Control Financiar Si Inspectia Fiscala LA O Societate

CAPITOLUL I. 1. CONTROLUL FINANCIAR ÎN CONDIȚIILE ECONOMIEI DE PIAȚĂ

NOTIUNI INTRODUCTIVE. CADRUL LEGAL

În domeniul fiscal sunt folosite mai multe acțiuni care în ultimă instanță se referă la așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor , taxelor și a altor venituri datorate bugetului de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetelor locale și bugetelor instituțiilor publice.

Termenul de fiscalitate e definit de dicționarul LAROUSSE astfel: “fiscalitatea reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, a reglementărilor de natură fiscală , precum și a aparatului fiscal, ce vin să influiențeze direct as indirect activitatea unui agent economic denumit contribuabil”

Altă noțiune foarte des întâlnită în literatura de specialitate este aceea de fisc, definit ca : “administrația însărcinată cu calculul și perceperea impozitelor”.

De asemenea se folosește și termenul fiscal = care privește fiscul, ori care aparține fiscului, privitor la fisc.

Potrivit Constituției României impozitele și taxele și orice venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale se stabilesc prin lege; impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii.

Drept urmare, Parlamentul, ca organ de decizie în domeniul finanțelor publice , stabilește și aprobă prin lege impozitele, taxele și alte venituri ale bugetului general consolidat al statului. În același timp, conducerea generală a activității executive în domeniul finanțelor este exercitată de Guvern.

Activitatea executivă din domeniul finanțelor publice implică nemijlocit și pe cea referitoare la așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor și taxelor, controlul aplicării corecte și respectării legislației fiscale, ca și de organizarea corespunzătoare a sistemului fiscal internațional.

Statul își îndeplinește sarcinile fiscale prin două instituții ale autorității publice: Parlamentul și Guvernul. Aducerea la îndeplinire a sarcinilor executive ale domeniului fiscal implică o vastă activitate de organizare, îndrumare și control desfășurată atât pe plan central cât și pe întreg teritoriul țării – ceea ce se poate realiza numai prin intermediul unor instituții ale administrației publice de specialitate.

În mod corespunzător, aparatul fiscal, care cuprinde organe de specialitate, este organizat în cadrul instituțiilor administrției publice. El este necesar pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor ce decurg din activitatea fiscală a statului, legată de așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor și taxelor.

Acest aparat este organizat și functionează atât în plan central cât și local, în baza unor reglementări legislative și își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legale în materie fiscală.

Se poate concluziona că, aparatul fiscal cuprinde ansamblul organelor financiare și de control ale statului, care sunt însărcinate prin lege să asigure realizarea impunerii, urmăririi și perceperii în cuantumurile și la termenele legale a impozitelor, taxelor, fondurilor speciale și a contribuțiilor sociale, cu respectarea legalității în acest domeniu de actvitate.

Controlul, ca semnificație generică, reprezintă acea activitate de analiză și verificare permanentă sau periodică a unei activități în scopul de a urmări desfășurarea acesteia și de a îmbunătăți aspectele ei. De la un an la altul, activitatea de control fiscal devenita in prezent inspectie fiscala a suferit o serie de modificari, atat sub aspectul organizarii si functionarii cat si al metodologiei de control.

Controlul de gestiune este legat de evoluția contabilității. El privește în special modelarea complexității, constituie un criteriu în diviziunea muncii de management și un regulator al comportamentelor

Astfel, activitatea de control a fost instituita in perioada de dupa 1990, prin Legea nr.30/1991 privind organizarea controlului financiar si a Garzii Financiare. In prezent, din punct de vedere procedural, realizarea actiunilor de inspectie fiscala presupune aplicarea prevederilor Capitolului II ale Titlului VII din Codul de procedura fiscala aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata in Monitorul Oficial nr. 560/24.01.2004. In Monitorul Oficial nr. 651/20.07.2004 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003.

Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 a fost modificata si completata prin O.G. nr. 20/2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 101/31.01.2005. La randul sau, O.G. nr. .20/2005 a fost aprobata prin Legea nr. 210/2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 580/05.07.2005.

1.1.2. OBIECTIVELE CONTROLULUI FINANCIAR-FISCAL

Potrivit opiniei anumitor specialiști, asigurarea corectitudinii, exactității și realității acestor informații constituie o problemă de mare răspundere a controlului financiar-contabil.

Controlul este o necesitate obiectivă și subiectivă și în același timp un mijloc de perfecționare a activității desfășurate, având ca principale direcții de acțiune:

mai bună organizare a activității în general;

Întărirea ordinii și disciplinei la organizarea și desfășurarea activității economice;

Gospodărirea cu mai mare eficiență a mijloacelor de muncă,materiale și financiare;

Identificarea operațiilor nereale, neeconomice și nelegale;

Preîntâmpinarea apariției deficiențelor, neregulilor, pagubelor;

Recuperarea daunelor pricinuite și perfecționarea activității viitoare.

După conținutul,obiectul sau sfera de cuprindere, controlul activității economice, ca sistem de cunoaștere și acțiune este structurat pe forme diferite de control, cum sunt: controlul tehnologic, controlul economic, controlul financiar, controlul calității produselor, controlul protecției muncii, controlul comercial, controlul sanitar, controlul juridic etc. În strânsă legătură cu contabilitatea se găsește controlul financiar.

Controlul financiar asigură buna funcționare a activității economice, acționează sistematic în vederea prevenirii abaterilor și deficiențelor , creșterii eficienței, apărării patrimoniului, cunoașterii modului de respectare a legalității cu caracter economic și financiar, stabilirii răspunderii pentru pagubele pricinuite.

În mod concret controlul financiar are stabilite următoarele obiective:

• deținerea de valori materiale și bănești sub orice formă și cu orice titlu, precum și existența oricăror drepturi și obligații patrimoniale fără a fi înregistrate în contabilitate;

• primirea și eliberarea din depozite a bunurilor de orice fel, fără documente justificative de intrare și ieșire. Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ;

• întocmirea balanțelor de verificare:Legea Contabilității nr.82/1991 republicată stabilește că pentru controlul înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale, balanțele de verificare se întocmesc obligatoriu cănd se depun situații financiare;

• respectarea normelor emise de Ministerul Finanțelor cu privire la utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate, și anume: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea –mare;

• respectarea normelor legale cu privire la arhivarea și păstrarea documentelor primare și contabile de sinteză, precum și la reconstituirea documentelor pierdute, distruse sau sustrase;

• respectarea normelor cu privire la inventarierea patrimoniului. Persoanele fizice ce au calitatea de comerciant și persoanele juridice au obligația inventarierii patrimoniului cel puțin o dată pe an, precu și în cazul încetării activității, fuzionării sau lichidării întreprinderii;

• respectarea prevederilor legale privind dotarea agenților economici cu aparate de marcat electronice fiscale.

1.1.3. CONSIDERAȚII PRIVIND FUNCȚIILE CONTROLULUI ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

Din analiza procesului metodologic de control financiar-contabil utilizat în prezent, ca și în practica pregătirii și executării acțiunilor de control financiar-contabil, au rezultat unele concluzii de natură pragmatică, ce permit, și în anumite cazuri chiar impun, unele modificări de ordin structural ale acestuia.

Necesitatea acestor mișcări sistematice rezidă în faptul că actuala succesiune a fazelor ce alcătuiesc metodologia de control financiar-contabil nu răspunde foarte exact cerințelor de informare completă ale personalului desemnat să exercite activitatea de verificare economico-financiară pe parcursul întregii desfășurări a acesteia.

Faptul că procedeul de control denumit studiul general prealabil este plasat, ca operațiune, după etapa de determinare a obiectivelor de control, face ca la stabilirea acestora, a obiectivelor, controlorul să nu dispună de toate elementele referitoare atât la cadrul legal care reglementează activitatea controlată cât și la perimetrul instituțional în care aceasta se realizează în mod practic.

Prin structura sa, noua formă a metodologiei de control , propusă prin prezenta lucrare, se circumscrie mai bine procesului general de cunoaștere a realităților faptice, dimensionat pe principalele sale momente de realizare practică.

În general, din punt de vedere al realizării sale, orice activitate de control poate fi definită ca un proces de cercetare și cunoaștere, structurat pe următoarele momente principale:

Cunoașterea activității ce urmează să facă obiectul verificării, așa cum a fost definită prin prevederi sau alte norme legale;

Stabilirea situației faptice,reale, așa cum se desfășoară în practică, rezultată din analizarea activității ce face obiectul controlului;

Determinarea eventualelor abateri între aceste stări prin compararea situației faptice, reale, cu cea stabilită prin prevederi sau norme legale;la determinarea acestor abateri se poate stabili și lua în considerare o anumită toleranță față de prevederile legale, în cadrul căreia să fie apreciată și încadrată corespunzător constatarea;

Valorificarea abaterilor constatate în sensul stabilirii răspunderilor în sarcina persoanelor vinovate și a reparării, de către acestea, a pagubelor produse ca efect al nerespectării prevederilor ca și intrarea în legalitate.

Materializarea acestui proces complex de cercetare și cunoaștere se realizează prin mai multe tehnici specifice, din care, cea mai importantă este comparația.

Comparația este activitatea prin care orice fenomen supus unei acțiuni de verificare se raportează,în scopul cunoașterii sale, la un sistem de criterii stabilit prin prevederi legale, norme, programe sau orice alte obiective prestabilite.

În funcție de starea concretă a activității verificate și de obiectivele urmărite, comparația poate îmbrăca diferite forme de aplicare, cele mai cunoscute fiind comparațiile în timp, în spațiu sau cele vizând raportarea la un criteriu prestabilit (lege, normă, obiectiv etc.) și aprobat la diferite niveluri, de către organe competente.

Desigur, pentru a putea fi comparate, activitățile supuse unei acțiuni de verificare trebuie să îndeplinească anumite condiții dintre care, omogenitatea elementelor analizate, exprimarea acestora în aceleași unități de măsură ca și calcularea conform acelorași metodologii sunt cele mai importante și obligatorii.

Se apreciază, de unii specialiști, că procesul metodologic de control răspunde mai bine și cerințelor privind realizarea în practică a funcțiilor controlului financiar-contabil și în special celei de cunoaștere-evaluare, de îndrumare ca și a celei de constrângere.

Funcția de cunoaștere a controlului se realizează ca urmare a determinării rezultatelor economice ale unei unități patrimoniale și evaluării acestora prin raportare la un sistem de criterii prestabilit, în vederea alegerii măsurilor optime de îmbunătățire a activității verificate.

Funcția are și rol preventiv prin acțiunea de depistare a tendințelor de abatere de la normele prestabilite și de dispunere a măsurilor de desfășurare a activerificare trebuie să îndeplinească anumite condiții dintre care, omogenitatea elementelor analizate, exprimarea acestora în aceleași unități de măsură ca și calcularea conform acelorași metodologii sunt cele mai importante și obligatorii.

Se apreciază, de unii specialiști, că procesul metodologic de control răspunde mai bine și cerințelor privind realizarea în practică a funcțiilor controlului financiar-contabil și în special celei de cunoaștere-evaluare, de îndrumare ca și a celei de constrângere.

Funcția de cunoaștere a controlului se realizează ca urmare a determinării rezultatelor economice ale unei unități patrimoniale și evaluării acestora prin raportare la un sistem de criterii prestabilit, în vederea alegerii măsurilor optime de îmbunătățire a activității verificate.

Funcția are și rol preventiv prin acțiunea de depistare a tendințelor de abatere de la normele prestabilite și de dispunere a măsurilor de desfășurare a activității economice în cadrul prevederilor legale.

Funcția de îndrumare a activității de control se manifestă prin caracterul formativ, stimulativ și de generalizare a experienței pozitive dobândită atât de cei ce execută controlul cât și de personalul unității controlate, pe parcursul desfășurării acestei activități.

Caracterul formativ al activității de control este pus în evidență prin activitatea de îndrumare pe care controlul financiar o desfășoară concomitent cu cea de verificare, în legătură cu unele abateri constatate și care pot fi remediate chiar în această perioadă.

Caracterul formativ mai constă și în activitatea de prelucrare, de către controlul financiar, a unor reglementări legale nou apărute, și de care, din diferite motive, lucrătorii unității controlate nu au luat încă cunoștință până la data efectuării verificării.

Generalizarea experienței pozitive se manifestă în sugestiile sau propunerile făcute de controlorii financiari, în legătură cu realizarea unora dintre obiectivele unității controlate, având în vedere experiența căpătată din controlul activității altor agenți economici, realizat anterior, sau chiar din experiența acestora.

Atât caracterul formativ cât și cel privind generalizarea experienței pozitive devin operaționale cu condiția ca cei investiți să le transmită și să le aplice să posede, la rândul lor, o solidă pregătire profesională și să se bucure de prestigiu și credibilitate în rândul colectivelor în care își desfășoară activitatea de control financiar-contabil.

Funcția de constrângere a controlului financiar-contabil rezultă din prevederile legale care reglementează obiectivele și sfera de activitate ale acestuia și constă în măsurile administrative, civile sau penale care sunt dispuse în raport cu gradul de implicare al celor ce se fac vinovați de nerespectarea acestor norme.

În cadrul competențelor prevăzute de lege, măsurile de constrângere se stabilesc direct de către organele de control sau , la propunerea acestora, de către organele ierarhic superioare ale unității controlate sau de cele abilitate prin prevederi legale în vigoare.

Deși la o analiză sumară s-ar părea că funcțiile de îndrumare și constrângere se exclud reciproc, în realitate acționează ca un tot unitar subordonat scopului general, acela de a îndeplini toate obiectivele controlului așa cum au fost stabilite, în vederea realizării funcției de conducere a acestuia.

Realizarea eficientă a celor două funcții presupune, însă, un echilibru desăvârșit în efectuarea atât a activității de îndrumare cât și a celei de constrângere, situație ce are în vedere evaluări și raționamente care să delimiteze în mod concret și real condițiile obiective și subiective de desfășurare a activității contabile.

În cadrul acestor limite, controlul financiar-contabil realizează ambele funcții prin activitatea de îndrumare și soluționare a unor probleme cu care se confruntă unele fenomene sau activități economice ce exced posibilitățile prezente ale unității controlate, concomitent cu stabilirea și aplicarea sancțiunilor pentru acte sau fapte efectuate în afara prevederilor legale în vigoare la momentul verificării.

Din cele de mai sus rezultă că realizarea eficientă a acestor două funcții, aparent opuse, va fi posibilă numai în condițiile înțelegerii activității de control financiar-contabil ca formă de manifestare a unei acțiuni umane, într-un cadru democratic autentic.

În acest context, funcția de cunoștere-evaluare a activității de control este precizată prin două etape distincte în care . prin faze separate, se realizează atât obiectivul privind cunoașterea activității care urmează a fi controlată, cât și evaluarea acesteia rezultată din raportarea la sistemul de criterii stabilit prin prevederi și norme legale.

Funcția de constrângere, la rândul său, se relizează prin două etape distincte care constau în :

stabilirea răspunderii în sarcina persoanelor vinovate;

valorificarea constatărilor privind abaterile de la prevederile și normele legale.

În concepția altor specialiști în domeniu, controlul financiar îndeplinește o serie de funcții care rezultă din obiectivele pe care le îndeplinește:

Funcția preventivă, care constă în luarea unor măsuri de către organele de control în vederea evitării și eliminării unor fraude, înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea și anularea cauzelor care le generează;

Funcția de documentare, care asigură cunoașterea cantitativă și calitativă a problemelor care fac obiectul dezvoltării economico-sociale, controlul participând nemijlocit la actul de conducere prin furnizarea de date și informații pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare;

Funcția recuperatorie, care constă în acțiunea de descoperire și recuperare a pagubei și în luarea măsurilor împotriva persoanelor vinovate;

Funcția pedagogică,care are un caracter formativ, de generalizare a experienței pozitive , controlul favorizând creșterea nivelului de cunoștințe al personalului din sferele controlate.

1.1.4. CONTROLUL FISCAL – FORMĂ SPECIFICĂ DE CONTROL ÎN CONDIȚIILE ECONOMIEI DE PIAȚĂ

Orice acțiune de control financiar are ca obiect cercetarea unor operațiuni sau procese economice în scopul determinării evoluției, stadiului și corectitudinii acestora în raport cu programul, obiectivele fixate anterior sau cu normele legale pe care le reglementează. Pentru a face față unor asemenea cerințe, controlul presupune abordarea metodică a relațiilor economico-sociale , într-o manieră cât mai rațională, care să permită cunoașterea deplină și exactă a situațiilor existente, a implicațiilor sau consecințelor acestora, a factorilor de influiență și a direcțiilor de perfecționare viitoare. Calitatea activității de control și rezultatele ei depind. În mare măsură, de procedeele , tehnicile și instrumentele utilizate în cercetarea fenomenelor economico-financiare, de modalitățile prin care organele de control ajung la formularea concluziilor și a măsurilor dispuse.

În general, noțiunea de metodă evidențiază ansamblul de principii, procedee și tehnici prin care se cercetează fenomenele și procesele economice , pentru a pune în evidență o situație , un adevăr în scopul cunoașterii acestora.

Cuvântul metodă provine de la latinescul “methodos” care înseamnă “mod de expunere” sau “mod de acțiune”, iar acesta la rândul său are la bază cuvintele grecești “meta” care înseamnă cu și “dos” care înseamnă drum, cale. În filozofia franceză, metoda reprezintă “ mersul rațional al gândirii către adevăr”.

Având în vedere rolul și obiectul controlului financiar apreciem că metoda de cercetare a acestuia se concretizează într-un sistem unitar de concepte și judecăți de valoare care asigură cunoașterea efectivă a fenomenelor economico-sociale și interpretarea corectă a lor.

Metoda controlului financiar ține de domeniul gândirii abstracte, facilitând abordarea logică și rațională a cercetărilor efectuate în activitatea de control. În același timp, controlul financiar este o activitate cu un pronunțat caracter aplicativ, fiind practic în forme variate. Identificarea celor mai potrivite direcții de cercetare practică a funcțiilor controlului , a generat o suită de procedee de lucru, tehnici dar și o metodologie specifică.

Voi face distincție între procedee, tehnici și instrumente de control financiar, întrucât folosirea unora sau altora dintre acestea în activitatea practică , se apreciază în funcție de diferite criterii, cum ar fi: momentul în care se efectuează controlul, formele de control, modul de subordonare a organelor de control, natura operațiilor supuse controlului, alegerea corespunzătoare a acestora contribuind decisiv la realizarea obiectivului stabilit.

Literatura de specialitate definește noțiunile de metodă, procedeu și tehnici,astfel:

Metoda controlului financiar exprimă acțiunea de cunoaștere a unor activități supuse verificării, folosind anumite procedee de control specifice , care la rândul lor impun folosirea de tehnici sau instrumente de control adecvate.

Sub aspect teoretic, dar mai ales practic, metoda controlului financiar reprezintă modul de cercetare și acțiune intr-un sistem de intercondiționare reciprocă a tuturor procedeelor, tehnicilor , instrumentelor și formelor de control în vederea prevenirii , constatării și înlăturării eventualelor lipsuri, abateri și deficiențe apărute în derularea activităților economico-financire. Metoda controlului financiar reprezintă sistemul logic ce presupune o cale științifică de cercetare și acțiune, un sistem metodologic cu ajutorul căruia să se oglindească realitatea, legalitate și eficiența în activitățile controlate.

Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici și instrumente care îmbinate cu o anumită măiestrie personală – specifică profesionaliștilor contabili, experților în domeniu – se aplică în vederea soluționării concrete a problemelor ce decurg din funcțiile controlului.

În practică, procedeul ne apare ca mijloc de operaționalizare a principiilor și regulilor unei metode. Astfel, există mai multe procedee de control specifice ce au apărut din necesități practice de control și vizează creșterea eficienței acestuia în ansamblul său. Rolul și utilitatea procedeelor de control rezidă în faptul că prin intermediul lor organele de control și celelalte categorii de specialiști contabili își asigură participarea la realizarea sarcinilor ce le revin în cadrul firmelor.

Prin tehnica, modalitatea sau instrumentul de control , înțelegem o categorie specifică unui domeniu restrâns de activitate, care desemnează mijlocul utilizat de organul de control sau profesionistul contabil și prin care soluționează în mod concret problemele ce decurg din prerogativele funcției sale. Acestea includ mijloacele tehnologice, metodologice, de natură informațională etc., necesare cunoașterii, verificării sau optimizării procesului de control ori numai unor părți structurale ale acestuia.

În practica controlului constatăm , în ultimul timp, utilizarea unor tehnici, modalități și instrumente care sporesc mult câmpul acțional și eficacitatea procedeelor de control, pe care le înglobează metoda acestuia.

Se impune o constatare, și anume, că în conținutul tehnicilor, modalităților sau instrumentelor de control își fac loc o serie de componente ce amplifică caracterul dinamic,participativ,economic și mai ales multidisciplinar al controlului. Ca urmare, are loc o sporire a eficacității utilizării acestora, în cadrul societăților comerciale, acolo unde cuantificările pe care le implică , utilizarea lor se poate realiza cu ușurință și precizie.

Paleta tehnicilor,modalităților și instrumentelor de control este deosebit de largă și în continuă expansiune. Dintre acestea menționăm: evaluarea, aprecierea, planul, programul, analiza, bilanțul contabil.

Experiența în activitatea practică de control financiar a demonstrat cât de important este ca organele de control să cunoască teoretic și să aplice selectiv în practică procedeele, tehnicile, instrumentele și modalitățile de control cele mai adecvate. În vederea asigurării unui control cât mai corect și complet, procedeele de control trebuie să fie utilizate într-un sistem de interrelații, printr-o imbinare rațională care să constituie un tot unitar, având în vedere particularitățile specifice fiecărui agent economic. Numai astfel putem vorbi despre un control de calitate, având o metodologie logică și unitară și o eficiență sporită.

Potrivit legii, sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice și juridice române și străine , care au obligații fiscale și care se numesc contribuabili.

Conform OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, controlul fiscal, denumit inspecție fiscală , are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile , stabilirea diferențelor obligațiilor de plată precum și a accesoriilor aferente acestora.

Inspecția fiscală se exercită nemijlocit și neîngrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și are următoarele atribuții:

a. constatarea și investigarea fiscală a tuturor actelor și faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecției sau altor persoane privind legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, corectitudinea și exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale , ăn vederea descoperirii de elemente noi, relevante pentru aplicarea legii fiscale;

b. analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;

c. sancționare potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale.

Pentru ducerea la îndeplinire a acestor atribuții, organul de inspecție fiscală va proceda la:

examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului, aflat la sediul administrației finanțelor publice;

verificarea concordanței dintre datele existente în declarațiile fiscale cu cele din evidența contabilă a contribuabilului;

discutarea constatărilor și solicitarea de explicații scrise de la reprezentanții legali ai contribuabililor sau împuterniciții acestora, după caz;

solicitarea de informații de la terți;

stabilirea eventualelor diferențe de obligații fiscale de plată;

verificarea locurilor unde se realizează activități generatoare de venituri impozabile;

dispunerea măsurilor asigurătorii în condițiile legii;

aplicarea eventualelor sancțiuni, potrivit prevederilor legale.

Formele inspecției fiscale sunt următoarele:

inspecția fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligațiilor fiscale ale contribuabilului, pentru o perioadă de timp determinată;

inspecția fiscală parțială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligații fiscale , pentru o perioadă de timp determinată.

Inspecția se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.

În realizarea atribuțiilor, inspecția fiscală poate aplica următoarele proceduri de control:

1. controlul prin sondaj care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative în care sunt reflectate, modul de calcul,de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat;

2. controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică și documentară , în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului;

3. controlul încrucișat care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale contribuabilului în corelație cu cele deținute de alte persoane.

Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. La contribuabilii mari perioada supusă inspecției fiscale începe de la momentul finalizării controlului anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă:

există indicii privind diminuarea impozitelor și taxelor;

nu au fost depuse declarații fiscale;

nu au fost plătite obligațiile bugetare.

I.2. ORGANIZAREA ȘI EXERCITAREA CONTROLULUI FINANCIAR

1.2.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Activitatea de inspecție fiscală se organizează și se desfasoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare aprobate în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităților administrației publice după caz.

În conformitate cu prevederile art.99 din Codul de procedura fiscală, înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul fiscal are obligația să înstiințeze contribuabilul în legatură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală. Avizul de inspecție fisclă se comunică contribuabilului în scris, înainte de începerea inspecției fiscale, astfel:

cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili.

Comunicarea avizului de inspectie fiscală nu este necesară în urmatoarele cazuri :

pentru soluționarea unor cereri ale contribuabilului,

în cazul unor acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorizații, potrivit legii,

în cazul controlului inopinat.

Inspecția fiscală se desfasoară, de regulă, în spațiile de lucru și în timpul programului de lucru ale contribuabilului îi va fi efectuată în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor și să utilizeze eficient timpul destinat acestei activitati. Inspecția fiscală se exercită pe baza principiilor independenței, unicității, autonomiei, ierarhizarii, teritorialității și descentralizării.

La începerea inspecției fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnata în registrul unic de control.

La finalizarea inspecției fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declarație scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziție toate documentele și informațiile solicitate pentru inspecția fiscală. În declarație se va menționa și faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate și puse la dispoziție de contribuabil.

Contribuabilul are obligația să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecției fiscale, în termenele și condițiile stabilite de organele de inspecție fiscală. Potrivit prevederilor art.107 din Codul de procedură fiscală, rezultatul inspecției fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției, din punct de vedere faptic și legal.

1.2.2. ROLUL CONTROLULUI FINANCIAR

Literatura de specialitate acordă un rol deosebit controlului din interiorul unității, pornind de la următoarele considerente:

răspunderea pentru bunul mers al activității ca și pentru modul de utilizare și integritatea patrimoniului revine în primul rând administratorilor și personalului salariat al unităților patrimoniale;

eficacitatea controlului este cu atât mai mare cu cât este mai aproape de activitatea social-economică pe care o urmărește.

În același timp, controlul din afara unității își are obiectivele sale bine definite, urmărind înfăptuirea politicii economice, financiare și sociale ale statului, modul de constituire și gospodărire a fondurilor, asigurând unitate în organizarea și exercitarea controlului propriu al unităților patrimoniale.

Astfel cele două canale de exercitare a contului propriu al unităților patrimoniale nu se exclud reciproc, ci se îmbină armonios, eficiența controlului constând în optimizarea raportului dintre acestea.

Indiferent de specificul activității și de mărimea unității patrimoniale controlul agentului economic are următoarele roluri:

asigurarea unei activități cât mai eficiente;

evitarea oricăror forme de risipă și pagube, care ar putea diminua profitul;

dezvoltarea și diversificarea activității în perioada următoare;

respectarea riguroasă a legislației economico-financiare și fiscale;

cointeresarea la maxim a salariaților la rezultatele activității;

asigurarea, în întreaga activitate, a unui climat de ordine și disciplină în muncă al salariaților;

asigurarea integrității patrimoniale a unității;

asigurarea promovării imaginii întreprinderii;

Prin control, conducerea își asigură informarea dinamică, reală, preventivă. Controlul nu se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor, ci în primul rând este bazat pe previziunea desfășurării activității, a posibilităților apariției deficiențelor. Pentru obținerea profitul maxim în raport cu obiectivele și normele stabilite, controlul contribuie și la prevenirea tendințelor și fenomenelor care necesită decizii de corecție.

Controlul are rol de a asigura perfecționarea, creșterea profitului în condiții de concurență liberă și loială. Controlul urmărește, în principal, funcționarea unităților de producție la capacitatea normală, chiar maximă, pe criterii de eficiență și rentabilitate.

Statul joaca un rol deosebit de important în conducerea societății, în rezolvarea problemelor pe care le ridică construcția socio-economică a tării, mai ales în etapa actuală de tranzacție spre economia de piață.

Controlul financiar îndeplinește un rol deosebit de important în întreaga viață economico-socială, în aplicarea principiilor autoconducerii și autogestiunii economico financiare. În esență controlul financiar trebuie să contribuie la obținerea unei eficiențe maxime în folosirea resurselor materiale și financiare ale societății.

Din conținutul controlului financiar se remarcă:

verificarea modului de aplicare practică a politicii financiare;

verificarea gospodăririi judicioase a mijloacelor materiale și bănești, combaterea oricărei forme de risipă în cheltuirea fondurilor societăților și realizarea unui strict regim de economie;

analiza modului de transpunere în viață a noului mecanism economico-financiar și de întărire a autoconducerii și autogestiunii economico-financiară.

1.2.3. FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR

Un prim criteriu de delimitare a formelor de control este după momentul în care se efectuează și anume: controlul financiar preventiv, concomitent și ulterior.

a) Controlul preventiv este un control specializat, care implica verificarea și analiza activității economice și financiare sub aspectul legalității, oportunității, necesității actelor și operațiunilor, a utilizării cu eficiență a fondurilor materiale și bănești, precum și pentru asigurarea integrității acestora.

Prin acest gen de control se urmărește prevenirea fenomenelor negative și disfuncționalitatea în economie prin încălcarea dispozitiilor legale. Controlul financiar preventiv se exercită de către conducatorul compartimentului financiar-contabil care are atribuțiile stabilite de Legea finanțelor publice nr.500/2002, Legea contabilității nr. 82/1991, H.G. nr. 720/1991 și alte acte normative.

Se supun controlului financiar preventiv documentele și operațiunile ce se referă la drepturi și obligații patrimoniale ale unității în faza de angajare și de plată în raport cu alte persoane juridice și fizice.

Se supun în mod obligatoriu controlului financiar preventiv operațiunile privind: încheierea contractelor cu parteneri interni și externi; încasările și plățile în lei și valută de orice natură efectuate în numerar și prin operațiuni bancare cu persoane juridice sau fizice, trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau capitalului, angajarea, închirierea sau concesiunea bunurilor, subunităților sau unităților componente, deschiderea de credite bugetare, repartizarea acestora și alimentările cu sume din alocatii bugetare pentru finanțarea cheltuielilor de capital, propunerile de suplimentare a unor cheltuieli prevăzute a fi suplimentate pe seama alocațiilor bugetare, virările de credit bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli.

Prin exercitarea controlului financiar preventiv se pot evita plățile duble, nelegale, ineficiente sau neoportune.

b) Controlul concomitent se exercită în timpul desfășurării proceselor economice și financiare, simultan cu efectuarea actelor și operațiunilor legate de aceste activități, cu scopul de a interveni pentru corectarea sau diminuarea, eliminarea deficientelor și ilegalităților.

Acest tip de control se desfășoară limitativ în timp, dar într-un moment în care se mai poate face o corectare a eventualelor deficiente, diminuandu-se astfel efectele negative care s-ar putea produce.

Controlul concomitent se exercită din interiorul unității, iar datele culese în timpul controlului sunt consemnate într-un registru de control.

c) Controlul ulterior se exercită asupra actelor și operațiunilor economico-financiare după ce acestea au fost executate.

Aceasta formă de control contribuie la identificarea, mobilizarea și formarea resurselor interne din economia, verifică legalitatea, oportunitatea și eficiența activităților, reface integritatea patrimoniului lezat prin fraudă și sancționează persoanele care au încălcat reglementările juridice.

Controlul este necesar să se efectueze din mai multe considerente, și anume; interpretarea eronată ori necunoașterea prevederilor legale, lipsa de supraveghere din partea conducătorului ierarhic, autonomia și independența atribuite eronat.

1.2.4. ACTELE DE CONTROL

La întocmirea actelor de control financiar de către organele cu atribuții în domeniu, vor fi respectate prevederile Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit actului normativ mai sus menționat, organele de control financiar întocmesc, de regulă, următoarele acte de control:

proces-verbal de control financiar;

proces-verbal intermediar;

proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor;

notă de constatare;

notă unilaterală;

notă de prezentare;

raport de inspecție fiscală.

a) Procesul-verbal de control financiar este un act bilateral care se semnează de către organul de control financiar și de reprezentantul legal al agentului economic. Neregulile constatate se vor consemna în procesul-verbal de control financiar în mod obligatoriu, cu precizarea concretă a actelor normative încălcate (articol, alineat) și cu determinarea exactă a influențelor financiare, bugetare și gestionare nefavorabile.

Pentru fiecare abatere constatată prin procesul-verbal de control financiar se vor înscrie măsurile luate operativ în timpul controlului financiar, cu mențiunea documentelor pe baza cărora s-au materializat, sau măsurile dispuse în sarcina agentului economic, cu indicarea termenului de raportare a îndeplinirii acestora.

b) Procesul –verbal intermediar este un act bilateral care se semnează de către organul de control financiar și de reprezentantul legal al agentului economic. Acesta se întocmește la unitățile subordonate agentului economic, are structura procesului-verbal de control financiar și nu poate fi atacat pe cale administrativă sau judecătorească. Constatările din procesul-verbal intermediar se vor analiza și se vor prelua în procesul-verbal de control financiar, în funcție de prevederile legale, de realitatea constatărilor și de respectarea procedurilor specifice de control.

c) Nota de constatare se întocmește atunci când în cursul controlului financiar se fac constatări a căror reconstituire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi dovedite și în alte situații apreciate de organele de control financiar. Nota de constatare se semnează de organul de control financiar, de către reprezentantul legal al agentului economic și de persoanele la care se referă constatarea, precum și de martori, după caz. Nota de constatare este anexă la procesul-verbal de control financiar.

d) Nota unilaterală se întocmește în cazurile în care, în urma controlului financiar, nu s-au constatat abateri ori, acestea, prin volumul și importanța lor, nu justifică întocmirea de procese-verbale de control financiar. În nota unilaterală, organele de control financiar vor arată, concret, ce anume documente au controlat și constatările făcute.

e) Nota de prezentare

La actele de control încheiate se anexează notele de prezentare care vor cuprinde, în principal, următoarele:

organele sau persoanele, după caz, în afara agentului economic controlat, ce au dat dispoziții care au determinat abaterile respective;

problemele care necesită control financiar în continuare sau extinderea controlului la alți agenți economici, făcându-se propunerile corespunzatoare;

măsurile ce trebuie luate în continuare de agentul economic controlat și de organul care a dispus controlul financiar;

propuneri de aplicare a unor sancțiuni disciplinare, de imputare sau de transmitere organelor abilitate prin lege pentru efectuarea cercetarilor dupa caz;

propuneri de modificare, completare, actualizare a cadrului normativ în domeniul supus controlului financiar.

Raportul de inspecție fiscală se întocmește de echipa de inspecție fiscală pentru consemnarea rezultatelor, indiferent dacă se stabilesc sau nu diferențe de obligatii fiscale suplimentare în cadrul unei inspecții fiscale generale sau parțiale.

1.2.5. PROCEDEE ȘI TEHNICI UTILIZATE DE ORGANELE DE CONTROL

Pe parcursul acțiunii de control organul de control utilizează o serie de tehnici și procedee specifice. Astfel, în cazul metodologiei privind controlul TVA se utilizează următoarele procedee de control:

1.Studiul general prealabil, având ca principale obiective: modul de organizare a evidenței tehnico-operative și contabile, situația de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează a se controla.

Astfel, cu această ocazie organul de control verifică modul de organizare a evidenței taxei pe valoarea adăugată, în corespondență cu sumele înscrise în jurnalele pentru cumpărări și vânzări. În cazul agenților economici care utilizează tehnica de calcul și respectiv varianta contabilă informatizată, organul de control trebuie să verifice existența aprobării de către autoritatea fiscală a folosirii acestui procedeu în cadrul evidențrlor financiar-contabile.

De asemenea, controlul taxei pe valoarea adăugată presupune controlul evidențelor cu privire la furnizori și asupra facturilor primite de la aceștia. De cele mai multe ori, organul de control constată o evidență defectuoasă întrucât facturile sunt anexate ordinelor de plată și ca urmare îndosariate în jurnalele de casă sau de bancă. Ca urmare, în situația în care o factură este achitată în mai multe rate, fie în numerar, fie prin virament, pe parcursul mai multor luni, se înregistrează o deficiență a activității financiar-contabile, devenind dificilă stabilirea raporturilor de decontare cu furnizorul respectiv. Totodată exstă posibilitatea înregistrării eronate a TVA deductibile. În acest caz se pot întâlni mai multe situații: fie înregistrarea dublă sau triplș facturii de la furnizor, fie omiterea înregistrării, fie pierderea facturii furnizorului și păstrarea în contabilitate a mai multor copii ale documentului.

2.Controlul documentar contabil, ca procedeu de stabilire a legalității, realității și eficienței operațiunilor și activității economico-financiare.

Acest procedeu se utilizează cu caracter preventiv și operativ, în cazul documentelor ce se primesc la serviciul contabilitate pentru înregistrarea în notele contabile sau fișele de cont, precum și a completării jurnalului pentru vânzări și cumpărări. De asemenea, se utilizează în condițiile întocmirii decontului de TVA.

Controlul documentar-contabil se utilizează și cu caracter ulterior în condițiile în care organul de control verifică efectuarea plății TVA la termen sau a accesoriilor (dobânzi și penalități) calculate la ultima verificare.

Acest procedeu se exercită printr-o serie de tehnici care se utilizează selectiv sau combinat în funcție de obiectivul controlat:

controlul cronologic

controlul invers cronologic

controlul reciproc

controlul încrucișat

investigația

analiza și studiul general

comparația

calculul de control

examenul critic

balanța de verificare

Controlul cronologic se exercită în ordinea întocmirii, înregistrării și îndosarierii documentelor. Documentele se examinează în fiecare zi, la rând, în ordinea în care sunt păstrate sau îndosariate, fără nici o grupare sau sistematizare prealabilă. În mod concret se controlează Jurnalul pentru vânzări, Jurnalul pentru cumpărări, Registrul de casă, Balanțele de verificare, Deconturile de TVA aferente perioadei supuse controlului, etc.

Controlul invers cronologic se exercită de la sfărșitul spre începutul perioadei de control. Această modalitate se folosește cănd la constatarea unei abateri este nevoie să se stabilească momentul când aceasta s-a produs, sau când se constată anumite erori ori omisiuni de înregistrare. De exemplu, se constată în Jurnalul pentru cumpărări o înregistrare repetată a unui bon fiscal de aprovizionare cu combustibil. Organul de control va proceda la o verificare amănunțită a întregului jurnal în scopul identificării eventualelor duble înregistrări.

Controlul sistematic sau pe probleme presupune gruparea documentelor pe probleme și apoi controlul lor în ordine cronologică. Este o modalitate mai eficientă de examinare a documentelor și înregistrărilor contabile prin aceea că dă posibilitatea să se urmărească cu mai multă atenție un obiectiv. Deci eventualitatea omisiunilor este mai redusă și se pot stabili concluzii în legătură cu fiecare problemă în parte. În mod concret se fixează c aobiectiv urmărirea plății la termen a TVA. Astfel, sunt selecționate: documentele de bancă ( extrasele de cont și ordinele de plată), deconturile de TVA, fișele de cont, notele contabile precum și balanțele de verificare. Apoi se efectuează controlul lor în ordine cronologică.

Controlul reciproc constă în cercetarea și confruntarea la aceeși unitate a unor documente și evidențe cu conținut identic, însă diferite ca formă, pentru aceleași operații sau operații diferite însă legate reciproc. Spre exemplu, se compară factura emisă către client cu Jurnalul pentru vănzări. Pot apărea următoarele trei situații:

suma înscrisă în cele două documente este identică;

suma înscrisă în factură este mai mare decât cea din jurnal. În acest caz se efectuează corecția și se calculează accesorii (dobânzi și penalități) pentru plata cu întărziere a diferenței de TVA;

suma din factură este mai mică decât cea din Jurnalul pentru vânzări. În acest caz organul de control stabilește necesitatea unei stornări, iar sumele plătite în plus ca fiind nedatorate pot fi compensate în perioada imediat următoare, cu Tva datorată la plată.

În mod asemănător pot fi comparate chitanțele, facturile fiscale, registrul de casă și Jurnalul pentru cumpărări:

facturile fiscale și bonurile fiscale pentru cumpărarea de carburanți auto au fost inregistrate eronat în jurnalul pentru cumpărarări și în registrul de casă. În acest caz se procedează la întocmirea unei note contabile pentru corectarea valorii respective, fapt care va afecta suma totală a TVA deductibilă și implicit a TVA de plată.

Facturile fiscale aferente achizițiilor nu au fost înregistrate în jurnalul pentru cumpărări, ele fiind trecute direct în conturile de cheltuieli fără deducerea TVA aferente. Corectarea acestei erori presupune următoarele operațiuni:

stornarea notelor contabile

înregistrarea în jurnalul pentru cumpărări

înregistrarea corectă în evidența contablă a facturilor fiscale

calculul corect al TVA ( de plată sau de recuperat)

calcularea corectă a impozitului pe profit

majorarea rezultatului exercițiului și repartizarea acestuia

Controlul încrucișat constă în cercetarea și confruntarea tuturor exemplarelor unui document, existent la unitatea controlată și la alte unități cu care s-au efectuat decontări, de la care s-au primit sau cărora li s-au livrat materiale, produse,mărfuri, servicii sau alte valori materiale. Controlul încrucișat cuprinde și documente sau evudențe diferite din a căror confruntare se pot desrinde neconcordanțe care privesc aceeși operație. Astfel, se poate confrunta:

originalul facturii rămase la client cu copia existentă la furnizor;

extrasul de cont primit de la bancă cu copia rămasă la bancă;

copia chitanței aflate în chitanțier cu originalul aflat în posesia plătitorului;

datele din conturile de clienți și debitori din cadrul aceluiași agent economic cu cele din conturile “furnizori” și “clienți” ale altor agenți economici și invers;

factura de la furnizor cu nota de recepție și constatare diferențe, iar acestea cu jurnalul pentru cumpărări;

registrul de casă cu avansul spre decontare, iar acesta cu registrul privind avansurile acordate etc.

Exemplu: Garda Financiară efectuează un control inopinat la o societate comercială care achiziționează mărfuri, în vederea comercializării “en –gros”. Comisarul Gărzii Financiare solicită actele de proveniență a mărfii aflată la vânzare. În urma studierii documentului se constată că în factura emisă de vânzător sunt înscrise mărfurile livrate către cumpărător sub aspectul cantităților, prețurilor unitare, valorii totale precum și a TVA aferentă acestora.

Situații posibile :

Factura emisă de vânzător să corespundă întocmai cu cea existentă în evidența contabilă a cumpărătorului, ceea c eînseamnă că nu s-a produs nici o neregulă;

Factura aflată în evidențele contabile ale cumpărătorului nu se regăsește în contabilitatea vânzătorului, ceea ce înseamnă că vânzătorul nu și-a înregistrat TVA colectată cuvenită bugetului de stat. În conformitate cu Legea nr.87/1994 R, “ fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte veniturile realizate…. cu consecința diminuării creanței bugetare constituie infracțiune și se pedepsește cu închusoare de la 2 la 8 ani ;

Dacă datele din exemplarul 1 al facturii aflate la cumpărător nu corespund cu datele din exemplarul 2 aflat la vânzător, documentul se supune expertizei grafologice pentru a se determina falsul. Acest fapt constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

CAPITOLUL 2. PREZENTAREA GENERALǍ A SOCIETǍȚII S.C. PETROM S.R.L. SUCURSALA BRAILA

2.1. SCURT ISTORIC

1991: Se înființează Regia Autonomă a Petrolului PETROM R.A.

1993: PETROM devine membru al Petroleum Recovery Institute – Canada.

1997: Societatea Națională a Petrolului PETROM S.A. Bucuresti a luat ființă prin Ordonanța de Urgență nr 49/15.09.1997 a Guvernului României, aprobată prin Legea nr. 70/1998.

1998: Intră prin fuziune, în componenta a S.N.P., o noua sucursală, INCERP Ploiești.

A fost semnată asocierea dintre PETROM și ELF AQUITAINE, precum și contractul de concesionare referitor la explorarea și exploatarea în comun a Blocului Neptun din Marea Neagra.

Au fost elaborate și aprobate standardele de firmă.

A fost obținută Licența de explorare și exploatare pentru perimetrul Jusaly din Kazahstan.

Au fost înființate filiala PETROM Ungaria KFT și reprezentantele Petrom din Azerbaidjan și Republica Moldova.

1999: A fost achiziționat Combinatul Doljchim Craiova, acesta devenind o noua sucursală PETROM.

PETROM devine titularul zăcăminelor Tasbulat, Turkmenoy și Aktas din Kazahstan, demarând operațiunile de amenajări sociale în vederea explorării și extracției.

A fost semnat contractul cu Essar Oil Limited pentru lucrări de explorare, dezvoltare și producție în Blocul off shore BB – OS5, în India. Au fost înființate societatea mixta Arab Petro BASE Ltd. intre PETROM și BASE Group Intl. (SUA).

2000: S-a deschis prima stație de distribuție produse petroliere la Chișinău.

S-au finalizat lucrările la Complexul Ceucari.

In decembrie s-a semnat acordul de transfer între ELF Petroleum Romania BV, filiala deținută 100 % de ELF Aquitaine, și CONOCO U.K. Limited.

2001: Kazakshtan Alma Ata : prima sonda săpată.

Iran: a fost deschisă Reprezentanța Petrom la Teheran cu scopul de a promova interesele Petrom pe aceasta piață.

Grecia: în decembrie s-a semnat Contractul de Foraj marin cu firma Kavala Oil, pentru lucrări de foraj cu platforma ATLAS, în apele teritoriale ale Greciei.

Acțiunile SNP Petrom au fost listate la Bursa de Valori București.

2002: Demararea procesului de privatizare;

2003: Inițierea procesului de privatizare, Pregătirea Privatizării.

2004: Achiziționarea Petromului de către OMV Austria pentru doar căteva sute de mii de euro.

2005: Structura Petrom a fost reorganizată pe șase divizii dintre care trei operaționale; Lansarea noului concept "Full Agency“; Noi produse lansate pe piața Top Premium 99+ si Top Nordic Diesel; Demararea primelor proiecte de explorare seismică 3D în România; Petrom sprijină sinistrații afectați de inundații cu peste 1.300.000 Euro; Petrom anunță noua politică de prețuri; Lansarea primei benzinarii PETROMV; Petrom a obținut drepturile de explorare pentru trei noi blocuri din România;

2006: Achiziția unui pachet de 99,9% din OMV România, OMV Bulgaria și OMV Serbia. Achiziția a 30 de benzinării MOL și a 95% din Aviation Petroleum. Descoperire de gaze naturale în Jusaly, Kazahstan; primele teste efectuate la sonda de explorare South Rovnaya 1 arăta un nivel zilnic de 200.000 m³ de gaze naturale și 70 m³ de gaz condensat. Aprobarea planului de dezvoltare pentru zăcământul Komsomolskoe din Kazahstan cu un buget de 190 milioane de dolari. Intrarea pe piața din Rusia prin achiziția a 74,9% din Ring Oil Holding & Trading Ltd. Introducerea sistemului SAP, cel mai important sistem de planificare a resurselor. Investiția va depăși 50 de milioane de euro până la sfârșitul lui 2007. Semnarea contractului cu Linde Group pentru construirea unei noi unități de procesare a gazelor naturale la Midia; întreaga cantitate de gaze naturale din producția maritimă va fi procesată de către noua unitate, triplându-se astfel producția de gazolină.

2007: Petrom semnează contractul de vânzare a participației de 95% deținute în compania Oztyurk Munai LLP din Kazahstan către En-Gin LLP, o companie kazahă integrată de țiței și gaze. Petrom semnează contractul de construcție pentru Petrom City, noul sediu central al companiei, care va găzdui aproximativ 2.500 de angajați. Petrom decide să își exercite dreptul de pre-empțiune privind achiziționarea a 55,53% din acțiunile Shell Gas România SA și a 60% din acțiunile Trans Gas Services SRL Petrom anunță prima descoperire din România pe baza aplicării de tehnologii moderne de explorare – sonda de explorare 570 Torcești. Petrom înființează o nouă companie petrochimică – Petrochemicals Argeș, în scopul preluării activităților petrochimice de la rafinăria Arpechim.

Consiliul de Supraveghere al Petrom aprobă proiectul de construire a unei centrale electrice pe bază de gaze cu o capacitate de circa 860 MW la Petrobrazi. Petrom începe să livreze pe piața din România combustibil cu conținut de 2% biodiesel.

2008: Martie Petrom și Romgaz au semnat cu Guvernul României un protocol prin care se reglementează participarea la Fondul Social. În 2008, Petrom a contribuit cu 80 de milioane RON la Fondul Social.

Iunie Petrom a revizuit strategia pentru 2010 și și-a reconfirmat obiectivele în noul context internațional.

Iulie Petrom și-a prezentat planurile de promovare a proiectelor sale in domeniul energiilor alternative și a eficienței energetice.

Octombrie Petrom a încheiat o tranzacție cu Asociația Salariaților Petrom pentru achiziționarea unui pachet suplimentar de 20,87% din acțiunile Petrom Aviation, majorându-și astfel participația în această companie la 69,37%.

Octombrie Petrom a obținut o linie de credit de 375 mil EUR pentru o perioadă de 3 ani.

Decembrie Petrom și ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited au semnat o înțelegere referitoare la explorarea potențialului de hidrocarburi a zonei de mare adâncă din perimetrul Neptun, de pe platforma continentală românească a Mării Negre.

2009: Martie Petrom a contractat prin intermediul BERD un împrumut corporativ nesecurizat în valoare de până la 300 de milioane de Euro. Creditul va susține investițiile de mediu și pentru eficiență energetică ale companiei

Mai Petrom a obținut finanțarea pentru primul proiect privat de generare de electricitate, centrala de la Brazi. Valoarea totală a proiectului se ridică la peste 500 milioane de euro. Primul împrumut BEI acordat companiei Petrom, în valoare de 200 milioane de euro, in timp ce BERD contribuie cu un nou împrumut în valoare de 200 de milioane de euro. Construcția centralei a început în iunie.

Iunie Petrom a început producția pe zăcământul Komsomolskoe din Kazahstan. Producție inițială de 1.000 bbl/zi; nivelul maxim de producție de 10.000 bbl/zi va fi atins în 2010. Aproximativ 180 milioane Euro au fost investiți în acest proiect

August Petrom a înregistrat primul succes de explorare în Rusia. Testele sondei Lugovaya-1 confirmă descoperiri atât de gaze cât și de țiței

Octombrie Petrom a inaugurat o unitate nouă de procesare a gazelor în cadrul terminalului petrolier de la Midia. Investițiile totale în acest proiect s-au ridicat la aproximativ 90 milioane euro

Decembrie Petrom a finalizat negocierile cu Oltchim pentru transferul activităților petrochimice din cadrul Arpechim. Tranzacția include plata activelor fixe, a stocurilor de hidrocarburi și a celorlalte active circulante aferente acestei activități. Salariații implicați în activitatea de petrochimie din Arpechim vor fi preluați de către Oltchim.

Petrom își menține poziția financiară solidă asigurând o nouă linie de credit de 500 milioane Euro. Creditul va fi utilizat pentru continuarea investițiilor destinate modernizării companiei și pentru acoperirea nevoilor financiare ale companiei.

2.2. DOMENIU DE ACTIVITATE PRINCIPAL

Fiind organizată ca o societate integrată pe verticală, care își desfășoară activitatea în domeniul industriei petroliere, PETROM are în componența sa pe lângă sucursalele de explorare și exploatare a zăcămintelor de hidrocarburi ale fostei Regii Autonome a Petrolului, pe structura căreia s-a constituit, sucursale de prelucrare a țițeiului, o sucursală pentru transportul produselor petroliere, sucursale de distribuție ale acestor produse, atât en-gros, cât și en-detail, sucursale de servicii, precum și sucursale de cercetare.

Patrimoniul sucursalei PECO Brăila face parte integrantă din patrimoniul SNP PETROM București. Sediul social declarat al Sucursalei “PECO” Brăila este șoseaua Buzăului nr.13, verificarea efectuându-se la adresa menționată anterior, în prezența conducerii.

Cod caen

2.3. NUMĂR DE ANGAJAȚI

Numărul de personal al companiei la 31 decembrie 2008 era de 56.694 de angajați apropiindu-se în 2009 de 55000 de angajați.

Numărul de personal înregistrat la sfârșitul lui 2008 respectă cifrele estimate în programul de restructurare pentru aceasta perioada și este unul dintre obiectivele clar definite în strategia Petrom.

Angajații din sectorul de explorare și producție au reprezentat aproximativ 58,67% din numărul total de personal, cei din sectorul de rafinare 16%, iar personalul din transport 1,26%.

2.4. CIFRA DE AFACERI

Cifra de afaceri: 8123700 lei

Total venituri: 7625800 lei

Total cheltuieli: 7529900 lei

Profit brut: 959000 lei

Profit net: 719250 lei

PETROM are numerar, în cont, suma de 160 de milioane de euro și mai are creanțe, în special de la LUKOIL și RAFO Onești în valoare de 300 de milioane de euro.

2.5. PRODUSE ȘI SERVICII

Serviciile și produsele PETROM sunt furnizate de 600 de benzinarii, nu mai puțin de 15.000 de km de conducte de petrol și gaze, 145 de depozite de combustibil, 1.580 de autocisterne și de 1.450 vagoane-cisterna de Cale Ferată.

Alte servicii:

explorarea și exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale de pe uscat și din platoul continental al Mării Negre;

transportul petrolului și a produselor petroliere;

rafinarea țițeiului;

importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente și tehnologii specifice;

colaborarea tehnico-științifică în domeniul petrolier; 

2.6. PARTENERI

2.7. POZITIA PE PIATA

Între anii 1998-2009 au fost modernizate peste 170 de benzinării existente și s-au construit peste 60 de benzinarii noi, astfel încât SNP PETROM a ajuns să fie principalul furnizor și producător de produse petroliere din România, cu o cotă de piață de peste 50%.

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ

Conform balanței de verificare încheiate la data de 31.12.2009, capitalul social al Sucursalei “PECO Brăila este de 32.621.931 lei, aceasta făcând parte din structura capitalului social al S.N.P.”PETROM” S.A. București.

Sucursala “PECO” Brăila își desfășoară activitatea în următoarele puncte de lucru:

Braila Oraș

Depozitul Făurei

Depozitul Bărăganu

Depozitul Ianca

Brăila Port

Stațiile de distribuție carburanți și combustibili situate în : Grădina Publică, Lacu Sărat, Șoseaua Buzăului, Mircea Mălaeru, Unirii, Păcii, Sabinelor, Decebal, Radu Negru, Lacu Dulce, Brotăcelul, 2 Cocoși, Microstația Făurei.

La 31 decembrie 2009 sucursala înregistra 226 de salariați.

Conturile bancare prin care se derulează disponibilitățile bănești sunt deschise la următoarele sucursale bancare :

B.C.R. Sucursala Brăila

B.C.D. Romexterra S.A. Târgu Mureș Sucursala Brăila

Raiffeisen Bank Sucursala Brăila

Trezoreria Brăila

Atât punctele de lucru cât si conturile bancare au fost declarate la organul fiscal teritorial în conformitate cu prevederile art.3 din Legea 87/1994 prin declarația înregistrată în DAMVS Brăila sub nr.54716/13.05.2008.

Sucursala “PECO” Brăila desfășoară în principal următoarele activități: aprovizionarea, manipularea, depozitarea și livrarea produselor petroliere și a gazului lichefiat, comercializarea produselor complementare și efectuarea unor prestări de servicii.

Conform balanței de verificare încheiată la data de 31.12.2003, Sucursala “PECO” Brăila înregistrează furnizori nechitați, întrucât plata se efectuează conform contractelor încheiate (pe măsura vănzarii), în sumă de 7.213.088 lei:

1.Rafinaria “ASTRA” Ploiești – 6.355.850 lei

2.Lubrifin Brașov – 581.820 lei

3.RO GRUP Pitești – 105.063 lei

4.Limorom Sibiu – 120.493 lei

5.Alți furnizori – 49.862 lei

și clienți neîncasați în sumă de 20.520.002 lei (datorită facilităților, respectiv cu plata la 30 de zile):

1.INA COMPANY Brăila – 816.085 lei

2.TIR TRANS Măcin – 2.483.867 lei

3.AGROMEC Ianca – 1.136.298 lei

4.DANIMEX Brăila – 4.769.063 lei

5.ALCO Plus Brăila – 5.210.102 lei

6.GPS Brăila – 6.100.086 lei

7.Alti clienți – 4.501 lei

Principalii indicatori economico-financiari realizați în 2008 și 2009 se prezintă astfel:

În baza controlului efectuat la Sucursala “PECO Brăila” s-a întocmit un proces verbal în care s-au constatat:

În anul 2009 Sucursala PECO Brăila a efectuat cheltuieli cu acțiuni sociale în sumă totală de 915.183.314 lei, structurate astfel:

Cheltuieli cadouri copii _____________________________________ 297.992.143 lei

Cheltuieli cu bilete tratament și odihna ________________________ 509.726.129 lei

Cheltuieli cu transportul la și de la locul de munca_________________ 27.292.042 lei

Cheltuieli cu ajutoare pentru boli grave/înmormântări______________ 80.173.000 lei

Fondul de salarii realizat pe anul 2009 a fost de ___________________2.563.368 lei.

2. În anul 2009 PECO Brăila a acordat salariaților indemizații de deplasare zilnică în sumă de 270.000 lei, conform Hotarârii Consiliului de Administrație, și a efectuat cheltuieli cu această indemizație pe anul 2003, în sumă totală de 71.450.000 lei.

3. În perioada Ianuarie – Decembrie 2009, Sucursala PECO Brăila a consumat pentru desfășurarea activității parcului auto propriu:

consum de carburanți în valoare de 2.506.609 lei;

piese de schimb și subansambluri aferente acestora în sumă de 2.424.397 lei.

4. Acciza datorată consumului de motorine și benzine aferentă parcului auto propriu pe perioada anului 2009 s-a situat la nivelul sumei de 2.492.867l ei;

5. Sucursala PECO Brăila are ca obiect de activitate și tratarea “benzinei component CO cu “tetraetil de plumb”, proces numit ETILARE. Altfel descrisă ETILAREA reprezintă un proces chimic având ca părți componente o benzină crudă, neetilată sau slab etilată (nesaturată) și un alt component, tetraetil de plumb. Pentru ca produsul rezultat ,,Benzina Premium Etilată” să fie o benzină cu o cifră octanică corespunzătoare pe piața românească, adăugarea tetraetilului de plumb constituie o cheltuială în plus (dacă cifra octanică a benzinei component este mai mică) sau în minus (când cifra octanică a benzinei component este mai mare), în funcție de cifra octanică a ,,benzinei component CO . Pe parcursul anului 2009, Sucursala PECO Brăila a înregistrat ca rezultat din etilare un profit în sumă de 180.604.506 lei.

Reglementări încălcate

Prin includerea în cheltuieli deductibile a unor sume nedeductibile din punct de vedere fiscal, fapt care a condus la diminuarea impozitului pe profit pe anul 2009, nu au fost respectate urmatoarele reglementari legale:

1) Legea 414 din 26 iunie 2002 privind impozitul pe profit, art.9.7 lit.”e”: ,,suma cheltuielilor sociale care depășește limitele considerate deductibile, conform Legii anuale a bugetului……” constituie cheltuieli nedeductibile.

2) Legea 414 din 26 iunie 2002 privind impozitul pe profit, art.9.6 lit.”c” : ,,suma cheltuielilor cu indemizația de deplasare acordată salariaților, pentru deplasări în țară și în străinătate, care depașește de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice…….” constituie cheltuieli nedeductibile.

3) Ordin M.T.Tc. 14/1982, cap 1: ,,stabilirea consumului normat de combustibil reprezintă cantitatea maxim admisă de a fi consumată de un automobil pentru parcursul efectuat, în condițiile specifice de exploatare…..”.

4) O.U.G.NR.158/2001 privind regimul accizelor, aprobată prin Legea nr.523/2002, art.3: ,,cotele unice aplicate asupra carburanților auto pentru finanțarea drumurilor publice sunt incluse în accizele pentru uleiurile minerale …”.

5) Legea contabilitatii, legea nr. 82/1991, republicata 2008, Hotărârea 22/6.01.2009 art.1.15:,,veniturile și cheltuielile aferente activitaților desfășurate în scopul obținerii de profit se evidențiează din punct de vedere contabil conform reglementarilor contabile, iar calculul impozitului pe profitul rezultat se efectuează conform metodologiei…”.

Modul cum au fost încălcate prevederile legale invocate

Sucursala “PECO Brăila” avea dreptul la efectuarea de cheltuieli cu acțiuni social culturale în sumă de 1,5% din fondul de salarii realizat, adică 384.750 lei.

Diferența dintre cheltuielile efective realizate și plafonul admis conform legii, constituie cheltuială nedeductibilă adică 530.678.034 lei.

Includerea pe cheltuieli a sumei de 530.078.034 lei , a condus la diminuarea profitului impozabil cu această sumă și implicit la diminuarea impozitului pe profit cu suma de 530.678.034 lei x 25% = 132.669.509 lei.

Suma deductibilă indemizației de deplasare este în sumă de 90.800 lei x 2,5 = 227.000 lei și nu toată suma de 270.000 lei, astfel că din suma totală înregistrată pe cheltuieli cu indemizația numai suma de 227.000 x (171.450.000 lei : 270.000 lei) = 144.145.000 este deductibilă, diferența de 171.450.000 – 144.145.000 = 27.305.000 lei, constituie cheltuială deductibilă și prin includerea ei pe cheltuieli deductibile Sucursala “PECO Brăila” a stabilit un profit impozabil mai mic cu aceasta sumă și implicit un impozit pe profit mai mic in sumă de 6.826.250.

Încărcarea costurilor în mod nejustificat cu suma 25.365.818 lei, cauzele constând in:

*distanțe kilometrice nejustificate în suma de 9.581.600 lei

*depasire capacitate rezervor în suma de 3.457.500 lei

*incadrarea incorecta în categoriile de drum în sumă de 1.068.800 lei

*schimburi de ulei peste normativ in sumă de 1.350.000 lei și piese de schimb și materiale nejustificate în suma de 9.907.918 lei

Suma a fost recuperată din drepturile salariale ale angajaților ce au efectuat aceste cheltuieli în mod nejustificat.

Majorarea cheltuielilor în luna noiembrie 2009 cu acciza aferentă consumului propriu de carburant, prin aplicarea în mod eronat a accizei la de produs petrolier (pentru toate sotimentele de produse albe și negre, aceeași cota medie de acciza eronată pe kg de produs, respectiv 16.093,320 lei/kg), înregistrandu-se o cheltuială cu acciza în suma de 268.661.886 lei, justa sumă situându-se la nivelul sumei de 183.702.560 lei. Diferența de 84.959.326 lei diminuează cheltuielile, întrucat acciza nu a fost aplicată pentru fiecare sortiment de produs, respectiv:

pentru Benzina Premium Fără Plumb:

acciza era de 14224,918 lei/kg x = 48.962.168 lei

pentru Motorina Super EURO

acciza era de 9059,674 lei/kg x = 199.313 lei

pentru Benzina EURO

acciza era de 14224,918 lei/kg x = 8.961.698 lei

pentru Motorina EURO

acciza era de 9059,674 lei/kg x 12128kg = 109.875.727 lei

pentru Motorina ARTIC

acciza era de 9059,674 lei/kg x 472kg = 4.276.166 lei

pentru Benzina Premium

acciza era de 16561,576 lei/kg x 690kg = 11.427.488 lei

Majorarea costurilor cu 60.000.000 lei, datorita unei erori de calcul la preluarea cheltuielilor din evidența primară, astfel:

Înregistrarea ca articol contabil:

ERONAT CORECT

37102 = % 2.099.823.084 37102 = % 2.099.823.084

37121 2.088.801.850 37121 2.028.801.850

607 70.637.850 607 70.637.005

607 = 607 59.615.771 607 = 607 -384.229

Consecința faptei, respectiv cuantificarea prejudiciului și a foloaselor nerealizate

Ca urmare a identificării unor cheltuieli ca fiind nedeductibile din punct de vedere fiscal precum și a altor influențe asupra stabilirii impozitului pe profit au rezultat următoarele: impozitul pe profit pe anul 2003 în valoare 1.770.245.800 lei a fost recalculat la nivelul sumei de 1.686.983.827 lei, diferența de 83.261.973 lei rezultând din cele prezenatate mai jos:

Persoane răspunzătoare

Răspunderea pentru determinarea inexactă a profitului brut, a profitului impozabil, a impozitului pe profit pe anul 2009, precum și a neaplicării corecte a cotei de acciză, revine șefului de birou financiar-contabil și directorului economic al sucursalei.

INSPECȚIA FISCALĂ

Organele de specialitate din cadrul Serviciului Control Fiscal au efectuat un control privind modul de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite si taxe in baza O.G.68/1997 privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe, republicat O.MF.2690/1998 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor O.G. 68/1997;O.G.11/2001, pentru modificarea și completarea O.G.68/1997;O.G36/200 privind corelarea unor dispoziții din legisție.

Deconturile T.V.A. sunt depuse în termenele legale, iar societatea s-a înregistrat ca plătitor de T.V.A prin opțiune începând cu data de 01.09.2003. Conform balanței de verificare întocmită la 31.10.2009, societatea are TVA de recuperat, care provine din achiziționarea unui spațiu precum și din achiziționarea de materiale, obiecte de inventar.

În urma verificării efectuate, s-a constatat ca începând cu luna octombrie 2003, societatea a înregistrat TVA deductibil și colectat depunând deconturile de TVA, dar nu a depus declarație de mențiuni, în vederea luării în evidența ca plătitor de TVA, deși îndeplinea condițiile de plătitor de TVA.

Prin neîndeplinirea obligației de a solicita înregistrarea ca plătitor de TVA la organul fiscal competent, au fost încălcate prevederile legale, fapt ce constituie contravenție.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Evidența și controlul sunt esențiale în conducerea activității economico-sociale bazate pe criterii de profit și implică ordine si disciplină economico-financiară.

Pentru a obține o imagine fidelă asupra activității economico-financiare controlate, este necesar ca sursele de informare sa fie reale, legale, corecte și de calitate.

Astfel din cele prezentate în capitolul anterior se poate sublinia faptul că, deși SNP PETROM Sucursala PECO Brăila este o firma profitabilă, ea înregistrând un profit brut de 12.322.948 mii lei în anul 2008, și 7.080.983 mii lei in anul 2009, veniturile și cheltuielile anului precedent, respectiv a anului 2008, s-au situat într-un cuantum mai mic față de anul 2009, situație datorată în principal inflației și nu vânzărilor cantitative de produse petroliere.

Totodata prețul mare de achiziție al produselor petroliere de la rafinăriile din sistem, au condus evident la aplicarea unei cote de adaos mică, cotă ce nu acoperea în totalitate necesarul de cheltuieli pentru desfașurarea activitații de comercializare a produselor petroliere în conditii de calitate maximă (achiziții de echipamente de lucru standard, accesorii – obiecte de inventar pentru stații, cheltuieli cu energia și apa, cheltuieli cu transportul terților, cheltuieli cu reparațiile, cheltuieli cu combustibilul, cheltuieli cu reclamă și publicitate, etc). Aceste au putut fi reduse având la baza un „program de reducere a costurilor” structuat pe luni, program respectat in totalitate pâna la finele anului. Din ,,situația evoluției principalilor indicatori economico-financiari”, se poate remarca o evouție mai puțin favorabilă a anului 2009, comparativă cu anul precedent, argumentată de solvabilitatea patrimonială și rata profitului., unii indicatori situându-se aproximativ la nivelul anului 2008, cum ar fi lichiditatea globală, gradul de îndatorare și perioada de recuperare a creanțelor. Totuși indicatorii rotația stocurilor, productivitatea muncii, precum și ponderea salariilor în costuri, vin în favoarea exercitiului financiar 2009, în sensul că rotația stocurilor este mai mare (în condițiile în care adaosul practicat este foarte mic), productivitatea muncii este mai mare chiar dacă cifra de afaceri nu a crescut fizic (cantități vândute), numericul de personal a scăzut, iar ponderea salariilor în costuri este mai mică (datorită faptului că deși cheltuielile au crescut, nivelul fondului de salarii a scăzut).

Ca urmare a identificării unor cheltuieli ca fiind nedeductibile din punct de vedere fiscal, precum și a altor influențe asupra stabilirii impozitului pe profit, a rezultat o diferență în cuantum de 83.261.973 lei, între impozitul pe profit calculat initial (1.770.245.800 lei) și cel recalculat (1.686.983.827 lei), fapt ce a determinat rectificarea înregistrării profitului net și implicit rectificării repartizării profitului net (participarea salariaților la profit, dividende de plata).

Răspunderea pentru determinarea inexacta a profitului brut, a profitului impozabil și a impozitului pe profit pe anul 2009, a revenit șefului de birou financiar-contabiliate și a directorului economic, prin încalcarea:

Legii 414, art.9.7 lit. ”e” – privind cheltuielile sociale, prin diminuarea impozitului pe profit cu suma de 132.669.509 lei;

Legii 414, art.9.6 lit. “c” – privind indemizația de deplasare, prin majorarea impozitului pe profit cu 6.826.250 lei;

Ordin M.T.Tc. 14/1992 – privind stabilirea consumului normat de combustibil, prin majorarea impozitului pe profit cu 6.341.454 lei;

OUG 158/2001, aprobata prin Legea nr.523/2002, art.3 – privind cotele unice aplicate asupra carburanților auto, prin majorarea impozitului pe profit cu 21.239.832 lei;

Legea 82/1991, Hotărârea 22/06.01.2003, art.1.15 – privind calculul impozitului pe profit, prin majorarea impozitului pe profit cu 15.000.000 lei

În concluzie conturile de venituri și cheltuieli sunt conturi de rezultate, întrucât pe baza datelor înregistrate în aceste conturi, la sfârșitul perioadei exercițiului se stabilesc rezultatele financiare, respectiv profitul sau pierderea obținută.

Se poate remarca faptul că deși atât bugetul de venituri și cheltuieli, cât și controlul financiar au la bază verificarea acelorași elemente, primul urmărește numai realizarea acestora, în timp ce al doilea urmarește legalitatea.

Esențial în stabilirea rezultatului exercițiului net, este îmbinarea corecta a legislației în vigoare cu autenticitatea informațiilor din domeniul economico-financiar.

Eficiența controlului financiar este dependentă strict de existența și menținerea în activitatea economico-financiară a unui climat riguros de ordine, disciplină și responsabilitate de creștere permanentă a eficienței economice

Astfel, controlul financiar devine un instrument eficient al conducerii activității, de prevenire și recuperare a pagubelor de apărare și dezvoltare a patrimoniului, dacă se caracterizează prin fermitate, exigență, obiectivitate și dacă se exercită pe baza unor principii și reguli riguros întocmite și fundamentate în raport cu activitatea economică și financiară.

În concluzie, prin controlul financiar al cheltuielilor și veniturilor unui agent economic, se dorește a se afla dacă activitatea desfășurată de acesta are loc în condiții de eficiență și dacă poziția sa este competitivă pe piață.

BIBLIOGRAFIE

Dan Drosu Saguna – Tratat de drept financiar și fiscal, Ed. All Beck S.A., 2001;

Boulescu Mircea, Ghita Marcel, Mares Valerica, Popeanga Petre, Controlul financiar de gestiune al agentilor economici, Tribuna Economica, Bucuresti, 2001;

Ion Pereș, Dumitru Popovici, Ovidiu Bunget, Cristian Pereș – Controlul economic financiar, Timișoara 2000;

Ineovan F., Trif V., Contabilitate si control de gestiune, Editura Marineasa, Timisoara, 2002;

Iamandi Luca , Contabiliate si elemente de control economico-financiar,Editura National 2001;

Carmen Sărbu, Neculina Chebab „Contabilitatea financiară”, Editura All, București, 2005;

Valentin Cârsetea, Dumitru M., Ionel Olani – Fiscalitatea persoanelor juridice, Ed. MIRTON Timișoara 2003;

Rada Dănuț – Controlul economic-financiar, Ed. Dacia Europa Nova Lugoj 2001;

Menu Marin- Control financiar bancar și expertiză contabilă, Brăila 2006;

Regulamentul de aplicare a Legii 82/91, cu modificarea și completarea Hotărârii 22/16.01. 2003,Monitorul Oficial44/27.01.2003;

Legea 53/2003 privin Codul Muncii, Monitorul Oficial 72/05.02.2003;

Codul civil și Codul de procedură civilă;

Ordonanța 2/12.07.2003 privind regimul juridic al contravențiilor, Monitorul Oficial 410/25.07.2003;

Ordin al ministrului finanțelor 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a lV-a a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate M.Of. nr.85/2001;

Legea 134/1995 si HG 1265/1996, privind aprobarea Normelor Metodolog. si cu Regulile de organizare și funcționare a SNP Petrom;

Ordononța Guvernului 49/15.09.1997, privind Instituirea regimului de societate a petrolului, Monitorul Oficial 241/15.09.1997.