. Control Fiscal. Impozite Directe Impozit pe Profit. Impozit pe Venituri de Natura Salariala
CONTROL FINANCIAR
1.1.1. NOȚIUNI GENERALE
In societate,activitățile desfăsurate la nivele microeconomice si macroecono-mice , de la entități economico-sociale și până la nivelul sistemelor sunt urmărite în perma-nență pentru a ajunge la realizarea scopurilor și intereselor urmărite. Această activitate, care cuprinde mecanisme complexe,fiind un atribut esențial al conducerii umane,este cunoscută sub denumirea de control. De altfel,în cunoscuta definiție a lui H.Fayol dată conducerii,pe lângă funcțiile de prevedere, organizare, coordonare, este nominalizată și cea de control.
La nivelul entității economice, în general ,controlul poate fi privit ca o pârghie a statului,ca intervenient din exterior,funcție de interesul său,dar și ca instrument la îndemâna conducerii proprii pentru realizarea obiectivelor și scopurilor activității.
În acest context ne-am referit la acțiunea controlului general,ca instrument prin care instituțiile specializate de control ale statului ,asigură respectarea legalității în activitatea tuturor organizațiilor,din economia națională,reliefată prin controlul extern,dar și implicațiile acestuia în realizarea unui management ce presupune o bună gestiune.
Conținutul noțiunii de control semnifică,în general o analiză permanentă sau la anumite termene a unei activități,situații,astfel încât scopurile,rezultatele să fie cele dorite.
Privind abordarea noțiunii de control rezultă că aceasta are un caracter complex în cadrul ei,ca de altfel și la nivelele altor activități,componenta umană joacă un rol esențial,ce trebuie luată în seamă la construcția oricărui sistem de control viabil și eficient.
Abordarea controlului financiar,din punct de vedere instituțional și al poziției acestuia față de entitățile din economia națională,conduce la una din clasificările acestuia sub formă de control financiar extern sau intern.
În sistemul de control din țara noastră,din punct de vedere al funcțiilor îndeplinite,în corelare cu interesele și scopurile pentru care este organizat ,controlul financiar este împărțit în două mari categorii :
instituții specializate de control ale statului și care exercită controlul din afara unităților economice și bugetare,realizând un control extern.
structura de control organizat să funcționeze în interiorul unităților economice și bugetare,realizând un control propriu al acestora.
Pornind de la această clasificare,încercând o definire a controlului extern,trebuie evidențiate trăsăturile specifice și evidențiale ale acestuia care constau în:
se exercită de către instituții specializate ale statului având la bază norme de organizare și obiective bine stabilite ;
se exercită în afara unității economice sau instituției publice, are un anumit caracter de impunere,în general prin întocmirea procesului verbal de control ce exprimă părerea controlului,care în numeroase cazuri, ulterior nu mai este însușită de cei controlați;
are un caracter punitiv(sancționatoriu)educativ,de înlăturare a neajunsurilor și de recuperare a prejudiciilor constatate;
reprezintă o garanție pentru unitatea controlată,că informația contabilă controlată este credibilă;
aparatul de control este organizat pe principiul ierarhizării;
se exercită în numele statului;
Pentru a defini controlul financiar în general trebuie pornit de la ideea de bază potrivit căreia,fenomenele economice care se manifestă în economia națională trebuie urmărite în cadrul normelor legale prin care au fost definite,în acest parcurs,la diverse nivele, revin responsabilități,scopul final fiind respectarea legalității și obținerea de rezultate dintre cele mai eficiente.
Controlului financiar îi revine sarcina evitării și depistării la timp,a fenomenelor economice și bugetare nelegale.
1.1.2. FORMELE CONTROLULUI
SOCIAL – ECONOMIC
Controlul,ca funcție de bază a managementului,are un caracter universal,iar diversificarea și creștera complexității domeniilor și laturilor activităților sociale și economice determină atât lărgirea sferei cât și a modului de realizare a controlului.
Criteriile principale de grupare a formelor de control social-economic sunt:
După natura activității controlate și a obiectivelor urmărite:tehnic, economic,juridic,legislativ,comercial,al calității produselor ,financiar , sanitar,al protecției muncii,al protecției consumatorilor etc.
Controlul tehnic este executat de către organele de specialitate asupra tehnologiei producției,asupra cantității și calității mijloacelor tehnice utilizate și producției obținute etc.
Controlul economic este executat de către organele de specialitate asupra modului de alocare și utilizare a resurselor de producție, urmărindu-se valorificarea acestora în deplină concordanță cu programul și obiectivele prestabilite, astfel încât să se asigure creșterea eficienței economice.
Control juridic are ca obiect verificarea respectării actelor normative,a legilor și altor reglementări.
Controlul financiar se exercită asupra acelorași elemente ca și controlul tehnic și economic,dar are în vedere numai latura bănească a acestora,respectiv constituirea și utilizarea resurselor financiare pentru realizarea activității tehnice și economice (fondul de dezvoltare,sursele de acoperire a activelor circulante,fondul de retribuire,decontări,etc).
După momentul executării contolului se disting trei forme:controlul prealabil,concomitent și posterior.
Cele trei forme de control,în timp,formează “ciclul de control”al activității și asigură continuitatea controlului din momentul pregătirii unei activități până la terminarea ei.
Controlul prealabil se realizează înainte de efectuarea unei activități pentru preîntâmpinarea apariției unor fenomene nedorite care pot dăuna vieții sociale și economice.
Controlul concomitent se exercită,de regulă, de către organele de conducere sau prin autocontrol,în timpul desfășurării activității sau obiectivelor social-economice.
Controlul posterior sau postoperativ constă în verificarea și analiza operațiunilor și activităților după ce acestea au fost efectuate.
După nivelul la care se exercită : control macroeconomic și control micoeconomic .
Controlul macroeconomic se exercită la nivelul organelor centrale pentru ansamblul economiei naționale,ramuri și subramuri precum și în profil teritorial.
Controlul microeconomic,este exercitat la nivelul verigilor de bază ale activității social economice,prin control propriu al managementului,al organelor specializate și controlul cenzorilor.
După gradul de apropiere al controlului de activitate controlată :control direct,indirect,autocontrol și control mutual.
Controlul direct se realizează în contactul nemijlocit dintre manager sau organul de control și persoanele care execută activitatea controlată.
Controlul indirect se realizează prin verificarea și analiza rezultatelor activității pe baza rapoartelor,actelor de constatare,informații ,corespondență de serviciu,reuniunii de lucru,etc.
Autocontrolul este controlul asupra activității proprii,ca formă superioară,care exprimă o participare conștientă la îndeplinirea sarcinilor stabilite.Autocontrolul se manifestă ca o acțiune de verificare a propriei activități cu scopul de a stabili dacă obiectivele propuse au fost realizate și în ce grad activitatea proprie se integrează în cea desfășurată de întregul colectiv.
Controlul mutual sau reciproc este realizat de membrii unui colectiv de lucru asupra obiectivelor comune.
Formele controlului se îmbină strâns și acționează convergent,se completează reciproc și alcătuiesc împreună sistemul integrat general și cu caracter unitar asupra tuturor domeniilor și sectoarelor de activitate economico-socială.Îmbinarea strânsă,unitară,a diferitelor forme de control asigură obținerea unor rezultate,a unei producții de înaltă calitate,cu eficiență socială maximă.
1.1.3. NECESITATEA,CARACTERISTICILE,ROLUL ȘI SARCINILE CONTROLULUI ECONOMICO-FINANCIAR
1.1.3.1 NECESITATEA ȘI CARACTERISTICILE
CONTROLULUI ECONOMICO-FINANCIAR
Controlul,ca funcție a managementului, constituie o necesitate obiectivă pentru organizarea și buna conducere a unităților patrimoniale.Managementul presupune un control asupra modului în care se realizează obiectivele stabilite .Necesitatea obiectivă a managementului implică și necesitatea obiectivă a controlului ca funcție a acestuia.
Necesitatea controlului se orientează spre următoarele aspecte:
introducerea unui spirit de răspundere și de respectare a legislației economico-financiare;
perfecționarea mai bună a producției și a muncii în toate sectoarele de activitate proprii unității patrimoniale;
gospodărirea mai bună a resurselor economice și de muncă de care dispune societatea comercială;
înlăturarea lipsurilor,deficiențelor și abaterilor care există;
creșterea eficienței activității economico-sociale;
prevenirea și înlăturarea eventualelor greutăți și neajunsuri ,în scopul asigurării unei activități profitabile.
Caracteristicile controlului prin prisma interesului general al societății cuprinde:
caracter atotcuprinzător – Controlul se efectuează asupra întregii activități pe toate treptele organizatorice și cuprinde toți membrii societății ,indiferent de locul și funcția ocupată în cadrul diviziunii sociale a muncii;
caracter juridic – se referă la modul de respectare a legislației economico-financiare și fiscale;
caracter dinamic – real,practic,competent și exigent ,se referă la faptul că acesta trebuie să aibă acțiune fermă pentru îmbunătățirea efectivă a activității controlate,să aibă capacitatea de soluționare corectă și operativă a problemelor,iar acolo unde sunt abuzuri,încălcări ale legislației ,să ia măsuri legale inclusiv sancționarea vinovaților;
caracter democratic –implică participarea acționarilor și salariaților la realizarea controlului ca o condiție esențială pentru buna gospodărire și folosire a resurselor materiale și bănești,pentru îmbunătățirea activității economico-sociale la fiecare loc de muncă;
caracter preventiv – sesizează fenomenele negative din activitatea economico-socială în momentul în care activitatea se manifestă, sau ca tendință când se conturează și intervine operativ pentru prevenirea și lichidarea cauzelor.
1.1.3.2 ROLUL ȘI SARCINILE CONTROLULUI ECONOMICO-FINANCIAR
Controlul reprezintă o formă de manifestare a funcției statului de organizare și conducere a întregii activități economico-sociale.
Rolul controlului în procesul de management constă în:
descoperirea la timp și rezolvarea contradicțiilor ce apar în economie,a neconcordanțelor obiective și subiective din cadrul mecanismului funcțional;
instaurarea unui climat de ordine și disciplină riguroasă în întreaga activitate economică și socială;
respectarea și aplicarea fermă a legislației economico-financiare;
apărarea și dezvoltarea proprietății publice,a celei particulare și mixte;
creșterea eficienței activității social-economice;
prevenirea și înlăturarea eventualelor greutăți și neajunsuri în scopul asigurării bunei activități a mecanismului de funcționare a economiei;
prevenirea fenomenelor negative din activitatea economico-financiară;
stimularea gospodăririi mai eficiente a resurselor materiale și umane existente.
Sarcinile principale ce se desprind din elementele care structurează rolul controlului economico-financiar sunt:
verifică îndeplinirea legilor,hotărârilor organelor legislative și executive , elaborate pentu înfăptuirea politicii economico-financiare;
analizează factorii activității economice sub aspect economic și financiar ,pentru descoperirea și mobilizarea rezervelor de creștere a eficienței economice;
verifică respectarea normelor cu privire la constituirea și utilizarea fondurilor la agenții economici și la nivelul întregii economii;
urmărește îndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor agenților economici față de bugetul statului,față de organele administrației centrale și locale,față de alți agenți economici,față de fonduriagenți economici,față de fondurile speciale,față de proprii acționari și lucrători;
prevenirea,angajarea și utilizarea resurselor materiale și financiare, în concordanță cu programele stabilite și cu normele legale existente;
determină managerii regiilor autonome,societăților comerciale și ai instituțiilor publice, să ia măsuri pentru apărarea patrimoniului public și privat;
descoperă utilizarea ilegală,nerațională și inoportună a fondurilor proprii , atrase și împrumutate,trăgând la răspundere pe cei vinovați,urmărirea și reântregirea patrimoniului agenților economici;
sprijină conducerile agenților economici în acțiunea de lichidare și preântâmpinare a deficiențelor constatate,îndrumând salariații pentru cunoașterea mai bună a normelor legale;
controlează modul în care este organizată și condusă contabilitatea și evidența operativă a agenților economici.
1.1.4 . OBIECTUL ȘI FORMELE CONTROLULUI
ECONOMICO-FINANCIAR
Obiectul controlului este de a releva erorile,abaterile,lipsurile,deficiențele pentru a le remedia și a le evita în viitor.
Controlul economico-financiar,cuprinde unitatea dintre cele două forme de control,controlul economic și controlul financiar,unitate determinată obiectiv de interdependența dintre natura economică și cea financiară a activității sociale.Eficiența utilizării mijloacelor materiale și umane ,determină formarea resurselor financiare,care la rândul lor creează permisele pentru dezvoltarea pe o treaptă superioară a economiei.Această interacțiune, a celor două aspecte ale activității sociale ,conduce la aceea că în concepție și practică controlul să ia forma controlului economico-financiar.
Contolul economic,care cuprinde în sfera sa de exercitare folosirea eficientă a resurselor materiale și umane în activitatea social-economică ,în strictă concordanță cu legile și disciplina de plan,este exercitat atât sub formă fizică(naturală)cât sub formă valorică,prin intermediul banilor.El cuprinde întregul control pe care statul îl exercită asupra procesului reproducției sociale și a bazei sale materiale,sub toate aspectele și formele lui.Controlul economic are cea mai largă sferă de cuprindere,după cum se observă în figura .
Controlul bănesc constituie o formă a controlului economic care se realizează prin intermediul banilor și a relațiilor bănești.Prin controlul bănesc statul se folosește de acțiunea legii valorii și de funcțiile banilor în exercitarea controlului său asupra economiei.El îmbracă mai multe forme:controlul financiar,controlul bancar,controlul bugetar.
Controlul financiar – este o formă de manifestare a controlului bănesc,care se realizează prin intermediul relațiilor financiare și cuprinde în sfera sa acele fluxuri de valori determinate de operațiuni care fac parte din sfera finanțelor.
Controlul bancar – este o formă a controlului bănesc efectuat în principal asupra circulației bănești,al decontărilor fără numerar,creditelor etc.,
exercitat de bănci.
– Controlul bugetar – este o formă a controlului bănesc exercitat în limita relațiilor bugetare,prin intermediul căruia statul asigură formarea și utilizarea eficientă a fondurilor mobilizate la dispoziția sa,realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor.
Sub aspectul Sferei de cuprindere a activității controlate, controlul economico-financiar, poate îmbrăca următoarele forme:
control general sau de fond,în sfera căruia se cuprind toate actele și faptele de ordin economic și financiar ce constitue activitatea unei unități patrimoniale;
control parțial sau tematic,cuprinde numai un anumit domeniu de activitate(aprovizionare,vânzare,retribuirea muncii,obligații fiscale,etc.);
control prin sondaj,care verifică pe o anumită perioadă activitatea prin selecție și se face de regulă prin control documentar;
controlul combinat sau mixt,prin care se combină diferite forme de control economico-financiar,iar în unele cazuri și unele forme de control tehnic.
1.1.4.1 CONTROLUL FINANCIAR
Controlul financiar asigură buna funcționare a activității economice,acționează sistematic în vederea prevenirii abaterilor și deficiențelor,creșterii eficientei,apărării modului de respectare a legalității cu caracter economic și financiar,stabilirii răspunderii pentru pagube sau nerespectarea disciplinei de gestiune.
Controlul financiar are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fără justificare economică,imobilizarea de mijloace economice,de a asigura profit sporit în folosirea resurselor materiale,financiare și de muncă.Controlul financiar se manifestă sub trei forme și anume:anticipat sau preventiv,concomitent sau operativ-curent,și post operativ sau ulterior.
Controlul financiar preventiv – contribuie la folosirea cu maximum de eficiență a mijloacelor materiale și disponibilităților de trezorerie,la întărirea ordinii și creșterii răspunderii în angajarea și efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislației de gestiune,la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă și a eventualelor deficiențe.Pentru a fi eficient ,controlul finaciar preventiv trebuie să cuprindă în sfera sa,pe lângă probleme de natură strict financiară și probleme de natură tehnologico-tehnică și economică cu consecințe financiare.
Controlul concomitent – asigură cunoașterea operativă a modului în care se îndeplinesc sarcinile și gestionează patrimoniul.Această formă de control acționează sistematic,zi de zi ,cuprinde procesele economice și financiare în curs de desfășurare și permite astfel intervenția operativă pentru asigurarea desfășurării acestora la parametrii eficienți.
Controlul financiar ulterior – se exercită după desfășurarea activităților sau operațiilor cu privire la gestiunea patrimoniului și are ca principale obiective existența și utilizarea rațională a elementelor patrimoniale, aplicarea legislației cu caracter financiar,efectuarea cheltuielilor și realizarea veniturilor,analiza situației pagubelor,etc.
Controlul financiar se delimitează pe forme de control financiar astfel încât acestea să interfereze și să răspundă cu mobilitate și eficiență necesităților conducerii.
Controlul financiar preventiv preîntâmpină pagubele,deficiențele,abaterile,iar controlul ulterior identifică și mobilizează rezervele existente,constată lipsuri sau pagubele produse,stabilește cauzele și vinovații și propune măsuri pentru preîntâmpinarea unor abateri similare în viitor.Controlul financiar preventiv oprește,în faza de angajare sau de efectuare operațiile pentru care nu sunt îndeplinite condițiile legale,dar nu evaluează rezultatele operațiilor respective și nu descoperă operațiile nereale, întrucât acestea nu s-au produs încă până în momentul exercitării controlului.
Controlul financiar ulterior examinează atât legalitatea cât și rezultatele efective obținute după producerea operațiilor și,ca atare,are o sferă de cuprindere și cunoaștere mai mare,în care este inclus și modul de exercitare a controlului financiar-preventiv,însă constată eventualele abateri și deficiențe după ce acestea au avut loc și au produs consecințe negative.
În corelare cu interesele economico-financiare pentru care este organizat și exercitat, controlul financiar se prezintă sub forma controlului financiar al statului și controlul financiar propriu la ministere,departamente,alte organe centrale de stat,regii autonome,organe locale și societăți comerciale.La rândul său,controlul financiar propriu are două forme distincte:controlul financiar preventiv și controlul financiar de gestiune.
Controlul financiar al statului – cuprinde în sfera sa administrarea și utilizarea mijloacelor financiare publice,precum și respectarea reglementării financiar-contabile în activitatea desfășurată de către agenții economici(regii autonome,societăți comerciale,etc.),în legătură cu îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat.
Controlul financiar al statului are ca obiective:
administrarea și utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de funcționare și întreținere a organelor centrale și locale ale administrației de stat și unităților finanțate de la buget;
utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiții de interes general,subvenționarea unor activități și produse și pentru alte destinații prevăzute de lege;
folosirea mijloacelor și a fondurilor din dotare și respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital de stat;
Sfera controlului financiar al statului cuprinde,de asemenea,probleme referitoare la prevenirea și combaterea fraudelor,contravențiilor și infracțiunilor la regimul fiscal,vamal și de prețuri.Acest control este operativ și inopinat și are ca obiective: – aplicarea și executarea legilor fiscale și a reglementărilor vamale,urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor și taxelor;respectarea normelor de comerț,urmărind să împiedice activități de contrabandă și orice procedee interzise de lege;alte activități stabilite de lege.
Controlul financiar preventiv ca formă a controlului financiar propriu,urmărește să preîntâmpine încălcarea dispozițiilor legale în vigoare și producerea de pagube și se exercită asupra documentelor în care se consemnează operațiile ce se referă la drepturile și obligațiile patrimoniale ale unității,în faza de angajare și de plată,în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice.
Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanelor în drept,competente în acest sens și prin aplicarea de către acestea a sigilului personal.
Controlul financiar de gestiune,ca formă a controlului propriu,este controlul financiar ulterior care urmărește respectarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea și gospodărirea mijloacelor materiale și bănești, pe baza documentelor înregistrate în evidența tehnico- operativă și în contabilitate.
Controlul financiar de gestiune se exercită cel puțin odată pe an.În cazul unităților și gestiunilor materiale reduse ca volum,managerii unităților pot aproba ca acestea să fie controlate la o perioadă mai mare de un an,dar nu mai târziu de o dată la doi ani.
Auditul intern,reglementat prin O.G.Nr.119/1999, reprezintă activitatea independenta în structura unei instituții publice și în directa subordonare a conducătorului acesteia,care constă în efectuarea de verificări,inspecții și analize ale sistemului propriu de control intern,în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituției publice și utilizarea resurselor în mod economic,eficace și eficient și pentru a raporta conducerii constatările făcute,slăbiciunile identificate și măsurile propuse de corectare a deficiențelor și de ameliorare a performanțelor sistemului de control intern.
Organizarea auditului intern.Auditul intern se organizează în mod independent, în structura fiecărei instituții publice,sub forma unui compartiment specializat,constituit din una sau mai multe persoane,astfel încât personalul de specialtate angajat în acesta,denumit în continuare auditor intern,să nu fie implicat în vreun fel în îndeplinirea activităților pe care le auditează.
Auditorul intern trebuie să își îndeplineasă atribuțiile în mod obiectiv, independent,cu profesionalism și integritate, trebuie să respecte prevederile codului de etică profesională,civică și morală.
Auditorul,respectiv șeful compartimentului de audit intern ,se subordonează în exclusivitate conducătorului instituției publice.
Auditul intern se exercită asupra tuturor activităților desfășurate de instituția publică sau care sunt în responsabilitatea acesteia,inclusiv asupra activității instituțiilor subordonate și asupra utilizării de către terți,indiferent de natura juridică a acestora,a fondurilor publice gestionate de aceștia din urmă în baza unei finanțări realizate de către instituția publică în cauză.
Operațiunile care fac obiectul auditului intern sunt examinate,de regulă,pe tot parcursul acestora,din momentul inițierii până în momentul finalizării executării lor efective.
Compartimentul de audit intern trebuie să exercite,fără a se limita la aceastea,următoarele atribuții:
certificarea trimestrială și anuală,însoțită de raport de audit,a bilanțului contabil și a contului de execuție bugetară ale instituției publice,prin verificarea legalității,realității și exactității evidențelor contabile și actelor financiare și de gestiune; certificarea se face înaintea aprobării de către conducătorul instituției publice în cauză a bilanțului contabil și a contului de execuție bugetară;
examinarea legalității,regularității și conformității operațiunilor, identificarea erorilor,risipei,gestiunii defectuoase și fraudelor și pe aceste baze,propunerea de măsurii și soluții pentru recuperarea pagubelor și sancționarea celor vinovați,după caz;
supravegherea regularității sistemelor de fundamentare a deciziei,planificare,programare,organizare,coordonare urmărire și control a îndeplinirii deciziilor;
evaluarea economicității,eficacității și eficienței cu care sistemele de conducere și de execuție existente în cadrul instituției publice ori la nivelul unui program/proiect finanțat din fonduri publice utilizează resurse financiare,umane și materiale pentru îndeplinirea obiectivelor și obținerea rezultatelor stabilite;
identificarea slăbiciunilor sistemelor de conducere și control,precum și a riscurilor asociate unor astfel de sisteme,unor programe/proiecte sau unor operațiuni și propunerea de măsuri pentru corectarea acestora și pentru diminuarea riscurilor,după caz.
Organizarea auditului intern este sarcina și obligația conducătorului instituției publice,care primește adresa de necesitate a organizării acestuia din partea conducerii compartimentului financiar-contabil,prin care îi solicită să emită decizia de organizare a auditului intern.
Decizia cuprinde elementele cunoscute:
temei legal,
prerogativele în baza cărora se emite decizia,
invocarea referatului contabilului șef,
data organizării,persoane desemnate,persoanele cărora li se comunică decizia,semnătura,data.
Orice audit este supus riscului inevitabil de nedetectare de anomalii semnificative în situațiile financiare,chiar dacă el a fost corect planficat și realizat,conform standardelor internaționale de audit.
În cazuri excepționale,un auditor poate găsi necesar să se îndepărteze de o normă de audit sau de servicii conexe în scopul realizării mai eficiente a obiectivului urmărit în cadrul misiunii sale .In astfel de cazuri,auditorul trebuie să fie în măsură să justifice alegerea sa.
1.2. ORGANIZAREA CONTROLULUI
ACTIVITĂȚII ECONOMICO-FINANCIARE
ÎN ROMÂNIA
1.2.1. PRINCIPIILE DE ORGANIZARE ALE SISTEMULUI
DE CONTROL
Controlul temeinic,sistematic,concret,cu rezultate practice necesită o organizare rațională,corespunzătoare dezvoltării economico-sociale, bazată pe principii care să facă posibilă prevenirea lipsurilor și neajunsurilor,descoperirea oricăror încălcări ale prevederilor legii și stabilirea măsurilor eficiente de lichidare a lor.
În acest concept,principiile de organizare a controlului,pot fi sintetizate și formulate astfel:
integrarea controlului în structura organizatorică și de conducere a economiei naționale;
independența și autoritatea;
competența controlului;
apropierea controlului de locul unde se iau deciziile și se concretizează răspunderile;
specializarea controlului;
controlul din afară(extern);
Pricipiul integrării controlului în structura organizatorică și de conducere a economiei naționale are în vedere faptul că activitatea de control nu se desfășoară ca un scop în sine,ci în strânsă corelație cu factorii care contribuie la realizarea și dezvoltarea economico-socială.
Principiul independenței și autorității controlului pornește de la ideea că organele de control să poată acționa în mod independent,în deplină cunoaștere a problemelor și să poată dispune măsuri cu caracter obligatoriu pentru înlăturarea deficiențelor,a abaterilor de la normele legale,ceea ce asigură posibilități de îmbunătățire a activității controlate,de creștere a eficienței controlului.Organizarea controlului,potrivit principiului independenței și autorității, creează nu numai cadrul necesar stabilirii răspunderilor dar și instrumentul de prevenire a lipsurilor,neglijențelor și abaterilor din activitatea economică.
Principiul competenței controlului pleacă de la aria largă a problemelor controlate,solicitând din partea organelor de control cunoștințe multiple și variate, stăpânirea celor mai corespunzătoare metode și tehnici de control.Competența organului de control asigură eficiența controlului, respectiv a activității controlate, necesitând spirit de selecție pentru a putea alege din multitudinea de date pe acelea legate nemijlocit de rezolvarea sarcinii ce-i revine fiecăruia.Pentru sporirea contribuției controlului la creșterea eficienței activității controlate, este necesar ca persoanele cu atribuții de control să stăpânească multilateral și în profunzime principiile de organizare și desfășurare a activității controlate,metodele și tehnicile de exercitare a controlului,să posede o mare putere de analiză și sinteză care să le permită înțelegerea profundă a fenomenelor și formarea de concluzii.
Pricipiul apropierii controlului de locul unde se iau deciziile și se concretizează răspunderile pentru administrarea patrimoniului este determinat de faptul că activitatea de control constitue o funcție a managementului.Organizarea controlului în cadrul unităților economice întărește concepția potrivit căreia controlul constitue în primul rând o funcție a conducerii unității patrimoniale.Practica demonstrează că activitatea merge bine acolo unde managerii compartimentelor exercită control direct asupra activității și dacă sunt stabilite pentru fiecare cadru de conducere atribuții și condiții de exercitare a controlului.
Principiul specializării(profilării)controlului.Are în vedere faptul că activitatea de control acționează pe o arie foarte largă abordând cele mai diverse activități și probleme.Acest lucru impune în mod obiectiv ca în organizarea controlului pe forme de control cât și în diferite sectoare ale economiei cu activitate specifică să se asigure o specializare a cadrelor,o profilare a lor care să le permită pe baza cunoașterii metodelor și tehnicilor generale de control(valabile în toate sectoarele)exercitarea unui control temeinic,exigent și eficient.
Principiul controlului extern(din afară).Colectivele de conducere la diferite nivele,trebuie să fie îndrumate de felul cum trebuie să acționeze cu privire la gospodărirea mijloacelor materiale,financiare și umane,ce metode să folosească în activitatea sistematică și permanentă de control,în folosirea cu chibzuință a fondurilor și totodată să fie controlate,urmărindu-se îndeplinirea sarcinilor ce le revin,întărirea sistemului de răspundere în munca acestora, determinarea unei atitudini de exigență față de administrarea patrimoniului.Realizarea acestui deziderat este o cerință primordială a principiului controlului extern care trebuie să stea la baza concepției de organizare a sistemului de control.
1.2.2. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A
CONTROLULUI
Necesitatea și complexitatea controlului activității economico-sociale, diversitatea și complexitatea domeniilor supuse controlului,ca și nivelele de exercitare, au impus crearea unui sistem organizatoric adecvat.În cadrul structurii și formelor organizatorice ale controlului, distingem trei componente:controlul legislativ,controlul economico-financiar și controlul judiciar.
Controlul legislativ se înfăptuiește de către puterea legislativă –Parlament-prin Camera Deputaților,Senatul și organul consultativ de specialitate –Consiliul legislativ-precum și prin Curtea Constituțională.
Cele două Camere,a Deputaților și Senatul își exercită controlul legislativ prin: – comisii permanente;subcomisii;comisii speciale;comisii de anchetă și rapoarte și interpelări.
Controlul economico-financiar se realizează de către puterea executivă prin intermediul guvernului(administrații publice centrale de specialitate și cele locale)și Curtea de Conturi.Guvernul dispune de un departament propriu de control (departamentul de control al guvernului).Controlul administrației publice centrale de specialitate se realizează prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice, care dispune de un aparat de control specializat,controlul financiar al statului,organizat în două compartimente:
Direcția generală de îndrumare și control fiscal,
Garda financiară;
Ministerele,respectiv departamentele,alte organe centrale de stat, prefecturile și Primăria municipiului București,precum și alte instituții subordonate direct guvernului având compartimente care asigură organizarea și funcționarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul propriu, au în sarcină și controlul financiar preventiv asupra veniturilor și cheltuielilor pentru care sunt ordonatori de credite bugetare.
Controlul administrației publice locale se realizează prin:
– consiliile comunale,orășenești,municipale și primăriile acestora;
consiliile județene;
controlul financiar propriu al regiilor autonome,societăților comerciale , asociațiilor și al altor persoane juridice cu activitate econimico- socială,în conformitate cu prevederile Legii nr.30 din 22.03.1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar și a gărzii financiare,precum și prevederilor din statutele proprii.În cadrul societăților comerciale,conform Legii nr.31/1990,mai acționează ca organe de control cenzorii.
Controlul judiciar își desfășoară activitatea în cadrul puterii judecătorești prin:
– Curtea Supremă de justiție;
Instanțele judecătorești stabilite prin lege;
Ministerul public,prin procurori constituiți în parchete;
Consiliul Superior al Magistraturii.
Structura organizatorică a controlului este schematizată ca în figura următoare:
Din examinarea schemei cu privire la structura organizatorică a controlului în România,se constată că în cadrul controlului economico-financiar nu s-a evidențiat separat activitatea bancară care are un caracter strict economico-financiar.Aceasta se datoreaza faptului că legea privind activitatea bancară prevede că băncile sunt societăți bancare a căror reglementare este stabilită de Legea nr.31/90 privind societățile comerciale,iar din punct de vedere a organizării și a exercitării controlului financiar ,de Legea nr.30/91.
1.2.3 ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR EXERCITAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
1.2.3.1 OBIECTIVELE CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT
Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa administrarea și utilizarea resurselor financiare ale statului, precum și respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfășurată de către unitățile patrimoniale în îndeplinirea obligațiilor acestora față de stat și alte organisme publice.
Principalele obiective ale controlului financiar al statului sunt:
administrarea și utilizarea fondurilor acordate de buget pentru cheltuielile de funcționare și întreținere a organelor centrale și locale ale administrației de stat, a unităților finanțate de la buget;
utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiții de interes general, subvenționarea unor activități și produse pentru alte destinații decât cele prevăzute de lege;
folosirea mijloacelor și a fondurilor din dotare și respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital de stat;
exactitatea și realitatea înregistrărilor în evidențele prevăzute de lege și de actele de constituire a societăților comerciale și a celorlalți agenți economici, urmărind stabilirea corectă și îndeplinirea integrală și la termen a tuturor obligațiilor financiare și fiscale față de stat;
În urma constatărilor rezultate din controlul efectuat de organele sale de specialitate ,Ministerul Finanțelor Publice are dreptul să dispună:
a)măsuri în vederea înlăturării și prevenirii neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă a administrației centrale și locale, a regiilor autonome și a societăților comerciale;
b)corectarea și completarea bilanțurilor contabile și vărsarea la buget a impozitelor și a altor venituri legal datorate statului;
c)aplicarea de măsuri pentru respectarea prevederilor legale în domeniul prețurilor și tarifelor;
d)suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-contabile și fiscale.
Sfera controlului financiar al statului cuprinde și probleme referitoare la prevenirea și combaterea fraudelor, contravențiilor și infracțiunilor la regimul fiscal, vamal și de prețuri. Acest control este operativ și inopinant și are ca obiective:
-aplicarea și executarea legilor fiscale și reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor și taxelor;
-respectarea normelor de comerț, urmărind să împiedice activitățile de contrabandă și orice alte procedee interzise de lege.
1.2.3.2 ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT
Organul central al puterii executive ,care aplică strategia și programul guvernului în domeniul orientării economiei și finanțelor publice, este Ministerul Finanțelor Publice. Acest minister exercită administrația generală a finanțelor publice și acționează pentru stimularea desfășurării activității economice pe criterii de eficiență și echilibru economic, prin folosirea instrumentelor economice, financiare și monetar-valutare, în conformitate cu cerințele economiei de piață și prin stimularea liberei inițiative la nivel macroeconomic. De asemenea, acționează pentru crearea cadrului concurenței loiale în economie și supraveghează respectarea prevederilor legale în domeniul concurenței.
O atribuție principală a Ministerului Finanțelor Publice constă în aceea că exercită, prin organele sale, controlul și supravegherea financiară a organelor și instituțiilor de stat, controlează activitatea financiară,a regiilor autonome și a societăților comerciale precum și a celorlalți agenți economico-sociali. În îndeplinirea acestei atribuții, Ministerul Finanțelor Publice are dreptul să dea, ca urmare a controlului, dispoziții obligatorii pentru luarea măsurilor de respectare a legii și să ia măsuri pentru aplicarea sancțiunilor legale.
Ministerul Finanțelor Publice efectuează, prin aparatul specializat, în numele statului, controlul administrării și utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale și locale ale administrației de stat, precum și al instituțiilor de stat, al respectării reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfășurată de către regii autonome, societăți comerciale și alți agenți economici, în legătură cu îndeplinirea obligațiilor față de stat. Tot prin acest aparat specializat acționează operativ pentru prevenirea și combaterea fraudelor, contravențiilor și infracțiunilor în regimul fiscal, vamal și de prețuri.
Controlul financiar de stat se realizează prin organele specializate ale Ministerului Finanțelor Publice ,și în unitățile sale descentralizate- Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice Județene.
Conform H.G.nr.18/2001 de organizare și funcționare a Ministerului Finanțelor Publice principalele structuri organizatorice sunt:Direcția Generală de Îndrumare și Control Fiscal, Direcția Generală de Administrare a Activelor Statului, Direcția de Control Preventiv,Direcția de Control și Audit Intern și Garda Financiară.
Ca unitate reprezentativă a Ministerului Finanțelor Publice, în teritoriu, Direcția Generală a Finanțelor Publice are în componența sa Direcții operative care au ca obiect de activitate o parte a activității acesteia ca: Direcția Administrării Veniturilor Statului,Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică și Direcția de Control Fiscal.
1.2.3.3. DIRECȚIA CONTROLULUI FISCAL
Direcția Controlului Fiscal este organul de specialitate al Ministerului Finanțelor Publice care exercită în teritoriu controlul fiscal în baza legilor în vigoare, a hotărârilor și programelor Guvernului, a sarcinilor Ministerului Finanțelor Publice și a limitelor de competență stabilite.
Din punct de vedere metodologic al organizării și exercitării controlului, Direcția controlului fiscal se subordonează Direcției generale de îndrumare și control fiscal din Ministerul Finanțelor Publice.
Direcția Controlului Fiscal are următoarele atribuții:
exercită, potrivit legii, controlul asupra respectării de către contribuabili a prevederilor legale privind stabilirea, evidențierea și plata integrală și la termen a obligațiilor fiscale față de bugetul de stat;
verifică contribuabilii cu privire la respectarea dispozițiilor legale de organizare și desfășurare a activităților economice producătoare de venituri impozabile sau bunuri supuse impozitelor și taxelor;
verifică documente, înscrisuri, registre sau evidențe contabile ale contribuabililor, necesare realizării obiectului controlului;
stabilește în sarcina contribuabililor diferențe de taxe și calculează majorări de întârziere pentru neplata în termenele legale a impozitelor datorate;
constată contravențiile și aplică amenzile prevăzute de legile fiscale și dispune măsurile necesare îndeplinirii corecte, de către contribuabili, a obligațiilor fiscale ce le revin;
sesizează organele de cercetare penală în cazul constatării de abateri care îndeplinesc condițiile de a fi infracțiuni;
confiscă, în condițiile legii, bunurile sustrase de la plata impozitelor și taxelor, precum și sumele în lei și valută dobândite ilicit;
întocmește și transmite organelor de executare silită titlurile executorii și celelalte documente necesare pentru începerea executării silite;
verifică organizarea și conducerea evidențelor contabile ale contribuabililor în vederea stabilirii, înregistrării și plății impozitelor și taxelor la bugetul de stat;
acționează, prin mijloace specifice, pentru identificarea și combaterea evaziunii fiscale;
realizează programul de control al direcției, transmis de Direcția generală de îndrumare și control fiscal precum și alte sarcini rezultate pe plan local avizate de Direcția generală de îndrumare și control fiscal;
urmărește modul de respectare a normelor metodologice privind controlul fiscal și a legislației fiscale de către aparatul de control fiscal și propune măsuri organizatorice și legislative pentru perfecționarea și creșterea eficienței controlului fiscal;
coordonează și îndrumă activitatea de control fiscal persoane fizice desfășurată de către structurile cu asemenea atribuții aparținând unităților fiscale teritoriale;
controlează aplicarea normelor legale privind administrarea și gestionarea patrimoniului public și privat al statului din regiile autonome, companiile și societățile naționale, societățile comerciale unde statul deține participații;
primește, analizează și rezolvă direct sesizările, reclamațiile și memoriile primite de la persoane fizice și juridice privind fiscalitatea, administrarea și gestionarea patrimoniului public și privat al statului, abaterile de la disciplina financiar-valutară și contabilă, potrivit prevederilor legale;
colaborează cu direcțiile din cadrul Direcției generale a finanțelor publice, Secția Gărzii Financiare, unitățile vamale, precum și cu alte organe județene ale administrației de stat, pe linia elaborării, aplicării și executării reglementărilor în domeniul financiar-valutar și contabil, prevenirea și combaterea fenomenului de evaziune fiscală;
întocmește și prezintă conducerii Direcției generale de îndrumare și control fiscal rapoarte, informări și sinteze de realizare a sarcinilor din programele de activitate și face propuneri pentru îmbunătățirea activității de control fiscal;
asigură, în colaborare cu Direcția generală a finanțelor publice, formarea profesională continuă a aparatului de control fiscal;
solicită avize Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală de Indrumare și Control Fiscal în vederea fundamentării și finalizării constatărilor controlului;
propune conducerii Direcției generale a finanțelor publice dimensionarea posturilor din activitatea de control fiscal în raport de: numărul de contribuabili persoane fizice și juridice, dispersia teritorială a contribuabililor, unitați fiscale teritoriale, volumul obligațiilor fiscale restante, gradul de conformare voluntară a contribuabililor în achitarea obligațiilor fiscale, întinderea fenomenului evaziunii fiscale etc;
asigură întocmirea referatelor cuprinzând propunerile pentru soluționarea contestațiilor la actele de control și înaintarea acestora, sub semnătură , conducerii Direcției controlului fiscal, către serviciul de specialitate al direcției generale a finanțelor publice sau direcției de specialitate din minister, competente să le soluționeze;
în timpul controlului întreprinde toate măsurile legale pentru încasarea creanțelor bugetare ale agentului economic verificat, în care scop solicită conform legii înființarea măsurilor asiguratorii și sesizează, în termen util, compartimentele specializate ale direcției generale, în legătură cu eventualele intenții ale contribuabilului de a se sustrage de la plata acestora prin diverse metode (înstrâinări de patrimoniu, lichidare voluntară);
prezintă Direcției generale de îndrumare și control fiscal din Ministerul Finanțelor Publice, propuneri de perfecționare și completare a actelor normative din domeniul fiscal, în funcție de constatările organelor de control în acțiunile desfășurate;
analizează necesitatea și oportunitatea solicitărilor formulate de organele de control privind reverificarea unor perioade impozabile în cadrul termenului legal de prescripție;
verifică respectarea prevederilor legale referitoare la constituirea și utilizarea fondurilor speciale, subvențiilor, realizarea investițiilor publice;
verifică și avizează, conform legislației în vigoare, documentele justificative prezentate de agenții economici prin care se solicită acordarea de subvenții, prime, diferențe de preț de la bugetul de stat;
z.1) dispune suspendaea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar-
contabile și fiscale și urmărește realizarea acestora.
Direcția Controlului Fiscal este coordonată de un director general adjunct și are următoarea structură organizatorică:
doi directori;
Serviciul (biroul)programare, coordonare sinteză și îndrumare a activității de control fiscal la persoane fizice;
Servicii (birouri) de control fiscal 2-6;
Serviciul (biroul) de control al gestionării și administrării patrimoniului public și privat al statului;
Serviciul (biroul) control fiscal la marii contribuabili;
Serviciul (biroul) informații fiscale, identificarea și combaterea evaziunii fiscale.
În cadrul serviciilor de control fiscal pot fi organizate birouri în funcție de mărimea acestora, numărul contribuabililor repartizați, gradul de conformare voluntară și disciplinară a contribuabililor în achitarea obligațiilor căter bugetul de stat, răspândirea contribuabililor în teritoriu și concentrarea acestora în anumite zone, orașe și municipii.
Directorul general adjunct are următoarele atribuții principale:
exercită conducerea activității Direcției Controlului Fiscal, asigură îndrumarea, coordonarea și controlul activității serviciilor din structura acesteia, precum și a serviciilor (birourilor) de control fiscal persoane fizice teritoriale;
coordonează direct acțiuni de control complex, precum și controale fiscale importante, organizare în domenii predilecte pentru marea evaziune sau la marii contribuabili;
participă la prelucrarea concluziilor unor controale importante, în special la cele efectuate la marii contribuabili;
semnează corespondența adresată Direcției Generale de Indrumare și Control Fiscal din minister, direcțiilor de specialitate din Direcția Generală a Finanțelor Publice, Secția Gărzii Financiare, contribuabililor persoane fizice și juridice, instituțiilor publice cu care colaborează în îndeplinirea atribuțiilor legale;
asigură ca în controalele efectuate pentru rambursarea TVA să fie cuprinse explicit datele și informațiile prevăzute în normele metodologice privind modul de rambursare a cererilor privind TVA aprobate prin ordin al ministerului finanțelor publice;
aprobă, potrivit competențelor, documentele referitoare la valorificarea constatărilor controlului fiscal;
dispune în legătură cu verificarea persoanelor fizice și juridice și semnează documentele privind rezultatele verificării sesizărilor din domeniul său de activitate protrivit legii;
convoacă periodic și ori de câte ori este necesar, directorii și personalul din subordine pentru dezbaterea activității desfășurate, stabilirea de măsuri pentru realizarea sarcinilor și a atribuțiilor ce le revin din noile reglementări;
face propuneri în legătură cu delegarea unor organe de control, schimburi de experiență, cursuri de perfecționare în țară și în străinătate;
participă direct sau asigură participarea specialiștilor din cadrul direcției la lucrările unor comisii sau colective organizate de direcția generală a finanțelor publice, alte organe județene ale administrației de stat, care au drept scop stabilirea de măsuri care vizează domeniile de activitate ale Direcției controlului fiscal;
aprobă tematici de control elaborate în cadrul direcției;
face propuneri cu privire la încadrarea, transferarea, promovarea, evaluarea, stimularea și sancționarea personalului din subordine pentru neîndeplinirea corectă și la termen a sarcinilor de serviciu sau încălcarea normelor, atribuțiilor și metodologiei de control fiscal;
asigură aplicarea reglementărilor legale cu privire la acordarea concediilor de odihnă, desemnează sau aprobă, după caz, persoanele care vor îndeplini sarcinile celor plecați în concediu sau absenți de la serviciu din alte motive; aprobă învoirea în interes personal a salariaților în limita competențelor legale;
asigură transmiterea către organele de executare silită a titlurilor executorii și celorlalte documente necesare pentru începerea executării silite;
face propuneri cu privire la structura organizatorică, numărul de posturi pentru aparatul de control fiscal din Direcția controlului fiscal, serviciilor de control fiscal persoane fizice din teritoriu în vederea asigurării condițiilor necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege și sarcinilor primite;
participă direct în comisiile de angajare și promovare a personalului din Direcția controlului fiscal sau deleagă această atribuție drectorilor din Direcția controlului fiscal;
este înlocuitorul de drept al directorului general;
îndeplinește și alte sarcini primite de la Direcția generală de îndrumare și control fiscal și conducerea ministerului privind activitatea Direcției controlului fiscal.
Directorii au următoarele atribuții principale:
a) coordonează direct acțiuni de control mai importante, nominalizate de conducerea Direcției controlului fiscal sau din proprie inițiativă;
b) coordonează, îndrumă și controlează activitatea serviciilor repartizate și raspund față de directorul general adjunct pentru îndeplinirea în bune condiții a sarcinilor stabilite,
c) asigură întocmirea materialelor (rapoarte, informări, referate și alte lucrări) care urmează a fi prezentate conducerii direcției, inițiind măsuri și prezentând propuneri cu privire la perfecționarea continuă a activității de control și a legislației fiscale;
d) prezintă propuneri pentru promovarea unor tehnici și metode moderne de control, a unui management performant și competitiv, în vederea creșterii eficienței utilizării capacității de control și a calității acestuia;
e) participă la prelucrarea constatărilor și măsurilor luate ori dispuse pentru viitor, în cazul unor acțiuni importante de control;
f) fac propuneri pentru stimularea, evaluarea și promovarea personalului din serviciile pe care le coordonează, potrivit prevederilor legale;
g) asigură respectarea riguroasă a disciplinei în muncă, certifică prezența personalului din serviciile pe care le coordonează, iar în caz de neîndeplinire a sarcinilor încredințate, propune măsuri pentru aplicarea de sancțiuni, potrivit prevederilor legale;
h) se consultă cu șefii serviciilor pe care le coordonează, cu alți specialiști din Direcția controlului fiscal sau din alte structuri ale direcției generale a finanțelor publice pentru găsirea soluțiilor adecvate și legale, în vederea rezolvării lucrărilor și a sarcinilor stabilite;
i) asigură aplicarea prevederilor legale privind întocmirea,circuitul și păstrarea actelor de control;
j) asigură ca în controalele efectuate pentru rambursarea TVA să fie cuprinse explicit datele și informațiile prevăzute în normele metodologice privind modul de rambursare a cererilor privind TVA aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice;
k) asigură rezolvarea corespunzătoare și la termen a reclamațiilor, sesizărilor și cererilor primite de la contribuabili, persoane fizice și juridice precum și a semnalelor apărute în presă în legătură cu activitatea pe care o coordonează;
l) notifică agenții economici în legătură cu obiectul controlului ce urmează a se efectua;
Șefii de serviciu în Direcția Controlului Fiscal au următoarele atribuții principale:
Organizează, conduc și îndrumă activitatea serviciului, aducând la îndeplinire sarcinile din programul de activitate, dispozițiile primite de la conducerea Direcției controlului fiscal și răspund față de aceasta pentu realizarea la termen și în bune condiții a sarcinilor repartizate, în care scop:
conduc direct acțiuni de control fiscal complex, în special cele organizate la contribuabilii mari sau verificări tematice mai importante, astfel încât această activitate să reprezinte cel puțin jumătate din timpul de lucru;
răspund de realizarea programului de activitate al serviciului, cu termene și răspunderi concrete de execuție, potrivit normelor privind organizarea, managementul, evidența și cotnrolul îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
asigură, urmăresc și răspund de analiza temeinică a actelor de control, încadrarea corectă în prevederile legale a abaterilor și deficiențelor constatate, stabilirea persoanelor vinovate de încălcarea prevederilor legale și a răspunderilor acestora, întocmirea la termenul stabilit și de calitate a rapoartelor, informațiilor și sintezelor privind valorificarea rezultatelor controlului, participă la dezbaterea concluziilor în cazul unor agenți economici și acțiuni mai importante;
în timpul controlului întreprinde toate măsurile legale pentru încasarea creanțelor bugetare ale agentului economic verificat, în care scop solicită conform legii înființarea măsurilor asiguratorii și sesizează, în termen util, compartimentele specializate ale direcției generale, în legătură cu eventualele intenții ale contribuabilului de a se sustrage de la plata acestora prin diverse metode (înstrăinări de patrimoniu, lichidare voluntară);
repartizează personalului din subordine sau echipelor de control, sarcinile și lucrările primite;
prezintă propuneri conducerii Direcției controlului fiscal pentru evidențierea, stimularea, evaluarea, promovarea și sancționarea personalului din subordine; programarea concediilor de odihnă, prestarea de muncă peste orele de program și compensarea lor, potrivit prevederilor legale;
asigură respectarea normelor metodologice și prevederilor legale privind păstrarea secretului profesional, organizează și răspund de evidența, clasarea, îndosarierea, păstrarea în condiții de siguranță a tuturor actelor de control și lucrărilor, până la predarea lor la arhiva direcției de control fiscal;
Serviciile din structura Direcției Controlului Fiscal au ca atribuții comune organizarea și efectuarea de acțiuni de control fiscal și controale tematice, potrivit programelor de activitate sau sarcinilor primite de la conducerea Direcției controlului fiscal.
Serviciul (biroul) programare, coordonare, sinteză și îndrumare a activității de control fiscal la persoane fizice are următoarele atribuții principale:
urmărește stadiul executării sarcinilor din programele trimestriale și lunare de activitate pentru personalul Direcției controlului fiscal din aparatul propriu și serviciilor de control fiscal persoane fizice ale unităților fiscale teritoriale;
verifică modul de respectare de către aparatul de control fiscal,a normelor privind metodologia de control, respectarea prevederilor legislației fiscale și valorificarea rezultatelor acestuia;
colaborează cu compartimentele de specialitate din Direcția generală a finanțelor publice pentru perfecționarea pregătirii profesionale a aparatului de control fiscal;
elaborează lucrările de aplicare a normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de determinare a salariilor de bază pentru personalul Direcției controlului fiscal;
întocmește periodic situația rezultatelor controalelor efectuate de Direcția controlului fiscal;
urmărește aducerea la îndeplinire de către serviciile din Diercția controlului fiscal și serviciile de control fiscal persoane fizice din unitățile fiscale teritoriale, a sarcinilor stabilite de conducerea acesteia;
întocmește lista agenților economici ce urmează a fi controlați;
îndrumă activitatea desfășurată de aparatul de control fiscal la persoane fizice;
urmărește realizarea concediilor de odihnă ale salariaților Direcției controlului fiscal conform programării;
urmărește constituirea fondului de stimulenteși prezintă conducerii Direcției controlului fiscal propunerile nominale pentru acordarea acestora cu respectarea prevederilor legale;
întocmește documentația și propune conducerii Direcției controlului fiscal măsuri de sancționare a salariaților care au încălcat normele legale referitoare la respectarea disciplinei în muncă;
îndeplinește și alte sarcini primite de la conducerea Direcției controlului fiscal privind activitatea serviciului.
Serviciile (birourile) de control fiscal 2-6 și control fiscal la marii contribuabili au următoarele atribuții principale:
certifică realitatea declarațiilor, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii conform legii a obligațiilor fiscale de către contribuabili și stabilesc majorări de întârziere pentru neplata în termen a acestora;
efectuează controlul respectării regimului legal al activității desfășurate de producătorii de alcool;
acționează în timpul controlului pentru a încasa operativ sumele stabilite în sarcina contribuabililor ca diferență de impozite și taxe;
verifică contribuabilii privind respectarea dispozițiilor legale de organizare și de desfășurare a activităților economice producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile;
verifică modul de respectare a prevederilor legislației contabile și fiscale;
confiscă în condițiile legii bunurile sustrase de la plata impozitelor și taxelor, precum și sumele în lei și valută dobândite ilicit;
verifică documente, înscrisuri, registre sau evidențe contabile ale unităților controlate sau terților, necesare realizării obiectului controlului;
organizează și efectuează verificarea privind modul de aplicare a prevederilor legale referitoare la constituirea, organizarea și determinarea obligațiilor fiscale la societățile comerciale din domeniul jocurilor de noroc, producători sau importatori de alcool, cafea, tutun, precum și cei ce comercializează bauturi alcoolice;
constată contravențiile și aplică amenzile și penalitățile prevăzute de legile fiscale;
organizează acțiuni de control încrucișat privind justificarea provenienței produselor supuse autorizării;
solicită, conform legii, înființarea măsurilor asiguratorii în vederea realizării creanțelor bugetare ce se stabilesc prin acte de control;
verifică bilanțurile contabile și conturile de profit și pierderi sub aspectul respectării obligațiilor fiscale și concordanța datelor înscrise în acestea cu cele din contabilitate;
verifică societățile comerciale din punct de vedere al încadrării în perioadele de scutire, conform prevederilor legii în baza cărora au fost aprobate;
analizează aspectele și fenomenele rezultate din aplicarea legislației fiscale și informează operativ directorul Direcției controlului fiscal asupra problemelor deosebite constatate, propunând măsurile ce se impun;
asigură difuzarea operativă la organele pentru control fiscal persoane fizice din unitățile subordonate, precizările și soluțiile primite de la direcțiile (generale) de specialitate din Ministerul Finanțelor Publice în legătură cu aplicare unitară a legislației fiscale;
verifică solicitările contribuabililor privind rambursarea de TVA repartizate serviciului potrivit prevederilor legale și asigură transmiterea actelor de control la Direcția metodologie și administrarea veniturilor statului și la compartimentele de administrare a veniturilor statului din unitățile teritoriale pentu soluționarea legală a acestor solicitări;
colaborează în realizarea sarcinilor cu serviciile din cadrul Direcției controlului fiscal și alte compartimente din cadrul Direcției generale a finanțelor publice;
asigură și păstrează confidențialitatea informațiilor, datelor și documentelor privind activitatea constribuabililor;
prozintă conducerii propuneri de perfecționare a legislației fiscale și măsuri de conformare voluntară a contribuabililor;
organizează și conduc evidența rezultatelor acțiunilor de control și urmăresc modul de realizare la termen a măsurilor stabilite prin actele de control;
dispun măsuri în vederea înlăturării și prevenirii neregulilor constatate în activitatea fiscală a agenților economici;
propun conducerii Direcției controlului fiscal suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor fiscale;
asigură predarea actelor de control la arhiva Direcției;
îndeplinesc și alte sarcini primite de la conducerea Direcției controlului fiscal.
Serviciul (biroul) de control al gestionării și administrării patrimoniului public și privat al statului are următoarele atribuții principale:
verifică modul de administrare și gestionare a mijloacelor materiale și financiare ale regiilor autonome, societăților și companiilor naționale, societăților comerciale la care statul este acționar, precum și la instituții publice;
verifică angajamentele și creanțele interne și externe ale statului și modul de constituire și utilizare a rezervelor statului;
verifică angajamentele și derularea împrumuturilor externe garantate de către stat la regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile comerciale cu capital de stat, și alte persoane juridice;
urmărește rambursarea împrumuturilor externe garantate, plata comisioanelor cuvenite acestora, precum și a celor cuvenite Ministerului Finanțelor Publice;
infomează operativ conducerea Direcției controlului fiscal despre lipsa disponibilităților la plata ratelor și dobânzilor și comisioanelor, propunând, totodată, măsuri în acest sens;
verifică respectarea prevederior legale referitoare la constituirea și utilizarea fondurilor speciale și subvențiilor;
dispune măsurile prevăzute de lege pentru prevenirea și înlăturarea abaterilor și deficiențelor constatate și aplică sancțiunile prevăzute de lege;
verifică modul de aducere la îndeplinire a măsurilor stabilite de organele de control fiscal în domeniul administrării și gestionării activelor statului;
verifică respectarea reglementărilor financiar-valutare și bugetare;
stabilește în sarcina regiilor autonome, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale la care statul este acționar, diferențe de impozite și taxe și calculează majorări de întârziere pentru neplata în termenele legale a vărsămintelor, impozitelor și taxelor la bugetul statului și aplică penalitățile prevăzute de legile în vigoare;
efectuează constatări faptice cu privire la natura activităților producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile;
confiscă în condițiile legii bunurile sustrase de la plata impozitelor și taxelor, precum și sumele în lei și valută dobândite ilicit;
verifică organizarea și conducerea evidențelor contabile și financiar-fiscale la regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile comerciale la care statul este acționar;
constată contravențiile și aplică amenzile și penalitățile prevăzute de legile fiscale;
în timpul controlului, întreprinde toate măsurile legale pentru încasarea creanțelor bugetare ale agentului economic verificat,
întocmește informări și rapoarte pentru conducerea Diercției controlului fiscal privind acțiunile de control desfășurate;
verifică utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiții de interes general și altor activități economice;
verifică realitatea înregistrărilor prevăzute de lege și de actele de constituire a societăților comerciale, pentru stabilirea corectă și la termen a tuturor obligațiilor financiare;
verifică modul de gestionare și utilizare a fondurilor nerambursabile acordate de organismele internaționale, la societăți comerciale și autoritățile publice locale;
asigură predarea actelor de control la arhiva direcției;
îndeplinește și alte sarcini primite de la conducerea Direcției controlului fiscal.
Serviciul (biroul) informații fiscale, identificarea și combaterea evaziunii fiscale are următoarele atribuții principale:
asigură culegerea, prelucrarea și păstrarea informațiilor privind comportamentul fiscal al contribuabililor, primite de la contribuabili, alte persoane fizice sau juridice române sau străine, instituții ale statului;
urmărește pe baza informațiilor primite, evoluția acțiunilor unor contribuabili, orientate în direcția păgubirii bugetului de stat, efectuează controale și asigură luarea măsurilor pentru depistarea evaziunii în fazele incipiente;
furnizează serviciilor de control fiscal informațiile deținute privind activitatea contribuabililor în vederea formării unei imagini complete privind compotamentul fiscal al contribuabililor, căile practicate de fraudare a bugetului de stat și stabilirii măsurilor pentru combaterea evaziunii fiscale;
colaborează cu celelalte structuri ale Direcției generale a finanțelor publice și cu organele Ministerului de Interne, cele de cercetare penală, instanțele judiciare, în vederea cunoașterii și aprofundării mecanismelor fraudării bugetului de stat, prevenirii și diminuării evaziunii fiscale;
realizează sarcinile privind centralizarea și raportarea evaziunii fiscale, face propuneri privind îmbunătățirea sistemului informațional referitor la evidența și raportarea evaziunii fiscale;
analizează, evaluează și valorifică informațiile privind evaziunea fiscală, prezentând conducerii rapoarte și sinteze pe această linie, cuprinzând măsuri pentru îmbunătățirea activității de control fiscal, perfecționaea legislației fiscale și creșterea gradului de conformare voluntară al cobtribuabililor;
efectuează analize, controale și studii privind cauzele sustragerii sistematice de la plata obligațiilor față de bugetul de stat, factorii care influențează comportamentul fiscal al contribuabililor, căile și mijloacele de sporire a conformării voluntare a contribuabililor;
îndeplinește și alte sarcini primite de la conducerea Direcției controlului fiscal.
Atribuțiile concrete pentru fiecare post de conducere și execuție se stabilesc prin fișa postului semnată de titularul postului și aprobată ierarhic de conducătorul compartimentului și al Direcției Controlului Fiscal.
1.3. ATRIBUȚIILE ORGANELOR CARE
EXERCITĂ CONTROLUL
Parlamentul ,prin Camera Deputaților și Senat ,controlează:
constituționalitatea proiectelor de legi trimise de cei îndreptățiți (guvern, deputați,senatori și populație)spre adoptare, ținându-se seama de prioritatea acestora în cadrul programului de guvernare,indiferent de domeniul de activitate;
modul de îndeplinire a sarcinilor ce revin propriilor organe;
modul de îndeplinire a sarcinilor ce revin Guvernului,potrivit programului de guvernare aprobat de parlament.prin prezentarea de rapoarte,interpelări sau alte mijloace adecvate.
În afară de cele două camere,parlamentul mai dispune și de Consiliul Legislativ, organul său consultativ de specialitate ,care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării,unificării și coordonării întregii legislații și ține evidența oficială a legislației României.
Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare ,de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. La cererea Camerei Deputaților sau Senatului,Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice și raportează despre cele constatate.Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat,cuprinzând și neregulile constatate.În condițiile legii,Curtea exercită și atribuții jurisdicționale.
Departamentul de Control al Guvernului controlează ,pe baza indicațiilor primite de la Guvern ,unele probleme speciale,precum și o serie de probleme privind conducerea generală a administrației publice.
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice,respectiv Direcția de Control Fiscal și Garda Financiară ,exercită controlul și supravegherea financiară a organelor și instituțiilor de stat,controlează activitatea financiară a regiilor autonome și a societăților comerciale pe linia administrării și utilizării resurselor financiare și respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfășurată,de asemenea acționează operativ pentru prevenirea și combaterea fraudelor,contravențiilor și infracțiunilor la regimul fiscal,vamal și de prețuri.
În vederea obținerii unei eficiențe sporite în exercitarea controlului economico-financiar,este absolut necesar ca organizarea și funcționarea acestuia să îndeplinească o serie de condiții și reguli,dintre care enumerăm:
activitatea sistematică și continuă a controlului trebuie să-și găsească expresia în interiorul unităților patrimoniale și nu în aceea efectuată din afară de către alte organe de specialitate;
controlul să fie exercitat în scară,de sus în jos,având în vedere că veriga superioară să controleze veriga subordonată;
acțiunea de control să-și aibă obiectul cît mai aproape de locul de muncă;
o delimitare clară a sarcinilor de control,între diferitele organe și verigi cu drept de control;
coordonarea și orientarea controlului pe întreaga economie printr-un singur organism de control.
1.4. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE
ORGANELOR DE CONTROL
În exercitarea atribuțiilor ce le revin,organele de control fiscale au dreptul:
să examineze orice înscrisuri,documente,registre sau evidențe contabile ale contribuabililor care pot fi relevante pentru stabilirea corectă a impozitelor datorate și pentru modul de respectare a obligațiilor fiscale de către aceștia;
să solicite contribuabililor toate informațiile,justificările sau explicațiile referitoare la declarațiile sau documentele supuse controlului.În cazul în care se solicită răspunsul în scris,contribuabilii au obligația să furnizeze informațiile respective în termen de 3 zile de la primirea solicitării;
să solicite prezența contribuabililor sau a reprezentanților legali ai acestora la sediul unității fiscale.Solicitarea se comunică contribuabi-lului cu cel puțin 10 zile înaintea datei fixate pentru întâlnire;
să facă constatările faptice cu privire la natura activităților producătoare de venituri impozabile sau prin indentificarea obiectelor sau surselor impozabile;
să ridice extrase sau să facă copii de pe orice înscris,document sau înregistrare contabilă;
să rețină,în scopul protejării sau distrugerii,în schimbul unei dovezi scrise și semnate de organul fiscal,orice document sau orice element material care poate constitui o probă sau o dovadă referitoare la determinarea impozitelor datorate de către contribuabil,pe o perioadă de maxim 30 zile. În cazuri excepționale,cu aprobarea conducerii organului fiscal,perioada de reținere poate fi prelungită până la 90 de zile;
să intre,în prezența contribuabilului sau a reprezentantului legal al acestuia ori în prezența altei persoane desemnate de contribuabil,în orice incintă de afaceri a contribuabilului sau în orice alte incinte sau locuri în care există bunuri impozabile sau se desfășoară activități producătoare de venituri.Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului,iar în afara acestuia,numai cu autorizarea scrisă a conducerii organului fiscal și cu acordul contribuabilului;
să intre în încăperile care reprezintă domiciliul sau reședința unei persoane fizice,cu consimțământul acesteia.În caz de refuz,organul fiscal va solicita autorizarea instanței judecătorești competente, aplicându-se dispozițiile codului de procedură civilă privind ordonanța președințială.
În cazul în care evidențele contabile sau orice alte evidențe sunt ținute cu ajutorul sistemelor de prelucrare automată a datelor,controlul se poate exercita asupra ansamblului informațiilor,datelor și prelucrărilor informatice care concură,direct sau indirect,la obținerea rezultatelor contabile sau fiscale și la elaborarea declarațiilor,precum și asupra documentației referitoare la analiza,programarea și executarea prelucrărilor.
În scopul determinării modului de respectare a obligațiilor fiscale ce revin contribuabililor și al stabilirii exacte a impozitelor datorate,organele fiscale sunt în drept să solicite informații de la:
persoane fizice sau juridice care dețin în păstrare sau administrare bunuri sau sume de bani ale contribuabililor sau care au relații de afaceri cu aceștia;
organe ale administrației publice centrale și locale,instituții publice sau de interes public;
instituții publice sau private care înregistrează,sub orice formă, încheiere de contracte,circulația mărfurilor pe căi de comutație de orice fel,evidența populației sau a bunurilor,exploatarea proprietăților și alte asemenea.
Persoanele,organele,instituțiile menționate mai sus sunt obligate ca,în termenul specificat în solicitare,să furnizeze informații și să pună la dispoziția organelor fiscale actele,evidențele și alte asemenea.
Toate actele,datele și informațiile obținute de la organele fiscale în modul prevăzut de prezentul articol vor face parte din dosarul fiscal al contribuabilului și vor putea fi luate în considerare la recalcularea impozitelor datorate de acestea.
Organele fiscale au obligația să exercite controlul fiscal în așa fel încât să afecteze cât mai puțin desfășurarea activităților curente ale contribuabililor.
Pe întreaga durată a controlului fiscal,organele fiscale au obligația de a acționa cu profesionalism,dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile cu contribuabilii controlați și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu .
În baza constatărilor efectuate, ca urmare a acțiunilor de control,Ministerul Finanțelor Publice are dreptul:
să stabilească în sarcina contribuabililor diferențe de impozite, precum și să calculeze majorări de întârziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate;
să constate contravențiile și să aplice amenzile prevăzute de legile fiscale;
să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte,de către contribuabili,a obligațiilor fiscale ce le revin.
VENITURI FISCALE DIRECTE
Veniturile statului sunt formate din totalitatea resurselor bănești,instituite prin lege,care contribuie la constituirea fondurilor bănești ale acestuia,alcătuind un tot unitar,denumit sistemul veniturilor bugetare.
Din punct de vedere economico-financiar,veniturile bugetare reprezintă forme valorice concrete prin care o parte din venitul național sau din alte surse destinate fondurilor generale ale societății,sunt concentrate la dispoziția statului.
Din punct de vedere juridic,veniturile bugetare reprezintă obligații bănești stabilite în mod unilateral prin acte normative,în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri sau bunuri impozabile sau taxabile.
Venitul impozabil poate fi beneficiul sau profitul regiilor autonome sau societăților comerciale,veniturile persoanelor fizice,liber-profesioniști,oameni de litere artă și știință sau unităților cooperatiste.
Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil,datorată conform legii,bugetului de stat de către persoane fizice și juridice pentru venituri pe care le obțin sau bunuri pe care le posedă.
Impozitele sunt prelevări cu titlu nerambursabil pentru că,odată vărsate în contul bugetului statului ,sunt utilizate numai la finanțarea unor acțiuni și obiective de interes general,necesare tuturor membrilor societății și nu numai unor interese individuale sau de grup.
Așa cum instituie principiul “ nullum impositum sine legae “,impozitele sunt datorate conform dispozițiilor legale,în sensul că nici un impozit nu se poate stabili și percepe decât în “puterea unei legi”,principiu introdus încă din 1866 ,de la adoptarea primei constituții române.
Impozitele sunt datorate de către persoane fizice și persoane juridice, reprezentând o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor generale ale societății.În schimbul impozitelor încasate,statul se obligă și trebuie să creeze un cadru favorabil de desfășurare a activităților economice,sociale și politice în societate, conform principiului după care “cine plătește impozitul are dreptul de a beneficia de protecție din partea organelor statului”.
Impozitele pot fi clasificate după următoarele criterii:
după forma în care se percep : impozite în natură și impozite în bani.Impozitele în natură sunt caracteristice orânduirilor trecute,astăzi ele nemaifiind folosite ,locul lor fiind luat de impozitele în bani.
după obiectul impunerii sunt:impozite pe avere,impozite pe venit și impozite pe cheltuieli.
după scopul urmărit:impozite financiare și impozite de ordine. Impozitele financiare se instituie în scopul realizării de venituri pentru stat iar impozitele de ordine vizează limitarea unei acțiuni, atingerea unui țel având caracter nefiscal.
după frecvența în care se realizează,impozitele pot fi:
impozite permanente –atribuite și perceperea lor prezintă o anumită
regularitate
impozite incidentale – se instituie și se încasează o singură dată.
după instituția care le administrează, impozitele pot fi:impozitele federale,ale statelor membre ale federației, și locale,respectiv impozite ale statului și impozite locale,în cazul statelor cu structură unitară.
după natura obiectului impunerii:impozite directe și impozite indirecte.
Impozitele directe sunt impozitele care se percep direct de la subiecții impozabili stabiliți pe baza datelor de care dispun organele fiscale privind persoanele, averea, posesiunea sau venitul fiecărui contribuabil.Spre deosebire de impozitele directe, impozitele indirecte se așează asupra vânzării bunurilor sau prestării unor servicii.
Impozitele directe vizează existența venitului sau a averii ,în timp ce impozitele indirecte vizează utilitatea acestora.
Impozitele directe pot fi:reale sau personale.
Impozitele reale directe se stabilesc asupra obiectelor materiale,fără a se ține seama și de situația personală a subiectului impozabil.Acest tip de impozit se mai numește impozit obiectiv sau de produs deoarece se așează asupra produsului obiectului impozabil.
Impozitele personale directe țin seamă,în primul rând,de subiectul impozabil în legătură cu averea și veniturile acestuia sau indiferent de ele, fapt pentru care se mai numesc și subiective.
Impozitele indirecte se pot grupa în : taxe de consumație sau accize, monopoluri fiscale,taxe vamale și altele.
2.1. IMPOZITUL PE PROFIT
2.1.1. CONCEPT,TRĂSĂTURI,CARACTERISTICI
Impozitul pe profit,este o contribuție bănească stabilă în puterea unei legi, obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată bugetului de stat de către persoane fizice și juridice pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le posedă.
Profitul este forma de venit obținut prin intermediul unei activități economice, ca urmare a investirii unui capital,în scopul obținerii unui beneficiu.
Impozitul pe profit este un impozit direct care poartă asupra beneficiului obținut din desfășurarea unei activități economice, fiind reglementat de : Ord.Guv.70/1994(aprobată și modificată prin Legea 73/1996),republicată în 1997, modificată și completată prin O.G. nr. 40/1998(aprobată și modificată prin Legea nr.249/1998),O.U.G nr.83/1997(aprobată prin Legea nr.106/1998), O.U.G.nr.47/1999, O.U.G.nr.127/10.09.1999, O.U.G.nr.217/29.12.99 (modificată prin Legea nr.189/2001),completată prin Decizia nr.3/2002,H.G. nr.402/2000.
Sunt obligați la plata impozitului pe profit ,denumiți în continuare contribuabili:
persoanele juridice române,pentru profitul impozabil obținut din orice sursă atât din România,cât și din străinătate;
persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România,pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanet;
persoanele juridice și fizice străine care desfășoară activități în România ,ca partener într-o asociere ce nu dă naștere unei persoane juridice,pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfășurată în România;
asocierea dintre persoanele fizice române și persoanele juridice române care nu dau naștere unei persoane juridice,pentru veniturile realizate atât în România,cât și în străinătate.În acest caz,impozitul datorat se calculează,se reține și se varsă de către persoana juridică;
instituțiile publice,pentru veniturile extrabugetare din activități economice desfășurate în condițiile legii.
Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit :
a) trezoreria statului, pentru operațiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;
instituțiile publice, pentru fondurile publice constituite potrivit Legii 72/1996 privind finanțele publice;
unitățile economice fără personalitate juridică ale organizațiilor de nevăzători,de invalizi și ale asociațiilor persoanelor cu handicap;
fundații testamentare;
cooperativele care funcționează ca unități protejate,special organizate, potrivit legii;
unitățile aparținând cultelor religioase,pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult,potrivit Legii nr.103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;
unitățile aparținând cultelor religioase,pentru veniturile obținute din chirii cu condiția utilizării sumelor respective pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult,pentru lucrările de construire,de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice,pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase;
instituții de învățământ particular acreditate,precum și cele autorizate potrivit legii;
asociațiile de proprietari,constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinței nr.114/1996 ,pentru veniturile obținute din activități economice, care sunt utilizate pentru îmbunătățirea confortului și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietăților comune.
2.1.2. DETERMINAREA PROFITULUI IMPOZABIL
Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile,serviciilor prestate și lucrărilor executate,din vânzarea bunurilor imobile,inclusiv din câștiguri din orice sursă,și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora,dintr-un an fiscal,din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
În scopul determinării profitului impozabil ,se iau în calcul toate câștigurile din orice sursă,inclusiv cele realizate din investițiile financiare.
În cazul livrărilor de bunuri mobile și a vânzării de bunuri imobile,în baza unui contract de vânzare cu plata în rate,precum și in cazul contractelor de leasing financiar,valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile,la termenele prevăzute în contract.
La calculul profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.
Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil,astfel:
cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor mobile sau imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate,precum și în cazul contractelor de leasing,sunt deductibile la data efectuării lor;
în cazul contractelor de leasing,utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operațional sau amortizarea calculată conform legislatiei în vigoare și dobânzile pentru contracte de leasing financiar;
cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice,produs sau serviciu,utilizând mijloacele de informare în masă,precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;
cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenție pentru reducerea riscului seismic al clădirilor și locuințelor aflate în proprietate sau în administrare potrivit reglementăriilor legale în vigoare,care prezintă clasa I de risc seismic,sunt deductibile la data efectuării lor;
cheltuieli privind transportul și cazarea salariaților,ocazionate de delegarea,detașarea și deplasarea acestora în țară și în străinătate, sunt deductibile la nivelul sumelor efective,constatate prin documente justificative;
cheltuieli reprezentând tichete de masă,acordate de angajatori în limitele valorii nominale prevăzute de Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă,sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit prevederilor legii bugetare anuale;
cheltuieli pentru constituirea de fonduri cu destinație specială, conform legii;
cheltuielile de asigurare care privesc active corporale fixe și necorporale ale contribuabilului și cheltuielile de asigurare pentru persoane împotriva accidentelor de muncă;
cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor în monedă străină, altele decât cele acordate de bănci și de alte persoane juridice autorizate potrivit legii,sunt deductibile la calculul profitului impozabil,dacă:
acestea sunt stabilite în mod expres în contractul de împrumut;
în contract s-au prevăzut termenele scadente;
contractul a fost notificat înaintea derulării la Direcția statistică din cadrul Băncii Naționale a României,conform Regulamentului Băncii Naționale a României nr.3/1997 privind modul de autorizare și de raportare a operațiunilor valutare de capital ;
împrumutul a fost utilizat în interesul desfășurării activității agentului economic;
Dobânda recunoscută din punct de vedere fiscal este cea prevăzută în contractul de împrumut acordat în conformitate cu activitatea pentru care contribuabilul este autorizat.Cheltuielile cu dobânzile sunt recunoscute dacă au la bază un contract încheiat potrivit prevederilor Codului civil.
Dobânzile legale sunt reglementate de Ordonanța Guvernului nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, și se aplică în cazul relațiilor de comerț exterior sau în alte relații economice internaționale.
Dispozițiile acestui act normativ se aplică în condițiile în care legea română este aplicabilă,iar în contract a fost stipulată plata în monedă străină.
Dobânda legală de 6% este datorată de către împrumutat numai în cazul în care,potrivit dispozițiilor legale au prevederi contractuale,obligația este purtătoare de dobânzi și în contract nu este specificată rata dobânzii.
Constituie venituri neimpozabile următoarele venituri :
dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română sau străină;
diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezevelor,a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanțe la societatea la care se dețin participațiile;
veniturile, respectiv cheltuielile,rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanțelor,după caz,ca urmare a transferului de acțiuni sau părți sociale de la Fondul Proprietății de Stat,conform convențiilor;
rambursările de cheltuieli nedeductibile,precum și veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.
Reprezintă cheltuieli nedeductibile următoarele categorii de cheltuieli:
cheltuielile cu impozitul pe profit,inclusiv cele reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent,precum și impozitele plătite în străinătate.Sunt nedeductibile și impozitele cu reținere la sursă plătite în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente pentru veniturile realizate în România;
amenzile,confiscările,majorările de întârziere și penalitățile datorate către autoritățile române,potrivit prevederilor legale,altele decât cele prevăzute în contractele economice. Amenzile, penalitățile sau majorările datorate către autoritățile străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România ,sunt cheltuieli nedeductibile;
cheltuieli de protocol care depășesc limita de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor și cheltuielilor aferente,inclusiv accizele,mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;
cheltuielile cu diurnă care depășesc de maximum2,5ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice conf. O.G.R.53/30.08.2001(63.500 lei).
sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală,cu excepția celor create de bănci, în limita a 2%din soldul creditelor acordate și a fondului de rezervă potrivit Legii bancare nr.58/1998,a rezervelor tehnice ale societăților de asigurare reasigurare create conform prevederilor legale în materie,precum și a fondului de rezevă,în limita a 5%din profitul contabil anual,până când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat.Sunt nedeductibile și sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societățile de asigurare și reasigurare ;
sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;
sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;
cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile,precum și pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli , taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor ,altele decât cele din producția proprie,acordate salariaților sub formă de avantaje în natură,precum și taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă aferentă cheltuielilor care depășesc limitele prevăzute de lege;
orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile,în situația în care nu sunt impozitate la persoana fizică;
sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participațiune în favoarea partenerului contractual,sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit,altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;
cheltuieli de conducere și cheltuieli de administrare,înregistrate de un sediu permanent care aparține unei persoane fizice sau juridice străine,indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte,care depășește 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;
cheltuieli înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc,potrivit Legii contabilității nr.82/1991,cu modificările ulterioare,condițiile de document justificativ;
cheltuieli înregistrate de societățile agricole,constituite în baza Legii nr.36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură,pentru dreptul de folosință a terenului agricol adus de membrii asociați peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia,prevăzută în contractul de societate sau de asociere;
cheltuieli de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;
cheltuieli cu dobânzile aferente creditelor,altele decât cele acordate de bănci și alte persoane juridice autorizate potrivit legii,care depășesc dobânzile active medii ale băncilor,comunicate de Banca Națională a României;Dobânzile active medii ale Bancii Nationale a României,pentru moneda natională,la data scadentă .
cheltuieli cu serviciile,inclusiv de management sau consultanță,în situația în care nu sunt justificate de un contract scris și pentru care nu pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora.Nu sunt de ductibile serviciile facturate de persoane fizice și juridice nerezidente,în situația în care plata acestora determină pierdere la nivelul unui exercițiu financiar sau în situația în care aceste servicii nu sunt aferente activității entității din România.În același sens vor fi analizate și furnizările de bunuri și de servicii între persoanele juridice controlate ori la controlul beneficiarului acestora;
cheltuieli determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare,înregistrare la societatea la care se dețin participațiile,cu excepția celor determinate de vânzarea-cumpărarea acestora.
Amortizarea activelor corporale și necorporale se face în concordanță cu prevederile legale în vigoare.
Cheltuielile cu exploatarea zăcămintelor naturale,de natura decopertărilor, explorărilor ,forărilor,dezvoltărilor,care nu se finalizează în obiective economice ce pot fi exploatate, se recuperează în următorii 5 ani din veniturile realizate din exploatare.
Contribuabilii autorizați să desfășoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligați să înregistreze în evidența contabilă și să deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate și pentru redarea acestora în circuitul economic,silvic sau agricol,în limita unei cote de 1%din rezultatul financiar din exploatare,pe toată durata de funcționare a exploatării.
Conform legislației în vigoare până la 31 decembrie 1999, cota de impozitare pe profit a fost de 38% ,cu unele excepții .
După data de 1 ianuarie 2000,cota de impozitare pe profit este de 25%,cu excepțiile prevăzute de O.G.70/1994 cu modificările ulterioare.
Contribuabilii care obțin venituri din activitatea barurilor de noapte și a cazinourilor plătesc o cotă adițională de impozit de 25% asupra părții din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activități, în volumul total al veniturilor.
Cota adițională de impozit o plătesc,de asemenea, persoanele fizice și juridice pentru veniturile proprii de aceeași natură,realizate în baza contractelor de asociere în participațiune.
În cazul persoanelor juridice străine,care au un sediu permanent în România profitul impozabil se impozitează cu o cotă adițională de 6,2%.
În cazul Băncii Naționale a României,cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondurilor de rezervă,potrivit legii.
Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum și a profiturilor,cu excepția rezervelor legale și a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului,se impozitează cu cota de 5%.
Obligația reținerii și vărsării impozitului revine fiecărei societăți comerciale o dată cu înregistrarea la registrul comerțului a modificărilor respective.
Ordonanța guvernului 70/1994 împarte contribuabilii după impozitul pe profit în două categorii:
a) Contribuabili mici – acei contribuabili care într-un an fiscal îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
-este persoană juridică română care a realizat o cifră de afaceri ce nu a depășit 10 miliarde lei într-o perioadă de 12 luni care se încheie la data de 30 noiembrie a anului fiscal precedent;
-nu are mai mult de 299 salariați permanenți la începutul anului fiscal;
-a fost contribuabil mic până la apariția ordonanței.
b) Contribuabili mari – sunt formați din toți ceilalți contribuabili care nu îndeplinesc cumulativ condițiile de la contribuabilii mici.
Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic.Când un contribuabil se înfințează ,se reorganizează prin divizare,comasare,fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal,perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.
Profitul impozabil conform celor prezentate anterior și impozitul pe profit se calculează și se evidențiază lunar,cumulat de la începutul anului fiscal.
Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitate proprie,direct sau prin contract de comision,precum și din prestări de servicii plătesc o cotă de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.
Impozitul pe profit se reduce cu 50% pentru profitul utilizat în anul fiscal curent pentru investiții în active corporale și necorporale,definite potrivit Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale,cu modificările ulterioare,destinate activităților pentru care contribuabilul este autorizat.Reducerea se calculează începând cu profitul realizat după data de 1 ianuarie 2001.
Reducerile prevăzute anterior se calculează lunar,iar sumele aferente reducerii se repartizează ca surse proprii de finanțare.Profitul folosit pentru investitii in active corporale si necorporale ,achiziționate după data de 19 aprilie 2001 ,destinate activitații pentru care contribuabilul este autorizat, reprezinta soldul contului de profit și pierderi ale lunii precedente(respectiv profitul contabil după deducerea impozitului pe profit),la care se adaugă profitul din luna efectuării investiției înainte de impozitare,utilizat în acest scop,după scăderea sumei profitului investit anterior și a celorlalte surse atrase de finanțare a investițiilor (de exemplu împrumuturile,creditele și altele de aceeași natură).
Profitul asupra căruia se calculează reducerea de impozit este profitul realizat lunar,cumulat de la începutul anului fiscal,calculat potrivit prevederilor de mai sus,până la momentul efectuării investiției.
Această reducere se aplică numai pentru sumele investite care au ca sursă profitul realizat până la momentul efectuării investiției.
Reducerea se calculează prin aplicarea procentului de 50%asupra impozitului pe profitul folosit pentru investiții,urmând ca această sumă să fie evidențiată în Declarația privind impozitul pe profit la rândul 31”Reduceri de impozit pe profit calculate potrivit legislației în vigoare”.
Pentru anul 2001,la calculul reducerii se ia în considerare profitul contabil realizat după data de 1 ianuarie 2001 și investit în active corporale și necorporale achiziționate după data de 19 aprilie 2001.
Pentru investiții care se realizează pe parcursul mai multor luni sau ani fiscali consecutivi,inclusiv pentru cele realizate în regie proprie,facilitatea se acordă la valoarea lucrărilor realizate efectiv,în baza unor situații parțiale de lucrări,pentru investițiile puse în funcțiune parțial.
Sunt investiții efectuate din profit și achizițiile realizate pe baza unui contract de vânzare cu plata în rate sau pe baza unui contract de leasing financiar,cu clauză de ramânere definitivă în posesie la sfârșitul perioadei,încheiate după data de 19 aprilie 2001.
În aceste cazuri se consideră profit utilizat pentru aceste investiții ratele efectiv plătite,mai puțin dobânda aferentă,conform contractelor încheiate între părți.
Se consideră profit utilizat pentru investiții și dobânda plătită,în situația în care agenții economici introduc această dobândă,aferentă investiției,în valoarea activului achiziționat,nemaiincluzându-se pe cheltuială.
În cazul contractelor de leasing financiar beneficiază de această facilitate numai utilizatorului bunului,cu condiția ca la expirarea contractului de leasing să se transfere acestuia definitiv dreptul de proprietate asupra bunului.
În cazul în care un contribuabil aplică pentru calculul impozitului pe profit cote diferite de impozit,reducerea cu 50% se determină după stabilirea impozitului aferent profitului investit,prin raportarea sumei totale a impozitului pe profit datorat la totalul profitului impozabil(până la momentul investiției).
Cota astfel stabilită se aplică la suma profitului utilizat pentru investiții,determint conform paragrafelor precedente .Impozitul pe profit astfel rezultat se diminuează cu suma ce reprezintă reducerea de profit.
Suma profitului realizat în exercițiul financiar curent și investit în cursul anului,pentru care s-a beneficiat de reducerea impozitului pe profit,la care se adaugă reducerea de impozit cu 50%, prevăzută în O.G. nr.70/1994 , republicată , cu modificări ulterioare,de care a beneficiat agentul economic,va fi repartizată cu prioritate pentru constituirea și majorarea fondului surselor proprii de finanțare,până la concurența profitului exercițiului financiar.
În cazul în care se înregistrează pierdere contabilă la finele exercițiului financiar,nu se mai face regularizarea profitului investit,iar contribuabilul nu mai este obligat să repartizeze această sumă a profitului investit în cursul anului și reducerea de impozit pe profit pentru constituirea și majorarea fondului surselor proprii de finanțare.
Nu se aplică scutirea sau reducerea pentru profitul reinvestit pentru achiziția de vile și case de odihnă,imobilizări corporale destinate activităților de agrement și/sau activităților de protocol,decorațiuni interioare de lux,tablouri și alte de asemenea natură,care nu sunt destinate desfășurării obiectului de activitate.
Diferențele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităților în devize la cursul de schimb din data de 31 decembrie și cursul de schimb valutar de la data înregistrării în contabilitate se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferențe de curs de schimb valutar.
În cazul în care la finele anului în soldul contului de disponibil se înregistrează devize,pentru acestea se stabilește diferența de curs de schimb valutar dintre cursul de schimb pentru fiecare intrare de valută și cursul de schimb în vigoare la data de 31 decembrie,prin compunerea ultimelor intrări până la limita sumei totale în valută aflate în contul de disponibil la finele anului financiar.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.189/2001,sumele reprezentând diferențele de curs de schimb valutar favorabile sau nefavorabile,rezultate din evaluarea disponibilului în devize deținute,potrivit prevederilor menționate mai sus,sunt cheltuieli nedeductibile sau venituri neimpozabile la calculul impozitului pe profit.
La încheierea exercițiului financiar curent profitul net realizat se distribuie în contul “alte rezerve “până la nivelul diferenței dintre veniturile neimpozabile reprezentând diferențe de curs valutar favorabile,rezultate din evaluarea disponibilităților în devize,și cheltuielile nedeductibile reprezentând diferențe de curs de schimb valutar nefavorabile,rezultate din evaluarea disponibilităților în devize.
Pierderile anuale,stabilită prin declarația de impozit pe profit,se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani.
Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora,la fiecare termen de plată a impozitului pe profit,potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică,în cazul în care are loc divizarea sau fuziunea.
Contribuabilii, care pe o perioadă de 3 ani consecutivi au realizat numai pierderi intră automat în obiectivul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizare de profit.
În cazul persoanelor juridice străine, prevederile anterioare se aplică luându-se în considerare numai activitățile economice,cotele de participare,profiturile și pierderile atribuite sediului permanent din Romănia.
În situația lichidării,fuziunii ,divizării unui contribuabil,la determinarea profitului impozabil se includ și profiturile ce rezultă din evaluarea patrimoniului, dacă succesorul în drept al contribuabilului nu garantează continuitatea impozitării conform prevederilor legale.
2.1.3. PLATA ȘI CONTROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial,până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor ,cu excepția Băncii Naționale a României și a societăților bancare care efectuează plăți lunar,până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.
Banca Națională a României și societățile bancare au obligația să plătească în contul impozitului pe profit,pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal,o sumă egală cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiași an,până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor,urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.
Contribuabilii,alții decât cei prevăzuți anterior,au obligația să plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV,până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor,o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pe lunile octombrie și noiembrie,iar pentru luna decembrie adaugă o sumă echivalentă cu impozitul calculat pentru luna noiembrie,urmând ca regularizarea pe baza datelor din bilanțul contabil să se efectueze până la termenul de plată al impozitului pe profit pe baza datelor din bilanțul contabil anual să depună declarație de impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanțului contabil.
Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea în termen a declarației de impunere.
Declarația de impunere se semnează de către directorul general sau orice altă persoană autorizată,potrivit legii,să-l reprezinte pe contribuabil.
Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări de întârziere,potrivit O.G.nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare,aprobată și modificată prin Legea nr.108/1996,cu modificările ulterioare.Plata impozitelor se face în lei.
Constatarea,controlul,urmărirea și încasarea impozitelor,precum și a majorărilor de întârziere aferente,reglementate anterior ,se efectuează de organele fiscale din subordinea Direcțiilor Generale a Finanțelor Publice județene și a municipiului București prin Direcția de Control Fiscal.
Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unități fiscale,autorizat în acest sens,are dreptul de a intra în orice incintă de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului ,conform O.G.nr.70/1997 privind controlul fiscal ,astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.64/1999,în scopul determinării obligațiilor fiscale ale acestuia sau al colectării impozitelor datorate și neplătite la termen.Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu,iar în afara acestora,numai cu autorizarea scrisă a conducerii unității fiscale,justificată de necesitatea controlului.
IMPOZITUL PE VENIT- IMPOZITUL PE VENIT DE
NATURĂ SALARIALĂ
2.2.1. CONCEPT,TRĂSĂTURI,CARACTERISTICI
Impozitele pe venit au apărut în acea etapă de dezvoltare a societății când se diferențiează veniturile diferitelor clase și pături sociale.
Impozitul pe venit a fost introdus prima dată în Marea Britanie,spre sfârșitul secolului al XVIII-lea,dar după o scurtă perioadă a fost retras pentru ca să fie reintrodus în anul 1842.Ulterior,au adoptat impozitul pe venit în sarcina persoanelor fizice și SUA,Japonia,Germania,Franța,Olanda,Belgia etc.
La început impozitele pe venit erau stabilite în cote extrem de reduse și se percepeau la un număr restâns de persoane,dar cu timpul,cotele impozitelor au suferit majorări repetate,iar numărul persoanelor impuse a crescut în mod sistematic.
Se disting impozite pe veniturile persoanelor fizice și impozitele pe veniturile persoanelor juridice.
Unele țări au practicat vreme îndelungată un sistem de impunere mixt care îmbină impunerea separată cu cea globală ,dar în prezent,pe plan mondial se manifestă tendința de a se trece la sistemul de impunere globală,sistem catre înlătură posibilitatea de diferențiere a sarcinii fiscale în funcție de natura veniturilor.
Este cunoscut că introducerea în țara noastră a impozitului pe venitul global,începând cu 1 ianuarie 2000,este considerată ca o adevărată revoluție fiscală.
Asigurarea succesului în aplicarea acestei noi forme de impozitare este o problemă de stat,foarte importantă pentru Guvern-indiferent de aparteneța sa politică- și în mod deosebit,pentru Ministerul Finanțelor Publice,căruia efectiv,îi revine sarcina,deosebit de grea,a realizării acestui deziderat.
Având în vedere măsurile întreprinse până în prezent de Ministerul Finanțelor Publice,se poate constata că,în plan practic,cu toate greutățile inerente începutului, rezultatele sunt foarte bune aceasta ca urmare a înaltului profesionalism și a eforturilor deosebit de mari depuse de conducerea Ministerul Finanțelor Publice,de personalul din compartimentele de specialitate din acest minister și unitățile teritoriale.
Trebuie avut în vedere că unele țări occidentale au introdus impozitul pe venitul global de cica 20 de ani și chiar după o asemenea perioadă de aplicare,întreprind încă numeroase și serioase măsuri de îmbunătățire a acestei forme de impozitare.Aceasta în condițiile în care,în țările respective,condițiile de aplicare a acestei forme de impozitare sunt cu totul diferite(mult superioare)celor din țara noastră:dotare cu calculatoare și programe de operare;numărul și pregătirea personalului fiscal,în special în prelucrarea automată a datelor;educația fiscală a contribuabililor persoane fizice și juridice,care transmit datele fie prin internet; prevederi legale clare,precise,imperative și stabile etc.
Impozitul pe venit anual global reprezintă suma datorată de o persoană fizică pentru veniturile realizate într-un an fiscal,determinată prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului global impozabil stabilit în condițiile Ord.Guv.7/2001.
Venitul anual global impozabil reprezintă suma veniturilor nete realizate din activități independente,din salarii,din cedarea folosinței bunurilor,precum și a veniturilor de aceeași natură realizate din străinătate,obținute de persoanele fizice române,din care se scad pierderile fiscale reportate și deducerile personale.
Venitul brut aferent fiecărei categorii de venit cuprinde sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură.
Venitul net/pierderea pentru fiecare categorie de venit reprezintă diferența dintre venitul brut și cheltuielile aferente deductibile.
Cheltuielile aferente deductibile sunt acele cheltuieli efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului,în condițiile prevăzute de legislația în vigoare.
Deducerile personale reprezintă o sumă neimpozabilă acordată contribua-bilului,cuprinzând deducerile personale suplimentare,în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere.
Creditul fiscal extern reprezintă suma plătită în străinătate cu titlu de impozit și recunoscută în România ,care se deduce din impozitul pe venit datorat în România.
Impozitul final este impozitul stabilit asupra categoriilor de venituri impuse separat și care nu se includ în venitul anual global impozabil,conform Ord.Guv.7/2001.
Contribuabil este persoana fizică rezidentă care face subiectul impozitului pe venit conform Ord.Guv.7/2001 putând fi:
persoană fizică română cu domiciliul în România,pentru veniturile obținute atât din România,cât și din străinătate;
persoană fizică română fără domiciliul în România ,pentru veniturile obținute din România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;
persoană fizică străină,pentru veniturile obținute din România prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioadă ce depășește în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârșind în anul calendaristic vizat;
persoană fizică română fără domiciliul în România,precum și persoană fizică străină care realizează venituri din România în alte condiții decât cele menționate anterior și potrivit convenției de dublă impunere,după caz.
România înseamnă ,în aplicarea Ord.Guv.7/2001,teritoriul de stat al României,inclusiv marea sa teritorială și spațiul aerian de deasupra teritoriului și mării teritoriale,asupra cărora România își exercită suveranitatea,precum și zona contiguă , platoul continental și zona economică exclusivă,asupra cărora România își exercită,în conformitate cu legislația sa și potrivit normelor și principiilor dreptului internațional,drepturi suverane și jurisdicția.
Sfera de aplicare .Categoriile de venit care se supun impozitului pe venit sunt:
venituri din activități independente;
venituri din salarii;
venituri din cedarea bunurilor;
venituri din dividendeși dobânzi;
venituri din pensii,pentru suma ce depășește 5.000.000 lei pe lună;
venituri din activități agricole,definite potrivit legii;
alte venituri;
În categoriile de venituri prevăzute la paragraful precedent se includ atât veniturile în bani,cât și echivalentul în lei a venitului în natură.
Nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează,potrivit ordonanței privind impozitul pe venit,următoarele:
ajutoarele,indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat ,bugetul asigurărilor sociale de stat,bugetele fondurilor speciale,bugetele locale și din alte fonduri publice,precum și cele de aceeași natură primite de la terțe persoane,cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă ,de maternitate și pentru concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani,care sunt venituri de natură salarială;
venituri sub forma darurilor acordate copiilor minori ai angajaților cu ocazia zilei de 1 Iunie și a sărbătorilor de sfârșit de an,precum și angajatelor cu ocazia zilei de 8 Martie,în limita sumei de 1.000.000 lei pentru fiecare persoană și eveniment.
ajutoare de înmormântare ,ajutoarele pentru pierderi însemnate în gospodăriile proprii ca urmare a calamnităților naturale,precum și în cazul unor boli grave sau incurabile ale angajatului;
sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri,sume asigurate,precum și din excedentul rezultat din fructificarea rezervelor constituite din primele plătite de asigurați;
sumele primite drept despăgubiri pentru pagubele suportate ca urmare a calamnităților naturale,precum și pentru cazurile de invaliditate sau de deces,produse ca urmare a unor acțiuni militare,conform legii;
pensiile IOVR, sumele fixe de îngrijire pentru pensionarii care au fost încadrați în gradul I de invaliditate ,precum și pensiile,altele decât cele plătite din fonduri constituite prin contribuții obligatorii la un sistem de asigurări sociale și cele finanțate de la bugetul de stat;
contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonurile de valoare care se acordă cu titlu gratuit persoanelor conform dispozițiilor legale în materie;
contravaloarea echipamentelor tehnice,echipamentelor individuale de protecție și de lucru,alimentația de protecție,medicamentelor și materialelor igienico-sanitare,precum și alte drepturi de protecție a muncii,ce se acordă conform legislației în vigoare;
sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări sau mecenat;
alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator,și hrana acordată potrivit dispozițiilor legale;
veniturile obținute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile corporale din patrimoniul personal,exclusiv cele obținute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și părților sociale;
sumele primite,potrivit dispozițiilor legale,pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;
sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor de transport,cazare,indemnizației sau a diurnei acordată pe perioada delegării și detașării în altă localitate,în țară și în străinătate,precum și în cazul deplasării,în cadrul localității,în interes de serviciu,cu excepția celor acordate de persoanele juridice fără scop lucrativ,peste limitele legale stabilite pentru instituții publice;
indemnizațiile de instalare ce se acordă o singură dată la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu,în primul an de activitate după absolvirea studiilor,în limita unui salariu de bază la angajare,precum și indemnizațiile de instalare și mutare acordate,potrivit legilor speciale,personalului din instituțiile publice și celor care își stabilesc domiciliul în localități din zone defavorizate stabilite potrivit legii,în care își au locul de muncă;
drepturile în bani și în natură primite de militarii în termen,militarii cu termen redus,studenții și elevii militari ai instituțiilor de învățământ militare și civile;
bursele primite de persoanele care urmează orice formă de școlarizare sau perfecționare profesională în cadru instituționalizat;
sumele sau bunurile primite cu titlu de moștenire și donație;
Sunt venituri scutite de impozit pe venit,potrivit OG.7/Aug.2001 următoarele:
veniturile membrilor misiunilor diplomatice și ai posturilor consulare,cu condiția reciprocității,în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional și a prevederilor unor aorduri speciale la care România este parte,precum și veniturile nete în valută acordate personalului trimis în misiune permanentă în străinătate,potrivit legii;
veniturile oficialilor organismelor internaționale realizate în cadrul acestor organisme, ca urmare a activității desfășurate în România ;calitatea de oficial este confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;
veniturile persoanelor fizice străine care desfășoară în România activități de consultanță în cadrul unor acorduri de finanțare gratuită încheiată de Guvernul României cu alte guverne sau organizații internaționale guvernamentale ori neguvernamentale;
veniturile obținute de corespondenții de presă străini,cu condiția reciprocității ;
premiile și orice alte avantaje în bani și/sau în natură,obținute de elevi și studenți la concursuri interne și internaționale;
premiile obținute de sportivii medaliați la campionatele mondiale,europene și la jocurile olimpice;
sumele reprezentând părțile compensatorii,calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate,primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective,acordate potrivit legii;
sumele reprezentând părțile compensatorii,calculate pe baza soldelor lunare nete,acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare,precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă,acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condițiile de pensie;
sumele reprezentând diferențe de dobândă subvenționată la creditele acordate,subvențiile primite pentru achiziționarea de bunuri,precum și uniformele obligatorii și dreptul de echipament potrivit legislației în vigoare;
venituri repezentând avantajele în bani și/sau în natură acordate persoanelor cu handicap,veteranilor de război,invalizilor și văduvelor de război, accidentaților de război în afara serviciului ordonat,persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri,urmașilor eroilor-martiri,răniților,luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989;
veniturile din salarii, ca urmare a activității de creare de programe pentru calculator;încadrarea în activitatea de creație de programe pentru calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii și solidarității sociale,al ministrului comunicațiilor și tehnologiei informației și al ministrului finanțelor publice.
Perioada impozabilă și cotele de impunere.Perioada impozabilă este anul calendaristic.Venitul impozabil realizat pe o fracțiune de an se consideră venit anual impozabil.Există o excepție de la prevederile anterioare ,și anume perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic în situația în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.
Contribuabilii, persoane fizice române cu domiciliul în România, pentru venituri obținute atât din România cât și din străinătate,au dreptul la deducere din venitul global a unor sume sub formă de deducere personală de bază și deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lună a periodei impozitate.
2.2.2. IMPOZIT PE VENITURI DE NATURĂ SALARIALĂ
Veniturile din salarii,denumite și salarii,reprezintă toate veniturile în bani și/sau în natură,obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă,indiferent de perioada la care se referă,de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă,inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă,de maternitate și pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani.
Sunt asimilate salariilor în vederea impunerii:
indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică,stabilite potrivit legii;
drepturile de soldă lunară,indemnizațiile,primele ,premiile,sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare,acordate potrivit legii;
indemnizația lunară brută,precum și suma din profitul net,cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale,societăți comerciale la care statul sau o autoritate a adminstrașiei publice locale este acționar majoritar,precum și la regiile autonome;
sumele primite de mebrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin subscripție publică;
venituri realizate din încadrarea în muncă ca urmare a încheierii unei convenții civile de prestări de servicii;
sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor,în consiliul de administrație și în comisia de cenzori;
sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite,conform legii;
indemnizația lunară a asociatului unic,la nivelul valorii înscrise în declarația de asigurări sociale;
alte drepturi și indemnizații de natură salarială.
Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de realizare a venitului.
Venitul net din salarii se determină prin deducerea din venitul brut, determinat potrivit prevederilor a următoarelor cheltuieli,după caz:
contribuțiile obligatorii datorate,potrivit legii,pentru protecția socială a șomerilor,pentru asigurările sociale,pentru asigurări de sănătate, precum și alte contribuții obligatorii stabilite de lege,după caz;
o cotă de15% din deducerea personală de bază,acordată cu titlu de cheltuieli profesionale,o dată cu deducerea personală de bază la același loc de muncă.
Deducerea personală de bază este în cotă fixă în timp ce deducerea personală suplimentară pentru soția/soțul,copii sau alți membri de familie,aflați în întreținere,este de 0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază.Contribuabilii mai beneficiază de deduceri personale suplimentare în funcție de situația proprie sau a persoanelor aflate în întreținere,în afara sumelor rezultate din calcul menționate mai sus,astfel:
1,0 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul I și persoanele cu handicap grav ;
0,5 înmulțit cu deducerea personală de bază pentru invalizii de gradul II și persoanele cu handicap accentuat ;
În cazul în care o persoană este întreținută de mai mulți contribuabili,suma reprezentând deducerea personală a acesteia se împarte în părți egale între contribuabili,exceptând cazul în care aceștia se înțeleg asupra unui alt mod de împărțire a sumei.Copiii minori(în vârstă de până la 18 ani împliniți) ai contribuabilului sunt considerați întreținuți,iar suma reprezentând deducerea personală suplimentară se acordă pentru persoanele aflate în întreținerea contribuabilului pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreținute.Perioada se rotunjește la luni întregi în favoarea contribuabilului.
Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere acele persoane:
ale căror venituri (impozabile,neimpozabile și scutite)depășesc sumele reprezentând deduceri personale așa cum a fost prezentat;
care dețin terenuri agricole și silvice în suprafață de peste 10.000 mp în zonele colinare și de șes și de peste 20.000 mp în zonele montane;
care obțin venituri din cultivarea și valorificarea florilor,a legumelor și a zarzavaturilor în sere,în solarii amenajate în acest scop și în sistem irigat,a arbuștilor și plantelor decorative,a ciupercilor și din exploatarea pepinierelor viticole și pomicole,indiferent de suprafață.
Veniturile agricole,obținute din creșterea animalelor de persoanele fizice aflate în întreținere,vor fi evaluate de autoritățile locale pe baza limitelor minime ale veniturilor care se pot obține din creșterea și valorificarea animalelor și păsărilor, precum și din valorificarea altor bunuri realizate în gospodărie,aprobate potrivit legii, pentru acordarea ajutorului social,precum și a criteriilor proprii elaborate de consiliile locale în acest scop.
Sunt considerați alți membrii de familie,în contextul anterior – rudele contribuabililor sau ale soțului/soției acestuia până la gradul al doilea inclusiv.
Deducerile personale prevăzute mai sus se însumează dar suma deducerilor personale nu poate depăși de 3 ori deducerea personală de bază și se acordă în limita venitului realizat.
Deducerile personale determinate potrivit O.G.nr.7/3 Aug.2001 nu se acordă personalului trimis în misiune permanentă în străinătate,potrivit legii.
Începând cu 1 ianuarie 2001 a intrat în vigoare O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit care abrogă prevederile Legii nr.32/1991 privind impozitul pe salarii republicată în 1993.Prevederile O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit,cu modificările ulterioare au fost abrogate prin Legea nr.7/2001 publicată în Montorul Oficial nr.435/ 3 august 2001.
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate,care se calculează și se rețin la sursă de către plătitorii de venituri.În acest caz impozitul lunar se determină astfel:
la locul unde se află funcția de bază prin aplicarea baremului lunar prevăzut asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul net din salarii aferent unei luni și deducerile personale acordate pentru luna respectivă;
pentru veniturile obținute în celelalte cazuri,prin aplicarea baremului lunar prevăzut asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate,pe fiecare loc de realizare a acestuia.
Impozitul,calculat pe veniturile primite de reprezentanții în organisme tripartite,conform legii,este final în situația în care contribuabilul care le-a realizat justifică cu documente virarea veniturilor la organizațiile sindicale pe care le-a reprezentat.
În cazul salariilor sau diferențelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile,beneficiarii de astfel de venituri datorează un impozit final care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri,prin aplicarea unei cote de 20% asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii prevăzute de lege,și nu se cumulează cu celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc.
Sumele reprezentând prime de vacanță,acordate pe lângă indemnizația de concediu de odihnă,potrivit prevederilor contractelor de muncă sau ale unor legi speciale,în limita salariului de bază din luna anterioară plecării în concediu,se impozitează separat de celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc,prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferență între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate.
În cazul veniturilor încasate în avans în cursul anului pentru plata indemnizațiilor de concediu de odihnă,acestea se cuprind în baza de calcul a lunilor la care se referă și se cumulează cu celelalte drepturi primite în luna respectivă.
Perioada impozabilă și cotele de impunere.Perioada impozabilă este anul calendaristic.Venitul impozabil realizat pe o fracțiune de an se consideră venit anual impozabil.Există o excepție de la prevederile anterioare și anume perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic în situația în care decesul contribuabilului survine în cursul anului.
Pentru calculul impozitului lunar asupra veniturilor din salarii și pensii dintr-o anumită perioadă,baremul lunar de impunere în vigoare se actualizează,prin ordin al ministrului finanțelor publice,în funcție de rata inflației realizate pe perioada unui trimestru anterior comunicată de Institutul Național de Statistică.Baremul anual de impunere pentru anul fiscal se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Contribuabilii persoane fizice române cu domiciliul în România, pentru venituri obținute atât din România cât și din străinătate,au dreptul la deducere din venitul global a unor sume sub formă de deducere personală de bază și deduceri personale suplimentare, acordate pentru fiecare lună a periodei impozitate.
2.2.2.1. OBLIGAȚIILE PLĂTITORILOR DE VENITURI
ȘI ALE CONTRIBUABILILOR
Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni,la data efectuării plății acestor venituri,precum și de a-l vira la bugetul de stat până la dat de 25 inclusiv a lunii următoare.
Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informațiilor cuprinse în fișa fiscală.Plătitorii de venituri au obligația să solicite organului fiscal,pe bază de cerere,până la 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor,formularul tipizat al fișelor fiscale pentru salariați și pentru persoanele fizice care obțin venituri asimilate salariilor.
Fișa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului,mențiunile referitoare la deducerile personale,veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului,precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub formă de salarii.Până la completarea fișei fiscale cu datele personale necesare acordării deducerilor personale suplimentare ,salariații vor beneficia de deducerea personală de bază,urmând ca angajatorii să efectueze regularizarea veniturilor salariale.
Plătitorul de venituri are obligația să completeze formularele prevăzute în O.G.nr.7/Aug.2001 pe întreaga durată de efectuare a plății salariilor,să recalculeze și să regularizeze anual impozitul pe salarii.
Plătitorul este obligat să păstreze fișa fiscală pe întreaga durată a angajării și să transmită organului fiscal competent și angajatului,sub semnătură,câte o copie pentru fiecare an până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.
Datele personale din fișele fiscale se vor completa pe baza de documente justificative.Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreținere se acordă pe bază de declarație pe propria răspundere a contribuabilului,însoțită de documente justificative.
Plătitorul de venituri de natură salarială are obligația să determine venitul anual impozabildin salarii și să stabilească diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și cel calculat și reținut lunar anticipat în cursul anului fiscal,până în ultima zi lucrătoare a lunii februarie a anului fiscal următor precum și să efectueze regularizarea acestor diferențe în termen de 90zile de la această dată ,pentru persoane fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
au fost angajații permanenți ai plătitorului în cursul anului,cu funcție de bază;
nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil.
Diferențele de impozit rezultate din operațiunile de regularizare influențează obligația de plată pentru bugetul de stat a impozitului pe venitul din salarii,a angajatorului,pentru luna în care are loc regularizarea,rezultând impozitul de virat pentru luna respectivă.
Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite dar neacordate în cursul anului fiscal de către angajatori,precum și deducerile personale acordate,dar necuvenite,se regularizează cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.
Contribuabilii care își desfășoară activitatea în România și obțin venituri sub formă de salarii din străinătate,precum și persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice și ale posturilor consulare acreditate în România au obligația ca,personal sau printr-un reprezentant fiscal,să calculeze impozitul conform modului de calcul prezentat,să-l declare și să-l plătească în termen de 15 zile de la expirarea lunii pentru care s-a realizat venitul.
Misiunile diplomatice și posturile consulare acreditate în România,precum și reprezentanțele organismelor internaționale ori reprezentanțele societăților comerciale și ale organizațiilor economice străine autorizate,potrivit legii,să-și desfășoare activitatea pe teritoriul României, pot opta ca pentru angajații acestora,care realizează venituri din salarii impozabile în România,să îndeplinească obligațiile privind calculul,reținerea și virarea impozitului pe veniturile din salarii conform legii.
Persoana juridică sau fizică la care contribuabilul își desfășoară activitatea în România și obține venituri sub formă de salarii din străinătate,precum și persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice și ale posturilor consulare acreditate în România sunt obligată să ofere informații organului fiscal competent referitoare la data începerii activității de către contribuabil și ,respectiv,a încheierii acesteia,în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
STUDIU DE CAZ
3.1.CONTROLUL IMPOZITELOR FISCALE
DIRECTE
Acțiunile de control efectuate relevă,în principal,aspecte specifice fiecărei categorii de obligații fiscale:
în ceea ce privește impozitul pe profit,deficiențele constatate de organele de control se referă,în principal la:
reducerea bazei de impozitare,prin includerea în costuri a unor cheltuieli fără documente justificative sau bază legală(amenzi,penalizări,cheltuieli preliminare);
înregistrarea unor cheltuieli suplimentare sau peste limita admisă de lege(amortizări,cheltuieli social-culturale, cheltuieli de deplasare,cheltuieli de protocol,fond de rezervă etc.);
majoritatea cheltuielilor cu dobânzi aferente creditelor pentru investiții,situație întâlnită la agenții economici cu capital de stat sau majoritar de stat;
deducerea unor cheltuieli personale ale asociaților sau dobânzi la împrumuturi acordate de patroni propriei societăți,în cazul agenților economici cu capital privat;
neînregistrarea integrală a veniturilor realizate,fie prin neîntocmirea documentelor de evidență primară,fie prin înscrierea în documente a unor prețuri de livrare sub cele practicate în mod real;
transferul veniturilor impozabile la societăți nou creeate în cadrul aceluiași grup,aflate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit,concomitent cu înregistrarea de pierderi de către societatea-mamă;
încadrarea eronată în perioadele de scutire,în special în situția desfășurării în același timp a mai multor activități cu perioade diferite de scutire,precum și neîndeplinirea condiției legale de funcționare la subunități cu același profil de activitate,a unei perioade egale cu aceea pentru care s-a datorat scutirea;
determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale,în special în ceea ce privește calculul eronat al soldului facturilor neîncasate și al coeficientului acestuia,precum și a reducerii impozitului aferent profitului reinvestit.În unele cazuri nu se calculează impozitul aferent veniturilor din alte activități(locație de gestiune, participări la capitalul altor societăți,etc.)sau a veniturilor financiare(dobânzi);
necalcularea de către unele organizații nonprofit a impozitului aferent veniturilor rezultate din activități economice;
neânregistrarea în contabilitate a diferențelor stabilite prin actele de control sau chiar a obligațiilor privind impozitul pe profit datorat;
în ceea ce privește impozitul pe salarii,faptele care conduc la evaziunea fiscală se referă la:
neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaților cu titlul de venituri salariale (diverse ajutoare bănești sau în natură,alte drepturi acordate în natură,prime,sume reprezentând participări la profit,stimulente);
aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale;
nereținerea și nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele angajate pe bază de convenții civile sau pentru zilieri;
necumularea,în vederea impozitării,a tuturor drepturilor salariale acordate;
neînregistrarea obligațiilor de plată a impozitului pe salarii;
necalcularea și nereținerea impozitului pe salarii;
nerespectarea legislației privind stabilirea bazei de impozitare, cumul,scutirile și reducerile de impozit;
3.2.ACTELE DE CONTROL ÎNTOCMITE DE ORGANELE
DE CONTROL A MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE
Organele Ministerului Finanțelor Publice, ca organe specializate de control financiar și fiscal își desfășoară activitatea în baza H.G.nr.18/2001modificată prin H.G.nr.103/25 oct.2001 și a O.G.nr.70/1997 privind controlul fiscal.
În vederea întocmirii unor acte de control unitare ca structură și conținut Guvernul României prin H.G. nr.886/1999 a aprobat instrucțiunile de aplicare a prevederilor O.G.nr.70/1997 ,privind controlul fiscal ,ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr.546/8decembrie 1999.
Instrucțiunile prevăd o serie de drepturi și obligații atât ale organelor de control cât și ale contribuabilului încât pentru a da o structură actelor de control întocmite de organul financiar fiscal trebuie întocmite următoarele documente:
AVIZ DE VERIFICARE,este documentul în baza căruia organul de control financiar fiscal al Ministerului Finanțelor Publice înștințează contribuabilul cu cel puțin 15 zile înaintea efectuării controlului,că este necesară o verificare financiară sau fiscală a acestuia.
PROCES VERBAL DE CONTROL- ANEXELE PROCESULUI VERBAL. La încheierea acțiunii de control toate datele și informațiile culese de inspectorii în timpul desfășurării controlului fiscal se consemnează în mod obligatoriu în acest proces conform Instrucțiunilor impuse de O.G.nr.70/28 sept.1997.
Procesul verbal de control este un document bilateral ,întocmit în două exemplare ,dintre care :
un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului;
un exemplar rămâne la contribuabil;
Conținutul procesului verbal de control trebuie redactat astfel încât acesta să poată fi citit independent de alte documente și să nu dea posibilitatea mai multor interpretări.
Procesul verbal de control trebuie să aibă o structură unică pentru toate verificările efectuate, fiind structurat pe patru capitole astfel:
capitolul I – va cuprinde date referitoare la unitatea fiscală care dispune controlul,datele inspectorului,obiectivul,perioada,durata desfășurării contro-lului și timpul de verificare efectuat.
capitolul II – va cuprinde date generale despre contribuabil;
capitolul III – reprezintă de fapt partea principală a procesului verbal, va cuprinde constatările efective ale inspectorului și va fi structurat pe impozitele care au făcut obiectul verificării;
capitolul IV- va cuprinde: – situația sintetică a constatărilor efectuate
– mențiunea că toate documentele puse la
dispoziția inspectorului au fost restituite.
NOTA DE CONSTATARE,este documentul ce se întocmește în czul în care:
în timpul controlului fiscal,se fac constatări a căror reconstituire sau dovedire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau ori de câte ori organul de control fiscal consideră că este necesar;
în cazul în care există divergențe între organul de control fiscal și contribuabili,la constatările efectuate,stabilirea realității faptelor va fi realizată în prezența unor martori;
PROCES VERBAL DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIILOR,este actul prin care acele fapte a căror constatare și sancționare sunt de competența organelor fiscale, în conformitate cu legislația în vigoare în domeniul constatării și sancționării contravențiilor.Acesta va conține obligatoriu:
data și locul unde este încheiat;
numele,prenumele,calitatea și instituția din care face parte agentul constatator;
datele personale din actul de identitate,inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului;
descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei,orei și locului în care a fost săvârșită,precum și prezentarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția;
posibilitatea achitării în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ,dacă acesta prevede o asemenea posibilitate;
termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
D.G.F.P.BIHOR ORADEA
DIRECȚIA CONTROLULUI FISCAL
SERVICIUL CONTROL FISCAL
PROCES VERBAL DE CONTROL
Încheiat azi 19.12.2001
Subsemnații TĂUT (MARIAN) VOICHIȚA –CRENGUȚA și BISTRAN MIRELA având funcția de inspectori de specialitate în cadrul Direcției Controlului Fiscal Serviciul Control Fiscal în temeiul Legii nr.30/1991, O.G.nr.70/1997,privind controlul fiscal cu modificările și completările ulterioare a Ordinului de deplasare nr.255/ 27.11.2001 am efectuat în perioada 27.11.2001 – 16.12.2001 am verificat modului de calcul ,evidență și plată a obligațiilor față de Bugetul statului la S.C.CONSUELA SA ORADEA cu sediul în Oradea,str.Beiușului, nr.3,bl.AN 26.
S.C.CONSUELA SA ORADEA este înmatriculată în Registrul Comerțului a județului Bihor sub nr. J05/1365/1999,la D.G.F.P.C.F.S Bihor la poziția nr.556/1999, având codul fiscal nr. R47686 și următoarele conturi bancare:
La BCR Oradea:
2511.1-1825.1/ROL,în Lei;
25336.52-1825.3 în EUR;
22336.51-1825.14 în USD;
La Banca TRANSILVANIA Oradea:
2511001005595104 în USD;
2511022005595104 în EUR;
La Banca ION ȚIRIAC Oradea:
412253343030 în USD;
422251143030 în EUR;
Obiectul de activitate al societății îl reprezintă importul și comerțul cu ridicata al produselor de uz casnic,din plastic,activitate încadrată în nomenclatorul CAEN la nr.517;
Societatea are deschise și declarate puncte de lucru în localitățile : Cluj, Rîmnicul Vîlcea și Galați.
Capitalul social al societății,integral privat,subscris și vărsat ,este în valoare de 1.803.241 mii lei.
Societatea este înregistrată la D.G.F.P.Bihor la poziția 556 din 13.06.99,fiind plătitoare de TVA de la înfințare,respectiv 3.06.1999.
Conform bilanțului contabil întocmit pe anul 2000,cifra de afaceri realizată de societate s-a ridicat la suma de 43.504.904 mii lei.
Societatea are ca furnizori principali:
GAVA,SCOIFICIO,VIVIVAN,BINEX,BARGONOVO – toate din Italia
Societatea are ca și clienți principali:
Societățile Comerciale METRO din :București,Cluj și Timișoara ;SELGRAS din Brașov;CAREFOUR din București.
De la înfințare societatea a fost verificată numai pe linie de TVA până în luna decembrie 1999,inclusiv.
Pe durata controlului Societatea a fost reprezentată de D-na Magda Cornelia-director economic.
Perioada supusă actualului control este : Iunie 1999 – Octombrie 2001.
Cu ocazia verificărilor efectuate a documentelor puse la dispoziție prin cererea organului de control a perioadei 27.11- 16.12.2001,s-au constat următoarele:
1 .- IMPOZITUL PE PROFIT – s-a verificat în baza O.G.nr.70/1994 modificată, O.U.G. nr.217/1999,H.G.nr.402/2000,Legea 189/2001;
Referitor la calculul profitului impozabil și al impozitului pe profit:
1. – În semestrul II 1999,agentul economic înregistrează ca și cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit următoarele sume care reprezintă cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal:
depășirea limitei admise la cheltuielile de protocol,pe trimestrul III 1999 – 234.269 lei;
depășirea limitei admise la cheltuielile de protocol,pe trimestrul IV 1999- 7.910.628 lei;
cheltuieli cu diurna care depășesc limitele legale admise în sumă de 2.488.200 lei ,pe trimestrul III 1999;
cheltuieli cu diurna care depășesc limitele legale admise în sumă de 3.555.600 lei ,pe trimestrul IV 1999;
cheltuieli de asigurare de viață pentru personalul angajat,în valoare de 9.355.606 lei în trimestrul III 1999;
cheltuieli de asigurare de viață pentru personalul angajat,în valoare de 10.721.306 lei în trimestrul IV 1999;
Prin aceasta au fost încălcate prevederile art.4 lit.c,d și i din O.G. nr.70/1994 modificată .
În baza art.17(1)din O.G.nr 70/1994 modificată,s-a reîntregit profitul impozabil cu suma de 12.078.075 lei pe trimestrul III 1999,respectiv cu 10.721.306 lei pe trimestrul IV 1999,și de 3.841.595 lei,cu scadența la 15.04.2000.
Pentru nevirarea acestuia la scadență,în baza art.19 din O.G.nr.70/1994 modificată și a H.G.nr.354/1999 s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 7.339.083 lei.
2. – În luna ianuarie 2000,în baza DVE nr.444/28.01.2000,societatea livrează extern , societății VLADO GROZDONOVSKI – Suedia ,semifabricate fag ,în valoare de 4.833,55 EUR ,contravaloare pentru care emite și înregistrează cu întârziere(abia în luna aprilie 2000),în evidența contabilă,a documentului justificativ,respectiv factura internă nr.38181444/1.04.2000.
S-au încălcat prevederile art.38,pct.1b din Legea contabilității nr.82/1991, modificată, referitoare la înregistrarea în contabilitate a documentelor justificative la perioada la care acestea se referă.
3.- În anul 2000 societatea înregistrează la cheltuieli deductibile asigurări de viață ale personalului în sumă de 9.088.087 lei,înregistrând în schimb la cheltuieli nedeductibile ,cheltuieli deductibile fiscal ,cum ar fi:
cheltuieli cu reclamă și publicitate în limita condițiilor legale;
cheltuieli cu diurna pentru deplasări ale salariaților ,în limita stabilită pentru instituțiile publice;
amortizare.
În baza art.17(1) din O.G.nr.70/1994 modificată am procedat la recalcularea impozitului datorat pe anul 2000,rezultând o diferență calculată și declarată în plus ca obligație de plată, de 16.433.851 lei,având următoarea componență :
6.021.024 lei debit suplimentar la 25.04.2000;
3.270.480 lei,sumă constituită și declarată în plus la 25.07.2000;
11.201.560 lei, sumă constituită și declarată în plus la 25.10.2000;
16.433.851 lei, sumă constituită și declarată în plus la 15.04.2000;
4. – În anul 2001,pentru unele prestări de servicii contractate cu prestatorii cu domiciliul în străinătate,societatea a achitat integral sumele brute cuvenite nerezidenților fără să rețină impozitul pe venituri datorate de aceștia ,conform prevederilor art.2,lit.c din O.G.nr.83/1998,cheltuiala în plus cu acestă sumă fiin în conformitate cu prevederile art.4(6),lit.a din O.U.G. nr.217/1999,cheltuială nedeductibilă.
Astfel,pentru plățile privind impozitul pe veniturile persoanelor nerezidente efectuate în anul 2001,am procedat la recalcularea impozitului pe profit aferent acestei cheltuieli ,rezultând un debit suplimentar în sumă de 8.174.400 lei ,determinat astfel:
Întrucât la sfârșitul anului 2000,societatea avea constituit și declarat în plus o obligație privind impozitul pe profit ,de 8.002.587 lei ,rezultă că la data de 25.10.2001 debitul suplimentar datorat este de 171.813 lei.
În concluzie ,pe perioada iunie 1999 – octombrie 2001,având în vedere constatările menționate la punctele 1-4 ,societatea a datorat un impozit pe profit ,în sumă totală de 770.992.321 lei, din care au fost achitați 660.572.841 lei, la data de 17decembrie 2001,debitul restant ridicându-se la la 110.419.480 lei .
Pentru achitarea acestuia la scadență ,precum și pentru plata cu întârziere a unor debite anterioare, în baza art.15 din O.G.nr.70/1994 modificată și a H.G. nr.354/1999, H.G.nr.564/2000 și H.G.nr.1043/2001, organul de control a calculat ,până la 17decembrie 2001,majorări de întârziere în valoare totală de 31.534.304 lei,având următoarea structură:
6.199.071 lei,majorări aferente debitelor achitate cu întârziere până la 19octombrie 2000 și pentru care societatea solicită scutirea la plată a acestora;
7.339.083 lei, majorări aferente debitului suplimentar stabilit pe anul 1999 și pe trimestrul I 2000;
17.996.150 lei, alte majorări.
Totodată în baza art.13,pct.1 din O.G.nr.26/2001,pentru debitele restante , începând cu luna octombrie 2001,sa calculat o penalitate de 0,5% pe fiecare lună sau fracțiune de lună ,până în luna decembrie 2001, în sumă totală de 1.554.194 lei.
Referitor la încadrarea în facilitățile prevăzute de O.G. nr.163/2000
Prin adresa înregistrată la Administrația Financiară Oradea,sub nr.9512/12.11.2000 , SC.CONSUELA SA a depus Situația debitelor restante la data de 19.10.200 și a majorărilor de întârziere aferente,conform căruia societatea,la impozitul pe profit ,nu a figurat în evidența contabilă sau cea fiscală cu debite restante, ci numai cu majorări de întârziere în sumă de 6.199.071 lei.
În perioada 19.10 – 29.12.2000,societatea a înregistrat un debit de 233.560.919 lei,cu scadența la 25.10.2000 ,debitat achitat integral dar cu întârziere(pînă la 29.11.2000) și pentru care datorează majorări de întârziere de 9.269.447 lei,majorări achitate integral de societate la 30 noiembrie 2000.
Deși prin procesul verbal,societății i s-a stabilit un debit suplimentar privind impozitul pe profit pe anul 1999,acesta poate fi considerat stins, prin compensare cu diferența în plus constituită și declarată organului fiscal pe anul imediat următor.
Pentru a putea beneficia de prevederile art.4 din O.U.G.nr.163/2000,respectiv reducerea cu 100% a majorărilor de întârziere în valoare de 6.199.071 lei,la impozitul pe profit societatea trebuie să achite ,în termen de 15 zile de la data încheierii sau comunicării documentelor de control și constatare,suma de 7.339.083 lei,reprezentând majorări de întârziere la impozitul pe profit recalculat pe anul 1999.
2 . – IMPOZITUL PE SALARII – a fost verificat având la bază Legea 32/1991 modificată și O.G.nr.73/1999.
S-au constatat următoarele:
1 – Societatea nu achită la termenul legal impozitul pe veniturile de natură salarială.S-au încălcat prevederile art.9 din Legea nr.32/1991 modificată și pe cele ale art.25 din O.G.nr.73/1999.
2 – Societatea nu întocmește corect declarațiile de impozite și taxe pe 2000 și 2001,prin declararea datei plății veniturilor diferită de cea efectiv realizată ,rezultată din registrele de casă.S-au încălcat prevederile art.6 din O.G. nr.68/1997,modificat prin O.G. nr.78/1998 și a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.1313/4.11.1999,anexa nr.1 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor de declarare a obligațiilor de plată la Bugetul Statului.
Pentru neachitarea la termen a impozitului pe veniturile de natură salarială ,în baza art.13 din O.G. nr.11/1996 și a H.G. nr.354/1999,s-au calculat majorări de întârziere în sumă totală de 8.940.998 lei, din care 3.858.497 lei, sunt aferente datei de 29 decembrie 2000 iar 5.082.501 lei sunt datorați pentru debitele scadente anului 2001 ,până la data de 16.11.2001.
Pentru nerespectarea prevederilor art.6 din O.G. nr.68/1997 modificată prin O.G.nr.78/1998 , SC CONSUELA SA Oradea se sancționează în baza art.9,paragraf.1 din O.G. nr.78/1998,cu amenda contravențională de 1.000.000 lei,întocmindu-se procesul verbal de contravenție nr.6542 din 19.12.2001.
A – Referitor la încadrarea solicitării societății în prevederile O.U.G. nr.163/2000
Societatea a solicitat Administrației Financiare Oradea prin adresa nr.7658/15.11.2000 scutire de plată a majorărilor de întârziere.
În acest sens s-au constatat următoarele:
1 – La data de 19.10.2000,conform Situației privind debitele și majorările de întârziere restante ,societatea datorează majorări de întârziere în sumă de 1.261.510 lei.
2 – Pe perioada 19.10 – 29.12.2000, societatea înregistrează debite în sumă totală de 77.147.497 lei, debite achitate integral până la data de 29.12.2000, împreună cu majorările de întârziere calculate pe propria răspundere de 277.921 lei.
Pentru a beneficia de scutirea la plată a majorărilor de întârziere datorate și neplătite la 19 octombrie 2000, prevăzute de art.4,paragraf.2 din O.U.G.nr.163/2000, societatea trebuie să achite în termen de 15 zile de la data încheierii sau comunicării procesului verbal de control ,diferența de 1.953.501 lei, reprezentând majorări stabilite .
MĂSURI DISPUSE ÎN URMA CONTROLULUI
În urma efectuării controlului la SC CONSUELA SA Oradea comisia de control dispune:
înregistrarea în contabilitatea societății a tuturor constatărilor și măsurilor luate prin prezentul proces verbal;
calcularea și virarea majorărilor de întârziere datorate ,între data încheierii procesului verbal(19.12.2001) și data efectuării plății efective a obligațiilor restante evidențiate în urma controlului;
virarea sumei de 110.419.480 lei,reprezentând debit restant la impozitul pe profit a majorărilor de întârziere neachitate ,în valoare de 8.726.703 lei, respectiv a penalităților de 1.554.194 lei, în contul nr.20010100 + CF plătitor, deschis la Trezoreia Oradea ,beneficiar Direcția Controlului Fiscal;
virarea sumei de 7.036.002 lei, reprezentând majorări de întârziere neachitate, plus 1.261.510 lei (în cazul neîndeplinirii prevederilor O.U.G. nr.163/2000) în contul 20060102 + CF plătitor ,deschis la Trezoreria Oradea ,beneficiar Direcția Controlului Fiscal;
Termen: 15 zile de la comunicarea sau luarea la cunoștință a tuturor constatărilor și măsurilor dispuse prin prezentul proces verbal de control.
Răspunde: D-na MAGDA CORNELIA – director economic.
Toate documentele puse la dispoziție organului de control au fost restituite societății verificate.
Eventuala contestație se poate depune, sub sancțiunea decăderii,la Direcția Controlului Fiscal Bihor, în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia și luarea la cunoștință.
Prezentul proces verbal de control s-a întocmit în 3(trei) exemplare,din care unul revine societății,fiind înregistrat la sediul acesteia sub nr.686 din 19.12.2001.
Organ de control, Agent economic,
Insp.Tăut Voichița – Crenguța Dir.ec. Magda Cornelia
Insp.Bistran Mirela
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Lucrarea “Control fiscal – Impozite directe-Impozit pe profit și impozit pe venituri de natură salarială”este structurată în trei capitole:
primul capitol – cuprinde Controlul financiar;
al doilea capitol – cuprinde Venituri fiscale directe – Impozit pe profit și impozit pe venituri de natură salarială;
al treilea capitol – cuprinde Studiu de caz – privind controlul impozitelor fiscale directe.
Din primul capitol se desprind următoarele concluzii:
controlul financiar este o necesitate obiectivă și subiectivă ,dar nu este un scop în sine ci un mijloc de perfecționare a activității executive, inclusiv a procesului de conducere a acestuia;
controlul contribuie la descoperirea și mobilizarea de noi rezerve pentru progresul economico-social, la prevenirea și înlăturarea greutăților și neajunsurilor care pot afecta buna funcționare a mecanismului financiar și stimulare a gestionării mai eficiente a resurselor financiare și umane , apărarea și dezvoltarea proprietății publice și private;
Din capitolul al doilea se pot trage o serie de concluzii:
impozitele sunt datorate de către persoane fizice și persoane juridice, reprezentând o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor generale ale societății.În schimbul impozitelor încasate,statul se obligă și trebuie să creeze un cadru favorabil de desfășurare a activităților economice,sociale și politice în societate, conform principiului după care “cine plătește impozitul are dreptul de a beneficia de protecție din partea organelor statului”.
pentru a putea stopa manifestările fenomenelor de evaziune fiscală mărimea prelevărilor la bugetul de stat trebuie studiată cu atenție încercându-se căi noi cum ar fi creșterea forțelor de producție,repartizarea echitabilă ,justă a sarcinilor fiscale,cuprinderea și impunerea întregii materii impozabile a tuturor contibuabililor.
Din capitolul al treilea se pot desprinde următoarele concluzii:
o mai bună cunoaștere a legislației în vigoare privind calculul impozitului pe profit și a impozitului pe venituri de natură salarială ,a termenelor de plată și a întocmirii declarațiilor de impozite și taxe, de către angajații societății din cadrul compartimentului contabilitate ar fi dus la diminuarea cheltuielilor privind majorări de întârziere,amenzi și debite restante,având ca rezultat creșterea profitului net respectiv a dividendelor ce revin acționarilor;
prin completarea evaluării rezultatelor cu măsurile de perfecționare a fenomenelor și proceselor ,controlul contribuie activ la eliminarea cauzelor care au generat abateri,la îmbunătățirea activității economico-sociale;
În nici o altă activitate economică factorul uman nu joacă un rol atât de important în rezolvarea în condiții optime și de eficiență a obiectivelor propuse,ca în activitatea de control .
Aceasta deoarece prin natura sa activitatea de control în general ,și în mod deosebit controlul financiar,oferă celui ce o exercită o poziție ascordată față de cel controlat,poziție care poate deveni deosebit de dominatoare dacă este folosită în mod abuziv sau distructiv.
În acest context se desprind o serie de concluzii :
remedierea deficiențelor și luarea măsurilor de îmbunătățire a activității unității controlate, depind într-o mare măsură de conținutul și forma de prezentare a actelor de control .Un material incomplet, neclar și neconcludent sau nesistematic, împiedică sau întârzie luarea măsurilor de remediere a deficiențelor;
pentru a stopa cu eficiență fraudele fiscale controlul fiscal trebuie să aibă la îndemână cel mai adecvat sistem de sancționare care să țină cont pe o scară progresivă de gravitatea faptei.
implementarea noilor reglementări pe linia combaterii evaziunii fiscale ,în etapa actuală a reformei fiscale are menirea de a redresarea situației economico-financiară existente.Aceste reglementări completează cadrul juridic al sistemului fiscal actual și pune în practică instrumentele de acțiune specifice economiei de piață.
în domeniul fiscal s-a ajuns la concluzia că evaziunea fiscală este cu atât mai de temut cu cât impozitul este mai ridicat,astfel statul pentru realizarea veniturilor sale trebuie să dimensioneze și să distribuie de așa natură sarcinile publice ,astfel orice contribuabil să-și poată plăti integral și la timp impozitele datorate.
Analizând elementele structurale prezentate pe parcursul lucrării se desprind următoarele propuneri:
– o strânsă colaborare între contribuabili și organele fiscale care să permită implementarea rapidă a tuturor modificărilor legislative ce apar în domeniul, astfel încât contribuabilul să se poată adapta ușor.
– dotarea cu calculatoare și programe de operare ,mărirea numărului și pregătirea personalului fiscal ,în special în prelucrarea automată a datelor.
– educația fiscală a contibuabililor persoane fizice și juridice,dotarea acestora cu tehnică de calcul și comunicare rapidă(gen internet)care să permită accesarea on line a site-urilor cuprinzând legislația economico- financiar și fiscală.
– existența unor prevederi legale clare și precise,imperative și stabile.
– organizarea prevederilor legale cu privire la impozitul pe profit și impozitului pe venit din toate actele normative emise,evitându-se astfel interpretările uneori subiective ale organului fiscal cu consecințe negative asupra agentului economic.
– deși O.G.nr.70/1997 stabilește în mod unitar structura actului de control dacă se utilizează ca temei legal Legea nr.30/1991 și O.M.F.nr.316/1991 ar trebui ca actele de control să informeze și să propună măsuri la anumite aspecte rezultate din control care îi exced competența uneori.
BIBLIOGRAFIE
1. prof.univ.dr.I. PEREȘ CONTROL FINANCIAR ȘI EXPERTIZĂ
conf.univ.dr.D-TRU. POPOVICI CONTABILĂ – Editura MIRTON,
TIMIȘOARA,1996
2. prof.univ.dr.I. PEREȘ. CONTROL ECONOMIC FINANCIAR
conf.univ.dr.D-TRU. POPOVICI – Editura MIRTON TIMIȘOARA,2000
3. M.BOULESCU,V.GHIȚĂ CONTROL FINANCIAR SI EXPERTIZĂ
CONTABILĂ – Editura EFICIENT,
BUCUREȘTI 1997
4. DAN D. ȘAGUNA,S.ILIESCU PROCEDURA FISCALĂ IN ROMANIA
Editura OSCAR PRINT,BUCUREȘTI ,1996
5. XXX ORDONANȚA GUVERNULUI 73/1999
-PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT-
M.Of. 419/31.08.1999
6. XXX ORDONANȚA GUVERNULUI 70/1994
-PRIVIND IMPOZITUL PE PROFIT-
MODIFICATĂ ȘI APROBATĂ PRIN LEGEA 73/96
7. XXX ORDONANȚA GUVERNULUI 7/2001
-PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT-
M.Of. 435/03.08.2001
8. XXX ORDONANȚA GUVERNULUI 70/1997
-PRIVIND CONTROLUL FISCAL –
M.Of. 227/28.08.1997
9. XXX LEGEA 64/1999 PENTRU APROBAREA
ORDONANȚEI GUVERNULUI 70/1997
M.Of. 70/28.08.1997
10. XXX BULETIN ECONOMICO-LEGISLATIV ,
IMPOZITE ȘI TAXE
-TRIBUNA ECONOMICA
Nr.5-6/mai-iunie 2000,Nr.10-11/oct.-nov.2000
Nr.9/sept.2001,Nr.1/ian 2002,Nr.3/martie 2002
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Control Fiscal. Impozite Directe Impozit pe Profit. Impozit pe Venituri de Natura Salariala (ID: 131871)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.