1,5 de metri si latimea medie 100 de metri si o suprafata a luciului de apa de 107.500 mp in intravilan si de 413.900 mp in extravilan.

Apa freatică, pe teritoriul fermei Agroserv Ciocârlia în funcție de relief, se află la diferite adâncimi. Astfel, pe formele pozitive de relief, nivelul apei freatice se află la 8 metri sub nivelul solului, iar pe formele negative la adâncimea de 6 – 7 metri adâncime.

2.4. Condițiile climatice

Din punct de vedere climatic, Ciocârlia se încadrează în climatul de câmpie,

specific părții de sud-est a țării noastre.

Dupa formula propusă de Koppen, clima de la Ciocârlia poate fi prezentată ca fiind de tipul D.f.a.x. în care:

D = climat temperat cu ierni aspre în care temperatura medie a celei mai reci luni coboară sub 3oC, iar cea mai caldă lună prezintă temperaturi mai mari de 10oC;

f = precipitațiile sunt repartizate în tot timpul anului cu o medie anuală de 564 mm în cazul de față;

a = veri călduroase, temperatura medie a celei mai calde luni fiind de peste 22oC;

x = cele mai mari precipitații ale anului cad la începutul verii, perioadă cuprinsă între lunile mai – iunie despărțind doua perioade de secetă, fiind repartizate în felul următor: prima perioadă de secetă în lunile martie – aprilie și a doua perioadă de secetă este cuprinsă în intervalul limitat de lunile iulie – octombrie.

2.4.1. Precipitațiile

Precipitațiile – reprezintă orice formă de apă care cade din atmosferă pe pământ.

Repartizarea precipitațiilor în decursul anilor este neuniformă.

Media multianuală a precipitațiilor din perioada 1950 – 2000 a fost de 555,8 mm. Aceste precipitații nu au fost distribuite uniform pe toată durata anului. Cele mai mari cantități de precipitații se inregistrează la începutul verii în luna iunie (86,3 mm), urmată de luna mai (67,7 mm) și iulie (63,1 mm). Cele mai mici cantități de precipitații cad la sfârșitul iernii începutul primăverii, în lunile ianuarie (30,0 mm) februarie (32,1 mm), martie (31,6 mm).

În anul agricol 2013 cantitatea anuală a precipitațiilor căzute a fost în fond în limitele normei și a constituit pe teritoriu  400-750 mm (80-120% din normă).

Cantitatea de precipitații căzută pe parcursul verii pe 70% din teritoriu a fost în fond aproape de normă și a constituit 155-245 mm.

Pe parcursul anului s-au semnalat fenomene meteorologice stihinice sub formă de ninsori abundente (ianuarie), vînt puternic cu viteza maximă de pînă la 26-28 m/s (martie, decembrie), ploi torențiale (mai-septembrie), grindină cu diametrul de pînă la 20 mm (mai-iulie).

Condițiile agrometeorologice din anul 2013 au fost în fond favorabile pentru formarea înaltelor recolte agricole. 

2.4.2. Temperatura

Media anuală a zonei geografice în care este situată, ferma Agroserv Ciocârlia este de 10,5oC cu 1oC mai mult decât temperatura medie a României, care este de 9,5oC .

Temperaturile maxime medii anuale oscilează între 22°C și 24°C în timpul verii, respectiv între -3°C și -5°C, în timpul iernii.

Primăvara este un anotimp de tranziție, relativ scurt. Temperatura crește cu repeziciune, înghețurile dispărând în luna aprilie.

Vara este un anotimp călduros, care durează de la începutul lui mai la sfârșitul lui septembrie în Câmpia Bărăganului. În S-E României există peste 40 de zile „tropicale”(cu temperaturi peste 30 de grade Celsius) și peste 90 de zile de vară (cu temperaturi peste 25 de grade Celsius)

Toamna este un anotimp mai scurt, de tranziție, cu perioade lungi de uscăciune alternând cu perioade de ploi. În prima parte a lunii octombrie vin primele înghețuri, iar în a II-a parte primele ninsori.

Iarna este un anotimp friguros, în care masele de aer rece venite din Est aduc temperaturi de până la -20 de grade Celsius sau chiar sub. Zăpada nu este abundentă comparativ cu alte state europene, atât datorită lipsei de precipitații cât și datorită creșterilor frecvente de temperatură. În Sud și Vest cu precădere, stratul de zăpadă se topește și reface de câteva ori în decursul unei ierni.

2.4.3. Umiditatea relativă a aerului

După datele înregistrate la stația meteorologică Urziceni și prezentate în tabelul 2.1 rezultă că media multianuală calculată pe o perioadă de 40 de ani este de 78,6%.

Anul agricol 2013 s-a caracterizat printr-o umiditate relativă medie de 74,6%, cu 4% sub media anuală. Valorile cele mai mari ale umidității relative a aerului au fost în lunile decembrie(93%) și ianuarie (93%), când în comparație cu mediile lunare multianuale s-au înregistrat creșteri de 4%. Cele mai mici valori ale umidității relative a aerului s-au înregistrat în lunile mai 65% și iunie 63%, deci cu 11 respectiv 9 unități procentuale sub media lunară multianuală.

2.4.4. Regimul eolian

Pe teritoriul localității Ciocârlia, vântul dominant este cel care suflă din direcția de Est, având o frecvență medie anuală de 16,3%.

Vânturile care bat din direcția Sud și Nord au o frecvență de 2,6% și respectiv 2,5%. În privința intensității vânturilor, cele care suflă din direcția de Vest și Est au cea mai mare intensitate, cu o medie de 2,4 m/s , iar cele din Sud au o intensitate medie anuală de 1.6m/s și respectiv 1.4 m/s. În timpul iernii spulberă zăpada aducând prejudicii serioase culturilor de toamnă.

Pe perioada de calm se înregistrează valori multianuale de 42,6% restul de 57,6% bat vânturile în diferite direcții. Vânturile care bat in iunie, august, septembrie, octombrie sunt vânturi uscate care amplifică seceta din această perioadă a anului.

2.5. Solul

Solul se formează într-o perioadă îndelungată de timp. S-a constatat că solurile contemporane s-au format în ultimile 8-10 mii de ani. De exemplu, un strat de sol cu grosimea de un cm, pe o suprafață netedă, se formează într-o perioadă de la câteva zeci de ani până la 100 de ani.

Învelișul discontinuu al solului se numește pedosferă, grosimea sa variind de la câțiva cm până la câțiva m. Stratul superior al solului este cel mai productiv și are aproximativ 25 cm, cultivarea intensă însă poate diminua puternic calitatea sa.

În comuna Ciocârlia solul predominant este cernoziomul cambic. Acesta sol a evoluat pe loess sau pe depozite loessoide fiind unul dintre cele mai fertile soluri din țara noastră. Fertilitatea potențială este asigurată de însușirile fizice, hidrofizice și biochimice. Cernoziomul cambic are conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile.

2.5.1 Condițiile de formare a solului

Cernoziomurile cambice s-au format în condiții de vegetație și climă active, care au favorizat intensificarea și adâncirea proceselor de transformare a materiei minerale. Materialul mineral pe care s-au format aceste soluri este format din loesuri și depozite loessoide. Pe aceste soluri au o evoluție dinamică si depozitele nisipoase fine, remaniate eolian. 

În zona cernoziomului cambic precipitațiile anuale sunt prezente sub forma unei variații largi și oscilează între 560-600 mm. Iarna și primăvara precipitațiile sunt de două ori mai mari decât cantitatea de apă evaporată. În această zonă temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9.2 – 11.2oC și ceva mai scăzute în partea de nord-est a țării, aproximativ 8.3oC. Evapotranspirația potențială este de 650-700 mm iar indicele de ariditate oscilează între 23-30. 

Vegetația sub care s-au format aceste soluri se păstrează doar izolat și pe suprafețe reduse. În silvostepa inițială vegetația era formată din pâlcuri de păduri cu poieni mari sau păduri rărite. În vegetația lemnoasă domină stejărișul: Quercus pedunculiflora, Quercus pubescens. La arbuști predomină Ligustrum vulgare, Evenymus europaea, Crataegus monogyna. Vegetația în pajiști este dominată de Poa bulbosa, Festuca, Vallesiaca, Festuca pseodovina, iar în poieni Poa pratensis, Carex praecocs, Koeleria gracilis. 

La cernoziomul cambic se remarcă un număr mare de lumbricide, miriapode, diferite alte insecte și rozătoare, care în totalitatea lor omogenizează materia organică cu cea minerală. În cernoziomul cambic au un rol foarte mare și activitatea microorganismelor humificatoare. 

2.5.2 Proprietăți

Factorii de pedogeneză au contribuit la intensificarea și adâncirea de argilizare, la spălarea profundă a sărurilor solubile și la menținerea unei activități biologice. Cernoziomul cambic reprezintă conceptul central și are profilul de tipul: Am –Bv –Cca sau C.

Orizontul Am la acest sol este un Am de 40 – 50 cm grosime, are culoare închisă, brun-negricioasă, brun-cenușie, structură formată din agregate mijlocii cu muchii ușor reliefate, iar textura este luto-argiloasă.

Orizontul Bv are grosimi diferite, între 20-60 cm, este de culoare brunie cu nuanțe roșcate sau ruginii, textura este luto-argiloasă, structura micprismatică, moderat compact, rădăcini, trecerea spre orizontul următor.

Orizontul Cca se găsește de la 70-120 cm în jos are culoare brun-gălbuie, astructurat, lutos, fin poros, prezintă numeroase pete cu diferite mărimi de carbonat de calciu. Bogata activitate biologică al acestor soluri este materializată în numeroase neoformațiuni biologice.

Procesul de argilizare activ determină creșterea procentului de argilă și, în consecință, o textura luto-argiloasa. 

Pentru ilustrarea proprietatilor fizice, hidrofizice si chimice ale acestor soluri se prezinta o serie de date analitice si determinari in urmatorul tabel.

Table 1.3

Cernoziom format pe loess (date analitice)

Textura acestor soluri variază obișnuit de la lutoasă la luto-argiloasă. Sunt soluri afânate pe tot profilul (pe 0 la 15 cm DA=1,26 g/cm3 și PT=53%) și cu proprietăți hidrofizice bune.

Conținutul în humus al orizontului Am variază, de regula, între 3,0 si 6,0%. Corespunzator, conținutul de N total este cuprins între 0,13 și 22%. Conținutul în P2O5 total este de 0,11-0,20%. Sărurile solubile sunt spălate din profil, iar carbonatul de calciu prezent de regulă începând din suborizontul de tranziție A/C.

Reacția solului slab alcalină neutră cu valori pH între 7,0 și 8,3. Gradul de saturație în baze (V%) în general peste 92%.

2.5.3 Fertilitatea

Cernoziomurile sunt, în general, soluri cu o bună fertilitate, datorită ansamblului unor proprietăți fizice și chimice favorabile. Fertilitatea efectivă este însă deseori foarte mult coborâtă, din cauza insuficienței și regimului nefavorabil al precipitațiilor. Dacă la sfârșitul perioadei de ploi din lunile mai-iunie rezerva de apă utilă este însemnată, în intervalul iulie-octombrie se constată, de obicei, un deficit de umiditate, rezerva de apă fiind adesea cuprinsă între 1/3 din capacitatea de apă utilă și coeficientul de ofilire, sau chiar sub acesta.

Cernoziomurile tipice sunt soluri foarte bune, practic pentru toate folosințele și culturile agricole din țara noastră: culturi de câmp, plante furajere, legume, viță de vie, pomi fructiferi. Sunt însa folosite mai ales pentru culture de câmp.

2.6 Sistemul de irigații de la ferma Agroserv Ciocârlia

Sistemul de irigații de la Agroserv Ciocârlia este de tip bivalent având conducte îngropate sub înalta presiune ( 5 – 7 atm) și o conductă secundară de joasă presiune pentru asigurarea irigării pe brazde.

Apa este preluată din pârâul Cotorca de către stația de pompare, care deservește plotul nr.l0 care este echipată cu 6 pompe MAS și hidrofor.

Sistemul de irigare este echipat cu hidranți și dispozitive de aerisire – dezaerisire, momentan inutilizabile.

Apa este distribuită la plante cu ajutorul conductelor de udare de tip IATL și IAD, echipate cu aspersoare de tip ASJ – 1 M (aspersor de joasă tensiune cu șoc, cu o doză cu diametrul de 5 – 7 – 7,5 mm, presiunea este de 2,5 – 4,5 atm, raza de stropire de 15 – 19 m, debitul de 1,45 – 4,35 m3/ha.

2.7 Vegetația

Vegetația este de stepă, din punct de vedere geobotanic. Aceasta cuprinde o vegetație ierboasă fiind compusă din graminee: paius, firuta, negara, pir crestat, precum și trifoi, mazarichea. Pe malurile abrupte ale vailor s-au pastrat tufisurile cu porumbar, vișin de stepă, migdalul pitic.

Flora este dominată și din plante cu rizomi (care se dezvoltă rapid după ce apar condiții favorabile), dar și din tufărișuri și plante spinoase. Exemple:Avena sativa ovăz, Salvia officinalis salvie, Obione verrucifera colilie, Eryngium planum spinul vântului, etc. Arborii și arbuștii lipsesc din cadrul stepelor.

Plantele care populează regiunile de stepă, numite xerofite, au cunoscut adaptări speciale, astfel încât ele au reușit să supraviețuiască, să se dezvolte și să se înmulțească, în aceste medii destul de ostile. Astfel, părțile subterane ale speciilor de stepă, prezintă o dezvoltare profundă sau posedă  metode de economisire a apei, așa cum este de pildă apariția unui bulb subpământean. Frunzele și-au redus sau îngustat limbul, adesea suprafața ei devenind ceroasă sau păroasă, astfel încât, evaporația să fie cât mai mică. De asemenea,  multe vegetale au dezvoltat de-a lungul evoluției lor, mijloace de apărare împotriva animalelor ierbivore, exteriorizate prin prezența unor organe spinoase.

Dintre plantele spontane ierboase dicotiledonate specifice zonei de stepă de la noi, amintim: ciulinul  (Carduus nutans), pălămida (Cirsium arvense), holera (Xanthium spinosum), inul mare (Linum hirsutum), cosacii (Astragalus cicer), zăvăcusta (Astragalus excapus), bujorul de stepă (Paeonia tenuifolia), stânjeneii de stepă (Iris pumilla). Alături de acestea, cresc numeroase specii de graminee, ca: obsiga (Bromus inermis), negara (Stipa capillata), colilia (Stipa pennata, Stipa lessingiana, Stipa pulcherima), timoftica (Phleum pratense), bărboasa (Andropogon ischaemum), păiușul (Festuca pseudovina, Festuca vaginata, Festuca vallensiaca), firiceaua (Poa bulbosa), orzul șoarecilor (Hordeum murinium).
  Arbuștii și semiarbuști care cresc în stepă, formează tufărișuri, adesea spinoase. Se întâlnesc specii ca: murul (Rubus sp.), migdalul pitic (Prunus tenella), lemnul bobului (Cytisus nigricans) osul iepurelui (Ononis spinosa), iasomia (Jasminum fruticans). Un arbust spinos, cu o plasticitate ecologică deosebită, întâlnit în stepă, silvostepă și în toate pădurile de foioase de la noi, urcând de la câmpie la munte, este păducelul (Crataegus monogyna).

Capitolul III

COMBATEREA INTEGRATĂ A BURUIENILOR

3.1 Speciile de buruieni și pierderile provocate de acestea

Buruienile, plante nedorite, cresc pe terenurile agricole, pajiști, în parcuri și grădini, pe terenuri industriale etc. și produc pagube prin concurența pe care o fac plantelor de cultură. Sunt considerate dușmanii cel mai de temut, diminuează recoltele, depreciază calitatea acestora determinând creșterea costurilor de producție. În lupta pentru ocuparea unui spațiu de nutriție avantajos adeseori plantele de cultură rămân în urmă fiind umbrite de prezența buruienilor către un ritm accelerat de creștere și care au un consum de apă sporit. În aceste condiții recoltele plantelor cultivate sunt diminuate cu 20 – 60 % , iar când îmburuienarea este masivă acestea pot fi compromise în totalitate deoarece consumă apă din stratul arabil și subarabil agravând acțiunea secetei. Lupta cu buruienile, odată caștigată reprezintă una din principalele măsuri împotriva secetei. Prezența buruienilor inhibă desfășurarea normală a procesului de fotosinteză la plantele de cultură care capătă aspect gălbui devenind sensibil la atacul bolilor si dăunătorilor. Umbrirea solului scade temperatura influențând negativ activitatea microorganismelor din sol și readuc procesele, de nitrificare, amonificare, precum și alte procese care condiționează fertilitatea solului.

Buruienile favorizează căderea plantelor de cultură. Plantele sunt umbrite, internodurile inferioare ale tulpinilor se alungesc și scade rezistența plantei la cădere (Convolvulus, Polygonum, Vicia) care se încolăcesc pe tulpină. La plantele căzute boabele devin șistave, iar recoltarea se face greu și cu pierderi de recoltă.

Culturile pot fi „victimele” plantelor parazite care trimit haustori în tulpinile sau rădăcinile plantelor de cultură de unde extrag hrana treptat.

Sunt și buruieni care asemenea „musafiri nepoftiți” odată ajunse în apropierea plantelor de cultură nu respectă regulile de bună vecinătate inhibând creșterea „gazdelor” prin fenomenul de alelopatie (cum e cazul pirului care produce substanța agropiren, care inhibă creșterea cerealelor). Buruienile sunt gazde pentru numeroși dăunători și agenți patogeni ai plantelor de cultură. Astfel buruienile favorizează atacul plantelor de cultură și îngreunează combaterea bolilor și dăunătorilor precum și executarea lucrărilor agricole. Lanurile îmburuienate se recoltează greu cu mari cheltuieli de energie, iar mașinile se deteriorează repede, scade eficiența unor lucrări în aplicarea îngrășămintelor și a irigației. Semințele, resturile de tulpini și de inflorescențe ale buruienilor ajunse la semințele plantelor de cultură măresc umiditatea acestora și creează pericolul de mucegăire a recoltei. Pe lângă pagubele produse de buruieni plantelor de cultură, buruienile sunt dăunătoare sănătății omului și animalelor. Unele au gust și miros neplăcut sau sunt otrăvitoare fiind foarte periculoase atunci când ajung în semințe, făină sau în furajele animalelor. Alte buruieni , dacă sunt consumate de animale transmit gust neplăcut laptelui și untului.

Enumerarea pagubelor produse de buruieni se dorește a fi un semnal de alarmă care să conducă spre alegerea unei tehnologii în care combaterea integrată a buruienilor să dețină un rol prioritar, deoarece buruienile, direct sau indirect, mai mult sau mai puțin, afectează standardul de viață al întregii societăți.

3.2 Particularitățile generale ale principalelor specii de buruieni din cultura de soia

Pentru elaborarea și aplicarea unui complex de măsuri pentru combaterea buruienilor trebuie avut în vedere faptul că buruienile au însușiri biologice foarte diferite față de ale plantelor de cultură.

Buruienile au mari posibilităti de înmulțire (cele anuale se înmulțesc prin semințe, iar cele perene atât prin semințe cât și vegetativ). În condiții de umiditate mare a solului unele buruieni anuale se pot reduce și pe cale vegetativă; produc un număr mare de semințe ( aceasta variază în funcție de condițiile de mediu) care favorizează supraviețuirea buruienilor în condiții de mediu foarte diferite și nefavorabile. Multe buruieni prezente în experiență pe solul de la Ciocârlia formează în sol rizomi din mugurii cărora noi plante, ca de exemplu Sorghum halepense sau au pe rădăcini muguri din care pot să pornească (pălămida – Cirsium arvense , susaiul – Sonchus arvensis, volbura – Convolvulus arvensis, urda vacii – Cardaria draba) precum și buruieni târătoare care formează rădăcini de la nodurile tulpinii care ating pământul.

Maturarea semințelor

Semințele de buruieni ajung la maturitate în funcție de specie, în perioade diferite, aproape pe toată perioada de vegetație, de dezvoltare, își scutură semințele care, ajunse pe sol nu germinează până în primăvara următoare. La multe specii maturarea semințelor se face eșalonat, pe aceleași plante găsindu-se o perioadă mare de timp, concomitent, flori și semințe mature (știrul – Amaranthus retroflexus, iarba bărboasă – Echinochloa crus galli, pălămida – Cirsium arvense s.a).

Longevitatea, vitalitatea și germinația eșalonată a semintelor

Longevitatea este însușirea acestora ca în condiții determinate să-și păstreze puterea de germinație timp foarte îndelungat. Vitalitatea este însușirea semințelor de a rezista variațiilor de mediu fără a-și pierde puterea de germinație. Vitalitatea influențează direct longevitatea. Spre deosebire de plantele de cultură, semințele de buruieni au o vitalitate și o longevitate foarte mare, rămân viabile în sol câțiva ani, iar unele chiar zeci de ani și germinează eșalonat, infestează culturile și mențin pericolul îmburuienării, ceea ce îngreunează programul de combatere.

În unele cazuri semințele găsesc condiții optime de germinație, dar nu germinează și rămân în repaus (repaus seminal), care condiționează perioada de germinație de-a lungul unui an, pe anotimpuri, precum și în timp de-a lungul anilor. Factorii principali de care depinde repausul seminal sunt: temperatura, umiditatea, oxigenul, lumina și prezența unor inhibitori, factori care mai pot influența existența învelișului impermeabil (pentru apă și oxigen) al semințelor, dezvoltarea incompletă a embrionului seminței.

Plasticitatea și adaptabilitatea buruienilor

Plasticitatea buruienilor este însușirea acestora de a crește în condiții foarte variate de mediu. Intervalul de variație al condițiilor de viață (hrana, apa, temperatura) este foarte larg la majoritatea speciilor de buruieni.

Adaptabilitatea este însușirea buruienilor de a se adapta la condițiile de viată, dar poate fi și însușirea de a contribui cu anumite plante de cultură.

3.2.1 Particularitățile biologice ale speciilor de buruieni prezentate în experiență

Setaria sp. – mohorul , fam. Gramineae

Specie monocotiledonată anuală, cu o mare plasticitate la o temperatură de 15oC în sol, în stratul de 1 – 5 cm. Planta produce câteva mii de semințe a căror viabilitate se poate menține chiar 50 de ani.

Amaranthus retroflexus – știrul, fam. Amaranthaceae

Specie dicotiledonată anuală. Crește viguros, germinează pe tot parcursul verii și o plantă poate produce câteva mii de semințe.

Echinochloa crus galli – monocotiledonată anuală, fam. Gramineae – mohorul orezar. Adaptat la condițiile de inundare din orezării. Înflorește în iulie – august. Semințele în sol reavăn pot germina în totalitate.

Polygonum aviculare – troscotul, fam. Polygonaceae

Specie dicotiledonată anuală, răspândită pe terenurile bătătorite, au tulpini târătoare și germează primăvara timpuriu.

Convolvulus arvensis – volbura, fam. Convolvulaceae.

Specie dicotiledonată perenă, produce 300 – 500 semințe care pot germina când temperatura în sol ajunge la 2oC.

Cirsium arvense – pălămida, fam. Compositae. Buruiană dicotiledonată perenă care se înmulțește și prin drajoni. Semințele germinează la o temperatură de 15 – 20 oC.

Sonchus avensis – susaiul, fam. Compositae.

Specie dicotiledonată anuală, germinează primăvara, la temperatura de 5 – 7 oC.

Thalaspi arvense – pungulita, fam. Cruciferae. Buruiana dicoltiledonata anuala. Produce până la 2000 semințe care în condiții favorabile pot germina în câteva zile. De obicei germinația are loc primăvara la temperatura de 10 – 25 oC.

Capsella bursa-pastoris – traista ciobanului, fam. Cruciferae. Buruiană dicotiledonată anuală; o plantă produce 2000 – 7000 semințe.

3.3. Surse de îmburuienare

Sursa principală de îmburuienare a culturilor o reprezintă solul. Dar semințele pot ajunge în sol și prin crăpături sau transportate de animale (rozătoare, insecte) sau sunt îngropate (în stratul superficial) de către picăturile de ploaie.

Rezerva de semințe de buruieni din sol la un moment dat, diferă în funcție de mai mulți factori, în special de gradul de îmburuienare a culturilor și de modul cum solul a fost cultivat în anii anteriori, de speciile de buruieni etc.

Alte surse de îmburuienare a terenurilor agricole sunt:

– buruienile de pe terenurile virane, marginile de drum și de căi ferate, talazurile canalelor și ale digurilor unde buruienile cresc nestingherite, produc semințe care se răspândesc și ajung să infesteze terenurile agricole

– folosirea pentru semănat de sămânță necondiționată introducând în sol odată cu sămânța plantelor de cultură și semințe de buruieni

– folosirea de gunoi de grajd care nu a fost bine fermentat și care conține semințe de buruieni, multe semințe menținându-și viabilitatea și după ce trec prin tubul digestiv al animalelor

– folosirea apelor de irigație care conțin semințe de buruieni;

– semințe de buruieni aduse de vânt;

– fructele unor plante (Viola, Impatiens) care ajung la maturitate crapă, aruncându-și semințele împrejur.

3.4. Combaterea integrată a buruienilor

Provocarea unei culturi moderne și ecologice nu în sensul renunțării la avantajele pozitive ale agriculturii contemporane mecanizate și civilizate, ci în acela al ocolirii neajunsurilor ei care influențează negativ sănătatea populației umane și înrăutățește prin fenomenul poluării calitatea vieții.

Și ambianța umană, presupune elaborarea unui program complex de măsuri judicios întocmite, de combatere integrată a bunurilor, care prin combinare a mai multor metode (fizice, chimice, mecanice, biologice), care se completează reciproc putând duce la sfârșit acțiunea de distrugere a bunurilor.

Începând cu ultimul deceniu se conturează repede conceptul de agricultură durabilă care în sinteză înseamnă producții mari și rentabile, conservarea resurselor și protecția mediului înconjurător.

O verigă importantă a acestui sistem este Managementul Integrat de Protecția Plantelor (M.I.P.P.) din care se desprinde M.I.B (un sistem de măsuri integrate):

a)Pentru menținerea îmburuienării culturilor sub nivelul pragului de dăunare:

b)Cu impact minim asupra mediului înconjurător și al activităților social-economice.

Această tehonologie favorabilă mediului permite păstrarea diversității biologice și ameliorarea mediului agricol.

Sistemul se bazează în primul rând pe măsurile agrotehnice și biologice. Nu se exclude folosirea erbicidelor, dar aceasta trebuie să fie moderată, în cazuri extreme și cu substanțe cu impact minim asupra mediului.

Separerea metodelor preventive de cele curative este relativă deoarece majoritatea metodelor chimice și agrotehnice au un caracter preventiv.

3.4.1 Metode preventive

Pentru prevenirea îmburuienării care constituie o relație permanentă trebuie eliminate cauzele care favorizează apariția acesteia prin cunoasterea particularităților bilogice ale buruienilor, căile de înmulțire și de răspândire, însușirile morfologice ale semințelor pentru a recunoaște prezența lor în sol, apa de irigat și bălegar și se poate trece la alcătuirea unui sistem rațional de prevenire a răspândirii lor prin:

– curățirea materialului de samănat;

– pregătirea rațională a gunoiului de grajd;

– curățirea apelor de irigat de semințele de buruieni

– recoltarea la timp și corecta a culturilor

– distrugerea focarelor de infestare cu semințe de buruieni;

– evitarea răspândirii semințelor prin intermediul animalelor

– organizarea serviciului de carantină

Metode agrotehnice

Combat toate speciile de buruieni îndeplinind și alte roluri ca de exemplu, pregătirea patului germinativ pentru samănat, trasarea de brazde pentru irigat, reglarea regimului aerohidric, termic și nutritiv al solului, combaterea bolilor și dăunătorilor; nu sunt poluante.

Principalele metode agrotehnice de combatere a buruienilor sunt:

Lucrările solului; arătura (arătura adâncă, desfundată), lucrările cu grapa,cultivatorul sau freze, în ulele cazuri se folosește metoda provocației pentru distrugerea semințelor viabile precum și metoda epuizării pentru curățirea câmpurilor infestate cu buruieni perene

Distrugerea în timpul vegetației prin grăpat și prășit

Rotația culturilor

Folosirea îngrășămintelor

Folosirea amendamentelor

Semănatul rațional

Plivitul buruienilor

Prășitul cu sapa

Cositul buruienilor

Inundarea

Mulcirea

Arderea cu flacăra

3.4.3 Combaterea biologică a buruienilor

În combatera biologică buruienile sunt distruse cu ajutorul unor dușmani naturali, îndeosebi insecte și mai rar agenți patogeni. În unele cazuri pot fi folosite rozătoarele, gâștele, rațele, melcii, peștii pentru buruieni acvatice.

Pentru a fi eficient, pe lângă selectivitate și atacabilitate mare pentru buruiana gazdă, agentul bilogic trebuie să îndeplinească și alte condiții:

– Să se înmulțească și să se răspândească repede și să se adapteze la condițiile de mediu ale plantei gazdă.

În situația în care se selectează un prădător eficace, combaterea biologică are mai multe avantaje: este ieftină, continuă (permanentă), iar în comparație cu folosirea erbicidelor nu este poluantă pentru mediul înconjurător.

3.4.4. Combaterea chimică a buruienilor

Combaterea chimică a buruienilor se bazează pe folosirea eficientă a erbicidelor. Respectarea dozelor optime și a perioadelor de așteptare face ca majoritatea erbicidelor omologate până în prezent să fie considerate nepericuloase pentru om și alți componenți ai lanțului trofic (Maier Bade, 1971).

Din punct de vedere toxicologic majoritatea erbicidelor (folosite și în țara noastră) fac parte din grupa IV, cu toxicitatea mai redusă.

Principalele avantaje ale folosirii erbicidelor:

Se evită executarea unor lucrări ca plivitul și prășitul. Se reduc lucrările de mecanizare ceea ce are importanță pentru economia de energie, se elimină trecerile cu mașinile grele pe suprafața solului, se evită deteriorarea însușirilor fizice ale acestora (structura, porozitatea).

Folosirea erbicidelor, alături de mecanizarea lucrărilor și a altor măsuri, contribuie la reducerea numărului de brațe de muncă și la sporirea productivității muncii.

Tratementul cu erbicide se execută ușor și repede.

3.4.4.1 Epoci de aplicare a erbicidelor

La stabilirea epocilor de aplicare a erbicidelor se au în vedere mai mulți factori: însușirile erbicidelor, modul cum acestea acționează asupra plantelor, sensibilitatea plantelor de cultură și a buruienilor față de erbicid.

Față de plantele de cultură, aplicarea poate fi:

A – preemergent :- înainte de semănat;(ppi)

– concomitent cu semănatul;

– înainte de răsărit;

B – în timpul răsăritului;

C – postemergentă (după răsărit).

La stabilirea momentului de aplicare a erbicidelor, mai ales a acelora care pătrund în frunze, trebuie avut în vedere și:

1) Faza în care se găsesc plantele de cultură sau buruienile;

2) Temperatura aerului.

Combaterea chimică a buruienilor se bazează pe folosirea eficientă a erbicidelor.

3.4.4.2 Selectivitatea erbicidelor

Este însușirea erbicidelor de a distruge , dintr-un amestec de plante, pe unele (buruieni) și a nu vătăma pe altele (plantele de cultură). După aplicarea erbicidului apar fenomene de sensibilitate și toleranță.

Tolerantă este însușirea plantelor de a rezista acțiunilor erbicidelor.

Plantele de cultură trebuie să aibă o toleranță maximă iar buruienile o sensibilitate maximă față de erbicide.

Selectivitatea poate fi:

Fizică sau mecanică sau de poziție;

Propriu-zisă;

Selectivitatea fizică este determinată de următorii factori:

Locul de plasare a erbicidelor;

Dispozitive de protecție a plantelor de cultură;

Doza de erbicid;

Modul de formulare a erbicidelor.

Selectitatea propriu-zisă se manifestă când plantele sunt în contact cu erbicidul și interacționează cu acesta. Factori morfo-anatomici, care se referă la structura și poziția unor organe ale plantelor care influențează pătrunderea și acționarea erbicidelor în plantă.

Factorii fiziologici ai selectivității, care se referă la efectul erbicidelor asupra plantei, după ce au pătruns în plantă.

Proprietățile erbicidelor ca factor al selectivității.

Perioada (faza) în care se aplică erbicidul.

3.4.4.3 Persistența erbicidelor

Perioada în care un erbicid rămâne activ (toxic) în sol sub forma în care a fost aplicat sau ca produse în care se descompune, se numește persistență.

Durata totală de timp în care un erbicid rămâne în sol cu o structură nemodificată este persistență absolută (totală) iar durata în care erbicidul poate fi fitotoxic pentru organismele vii (deci poate distruge buruienile) este persistență agronomică.

Persistența agronomică este unul din factorii principali de apreciere a eficacității unui erbicid care se aplică la sol.

Toxicitatea reziduală în sol poate fi diminuată sau evitată prin mai multe măsuri

Aplicarea erbicidelor:

În doza minimă dar eficace;

Cât mai devreme posibil în sezonul cald al perioadei de vegetație;

În benzi, deoarece astfel se reduce cantitatea pentru un hectar;

În amestec pentru a mări spectrul de combatere al buruienilor în doze mai mici de erbicide.

Lucrările de afânare a solului (arat, prășit) pentru stimularea activității microorganismelor.

Irigația pentru a favoriza levigarea erbicidelor precum și desfășurarea proceselor biochimice din sol.

Aplicarea de îngrășăminte organice care deasemenea stimulează procesele chimice și biochimice din sol.

Cultivarea plantelor mari consumatoare și tolerante la erbicidul respectiv.

Capitolul IV

SOIA – IMPORTANȚĂ, BIOLOGIE, ECOLOGIE

Importanță

Plantă „oleoproteinoasă”,soia se cultivă în multe țări ale lumii, fiind folosită întreaga cantitate de biomasă , cu precădere ,însă ,semințele bogate în substanțe proteice (27,0-50,0%) si grăsimi (17,2-26,9%).

Semințele mature pot fi utilizate în alimentația oamenilor (în diferite rețete culinare), în obținerea furajelor combinate și pentru extragerea grăsimilor.Făina de soia , în cantități reduse (10-15%), în amestec cu făina de grâu , determină obținerea unei pâini mai hrănitoare ,se poate folosi ca adaosuri la supe și pentru realizarea concentratelor proteice, proteinelor texturate („carne vegetală”) și ca substituenți ai cărnii într-o serie de preparate culinare.Semințele se mai folosesc pentru obținerea de produse fermentate, sosuri, „lapte și brânzeturi”(în China ,Japonia ,Indochina ).

Uleiul de soia, este semisicativ și se utilizează în consumul populației,la prepararea margarinei,obținerea culorilor pentru pictură,fabricarea maselor plastice,iar șroturile și turtele rezultate după extragerea acestuia se folosesc în furajarea animalelor.

Fiind plantă leguminoasă, care intră în relație de simbioză cu bacteriile fixatoare de azot,soia este o plantă bună premergătoare chiar și pentru cerealele de toamnă , când se cultivă soiuri timpurii , lăsând în sol cantități mari de azot (80-120 Kg/ha).

Având in vedere multiplele utilizări ale biomasei de soia, ea este considerată „planta de aur” a omenirii, „planta minune” sau „planta viitorului” menită sã rezolve deficitul mondial de proteine (în prezent asigură peste 60% din necesar).

Compoziție chimică

Semințele de soia își diferențiază componentele chimice în funcție de cultivare, condițiile climatice ale anului și zonei, fertilitatea naturală a solului și tehnologia de cultură folosită,din care se detașează fertilizarea cu macro- și microelemente(tabelul 1)

Compoziția chimică a semințelor de soia

Tabelul 1

Proteina caracteristică soiei este glicinina, o substanță complexă cu grad ridicat de digestibilitate, având un indice ridicat de solubilizare(61-92%), apropiindu-se mult de proteina de origine animală.

Conținutul semințelor în proteine crește sub influența îngrășămintelor azotate, prin tratarea semințelor de soia cu nitragin, înainte de semănat, și a microelementelor(în special molibdenului).Proteinele au valoare nutritivă ridicată, având întreaga gamă de aminoacizi esențiali, unii dintre ei în cantitate mai mare sau apropiată de a cărnii de porc(izoleucina, leucina, lizina, fenilalanina, triptofan si valina)

Grăsimile din semințele de soia, sunt constituite din palmitină, stearină, oleină, linoleină, linolenină, fitosterină, colesterină si lecitină.Uleiul este semisicativ(75-85% acizi grași nesaturați), cu indicele iod 107-139,greutatea specifică de 0,924-0,930 și solidifică la -8C …-16C.Lecitina(2-4%) are o largă întrebuințare în medicină.În producția mondială de ulei vegetal comestibil soia deține primul loc, reprezentând peste 25% din total.

Tulpinile,frunzele și păstăile au un conținut ridicat în proteine și grăsimi care, pe măsură ce se apropie de maturitate, migrează spre semințe.”Fânul” de soia , bogat în proteine(15,4%) și grăsimi (5,2%),depășește ca valoare nutritivă lucerna și trifoiul.

Extractele neazotate sunt formate din monozaharide, zaharoză, amidon, dextrină, hemiceluloză, celuloză, pentozani, rafiinoză etc.Cenușa conține P2O5,CaO,MgO,K2O. Semințele sunt bogate,de asemenea, în vitaminele A,B1,B2,D,E,C și K.

Răspândire

Ca urmare a importanței sale deosebite, soia a înregistrat o creștere spectaculoasă a suprafețelor.În perioada 1927-1931 se cultivau pe glob doar 5,84 milioane ha,ajungând în perioada 1948-1952 la 6 milioane ha, în perioada 1969-1971 la 32,3 milioane ha.Suprafețele cultivate în perioada 1979-1981 și în continuare sunt redate în tabelul 2.

Față de perioada 1998-1990, suprafețele cultivate cu soia au crescut în Argentina, Brazilia , China și SUA și au scăzut în Italia. Cea mai spectaculoasă creștere a suprafețelor se constată în Brazilia, care realizează și o producție medie la hectar foarte ridicată(peste 2000 Kg boabe/ha).

Tabelul 2

Evoluția suprafețelor și producției la soia în România

Tabelul 3

În România, poziția soiei în grupa leguminoaselor pentru boabe s-a schimbat esențial.Față de numai 7 mii ha cultivate cu soia in anul 1931 și 10,0-24,9 mii în perioada 1948-1960(9,2-16,2% din suprafața leguminoaselor pentru boabe),în perioada 1979-1981 s-au cutivat 325 mii ha cu o productie medie de 1110 kg/ha, iar în perioada 1989-1990 o suprafață de 269 mii ha,datorită scăderii suprafețelor din anul 1990(tabelul 3).

Considerăm că suprafețele,și mai ales producția medie la hectar vor crește în anii viitori,odată cu redresarea întregii agriculturi.

Sistematică. Origine. Soiuri

Soia aparține genului Glycine L., cu specia cea mai importantă Glycine max(L)Merr.,sinonim Glycine hispida(Moench)Maxim.

Glycine max(L)Merr. cuprinde patru subspecii caracterizate astfel:

-subspecia chinensis are tulpina înaltă și subțire, frunze cu foliole ovat-lanceolate, pubescente; flori mici de culoare albă sau violacee; păstăi mici cu semințe turtite de culoare galbenă, verde, castanie sau neagră;

-subspecia japonica are tulpini groase și ramificate,flori mari de culoare albă sau violacee,păstăi mari și plate,cu semințe foarte mari(MMB=400-500g)diferit colorate(galbene,verzii,castanii,brune,negre);

-subspecia manshurica singura cultivată și în țara noastră .În cadrul acestei subspecii se cunosc mai multe varietăți ce se deosebesc între ele după culoarea perișorilor,păstăilor,semințelor și hilului(tabelul 4).

În țara noastră se află în cultură soiuri din toate grupele de maturitate,repartizate pe zone de cultură,având unele caractere redate în tabelul 5.

Varietățile speciei Glycine max(L.) ssp.manshurica

Tabelul 4

Soiuri de soia cultivate în România

Tabelul 5

000-foarte precoce; 00-precoce; 0-semiprecoce; I-semitardive ; II-tardive.

Soiurile din grupa „00” se recomandă în zonele mai reci și în cultura succesivă;cele din grupa „0” în Transilvania, Câmpia de N-V și în vestul Moldovei;cele din grupa I în Dobrogea ,Câmpia de Vest și de Sud;cele din grupa a II-a în Bărăgan, zona colinară din sud,Câmpia de Sud și de Vest,Dobrogea;soiurile din grupa a III-a se pot cultiva numai in Câmpia de Vest și de Sud.

Pentru a realiza producții mari și constante se recomandă ca în fiecare fermă să se cultive cel puțin două soiuri de soia:unul mai precoce și altul mai tardiv.

Particularități morfologice și biologice

La germinare semințele se îmbibă cu o cantitate de apă ce reprezintă circa 150% față de masa lor, germinând mai repede sau mai lent,în funcție de temperatură.

Radicela care iese din sămânță în regiunea micropilului ,se ancoreaza în sol,formând primele ramificații și perișori radiculari când are 2-3 cm lungime.Hipocotilul are un ritm rapid de creștere și ridică cotiledoanele la suprafața solului(germinație epigee), faza fiind critică și în pericol dacă s-a format crustă la suprafața solului.Sistemul radicular pivotant de tipul III pătrunde în sol până la 200 cm adâncime iar ramificațiile laterale se dezvoltă pe o rază de 40-70 cm;circa 75% din masa rădăcinilor se dezvoltă în stratul de sol până la adâncimea de 30 cm.Rădăcinile au capacitate ridicată de solubilizare și absorbție a elementelor nutritive din sol.

In faza creșterii vegetative ,rădăcinile cresc mai intens comparativ cu partea epigee a plantei și se reduce creșterea lor în timpul fazei reproductive, încheindu-se înainte de maturitatea fiziologică.

Datorită simbiozei dintre bacteriile de Bradyrhizobium japonicum cu rădăcinile soiei se formează nodozități care devin vizibile la 10-14 zile de la infecție,iar fixarea azotului incepe după 15-25 zile de la formarea lor, ajungând la dimensiunile maxime după 25-35 zile de la formare, încheindu-și activitatea cel mai frecvent după 50-60 zile de la infecție.Culoarea roșie intensă a conținutului nodozităților(leghemoglobina) arată o fixare intensă a azotului;culoarea roză o activitate mai redusă, iar culoarea verde indică inactivitatea.

Tulpina este erectă, cu un grad diferit de ramnificare, în funcție de soi și spațiu de nutriție.În funcție de genotip,creșterea tulpinii poate fi:determinată,nedeterminată și semideterminată(intermediară).

La tipul de creștere determinată tulpina se termină cu o inflorescență în vârf;la tipul de creștere nedeterminată,ultima inflorescență se află sub nivelul ultimelor frunze de la vârful plantei,iar la tipul de creștere semideterminată situația este intermediară.

Soiurile mai precoce aparțin tipului de creștere nedeterminată, iar cele mai tardive tipului de creștere determinată,iar din încrucișarea celor două tipuri s-au obținut soiuri cu creștere a tulpinii determinată,mai precoce.Înălțimea tulpinii oscilează între 40 și 150 cm.

Frunzele situate la primul nod al tulpinii sunt provenite din cotiledoane;cele inserate la al doilea nod sunt simple, unifoliate, iar cele situate la nodurile următoare,dispuse altern, sunt trifoliate fiind inserate printr-un pețiol lung de circa 3-30 cm.Foliolele, ca și tulpina, sunt acoperite cu perișori deși, care la maturitate pot avea culoare argintie sau roscată.

Fructul este o păstaie ușor curbată sau dreaptă,cu 1-5 semințe, de culoare brun- deschis sau castanie-deschis, cu perișori argintii sau roșcați.Pe o plantă se pot forma până la 300-400 păstăi, dar în mod obișnuit se formează și ajung la maturitate 30-60 păstăi.

Sămânța se formează în urma dublei fecundări și are o creștere rapidă până ajunge la greutatea maximă, respectiv până la maturitatea fiziologică.Semințele au forma aproape sferică, elipsoidală, cu tegumentul de culoare galbenă, brună, neagră iar hilul de aceeași culoare cu tegumentul sau diferit colorat, având MMB între 50-400 g (mai frecvent 100-200 g) si MHL de 65-80 kg.

Ciclul de vegetație a soiei este format din trei faze: 1) faza creșterii vegetative, care durează 30-40 zile, timp în care planta își dezvoltă foliajul și sistemul radicular.

Nodozitățile se dezvoltă lent și înca nu sunt in funcțiune. Planta folosește azotul mineral din sol; 2)faza reproductivă, care durează 35-50 zile și cuprinde înflorirea și fructificarea. Activitatea fiziologică a plantei este maximă, iar nodozitățile furnizează azot plantei;

3)faza maturizării semințelor, care durează 30-50 zile.

Cerințe față de climă și sol

Soia are o capacitate ridicată de adaptare la diferite condiții climatice și de sol, dar cele mai bune rezultate se obțin în zona temperată caldă, cu umiditate suficientă și soluri propice.

Căldura

Temperatura minimă de germinație se situează în jurul a 7ºC (după numeroase cercetări la 6ºC ), ca și pentru floarea-soarelui. După răsărire plăntuțele suportă, pentru scurt timp, temperaturi de -2º…-3ºC în faza cotiledonală și a formării frunzelor simple. Temperatura optimă de germinare este de 30ºC, iar cea maximă de 38-44ºC.

După răsărirea plantelor intervalul optim al temperaturii din timpul zilei, pentru fotosinteză, este cuprins între 20 și 30ºC, iar temperatura optimă din timpul nopții de 16ºC.

Temperaturile scăzute în timpul înfloririi și fructificării nu sunt favorabile, împiedicând polenizarea și fructificarea; cele mai potrivite temperaturi sunt între 20-22ºC.

Cele mai bune condiții pentru soia se inregistrează atunci când germinarea-răsărirea se desfășoara la temperaturi de 20-22ºC, formarea organelor de reproducere la 21-23ºC, înflorirea la 22-25ºC, formarea fructelor și semințelor la 21-23ºC, iar maturarea la

19-20ºC, umiditatea solului și aerului fiind ,de asemenea, corespunzătoare cerințelor plantei.

Apa

Cerințele soiei față de umiditate sunt ridicate, înregistrându-se un consum specific cuprins între 300 și 700. La germinare necesită 120-150% apă față de greutatea uscată a semințelor. Perioada critică pentru apă se înregistrează în faza de formare a organelor de reproducere, înflorire și umplere a semințelor (10-15 iunie – 15-20 august). Insuficiența apei în această perioadă determină căderea florilor și păstăilor, semințele formate rămân mici și producția se reduce la circa 50%.

La noi în țară, în zona de sud, se impune asigurarea apei prin irigare: în Câmpia de Vest, numai în anumite perioade, iar în zonele din jumătatea de nord a Moldovei și din Transilvania aproape deloc, deficitul apei în fazele critice fiind mai mic.

Zonarea ecologică și a soiurilor

Colaborând cerințele soiei față de climă cu cele pentru sol, teritoriul României poate fi împărțit în 3 zone ecologice de favorabilitate, peste care se suprapun 5 microzone de repartiție a soiurilor.

Zona foarte favorabilă pentru soia ocupă partea de vest a țării, Câmpiile Carașului, Timișului, Mureșului, partea vestică a Câmpiei Crișurilor și a Someșului; în Moldova Depresiunea Jijiei și a Bahluiului, Lunca Siretului, între Bacău și nord de orașul Roman; în Transilvania, Văile Mureșului, Târnavelor, Câmpia din zona Blaj-Turda, Târgu Mureș, Lunca Someșului, depresiunea Cibinului de la Sibiu la Sebeș.

În această zonă sunt soluri fertile (cernoziomuri, brun-roșcate, aluviuni, etc.), însumându-se în lunile mai-august 250-340 mm precipitații, cu un număr scăzut (sub 20) de zile tropicale, iar temperatura din perioada înfloririi și fructificării favorabile (19-20ºC). Potențialul mediu de producție a zonei este de 2000-2400 kg/ha.

Zona favorabilă soiei se situează în sudul țării, cuprinzând cernoziomurile din Câmpia Română, solurile bălane din Dobrogea, unde factorul deficitar este apa, iar prin irigație zona poate deveni foarte favorabilă soiei.

Zona puțin favorabilă cuprinde regiuni cu soluri slab fertile sau acide.

Luând în considerare factorul termic, Dencescu S. (1982) a propus 5 zone de cultivare a soiurilor de soia:

Zona I, cuprinde Câmpia de Sud și Dobrogea, în care suma temperaturilor active (t>10ºC ), este de 1600-1750ºC, soia găsind condiții favoarbile pe terenurile irigate și pe cele cu aport freatic. În această zonă se recomandă soiurile de soia semitardive, urmate de cele semitimpurii, iar într-un procent scăzut și cele tardive;

Zona a II-a, cuprinde Câmpia de Vest, în care se acumulează 1400-1600ºC, cu un număr redus de zile tropicale și cu cantități mai mari de precipitații, soia cultivându-se neirigat. În această zonă se recomandă soiurile semitardive, urmate de soiurile semitimpurii, iar în partea de est a zonei soiurile timpurii;

Capitolul V

ORGANIZAREA CERCETARILOR PENTRU IDENTIFICAREA ELEMENTELOR TEHNOLOGICE OPTIME DE CONTROL AL BUNURILOR ÎN CULTURA DE SOIA LA FERMA AGROSERV CIOCÂRLIA

În toate tehnologiile de cultura combaterea buruienilor ocupă un loc important din cauza costurilor pe care le implică , dar mai ales a importanței deosebite a acestei verigi tehnologice în întreținerea culturilor.

Cultura de soia este una dintre cele mai sensibile culturi în ceea ce privește îmburuienarea, din cauza vitezei de creștere reduse din prima parte a perioadei de vegetație și a capacității reduse de a concura cu buruienile. Pentru a garanta o producție la nivelul potențialelor de producție ale soiurilor alături de necesarul de apa și substațe nutritive, trebuie să se țina cultura curată de buruieni în prima parte a perioadei de vegetație după răsărire. Această parte de sensibilitate crescută la îmburuienere, care poate compromite producția, este de cel puțin de 4 săptămâni din momentul răsăritului. La 8-10 săptămâni după răsărit, atunci când cultura a crescut și lanul este încheiat, soia poate face față cu succes îmburuienării, astfel că după această dată buruienile apărute nu mai determină pierderi de producție semnificative.

Managementul Intergrat al Buruienilor, componenta de bază a Sistemului de Agricultură Durabilă, cuprinde o serie de măsuri preventive, agrotehnice, chimice și biologice, reprezentând variante care pot fi aplicate cu succes în toate zonele pedoclimatice.

În momentul de față oferta de produse pentru combaterea buruienilor din cultura de soia este generoasă, iar pentru fermieri este dificil să aleagă soluția optimă de deținere sub control a buruienilor.

Obiectivele cercetărilor

În prezenta lucrare ne-am propus să găsim o soluție ( sau un grup de măsuri tehnologice și tratamente) care aplicată culturii de soia să poată realiza controlul buruienilor până la stârșitul perioadei de sensibilitate, obținerea de producții mari, la nivelul potențialelor de producție ale soiurilor cultivate, în conduțiile unor imputuri minime, cu maximizarea profiturilor, dar cu păstrarea biodiversității.

Obiectivele cercetărilor se bazează pe identificarea :

efectului tratamentului cu diferite erbicide ( din seria celor folosite în acest moment pe piață) asupra îmburuienării determinată numeric, gravimetric și note EWRS;

influenței tratamentelor cu diferite erbicide asupra producției primare și secundare a culturii de soia;

stabilirea rolului pe care diverse tratamente cu erbicide îl au asupra calității producției,

identificarea rolului fertilizării asupra nivelului îmburuienării și producțiilor, precum și asupra calitășii acestora;

identificarea rolului tratamentelor cu Nitragin asupra producției;

determinarea selectivității și eficacității erbicidelor testatete cât și a fitotoxicității.

Toate aprecierile privind îmburuienarea au fost raportate la martorul neprășit și la cel prășit, dar si față de celelalte erbicide pentru cele doua soiuri.

Organizarea cercetărilor și metodologia de cercetare:

În vederea atingerii obiectivelor propuse cercetările s-au desfășurat atât în câmp cât și în laborator. Cercetările din câmp s-au desfășurat în timpul perioadei de vegetație și au avut ca scop determinarea selectivității și eficacității erbicidelor, a gradului de îmburuienare, precum și a producțiilor cantitative și calitative obținute.

Cercetările din camp au fost continuate cu analiza de laborator privind biomasa buruienilor și calitatea producției de soia (MMB, MH, umiditate la recoltare).

Aplicarea erbicidelor s-a realizat în epoca optima recomandată de firmele producătoare. Norma de amestec a fost de 300 l/ha.

Experiența a fost bifactorială așezată dupa metoda parcelelor subdivizate unde:

Factorul A- Soiul de soia cu 2 graduări

a1 – Soi Columna

a2 – Soi Danubian

Factorul B-Managementul buruienilor cu 10 graduări.

Suprafața unei parcele a fost de 60 m2(6 rânduri x 0,5 m x 20m).

Variantele au fost amplasate în câmp conform schiței unde zonele hașurate reprezintă perdele de protecție.

Între repetiții s-au făcut cărări de acces cu lățimea de 1 m pe care s-a circulat pentru aplicarea tratamentelor și efectuarea observațiilor. De jur împrejurul experienței a existat o bandă de protecție cultivate tot cu soia cu lățimea de 3 metri având scopul de a proteja cultura împotriva dăunătorilor, de a crea un mediu cât mai specific și a uniformiza condițiile de experimentare.

După semănat s-a efectuat pichetarea și delimitarea variantelor din experiență.

Toate variantele au beneficiat de aceleași lucrări agrofitotehnice. Experiența a fost montată pe preluvosul roșcat de la Agroserv Ciocârlia. Reacția solului este slab alcalină cu valorile PH=5,5-5.2 și humus de 2,6 cm. Planta premergătoare a fost grâu, iar soiul de soia cultivat a fost Danubiana.

Semănatul s-a realizat cu semănătoarea Gaspardo Maestra, cu o densitate de 50-55 boabe germinabile/m2.

Semănatul s-a efectuat la data de 06 aprilie 2013, temperatura în sol a fost de 8oC. Răsăritul complet a fost constatat la 4 mai 2013.

În toamnă s-au aplicat sub arătură 70 kg s.a./ha P2O5.

Tratamentele preemergente cu erbicide s-au efectuat înainte de semănat (în aceeași zi), iar tratamentele postemergente s-au aplicat la 25 mai 2013 cand plantele de soia aveau 2 frunze trifoliate, adevărate.

Pentru erbicidat s-a folosit aparatul portabil Solo 432, cu capacitatea rezervorului de 25l.

Deteminarea gradului de îmburuienare (numeric, gravimetric, Note EWRS) s-a realizat înainte de aplicarea tratamentelor și respectiv la 2 săptămâni dupa aplicarea lor, precum și înainte de recoltare.

Aprecierea gradului de îmburuienare prin metoda EWRS constă în acordarea de note de la 1 la 9 în funcție de gradul de îmburuienare.

Astfel se acordă nota 9 atunci când gradul de acoperire al terenului cu buruieni este peste 90% și nota 1 cand gradul de acoperire cu buruieni este sub 10%. Această metodă este folosită și pentru aprecierea selectivității.

Metoda cea mai exactă pentru aprecierea gradului de îmburuienare este metoda gravimetrică, aceasta constând în cantarirea masei de buruieni pe m2. Această metodă s-a aplicat înainte de recoltare. Pentru determinare: se așează rama metrică pe sol și apoi de taie toate buruienile din interiorul acesteia de la nivelul coletului. Buruienile se leagă în snopi în funcție de categoria din care fac parte, astfel: monocotiledonate anuale, dicotiledonate anuale si dicotiledonate perene. Ca și în cazul metodei numerice și aici se fac câte două determinări pentru fiecare variant, apoi se face media pe cele patru repetiții. Rezultatele opținute se exprimă în gr/m2 sau procentual față de matorul neerbicidat.

Tratamentele aplicate fiecărei variante sunt prezentate în tabelul 4.1. unde sunt prezentate dozele de azot și erbicidele aplicate (doză, substanță activă, specii de buruieni combătute).

Capitolul VI

REZULTATELE CERCETĂRILOR PRIVIND GRADUL DE ÎMBURUIENARE A CULTURII DE SOIA

Determinarea selectivității erbicidelor aplicate preemergent la răsărire și înainte de aplicarea tratamentelor postemergente

În tabelul 6.1. sunt prezentate evaluarile privind selectivitatea erbicidelor preemergente aplicate. Evaluarea selectivității erbicidelor s-a realizat la răsărire și înaintea aplicării tratamentelor postemergente. Din analiza datelor din tabel se observă că erbicidele preemergente au fost bine tolerate de către cultura de soia.

Soiurile de soia testate la dozele de erbicide aplicate nu au prezentat simptome de fitotoxicitate, așa cum reiese din tabelul 6.1. și din figura 6.1.

Tabelul 6.1.

Rezultatele privind selectivitatea erbicidelor aplicate la cultura de soia la răsărire și înainte de aplicarea tratamentului cu erbicide postemergente în anul agricol 2012-2013.

Fig.6.1.

6.1.2. Determinarea gradului de îmburuienare după aplicarea tratamentelor ppi și preemergent.

Determinarea îmburuienării culturii de soia, s-a efectuat la două săptămâni dupa răsărire, atunci când majoritatea plantelor aveau două frunze trifoliate formate, înainte de efectuarea tratamentelor postemergente, s-a realizat folosind metoda EWRS și metoda numerică, rezultatele privind spectrul de îmburuienare sunt centralizate în tabelul 6.2., iar cele privind notele EWRS și gradul de combatere în tabelul 6.3.

În tabelul 6.2. sunt prezentate datele privind spectrul de îmburuienare dupa aplicarea tratamentului preemergent, înainte de aplicarea tratamentului postemergent. Din analiza datelor din tabel se constată că au fost identificate 8 specii de buruieni mai importante: două specii monocotiledonate ( Setaria sp și echinochloa crusgalli), 4 specii dicotiledonate anuale ( Poligonum convolvulus, Chenopodium album, Xanthium strumarium, Amaranthus retroflexus) și 2 specii dicotiledonate perene ( Convolvulus arvense, Cirsium arvensis).

Din analiza datelor din tabelul 6.2. și a figurii 6.2.1. se constată că specia Setaria prezintă între 0-2,5 plante/m2 în cazul ambelor soiuri. În cazul variantelor tratate cu Dual Gold 960 EC nu au fost identificate plante de Setaria.

La specia Echinochloa cruss-galli s-au identificat între 0-2 plante/m2 și deasemenea în cazul erbicidului Dual Gold 960 EC nu au fost găsite plante de Echinochloa. Pentru specia Polygonum convolvulus numărul acestora a oscilat între 0-3 plante/m2, 0 în cazul tratamentelor aplicate preemergent și 3 în cazul variantelor neprășite sau neerbicidate până la această dată. Nu s-au înregistrat diferențe în ceea ce privește numărul de plante/m2 pentru cele două soiuri testate.

În cazul speciei Xanthium strumarium, numărul de plante/m2 a variat între 1-5: 1 în cazul tratamentelor preemergente și 5 în cazul variantelor la care nu s-au aplicat tratamente până la această dată.

În cazul speciei Amaranthus retroflexus, numărul de plante/m2 a oscilat între 0-2,5. Aplicarea erbicidelor preemergente au redus numărul de buruieni, sub o plantă/m2, iar în celelalte variante netratate până la această dată numărul a oscilat între 1,5-2,5.

Pentru specia Convulvulus arvensis se constată că numărul de plante/m2 a variat între 1-3. Între cele două soiuri studiate nu au apărut diferențe în ceea ce privește numărul de plante/m2.

Tabelul 6.2.

6.2 Rezultatele determinărilor privind spectrul de îmburuienare, înainte de aplicarea tratamentelor postemergente cu erbicide.

Pentru Cirsium Arvense s-au înregistrat 2 plante/m2 în cazul variantelor la care nu s-au aplicat tratament până la această dată și între 1-1,5 plante/m2 în cazul variantelor la care s-au aplicat erbicide preemergente. Analizând numărul plantelor monocotiledonate anuale prezentate în tabelul 6.2 și figura 6.2.2 aplicarea erbicidului Dual Gold 960 EC a redus la 0 prezența acestor specii. În cazul celorlalte variante se constată că numărul a variat între 1-4,5 plante/m2. Speciile dicotiledonate anuale au prezentat între 9-11,5 plante/m2 în cazul variantelor la care nu s-au aplicat tratamente până la această dată și între 2-4 plante/m2 în cazul variantelor la care au fost aplicate tratamente preemergente.

În ceea ce privește numărul total de buruieni, acesta a variat între 5-6 plante/m2 în cazul tratamentelor preemergente și între 16-18 plante în cazul variantelor la care nu au fost aplicate tratamente preemergente.

În concluzie, se constată că aplicarea erbicidelor preemergente a redus în mod semnificativ numărul de buruieni prezente comparativ cu variantele la care nu s-au aplicat tratamente până la această dată . Soiul de soia cultivat nu a influențat îmburuienarea.

6.2.1 Aprecierea gradului de combatere a buruienilor înainte de aplicarea tratamentelor postemergente cu erbicid.

Din analiza datelor prezente în tabelul 6.3 și în figura 6.3.1 privind notele EWRS acordate în funcție de gradul de îmburuienare se constată că în toate variantele la care au fost aplicate erbicide preemergente au primit nota 1. În ceea ce privește notele EWRS acordate celor două soiuri se constată că nu au existat diferențe. Celelalte variante la care nu s-au aplicat tratamente până la acest moment au primit nota 3.

Analizând datele din tabelul 6.3 și din figura 6.3.2 se constată că gradul de combatere a buruienilor a variat între 67,5-72,5 %. Folosirea erbicidului Dual Gold 960 EC determină în toate cazurile un grad de combatere al buruienilor între 67,5-72,5 %. Utilizarea erbicidului Pledge a determinat un grad de combatere al buruienilor între 67-70%.

6.3 Rezultatele determinărilor privind gradul de combatere a buruienilor și notele EWRS acordate înainte de aplicarea tratamentelor postemergente cu erbicide.

Tabelul 6.3.

Din analiza datelor privind gradul de combatere al buruienilor se constată că acesta nu este influențat de soiul de soia cultivat.

În concluzie se poate spune că utilizarea erbicidelor preemergente la cultura de soia a combătut buruienile în marea lor majoritate.

Determinarea îmburuienării la 14 și la 28 zile după aplicarea tratamentelor postemergente cu erbicide în cultura de soia (metodă numerică)

Tabelul 6.4.

Rezultatele determinărilor privind îmburuienarea la 14 și la 28 zile după aplicarea tratamentelor postemergente cu erbicide în cultura de soia în anul agricol 2012-2013.

Din analiza datelor privind îmburuienarea culturii de soia la 14 și 28 de zile după aplicarea tratamentelor postemergente prezentate în tabelul 6.4 și în figura 6.4.1, se constată că la 14 zile după aplicarea tratamentului postemergent numărul de buruieni/m2 a variat între 1-43 în funcție de tratamentele aplicate astfel: în variantele neprășit și neerbicidat până la această dată în cazul soiului Columna s-au înregistrat 42 de plante/m2.

În variantele la care s-a aplicat numai un erbicid, numărul buruienilor a variat între 9-14 plante/m2. În cazul aplicării numai a tratamentelor preemergente numărul de buruieni/m2 a fost între 12-14 plante/m2, iar în cazul aplicării numai a tratamentului postemergent numărul acestora a fost între 10-12 plante/m2.

Aplicarea combinată a doua erbicide (preemergent și postemergent) cu spectrul de combatere a buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate a determinat reducerea buruienilor la o plantă/m2. în ziua aplicării tratamentelor postemergente s-a aplicat și prima prășilă pentru martorul prășit de 3 ori.

La 28 de zile după aplicarea tratamentelor postemergente în cazul soiului Columna se constată că numărul de buruieni a variat între 0-63. În cazul erbicidelor preemergente numărul de buruieni a variat între 18-20 plante/m2. Aplicarea numai a erbicidelor postemergente a fost urmată de un număr între 11-13 plante/m2, iar aplicarea a două erbicide (unul postemergent și unul preemergent cu acțiune complementară) a fost urmată de un număr de o plantă/m2.

Pentru soiul Danubiana, la 14 zile după aplicarea tratamentului postemergent se constată că numărul de buruieni a variat între 0-40 de plante/m2 în funcție de tratamentele aplicate . În cazul erbicidelor aplicate preemergent, numărul de buruieni a fost între 12-13 plante/m2. În cazul aplicării numai a erbicidelor postemergente numărul buruienilor a variat între 8-11 plante/m2.

Aplicarea a două erbicide cu acțiune complementară a redus numărul de buruieni la o plantă/m2. La 28 de zile după tratamentele postemergente se constată că numărul de buruieni a fost între 0-67 plante/m2 în funcție de tratamentele aplicate.

În cazul martorului prășit de 3 ori se constată că nu au existat buruieni. în cazul aplicării numai a erbicidelor Dual Gold 960 EC și Pledge numărul de buruieni a fost cuprins între 13- 20 plante/m2.

Aplicarea numai a erbicidelor postemergente Pledge și Sencor 70 WG a fost urmată de o îmburuienare între 11-15 plante/m2. Aplicarea a două erbicide preemergente și postemergente cu acțiune complementară a fost urmată de o îmburuienare de o plantă/m2. Aplicarea a două erbicide cu acțiune similară (Dual Gold 960 EC + Fusilade Forte și Pledge Sencor 70 WG) a determinat o îmburuienare între 11-12 plante/m2.

În concluzie se poate spune că aplicarea numai a erbicidelor preemergente reduce îmburuienarea într-o măsură mai mică decât aplicarea erbicidelor postemergnte, dar aplicarea unui singur tratament nu este suficientă pentru combaterea eficientă a buruienilor. Cele mai bune rezultate s-au obținut prin aplicarea unui erbicid preemergent și unul postemergent cu acțiune complementară.

Aplicarea a 3 prașile manuale a fost urmată de distrugerea buruienilor în totalitate.

6.5. Determinarea îmburuienării în cultura de soia la recoltare

(metoda numerică)

Din analiza datelor prezentate în tabelul 6.5 și în figura 6.5 privind rezultatele determinărilor îmburuienării culturii de soia înainte de recoltare se constată că în cazul soiului Columna numărul total de buruieni a oscilat între 4 plante/m2 în cazul martorului prășit și 112 plante/m2 în cazul martorului neprășit.

Administrarea numai a erbicidului Dual Gold 960 EC, erbicid care combate speciile monocotiledonate a fost urmată de un număr de 49 de plante/m2, iar administrarea preemergentă numai a erbicidului Pledge care combate specii dicotiledonate a determinat un nivel al îmburuienării de 55 de plante/m2. Administrarea numai a unui erbicid postemergent (Sencor 70 WG, Fusilade Forte), a determinat un nivel al îmburuienării de 40 de buruieni/m2, respectiv 49 buruieni/m2.

În cazul administrării unui erbicid preemergent și unul postemergent cu acțiune complementară se constată că nivelul de îmburuienare a fost de 6-7 plante/m2. Aplicarea a două erbicide preemergent și postemergent cu acțiune similară a fost urmată de un nivel al îmburuienării între 28-36 de plante/m2. În ceea ce privește numărul acestora de buruieni monocotiledonate anuale se constată că numărul acestora a fost de 5-7 plante/m2 în cazul martorului neprășit și 2 plante/m2 în cazul martorului prășit.

Aplicarea preemergentă a unui erbicid care combate speciile monocotiledonate a fost urmată de o îmburuienare de 2 plante/m2. Aplicarea erbicidelor Pledge Sencor 70 WG este urmată de 47 de plante/m2, respectiv 43 plante/m2. Aplicarea numai a erbicidului Fusilade Forte, erbicid postemergent care combate speciile monocotiledonate determină o îmburuienare de 4 plante/m2

Aplicarea erbicidelor combinate care combat specii monocotile varianta bio (Pledge+ Fusilade Forte) determină o plantă/m2. În ceea ce privesc speciile dicotiledonate anuale numărul acestora variază între 1-48 de plante/m2. Numărul cel mai mic de specii monocotile anuale se înregistrează în cazul aplicării erbicidelor Pledge și Sencor 70 WG singure sau combinate și este între 2-4 plante/m2. În cazul dicotiledonatelor perene numărul acestora variază între 1 în cazul martorului prășit și 7 în cazul martorului neprășit. În cazul aplicării erbicidelor care combat speciile dicotiledonate, numărul acestora a fost între 2-4 plante/m2.

Pentru soiul Danubiana, din analiza datelor din tabel se constată că numărul total de buruieni a variat între 7 în cazul martorului prășit și 119 în cazul martorului neprășit.

Administrarea numai a erbicidului Dual Gold 960 EC, erbicid care combate speciile monocotiledonate a fost urmată de un număr de 49 de plante/m2, iar administrarea preemergentă numai a erbicidului Pledge care combate specii dicotiledonate a determinat un nivel al îmburuienării de 53 de plante/m2. Administrarea numai a unui erbicid postemergent (Sencor 70 WG, Fusilade Forte), a determinat un nivel al îmburuienării de 40 de buruieni/m2, respectiv 52 buruieni/m2.

În cazul administrării unui erbicid preemergent și unul postemergent cu acțiune complementară se constată că nivelul de îmburuienare a fost de 6 plante/m2. Aplicarea a două erbicide preemergent și postemergent cu acțiune similară a fost urmată de un nivel al îmburuienării între 27-37 de plante/m2. În ceea ce privește numărul acestora de buruieni monocotiledonate anuale se constată că numărul acestora a fost de 7-9 plante/m2 în cazul martorului neprășit și 2 plante/m2 în cazul martorului prășit.

Aplicarea preemergentă a unui erbicid care combate speciile monocotiledonate a fost urmată de o îmburuienare de 2 plante/m2. Aplicarea erbicidelor Pledge și Sencor 70 WG este urmată de 43 de plante/m2, respectiv 45 plante/m2. Aplicarea numai a erbicidului Fusilade Forte, erbicid postemergent care combate speciile monocotiledonate determină o îmburuienare de 3 plante/m2

Aplicarea erbicidelor combinate care combat specii monocotile varianta bio (Pledge+ Fusilade Forte) determină 2 plante/m2. În ceea ce privesc speciile dicotiledonate anuale numărul acestora variază între 1-55 de plante/m2. Numărul cel mai mic de specii monocotile anuale se înregistrează în cazul aplicării erbicidelor Pledge și Sencor 70 WG singure sau combinate și este între 3-4 plante/m2. În cazul dicotiledonatelor perene numărul acestora variază între 2 în cazul martorului prășit și 9 în cazul martorului neprășit. În cazul aplicării erbicidelor care combat speciile dicotiledonate, numărul acestora a fost între 2-4 plante/m2.

Tabelul 6.5.

Rezultatele determinărilor privind îmburuienarea culturii de soia înainte de recoltare.

6.6. Determinarea îmburuienării culturii de soia la recoltare (metoda gravimetrică – masă uscată)

În tabelul 6.6 sunt prezentate rezultatele determinărilor privind îmburuienarea culturii de soia înainte de recoltare determinată la masa uscată a buruienilor prin metoda gravimetrică. În cazul soiului Columna se constată că masa totală a buruienilor a fost de 170 de grame în cazul martorului prășit și de 1723 de grame în cazul martorului neprășit. Aplicarea erbicidelor preemergente a redus masa totală a buruienilor la 803, respectiv 1002 grame/m2. Aplicarea erbicidelor postemergente reduce masa buruienilor la 660, respectiv 860 grame/m2. Aplicarea a două erbicide cu acțiune complementară reduce masa buruienilor la 825 de grame/m2. În cazul speciilor monocotiledonate anuale se constată că masa acestora a variat între 950 de grame/m2 în cazul martorului neprășit și 73 de grame/m2 în cazul martorului prășit.

Aplicarea erbicidelor ce combat speciile monocotiledonate a redus masa buruienilor la 72 grame/m2 în cazul aplicării preemergente, iar la aplicarea postemergentă la 81 de grame/m2. Aplicarea a două erbicide care combat speciile monocotiledonate (Dual Gold 960 EC + Fusilade Forte) reduce biomasa buruienilor la 50 de grame/m2.

Tabelul 6.6.

Rezultatele determinărilor privind îmburuienarea culturii de soia înainte de recoltare.

În cazul speciilor dicotiledonate biomasa uscată a fost de 48 grame/m2 în cazul martorului prășit, respectiv de 730 grame/m2 în cazul martorului neprășit. Aplicarea preemergentă a unui erbicid ce combate speciile dicotiledonate (Pledge) reduce biomasa buruienilor la 82 de grame/m2.

Aplicarea unui erbicid postemergent care combate speciile dicotiledonate (Sencor 70 WG), reduce biomasa buruienilor la 96 de grame/m2. Aplicarea a două erbicide care combat speciile dicotiledonate (Pledge+ Sencor 70 WG) reduce biomasa buruienilor la 67 de grame/m2.

În cazul speciilor dicotiledonate perene se observă că biomasa acestora variază între 49 grame/m2 (în cazul martorului prășit) și 93 de grame/m2 în cazul martorului neprășit. Aplicarea unui erbicid preemergent care combate speciile dicotiledonate-Pledge, scade masa uscată a buruienilor la 87 de grame/m2, iar aplicarea unui erbicid postemergent care combate speciile dicotiledonate- Sencor 70 WG, reduce biomasa uscată la 67 de grame/m2.

În tabelul 6.6. sunt prezentate rezultatele determinărilor privind îmburuienarea culturii de soia înainte de recoltare determină la masa uscată a buruienilor prin metoda gravimetrică, în cazul soiului Danubiana se constată că masa totală a buruienilor a fost de 179 de grame în cazul martorului prășit și de 1742 de grame în cazul martorului neprășit. Aplicarea erbicidelor preemergente a redus masa totală a buruienilor la 832, respectiv 1045 grame/m2. Aplicarea erbicidelor postemergente reduce masa buruienilor la 688, respectiv 896 grame/m2. Aplicarea a două erbicide cu acțiune complementară reduce masa buruienilor la 825 de grame/m2. în cazul speciilor monocotiledonate anuale se constată că masa acestora a variat între 920 de grame/m2 în cazul martorului neprășit și 92 de grame/m2 în cazul martorului prășit.

Aplicarea erbicidelor ce combat speciile monocotiledonate a redus masa buruienilor la 71 grame/m2 în cazul aplicării preemergente, iar la aplicarea postemergentă la 93 de grame/m2. Aplicarea a două erbicide care combat speciile monocotiledonate (Dual Gold 960 EC + Fusilade Forte) reduce biomasa buruienilor la 48 de grame/m2. În cazul speciilor dicotiledonate biomasa uscată a fost de 40 grame/m2 în cazul martorului prășit, respectiv de 700 grame/m2 în cazul martorului neprășit. Aplicarea preemergentă a unui erbicid ce combate speciile dicotiledonate (Pledge) reduce biomasa buruienilor la 97 de grame/m2.

Aplicarea unui erbicid postemergent care combate speciile dicotiledonate (Sencor 70 WG), reduce biomasa buruienilor la 93 de grame/m2. Aplicarea a două erbicide care combat speciile dicotiledonate (Pledge+ Sencor 70 WG) reduce biomasa buruienilor la 71 de grame/m2. În cazul speciilor dicotiledonate perene se observă că biomasa acestora variază între 47 grame/m2 (în cazul martorului prășit) și 122 de grame/m2 în cazul martorului neprășit. Aplicarea unui erbicid preemergent care combate speciile dicotiledonate- Pledge, scade masa uscată a buruienilor la 88 de grame/m2, iar aplicarea unui erbicid postemergent care combate speciile dicotiledonate- Sencor 70 WG, reduce biomasa uscată la 83 de grame/m2.

6.7 Determinarea numărului de nodozități formate sub influența tratamentelor cu erbicide și a soiului

În tabelul 6.7 sunt prezentate rezultatele determinărilor privind numărul de nodozități formate sub influența tratamentelor cu erbicide și a soiului în anul agricol 2012- 2013.

Din analiza datelor prezentate în tabel se constată că în cazul soiului Columna numărul de nodozități a fost de 2 pe plantă în cazul martorului neprășit și 5 pe plantă în cazul martorului prășit.

La variantele unde s-au aplicat erbicide preemergente, numărul de nodozități a fost între 8-11 pe plantă. La aplicarea erbicidelor postemergente crește numărul de nodozități la 8 pe plantă.

În cazul aplicării erbicidelor cu acțiune combinată, numărul de nodozități variază între 13 pe plantă la erbicidele Pledge + Fusilade Forte și 10 la erbicidele Dual Gold 960EC + Fusilade Forte.

La 6 iunie numărul de nodozități a fost de 3 pe plantă în cazul martorului neprășit și 7 în cazul martorului prășit.

Aplicarea erbicidului Dual Gold 960EC este urmată de formarea a 14 nodozități pe plantă.

În cazul aplicării erbicidelor postemergente se dezvoltă un număr de 21 nodozități pe plantă în cazul erbicidului Sencor 70WG și 24 în cazul erbicidului Fusilade Forte.

Aplicarea erbicidelor combinate crește numărul de nodozități pe plantă la 26.

Aplicarea tratamentelor pentru combaterea buruienilor este urmată de creșterea numărului de nodozități în toate cazurile.

Din analiza datelor prezentate în tabel se constată că în cazul soiului Danubiana numărul de nodozități a fost de 3 pe plantă în cazul martorului neprășit și 7 pe plantă în cazul martorului prășit.

La variantele unde s-au aplicat erbicide preemergente, numărul de nodozități a fost între 14-18 pe plantă. La aplicarea erbicidelor postemergente crește numărul de nodozități la 21 pe plantă.

În cazul aplicării erbicidelor cu acțiune combinată, numărul de nodozități variază între 27 pe plantă la erbicidele Pledge + Fusilade Forte și 23 la erbicidele Dual Gold 960EC + Fusilade Forte.

La 6 iunie numărul de nodozități a fost de 5 pe plantă în cazul martorului neprășit și 9 în cazul martorului prășit.

Aplicarea erbicidului Dual Gold 960EC este urmată de formarea a 15 nodozități pe plantă, în cazul aplicării erbicidelor postemergente se dezvoltă un număr de 19 nodozități pe plantă în cazul erbicidului Sencor 70WG și 19 în cazul erbicidului Fusilade Forte.

Aplicarea erbicidelor combinate crește numărul de nodozități pe plantă la 31. Aplicarea tratamentelor pentru combaterea buruienilor este urmată de creșterea numărului de nodozități în toate cazurile.

Rezultatele privind numărul de nodozități formate sub influența tratamentelor cu erbicide și a soiului înainte de aplicarea tratamentelor postemergente în anul agricol 2012-2013.

Tabel 6.7

Capitolul VII

REZULTATE EXPERIMENTALE PRIVIND NIVELUL PRODUCȚIILOR ȘI CALITATEA RECOLTEI LA CULTURA DE SOIA SUB INFLUENȚA TRATAMENTULUI CU ERBICIDE ȘI A FERTILIZĂRII

7.1. Influența tratamentului cu erbicide și a nivelului de fertilizare
asupra elementelor de productivitate

Analizând tabelul 7.1 privind influența tratamentului cu erbicide asupra numărului de boabe pe păstaie și figura 7.1.1 se constată că numărul de boabe pe păstaie a oscilat în cazul soiului Columna între 2 boabe pe păstaie în cazul martorului neprășit și 6 boabe pe păstaie în cazul martorului prășit . Aplicarea tratamentului cu erbicide a determinat o variație a numărului de boabe pe păstaie între 3-7 boabe pe păstaie, în funcție de tratamentele aplicate.

În cazul soiului Danubiana numărul de boabe pe păstaie a fost de 3 în cazul martorului neprășit și de 6 boabe pe păstaie în cazul martorului prășit. în cazul aplicării tratamentelor cu erbicide numărul de boabe a variat între 4-9 în funcție de tratamentele cu erbicide aplicate. Comparând numărul de boabe pe păstaie în cazul celor două soiuri se constată că soiul Danubiana, soi tardiv, comparativ cu soiul Columna, soi precoce, are în toate cazurile un număr mai mare de boabe pe păstaie.

Analizând în tabelul 7.1 și figura 7.1.2 numărul de păstăi pe plantă se constată că în cazul martorului prășit sunt 19 păstăi pe plantă, iar în cazul martorului prășit un număr de 10 păstăi pe plantă.

În cazul erbicidului Dual Gold 960EC s-au înregistrat 15 păstăi pe plantă, iar în cazul aplicării erbicidelor combinate Pledge și Fusilade Forte s-au înregistrat 23 păstăi pe plantă.

În cazul soiului Danubiana se constată că numărul de păstăi pe plantă a variat între 9 păstăi pe plantă în cazul martorului neprășit și 18 păstăi pe plantă în cazul martorului prășit. În cazul aplicării diferitelor tratamente cu erbicide, numărul de păstăi pe plantă a variat între 18-25, în funcție de tratamentele aplicate.

Cel mai mare număr de păstăi pe plantă s-a înregistrat în cazul erbicidului Sencor 70WG și a fost de 22.

Analizând în tabelul 7.1 și în figura 7.1.3 influența tratamentelor cu erbicide asupra numărului de boabe pe plantă, se constată că în cazul soiului Columna numărul acestora a fost de 114 boabe pe plantă în cazul martorului prășit, respectiv de 20 de boabe pe plantă în cazul martorului neprășit. În cazul aplicării tratamentelor cu erbicide, numărul de boabe pe plantă a variat între 42-90, în funcție de tratamentele aplicate.

Aplicarea a două tratamente, preemergent și postemergent cu acțiune complementară (Pledge+ Fusilade Forte) a crescut numărul de boabe pe plantă la 90 la fel ca în cazul martorului prășit, respectiv 76 de boabe pe plantă în cazul martorului neprășit.

În cazul soiului Danubiana s-au realizat 27 de boabe pe plantă în cazul martorului neprășit și 108 de boabe pe plantă în cazul martorului prășit. Aplicarea tratamentelor cu erbicide a determinat variații ale numărului de boabe pe plantă între 66 și 136 de boabe pe plantă. Numărul maxim de boabe pe plantă s-a înregistrat în cazul aplicării erbicidului Sencor 70 WG.

Tabelul 7.1.

Influența tratamentului cu erbicide și a nivelului de fertilizare asupra elementelor de productivitate la cultura de soia în anul agricol 2012-2013.

7.2. Influența tratamentului cu erbicide și a soiului cultivat asupra elementelor de calitate la cultura de soia

În tabelul 7.2 sunt prezentate rezultatele determinate privind influența tratamentului cu erbicide și a soiului cultivat asupra elementelor de calitate la cultura de soia înainte de recoltare.

Analizând tabelul 7.2 și figura 7.2.1 se constată că în cazul soiului Columna, umiditatea la recoltare a fost de 13 % în cazul martorului prășit și de 14,5 % în cazul martorului neprășit. Aplicarea erbicidelor preemergente a fost urmată de o umiditate de 14,2 % , respectiv 13,9 %. Aplicarea erbicidelor postemergente a determinat o umiditate între 13,6-13,8 %, iar aplicarea a două erbicide preemergente și postemergente cu acțiune complementară a fost urmată de o umiditate de 13%.

În cazul soiului Columna, în cazul martorului neprășit neerbicidat umiditatea la recoltare a fost de 15,6 %, iar în cazul martorului prășit este de 13,6 %. Cea mai mică umiditate s-a înregistrat în cazul combinațiilor de erbicide (Dual Gold 960EC + Sencor 70WG), unde umiditatea a fost de 12,8%.

Analizând tabelul 7.2 și figura 7.2.2 privind masa hectolitrică a culturii de soia la recoltare se constată că în cazul soiului Columna, pentru martorul neprășit a fost de 71 %, iar pentru martorul prășit de 78 %. În cazul aplicării diferitelor combinațiii de erbicide masa hectolitrică variază între 73-76 kg/100 l.

Rezultatele determinărilor privind influența tratamentului cu erbicide și a soiului cultivat asupra elementelor de calitate la cultura de soia înainte de recoltare.

Tabelul 7.2.

În cazul soiului Danubiana martorul neprășit a avut 74 de kg/100 1, iar în cazul martorului prășit s-au înregistrat 79 de kg/100 1. Administrarea erbicidelor a determinat o variație a masei hectolitrice între 72-79 de g/100 ml.

Administrarea erbicidelor a determinat o variație a masei hectolitrice între 72-79 g/100 1.

În privința masei medii a 1000 de boabe, din tabelul 7.2 și figura 7.2.3 se constată că aceasta a fost de 136 de g/1000 de boabe în cazul martorului neprășit și de 144/g în cazul martorului prășit. În cazul celorlalte tratamente cu erbicide masa a 1000 de boabe a fost între 133 de grame la tratamentul cu Treflan și 142 de grame la tratamentele cu Pledge+ Fusilade Forte.

În cazul soiului Danubiana masa a 1000 de boabe s-a situat între 141-139 de g în funcție de tratamentul aplicat, astfel în cazul martorului neprășit MMB a fost de 141 de g, iar în cazul martorului prășit de 139 g.

Aplicarea a două erbicide preemergent și postemergent cu acțiune complementară a fost urmată de o MMB de 135 g, respectiv 139 de grame. Analizând valorile medii ale umidității pentru cele două soiuri se constată că în cazul soiului Columna a fost de 13,6 %, iar în cazul soiului Danubiana de 14,8%. Masa hectolitrică în cazul soiului Columna a fost de 74,7 %, iar în cazul soiului Danubiana de 76 %.

În ceea ce privește MMB-ul, acesta a fost de 138,2 grame în cazul soiului Columna, respectiv 140,7 grame în cazul soiului Danubiana. După aceste date, putem considera că sunt determinate de faptul că soiul Columna este un soi precoce, în timp ce soiul Danubiana este un soi mai tardiv. Diferența de maturitate dintre cele două soiuri conform literaturii de specialitate este între 10-13 zile: Columna 115-120 de zile, iar la Danubiana de 123-128 de zile. (Lista oficială a soiurilor de plante de cultură din Romania, Editura Tehnică Agricolă, anul 2004).

7.3 Influența tratamentului cu erbicide și a nivelului de fertilizare asupra producțiilor la cultura de soia

Producțiile de boabe (kg/ha) obținute în cultura de soia sub influența tratamentelor cu diferite erbicide și a soiului

Tabelul 7.3.

În tabelul 7.3 sunt prezentate producțiile de boabe obținute la cultura de soia sub influența tratamentelor cu erbicide și a nivelului de fertilizare cu azot.

Pentru soiul Columna, se constată că martorul neprășit a înregistrat o producție de 460 kg/ha, iar martorul prășit a înregistrat o producție de 2430 kg/ha.

În condițiile variantelor tratate cu erbicide, nivelul producțiilor pentru soiul Columna a variat între 1240-2190 kg/ha. Utilizarea numai a erbicidelor preemergente determină un nivel al producțiilor cuprins între 1240-1550 kg/ha.

Aplicarea erbicidelor postemergente Sencor 70 WG și Fusilade Forte determină un nivel al producțiilor de 1400 kg/ha la Sencor 70 WG și 1750 kg/ha la Fusilade Forte.

Utilizarea a două erbicide combinate cu acțiune complementară (Dual Gold 960 EC + Sencor 70 WG, Pledge + Fusilade Forte) este urmată de creșterea nivelului producției de la 2150-2190 kg/ha.

În cazul soiului Danubiana se înregistrează producții cuprinse între 875 kg/ha în cazul martorului neprășit și 2785 kg/ha în cazul martorului prășit.

În condițiile variantelor tratate cu erbicide, nivelul producțiilor pentru soiul Columna a variat între 1405-2715 kg/ha. Utilizarea numai a erbicidelor preemergente determină un nivel al producțiilor cuprins între 1405-1705 kg/ha.

Aplicarea erbicidelor postemergente Sencor 70 WG și Fusilade Forte determină un nivel al producțiilor de 1935 kg/ha la Sencor 70 WG și 2045 kg/ha la Fusilade Forte.

Utilizarea a două erbicide combinate cu acțiune complementară (Dual Gold 960EC + Sencor 70 WG, Pledge + Fusilade Forte) este urmată de creșterea nivelului producției de la 2445-2715 kg/ha.

În continuare vom analiza din punct de vedere statistic producțiile obținute la cultura de soia.

Compararea a două medii ale factorului A (soi) la aceeași graduare a factorului B (tratament cu erbicide)

În tabelul 7.3.1 sunt prezentate producțiile medii obținute la cultura de soia sub influența soiului-factor A.

Analizând tabelul se constată că în cazul soiului Columna s-a obținut o producție de 1181 kg/ha, iar în cazul soiului Danubiana s-a obținut o producție de 1419 kg/ha.

Diferența dintre producțiile medii obținute de cele două soiuri este de 238 kg/ha și raportat la valorile diferențelor limite se constată că se obține un spor de producție distinct semnificativ.

Analiza producțiilor obținute sub influența soiului

Compararea a două medii ale factor A

Tabelul 7.3.1

În tabelul 7.3.2 sunt prezentate producțiile medii obținute la cultura de soia sub influența tratamentelor cu erbicide.

Din analiza datelor se constată că în cazul martorului neprășit s-a obținut o producție de 817,5 kg/ha, iar în cazul martorului prășit a fost de 2295 kg/ha.

Utilizarea erbicidului Dual Gold 960EC în doză de 2 litri pe hectar s-a obținut o producție de 1010 kg/ha, respectiv 1315 kg/ha în cazul utilizării erbicidului Pledge.

în cazul folosirii erbicidelor combinate preemergente plus postemergente cu acțiune complementară se constată că nivelul producției a fost între 1985-2135 kg/ha.

Comparativ cu martorul neprășit, celelalte variante au înregistrat sporuri de producție cuprinse între 817,5 kg/ha, în cazul utilizării erbicidului Dual Gold 960EC, și 1317,5 kg/ha în cazul utilizării erbicidelor combinate Pledge + Fusilade Forte.

Din punct de vedere statistic utilizarea erbicidelor a determinat în toate cazurile sporuri de producție asigurate statistic ca foarte semnificativ.

Analiza producțiilor obținute sub influența metodei de combatere a buruienilor

Compararea a două medii ale factorului B

Tabelul 7.3.2.

Analiza producțiilor de soia obținute sub influența metodelor de combatere a buruienilor la același soi de soia

Compararea a două medii ale factorului B (tratament cu erbicide) la aceeași graduare a factorului A (soi)

Tabelul 7.3.3.

În tabelul 7.3.3 sunt prezentate valorile producției sub influența soiului cultivat la aceeași graduare a factorului B- metoda de combatere a buruienilor.

Din analiza datelor se constată că în cazul soiului Columna nivelul producțiilor a fost cuprins între 760 kg/hectar în cazul martorului neprășit și 2430 kg/hectar în cazul martorului prășit.

Aplicarea tratamentelor cu erbicide este urmată de creșterea producției la 1240 kg/hectar în cazul utilizării erbicidului Dual Gold 960 EC

și la 2150 kg/hectar dacă se utilizează erbicidele Dual Gold 960 EC + Sencor 70 WG.

În cazul soiului a2 – Danubiana producția la nivelul martorului neprășit este de 550 kg/hectar, iar la martorul prășit 2785 kg/hectar.

Aplicarea tratamentelor cu erbicide determină creșteri ale producției, aceasta ajungând la 1405 kg/ hectar dacă se folosește erbicidul Dual Gold 960 EC și 2715 kg/hectar dacă se folosește amestecul Pledge + Fusilade Forte.

Sporurile obținute au fost cuprinse între 530 și 1840 kg/hectar.

Din punct de vedere statistic sporurile sunt asigurate ca foarte semnificativ în toate cazurile în care se folosesc tratamente cu erbicide comparativ cu martorul neprășit.

Pentru ambele soiuri testate în condițiile preluvosolului roșcat de la Ciocârlia ordinea de scădere a sporurilor de producție ca urmare a aplicării tratamentelor Pledge + Fusilade Forte, Dual Gold 960 EC + Sencor 70WG, Fusilade Forte.

Analiza producțiilor de soia sub influența soiului, pentru același soi cu metoda de combatere a buruienilor.

Compararea a două medii A la aceeași graduare a lui B

Tabelul 7.3.4

Analizând producțiile de soia obținute la același tratatment cu erbicide pentru cele două soiuri studiate se constată că în cazul soiului al – Columna producțiile au fost cuprinse între 760 kg/ha în condițiile martorului neprășit și 2430 în cazul martorului prășit.

La valorile tratate cu erbicide producțiile au fost între 1240 în cazul tratatmentului cu Dual Gold 960EC 21/ha și 2190 la tratatmentul cu Pledge + Fusilade Forte.

Pentru soiul Danubiana în cazul martorului neprășit s-au obținut 875 kg/ha iar în cazul martorului prășit 2785 kg/ha.

Aplicarea tratamentelor cu eribicide este urmată de valori ale producției între un minim de 1405 kg/ha la tratamentul cu Dual Gold 960EC și 2715 kg/ha la tratamentul cu Pledge + Fusilade Forte.

Nivelul diferențelor dintre cele două soiuri este cuprins între 115 de kg/ha în cazul martorului neprășit și 355 kg/ha în cazul martorului prășit.

Analizând din punct de vedere statistic sporurile obținute se constată că în cazul variantelor la care s-au aplicat tratamente cu erbicide, în toate cazurile s-au obținut sporuri de producție asigurate statistic.

CONCLUZII:

toate erbicidele testate la dozele și epocile aplicate au fost bine tolerate de cultura de soia pentru ambele soiuri și nu au prezentat efecte de fitotoxicitate;

aplicarea tratamentelor cu erbicide reduce în mod semnificativ îmburuienarea culturii de soia pentru ambele soiuri testate;

notele EWRS aplicate arată că gradul de combatere al erbicidelor preemergente a redus în mod semnificativ nivelul de îmburuienare;

aplicarea tratamentelor postemergente cu erbicide, reduce numărul de buruieni, atât în valoare totală cât și pe grupe de culturi în funcție de tratamentele aplicate;

la recoltare gradul de combatere al buruienilor în toate variantele este de peste 60 % cea ce înseamnă că toate erbicidele pot fi aplicate în controlul buruienilor din cultura de soia;

eficiența maximă în combaterea buruienilor au avut-o erbicidele combinate cu acțiune complementară Pledge + Fusilade Forte, Dual Gold 960EC + Sencor 70WG;

aplicarea îngrășămintelor ă determinat în toate cazurile o creștere a gradului de combatere a buruienilor;

tratamentele cu erbicide au determinat creșterea numărului de boabe pe păstăi, numărului de păstăi pe plantă și numărului de boabe pe plantă;

aplicarea tratamentelor cu erbicide comparativ cu variantele neprășite, îmbunătățește toate elementele de calitate a culturii;

aplicarea metodelor de combatere în comparație cu variantele neprășite determină sporul de producție foarte semnificativ;

aplicarea fertilizării cu azot îmbunătățește indicii de producție și calitate precum și nivelul producției.

Tratamentele cu erbicide reduc numărul și masa buruienilor, cresc gradul de combatere al buruienilor și nivelul producțiilor

Aplicarea fertilizării reduce îmburuienarea și creste nivelul producției.

BIBLIOGRAFIE

1.Alecu I.,Draghici M.. – Management general .U.S.A.M.V.București. 1997;

2.Blaga Gh.. Filipov IRusii I.. Udrescu S.. Pedologie. Ed. AcademicPres. Cluj-Napoca. 2005.

3.Budoi Gh.. Penescu A.. – Agrotehnica . Iul Ceres 2000:

4.Budoi Gh., Penescu A.. – llcrbologie aplicata. Ed. Ceres 1994;

5.Ciontu C. Agrotehnică. Cartea Universitară. București 2007.

6.Davidescu D, Velicica Davidescu- Agrochimia moderna. Ed. Academiei. București. 1981:

7.Gradila ML, – Erbicidele și tehnica erbicidarii. Ed. MAST, București. 1997:

8.Guș P.. Lăzăroiu A.. Săndoiu D. I.. Jităreanu G.. Stancu I.. 1998 – Agrotehnica. Ed. Risoprint Cluj-Napoca.

9.Muntean L., Borceanu 1.. Axinte M.. Roman V.R.. Fitotehnie, Ed. Didactică și Pedagogică București. 1995.

10.Nica S.. Glaman Gh., – Economie rurala. Ed. Artprint, București. 1999;

11. Schiopu D – Ecologie și protecția mediului. Curs U.S.A.M.V. București AMC București. 1999:

12 Șarpe N.. 1987 – Combaterea integrală a buruienilor din culturile

agricole. Ed. Ceres. București.

12.Udrescu S.. Mihalache M. îndrumător de lucrări practice de pedologie. București. 2002.

BIBLIOGRAFIE

1.Alecu I.,Draghici M.. – Management general .U.S.A.M.V.București. 1997;

2.Blaga Gh.. Filipov IRusii I.. Udrescu S.. Pedologie. Ed. AcademicPres. Cluj-Napoca. 2005.

3.Budoi Gh.. Penescu A.. – Agrotehnica . Iul Ceres 2000:

4.Budoi Gh., Penescu A.. – llcrbologie aplicata. Ed. Ceres 1994;

5.Ciontu C. Agrotehnică. Cartea Universitară. București 2007.

6.Davidescu D, Velicica Davidescu- Agrochimia moderna. Ed. Academiei. București. 1981:

7.Gradila ML, – Erbicidele și tehnica erbicidarii. Ed. MAST, București. 1997:

8.Guș P.. Lăzăroiu A.. Săndoiu D. I.. Jităreanu G.. Stancu I.. 1998 – Agrotehnica. Ed. Risoprint Cluj-Napoca.

9.Muntean L., Borceanu 1.. Axinte M.. Roman V.R.. Fitotehnie, Ed. Didactică și Pedagogică București. 1995.

10.Nica S.. Glaman Gh., – Economie rurala. Ed. Artprint, București. 1999;

11. Schiopu D – Ecologie și protecția mediului. Curs U.S.A.M.V. București AMC București. 1999:

12 Șarpe N.. 1987 – Combaterea integrală a buruienilor din culturile

agricole. Ed. Ceres. București.

12.Udrescu S.. Mihalache M. îndrumător de lucrări practice de pedologie. București. 2002.