. Contriutii Privind Depistarea Si Inlaturarea Greselilor In Invatarea Procedeelor Tehnice DIN Sp

PLANUL LUCRĂRII

Cap. I Introducere 1.1 Scurt istoric

Cap. II Fundamentarea teoretica a temei Cap. III Ipotezele si sarcinile studiului

II 1.1 Ipoteza studiului

II 1.2 Sarcinile studiului Cap. IV Organizarea studiului

IV.l Ducerile la sol

IV.2 Ducerile la sol cu trecere pe sub brațul adversarului

IV.3 Trecerea pe sub axila inclestand brațul si capul

IV.4 Răsucirea pe sub braț (șurubul )

IV.5 Răsucirea pe sub braț (șurubul) in vederea centurarii

IV.6 Aruncările peste sold

IV.7 Apărarea împotriva aruncărilor peste sold

IV.8 Contraatacuri

IV.9 Aruncarea peste spate (turul de braț)

IV.10 Aruncările peste piept ( salturile)

IV.ll Forța in cadrul luptei la sol

IV.12 Răsturnarea cu centurare inversa ( reburul )

IV.13 Ridicarea de la sol cu centurare si aruncare peste

piept (supleul) Cap. V Concluzii Cap. VI Bibliografie

Capitolul I

Introducere

Luptele reprezintă unul din cele mai importante sporturi cunoscute pe plan mondial , putând duce la dezvolatea armonioasa a organismului tinerilor chiar fara practicarea altor sporturi complementare . Nu neg importanta sporturilor ajutătoare pentru pregătirea sportivilor luptători pentru marea performanta , ele putând contribui la dezvolatrea unor capacități necesare in lupte dar in mod special pentru a varia programul de antrenament ( sa nu fie șablon ) .

Marii sportivi romani care au obținut performante mondiale cum au fost Parvulescu O., Berceanu Ghe., Puscasu V., etc. puteau obține performante deosebite si in alte discipline sportive , putând fi dezavantajați eventual din cauza fizicului ( primii doi având o inaltime mica – acest lucru putandu-I dezavantaja in unele sporturi ) , in rest având o îndemânare necesara si pentru alte sporturi.

LI SCURT ISTORIC

Ocupandu-ma de pregătirea copiilor si juniorilor , având o legătura permanenta cu scoală am remarcat o influenta benefica a sportului luptelor asupra organismului copiilor, care in masa de elevi ieșeau in evidenta prin ținuta corporala , dezvoltarea evidenta a musculaturii corpului etc. .Unii din elevii mei, care atunci când au apărut in sala de lupte erau firavi, insa după o perioada de pregătire incepeau sa se dezvolte armonios , sa aibă o ținuta atletica , de adevărați sportivi .Regulamentul de desfășurare a competițiilor de lupte prevede categorii de greutate , fapt ce permite oricărui tanar sa se incadreze intr-o categorie apropiata . Nu sunt adeptul scăderilor de greutate pentru obținerea de performante inedite . La copii , pentru reglarea categoriei de greutate , nu este permisa o scădere mai mare de 1 1,5 Kg. ,iar la juniori de 1 – 2 Kg. . In aceasta direcție unii antrenori exagerează putând dauna sănătății copiilor.

Sportivii care au depășit perioada junioratului , pentru a obține marea performanta , pot trece la o scădere a greutății corporale de 3 – 5 kg acest lucru variind in funcție de particularitățile individuale ale organismului acestora ; unii suporta mai ușor reglarea categoriei de greutate , pe când unele organisme resping scăderea forțată a greutății corporale (se resimt in concurs , lucru ce duce la scăderea performantelor ) Practica judicioasa a luptelor duce la intarirea sănătății copiilor si implicit la creșterea performantelor.

Capitolul II

FUNDAMENTAREA TEORETICA A TEMEI

Un rol mare in creșterea măiestriei sportive ii are si pregătirea fizica a sportivilor . Desfășurarea actuala a luptei impune cerințe mari privind dezvoltarea calităților motrice folosind si mijloace din sporturile complementare , insa la baza acestei pregătiri trebuie sa stea mijloacele specifice .

Cu cat nivelul calităților fizice a luptătorilor este mai ridicat ca atât tehnica luptelor se insuseste mai ușor facilitând performanta .

Pregătirea fizica corespunzătoare creează posibilități optime pentru desfășurarea unor eforturi crescute , facilitând perfecționarea tehnico-tactica

Creșterea abilitaților motrice , mai ales in primii ani de pregătire este o sarcina de baza in pregătirea multilaterala a luptătorilor.

Dezvoltând forța luptătorului si a celorlalte calități motrice ( viteza , rezistenta , îndemânarea ) asiguram mărirea posibilităților funcționale ale organismului si ca urmare si creșterea măiestriei sportive in vederea obținerii performantei pe saltea , din acest motiv nu trebuie sa se depună un efort exagerat in folosirea mijloacelor din sporturile complementare ; adaptarea unor mijloace specifice pentru dezvoltarea calității motrice

necesare luptătorului , sprijinim si perfecționarea tehnica si implicit a obținerii performantelor.

In cadrul dezvoltării calităților motrice la incepatori trebuie sa tinem seama de posibilitățile organismului acestora . De exemplu tinerii de 12 -13 ani au o rezerva mai mica de forța, rezistenta si viteza .Spre 15 -16 ani concomitent cu mărirea masei musculare se observa o afluența de forța si viteza mai mare dacat cea a rezistentei .

Trebuie sa intelegem ca nu se pot rezolva toate sarcinile antrenamentului in primul an de pregătire , acestea se intind pe mai mulți ani.

Se știe ca organismul este un tot unitar si toate calitățile lui fizice sunt in strânsa legătura . Luptătorul trebuie sa fie multilateral dezvoltat , deci nu trebuie sa exageram prin dezvoltarea unei anumite calități ; acest lucru nu exclude dezvoltarea cu preponderenta , in cadrul unei lecții sau intr-o anumita perioada a unor anumite calități.

Cel mai important mijloc de dezvoltare si perfecționare a organismului ii constitue practicarea sistematica a exercitiilor fizice .

Exercițiile fizice , in mod convențional sunt impartite in exerciții fizice generale si exerciții fizice specifice .

Tema lucrării noastre se adresează exercitiilor fizice specifice care reprezintă un element din lupte sau o combinație de câteva mișcări luate din lupte . Din exercițiile specifice din lupte fac parte exercițiile ajutătoare , angajările cu tema ( de instruire si antrenament ) cele de antrenament si cele de competiții.

Prin folosirea sistematica a mijlocelor specifice se asigura perfecționarea tehnico- tactica si dezvoltarea calităților motrice specifice .

\ In primul an de pregătire a tinerilor luptători folosirea exercitiilor fizice

specifice este limitata ,trebuie insa sa ținem seama ca tinerii elevi au venit in sala sa invete lupta , deci majoritatea lecțiilor trebuie sa fie rezervate pentru invatarea procedeelor de lupta . In felul acesta din primele lecții exercițiile specifice trebuie sa constitue mijloace de baza pentru dezvoltarea si a calităților motrice .

'•_ In primele etape ale pregătirii tinerilor luptători este indicat sa se

acorde exercitiilor specifice o atenție mai mare , lucru ce va asigura un

~~ progres mai rapid a începătorilor .La tinerii luptători se poate observa ca

_ diferitele grupe musculare nu sunt dezvolate uniform , de aceea unele

procedee trebuiesc defalcate pe parti , daca procedeeul se efectuează in întregime , grupele musculare mai slab dezvoltate vor constitui un

_ obstacol in execuție din cauza vitezei si forței insuficiente .

In toate etapele de antrenament trebuie sa legam exercițiile specifice ajutătoare de acele procedeee a căror parte componenta sunt, sau cu care

L sunt inrudite . La inceputul invatarii procedeele se demonstrează in primul

rând in intregime si elevii sunt puși sa le repete cu viteza minima sau medie cu un partener mai ușor.

I

– Pe măsura ce se avansează in pregătire se introduc in lecții mijloace

de pregătire fizica specifica cat mai variate .

Folosirea angajatorilor in antrenamente trebuie sa se facă cu prudenta si datorita stărilor emoționale .

Exercițiile fizice specifice nu dezvolta in totalitate calitățile fizice necesare luptătorului . Din aceasta cauza in lecțiile de antrenament trebuiesc incluse si exerciții din sporturilw complementare : din gimnastica , gimnastica acrobatica , atletism , haltere etc. .

Includerea in lecțiile de antrenament a unor exerciții din alte ramuri sportive , asigura o varietate a acestora , o relaxare a sistemului nervos si tot odată mărind rezerva deprinderilor motrice .

Dintre mijloacele de pregătire fizica generala au prioritate cele cu o oarecare asemănare cu caracterul efortului neuro-muscular din lupte . Este indicat ca exercițiile selecționate sa se desfășoare sub forma de întrecere .

Din exercițiile complementare utile sunt cele din gimnastica acrobatica deoarece acestea alternează eforturile statice cu cele dinamice . Efectuarea exercitiilor acrobatice in doi dezvolta deprinderea de a lucra cu o greutate „vie" la fel ca in lupte . Se mai pot selecționa elemente din jocurile sportive ( baschet, rugby , fotbal ) care se caracterizează printr-o mare varietate de mișcări executate intr-un tempou rapid , printr-o trecere brusca de la o acțiune la alta , printr-o mare precizie a acțiunilor .

Cele mai importante elemente pentru o pregătire fizica multilaterala trebuiesc selecționate din gimnastica acrobatica in cadrul căreia eforturile statice alternează cu cele dinamice la fel ca si in disciplina noastră sportiva

Este indicat ca uneori sa se organizeze lecții speciale de dezvoltare fizica generala , folosind exerciții de atletism ( sărituri , alergări cu tempou variat , crosuri ) schi , inot si in mod special haltere pentru dezvoltarea forței.

Se recomanda ( daca este posibil) ca aceste lecții sa se organizeze in aer liber . Schimbarea locului si a mijloacelor de antrenament influențează favorabil psihicul luptătorului . De aceea antrenorul trebuie sa se zbată sa creeze aceste condiții in care sa se lucreze si in aer liber .

Exercițiile , atât cele generale cat si cele speciale au o influenta multilaterala asupra organismului sportivului. Folosind aruncările repetate

10

( salturile , aruncările peste sold , ridicările in „rebur" sau „ supleu"duc la fixarea deprinderilor tehnice dar si la dezvoltarea forței specifice precum si a rezistentei de a desfășura angajările de concurs .

Fiecare exercițiu folosit in anumite condiții si intr-un anumit regim de execuție , dezvolta o anumita calitate fizica intr-un grad mai mare sau mai mic . Acest lucru permite selecționarea anumitor parti componente ale diferitelor procedee tehnice , sau procedee integrale in vederea dezvoltării cu preponderenta a unei anumite calități . De exemplu fixarea partenerului pentru „ rebur "si ridicarea lui pana la piept – asigura forța specifica de ridicare etc. . Folosind același exercițiu cu parteneri mai ușori si repetând de mai multe ori se asigura dezvoltarea forței in regim de viteza .

CAPITOLULUI

IPOTEZELE SI SARCINILE STUDIULUI

Nu se poate concepe ca un luptător sa nu fie puternic , de aceea si expresia din popor „ puternic ca un luptător " , insa forța luptătorului nu trebuie comparata cu cea de ridicare a unei haltere . Un halterofil de mare performanta poate ridica o haltera ce depășește dublul greutății sale corporale , insa nu poate ridica de pe saltea un luptător care are o greutate egala cu el , deoarece acesta se mișca si opune rezistenta .

In desfășurarea luptei adversarul opune o rezistenta maxima pentru a nu putea fi trântit ; de aceea orice acțiune in timpul angajărilor se realizează deosebit de greu si este nevoie de o forța musculara foarte mare Tot forța musculara determina in cea mai mare măsura viteza mișcărilor , rezistenta si îndemânarea.

Forța musculara in lupte se prezintă sub forma de ( după Gh. Cismas ):

Forța maxima

Forța exploziva

Forța dinamica

Forța statica

Toate acestea sunt aproape la fel de importante in timpul angajărilor astfel aruncările se excuta cu ajutorul forței musculare explozive , iar

12

fixarea adversarului in poziții periculoase se realizează cu ajutorul forței statice ( fixarea podului) etc. .

In funcție de procedeele tehnice utilizate in timpul luptei acestea solicita incordari musculare maxime (in procedeele de ridicare si aruncare) mici, mijlocii, iar ca durata scurta sau lunga, toate acetea impun alegerea adecvata.

Deci încordările musculare in lupte sunt diferite pornind deice acțiune in timpul angajărilor se realizează deosebit de greu si este nevoie de o forța musculara foarte mare Tot forța musculara determina in cea mai mare măsura viteza mișcărilor , rezistenta si îndemânarea.

Forța musculara in lupte se prezintă sub forma de ( după Gh. Cismas ):

Forța maxima

Forța exploziva

Forța dinamica

Forța statica

Toate acestea sunt aproape la fel de importante in timpul angajărilor astfel aruncările se excuta cu ajutorul forței musculare explozive , iar

12

fixarea adversarului in poziții periculoase se realizează cu ajutorul forței statice ( fixarea podului) etc. .

In funcție de procedeele tehnice utilizate in timpul luptei acestea solicita incordari musculare maxime (in procedeele de ridicare si aruncare) mici, mijlocii, iar ca durata scurta sau lunga, toate acetea impun alegerea adecvata.

Deci încordările musculare in lupte sunt diferite pornind de la mici la mijlocii si maxime in funcție de conținutul antrenamentului .

Pentru a rezolva multiplele situații ce survin in timpul luptei avem nevoie de o forța dinamica in regim de viteza , pentru a realiza diversele aruncări si de forța statica pentru fixarea „ podului " de exemplu : forța maxima , forța exploziva si forța dinamica se realizează utilizând exerciții specifice si nespecifice .

Pentru dezvoltarea forței maxime utilizam exerciții din haltere , exercițiile specifice care sunt in general parti ale diferitelor procedee ; vizează dezvoltarea forței explozive si dinamice . Pentru dezvoltarea forței statice se folosesc in special exerciții izomotrice .

Trebuie precizat faptul ca in pregătirea copiilor si juniorilor folosirea exercitiilor izomotrice este foarte limitata ( fiind contraindicata datorita contracțiilor prelungite ) .

In cadrul lucrului cu greutăți mari, acestea perturba ritmul respirației; trebuie sa se urmărească păstrarea unei respirații cat mai corecte , iar exercițiile cu greutăți maxime sa fie desfășurate cu intervale si pauze pentru a se restabili respirație luptătorului.

Exercițiile de forța in regim de viteza sunt necesare pentru realizarea celor mai importante procedee cum sunt aruncările peste piept ( salturile ),

aruncările peste sold (turul de cap si de sold )etc. Ca mijloace se folosesc parti componente ale diferitelor procedee sau execuția integrala a acestora; partenerii cu care se exersează pot fi de greutate egala sau mai mica , in funcție de ce anume se urmărește prin utilizarea lor . Pentru dezvoltarea forței maxime se folosesc exerciții cu adversari mai grei.

In cazul utilizării exercitiilor specifice de forța nu este permisa schimbarea structurii procedeelor , chiar daca se folosesc numai parti componente ale acestora pentru a nu denatura tehnica corecta a procedeului.

Exercițiile specifice de forța – viteza trebuie sa ajungă la un nivel maxim de utilizare a forței si a vitezei . Acestea se utilizează in vederea prgatirii luptătorilor pentru perfecționarea aruncărilor peste piept (salturilor) sold (turul de cap) etc ; ele se executa cu parteneri de greutate egala , mai mare sau mai mica .

In mod complementar din sporturile ajutătoare se pot folosi aruncări de diferite obiecte, sărituri etc.

Tinand seama de particularitățile începătorilor care sunt majoritatea copii si juniori este necesar ca in primul an de pregătire sa se pună accentul pe exercițiile de forța – viteza cu incarcaturi adecvate .

Pentru dezvoltarea forței in regim de viteza , încărcătura folosita sau a partenerilor pe care se lucrează trebuie sa se modifice de la mic la mare pentru a se executa exercițiile foarte rapid , deci greutatea -incarcatura trebuie sa permită acest lucru .

In exercițiile specifice trebuie sa se păstreze ritmul necesar al execuției procedeelor in execuția concreta din timpul angajării.

14

Greutatea inițiala a încărcăturii trebuie sa fie aleasa in asa fel incat luptătorul sa poată efectua mișcarea de 4-5 ori cu maximum de viteza fara oprire .

Pentru dezvoltarea forței in regim de viteza sunt utile si exercițiile in care se folosesre si greutatea propriului corp ; dintre acestea cele mai utile sunt genoflexiunile ( la inceput pe ambele picioare iar progresiv pe un singur picior ) , tracțiuni in brațe din atârnat , îndoirea si întinderea brațelor din sprijin etc.

Greutatea corpului propriu reprezintă încărcătura care se repeta in funcție de exercițiu , grupele musculare solicitate sunt mai numeroase sau invers-distanta de execuție este mai mare sau mai mica .

Dintre exercițiile de forța specifica foarte importante sunt acelea cu parteneri precum si cele cu ingreunari.

Este o greșeala din partea antrenorului daca pune elevii sa exerseze cu parteneri mai grei , lucru ce poate determina denaturarea structurii corecte a procedeului ( neavand parteneri de greutate potrivita acesta trebuie pus sa nu opună rezistenta totala )astfel forța luptătorului poate fi dezvoltata in condiții apropiate de cele necesare in condiții de angajare de antrenament tip concurs in acest caz forța luptătorului se dezvolta corespunzător pentru necesitățile de concurs .

In practica s-a constatat faptul ca in condițiile unei incordari musculare la maxim , mărimea forței manifestate este mult mai mare decât in cazurile când se lucrează cu incarcaturi medii sau mari , fapt ce duce implicit la un progres mai rapid in dezvoltarea forței.

Dezvoltarea treptata a forței luptătorului se poate realiza numai in cazul in care exercițiile de forța se executa zilnic , fiind incluse in partea

15

pregătitoare a fiecărei lecții de antrenament , precum si in gimnastica de dimineața .

Daca avem la dispoziție un număr suficient de lecții pe săptămâna ( condiții de cantonament) cel puțin 2-3 antrenamente pot fi subordonate integral dezvoltării forței ; in aceste cazuri trebuiesc alese mijloace speciale si din sporturile complementare ( haltere etc.).

Pentru a obține efectul dorit exercițiile trebuiesc repetate de mai multe ori , cu cat exercițiul este mai ușor , ca atât se repeta de mai multe ori , mergând pana la apariția oboselii .După o odihna de 3-4 minute exercițiul trebuie reluat ; in cazul începătorilor pauzele trebuiesc puțin mărite.

Exercițiile de forța trebuiesc judicios selecționate , sa alteneze pentru grupe musculare diferite , ele pot fi reluate in lecțiile următoare .

De asemenea trebuie sa se urmărească o alternanta a exercitiilor care se executa cu incordari maxime , cu cele care solicita incordari mici sau mijlocii .Ele trebuie sa se adreseze tuturor grupelor musculare importante ( de baza ) pentru a asigura o influenta multilaterala .Forța judicios dezvoltata are o influenta benefica asupra celorlalte calități motrice in special asupra vitezei.

Pentru a influenta pozitiv evoluția performantei in lupte exercițiile cu ingreuiere trebuiesc executate cu viteza maxima ( cum se executa procedeele de lupta in condiții de concurs ) .Mărirea ingreuierii nu trebuie sa duca la scăderea vitezei de execuție a procedeului , fapt ce duce la scăderea performantei luptătorului.

16

Antrenorul după ce stabilește numărul de repetări cu ingreuiere , este necesar sa se execute aceleași mișcări fara ingreuieri cu viteza maxima pentru a menține viteza .

In tehnica luptelor sunt si multe procedee complicate , care pentru a fi invatate in timpul antrenamentelor sportivii sunt nevoiți sa le execute intr-un ritm lent , cu viteza mica si mijlocie , astfel forța de execuție se menține , insa are influenta negativa asupra vitezei de execuție .

Acest lucru poate fi remarcat defalcând procedeul pe parti componente pentru ca acestea simplificate sa poată fi repetate intr-un ritm de execuție normal . In felul acesta se rezolva si problema menținerii forței de execuție dar si a vitezei.

17

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA STUDIULUI

Nici un procedeu din lupte nu poate fi executat fara o forța corespunzătoare ; chiar cele mai simple acțiuni si procedee implica existenta forței sub diferitele ei forme .

4.1 Ducerile la sol

Ducerile la sol sunt procedee simple , totuși pentru execuția lor este necesara o forța corespunzătoare pentru :

Fixarea brațului

Fixarea antebrațului

Tracțiunea brațului

Culcarea adversarului pentru centurare
Antrenorul demonstrează incet cum se executa procedeul iar după

aceea pe parti si subliniază prizele necesare pentru execuția procedeului.

Pentru dezvoltarea forței de prindere a brațului elevii sunt puși sa fixeze prizele :

Partenerul nu depune rezistenta (se deplasează in
direcția tracțiunii)

Partenerul opune semirezistenta

Partenerul opune rezistenta totala

Partenerul contraataca

Partenerul caută sa elibereze prizele

18

Toate acestea realizate sub forma de întrecere se transforma in exerciții specifice de :

Fixarea si eliberarea prizelor

Tracțiunea de braț cu si fara rezistenta din partea
partenerului

4.2. Ducerea la sol cu trecere pe sub brațul adversarului

Acest procedeu impune următoarele manifestări ale forței:

Fixarea cefei

Blocarea pieptului adversarului

Blocarea cotului din direcția de trecere pe sub braț

împingerea cotului in sus

Cu cat forța in brațe a executantului este mai mare, cu atât mai eficace devine execuția.

Ca mijloace specifice pentru dezvoltarea forței necesare in brațe enumerăm :

Fixarea prizelor fara rezistenta adversarului

Semirezistenta adversarului

Rezistenta totala a adversarului

Execuția procedeului de pe loc

Execuția procedeului din mișcare

Execuția procedeului in condiții apropiate de concurs ,
sub forma de întrecere

19

4.3. Trecerea pe sub axila inclestand capul si brațul

Antrenorul demonstrează procedeul in condiții apropiate de concurs in regim de forta-viteza :

Elevii exersează prizele fara rezistenta partenerului

Se invata procedeul cu semirezistenta partenerului

Se repeta procedeul cu rezistenta totala a partenerului

Se executa procedeul sub forma de intrecere

4.4. Răsucirea pe sub braț (șurubul)

In ceea ce privește prizele sunt implicate probleme legate de forta-priza privind fixarea brațului si antebrațului , este vorba de forța de prindere a brațului si antebrațului , fixarea brațului cu mana si de fixarea acestuia intre braț si antebraț si fixarea cu mana a antebrațului .In ceea ce privește forța trebuie vizata in primul rând forța de prindere cu mana , lucru ce implica repetarea procedeului prin :

Fixarea antebrațului fara rezistenta

Fixarea antebrațului cu semirezistenta

Fixarea antebrațului, partenerul incercand sa elibereze
priza brațului si antebrațului

Este vorba de prindere cu mâinile si cuprinderea brațului adversarului intre brațul si pieptul executantului .Repetarea acestor prize constitue un exercițiu specific de forța ce foarte greu poate fi înlocuit cu exerciții nespecifice .

Răsucirea pe sub braț constitue unul din procedeele favorabile ale luptătorilor romani , procedeu ce a adus numeroase victorii chiar in competițiile internaționale .

20

Jn ceea ce privește efortul pentru aruncarea adversarului , acesta se încadrează in categoria eforturilor explozive .

După execuție , adversarul ajunge in poziție periculoasa de semipod sau pod.

Podul trebuie fixat din lateral ( brat-trunchi )sau prelungire ( cap-brat); fixările se realizează in funcție de poziția in care cade adversarul ; poziția in care ajunge adversarul depinde de forța de aruncare ..Procedeul se executa cu forța exlploziva la categoriile mici de greutate si cu forța dinamica la categoriile mari de greutate . In ambele cazuri adversarul este dus in poziție periculoasa care trebuie fixata (din lateral sau in prelungire).

Fixarea podului sau a poziției periculoase durează mai mult daca nu intervine imediat „ TUȘUL ". In cazul in care fixarea se prelungește , efortul intra in categoria celor statice .Mijloacele izomotrice care duc la acumularea forței necesare pentru fixarea adversarului in poziții periculoase sunt selecționate cel mai bine tot din lupte exersând fixările pozițiilor periculoase.

Răsucirile pe sub braț ( șurubul )este un procedeu care se executa sub mai multe variante in funcție de prizele care se aplica asupra brațului, deasupra , dedesubt , prin cuprinderea brațului . In funcție de aceste variante trebuie sa urmărim perfecționarea prizelor si creșterea forței de fixare pentru a nu elibera brațul in timpul execuției.

4.5. Răsucirea sub braț ( șurubul ) in vederea centurarii

Procedeul se executa cu aceleași prize ca si procedeele anterior analizate , insa cu prize mai lungi si fara cădere .

21

Executantul având priza mai lunga se răsucește pe sub brațul adversarului si-1 centureaza ; având aceasta priza ridica adversarul aruncandu-1 lateral sau chiar peste pod .

Pentru reușita execuției trebuiesc exersate :

Priza asupra brațului

Priza asupra antebrațului

Oponentul caută sa elibereze prizele , in felul acesta se realizează creșterea forței de fixare a brațului si antebrațului.

După răsucire se centureaza adversarul si trebuie sa se execute aruncarea peste piept cu viteza maxima .

Spre deosebire de procedeele de ridicare de la sol si aruncarea adversarului peste piept ,care se incadreaza in exercițiile de forța maxima procedeul de centurare ( din picioare ) si aruncarea peste piept se incadreaza numai in in categoria de forța exploziva .

4.6. Aruncările peste sold

Aceste aruncări in ceea ce privește efortul de execuție se incadreaza in categoria de forța exploziva .

Numărul de procedee este mare si deosebit de important, putând fi încheiate prin „ TUS " asigurând victoria execuatntului.

Pentru execuție importante sunt prizele , care trebuie sa fie fixe , adversarul sa nu se poată elibera din ele in timpul execuției , fapt ce ar duce la imposibilitatea finalizării acțiunilor .

O alta parte foarte importanta o reprezintă intrarea sub adversar si luarea lui pe sold , ceea ce implica forta-viteza si se incadreaza in categoria de forța – dinamica . După luarea adversarului pe sold , trantirea

22

se realizează prin forța de intindere a picioarelor ( picioarele fiind flexate din articulațiile genunchilor ) si forța de proiectare trăgând de cap-brat in cazul „ turul de cap " principalul procedeu din aceasta grupa .

Pe langa forța de proiectare rezltata din cuplul de forte cumulat dintre acțiunile picioarelor si tracțiunile cu brațele , foarte importanta sunt manevrele rapide ale picioarelor, care asigura intrarea sub adversar .

Pentru a forma forțele necesare pentru execuții, cele mai importante sunt exercițiile cu partenerul , cu manechinul si cu haltera .

Cele mai importante exerciții pentru dezvoltarea forței necesare execuției aruncărilor peste sold , pe care le recomandam sunt:

Genoflexiunile

Genoflexiunile cu partener pe umăr

Flexarea si intinderea picioarelor cu partenerul ( sau
manechinul) pe sold, in poziție de proiectare

Proiectarea partenerului sau manechinului aflat pe sold

Din poziție de garda intrarea sub adversar si
proiectarea ( aruncarea) lui

Pentru dezvoltarea forței picioarelor , din sporturile complementare cele mai importante sunt cele cu haltera pe umeri ; din atletism diversele alergări; ascensiunile ; jocurile sportive etc.

In vederea creșterii forței prizelor recomandam :

Fixarea prizelor pe manechin

Fixarea prizelor asupra partenerului

Eliberarea prizelor de către partener

După fixarea prizelor , execuția procedeului sub forma
de concure.

23

îmbinând dezvoltarea forței necesare execuției aruncărilor peste sold importante sunt si angajările cu tema :

Repetări cu semirezistenta partenerului

Repetări cu rezistenta partenerului

Repetări pe reprize cu manechinul

Dezvoltarea forței de fixare a prizelor pentru aruncările peste sold si forței de proiectare nu trebuie urmărită unilateral , ea trebuie îmbinata cu perfecționarea tehnicii si chiar a tacticii . Prin utilizarea angajărilor de diferite feluri de antrenamente cum sunt:

Angajările cu tema vizând aruncările peste sold

Angajările libere cu parteneri diferiți

Angajările de concurs

Prin utilizarea acestor forme ale antrenamentului specific , pe langa perfecionarea tehnicii luptătorului se asigura si dezvoltarea forței necesare pentru fixarea prizelor si execuția procedeului .

4.7. Apărarea impotriva aruncărilor peste sold

In cazul „ turului de cap " apărarea se poate realiza prin impingerea cotului adversarului in sus pentru a elibera capul din priza – forța de impingere .

După eliberarea capului din priza se pot executa contraatacuri diferite.

4.8. Contraatacuri

Pentru a putea realiza contraatacul trebuie acționat foarte rapid si cu forța – se impinge cotul brațului adversarului in sus ( brațul care fixează

24

capul) si se centureaza . După centurare adversarul este ridicat si trântit -cu multa forța lateral sau direct peste cap – aruncare peste piept .Efortul se încadrează in grupa forței explozive .

O alta modalitate de contraatac , o constitue trantirea laterala a adversarului pentru a-1 fixa la sol ( in parter ) de unde se pot executa numeroase procedee eficace .

Combinații : procedeele de aruncare peste sold se pot combina cu multa eficienta cu alte procedeee ; cel mai fregvent combinandu-se cu aruncările peste piept . Executantul fixează un braț al adversarului simulând aruncarea peste piept ,. aceasta se apleacă pentru a se apară , astfel creează o poziție favorabila aruncării peste sold „ turul de cap "; aceste manevre se executa si invers ; simulând execuția „ turului de cap " se schimba direcția de atac spre centura si se efectuează o aruncare peste piept.

4.9. Aruncările peste spate (turul de braț )

Pentru execuția acestor procedee luptătorul are nevoie de ,, forța de prindere ( apucare ) a brațului " si antebrațului; de forța- viteza de intrare sub adversar in vederea deprinderii si aruncării acestuia pe o traiectorie lunga .In cazul trantirii adversarului care se realizează cu o forța deosebita, multe procedee din aceasta cauza se incheie cu ,, tus " . Datorita forței cu care sunt trântiți , nu mulți adversari îndrăznesc sa execute „ podul " pentru a nu cădea cu omoplații pe saltea – din aceasta cauza nu pot evita apariția „ rusului ". Din aceste cauze aruncările peste spate „ turul de braț" pot fi considerate cele mai periculoase procedee insa tot odată si cele mai spectaculoase .

25

In vederea intrării sub adversar se folosesc aceleași manevre ale picioarelor, ca si la aruncările peste sold (turul de cap etc.).

Privind efortul de execuție procedeul se incadreaza in categoria de forța exploziva . Campionul nostru mondial I. Baciu executa cu o măiestrie deosebita acest procedeu ; in urma unor manevre judicioase , reușea întotdeauna sa-si aducă adversarul in poziția optima pentru a putea executa „ turul de braț " , procedeul sau preferat , care 1-a făcut celebru pe plan mondial.

Cele mai importante mijloace in vederea invatarii acestui procedeu trebuie selecționate din rândul exercitiilor specifice ; defalcând procedeul pe parti obținem exercițiile si mijloacele necesare pentru invatarea si perfecționarea „ turului de braț" .

Mijloacele si exercițiile specifice pentru invatarea si perfecționarea „ turului de braț" sunt:

Manevrarea picioarelor fara partener

Manevrarea picioarelor cu partener

Intrările sub partener sau manechin

Desprinderea partenerului de pe saltea

Desprinderea partenerului sau manechinului de pe
saltea si proiectarea acestuia

Proiectarea partenerului si fixarea lui in poziție
periculoasa

Cele enumerate mai sus reprezintă toate părțile componente ale

„ turului de braț " care devin exerciții si mijloace care se repeta de foarte

multe ori .După insusirea lor perfecta se trece la ansamblarea acestora ; la

26

inceput 2-3 exerciții împreuna pana ce in final se ajunge la executarea integrala a procedeului cu manechinul.

Pe parcursul invatarii si perfecționării pârtilor componente antrenorul ( sau luptătorul avansat ) demonstrează procedeul integral cu viteza normala de execuție , pentru ca cel care invata sa-si formeze o imagine clara privind procedeul.

După invatarea completa a procedeului se trece la execuția lui integrala cu :

Manechinul mai ușor

Cu partenerul care nu opune rezistenta

Cu partenerul care opune rezistenta parțiala ( după
indicațiile antrenorului)

Cu partenerul care permite executarea prizelor si
opune rezistenta in continuare

In final se trece la execuția procedeului in cadrul
angajării cu tema

Exemple de angajări cu tema utile pentru invatarea si perfecționarea „ turului de braț" :

Angajarea cu parteneri mai puțin instruiți din punct de
vedere tehnic ( nu si din punct de vedere fizic )

Angajări in care executantul primește indicația sa
execute procedeul, iar partenerul sa permită prizele

Participare in competiții cu adversari mai puțin
experimentați

Antrenamentele in alte săli pentru diversificarea
partenerilor

27

Participarea in competiții de mai mica importanta

Participarea in competiții oficiale de mare importanta
Exercițiile care duc la dezvoltarea forței de apucare si ridicare a

partenerului pentru a fi aruncat:

• Exerciții specifice :

Partenerul permite executarea prizelor si depune
eforturi pentru eliberarea lor

Partenerul nu permite fixarea prizelor – lupta pentru
prize

Angajări cu semirezistenta cu lupta pentru prize

Angajări de tip concurs cu tema „ fixarea prizelor si
execuția procedeului"

• Exerciții nespecifice:

Catarari pe frânghie

Tracțiuni in brațe la bara fixa

Exerciții cu haltere si gantere

Frământarea mingii de tenis sau a inelului de cauciuc

Exerciții la spaliere

4.10. Aruncările peste piept (salturile)

Grupa aruncărilor peste piept inglobeaza una din cele mai importante procedee de lupta.

In vederea execuției acestui procedeu ( „ saltul " ) luptătorul are nevoie de forța de fixarea brațului (sau brațelor la saltul cu doua brațe ), de forța in regim de viteza pentru intrarea sub adversar in vederea desprinderii de pe saltea si proiectării ( aruncării) . După aruncare , care se

28

executa folosind forța exploziva adversarul este trântit cu omoplații pe saltea sau in „ pod " care trebuie fixat . Pentru fixarea „ podului " este folosita forța statica.

Executantul fixat „ podul " nu trebuie sa se grăbească pentru a rupe „ podul " pentru a nu crea situații favorabile adversarului pentru a se elibera . Fixarea prelungita a podului duce la epuizarea adversarului pentru ca in ultima instanța , printr-o forța dinamica si printr-o tehnica speciala , sa se realizeze „ ruperea podului " forțând adversarul sa atingă cu omoplații salteaua realizând „ tușul " .

Fixând o perioada mai lunga „ podul "adversarului , executantul poate sa obosească forța statica ; de aceea brațul adversarului nu trebuie ținut strâns tot timpul , ci numai „ controlat "si se rupe „ podul " in momentul când acesta caută sa se elibereze din poziția periculoasa .

In prezent importanta luptei de la sol ( parter ) a scăzut puțin din cauza desfintarii reprizelor obligatorii de „ parter " . Totuși tinand seama de faptul ca in luptele de la sol se pot executa cele mai eficiente procedee , care de foarte multe ori se încheie prin „ tus " si ca in timpul desfășurării luptei adversarii ajung sa continue lupta la sol, trebuie sa nu scadă atenția insusirii procedeelor din cadrul acestei lupte .

Mulți luptători romani au câștigat titluri olimpice executând procedee de la lupta din „ parter " ( D. Parvulescu si N. Martinescu ), au devenit campioni mondiali ( V. Bularca si S. Popescu )si se mai pot enumera si alte victorii de răsunet mondial si european . Cele enumerate mai sus denota faptul ca luptătorii romani au inclinatii pentru execuția procedeelor de le sol ( care nu trebuie abandonata ) insa trebuie pus accentul pe perfecționarea procedeelor de fixare a adversarilor la parter ,

29

pentru a se crea pozițiile necesare pentru execuția procedeelor din „parter".

In cadrul luptei de la sol forța necesara pentru execuția procedeelor se manifesta prin toate dimensiunile ei.

Cele mai dificila procedee din lupte sunt cele de ridicare a adversarului si de trantire a acestuia ,, care duc de foarte multe ori la apariția „ tușului " sunt „ reburul " si „ supleul " .

Răsturnarea cu centurare inversata ( reburul )

Pentru execuția acestui procedeu forța se manifesta sub cea mai inalta forma a ei de forța maxima . Dezvoltarea ei , in cea mai mare măsura se poate face cu mijloace specifice . Nu se poate folosi in toate cazurile finalizarea procedeului deoarece trantirea adversarului duce la căderi periculoase , ce pot determina accidente .

Mijloacele care se folosesc sunt:

Fixarea partenerului cu centura inversata

Ridicarea partenerului care nu depune rezistenta

Ridicarea unui partener mai greu care nu se opune

Finalizarea procedeului ( numai cu parteneri care sunt
corespunzători pregătiți specific pentru evitarea accidentelor

Folosirea procedeului in condiții de angajare

Folosirea reburului in competiții cu grad diferit de
importanta si dificultate

Dintre mijloacele nespecifice pentru dezvoltarea forței de ridicare sunt cele cu haltera ca :

♦ Ridicarea pana la brâu

30

• Ridicarea cu prize inversate ( similare cu centura inversata)

Ridicarea de la sol cu centurare si aruncare peste piept ( supleul)

Adversarul fiind la sol in poziție de „ parter " este centurat , ridicat pana la inaltimea pieptului si aruncat peste „ podul "efectuat in cădere de executant.

Efortul produs pentru realizarea acestui procedeu se incadreaza in categoria forței maxime de execuție a procedeului cele mai importante mijloace specifice fiind:

Căderea in „ pod " si răsucirea spre dreapta sau stânga

Căderea in „ pod " cu manechinul in brațe

Ridicarea manechinului cu centurare si trantirea lui cu
trecere prin „ pod "

Ridicarea după centurare ( la sol), a unui partener mai ușor
fara trantire

Ridicarea după centurare a unui partener care opune
rezistenta

Finalizarea procedeului corespunzător – pregătit din punct
de vedere specific

Folosirea procedeului in angajările cu tema

Folosirea „ supleului " in competiții cu diferite grade de
dificultate

Campionul mondial V. Bularca avea o forța deosebita si executa acest procedeu dificil cu toți adversarii pe care ii intalnea in competiții.

In cadrul luptei de la sol se mai executa numeroase procedee , multe deosebit de eficace dintre care cele mai importante sunt:

• Ridicarea brațului in „ cheie " si rostogolire

Ridicarea brațului in cheie solicita forta statica combinata cu forta dinamica pe parcursul execuției.

In timpul rostogolirii adversarului in pod este necesare forta dinamica.

După ce adversarul a ajuns in „ pod " pentru fixarea acestuia din nou este utilizata forta statica.

• Rostogolire cu centurare cu un braț

In momentul execuției procedeului in funcție de acțiunile executantului se utilizează forta dinamica sau exploziva . In anumite situații se recurge la forta dinamica . dar si la forta exploziva care intervine pe anumite parti ale execuției.

• Rostogolire cu centurare cu ambele brațe

Procedeul se executa cu mare eficienta de către sportivii cu brațe lungi; se poate executa pe ambele parti.

In execuția procedeelor de la sol de multe ori forta care intervine se schimba pe parcurs , forta exploziva cu cea dinamica sau invers .

De cele mai multe ori se combina forta dinamica sau exploziva cu forta statica care asigura menținerea adversarului in poziție periculoasa.

Dezvoltarea forței luptătorului este deosebit de importanta pentru obținerea performantelor înalte.

Forta in lupte se manifesta diferit in funcție de acțiunile luptătorului si de procedeele folosite pentru trantirea adversarului si dobindirea victoriei.

32

Forța in lupte , după GH. C1SMAS 2001 , se manifesta sub următoarele forme :

Forța maxima

Forța exploziva

Forța dinamica

Forța statica

Luptătorul trebuie sa dezvolte forța maxima in timpul luptei in cadrul ridicării adversarului de la sol si trantirea lui in vederea obținerii victoriei . Cele mai elogvente exemple le constituie „ aruncarea cu centurare inversata (reburul) " , adversarul fiind culcat frontal pe saltea si „ ridicarea adversarului cu centurare din spate si aruncarea lui peste piept ( supleul) ".

Pentru execuția majorității celorlalte procedee de aruncare in luptele greco-romane intervine forța exploziva.

Forța dinamica apare in timpul luptei atunci când pentru execuția procedeului se depune un efort mai mic ( procedee mai simple ).

După finalizarea procedeului , când adversarul ajunge in poziție periculoasa , „ pod "sau „ semipod ", care trebuie menținut pentru realizarea „ tușului ", apare încordarea musculara statica , forța statica .

In majoritatea cazurilor in lupte forța se manifesta sub forma de mișcări bruște , orientate spre aruncarea adversarului , ducerea lui intr-o poziție favorabila execuției unui procedeu sau fixarea lui in „ pod " sau cu omoplații pe saltea.

Din punct de vedere al gradului de incordare al unuia sau mai multor segmente , efortul poate sa fie mic , mijlociu sau maxim ; privind durata contracției, poate sa fie scurta sau prelungita .

33

Cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea forței luptătorului sunt cele specifice ca :

Angajările cu parteneri mai grei

Angajările cu parteneri mai puternici

Repetări de procedee cu manechin mai greu
Procedeele ce se repeta sa vizeze procedee mai grele de ridicare

( supleu – rebur ) care implica eforturi fizice .

In fazele mai avansate de pregătire se folosesc si mijloace nespecifice , de exemplu : haltere , extensoare , helcometre , saci de nisip , mingi medicinale.

Din gimnastica pot fi selecționate exerciții la : bara fixa , scara fixa , inele , paralele, etc.

O atenție deosebita trebuie sa se acorde forței in regim de viteza , pentru dezvoltarea ei se folosesc in mod special mijloace specifice , care trebuie executate in regim de viteza fiind ingreuiate progresiv . Deci , creșterea efortului trebuie făcuta in mod treptat , pentru a nu se depasi posibilitățile sportivului in momentul dat.

Pe langa creșterea numărului repetărilor este necesara mărirea treptata a gradului de dificultate a exercitiilor , prin creșterea greutății si mărirea vitezei de execuție .

Cu cat exercițiul este mai ușor , cu atât el trebuie repetat cu viteza mai mare si de un număr mai mare de exerciții.

Repetarea exercitiilor de forța nu trebuie intrerupta atunci când luptătorul simte apariția oboselii .Când apare oboseala se face o pauza scurta de 3-4 minute , după care efortul este reluat . Creșterea forței in

34

condiții bune , se realizează in cazul folosirii exercitiiior cu greutăți ce reprezintă 60-80% din posibilitățile maxime ale luptătorului.

Nu se recomanda folosirea timp prea indelungat a exercitiiior pentru aceleași grupe musculare; trebuie vizate grupe musculare diferite .

De asemenea trebuie sa se varieze gradul de dificultate al xercitiilor; cele care necesita o încordare maxima trebuie alternate cu unele care presupun incordare medie sau mica .

Dezvoltarea forței se realizează desfășurând un volum mai mare de munca.

Sunt contraindicate antrenamentele unilaterale de forța , folosind numai exerciții de forța timp prea indelungat , acestea putând sa afecteze viteza de execuție . Acest lucru se evita daca exercițiile de forța sunt alternate cu cele de viteza si mobilitate .

Forța dezvoltarea ei, trebuie urmărită cu ponderea ei cea mai mare in etapele pregătitoare . in timp ce in etapele competitionale se urmărește menținerea ei, prin utilzarea in mica măsura a exercitiiior nespecifice .

Forța cu care se acționează in cadrul execuției unui procedeu de atac, apărare sau contraatac depinde in mare măsura de gradul de perfecționare a tehnicii.

35

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Forța in lupte se manifesta sub următoarele forme : forța maxima;
forța exploziva ; forța statica ; forța dinamica .

Forța maxima apare in lupte , in cazul ridicărilor adversarului de
la sol , in vederea aruncărilor peste piept sau cu centurare
inversata -,, REBURUL " , Gh. Cismas .

Execuția procedeelor in aruncare , in timpul luptei este asigurata
in cea mai mare măsura (in general) de forța exploziva .

Forța statica asigura menținerea adversarului in diferite poziții
periculoase si de mobilizare vizând,, TUȘUL " .

Toate procedeele din cadrul luptei din picioare se executa prin
contracții musculare izotonice ceea ce reprezintă forța dinamica
necesara luptătorului pentru a desfășura lupta si a obține victoria .

După actuala evoluție a luptelor, obținerea performantelor nu este
posibila fara o dezvoltare corespunzătoare a forței.

Aceleași procedee in special cele de aruncare utilizează diferit
forța in funcție de rolul execuției:

Procedeele executate de pe loc se executa cu forța exploziva

Aceleași procedee executate din mișcare , utilizează forța
dinamica ( se executa cu viteza mai mare insa cu efort mai
mic).

36

; 8. Pentru dezvoltarea forței statice nu este necesara folosirea de

exerciții

nespecifice ; in timpul angajărilor de orice fel sa nu se permită
_ eliberarea partenerului din pozițiile periculoase . Efortul depus in

acest fel este suficient pentru dezvoltarea forței statice necesare
~ luptătorului.

_ Formarea unui grup restrâns de specialiști care sa elaboreze o lucrare

in care sa se specifice :

♦ Materiale minime nespecifice necesare in sala de lupte

– ♦ Principalele exerciții care asigura dezvoltarea forței necesare

luptătorului pe grupe de procedee

♦ Selecționarea principalelor exerciții specifice de dezvoltare a
forței si metodica folosirii.

Antrenorul sa prevină sportivii sa nu depună effort continuu in fixarea adversarului in poziție periculoasa , in care se utilizează forța statica, deoarece apare oboseala ce facilitează eliberarea din priza .

37

1. Baruga L.

Educarea calităților fizice combinate Editura Sport – Turism București 1984

2. Cismas Gh.

Lupte Greco -Romane

Editura Sport – Turism București 1987

3. Cismas Gh.

Tehnica Luptelor Greco- Romane

Editura Sport – Turism București 1988

4. Cismas Gh.

Lupte Greco – Romane si Libere

Institutul de Educație Fizica si Sport București 1981

5. Cismas Gh.

Ozarchievici C.

Sporturi de lupta

Editura Printech București 2001