. Control Financiar Prin Trezorerie Asupra Incasarii Veniturilor Bugetare (trezoreria Xyz)

CAPITOLUL 1

ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA EXERCITÃRII CONTROLULUI FINANCIAR PRIN TREZORERIA FINANȚELOR PUBLICE

1.1. Funcțiile și rolul Trezoreriei Finanțelor Publice

Termenul de „trezorerie” a apărut în cadrul unei evoluții istorice, care a condus la identificarea noțiunii de „bani publici”, iar mai apoi la crearea și centralizarea unei instituții sub o autoritate unică desemnată să asigure respectarea ansamblului de reguli specifice caseriei și contabilității publice.

Termenul de „trezorerie” este folosit în două sensuri, și anume: desemnarea caseriilor propriu-zise ale statului atunci când se vorbește de „situația trezoreriei” sau de „deficitul trezoreriei”, iar al doilea sens se referă la desemnarea unei administrații publice, ca instituție.

Cele două sensuri prezentate mai sus, sunt legate între ele și vizează funcțiile pe care le îndeplinește trezoreria. Trezoreria, ca administrație, este serviciul public însărcinat cu gestiunea fondului public, în sensul caseriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent între încasările generatoare de lichidități și plățile exigibile, dintre veniturile și cheltuielile publice, finanțarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice și altele, toate acestea concurând la asigurarea echilibrului monetar și a echilibrului general al economiei.

Așadar, funcția originară a trezoreriei este cea de caserie, unde sunt depuse și gestionate fondurile statului, iar cealaltă funcție consideră trezoreria o bancă, cu activitate de credit pe termen scurt, însărcinată să echilibreze în orice moment intrările și ieșirile de fonduri.

În finanțele moderne, la funcțiile de casă și de bancă ale trezoreriei se adaugă și cea a controlului asupra ansamblului de activități ale statului.

În România, începând cu anul 1992 Ministerul Economiei și Finanțelor va organiza trezoreria centrală a finanțelor publice, precum și trezoreriile din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice, administrațiilor financiare, circumscripțiilor fiscale orășenești și percepțiilor rurale.

Reglementările legale pe baza cărora s-a înființat Trezoreria Finanțelor Publice sunt:

Legea contabilității nr.82 din 24 decembrie 1991;

Hotărârea Guvernamentală nr.78 din 15 februarie 1992.

Prin Trezoreria Finanțelor Publice se asigură (rolul):

Execuția bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului local, prin încasarea veniturilor bugetare pe baza unei evidențe stricte pe fiecare plătitor, din care să rezulte obligațiile de plată, sumele încasate și debitele rămase de încasat, asigurarea finanțării cheltuielilor în limitele creditelor bugetare deschise și a destinațiilor stabilite, încadrarea în echilibrul prevăzut de lege;

Gestionarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale prin conturi distincte, pe instituții și categorii de resurse;

Gestionarea datoriei publice interne și externe prin urmărirea primirii împrumuturilor guvernamentale interne și externe, folosirea lor potrivit cu destinațiile prevăzute în contract, ramsursarea ratelor la scadență și a dobânzilor aferente;

Constituirea de depozite la vedere și la termen ale persoanelor fizice și juridice;

Efectuarea altor operațiuni în conturile organelor administrative centrale de stat.

Funcția de casier al statului îndeplinită de trezorerie, implică două aspecte:

Execuția de casă a încasărilor și plăților

Obiectul acestor operațiuni îl reprezintă execuția operațiunilor statului și ale instituțiilor publice, respectiv ale corespondenților săi. Trezoreria efectuează, în calitate de casier al statului, un număr mare de încasări și plăți, care reprezintă operațiuni prevăzute de legea bugetară, adică de venituri și cheltuieli bugetare propriu-zise, precum și operațiuni ale conturilor speciale al trezoreriei. În calitate de casier al statului, trezoreria mai are ca sarcină emisiunea titlurilor de împrumut public și gestionarea datoriei publice. Pentru împrumutul pe termen scurt, trezoreria joacă un rol important în emisiunea bonurilor de tezaur astfel încât să se asigure lichiditățile necesare pentru efectuarea plăților în termenele stabilite, conform angajamentelor asumate.

Asigurarea disponibilităților bănești

Sarcina fundamentală a trezoreriei este de a veghea ca în fiecare moment să existe fonduri disponibile într-un cuantum suficient pentru a face față cheltuielilor statului și ale corespondenților săi. Procurarea de bani pentru caseria publică este prima operațiune a trezoreriei, operațiune ce este legată de mișcarea fondurilor în timp, determinată de termenele la care devin exigibile plățile și încasările.

Factorul temporar conferă trezoreriei un caracter dinamic astfel încât, încasările și plățile sunt obiectul fluctuațiilor monetare în cursul anului. La cheltuieli există o anumită regularitate în ceea ce privește nivelul lor lunar, cu excepția lunii decembrie, în care se execută parțial cheltuielile, serviciile publice utilizând cea mai mare parte a creditelor lor încă neconsumate înaintea exercițiului, care riscă să fie anulate în virtutea legii anualității. La venituri, regularitatea este mai puțin realizabilă, deoarece aceasta depinde de ritmicitatea activității economice, mai ales în cazul impozitelor directe.

Pentru echilibrarea trezoreriei se poate apela la trei categorii de resurse, și anume:

Utilizarea fondurilor corespondenților.

Fondurile cele mai mari provin din depozitele corespondenților (colectivități locale, instituții publice, întreprinderi publice și altele).

În ciuda centralizării fondurilor, disponibilitățile astfel procurate de trezorerie pot fi insuficiente pentru asigurarea lichidităților necesare, datorită unui deficit bugetar, creându-se astfel un gol în caseria trezoreriei. De asemenea, această insuficiență poate să țină de deciziile corespondenților privind retragerea unor fonduri din conturile proprii. În acest caz, trezoreria trebuie să procedeze la alimentarea caseriei sale din alte mijloace, cum ar fi: emisiunea bonurilor de tezaur și avansurile acordate de Banca Centrală.

Politica de emisiune a bonurilor de tezaur (înscrisuri ale împrumuturilor pe termen mediu și lung) se referă la alternativele operațiunilor trezoreriei posibile de folosit pentru a influența masa monetară. Aceste operațiuni sau mecanisme sunt:

Mecanismul plafonului, care constă în proporția stabilită de autoritatea monetară, ca procentaj din disponibilitățile băncilor, care poate să fie plasată în bonuri de tezaur.

Mecanismul coeficientului de trezorerie, stabilit ca raport între activele lichide ale băncilor, inclusiv bonurile de tezaur, și ansamblul resurselor.

Mecanismul „rezervelor obligatorii” prin care băncile sunt constrânse să conserve, într-un cont creditor neremunerat, de la Banca Centrală, active reprezentând o anumită fracțiune a depozitelor, astfel încât partea respectivă din creditele potențiale să fie considerată ca economie.

Mecanismul emisiunii de bonuri de tezaur în raport cu nivelul resurselor bugetare, presupune stabilirea unui anumit procentaj al valorii bonurilor emise în raport cu nivelul resurselor bugetare.

Avansuri acordate de Banca de Emisiune.

Cel mai important ajutor pe care Banca îl acordă statului rezultă din avansurile pe care i le transmite. Avansurile se acordă pe baza unei convenții între Ministerul Finanțelor și Banca Națională, prin care Banca consimte voluntar un avans și îi fixează condițiile. Un bon de tezaur, reprezentând un avans este remis la Bancă în contrapartidă. Convenția se aprobă prin lege.

Funcția de bancher al statului este îndeplinită de trezorerie prin două forme. În primul rând, trezoreria acționează ca o bancă de depozit, ca o bancă de afaceri, care furnizează capitalul unor întreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea. În al doilea rând, trezoreria acționează ca o bancă de emisiune și, în acest fel, intervine în domeniul circulației monetare.

Acoperirea golurilor temporare de casă se face prin:

Folosirea resurselor disponibile aflate în contul curent al trezoreriei (până la 20% din deficitul înregistrat);

Emisiunea, în primele zece luni ale fiecărui an, de bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice purtătoare de dobândă și cu scadență până la sfârșitul fiecărui an financiar. Valoarea totală a acestor înscrisuri aflate în circulație nu poate depăși un plafon stabilit procentual din volumul total al cheltuielilor statului (8%).

Împrumuturile acordate de Banca Națională (până la 10% din totalul cheltuielilor bugetare aprobate) pe seama resurselor de creditare ale acesteia. Termenul de rambursare este de maxim 180 de zile, iar dobânda se stabilește la nivelul pieței, pe bază de convenții încheiate cu Ministerul Finanțelor Publice. Dobânzile se prevăd și se plătesc din bugetul trezoreriei.

În accepțiunea modernă, trezoreria îndeplinește alte cinci funcții principale:

Administrator al banilor publici- constă în ajustarea resurselor la sarcinile publice, adică echilibrarea intrărilor cu ieșirile de fonduri pe ansamblul circuitului trezoreriei, prin asigurarea securității resurselor disponibile pe termen lung, permițând confruntarea cu nevoile imprevizibile. Trezoreria trebuie să asigure sudura între secvențele fluxurilor bugetare, pe parcursul anului bugetar, solicitând împrumutul în numele statului. În asemenea situații, funcția de administrator se prelungește cu cea de casier de care se leagă sarcinile contabilității și ale controlului banilor publici. Apelul la împrumuturi obligă trezoreria să ducă, în numele statului, o politică activă a îndatorării, prin intervenția sa pe piața titlurilor de stat, pentru a obține profit de pe urma reducerii sau a extinderii costurilor datoriei.

Intermediar financiar- pe de o parte, trezoreria se împrumută pentru a acoperi un deficit, iar pe de altă parte poate acorda împrumuturi pentru a facilita fluxuri de fonduri pentru împrumutați și împrumutători. În acest fel, funcția de intermediar a trezoreriei este similară cu cea a instituției financiar-bancare, putând contribui în numele statului la finanțarea sectoarelor prioritare. Așadar, trezoreria, în tabloul operațiunilor financiare din contabilitatea națională, este numele sub care figurează Statul, considerat în activitățile sale monetare și financiare.

Mandatar al puterii publice- trezoreria are numeroase misiuni de autoritate publică atât în sectorul financiar cât și în sectorul economic. Trezoreria reprezintă instituțiile publice care depind de ea și își exercită influență sau acționează asupra unora dintre ele. De asemenea, trezoreria veghează, împreună cu Banca Centrală, la buna funcționare a instituțiilor de credit; este acționar și gestionar al proprietății publice, folosind mijloacele de acțiune de care dispune statul, ca proprietar, fără a limita autonomia de gestiune a managerilor acestor întreprinderi și mai ales în sectoarele concurențiale; poate fi asociată la conducerea instituțiilor financiare și economice internaționale.

Agent al intervenției financiare publice în economie- trezoreria utilizează mijloace de intervenție foarte diversificate: autorizări eliberate pentru realizarea unor activități de interes național, facilitând accesul la finanțări privilegiate; subvenționarea totală sau parțială a unor activități economice; acordarea de bonificații la dobânzi, prin preluarea unei părți din diferența dintre costul resursei pe piață și rata favorabilă acceptată de instituția de credit; acordarea de garanții anumitor solicitatori de împrumuturi, în scopul reducerii costului resursei; asigurarea accesului la resursele financiare ale unor întreprinderi sau organisme care apelează la împrumuturi și chiar posibilitatea obținerii acestor resurse cu o rată mai redusă decât în cazul solicitării împrumutului numai în numele propriu al întreprinderii; acordarea de avansuri rambursabile pentru anumite priorități din economie; accesul privilegiat al unor organisme sau instituții de refinanțare din partea Băncii Centrale, pentru sprijinirea unor sectoare sau domenii de activitate.

Supraveghetorsau domenii de activitate.

Supraveghetor al marilor echilibre-trezoreria publică este considerată un serviciu al statului care asigură marile echilibre monetare și financiare ale statului, atât prin operațiile de caserie, bancare și de contabilitate publică, precum și prin activitatea de tutelă și de impulsionare în domeniul economic și financiar.

În concluzie, prin operațiunile pe care le efectuează, trezoreria finanțelor publice îndeplinește mai multe funcții, și anume:

Casier al sectorului public, care se ocupă de încasarea veniturilor, efectuarea plăților și păstrarea diponibilităților;

Realizarea execuției de casă a bugetelor componente ale sistemului, adică a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale, a bugetelor fondurilor sociale, a celor ale mijloacelor extrabugetare și ale instituțiilor autonome reflectate în încasarea veniturilor provenite de la contribuabili;

Efectuarea controlului financiar preventiv asupra încasării veniturilor, încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în prevederile legii bugetare;

Efectuarea operațiunilor de decontare în contul instituțiilor publice și păstrarea disponibilităților acestora în urma constituirii mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale;

Atragerea disponibilităților din economie (de la instituții financiare, agenți economici și populație) prin constituirea de depozite și prin împrumuturi de stat lansate în vederea asigurării resurselor financiare pentru restructurarea și retehnologizarea unor sectoare din economie, acoperirea deficitului bugetar și altele;

Efectuarea de plasamente financiare ale disponibilităților statului existente temporar în conturile trezoreriei;

Gestionarea datoriei publice, prin primirea împrumuturilor interne și externe, prin folosirea acestora potrivit destinațiilor prevăzute în contracte, prin rambursarea creditelor la scadență și prin plata dobânzilor;

Ținerea evidenței contabile a operațiunilor privind execuția de casă a bugetului, pentru încasări și plăți, cu ajutorul conturilor sintetice și analitice desfășurate pe subdiviziunile clasificației bugetare și pe plătitori.

Funcționarea normală a sistemului informațional contabil privind raportarea rezultatelor execuției bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat, a bugetelor locale, a bugetelor fondurilor sociale, a celor ale mijloacelor extrabugetare.

1.2. Noțiunea de „control financiar”

Termenul de „control” provine din expresia „contra rolus”, care înseamnă verificarea actului orginal după duplicatul care se încredințează în acest scop unei alte persoane.

Din punct de vedere conceptual controlul este definit ca fiind verificarea modului de îndeplinire a programelor stabilite, a erorilor, a abaterilor, lipsurilor, deficiențelor din activitatea economico-financiară. Controlul financiar este o concretizare practică a funcției de control a finanțelor, el manifestându-se doar acolo unde există relații financiare.

Așadar, controlul, în accepțiunea lui semantică, este o analiză permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații, pentru a urmări mersul și a lua bune măsuri de îmbunătățire. În același timp, el semnifică și o supraveghere continuă, morală sau materială, ca și stăpânirea unei activități, a unei situații.

Pornind de la definițiile date noțiunii de „control financiar” și de la modul de organizare și de exercitare a acestuia se disting următoarele funcții ale controlului:

Funcția de evaluare are în vedere acte și operațiuni de estimare a situației existente la un moment dat, a rezultatelor obținute la sfârșitul unei perioade, a modului de desfășurare a activității în condiții de normalitate, legalitate și eficiență.

Funcția preventivă constă într-o serie de măsuri luate de organele de control, în vederea evitării și eliminării unor fraude, înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea și anularea cauzelor care le generează sau le favorizează.

Funcția de documentare asigură cunoașterea cantitativă și calitativă a programelor care fac obiectul dezvoltării economico-sociale, controlul furnizând informații pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.

Funcția recuperatorie prin care se descoperă și se recuperează pagubele și se iau măsuri față de cei vinovați.

Funcția pedagogică are caracter formativ, controlul favorizând creșterea nivelului de cunoștințe a personalului din sferele controlate.

1.3. Organizarea controlului financiar în Trezoreria Finanțelor Publice

În ceea ce privește organizarea controlului prin organele proprii ale Ministerului Finanțelor Pulice acesta se exercită asupra:

Îndeplinirii obligațiilor către buget de către toți agenții economici și de către contribuabili, prin organizarea evidenței pe plătitori, asigurându-se la nivelul fiecărei trezorerii posibilități sporite de a acționa operativ pentru respectarea termenelor de plată și reducerea rămășițelor de încasat, dar și date privind stabilirea debitelor și încasărilor pe fiecare plătitor.

Perfecționării sistemului informațional și decizional în ceea ce privește rapiditatea, relevanța și acuratețea raportărilor privind urmărirea execuției bugetare și a operațiunilor de trezorerie, asigurându-se informații zilnice și periodice în legătură cu încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor, înregistrarea deficitului, disponibilitățile din contul trezoriei ceea ce asigură o bază eficientă în vederea luării deciziilor. Ministerul Finanțelor dispune astfel de instrumentul necesar pentru stabilirea strategiei pe termen scurt și lung în domeniul finanțelor publice, cât și de ansamblul informațiilor privind derularea execuției finanțelor publice prin trezorerie.

Modului de desfășurare a activității de trezorerie cu costuri mai reduse comparativ cu cele înregistrate prin efectuarea operațiunilor prin bănci.

De asemenea, Ministerul Finanțelor va lua măsuri necesare pentru organizarea și funcționarea prin trezorerie a controlului financiar preventiv asupra:

Încasării la termenele stabilite a impozitelor și taxelor datorate de agenții economici și contribuabili, aplicând majorările de rigoare, prevăzute de lege în cazul nerespectării termenelor de plată;

Utilizării fondurilor alocate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și din bugetele locale potrivit destinației și limitei prevăzute în dispozițiile legale în vigoare;

Constituirea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale de către instituțiile publice, precum și utilizarea lor în limitele prevăzute de lege.

Fiecare trezorerie operativă exercită controlul asupra încasărilor la termen a veniturilor datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor locale.

Operațiunile de verificare efectuate prin trezoreria finanțelor publice nu înlocuiesc controlul financiar preventiv, care se organizează și se exercită la fiecare instituție publică și nu se exonerează de răspundere persoanele care, printr-o activitate necorespunzătoare produc pagube.

Prin exercitarea controlului asupra încasărilor, respectiv asupra execuției de casă a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, se asigură funcția de bază a trezoreriei, aceea de gestionar al banului public.

1.4. Metodologia de exercitare a controlului financiar prin Trezoreria Finanțelor Publice

Prin acțiunea de control se stabilește dacă activitatea economică și financiară este organizată și se desfășoară conform normelor, principiilor și regulilor stabilite.

Cunoașterea și perfecționarea activității economice și financiare presupune o cale științifică de cercetare și acțiune, un sistem metodologic, cu ajutorul căruia să se oglindească realitatea, legalitatea și eficiența.

Metodologia de exercitare a controlului financiar reprezintă modul de cercetare și acțiune, procedeele de control în vederea prevenirii, constatării și înlăturării pagubelor din avutul public.

Controlul financiar (ca formă particulară specifică a controlului în general) se exercită la orice nivel și se desfășoară în conformitate cu un algoritm care include patru etape importante:

stabilirea standardelor, normelor, obiectivelor;

măsurarea rezultatelor;

compararea realizărilor cu obiectivele prestabilite în etapa I și determinarea abaterilor;

luarea de măsuri pentru corectarea deviației.

Procesul controlului financiar poate fi reprezentat conform figurii următoare:

Figura nr. 1 Procesul controlului financiar

Considerat din punct de vedere metodologic, controlul financiar este un proces de cunoaștere cu următoarele momente esențiale:

cunoașterea situației stabilite, considerată ca bază de referință (comparație);

cunoașterea situației reale;

determinarea abaterilor (prin confruntarea situației reale cu cea stabilită);

formularea unor concluzii, sugestii, propuneri și măsui.

Momentul esențial al procesului de control îl constituie comparația, întrucât orice operațiune sau activitate economico-financiară se cercetează nu numai în sine, ci și în rapot cu un criteriu considerat ca o bază de comparație, ce permite determinarea unor concluzii.

Criteriile de comparație, determină, la rândul lor, natura comparației ca suport al controlului financiar astfel:

comparații în funcție de un criteriu prestabilit, de exemplu previziunile, prognozele, sarcinile, normele, prevederile legale, standardele;

comparații cu caracter special, adică cele ce au în vedere variante de eficiență a unor măsuri, programe sau soluții tehnico-economice care vizează alegerea celei optime;

comparații în timp, se referă la activitatea programată sau efectivă din perioada controlată cu cea din perioadele precedente.

Comparația de control prezintă aspecte specifice în funcție de natura operațiunilor și activităților economico-financiare supuse verificării, de metodologia de calcul și de sistemul de evidență. Operațiile sau activitățile comparate trebuie să fie omogene, calculate și exprimate după o metodologie unitară.

Privită ca un proces structurat pe momentele enunțate, metodologia de control presupune o filielă adecvată și o acțiune, care se prezintă după cum urmează:

formularea obiectivelor controlului și stabiliea formelor de control și a organismelor competente să efectueze verificarea acestor obiective;

identificarea surselor de informare pentru control (documente pimare, evidențe tehnico- operative și contabile și alte documente);

aplicarea procedeelor și tehnicilor de control cu ajutorul cărora se realizează cunoașterea activității verificate;

întocmirea actelor de control în care se înscriu constatările;

modalitățile concrete de finalizare a acțiunii de control;

măsurarea eficienței controlului vizând prevenirea și înlăturarea abaterilor, deficiențelor și limitelor.

Complexul acestor activități se desfășoară pe parcursul a cinci etape:

Etapa I Informarea, documentarea și pregătirea activității de control- această etapă începe cu informarea și se termină cu întocmirea programului de lucru.

Etapa a II-a Controlul propriu-zis- presupune controlul propriu-zis al activității economico-financiare din unitatea verificată în care are loc derularea obiectivelor cuprinse în planul de control pentru perioada supusă verificării.

Etapa a III-a Gruparea, sistematizarea și definitivarea constatărilor în vederea întocmirii actelor de control.

Etapa a IV-a Finalizarea materialului- pentru mai multă operativitate în finalizarea materialului se discută cu factorii de decizie și execuție din unitatea verificată, pe parcursul derulării acțiunii de control.

Etapa a V-a Urmărirea executării măsurilor luate de organele de control financiar la unitatea verificată- această etapă se manifestă ca urmare a constatărilor făcute și consemnate în actele de control.

CAPITOLUL 2

CONTROLUL FINANCIAR ASUPRA ÎNCASĂRII VENITURILOR BUGETULUI DE STAT

Veniturile bugetului de stat sunt constituite din impozite și taxe, încasate de la agenții economici și contribuabili, precum și din vărsămintele instituțiilor publice și alte venituri aprobate anual prin legea bugetară de către Parlament. Veniturile sunt prevăzute în buget pe capitole și subcapitole, corespunzător subdiviziunilor clasificației bugetare, aprobată prin Ministerul Finanțelor Publice.

Obligația calculării și vărsării la termen a veniturilor, impozitelor, taxelor și a altor vărsăminte datorate statului, revine agenților economici indiferent de forma de proprietate precum și instituțiilor publice. Persoanele fizice (contribuabilii) varsă impozitele și taxele datorate bugetului de stat pe baza comunicării organelor fiscale cu privire la debitele stabilite pentru anul fiscal respectiv. Agenții economici și instituțiile publice au obligația să rețină impozitul pe venit asupra veniturilor realizate de persoane fizice care execută pe bază de contract sau de convenție:

lucrări de litere, artă sau știință;

servicii prestate sau lucrări executate;

transporturi sau carauserie.

De asemenea, agenții economici au obligația ca, pe baza documentelor de executare silită prin proprire, transmise de organele fiscale, să rețină din drepturile salariale ale personalului propriu, sumele datorate și neachitate de aceștia la termen și să le vireze trezoreriei în raza căreia își au domiciliul pentru a fi evidențiate la încasări și pentru a fi scăzute din rolurile fiscale.

Veniturile bugetare se încasează în contul trezoreriei astfel:

prin virare din inițiativa agenților economici din conturile lor deschise la băncile comerciale în contul trezoreriei în raza căreia agentul economic își are domiciliul fiscal;

plata în numerar direct la caseria trezoreriei, precum și încasarea prin agenții fiscali.

Veniturile încasate prin Trezorerie sunt urmărite și evidențiate distinct pe bugete, astfel: veniturile bugetului de stat; veniturile bugetelor locale și veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat.

Pentru veniturile instituțiilor publice și cele provenite din fondurile externe rambursabile sau nerambursabile se utilizează conturi de disponibilități. Fluxurile de încasări pentru fondurile speciale sunt derulate tot prin trezorerii și înregistrate în conturile acestora.

Controlul preventiv al veniturilor se efectuează pe baza documentelor de plată prezentate sau intrate în trezorerie.

Obiectivele urmărite de control sunt cerințele pe care trebuie să le îndeplinească operațiunile, și anume:

temeiul legal prin care s-a stabilit obligația vărsării de impozite și taxe către buget;

respectarea reglementărilor în vigoare privind vărsarea impozitelor și taxelor pe bugete și încadrarea veniturilor pe capitole și subcapitole, prevăzute de clasificația bugetară;

respectarea termenelor de virare a impozitelor și taxelor și a altor venituri;

stabilirea corectă în documentele de plată a conturilor sintetice și analitice pe plătitori;

Controlul asupra încasării veniturilor contribuie la o mai bună circulație a informațiilor între trezoreria municipală sau trezoreria orășenească și compartimentele de constatare și urmărire a obligațiilor fiscale, punând la dispoziția acestora din urmă datele necesare analizei și stabilirii măsurilor de realizare a prevederilor bugetare.

2.1. Controlul încasării veniturilor bugetare prin virament

Una din metodele prin care agenții economici, indiferent de forma de proprietate, precum și instituțiile publice, își achită impozitele și taxele datorate bugetului de stat este cea prin virament.

Agenții economici își achită impozitele și taxele datorate către buget prin ordin de plată, pe baza căruia banca comecială unde aceștia au deschis cont, virează din contul clientului în contul Trezoreriei sumele datorate sau, în cazul în care agentul economic are deschis cont la trezorerie, aceasta, pe baza odrinului de plată emis de agentul economic, efectuează plata în contul de venituri aferent.

Varianta încasării veniturilor bugetare în cazul în care agenții economici au deschis conturi la Trezorerie se prezintă conform figurii:

Fluxul operațiunilor de încasare a veniturilor bugetare prin cont de la băncile comerciale se prezintă conform următoarei figuri:

La filiala băncii comerciale, pe baza disponibilului din contul agentului economic, se acceptă plata după care se înregistrează diminuarea disponibilului cu suma înscrisă în ordinul de plată. Banca îi emite contribuabilului un extras de cont la care atașează exemplarul verde al ordinului de plată ca document justificativ. În același timp, expediază suma din contul său către buget, la sucursala județeană a băncii comerciale cu dispozițiile centralizatoare la care atașează ca document justificativ exemplarul roșu al ordinului de plată. Suma împreună cu documentele ajung în contul curent al Trezoreriei Statului, la sucursala BNR. În aceeași zi, sucursala BNR, după evidențierea tuturor încasărilor, emite un extras de cont la care atașează un exemplar al dispoziției centralizatoare cu toate documentele justificative a sumei totale.

Zilnic, un delegat al Direcției Județene de Trezorerie ridică extrasul de cont și documentele justificative de la sucursala BNR.

În cadrul serviciului „Contabilitate și decontări”, Direcția Județeneană de Trezorerie prelucrează documentele astfel:

Verifică sumele înscrise în extrasul de cont și documentele justificative;

Înregistrează operațiile de încasări și plăți prin contul curent în contabilitatea proprie;

Grupează ordinele de plată privind încasarea veniturilor bugetare, mijloacelor extrabugetare și fondurilor bugetare în funcție de domiciliul fiscal al agentului economic.

Serviciul control și evidența veniturilor detașează filele ordinelor de plată și le repartizează astfel:

Exemplarul portocaliu rămâne la serviciu ca anexă la jurnalul de înregistrare;

Exemplarul roșu este transmis împreună cu jurnalul de înregistrare către serviciul contabilitate și decontări pentru înregistrări;

Exemplarul verde este atașat la extrasul de cont al agentului economic.

Pe baza ordinelor de plată se realizează centralizarea documentelor de plată într-un borderou pentru fiecare Trezorerie din subordine. După întocmirea borderoului centralizator, în aceeași zi, Direcția Județeneană de Trezorerie transmite extrasul de cont Trezoreriilor din subordine, la care atașează un exemplar din borderou și dispozițiile de plată centralizatoare, împreună cu documentele justificative. Prin delegatul Trezoreriei municipale actele sunt preluate la primele ore ale fiecărei zile de lucru de la Trezoreria județeană și depuse la serviciul contabilitate și decontări din cadrul Trezoreriei municipale, unde se verifică extrasul de cont corelându-l cu documentele justificative, după care se înregistrează în contabilitatea proprie încasările pe fiecare categorie de buget sau ale fondurilor speciale și extrabugetare.

Agentul economic va introduce ordinul de plată la trezoreria unde are deschis contul, iar aceasta, după verificarea exactității elementelor ordinului de plată, efectuează plata, debitând contul agentului plătitor și creditând contul de venituri corespunzător.

Agenții economici, întocmesc ordine de plată în cuantumul și termenele legale pe care le dispun la sediile băncilor ce-i deservesc. Documentele sunt trimise sucursalelor județene BNR care gestionează și contul curent al trezoreriei. Sucursala BNR, va credita contul trezoreriei județene și o va aviza printr-un extras de cont.

Trezoreria județeană, după ce primește extrasul, verifică concordanța și corectitudinea datelor din documentele anexate și le repartizează pe trezorerii, centralizând totodată într-un borderou, documentele de plată adresate fiecărei trezorerii subordonate. În aceeași zi, trezoreria județeană are obligația să expedieze verigilor subordonate documentele, însoțite de borderoul centralizator și de extrasul de cont.

La rândul lor, trezoreriile subordonate, înregistrează în contabilitate veniturile respective, funcție de domiciliul fiscal al plătitorului, cu excepția fondurilor speciale și a veniturilor la fondul asigurărilor sociale, care se colectează numai de trezoreria municipală.

Fluxul operațiunilor de încasări prin virament este prezentat conform figurii nr. 4:

Figura nr. 4 Operațiuni prin virament privind încasarea veniturilor bugetare

Impozitele și taxele datorate de persoanele fizice se pot încasa prin viramnet pe baza ordinului de plată completat de contribuabil.

Instituțiile publice sunt finanțate fie integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale stat sau fondurile speciale, caz în care veniturile sunt transferate în totalitate în conturi deschise la Trezorerie, fie din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale stat sau fondurile speciale, caz în care veniturile sunt numai încasate prin Trezorerie, fie intergral din venituri proprii, când se raportează aceste venituri prin trezorerie, dar nu sunt și încasate.

Încasarea prin virament bancar, în cazul instituțiilor publice, se face prin următoarele documente justificative:

Ordin de încasare, care reprezintă contravaloarea serviciilor prestate, lucrărilor executate de instituțiile publice și care este completat de instituție și de prezintă Trezoreriei;

Ordin de plată, întocmit de un agent economic sau de o instituție publică în favoarea unei instituții publice beneficiară a sumei;

Cecul barat completat în favoarea instituției beneficiare.

Documentele, după verificare și înregistrare în contabilitate, se transmit unităților bancare la care agenții economici au conturi deschise pentru înregistrarea operațiilor de plată.

Contul de venituri este deschis pe subcapitole din cadrul capitolului „Vărsăminte din veniturile instituțiilor de stat ” cu desfășurare pe instituțiile publice.

Pentru înregistrarea în contabilitatea instituțiilor a veniturilor se eliberează extrase de cont împreună cu documente de încasare.

Fluxul acestor încasări se prezintă conform următoarei scheme:

Agenții economici și contribuabilii au obligația de a achita la termenele stabilite impozitele și taxele datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetului local, iar ministerele și instituțiile centrale au obligația să efectueze operațiuni de încasări și plăți și să păstreze disponibilitățile bănești numai la trezoreriile din raza căreia își au domiciliul fiscal. Încasarea unor impozite și taxe se poate face și prin unitățile CEC în anumite condiții stabilite prin convenție între Ministerul Finanțelor și CEC.

Fiecare trezorerie are obligația de a exercita controlul asupra încasării la termen a veniturilor datorate bugetului de stat. Controlul se exercită de către Serviciul control și evidența veniturilor pe baza documentelor de plată prezentate sau intrate în trezorerie.

În general, Serviciul de Control și Evidență a Veniturilor are următoarele atribuții:

exercită controlul asupra documentelor privind încasarea veniturilor bugetului de stat;

urmărește ca încasarea veniturilor să se facă cu încadrarea în conturile sintetice și analitice, corespunzător subdiviziunilor clasificației bugetare și asigură evidența analitică pe plătitori;

calculează și aplică majorările de întârziere prevăzute de reglementările în vigoare pentru nevărsarea la termen a veniturilor bugetare pe baza datelor din evidența trezoreriei și le comunică agenților economici;

verifică respectarea obligațiilor către buget de agenții economici pe baza deconturilor și dărilor de seamă primite de la aceștia;

verifică documentele privind, amânarea, eșalonarea și restituirea veniturilor bugetare primite de la Serviciul de urmărire fiscală din cadrul circumscripțiilor și administrațiilor financiare;

întocmește jurnalul privind încasarea veniturilor;

analizează și verifică cererile de compensare între unele impozite și taxe prezentate de contribuabili, iar după aprobare întocmește nota de înregistrare a operațiunilor respective în vederea compensării în evidența analitică;

stabilește lista agenților economici care înregistrează rămâneri în urmă în plata impozitelor și taxelor către buget, care se transmite organelor de urmărire fiscală;

analizează și propune măsuri pentru intensificarea încasării veniturilor bugetare;

asigură la finele anului încheierea conturilor sintetice și analitice de venituri.

În ceea ce privește controlul prin trezorerie asupra încasării veniturilor bugetare, se verifică și se analizează următoarele:

temeiul legal prin care s-a stabilit obligația vărsării pe impozite și taxe către buget;

respectarea reglementărilor în vigoare privind vărsarea impozitelor și taxelor din bugetul de stat și încadrarea veniturilor pe capitole și subcapitole prevăzute în clasificația bugetară;

respectarea termenelor de vărsare a impozitelor, taxelor și a altor venituri;

stabilirea corectă în documentele de plată a conturilor sintetice de venituri, precum și a conturilor analitice pe plătitori;

determinarea corectă a bonificațiilor acordate contribuabililor pentru plata anticipată a unor impozite și taxe stabilite prin reglementările în vigoare.

De asemenea, atunci când se exercită controlul asupra încasării prin virament, în cazul efectuării unor plăți, ziua în care se consideră că aceste plăți au fost efectuate este ziua vărsării sumei din contul plătitorului.

În cazul nerespectării termenlor de plată, se aplică majorări de întârziere prevăzute de reglementările în vigoare.

Aceste penalizări sunt:

0,1% pe zi, în cazul impozitului pe profit și a impozitului pe circulația mărfurilor și a accizelor;

0,05% pe zi, în cazul celorlalte venituri ale agenților economici și instituțiilor publice;

2% pe zi, în cazul impozitelor și taxelor încasate de la contribuabili.

2.2. Controlul încasării veniturilor bugetare în numerar

Prin trezorerie se efectuează operațiunile de încasări în numerar, care privesc sectorul public, și anume:

încasarea în numerar a veniturilor bugetare sau extrabugetare, precum și a fondurilor speciale de la agenții economici, instituții publice și contribuabili, după caz;

depunerea în conturile trezoreriei, de către instituțiile publice a sumelor ridicate din cont și rămase nefolosite, precum și a surplusului soldului de casă;

Toate operațiunile de încasări în numerar se consemnează în documente tipizate și se aprobă de persoanele în drept.

Pentru primirea, verificarea, numărarea, păstrarea și eliberarea numerarului, la nivelul trezoreriilor se organizează serviciile caserie-tezaur.

Directorul trezoreriei, contabilul șef și șeful Serviciului caserie-tezaur răspund de organizarea, funcționarea și controlul activității din caserie și sunt obligați să asigure conducerea corectă și la zi a evidențelor operative și contabile, cu scopul de a reflecta, în orice moment și cu exactitate, existența și mișcarea numerarului și a celorlalte valori gestionate de către personalul caseriei trezoreriei.

De asemenea, persoanele amintite mai au și obligația să asigure aplicarea și respectarea tuturor dispozițiilor cu privire la păstrarea, transportul și paza numerarului și a celorlalte valori pentru asigurarea integrității acestora.

La nivelul unei trezorerii, fluxurile încasărilor în numerar se desfășoară prin:

casa de încasări;

casa-tezaur.

Casele de încasări ale trezoreriei primesc în timpul programului de lucru vărsăminte în numerar și se organizează într-un spațiu care să asigure efectuarea operațiilor de încasări în numerar, cu circulația persoanelor depunătoare, precum și siguranța totală a gestionării sumelor încasate.

Operațiunile de primire a numerarului în casele de încasări se efectuează pe baza următoarelor documente:

foaie de vărsământ cu chitanță;

ordin de încasare;

borderou privind încasările.

Primirea numerarului se face numai după verificarea și avizarea documentelor în Serviciul de control și evidența veniturilor.

Depunerea numerarului cu „foaie de vărsământ cu chitanță”

Înainte de depunerea efectivă a sumei, plătitorul se prezintă la ghișeul Serviciului control și evidența veniturilor cu înștiințarea de plată de la organele fiscale. În cazul în care plătitorul se prezintă din proprie inițiativă, la ghișeu se stabilește:

Suma de plată;

Destinația plății;

Încadrarea corectă în termenele de plată, calculându-se dobânzi pentu întârziere dacă este cazul.

Salariatul de la ghișeul din cadrul Serviciului de control și evidența veniturilor, la prezentarea documentelor de către plătitori după ce acestea au fost supuse controlului, întocmește foaia de vărsământ cu chitanță, care se înregistrează în evidență analitică.

Completarea documentului se face cu toate elementele cerute de formular, iar suma ce urmează a fi depusă se scrie atât în litere, cât și în cifre. Spațiile rămase libere după completarea sumei cu litere și cifre se anulează.

Foaia de vărsământ împreună cu chitanța se trimite la caserie, pe cale internă, pe bază de borderou, fiind interzisă transmiterea la caserie a documentelor prin intermediul plătitorului.

La primirea foilor de vărsământ cu chitanță de la Serviciul de control și evidența veniturilor, casierul verifică dacă suma trecută în foaia de vărsământ corespunde cu monetarul înscris pe verso. După efectuarea acestei verificări, casierul primește banii de la depunător, îi numără și apoi semnează pe cele două documente și eliberează chitanța.

Foaia de vărsământ se înregistrează în „Jurnalul de casă” , care se întocmește în 3 exemplare și care se eliberează de către șeful serviciului contabilitate sau de persoana desemnată de acesta, numai după ce s-a numerotat (începând zilnic cu nr.1), s-a vizat și s-a înregistrat într-o fișă în care se înscrie numărul curent, numele persoanei căreia i-a fost eliberat și semnătura de primire.

La terminarea zilei, înainte de broșurarea documentelor, șeful serviciului contabilitate sau persoana desemnată de acesta urmărește evidența tuturor jurnalelor de casă puse în circuit în ziua respectivă, precum și semnătura de control înscrisă pe acestea.

Depunerea numerarului cu „ordin de încasare”

Pentru depunerile în numerar în operațiunile interne ale trezoreriei, cum ar fi: restituiri de avansuri spre încasare neutilizate, salarii neplătite etc., se folosește ordinul de încasare, care se întocmește de Serviciul de control și evidența veniturilor și se transmite la caserie în vederea încasării sumei.

Casierul controlează ordinul de încasare, primește și verifică banii și confruntă totalul lor cu suma trecută în document. După verificarea acestor elemente, casierul semnează documentul și-l înregistrează în „Jurnalul de casă”.

Depunerea numerarului cu „borderou”

Impozitele și taxele încasate de către agenții încasatori se depun de aceștia la caseria trezoreriei pe bază de borderou, la care se anexează chitanțele pe baza cărora s-au făcut încasările.

La primirea sumei, casierul eliberează agentului încasator o chitanță pentru suma totală din borderou, care se întocmește în două exemplare, iar cel de-al doilea exemplar se păstrează la caserie și de înregistrează în „Jurnalul de casă” în coloana „încasări”.

La sfârșitul zilei operative, casierul totalizează sumele încasate și înregistrate în „Jurnalul de casă”, pe baza documentelor de încasări, apoi semnează în jurnalul de casă pentru exactitate.

Un exemplar din „Jurnalul de casă” se predă, împreună cu numerarul verificat și împachetat ce s-a încasat în ziua respectivă, șefului Serviciului caserie-tezaur. La predarea numerarului casierul va semna în „Registrul pentru evidența numerarului manipulat de personalul caseriei” ținut de șeful Serviciului caserie-tezaur.

Exemplarul 2 al „Jurnalului de casă”, împreună cu documentele de casă se predau la Serviciul de control și evidența veniturilor.

Exemplarul 3 al „Jurnalului de casă” se arhivează la caseria de încasări.

Fluxul acestor încasări se prezintă conform figurii nr. 6:

Figura nr. 6 Încasarea veniturilor bugetare prin numerar

Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a operațiunilor care fac obiectul acestuia, din punct de vedere al:

respectării tuturor prevederilor legale care le sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării operațiunilor (control de legalitate);

îndeplinirii sub toate aspectele a principiilor și a regulilor procedurale și metodologice care sunt aplicabile categoriilor de operațiuni din care fac parte cele supuse controlului (control de regularitate);

încadrării în limitele și destinația creditelor bugetare ș/sau de angajament, (control bugetar).

Controlul financiar preventiv al operațiunilor se exercită pe baza actelor și/sau documentelor justificative verificate în ceea ce privește legalitatea, regularitatea și încadrarea în limitele și destinația creditelor bugetare ș/sau de angajament de către șeful Serviciului control si evidența veniturilor.

Operațiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimonial trezoreria publică, se supun controlului financiar preventiv după avizarea lor de către persoanele desemnate de directorul trezoreriei.

Șeful Serviciului control și evidența veniturilor răspunde pentru încadrarea în limitele și destinația creditelor bugetare ș/sau de angajament, regularitatea și legalitatea operațiunilor ale căror acte și/sau documente justificative le-a certificat sau avizat. Obținerea vizei de control financiar preventiv pentru operațiuni care au la bază acte și/sau documente justificative certificate sau avizate, care se dovedesc ulterior nereale, inexacte sau nelegale, nu exonerează de răspundere șeful Serviciului control și evidența veniturilor sau alte persoane competente din cadrul acestora.

Persoanele care exercită controlul financiar preventiv sunt altele decât cele care aprobă și efectuează operațiunea asupra vizei. Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanei desemnate și prin aplicarea sigiliului personal, care cuprinde următoarele informații: denumirea entității publice; mențiunea “vizat pentru control financiar preventiv”; numărul sigiliului (numărul de identificare a titularului acestuia); data acordării vizei (an, lună, zi).

Persoanele desemnate pentru exercitarea controlului financiar preventiv vor prelua documentele și vor proceda, într-o primă etapa, la verificarea formală a acestora cu privire la: completarea documentelor în concordanță cu conținutul acestora; existența semnăturilor persoanelor autorizate din cadrul compartimentelor de specialitate; existența actelor justificative specifice operațiunii prezentate la viza. Dacă nu sunt respectate aceste cerinte formale, documentele sunt returnate emitentului, precizându-se în scris motivele restituirii.

După efectuarea controlului formal, persoanele desemnate să exercite controlul financiar preventiv înregistrează documentele în Registrul privind operațiunile prezentate la viza de control financiar preventiv și efectuează verificarea operațiunii din punct de vedere al legalității, regularității și al realității.

În vederea exercitării unui control preventiv cât mai complet, se pot solicita și alte acte justificative precum și avizul compartimentului de specialitate juridică. Întârzierea sau refuzul furnizării actelor justificative sau avizelor solicitate vor fi comunicate directorului trezoreriei, pentru a dispune măsurile legale.

Dacă în urma verificării de fond operațiunea îndeplinește condițiile de legalitate, regularitate și de realitate, se acordă viza, prin aplicarea sigiliului și a semnăturii pe exemplarul documentului care se arhivează la trezorerie. Documentele vizate și actele justificative ce le-au însoțit sunt restituite, sub semnătura, compartimentului de specialitate emitent, în vederea continuării circuitului acestora, consemnându-se acest fapt în Registrul privind operațiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.

Dacă în urma verificării se constată că operațiunile nu îndeplinesc condițiile de legalitate, regularitate și de realitate, persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor refuza motivat, în scris, acordarea vizei de control financiar preventiv consemnând acest fapt în Registrul privind operațiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.

Refuzul de viză, însoțit de actele justificative semnificative, va fi adus la cunoștință directorului trezoreriei, iar celelalte documente se vor restitui, sub semnătura, Serviciului control și evidența veniturilor, care a inițiat operațiunea.

Cu excepția cazurilor în care refuzul de viză se datorează depășirii creditelor bugetare și/sau de angajament, operațiunile refuzate la viză se pot efectua pe propria răspundere a directoului. Efectuarea pe proprie răspundere a operațiunii refuzate la viza de control financiar preventiv se face printr-un act de decizie internă emis de directorul trezoreriei. O copie a actului de decizie internă va fi transmisă persoanei care a refuzat viza, compartimentului de audit public intern, precum și, dacă este cazul, controlorului delegat.

Persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor informa Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor Publice și organul ierarhic al trezoreriei, asupra operațiunilor refuzate la viză și efectuate pe propria răspundere.

Informarea organului ierarhic superior se va face de îndată ce efectuarea operațiunii a fost dispusă, prin transmiterea unei copii după actul de decizie internă și de pe motivația refuzului de viză. Șeful organului ierarhic superior are obligația de a lua măsurile legale pentru restabilirea situației de drept.

Dacă prin operațiunea refuzată la viză, dar efectuată pe propria răspundere de către directorul trezoreriei, se prejudiciază patrimonial entitatea și dacă șeful organului ierarhic superior nu a dispus măsurile legale, atunci vor fi sesizate inspecția centrală și/sau inspecțiile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.

Informarea Curții de Conturi se va face cu ocazia efectuării controalelor de descărcare de gestiune sau a altor controale ce intră în competența sa.

2.3. Controlul amânării, eșalonării și restituirii veniturilor bugetului de stat

Agenții economici și contribuabilii pot solicita amânarea sau eșalonarea plății unor impozite și taxe, prin depunerea unor cereri de amânare sau de eșalonare către organele fiscale, potrivit convențiilor stabilite prin normele în vigoare, care analizează și verifică cazurile referitoare la amânările sau eșalonările respective.

În cazul în care se aprobă cererile de amânare sau eșalonare a plăților unor impozite și taxe, se comunică trezoreriei de către compartimetele de urmărire fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice și a Controlului Financiar de Stat. Pentru sumele eșalonate sau amânate nu se percep majorări de întârziere pe perioada respectivă.

Serviciul control și evidența veniturilor din cadrul trezoreriei verifică documentele primite, urmărind cuprinderea tuturor elementelor și existența semnăturilor autorizate, după care transmite aceste documente către Serviciul contabilitate pentru a fi înregistrate în evidența analitică pe plătitori. Dacă se constată că, la unele impozite și taxe s-a vărsat mai mult decât se cuvenea legal, contribuabilii pot solicita ca sumele vărsate în plus să fie trecute în contul altor impozite și taxe datorate de aceeași plătitori, operațiune ce poartă denumirea de compensare între impozite și taxe.

Cererile de compensare se prezintă de către contribuabili trezoreriei, care prin Serviciul control și evidența veniturilor verifică următoarele:

Existența plusului de încasări la unele debite din impozite și taxe ale plătitorului, rezultat din evidența analitică la care nu apar termene de plată.

Existența unor debite din impozite și taxe ale plătitorului, la care urmează să se efectueze încasări de sume.

Rezultatul verificărilor efectuate se înscriu sub formă de referat la cererea contribuabilului, se semnează de șeful Serviciului control și evidența veniturilor și de persoana care a verificat documentele, după care se aprobă de către directorul trezoreriei.

Compensarea la aceeași sursă de venit a sumelor plătite în plus se efectuează de către plătitor prin reținerea lor din sumele datorate la termenele de plată următoare, condiționate de obligația de a comunica trezoreriei.

În cazul în care agenții economici, instituțiile publice au vărsat la buget unele venituri (impozite, taxe, amenzi, vărsăminte, venituri proprii etc.), care ulterior se constată că au fost vărsate necuvenit sau în sume mai mari decât cele prevăzute, aceștia au dreptul să solicite restituirea sumelor respective.

Restituirea are loc, în toate cazurile, la cererea plătitorului, cerere care trebuie să cuprindă următoarele elemente:

Suma solicitată a fi restituită;

Scopul și documentele din care rezultă încasarea sumei în conturile bugetului de stat;

Cererea de restituire sau dovada că suma vărsată este necuvenită sau prea mare.

Cererea justificativă de restituire este adresată trezoreriei, care prin Serviciul control și evidența veniturilor analizează și verifică:

Temeiul legal în baza căruia s-a efectuat vărsarea sumelor la buget;

Dacă suma solicitată a fost efectiv încasată în conturile de venituri bugetare;

Cererea de restituire să fie prezentată în termenele de prescripție prevăzute de lege;

Stabilirea elementelor din care rezultă că sumele au fost vărsate ca necuvenite bugetului de stat sau mai mari decât limita stabilită prin dispozițiile legale.

Rezultatul verificării și analizei se consemnează într-un referat, aprobat de către directorul trezoreriei, în care propunerea de restituire se fundamentează pe considerente legale. Dacă se aprobă restituirea sumei, în cazul agenților economici și instituțiilor publice, pe baza referatului, se întocmește o notă contabilă prin care se debitează contul de venituri al bugetului de stat în care s-a înregistrat inițial primirea sumei și se creditează contul corespondent al trezoreriei, virându-se suma în contul agentului economic sau a instituției publice, la banca comercială unde acestea îl au deschis. În cazul aprobării cererilor contribuabililor, sumele aprobate a fi restituite se acordă direct pesoanei în cauză, pe baza referatului, la caseria trezoreriei.

2.4. Analiza, dinamica și controlul încasărilor veniturilor bugetului de stat pe exemplul Trezoreriei municipiului Rădăuți

Încasarea veniturilor bugetare se face pe baza unor principii general stabilite cât și în baza unor prevederi ale actelor normative prin care sunt constituite. Dintre veniturile vărsate la bugetul de stat, există unele care beneficiază de anumite norme specifice privind încasarea, și anume: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, taxa pe valoarea adăugată și accizele.

2.4.1. Impozitul pe profit

Agenții economici, indiferent de forma de proprietate, care realizează profituri din activitatea proprie desfășurată, au obligația, potrivit legii, să calculeze și să verse la buget impozitul pe profit în cuantumul și la termenele prevăzute de lege.

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate de agentul economic din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora în decursul unui an fiscal din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Formula de calcul a profitului impozabil este:

Pi =(Vt-Cht)- Vni+ Chnd

Începând cu 1 ianuarie 2004, cota de impozit pe profit este de 25%, cu anumite excepții, și anume:

În cazul BNR cota de impozit pe profit este de 80% și se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile și a fondului de rezervă;

Contribuabilii care obțin venituri din activități desfășurate pe bază de licență în zona liberă, plătesc o cotă de impozit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri până la data de 31 decembrie 2004;

Contribuabili care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul în valută și/sau al prestărilor de servicii realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, plătesc o cotă de impozit pe profit de 6% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri din totalul veniturilor.

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial până la data de 25 inclusiv a primei luni din următorul trimestru, cu exceptia băncilor, care efectuează plăți lunare, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate și pentru depunerea la termen a declarației de impunere, în caz contrar aceștia fiind obligați să plătească majorări de întârziere pentru perioada cuprinsă între termenul legal de plată și data la care se efectuează plata obligației fiscale. Impozitul pe profit se plătește în lei.

În termen de 5 zile lucrătoare de la data la care se face plata impozitului, agenții economici au obligația să depună la trezorerie, la Serviciul control și evidența veniturilor, declarația de impunere a profitului realizat.

Pe baza declarației de impunere, Serviciul control și evidența veniturilor verifică și analizează următoarele:

Calculele matematice și concordanța sumelor înscrise;

Suma datorată ca impozit pe profit reprezintă debit de încasat și se înregistrează în evidența analitică a plătitorului;

Verifică după datele din evidența analitică, suma de vărsat privind impozitul pe profit.

Exemplul următor are în vedere controlul încasării prin Trezorerie a impozitul pe profit :

Tabel nr. 1 Controlul încasării prin Trezorerie a impozitul pe profit (caz ipotetic)

-mii lei-

Sursa: N.M. 5318/1992 privind organizarea și funcționarea Trezoreriei Finanțelor Publice

2.4.2. Impozitul pe salarii

Veniturile din salarii reprezintă toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract de muncă, indiferent de perioada la care se referă , de denumirea veniturilor sau forma sub care se acordă.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează bugetului de stat impozitul lunar reprezentând plăți anticipate care se calculează și se reține la sursă de către plătitori. Impozitul lunar ce se datorează se determină la locul unde se află funcția de bază prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul ce rezultă din diferența dintre venitul net din salarii aferent unei luni și deducerile personale cuvenite pentru luna respectivă.

Plătitorii de salarii au obligația de a reține impozitul aferent fiecărei luni, la data efectuării plății și să îl vireze la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare.

Calculul impozitului pe salarii se realizează pe baza informațiilot din fișa fiscală, care este completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale angajatului, venitul din salarii, deducerile, precum și impozitul reținut și virat.

Pe baza documentelor primite de la plătitori, Serviciul control și evidența veniturilor înregistrează în fișele analitice deschise pe fiecare agent economic și instituție publică, sumele virate la bugetul de stat, ca impozit pe salarii.

De asemenea, plătitorii de impozit au obligația să depună semestrial la trezorerie, la Serviciul control și evidența veniturilor, o dare de seamă privind calcularea, reținerea și vărsarea impozitului pe salarii la bugetul de stat.

Totodată, Serviciul control și evidența veniturilor verifică:

Completarea corectă a tuturor elementelor din darea de seamă și dacă aceasta a fost prezentată la termen;

Sumele încasate în contul trezoreriei și evidențiate în fișa plătitorului să corespundă cu cele raportate în coloana „impozite reținute și vărsate” din darea de seamă.

În cazul în care se constată diferențe în minus față de cele raportate, sau nereguli în întocmirea dării de seamă se comunică agentului economic în cauză.

2.4.3. Taxa pe valoarea adăugată (TVA)

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat.

Operațiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt denumite operațiuni impozabile, iar acestea pot fi:

operațiuni taxabile;

operațiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate;

operațiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată și nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate;

operațiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată în vamă.

Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală este îndreptățită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă dată.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator și intervine:

la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii;

la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Se exceptează de la această prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor și a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, și orice avansuri încasate pentru operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înțelege încasarea parțială sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării, respectiv a prestării.

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

pentru livrări de bunuri și prestări de servicii din tot ceea ce constituie contrapartidă obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni;

prețurile de achiziție sau, în lipsa acestora, prețul de cost, determinat la momentul livrării. Dacă bunurile sunt mijloace fixe, prețul de achiziție sau prețul de cost se ajustează.

suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru executarea prestărilor de servicii.

Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată impozitele și taxele exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% și se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.

Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% și se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:

dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri, expoziții;

livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv publicității;

livrările de proteze de orice fel și accesoriile acestora, cu excepția protezelor dentare;

livrările de produse ortopedice;

medicamente de uz uman și veterinar;

cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, trebuie să solicite scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activității, în termen de 15 zile de la data actului în care se consemnează situația respectivă.

Taxa pe valoarea adăugată datorată la bugetul de stat trebuie achitată înainte de scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, cu excepția situației în care activitatea acesteia a fost preluată de către altă persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

Persoanele impozabile, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, au următoarele obligații din punct de vedere al evidenței operațiunilor impozabile:

să țină evidența contabilă potrivit legii, astfel încât să poată determina baza de impozitare și taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate, precum și cea deductibilă aferentă achizițiilor;

să asigure condițiile necesare pentru emiterea documentelor, prelucrarea informațiilor și conducerea evidențelor prevăzute de reglementările în domeniul taxei pe valoarea adăugată;

să furnizeze organelor fiscale toate justificările necesare în vederea stabilirii operațiunilor realizate atât la sediul principal, cât și la subunități;

să contabilizeze distinct veniturile și cheltuielile rezultate din operațiunile asocierilor în participațiune. Drepturile și obligațiile legale privind taxa pe valoarea adăugată revin asociatului care contabilizează veniturile și cheltuielile, potrivit contractului încheiat între părți. La sfârșitul perioadei de raportare, veniturile și cheltuielile, înregistrate pe naturi, se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie. Sumele decontate între părți fără respectarea acestor prevederi se supun taxei pe valoarea adăugată, în cotele prevăzute de lege.

Aceste persoane, trebuie să întocmească și să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele obligate la plata taxei trebuie să achite taxa pe valoarea adăugată datorată, stabilită prin decontul întocmit pentru fiecare perioadă fiscală sau prin decontul special, până la data la care au obligația depunerii acestora

Taxa pe valoarea adăugată pentru importuri de bunuri, cu excepția celor scutite de taxa pe valoarea adăugată, se plătește la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import.

Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care efectuează importuri trebuie să solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamă a taxei pe valoarea adăugată, emis de către organele fiscale competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligații bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contribuții, inclusiv contribuțiile individuale ale salariaților și orice alte venituri bugetare, cu excepția celor eșalonate și/sau reeșalonate la plată. Pe baza certificatelor prezentate de importatori, organele vamale au obligația să acorde liberul de vamă pentru bunurile importate.

Orice persoană obligată la plata taxei pe valoarea adăugată poartă răspunderea pentru calcularea corectă și plata la termenul legal a taxei pe valoarea adăugată către bugetul de stat și pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată, la organul fiscal competent.

Taxa pe valoarea adăugată se administrează de către organele fiscale și de autoritățile vamale, pe baza competențelor lor.

Corectarea informațiilor înscrise în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate se va efectua astfel:

în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează și se emite un nou document;

în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informațiile din documentul inițial, numărul și data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar, pe de altă parte, informațiile și valorile corecte. Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări, și vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor și, respectiv, de beneficiar, pentru perioada în care a avut loc corectarea.

Furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se diminuează sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise și beneficiarului.

Documentele respective se vor înregistra în jurnalul de vânzări, respectiv de cumpărări, și vor fi preluate în deconturile întocmite de furnizor și, respectiv, de beneficiar, pentru perioada fiscală în care s-a efectuat ajustarea.

În cadrul Trezoreriei municipiului Rădăuți Curtea de Conturi a verificat 19 restituiri de TVA efectuate de organele fiscale, finalizate prin rambursarea nejustificată de la bugetul statului, în perioada 2001 – 2003. S-a constatat că metodele cele mai frecvent utilizate pentru obținerea restituirilor TVA nelegale constau în exportul unor mărfuri cu valori supraevaluate precum și achiziția unor bunuri cu valori mari, la rândul lor supraevaluate, scopul final fiind obținerea unor sume reprezentând TVA deductibile, care ulterior au fost solicitate la rambursare.

Din acțiunile de control întreprinse au fost identificate, în principal, următoarele aspecte:

majoritatea firmelor care au solicitat rambursare de TVA au fost înființate cu putin timp înainte de efectuarea operațiunilor generatoare de TVA;

tranzacționarea mărfurilor s-a realizat prin firme având aceiași asociați sau, aparținând aceluiași grup de interese;

valorile unor bunuri ce au făcut obiectul tranzacțiilor au depășit orice posibilitate de interpretare ca oportunitate de afaceri;

valorile ridicate de TVA solicitate la rambursare veneau din partea unor firme practic necunoscute prin activități de export sau investiții desfășurate pe piața românească.

2.4.4. Accizele

Accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import al căror regim de așezare și de calculare se reglementează corespunzător.

În sfera aplicării accizelor se încadrează următoarele produse și grupe de produse:

Alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere;

Produse din tutun;

Uleiuri minerale;

Alte produse și grupe de produse.

La grupa „Alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere” accizele datorate bugetului de stat sunt stabilite în sumă fixă pe unitate de măsură, după cum sunt prezentate în următorul tabelul nr. 2:

Tabel nr. 2 Grupa „Alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere” accizele datorate bugetului de stat

Sursa datelor: O.U nr. 158/2002 privind regimul accizelor

Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determină astfel:

Pentru alcool etilic, distilate de origine agricolă și băuturi alcooloice distilate, accizele (A) se determină în funcție de: concentrația alcoolică exptimată în procente de volum (C), de acciza specifică (K), de cursul de schimb (R) și de cantitatea în litri (Q):

A=

La vinuri, băuturi fermentate (altele decât vinul și berea) și produse intermediare, accizele datorate bugetului de stat se determină pe baza numărului de grade alcoolice conținute (C), acciza unitară (K), cursul de schimb (R) și de cantitatea în litri (Q):

A=

La bere, accizele se calculează în funcție de numărul de grade „Plato” conținute (C), acciza unitară dependentă de capacitatea de producție anuală (K), cursul de schimb (R) și de cantitatea în litri (Q):

A=

Grupa de produse din tutun pentru care de datorează accize cuprinde:

țigaretele;

țigările și țigările de foi;

tutunul destinat fumatului.

La țigarete, indiferent de proveniență sau de calitate, se datorează bugetului de stat o acciză specifică stabilită pe 1000 de țigarete, la care se adaugă o cotă procentuală aplicată asupra prețurilor maxime de vânzare cu amănuntul declarate.

Sumele datorate bugetului de stat drept accize pentru țigarete (Act) se determină astfel: acciza specifică (A1) în funcție de acciza unitară (K1), de cursul de schimb (K) și de cantitate exprimată în unitate de 1000 bucăți țigarete (Q1), iar acciza procentuală pe baza accizei specifice (K2), în funcție de prețul de vânzare cu amănuntul maxim declarat (PA) și a cantității (Q2) ce reprezintă numărul de pachete de țigarete aferente lui Q1:

A1= K1RQ1

A2= K1PAQ2

At=A1+A2

Prețurile maxime de vânzare cu amănuntul se stabilesc de fiecare agent economic și se notifică Ministerului Finanțelor Publice, care le înregistrează pe baza declarației scrise de fiecare agent economic.

La produsele de tutun altele decât țigaretele (țigările și țigările de foi, tutunul destinat fumatului) se datorează bugetului de stat accize specifice pe unitate de măsură.

Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determină astfel:

accizele la „țigări și țigări de foi” (A) se calculează pe baza cantității exprimate în unități de 1000 bucăți de țigări (Q), a accizei unitare (K) și a cursului de schimb (R):

A= KRQ

accizele la „tutun destinat fumatului” (A) se calculează pe baza cantității exprimate în kg (Q), a accizei unitare (K) și a cursului de schimb (R):

A= KRQ

În sfera uleiurilor minerale la care se datorează accize se încadrează următoarele produse: benzină cu plumb; benzină fără plumb; motorină; petrol turboreactor; alte uleiuri medii și grele utilizate drept combustibil pentru încălzit; gaze petrolifere lichefiate; hidrocarburi ciclice; uleiuri pentru motoare auto.

Accizele la produsele din grupa uleiuri minerale sunt așezate în sumă fixă pe unitate de măsură (echivalent EURO/TONĂ)

În categoria „alte produse și grupe de produse”, produsele pentru care se datorează accize la bugetul de stat sunt: cafea, cafea prăjită, cafea solubilă inclusiv amestecuri din cafea solubilă, confecții din blănuri naturale, articole din cristal, bijuterii din aur și/sau platină, autoturisme și autoturisme de teren, produse de parfumerie, aparate video, aparate de înregistrat sau de reprodus, dublu radiocasetofoane, camere video, cuptoare cu microunde, aparatele pentru aer condiționat, arme de vânătoare și arme de uz individual, altele decât cele de uz militar și sport.

Agenții economici au obligația de a depune la unitățile de trezorerie în raza căreia își au domiciliul decontul de acciză, care se întocmește lunar în termen de 20 de zile de la expirarea perioadei pentru care se face decontul.

Pe baza decontului primit, Serviciul control și evidența veniturilor analizează și verifică următoarele:

completarea corectă cu toate elementele a structurii decontului;

accizele datorate.

Diferențele constatate se comunică agenților economici de către Serviciul control și evidența veniturilor.

În ceea ce privește Trezoreria municipiului Rădăuți, în cursul anului 2002 execuția bugetului de stat s-a realizat cu dificultăți, dar la sfârșitul anului s-au înregistrat excedente.

La capitolul impozite indirecte, în special la accize și taxa pe valoarea adăugată, acestea nu s-au realizat în totalitate, deoarece activitățile pentru care se percep accize s-au diminuat. Așadar, imposibilitatea colectării veniturilor astfel încât să acopere cheltuielile s-a datorat, în primul rând activităților economice ce s-au desfășurat cu dificultăți.

Anul 2002 a fost al doilea an al colectării impozitului pe venitul global, iar această acțiune a înregistrat și ea dificultăți afectând veniturile bugetului de stat. Cu toate acestea, anul 2002 s-a încheiat cu înregistrare de excedente.

În cele ce urmează se va face o analiză a execuției de casă a bugetului de stat de la nivelul Trezoreriei municipiului Rădăuți pe o perioadă de 3 ani, care se prezintă conform tabelului nr. 3:

Tabel nr. 3 Execuția de casă privind încasarea veniturilor bugetului de stat în perioada

2001-2003

-mii lei-

Sursa: Evidența contabilă a Trezoreriei munc. Rădăuți

Comparativ cu programul stabilit pentru anul 2002, încasările din accize reprezintă neîndepliniri la capitolul realizări de venituri la bugetul de stat.

Explicația este dată de faptul că Ministerul Finanțelor Publice a considerat, în mod nefundamentat, ca măsură de creștere a veniturilor la bugatul de stat, mărirea taxelor menționate, ce a dus la creșterea prețurilor, la declinul vânzărilor și în final la încasări mai mici.

Constatările controlului efectuat de Curtea de Conturi pentru exercitiul bugetar 2002, au fost consemnate, într-un număr de 130 acte de control, introduse în procesul de valorificare potrivit procedurilor legale, specifice Curții de Conturi.

Principalele constatări cu privire la contul de execuție a bugetului de venituri al trezoreriei municipiului Rădăuți prevede că la partea de venituri s-a constatat necalcularea,

neevidențierea și neîncasarea unor venituri la bugetul Trezoreriei Statului, în suma totală de 275.797,7 milioane lei.

Din controalele efectuate, s-au constatat abateri și nereguli financiar-contabile constând, în principal, în nestabilirea, neevidențiere și neîncasarea în cuantumul și la termenele prevăzute de lege a unor venituri bugetare, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume cuvenite bugetelor publice. Veniturile bugetare suplimentare constatate, reprezentă obligații de plată calculate și neevidențiate, care au însumat 443.085,3 milioane lei, din care în timpul controlului s-au încasat operativ 80.278,5 milioane lei.

Pentru neregulile constatate, au fost emise decizii, prin care s-au impus măsuri, privind :

suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale în domeniul financiar, contabil și fiscal;

blocarea fondurilor bugetare sau speciale, în cazul în care s-a constatat utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora;

Pentru faptele cu caracter contravențional constatate au fost aplicate amenzi contravenționale, iar pentru abaterile înregistrate s-au întocmit acte de constatare, pentru aplicarea de amenzi civile.

În vederea stabilirii răspunderii civile delictuale pentru recuperarea prejudiciilor constatate, precum și pentru a dispune de virarea pe destinații legale a veniturilor suplimentare stabilite în urma controlului, au fost înaintate la colegiile jurisdicționale din cadrul Curții de Conturi acte de control. Faptele care potrivit legii pot constitui infracțiuni, prevăzute de legea penală, au fost consemnate în acte de control constatatoare, care au fost înaintate Parchetelul de pe lângă Tribunalului municipiului Rădăuți.

Cu privire la venituri controlul Curții de Conturi a constatat atât obligații bugetare necalculate și neevidențiate de plătitori sau de organele fiscale, cât și obligați bugetare evidențate, dar neachitate la scadență cum ar fi:

veniturile bugetare suplimentare, reprezentând diferentele în plus între sumele legal cuvenite bugetului de stat, pe de o parte, și obligațiile de plată calculate și evidențiate de contribuabili pe de altă parte, precum și alte venituri datorate bugetului de stat.

veniturile bugetului de stat neîncasate la scadență constatate la Trezorerie ca nefiind virate de contribuabili la termenele legale și în mare măsură neurmărite pentru încasare prin toate procedurile legale.

În acest sens, din controlul efectuat s-a constatat că:

nu s-au aplicat în totalitate măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului de stat;

nu s-a efectuat urmărirea disponibilităților bănești aflate în conturile bancare ale debitorilor;

nu au fost inițiate procedurile legale de executare silită împotriva debitorilor care nu au respectat condițiile în care le-au fost acordate înlesnirile la plata obligațiilor datorate bugetului de stat.

De asemenea, la nivelul Trezoreriei Rădăuți s-au constat, în perioada analizată și existența unor erori materiale. În categoria erorilor materiale se cuprind erorile produse de preluarea datelor de către organele cu atribuții de trezorerie, la care se adaugă și erorile efectuate de plătitori prin completarea eronată a contului bugetar corespunzător sau în situația în care aplicația privind plata nu justifică simbolul contului respectiv.

Pentru remedierea erorilor materiale, cererea plătitorilor se va depune la organul fiscal cu atribuții de trezorerie numai cu avizarea pentru conformitate, de către compartimentul de evidență pe plătitori. Trezorerie întocmește un referat, în două exemplare și va proceda la remedierea erorii, prin identificarea exactă a contului bugetar. Totodată va indica și data plății inițiale (la momentul produceriii erorilor respective, data ștampilei plății plătitorului pentru plățile efectuate până la data de 31 decembrie 2002, data evaluării contului bugetar corespunzător din trezorerie pentru plățile efectuate între 01 ianuarie 2003 și 20 martie 2003 și data creditării contului general al trezoreriei deschis la BNR) și va transmite unul din exemplare compartimentului de evidență pe plătitori.

Evidența pe plătitori a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri ale bugetului de stat, cuprinde:

Evidența pe plătitori persoane juridice-care se compune din:

Evidența nominală pe plătitori, care se ține pentru impozite, taxe, contribuții și a alte venituri ale bugetului de stat, având ca suport mijloace de prelucrare automată a datelor;

Evidența centralizată presupune ca în urma procesării informațiilor periodice (lunare, trimestriale sau ocazionale) să se centralizeze o serie de rapoarte.

Evidența obligațiilor la bugetul de stat-pentru care se vor utiliza modele de documente distincte pentru următoarele categorii de obligații:

Obligații bugetare autodeclarate;

Obligații suplimentare la bugetul de stat reflectate în actele de control întocmite de organele cu atribuții de control fiscal;

Diferențe de obligații, în plus sau în minus, ca urmare a reglării evidenței fiscale;

Alte obligații.

Evidența încasărilor, compensărilor și restituirilor din impozite, taxe, contribuții și a altor venituri ale bugetului de stat

Încasarea veniturilor de la bugetul de stat se poate realiza prin:

Plăți efectuate în perioada voluntară de către contribuabili (ordin de plată din cont bancar prin OPHT și foaie de vărsământ);

Plăți efectuate în perioada de executare silită;

Note contabile de compensare, rambursare, restituiri întocmite de Direcția de trezorerie și contabilitate.

La realizarea evidenței pe plătitori persoane juridice, participă compartimentele organelor teritoriale ale finanțelor publice care au sarcini de procesare a declarațiilor de impozite și taxe, de control fiscal, de trezorerie, precum și alte organe competente.

Fișa plătitorului, instrument de evidență tehnică-operativă, se eliberează la cerere, de compartimentul de specialitate și se folosește de organul de control în acțiunile sale corespunzătoare controlului, în vederea verificării informațiilor din evidența fiscală în raport cu evidența contabilă a contribuabilului, ca fază intermediară obligatorie în timpul controlului. În situația în care există diferențe între cele două evidențe, organul fiscal de control va completa „Nota de reglare evidență fiscală-evidență contabilă”, în 2 (două) exemplare, din care unul va fi trimis spre prelucrare compartimentului de evidență pe plătitori, unde vor fi procesate datele în timp real. Pentru diferențele de impozite și taxe stabilite de organul de control se va întocmi în 3 (trei) exemplare documentul „Notă de diferențe stabilite suplimentar”, din care unul va fi trimis compartimentului de evidență pe plătitori pentru prelucrare, unul compartimentului colectare venituri și executare silită, iar al treilea exemplar va rămâne organului de control. Cele două note vor purta viza „Operații în evidența pe plătitori” (data și semnătura) și se va proceda la generarea Procesului verbal de calcul accesorii, care va reprezenta anexa la actul de control, urmând a fi prezentat spre aprobare directorului Direcției de control fiscal. În evidența pe plătitori se va introduce automat, informația despre data la care s-a efectuat controlul, iar pentru perioada controlată nu se vor mai admite modificări de obligații la bugetul de stat sau plăți în contul acestora decât prin deblocarea perioadei prin Procedura de corecție perioadă închisă.

Organele competente cu atribuții de control, altele decât cele ale Ministerului Finanțelor Publice, respectiv: Poliția, Curtea de Conturi și altele transmit organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice titluri de creanță pentru obligațiile ce se fac venit la bugetul de stat. Înregistrările referitoare la operațiunile de trezorerie (încasări, compensări, restituiri, rambursări) vor fi transmise zilnic de către Direcția de trezorerie și contabilitate, către compartimentul de evidență pe plătitori, conform „Registrului jurnal operațiuni trezorerie” însoțit de „Nota de predare/primire a operațiunilor de trezorerie”, întocmită în două exemplare. Pentru verificare se va edita din datele înregistrate „Nota de verificare a operațiunilor din trezorerie primite” în 2 (două) exemplare. Dacă nu există diferențe, cele două note se vor arhiva la compartimentulde evidență pe plătitori, iar dacă există diferențe se va proceda la identificarea acestora și la corectarea lor de către Direcția de trezorerie și contabilitate. În vederea corectării unor elemente de natura obligațiilor la bugetul de stat se pot efectua corecții pe perioade „închise” din punct de vedere al evidenței pe plătitori.

Erorile produse, sesizate și corectate de către contribuabili pot fi:

Erori de stabilire a obligațiilor, care se remediază prin depunerea unei declarații rectificative, se completează Nota pentru înregistrarea în evidența pe plătitori a suplimentării/diminuării impozitelor și taxelor.

Erori de efectuare a plăților care se remediază prin autosesizare pe bază de cerere către Direcția de trezorerie și contabilitate sau prin compensare din oficiu.

Pentru aceste tipuri de erori nu este necesară deblocarea perioadei închise.

Exemplu de erori materiale la nivelul Trezoreriei municipiului Rădăuți:

În data de 25.01.2004 contribuabilul depune o declarație cu Impozit pe venit din salarii cu obligația de plată în sumă de 1.000.000 lei, nu achită această obligație până la data de 31.03.2004 când se generează Procesul verbal de calcul accesorii.

Pot exista următoarele variante:

în luna februarie, contribuabilul depune o declarație rectificativă cu diminuarea de impozit inițial declarat cu 200.000 lei. Această diminuare are efect asupra accesoriilor de la data depunerii declarației rectificative, iar accesoriile calculate anterior nu se modifică;

în luna februarie, contribuabilul depune o declarație rectificativă cu suplimentarea obligației cu 200.000 lei. Aceasta va genera accesorii la data scadenței declarației (25.03.2004), înregistrate după depunerea declarației rectificative.

De asemenea, remedierea erorilor materiale, cum ar fi preluarea eronată de informații din vina compartimentului privind înscrierea obligațiilor sau a plăților sau completarea eronată a contului bugetar de către debitor se face de către compartimentul în cadrul căruia s-a produs/manifestat eroarea, care va întocmi un referat în 2 (două) exemplare. Un exemplar va fi trimis compartimentului de evidență pe plătitori, care va proceda astfel:

anulează Procesul verbal de calcul accesorii inițial, ceea ce implică deblocarea perioadei închise și preluarea automată a procedurii de stingere;

generează un nou Proces verbal de calcul accesorii pentru întreaga perioadă deblocată;

întiințează contribuabilul asupra modificărilor efectuate prin transmiterea unei adrese.

CAPITOLUL 3

CONTROLUL ÎNCASĂRII VENITURILOR BUGETELOR LOCALE

În condițiile dezvoltării și diversificării treptate, veniturile bugetelor locale au fost grupate în două categorii, ordinare și extraordinare, fiecare dintre ele cu procedee unice fiscale și nefiscale.

Veniturile ordinare sunt : impozitele locale, taxele locale și veniturile locale diverse.

Impozitele locale au fost introduse și reglementate pornind de la clasificarea impozitelor directe în două grupe: impozite personale și impozite reale, dintre acestea fiind repartizate ca venituri ale bugetelor locale impozitele reale pe clădiri și pe terenuri, cu justificarea că acestea trebuie reglementate cu caracter local.

Taxele locale reprezintă categoria cea mai numeroasă și mai variată a veniturilor bugetelor locale, dintre ele cele mai des întâlnite fiind taxele asupra mijloacelor de transport, taxele pentru afișaje și publicitate, taxele asupra profesiunilor exercitate liber etc.

Veniturile locale diverse sunt o categorie eterogenă de venituri, din care cele mai importante sunt cele realizate de întreprinderile locale, de serviciile publice locale de gospodărie comunală și din exploatarea unor resurse naturale locale, precum și cele obținute din vânzarea unor bunuri ale organelor și instituțiilor publice locale.

Veniturile extraordinare ale bugetelor locale se realizează prin procedee financiare ale căror specific este exprimarea și de intitularea lor, și anume:

atribuirea în folosul bugetelor locale a unor impozite și taxe cu caracter general;

cote defalcate în folosul bugetelor locale din anumite impozite cu caracter general;

adiționale la anumite impozite cu caracter general percepute în folosul bugetelor locale

subvenții acordate bugetelor locale din bugetul de stat și împrumuturi contractate sau lansate de autoritățile locale.

Pentru a aprecia locul bugetelor locale în sistemul bugetar se va analiza ponderea veniturilor acestor bugete în bugetul general consolidat:

Tabel nr. 4 Ponderea veniturilor bugetelor locale în bugetul general consolidat în România în perioada 1990-2001

Sursa datelor: calculele efectuate după Gouvernment Finance Statistics Yearbook, IMF, 2001,2002

3.1. Obiectivele controlului financiar privind încasarea veniturilor bugetelor locale

Obiectivele exercitării controlului financiar preventiv propriu asupra bugetelor locale sunt reprezentate de proiectele de operațiuni care vizează în principal următoarele:

angajamentele legale și bugetare;

deschiderea și repartizarea de credite bugetare;

modificarea repartizării pe trimestre și pe subdiviziuni ale clasificației bugetare;

efectuarea unor plăți din fonduri publice;

realizarea încasărilor în numerar;

vânzarea, gajarea, cesionarea sau închiriearea de bunuri din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale;

cesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale.

Curtea de Conturi exercită control asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale.

În unitățile administrativ-teritoriale funcțiile Curții se exercită prin camerele de conturi județene.

În exercitarea funcției de control, Curtea de Conturi urmărește la unitățile administrativ-teritoriale următoarele:

formarea și utilizarea resurselor bănești ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale;

constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor cu destinație specială;

formarea și gestionarea datoriei publice;

evoluția garanțiilor guvernamentale la creditele externe;

utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții a subvențiilor, a transferurilor și a altor forme de sprijin din partea statului sau a unităților administrativ-teritoriale;

situația și evoluția modului de administrare a patrimoniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, de către instituțiile publice, regiile autonome, etc.;

cesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publică;

constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către instituțiile publice locale și a resurselor financiare privind protecția mediului, îmbunătățirea calității condițiilor de viață și de muncă.

Curtea de Conturi are ca principală atribuție de control ulterior în cadrul unităților administrativ-teritoriale, verificarea conturilor anuale de execuție a bugetelor locale, a contului anual a datoriei publice și a situației garanțiilor guvernamentale, pentru credite externe și interne primite de către alte persoane juridice.

În vederea exercitării atribuției principale de control, Curtea de Conturi în baza programului propriu de control verifică pe parcursul exercițiului bugetar și la finele acestuia:

conturile gestiunilor publice de bani, alte valori și bunuri materiale;

conturile execuției de casă a bugetelor publice;

conturile de execuție a subvențiilor, alocațiilor bugetare pentru investiții acordate altor beneficiari decât instituțiile publice;

bilanțurile și conturile de execuție ale ordonatorilor de credite bugetare și ale administratorilor care gestionează fonduri ce se supun regimului bugetului public.

Prin verificarea conturilor bugetelor locale, Curtea de Conturi urmărește îndeplinirea următoarelor obiective:

conturile supuse controlului să fie exacte și conforme cu realitatea, dacă inventarierea patrimoniului public a fost făcută la termenle și în condițiile stabilite;

veniturile unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din resurse extrabugetare au fost legal stabilite și încasate la termenele prevăzute;

modificările prevederilor inițiale ale bugetelor locale sunt autorizate și efectuate conform legii;

subvențiile și alocațiile de la buget sau din fonduri speciale pentru investiții s-au acordat în condiții legale și s-au utilizat conform destinațiilor aprobate;

contractarea împrumuturilor;

rambursarea ratelor scadente;

plata dobânzilor aferente;

creanțele și obligațiile unităților administrativ-teritoriale să fie legale și garantate;

legalitatea concesionării sau închirierii de bunuri proprietate publică;

calitatea gestiunii financiare din punct de vedere al eficienței unităților administrativ-teritoriale.

Curtea de Conturi exercită controlul conturilor la sediul său sau la fața locului, la autoritățile administrației publice locale și în instituțiile publice locale.

Controlorii desemnați să verifice conturile întocmesc rapoarte și procese verbale în care se prezintă constatările și concluziile, se formulează propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi aplicate în legătură cu situația conturilor.

Rapoartele asupra conturilor se examinează de către șeful compartimentului de control financiar al camerei de conturi județene, împreună cu 2 controlori financiari.

Completul format din persoanele menționate mai sus, pronunță încheieri asupra rapoartelor prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al camerei de conturi prin stabilirea răspunderii potrivit legii. De asemenea, completul poate să dispună restituirea raportului pentru completare sau refacere.

Dacă în urma examinării raportului, a actelor și a documentelor pe care se sprijină se constată săvârșirea unor fapte, care potrivit legii penale constituie infracțiuni, completul dispune sesizarea organelor de urmărire penală competente și trec la suspendarea examinării cazului.

Totodată, în cursul examinării raportului, completul poate cere lămuriri titularilor de conturi sau altor persoane care sunt în măsură să ofere informațiile solicitate.

În cazul în care există pericolul înstrăinării bunurilor ce aparțin persoanei rășpunzătoare, completul poate solicita colegiului jurisdicțional, ce urmează a judeca cauza, încuviințarea pentru aplicarea unor măsuri asiguratorii în limita valorii prejudiciului constatat.

Descărcarea de gestiune nu constituie temei pentru exonerarea de răspundere juridică. Încheierea prin care s-a dispus descărcarea de gestiune sau sesizarea Colegiului jurisdicțional se comunică părților interesate și procurorului financiar.

De asemenea, în cazuri temeinic justificate, în termen de un an de la pronunțarea încheierii prin care s-a dispus descărcarea de gestiune, procedura examinării contului poate fi deschisă.

În situația în care, în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuției bugetelor locale, organele de control ale Curții de Conturi constată fapte prin care au fost cauzate prejudicii sau abateri cu carater financiar, încheie procese verbale de constatare. Actele de constatare se transmit în termen de 5 zile procurorului financiar, de către șefii compartimentelor de control financiar ale camerelor de conturi județene însoțite de propunerile lor. Procurorul financiar se pronunță în termen de 10 zile de la primire asupra procesului verbal de constatare, întocmind, în funcție de cazul prezentat, actul de sesizare a colegiului jurisdicțional competent, actul de sesizare a organelor de urmărire penală sau actul de clasare. Procurorul financiar are dreptul să solicite motivat restituirea procesului verbal de constatare pentru completarea sau refacerea controlului. Actul de sesizare a colegiului jurisdicțional și actul de clasare se comunică părților interesate.

Împotriva actului de clasare, cei interesați pot face plângere în termen de 30 de zile de la comunicare, plângere ce se soluționează de către procurorul financiar.

Colegiul jurisdicțional judecă și hotărăște în primă instanță cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagube cauzate și plata de amenzi pentru ababteri cu caracter financiar comise de administratori, gestionari, contabili, precum și alte persoane. De asemenea, Colegiul jurisdicțional judecă și hotărăște cu privire la plata despăgubirilor civile și de alte persoane în cazul în care au participat, alături de administratori, gestionari, contabili la producerea daunei. Colegiul jurisdicțional judecă, în primă instanță contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către administratori, gestionari, contabili, precum și de către ceilalți salariați care au participat împreună, la producerea pagubelor persoanelor juridice în legătură cu formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale. Colegiul jurisdicțional mai judecă, în primă instanță, întâmpinările introduse împotriva deciziilor șefilor de compartimente de control financiar ale camerelor de conturi județene, precum și plângerile introduse încheierilor prin care completele au dispus descărcarea de gestiune. Colegiul jurisdicțional al camerei de conturi județene judecă cauzele menționate anterior privind unitățile administrativ-teritoriale și instituțiile publice locale, regiile autonome de interes local, sucursalele sau filialele regiilor autonome de interes național, precum și companiile, societățile comerciale și naționale la care statul sau autoritatea administrației publice locale este acționar majoritar care își au sediul pe teritoriul județului în care funcționează camera de conturi județeană. Camerele de conturi județene elaborează rapoarte cu privire la acțiunile controlate și le înaintează autorităților publice deliberate ale unităților administrativ-teritoriale.

3.2. Analiza, dinamica și controlul încasărilor veniturilor bugetelor locale pe exemplul Trezoreriei municipiului Rădăuți

Autoritățile administrației locale funcționează pe baza principiului autonomiei locale și al eligibilității, principii care își găsesc consacrarea în legea fundamentală a țării, precum și în diferite legi specifice. Astfel, s-au acordat autorităților o largă competență și reponsabilitate în toate problemele de interes local, probleme care țin de organizarea și de efectuarea lucrărilor edilitare și de gospodărire comunală, de asigurarea funcționării și dezvoltării rețelei de învățământ, de sănătate, cultură și artă, de creșterea gradului de urbanizare a orașelor și municipiilor. Toate aceste complexe și multiple sarcini presupun mobilizarea unor însemnate resurse fiananciare grupate în bugetele locale, un rol de mare importanță avându-l controlul fiscal în gestionarea cu eficiență și în deplină legalitate a acestor fonduri bănești-financiare.

Sursele de venituri ale bugeteleor locale se constituie din venituri curente în care se includ veniturile fiscale și veniturile nefiscale, veniturile din capital, veniturile de echilibrare de la bugetele superioare sau din împrumuturi.

Categoria cea mai importantă a acestor venituri o reprezintă impozitele și taxele locale. Acestea sunt supune unui control fiscal, care presupune un ansamblu de reglementări comune tuturor, dintre care cele mai importante sunt: subiectele plătitoare, modalitățile de așezare, de urmărire și de încasare (asieta), soluționarea contestațiilor și răspunderea contribuabililor.

Nivelul taxelor și impozitelor locale va fi stabilit, începând cu 1 ianuarie 2003, în funcție de rata inflației, potrivit unei ordonanțe guvernamentale care reunește toate reglementările referitoare la impozitele și taxele locale.

3.2.1. Controlul asupra impozitului pe clădiri

În cadrul controlului exercitat asupra impozitului pe clădiri, organele fiscale urmăresc următoarele obiective:

obiectul impozitului pe clădiri;

subiectele plătitoare la impozitul pe clădiri;

cota de impozitare;

termenul de plată.

În ceea ce privește obiectul impozitului pe clădiri, rezultă că acest impozit se datorează pentru clădirile de orice fel, indiferent de destinația avută și de modul de folosire și indiferent de locul unde acestea sunt situate. Sunt exceptate de la plata impozitului clădirile instituțiilor publice cu excepția celor folosite în alte scopuri decât cele pentru care au fost destinate inițial, clădirile considerate monumente istorice, de arhitectură și arheologie, inclusiv muzeele și casele memoriale, cu excepția spațiilor din jurul acestora folosite pentru diferite activități economice sau comerciale, clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult și care aparțin cultelor religioase recunoscute de lege și construcțiile și amenajările funerare din cimitire.

Clădirile nou dobândite în cursul anului, indiferent de formă, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care au fost dobândite, iar clădirile demolate sau distruse și clădirile transmise în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili în cursul anului se scad de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una din situațiile menționate mai sus.

Calitatea de debitori ai obligației de plată a impozitului pe clădiri o au subiectele de drept ce au în proprietate clădiri, și anume: persoanele fizice și juridice.

Pentru clădirile proprietate de stat, impozitul se datorează de cei ce le au în adminsitrare și folosință, iar în cazul clădirilor pentru care se constituie fondul locativ de stat, calitatea de subiecte plătitoare le revine unităților ce le administrează.

Impozitele pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,2% în mediul urban și 0,1% in mediul rural asupra bazei de impozitare reprezentată de valoarea clădirii, valoare ce se determină pornind de la suprafață și de la valorile impozabile pe metru pătrat.

Impozitul pe clădirile persoanelor juridice și a altor categorii de contribuabili, în afara persoanelor fizice, se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care poate fi cuprinsă între 0,5 și 1% asupra valorii de inventar a clădirii.

Impozitul pe clădiri, se calculează prin aplicarea cotei de:

1,88% asupra valorii de inventar actualizate a clădirilor reevaluate după data de 1 ianuarie 1998;

6,25 % asupra valorii de inventar a clădirilor, dacă nu s-a efectuat reevaluarea lor în perioada 01.01.1998 – 01.01.2004, până la data primei reevaluări.

După efectuarea reevaluării, impozitul pe clădiri se calculează cu cota de 1,88 % asupra valorii de inventar a clădirii, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se efectuează reevaluarea.

Noile prevederi instituie, pentru persoanele fizice, un impozit anual gradual, în funcție de numărul de clădiri cu destinație de locuință.

Potrivit Ordonanței 36/2002 privind impozitele și taxele locale, se elimină scutirea de impozit pe clădiri și pe teren în cazul veteranilor de război, deținuților politici, revoluționarilor și altor categorii de contribuabili care au în proprietate alte locuințe decât cele de domiciliu.

Cota impozitului pe clădiri va fi majorată la 5%, în cazul impozitului pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au procedat la reevaluarea construcțiilor.

Alte prevederi se referă la scutirea de la plata impozitului pe spectacole a instituțiilor publice organizatoare a acestui tip de evenimente, respectiv la înlocuirea taxei pentru șederea în stațiunile turistice cu "taxa hotelieră", prevazută să poată fi instituită, pe baza hotărârilor consiliilor locale, în orice municipiu, oraș sau comună.

Începând din anul 2003 valorile impozabile pe metrul pătrat construit au fost diminuate cu peste 40%, cele noi fiind apropiate de valoarea de piață a locuinței, comparativ cu cele din anii trecuți, care erau mult supraevaluate.

Impozitele pe clădiri vor fi diferențiate în funcție de rangul localității și zona în care sunt amplasate.

Modul în care se calculează impozitul pe clădiri s-a modificat, fiind stipulați diverși indici de corecție:

pentru determinarea suprafeței construite desfășurate, în cazul clădirilor care nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior (de exemplu apartamentele din blocuri), asupra suprafeței utile se aplică un coeficient de transformare de 1,20 (suprafața utilă de 54 mp, în care este inclusă și suprafața balconului), se înmulțește cu 1,20 și se află suprafața asupra căreia se va calcula impozitul pe clădiri (în exemplul nostru, 54 mp x 1,20 = 64,8 mp, care reprezintă suprafața pentru care se datorează impozitul pe clădiri);

valoarea impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate clădirile, anume 15% reducere pentru cele construite înainte de 1950 inclusiv și 5% reducere pentru cele construite între anii 1951 si 1977 inclusiv.

De asemenea, pentru locuințele structurate în blocuri cu mai mult de trei niveluri (parter plus două etaje) și opt apartamente, coeficienții de corecție care se aplică pe ranguri de localități și zone în cadrul acestora vor fi diminuați cu 0,10.

Impozitul pe clădiri se stabilește pe baza declarației de impunere depuse de contribuabili și se plătește trimestrial în patru rate egale, astfel: până la 15 martie – prima rată; până la 15 iunie – a doua rată; până la 15 septembrie – a treia rată, iar până la 15 noiembrie – a patra rată.

Obligația de plată a fiecărei rate devine exigibilă la data de 15 a ultimei luni în fiecare trimestru.

Pentru clădirile în construcții aparținând persoanelor juridice, impozitul se datorează în momentul dării în folosință a construcției pe baza procesului verbal de recepție.

3.2.2. Controlul asupra impozitului pe teren

Impozitul pe teren este un impozit pe avere, direct și anual, și se datorează bugetelor locale pentru terenurile deținute în municipii, orașe și comune și nu numai pentru terenurile ocupate de clădiri și alte construcții.

Asupra acestui impozit, organele fiscale exercită un control cu următoarele obiective:

Subiecții și obiectul impunerii

Subiecți ai impunerii sunt persoanele fizice și juridice, denumite de lege contribuabili, care au în proprietate terenuri situate în municipii, orașe și comune.

În cazul blocurilor de locuințe, obiect al impozitului îl constituie suprafața de teren atribuită apartamentelor proprietate a subiecților.

De asemenea, formează obiect al impozitului pe teren următoarele categorii de terenuri:

terenurile neocupate de clădiri și de alte construcții, deținute în proprietate de persoanele fizice și care sunt situate în București, Brașov, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Timișoara (categoriile de localități 1 și 2), zonele A,B,C;

terenurile neocupate de clădiri și de alte construcții, deținute în proprietate de contribuabili, situate în categoriile de localități 1 și 2 zonele D, precum și din categoriile de localități 3, 4, 5, în suprafață de 1000 m3; pentru suprafețele ce depășesc 1000 m3 se datorează impozitul pentru venitul agricol;

terenurile neocupate de clădiri și alte construcții ce aparțin persoanelor juridice și sunt folosite pentru alte scopuri decât cele pentru care au fost autorizate inițial.

Impozitele pe terenurile situate în orașele care trec în categoria municipiilor sau în comunele care trec în categoria orașelor se modifică în funcție de nouă încadrare a localității în care sunt amplasate, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor. De asemenea, terenurile dobândite în cursul anului, indiferent de formă, se impun cu începere de la data de 1 a lunii următoare în care s-a făcut modificarea, iar impozitul se calculează proporțional cu perioada de timp rămasă până la sfârșitul anului. Terenurile care se vând în timpul anului se pot scădea de la impunere de la data de 1 a lunii următoare în care s-a făcut modificarea și impozitul se recalculează. Terenurile proprietate de stat, folosite în alte scopuri decât agricultura pentru care se plătește o taxă, nu fac parte din obiectul impozitului pe teren.

Așezarea și calcularea impozitului pe teren

Impozitul pe terenuri se stabilește anual, în sumă fixă pe metru pătrat (m2), sumă diferențiată pe categorii de localități, iar în cadrul localităților pe zone în intravilan. Terenurile se încadrează pe zone în cadrul localităților de către consiliile locale, în funcție de poziția lor față de centrul localității, caracterul zonei, distanța față de căile de comunicație.

Impozitul pe terenuri se stabilește și se constată pe baza declarației de impunere depusă de proprietarul terenului la serviciile de specialitate ale consiliilor locale. Impozitul pe terenuri se plătește la bugetul local, trimestrial, în patru rate egale până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.

3.2.3. Controlul privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și sivicultură

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și sivicultură s-a instituit în vederea impulsionării creșterii răspunderii în folosirea cât mai eficientă a suprafețelor de teren proprietate de stat și a înlăturării risipei și degradării acestora. Și în cazul acestui venit, organele fiscale exercită control asupra subiecților și obiectului impunerii, cât și asupra bazei de impozitare și a cotei de impozitare.

Acestă taxă se datorează de către regiile autonome, societățile comerciale, precum și de către celelalte persoane juridice, pentru terenurile proprietate de stat folosite în alte scopuri decât pentru agricultură și sivicultură. Subiecții plătitori ai acestei taxe sunt, așadar, persoanele juridice care dețin, cu titlu de administrare sau folosință, terenuri proprietate de stat.

Obiectul impunerii îl constituie terenurile proprietate de stat care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: fie sunt date în administrare sau folosința unor persoane juridice, fie sunt folosite în alte scopuri decât producția agricolă sau silvică.

Asemenea terenuri sunt, de exemplu, cele ocupate de linii ferate și drumuri aflate în administrarea Societății Naționale de Căi Ferate și a altor societăți comerciale, precum și a regiilor autonome de drumuri.

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și sivicultură este anuală prin hotărârea Guvernului, în funcție de evoluția prețurilor și rata inflației și se plătește în lei/m2 de teren diferențiat pe categorii și pe zone ale localităților urbane.

În ceea ce privește localitățile urbane, acestea sunt împărțite în patru categorii, taxa fiind diferențiată în funcție de categoria localității, iar în cadrul localităților, taxa diferă în funcție de încadrarea terenurilor pe zone.

Tabel nr. 5 Taxa pentru terenurile din localitățile urbane

-lei/ m2-

Sursa datelor: H.G. nr. 268/22 februarie 2001, privind indexarea nivelului taxei anuale pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și sivicultură

Pe măsura dezvoltării economice și sociale ale localităților, consiliile județene au competența de a reexamina încadrarea localităților în categoriile III și IV în vederea trecerii într-o altă categorie. Modificarea încadrării localităților pe categorii de consiliile județene și a încadrării terenurilor pe zone în cadrul localităților se poate face până la data de 1 august a anului în curs și se aplică la data de 1 ianuarie a anului următor. Toate aceste schimbări necesită aprobarea Guvernului.

În localitățile rurale, taxa se calculează în lei/ m2 și este diferențiată pe zone de fertilitate.

Tabel nr. 6 Taxa pentru terenurile din localitățile rurale

-lei/ m2-

Sursa datelor: H.G. nr. 268/22 februarie 2001, privind indexarea nivelului taxei anuale

pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și sivicultură

În cazul în care o localiatate rurală trece în categoria celor urbane, taxa corespunzătoare noii încadrări se aplică începând cu 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a realizat modificarea. Taxa pentru terenurile ocupate de linii ferate și drumuri este anuală în lei/km de drum și cale ferată, diferențiată pentru linii ferate normale, linii ferate înguste și drumuri. Nivelul taxei se stabilește funcție de evoluția prețurilor și de rata inflației prin hotărâre de Guvern, iar plata se face trimestrial, în patru rate egale. Această taxa se datorează bugetului local, în funcție de situația terenurilor existente la 1 ianuarie a fiecărui an pe baza declarației depuse de plătitor. Declarațiile de impunere se depun la organele fiscale pe raza cărora își au sediul unitățile plătitoare sau se află terenul. În cazul apariției unor modificări în cursul anului, de majorare sau diminuare a suprafeței taxabile, care determină și modificarea taxei, unitățile plătitoare au obligația să depună, în termen de 15 zile declarațiile de impunere la organele fiscale teritoriale. Dacă se constată că declarația este eronată, aceasta poate fi corectată și se consideră contravenție.

3.2.4. Controlul exercitat asupra taxei asupra mijloacelor de transport

Taxa asupra mijloacelor de transport are natura unui impozit direct, instituit ca o sursă a bugetelor locale. Totodată, având în vedere obiectul său, aceasta poate fi considerată un venit mixt, care este atât un impozit pe avere, cât și o taxă pentru folosirea drumurilor publice sau a apelor. Asupra acestui impozit, controlul vizează următoarele obiective: subiectul impunerii; baza și cotă de impozitare; termenul de plată; facilități fiscale.

Sunt scutite de la plata taxei următoarele categorii (facilități fiscale):

veteranii de război, invalizii care dețin autoturisme, motociclete cu atas, tricicluri cu motor adaptate invalidității lor și posesorii de tractoare neînmatriculate în circulație și de remorci apicole;

instituțiile publice și persoanele juridice care efectuează transport de călători în comun, în interiorul localității.

Aceasta taxă se datorează începând cu ziua de 1 a lunii dobândirii mijlocului de transport respectiv. Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește de către organele fiscale teritoriale pe raza cărora contribuabilii își au domiciliul, pe baza declarației de impunere și se plătește astfel:

trimestrial în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din trimestru;

integral de la data luării în evidență pentru persoanele fizice sau juridice străine care solicită înmatriculare temporară.

În cazul întârzierii plății se aplică majorări de 3% pe lună sau fracțiune de lună la suma datorată și neachitată la termenul scadent. Pentru sumele neachitate la termen, se poate declanșa procedura de executare silită, cu anunțarea în prealabil a proprietarului.

Subiecții impunerii sunt persoanele juridice și persoanele fizice, care dețin mijloace de transport cu tracțiune mecanică, remorci, semiremorci, rulote, atas, inclusiv mijloace de transport aflate în conservare indiferent dacă sunt sau nu înmatriculate în circulație. Pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport, contribuabilul trebuie sa depună o declarație de impunere în termen de 30 de zile de la data dobândirii.

Taxa asupra mijloacelor de transport pentru anul 2004 a fot calculată conform datelor din tabelul următor:

Tabel nr. 7 Taxa asupra mijlocelor de transport

 Sursa datelor: Codul fiscal 2004

În cazul unui atas, taxa pe mijlocul de transport este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele și scuterele respective.

Pentru remorci de orice fel, semiremorci și rulote, aparținând contribuabililor, taxele anuale se stabilesc, în funcție de capacitatea acestora, astfel:

Tabel nr. 8 Remorci, semiremorci și rulote

Sursa datelor: Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale

Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă, care aparțin contribuabililor, se stabilește anual, pentru fiecare mijloc de transport în parte, după cum urmează:

Tabel nr. 9 Mijloace de transport pe apă

Sursa datelor: Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale

Taxa asupra mijlocului de transport se plătește anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie, inclusiv. Pentru plata cu anticipație a taxei auto, datorată pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului respectiv, se acorda o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. În cazul unui mijloc de transport deținut de un nerezident, taxa asupra mijlocului de transport se plătește integral în momentul înregistrării mijlocului de transport la compartimentul de specialitate al autorității de administrație publică locală.

În ceea ce privește realizarea bugetelor locale, la nivelul Trezoreriei municipiului Rădăuți, s-a înregistrat un excedent care provine din neeftuarea unor cheltuieli planificate și din alocarea directă a unor impozite și taxe care anterior se plăteau la bugetul de stat.

Execuția bugetului local este redată în tabelul nr. 10:

Tabel nr. 10 Execuția de casă privind încasarea veniturilor bugetului local în

perioada 2001-2003 -mii lei-

Sursa: Evidența contabilă a Trezoreriei munc. Rădăuți

Această evoluție pozitivă a bugetului local are la bază repartizarea unor venituri suplimentare de la bugetul de stat la bugetul local.

Din analizele efectuate asupra execuției de ansamblu a bugetelor locale pe anul 2002 potrivit datelor centralizate la Trezoreria muncipiului Rădăuți, a rezultat că nerealizarea veniturilor proprii a fost determinată în cele mai multe cazuri de preocuparea insuficientă a autorităților administrativ-teritoriale cu privire la stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, precum și a majorărilor și penalităților datorate de contribuabili în cazul neachitării la termen a obligațiilor față de bugetele locale. O altă cauză importantă a nerealizării veniturilor proprii o constituie insuficienta fundamentare a evaluării diferitelor categorii de venituri în procesul elaborării bugetelor locale.

De asemenea, în urma controlului Curții de Conturi asupra Trezoreriei municipiului Rădăuți s-au formulat anumite constatări și concluzii referitoare la conturile de execuție asupra bugetelor locale pe anul 2002 și a gestionării patrimoniului unităților administrativ-teritoriale și al instituțiilor publice locale. Din totalul conturilor de execuție ale bugetelor locale și ale instituțiilor și serviciilor publice au fost verificate 141 conturi având o pondere de 30,6% în totalul veniturilor bugetelor locale, 35,9% în veniturile proprii și 13,7% în totalul plăților efectuate. Totodată, din totalul ordonatorilor de credite ale căror conturi de execuție bugetară pe anul 2002 au fost verificate, completele constituite potrivit legii Curții de Conturi, au pronunțat încheieri prin care au dispus descărcarea de gestiune pentru 12 ordonatori de credite sau pentru 56,2% din totalul celor verificați.

Nu s-a acordat descăcarea de gestiune pentru 43,8% din conturile de execuție bugetară verificate pe anul 2002, întrucât nu au fost întrunite condițiile cerute de prevederile Legii privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, referitoare la respectarea normelor de disciplină financiar-bugetară în ce privește exactitatea și realitatea datelor din conturile de execuție, stabilirea, încasarea integrală și la termenele legale a veniturilor, utilizarea subvențiilor și alocațiilor de la buget conform destinațiilor legale, contractarea, utilizarea și rambursarea împrumuturilor în condițiile legii.

Conturile de execuție ale bugetelor locale pe anul 2002, prezentate pentru verificare au întrunit, de regulă, condițiile impuse de normele care reglementează elaborarea acestora. Cu toate acestea, controlul a constatat mai multe nereguli și abateri de la reglementările în vigoare astfel:

Nereflectarea corectă în conturile de execuție a prevederilor inițiale și definitive aprobate la venituri și cheltuieli, a veniturilor și cheltuielilor realizate în concordanță cu datele contabilității, bilanțului contabil și ale trezoreriei.

Neaprobarea conturilor de execuție bugetară de către consiliile locale, a fost constatată ca urmare a verificărilor efectuate la primăria municipiului Rădăuți.

Nereguli în ce privește legalitatea, realitatea și exactitatea evidențelor contabile și a bilanțurilor contabile.

Ca urmare a controalelor efectuate au rezultat și abateri cu caracter financiar-contabil, printre acestea fiind:

neinventarierea integrală patrimoniului ș implicit nereflectarea în contabilitate și în bilanțul contabil a rezultatelor inventarierii;

lipsa evidențelor analitice a unor conturi contabile a condus la nerecunoașterea competenței unor venituri;

neevidențierea în contabilitate a unor operațiuni patrimoniale de încasări a veniturilor bugetare;

efectuarea de înregistări contabile eronate;

neconcordanța între evidența contabilă și bilanțul contabil;

efectuarea de înregistrări în evidența contabilă pe baza unor documente justificative care nu îndeplineau condițiile legale;

neutilizarea registrelor obligatorii de contabilitate, aspect ce influențează calitatea și operativitatea datelor cuprinse în situațiile financiare.

Cu privire la veniturile proprii ale bugetului locale pe anul 2002 controlul a constatat că volumul realizat al acestor venituri nu exprimă potențialul real al primăriei municipiului Rădăuți întrucât în urma verificărilor efectuate asupra dosarelor fiscale ale unui număr relative restrâns de contribuabili la nivelul Trezorerie Rădăuți au fost constatate venituri bugetare suplimentare în suma de 21.702 milioane lei, constând din obligații bugetare legal datorate, dar necalculate și neevidențiate.

Pentru înlăturarea neregulilor constatate în elaborarea unor conturi de execuție bugetară, în conducerea evidențelor contabile și în întocmirea bilanțurilor contabile, în concordanță cu competențele sale legale, Curtea de Conturi a luat măsuri operative de corecție, respectiv a emis decizii prin care s-au dispus măsurile legale pentru înlăturarea neregulilor și s-au aplicat amenzi contraveționale. În conformitate cu competențele și responsabilitățile conferite de lege, Curtea de Conturi, prin structurile de control teritoriale a acționat pentru înlăturarea neregulilor și recuperarea prejudiciilor, luând măsuri pentru:

Valorificarea constatărilor privind veniturile suplimentare, prin întocmirea de acte constatatoare și sesizarea Colegiilor Jurisdicționale ale Camerelor de Conturi în vederea dispunerii virării sumelor datorate, inclusiv a dobânzilor și a majorărilor de întârziere calculate;

Valorificarea constatărilor privind veniturile neîncasate la termene legale prin decizii emise potrivit cărora au fost dispuse măsuri pentru declanșarea de către instituțiile verificate a procedurilor legale de urmărire și încasare a veniturilor bugetare inclusiv a dobânzilor și a majorărilor de întârziere calculate;

Pentru abaterile apreciate că întâlnesc elementele constitutive ale unor infractiuni, au fost întocmite și înaintate parchetelor de pe lângă Tribunalul Rădăuți anumite acte de control;

CAPITOLUL 4

CONTROLUL FINANCIAR ASUPRA ÎNCASĂRII VENITURILOR BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT, VENITURILE DIN MIJLOACE EXTRABUGETARE ȘI DIN FONDURI SPECIALE

Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează și se aprobă în același cadru și în aceleași condiții în care se întocmește și se aprobă bugetul de stat. Un rol important în elaborarea acestui buget îl are, pe lângă Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat sunt structurate pe șase resurse principale, din care patru sunt venituri de natură fiscală și două de natură nefiscală. În cadrul veniturilor fiscale resursele se prezintă sub forma contribuțiilor obligatorii astfel:

contribuții pentru asigurările sociale datorate de angajatori în cote de 24,5%; 29,5% sau 34,5%, aplicate asupra fondului de salarii, în funcție de condițiile de muncă. În bugetul anului 2003, ele dețin o pondere de 63,3% din totalul acestui buget;

contribuții pentru asigurările sociale de stat, datorate de salariați și alte persoane asimilate, în cotă de 9,5% aplicată asupra salariilor brute, indiferent de condițiile de muncă;

contribuții pentru asigurările sociale datorate de alte persoane asigurate, care au o pondere de 2% din totalul bugetului pe anul 2003;

Veniturile nefiscale ale bugetului asigurărilor sociale de stat sunt formate din contribuția pentru bilete de tratament și odihnă, care are o pondere de 0,4% din totalul veniturilor și din „încasări din alte surse”, cu o pondere de 7,3% din totalul acestui buget pe anul 2003.

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat au evoluat în România, după cum se constată din tabelul următor, fiind luată în considerare perioada 1990-2002:

Tabel nr. 11 Dinamica veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în perioada 1990-2002

-milioane lei-

Sursa datelor: Anuarul statistic al României, Institutul Național de Statistică, București, 2002; Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002

Figura nr. 7 Dinamica veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în perioada 1990-2002

Bugetele din mijloace extrabugetare sunt constituite atât la nivelul instituțiilor publice centrale, cât și la nivelul instituțiilor publice locale.

Mijloacele extrabugetare acoperă numai o parte cheltuielile pentru care au fost constituite și sunt formate din taxe speciale, taxe de școlarizare, taxe pentru diferite prestări de servicii pe care le efectuează instituțiile publice, inclusiv contravaloarea biletelor de intrare la spectacole, teatre, filarmonici sau a taxelor pentru intrare în muzee sau pentru ședere în cămine. Aceste taxe sunt instituite prin acte normative, hotărâri sau reglementări ale organelor administrației publice centrale sau locale sau de către instituții publice. Așadar, aceste veniturile nu pot avea o altă destinație decât cea pentru care au fost constituite și încasate inițial.

Fondurile speciale sunt fonduri de natură publică, iar din această cauză, locul său normal ar fi în cadrul bugetului de stat.

Începând cu anul 2003, veniturile fondurilor speciale urmează regimul juridic al creanțelor bugetului de stat, iar controlul stabilirii, urmăririi și virării sumelor datorate se exercită de către Ministerul Finanțelor Publice și de unitățile teritoriale prin organele de control fiscal.

Preluarea exercitării atribuțiilor privind stabilirea, constatarea, urmărirea și încasarea sumelor datorate bugetului de stat, inclusiv majorările de întârziere, penalitățile și amenzile, se efectuează prin protocol încheiat de Ministerul Finanțelor Publice și fiecare ordonator de credite bugetare care administrează fonduri speciale.

Totodată, pe anul 2003 s-a reținut și s-a aprobat un singur fond special, cel al „asigurărilor sociale de sănătate”, denumit prin ultimele acte normative ale Guvernului„Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate”.

4.1. Obiectivele controlului asupra încasării veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat și a veniturilor din mijloace extrabugetare și din fonduri speciale

Controlul efectuat asupra constituirii și utilizării fondurilor speciale și a mijloacelor bugetare asigură:

verificarea temeiului legal privind constituirea acestor fonduri;

existența bugetelor de venituri și cheltuieli ale fondurilor speciale și ale mijloacelor extrabugetare;

încadrarea cheltuielilor în disponibilitățile de fonduri existente și în specificul de activitate;

modul de raportare și de regularizare cu bugetului de stat a soldului existent la sfârșitul exercițiului bugetar, conform actelor în vigoare.

Începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatatrea controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate datorate de persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, și care poartă denumirea de contribuții sociale, se va realiza de Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de ordonator bugetar.

Contribuțiile sociale se cuvin bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic al asigurărilor de sănătate și sunt reglementate prin dispoziții legale specifice.

Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator au obligația să declare contribuțiile sociale datorate, până la data de 25 inclusiv, a lunii următoare pentru care se face încasarea. Declararea se face la unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice, unde sunt luate în evidență ca plătitori de impozite și taxe. Termenul de declarare a contribuțiilor fiscale constituie și termenul de plată.

Activitatea de control privind modul de stabilire, de declarare și de plată a contribuțiilor sociale, precum și constatarea și aplicarea contravențiilor se efectuează începând cu data preluării acestei activități de către unitățile subordonate Ministerului Finanțelor Publice. Contestațiile formulate împotriva măsurilor dispuse de actul de control se soluționează de către organele specializate ale Ministerului Finanțelor Publice.

În ceea ce privește controlul prin trezorerie asupra încasării veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, se verifică și se analizează următoarele:

temeiul legal prin care s-a stabilit obligația vărsării pe impozite și taxe către buget;

respectarea reglementărilor în vigoare privind vărsarea impozitelor și taxelor în bugetul asigurărilor sociale de stat și încadrarea veniturilor pe capitole și subcapitole prevăzute în clasificația bugetară;

respectarea termenelor de vărsare a impozitelor, taxelor și a altor venituri;

stabilirea corectă în documentele de plată a conturilor sintetice de venituri, precum și a conturilor analitice pe plătitori;

determinarea corectă a bonificațiilor acordate contribuabililor pentru plata anticipată a unor impozite și taxe stabilite prin reglementările în vigoare.

Controlul financiar preventiv al operațiunilor se exercită pe baza actelor și/sau documentelor justificative verificate în ceea ce privește legalitatea, regularitaea și realitatea de către șeful Serviciului control si evidența veniturilor.

Operațiunile ce privesc acte juridice prin care se angajează patrimonial trezoreria publică, se supun controlului financiar preventiv după avizarea lor de către persoanele desemnate de directorul trezoreriei.

În vederea exercitării unui control preventiv cât mai complet, se pot solicita și alte acte justificative precum și avizul compartimentului de specialitate juridică. Întârzierea sau refuzul furnizării actelor justificative sau avizelor solicitate vor fi comunicate directorului trezoreriei, pentru a dispune măsurile legale.

Pentru exercitarea funcției de control financiar ulterior Curtea de Conturi controlează:

formarea și utilizarea resurselor ale bugetului asigurărilor sociale de stat

mișcarea fondurilor între aceste bugete;

constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur;

formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe;

constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către instituțiile publice autonome cu caracter comercial și financiar și de către organismele autonome de asigurări sociale;

constituirea, utilizarea și gestionarea resurselor financiare privind protecția mediului, îmbunătățirea calității condițiilor de viață și muncă;

alte domenii în care, prin lege, s-a stabilit competența Curții de Conturi.

Sunt supuse controlului Curții de Conturi organismele autonome de asigurări sociale sau de alta natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu, în condițiile în care prin lege sau prin statutele lor se prevede acest lucru.

Prin verificarea conturilor, Curtea de Conturi constată dacă:

conturile supuse controlului sau sunt exacte și conforme cu realitatea și dacă inventarierea patrimoniului public a fost făcută la termenele și în condițiile stabilite de lege;

veniturile asigurărilor sociale de stat și ale instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din mijloacele extrabugetare au fost legal stabilite și încasate la termenele prevăzute de lege;

modificările aduse prevederilor inițiale ale bugetelor sunt autorizate și dacă s-au făcut în condițiile legii;

subvențiile și alocațiile pentru investiții s-au acordat de la buget sau din fonduri speciale, în condițiile legii și s-au utilizat conform destinațiilor stabilite;

contractarea si utilizarea împrumuturilor de stat, rambursarea ratelor scadente ale acestora și plata dobânzilor aferente s-au făcut în condițiile legii;

4.2. Constatările controlului privind încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, veniturilor mijloacelor extrabugetare și fondurilor speciale pe exemplul Trezoreriei municipiului Rădăuți

4.2.1. Contribuția pentru asigurările sociale de stat

Contribuția pentru asigurările sociale de stat este un impozit direct, datorat bugetului asigurărilor sociale de stat de către persoanele juridice și fizice.

Contribuția individuală de asigurări sociale se datorează de asigurați, iar cota contribuției individuale de asigurări sociale se stabilește prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Contribuția de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferența dintre nivelul cotelor de contribuții de asigurări sociale stabilite diferențiat, în funcție de condițiile de muncă, prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, și nivelul cotei contribuției individuale de asigurări sociale. Asigurații datorează integral cota de contribuție de asigurări sociale corespunzătoare condițiilor de muncă în care își desfașoară activitatea.

Contribuția de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăți compensatorii se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, la nivelul unei treimi din cota stabilită pentru condiții normale de muncă.

Contribuția de asigurări sociale pentru salariații din industria de apărare, care beneficiază de venituri de completare, potrivit legii, în perioada de reducere temporară a activității, se suportă astfel:

contribuția individuală de asigurări sociale, de către salariați;

contribuția de asigurări sociale corespunzătoare celei datorate de angajator, din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj.

Calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați și de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori.

Plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați se face lunar de către aceștia, pe baza calculului efectuat și comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asigurați. Plata contribuției de asigurări sociale, în cazul asiguraților, se poate face și anticipat, pe o perioada de cel mult 12 luni, calculată de la data la care se face plata. În aceste situații stagiul de cotizare este corespunzător timpului efectiv parcurs în interiorul perioadei pentru care s-a efectuat plata.

Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie:

salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurați;

venitul lunar asigurat, prevăzut în declarația sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut.

Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România este salariul brut lunar în lei, corespunzător funcției în care persoana respectivă este încadrată în țară, inclusiv sporurile și celelalte adaosuri care se acordă potrivit legii. Baza de calcul nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.

Baza lunara de calcul, la care persoana juridică din România datorează contribuția de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, o constituie fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale la care s-a calculat contribuția de asigurări sociale. Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asiguraților din luna pentru care se calculează contribuția și valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute.

În situația depășirii plafonului prevăzut, în cazul angajatorilor care datorează contribuție asupra unui fond total de salarii realizat în condiții diferite de muncă, baza de calcul la care se datorează contribuția de asigurări sociale, corespunzătoare fiecarei condiții de muncă, se stabilește proporțional cu ponderea, în fondul total de salarii, a drepturilor salariale realizate în fiecare dintre condițiile de muncă existente.

Sumele reprezentând prestații de asigurări sociale, care se plătesc de angajator asiguraților în contul asigurărilor sociale, se rețin de acesta din contribuțiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă. Sumele reprezentând prestații de asigurări sociale plătite de angajator asiguraților care depășesc suma contribuțiilor datorate de acesta în luna respectivă, se recuperează din contul asigurărilor sociale de la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul angajatorului.

Contribuția individuală de asigurări sociale, datorată de asigurați, se reține integral din salariul său, sau, după caz, din venitul brut lunar al asiguratului și se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia.

Angajatorul calculează și virează lunar contribuția de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu contribuțiile individuale reținute de la asigurați.

În cazul în care contribuția lunară de asigurări sociale achitată de contribuabili este mai mare decât contribuția datorată, suma plătită în plus se regularizează ulterior.

Termenele de plata a contribuției de asigurări sociale sunt:

data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

până la sfârșitul lunii pentru luna în curs;

Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancă, odată cu documentația pentru plata salariilor și a altor venituri ale asiguraților, și documentele pentru plata contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plățile efectuându-se simultan, sub control bancar.

În cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispozițiilor legale privind executarea creanțelor bugetare.

4.2.2. Fondul național unic de asigurări de sănătate

Fondul național unic de asigurări de sănătate este reglementat de OUG nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. OUG nr. 150/2002 a fost modificată prin OUG 48/2003 privind unele măsuri în vederea întăririi disciplinei financiare și a creșterii eficienței utilizării fondurilor în sistemul sanitar, precum și modificarea unor acte normative.

Fondul național unic de asigurări de sănătate este un impozit direct, datorat de către persoanele fizice si juridice.

  Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate. Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit; veniturilor din activități desfășurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente; veniturilor din agricultură și silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator; indemnizațiilor de somaj și alocațiilor de sprijin; veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi și altor venituri care se supun impozitului pe venit;

În cazul persoanelor care realizează venituri din agricultură și silvicultură sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară și care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuția lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe țară.

Contribuțiile se plătesc astfel:

lunar, pentru veniturile din salarii care se supun impozitului pe venit;

trimestrial, pentru veniturile din activități desfășurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente, veniturile din agricultură și silvicultură, indemnizațiilor de șomaj și alocațiilor de sprijin;

anual, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, veniturile din dividende și dobânzi și din alte venituri care se supun impozitului pe venit.

Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații au obligația să calculeze și să vireze casei de asigurări o contribuție de 7% raportat la fondul de salarii realizat datorată pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă; acestea au obligația să anunțe casei de asigurări orice schimbare care are loc la nivelul veniturilor. Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială își au domiciliul veniturile impozabile, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%.

Pentru cetățenii străini care se asigură facultativ, contribuția la fond se calculează prin aplicarea cotei de 13,5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe țară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru.

Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat, să achite contribuția legală pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe țară, potrivit normelor elaborate de CNAS și aprobate prin ordin al ministrului sănătății și familiei.

  În cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului, CNAS, direct sau prin casele de asigurări, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere. CNAS (Casa Națională de Asigurări de Sănătate) aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului.

Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune la bancă sau la trezorerie odată cu documentația pentru plata salariilor și a altor venituri pentru salariați, documentele pentru plata contribuțiilor datorate fondului, plățile efectuându-se simultan sub control bancar, respectiv trezorerie. Bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate, ca orice fond special, se aprobă de către Parlament, la propunerea Guvernului, după ce prevederile sale au fost vizate de comisiile de specialitate ale Parlamentului, odată cu avizarea bugetului de stat.

Pentru anul 2003 veniturile acestuia sunt formate din:

Venituri fiscale, sub forma impozitelor directe, cu o pondere în totalul veniturilor de 95,5%, pentru anul 2003 reprezentând:

contribuții de la persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat (7% din fondul de salarii);

contribuții ale persoanelor asigurate (6,5% din salariile brute);

contribuții facultative la asigurările sociale de sănătate;

contribuții pentru asigurările sociale de sănătate, datorate de persoanele aflate în șomaj;

Venituri nefiscale reprezentate de categoria „încasări din alte surse”, cu o pondere de 2,2% din totalul acestui buget pe anul 2003;

Sume primite de la bugetul de stat pentru persoanele asigurate prin efectul legii (1,2%) sub forma contribuțiilor pentru persoane care satisfac stagiul militar în termen și a contribuțiilor pentru persoanele care execută o pedeapsă privată de libertate și se află în arest preventiv.

Sume de la bugetul asigurărilor sociale de stat (0,3%), prin contribuții pentru persoanele care se află în concediu medical sau concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav, în vârstă de până la 7 ani.

La nivelul Trezoreriei municipiului Rădăuți, modul de realizare a prevederilor bugetului asigurărilor sociale de stat prezentat în tabelul următor:

Tabel nr. 12 Execuția de casă privind încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat în perioada 2001-2003

-mii lei-

Sursa: Evidența contabilă a Trezoreriei munc. Rădăuți

Bugetul asigurărilor sociale de stat a înregistrat la finele exercițiului bugetar al anului 2002 un deficit reprezentând 10,2% din volumul total al veniturilor realizate.

La partea de venituri, prevederile bugetare definitive nu au fost realizate integral la nici una dintre sursele de venituri, înregistrându-se grade de realizare diferite, cuprinse atât la „Contribuții pentru asigurări sociale datorate de alte persoane asigurate” cât și la „Contribuții pentru asigurări sociale datorate de salariați și alte persoane asimilate”.

De asemenea, la veniturile prevăzute în buget au fost constatate, în principal, unele fenomene economico-financiare cu influență negativă asupra nivelului realizării veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, astfel:

creșterea însemnată în anul 2002 a volumului obligțiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat neachitate de agenții economici;

gradul scăzut de recuperare prin executare silită a sumelor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

acordarea unui volum însemnat de înlesniri la plata obligațiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat.

În ceea ce privește Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu privire la venituri, s-a constatat:

fundamentarea eronată a veniturilor bugetare în anul 2002 de către unele casa de asigurări de sănătate teritorială;

nu au fost luate măsuri de care să asigure încasarea veniturilor în suma de 546.320 milioane lei.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Într-o lume bulversată și mai ales contradictorie în mersul ei către adevărata civilizație umană democratică, când dezvoltarea științei și a tehnologiei marchează culmi nebănuite, ceea ce crează bunăstare pentru unii, dar în același timp și elemente de instabilitate pentru alții, ambele laturi au însă o trăsătură comună, și anume aceea că, societatea omenească, deși în amsamblul ei se dezvoltă, totuși există multe manifestări de încălcare a legilor, a ordinii de drept, de corupție și contrabandă, de criminalitate economico-fiannaciară, precum și de manifestări antisociale, dintre care unele atentează chiar la siguranța națională.

În acest context, pornind de la diversitatea și complexitatea fenomenelor economice și financiare, o importanță deosebită o are întărirea rolului și intervenției prompte a organelor statului și societății civile, iar în cadrul acestora, a structurilor organizatorice și funcționale ale aparatului specializat de control pe toate laturile economico-financiare, în care sunt incluse și organele de contro financiar.

„Controlul, în general, dar cel financiar de conformitate, în special, se bazează pe reguli precise și stricte, acest fapt decurgând din principiile conformității operațiilor financiare ale administrației publice. Aceste reguli derivă din legi cu caracter financiar, care, atunci când sunt prea restrictive, nu mai asigură reglementarea fenomenului respectiv. Evident că, în acest caz, controlul devine o frână pentru execuție, întrucât se aplică un principiu conform căruia nu există legi bune sau rele, ci legi care se aplică. De unde concluzia că legile rele mai întâi se aplică și pe urmă se schimbă, cu alte cuvinte, reglementările, respectiv controlul, rămân decalate de nevoile unei administrații într-o lume a transformărilor rapide.” (Dragoș Lucian)

Dezvoltarea și modernizarea sistemului de control public financiar din România, în concordanță cu standardele europene și internaționale, în scopul asigurării unor sisteme sănătoase de gestiune a fondurilor publice și de administrare a patrimoniului public, inclusiv a fondurilor comunitare, presupun luarea unui set complex de măsuri și întreprinderea unor acțiuni multiple, dintre care pot fi amintite următoarele:

analiza legislației-cadru existente în domeniul controlului financiar, în conformitate cu standardele europene și internaționale din domeniu;

asigurarea unei funcționări efective a bazei legislative;

întărirea sistemului de control financiar public, astfel încât să asigure în mod eficient prevenirea neregulilor și recuperarea pierderilor cauzate de aceste nereguli sau de neglijență;

dezvoltarea și întărirea capacității instituționale;

formarea profesională a controlorilor financiari.

Prezenta lucrare abordează o temă ce analizează impozitele indirecte, cum ar fi: accizele și taxa pe valoarea adăugată, dar și o analiză a impozitelor directe: impozit pe salarii, impozit pe profit cât și o serie de impozite și taxe locale (impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxă asupra mijloecelor de transport și taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și sivicultură) cât și a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. Toate aceste resurse publice sunt prezentate, teoretic, legislativ și practic, ceea ce facilitează tratarea conceptuală si metodologică a controlului financiar.

Impozitele, taxele și alte diferite contribuții, însoțesc existența statului de-a lungul întregii sale istorii, dovedindu-se a fi în permanență resursele indispensabile îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor pe care statul trebuie să le îndeplinească. Constituind adevărata „bază economică” a funcționării instituțiilor sale, impozitele și taxele dețin ponderi foarte mari în cadrul resurselor bugetare mobilizate de statele moderne, depășind adesea nouă zecimi din resursele ordinare.

Agenții economici, indiferent de forma de proprietate, care realizează profituri din activitatea proprie desfășurată, au obligația, potrivit legii, să calculeze și să verse la buget impozitul pe profit în cuantumul și la termenele prevăzute de lege.

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate de agentul economic din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora în decursul unui an fiscal din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Veniturile din salarii reprezintă toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract de muncă, indiferent de perioada la care se referă , de denumirea veniturilor sau forma sub care se acordă.

Calculul impozitului pe salarii se realizează pe baza informațiilot din fișa fiscală, care este completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale angajatului, venitul din salarii, deducerile, precum și impozitul reținut și virat.

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat. Accizele reprezintă taxe speciale de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import al căror regim de așezare și de calculare se reglementează corespunzător.

În cadrul controlului exercitat asupra impozitului pe clădiri, organele fiscale urmăresc următoarele obiective:

obiectul impozitului pe clădiri;

subiectele plătitoare la impozitul pe clădiri;

cota de impozitare;

termenul de plată.

Impozitul pe teren este un impozit pe avere, direct și anual, și se datorează bugetelor locale pentru terenurile deținute în municipii, orașe și comune și nu numai pentru terenurile ocupate de clădiri și alte construcții.

Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură și sivicultură s-a instituit în vederea impulsionării creșterii răspunderii în folosirea cât mai eficientă a suprafețelor de teren proprietate de stat și a înlăturării risipei și degradării acestora. Și în cazul acestui venit, organele fiscale exercită control asupra subiecților și obiectului impunerii, cât și asupra bazei de impozitare și a cotei de impozitare.

Taxa asupra mijloacelor de transport are natura unui impozit direct, instituit ca o sursă a bugetelor locale. Totodată, având în vedere obiectul său, aceasta poate fi considerată un venit mixt, care este atât un impozit pe avere, cât și o taxă pentru folosirea drumurilor publice sau a apelor.

Asupra acestui impozit, controlul vizează următoarele obiective:

subiectul impunerii;

baza și cotă de impozitare;

termenul de plată;

facilități fiscale.

Contribuția pentru asigurările sociale de stat este un impozit direct, datorat bugetului asigurărilor sociale de stat de către persoanele juridice și fizice.

În aceste condiții, autoritatea statului acordă o importanță deosebită exercitării unui control eficace care să asigure încasarea cât mai deplină a sumelor datorate de către contribuabili.

Execitarea controlului asupra impozitelor și taxelor face posibilă și mijlocește exercitarea unui control mai amplu asupra altor procese economice și sociale care au un mare impact asupra societății.

Problemele privind sistemul general de control financiar (obiective, funcții, metodologie) sunt tratate în condițiile concrete ale economiei de piață din România, avându-se în vedere scopul controlului financiar de a asigura corectitudinea exactitatea și realitatea informațiilor.

De asemenea, în această lucrare, o pondere destul de însemnată este atribuită fundamentării sistemului metodologic de control, dar și aplicației metodologiei pe impozite directe, indirecte și contribuții cât și pe bugete: bugetul de stat, bugetul local, bugetul asigurărilor sociale de stat.

Problematica lucrării se prezintă comparativ cu formele și organele de control, respectiv controlul financiar al unitățile plătitoare (agenți economici sau instituții publice), dar și controlul efectuat de organele de control financiar ale statului.

Lucrarea are ca bază pentru efectuarea analizelor o instituție de stat, Trezoreria Finațelor Publice a municipiului Rădăuți și își propune să cerceteze evoluția încasării veniturilor bugetare, structurată pe componentele bugetului general consolidat, adică pe bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul local, la acest nivel al trezoreriei municipale.

Formele de control abordate privesc atât un control financiar preventiv intern , cât și un control extern exercitat de Curtea de Conturi.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, controlul financiar preventiv se exercită asupra tuturor operațiunilor care afectează fondurile publice și/sau patrimoniul public.

Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt consemnate operațiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin aprobarea lor de către titularul de drept al competenței sau de către titularul unei competențe delegate în condițiile legii.

Nu intră în sfera controlului financiar preventiv analiza și certificarea situațiilor financiare și/sau patrimoniale, precum și verificarea operațiunilor deja efectuate.

Controlul financiar preventiv se organizează în cadrul Serviciului control și evidența veniturilor. În raport de natura operațiunilor, directorul trezoreriei poate decide extinderea controlului financiar preventiv și la nivelul altor compartimente de specialitate în care se initiază, prin acte juridice, sau se constată obligații de plată sau alte obligații de natură Serviciului control și evidența veniturilor desemnate în acest sens de către directorul trezoreriei.

Persoanele care exercită controlul financiar preventiv sunt altele decât cele care aprobă și efectuează operațiunea asupra vizei. Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanei desemnate și prin aplicarea sigiliului personal, care cuprinde următoarele informații: denumirea entității publice; mențiunea “vizat pentru control financiar preventiv”; numărul sigiliului (numărul de identificare a titularului acestuia); data acordării vizei (an, lună, zi).

Documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se înscriu în Registrul privind operațiunile prezentate la viza de control financiar preventiv.

Termenul pentru pronunțare (acordarea/refuzul vizei) se stabilește, prin decizie internă, de directorul trezoreriei în funcție de natura și complexitatea operațiunilor cuprinse în Cadrul general și/sau specific al operațiunilor supuse controlului preventiv.

În vederea exercitării unui control preventiv cât mai complet, se pot solicita și alte acte justificative precum și avizul compartimentului de specialitate juridică. Întârzierea sau refuzul furnizării actelor justificative sau avizelor solicitate vor fi comunicate directorului trezoreriei, pentru a dispune măsurile legale.

Persoanele desemnate cu exercitarea controlului financiar preventiv vor informa Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor Publice și organul ierarhic al trezoreriei, asupra operațiunilor refuzate la viză și efectuate pe propria răspundere.

Informarea organului ierarhic superior se va face de îndată ce efectuarea operațiunii a fost dispusă, prin transmiterea unei copii după actul de decizie internă și de pe motivația refuzului de viza. Șeful organului ierarhic superior are obligația de a lua măsurile legale pentru restabilirea situației de drept.

Curtea de Conturi este instituția supremă de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public. Curtea de Conturi exercită control asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale. În unitățile administrativ-teritoriale funcțiile Curții se exercită prin camerele de conturi județene.

Curtea de Conturi are ca principală atribuție de control ulterior în cadrul unităților administrativ-teritoriale, verificarea conturilor anuale de execuție a bugetelor locale, a contului anual a datoriei publice și a situației garanțiilor guvernamentale, pentru credite externe și interne primite de către alte persoane juridice.

Curtea de Conturi exercită controlul conturilor la sediul său sau la fața locului, la autoritățile administrației publice locale și în instituțiile publice locale.

Controlorii desemnați să verifice conturile întocmesc rapoarte și procese verbale în care se prezintă constatările și concluziile, se formulează propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi aplicate în legătură cu situația conturilor.

Rapoartele asupra conturilor se examinează de către șeful compartimentului de control financiar al camerei de conturi județene, împreună cu 2 controlori financiari.

Completul format din persoanele menționate mai sus, pronunță încheieri asupra rapoartelor prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al camerei de conturi prin stabilirea răspunderii potrivit legii. De asemenea, completul poate să dispună restituirea raportului pentru completare sau refacere.

În ceea ce privește evoluția încasăriii veniturilor bugetare la nivelul Trezoreriei municipiului Rădăuți s-a realizat o dinamică a acestor venituri pe o perioadă de 3 ani (2001-2003) pe categorii de bugete.

În cursul anului 2002 execuția bugetului de stat s-a realizat cu dificultăți, dar la sfârșitul anului s-au înregistrat excedente.

La capitolul impozite indirecte, în special la accize și taxa pe valoarea adăugată, acestea nu s-au realizat în totalitate, deoarece activitățile pentru care se percep accize s-au diminuat. Așadar, imposibilitatea colectării veniturilor astfel încât să acopere cheltuielile s-a datorat, în primul rând activităților economice ce s-au desfășurat cu dificultăți. Anul 2002 a fost al doilea an al colectării impozitului pe venitul global, iar această acțiune a înregistrat și ea dificultăți afectând veniturile bugetului de stat. Cu toate acestea, anul 2002 s-a încheiat cu înregistrare de execedente.

În ceea ce privește realizarea bugetelor locale, la nivelul Trezoreriei municipiului Rădăuți, s-a înregistrat un excedent care provine din neeftuarea unor cheltuieli planificate și din alocarea directă a unor impozite și taxe care anterior se plăteau la bugetul de stat. Această evoluție pozitivă a bugetului local are la bază repartizarea unor venituri suplimentare de la bugetul de stat la bugetul local.

De asemnea, la nivelul Trezoreriei municipiului Rădăuți, o situație mai aparte se găsește cu privire la modul de realizare a prevedrilor bugetului asigurărilor sociale de stat

În cadrul Trezoreriei municipiului Rădăuți, s-au realizat analize, de către conducătorul compartimentului financiar-contabile, asupra rapoartelor și constatărilor rezultate în urma execitării controlului financiar al Curții de Conturi. Aceste analize au dus la elaborarea unor măsuri de soluționare cu privire la încasarea veniturilor bugetare pentru a evita apariția deficiențelor și eorilor constatate anterior. Aceste soluții sunt:

o analiză mai amănuțită a realităților economice,

posibilitatea unui dialog normal cu contribuabilii, prin care aceștia să fie corect informați de modul de încasare a veniturilor bugetare

un climat mai bun pentru creșterea economică, adică un control mai riguros cu privire la activitatea agenților economic, ceea ce ar putea determina o creștere a volumului impozitelor.

să nu se mai aprobe fonduri pentru plata salariilor la întreprinderile datoare bugetului și atunci salariații ar vedea ce trebuie făcut, iar angajatorii ar lua măsuri de acoperire a datoriilor.

Ca o concluzie generală, această temă conține informații multiple și complexe referitoare la impozitele directe, indirecte și la unele contribuții și la controlul acestora.

BIBLIOGRAFIE

Anghelache, Gabriela-„Finanțele Publice ale României”, Editura Economică, București, 2003

Anghelache, Constantin–„ România 2003. Starea economică. Perspective”, Editura Economică, București, 2003

Bostan, Ionel-„Control Financiar”, Editura Polirom, Iași, 2000

Bostan, Ionel și Petranu, Radu- „Controlul financiar și auditul intern la instituțiile publice”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003

Boulescu, M. Ghiță-„Control Financiar”, Editura Eficient, București, 1997

Filip, Gheorghe ș.a.-„Finanțe”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2001

Mihăescu, Sorin-„Control Financiar”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004

Mihăescu, Sorin-„Control fiscal”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002

Mihăescu, Sorin-„Control financiar în bănci”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003

Moșteanu, Tatiana-„Buget și trezorerie”, EDP, București,1997

Moșteanu, Tatiana-„Buget și trezorerie publică”, Editura Universitară, București, 2003

Iulian Văcărel (coord.)- „Finanțe publice”, EDP, București, 2003

Voinea, Gheroghe, Ștefura, Gabriel, Boariu, Angela, Soroceanu, Mircea-„Impozite, taxe și contribuții”, Editura Junimea, Iași, 2002

Voinea, Gheorghe- „Finanțe locale”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002

***Normelor Metodologice nr. 5318/ 1992 prinind organizarea și funcționarea Trezoreriei Finanțelor Publice prin ordinul ministrului Finanțelor nr. 1209 din septembrie 1992

***Norme metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv

***Hotărârea Guvernului nr. 78/1992 privind organizarea și funcționarea Trezoreriei Finanțelor Publice

***Hotărârea privind organizarea și funcționarea programelor de sănătate în anul 2003 nr. 169/13.02,2003, publicată în M.O. nr. 117/24.02.2003

***Legea privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi nr. 94, Monitorul Oficial nr. 224/1992, cu modificårile ulterioare.

***Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002

***Legea nr.345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată reactualizată

***Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale

***Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, publicată în M.O. al României nr. 597/13.08.2002

***Instrucțiuni privind îmbunătățirea organizării evidenței pe plătitori persoane juridice aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.531/2003

***Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 123/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind cadrul general al atribuțiilor și exercitării controlului financiar preventiv.

***Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv (Monitorul Oficial nr. 430/1999).

***O.UG. nr. 15/1999 pentru modificarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale

***OUG nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

***Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit

***Ordonanța Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată

***Ordonanța Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit

***Ordonanța Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende

***Ordonanța 36/2002 privind impozitele și taxele locale

***Codul fiscal 2004

www.mfinanțe.ro