Contributiile Sociale Si Impozitele Locale

INTRODUCERE

Adam Smith a fost un economist, om politic și filozof scoțian. Lucrarea sa Avuția Națiunilor, cercetarea asupra naturii și cauzelor ei a fost una din primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei și comerțului în Europa.Această lucrare a ajutat la crearea economică ca disciplină academică modernă și a furnizat una dintre cele mai bune argumentări intelectuale pentru comerțul liber și capitalism.A introdus în economie conceptual de mână invizibilă.

Conceptul de impozit

Impozitul – este o prelevare obligatorie și gratuită efectuată de către stat asupra resurselor sau bunurilor individuale sau ale colectivității (în cazul nostru capitalul) și plătită în bani. El constituie o sursă a finanțării cheltuielilor de interes general al statului și al administrației locale, fiind un instrument al politicii economice, prin care se redistribuie o parte a veniturilor, putând fi stimulate investițiile și înviorarea conjuncturii economice. Impozitul reprezintă izvorul principal al formării veniturilor bugetului de stat și al finanțării cheltuielilor publice. El este o funcție crescătoare a venitului: la o rată de impunere fiscală dată , el sporește când venitul crește.

Din punct de vedere economic , impozitul îmbrăca diferite forme: direct, indirect; pe consum și pe venit; pe capital, pe dobânda etc. Nu este posibil și nici echitabil să se practice un impozit unic. Această deoarece elementele impozabile – venitul, averea, produsele ce fac obiectul schimbului, serviciile etc. – pot fi mai bine diferențiate și impuse prin aplicarea mai multor forme de impozite.

Impozitul pe venit – este un impozit anual, perceput de către stat asupra venitului persoanelor fizice și a celor juridice (unități economice, industriale, agricole, comerciale, bancare, institute de cercetare științifică, unități din domeniul culturii și artei etc.).Pentru persoanele fizice se diferențiază în dependentă de mărimea venitului și de starea socială a contribuabililor. Progresivitatea impunerii veniturilor unora dintre persoanele fizice și acordarea de facilități altora este cunoscută sub denumirea de echitate verticală.

Se mai folosește și noțiunea de echitate fiscală orizontală, care presupune perceperea de impozite egale la venituri egale, indiferent de sursă veniturilor.

Ca pârghie economică, impozitul pe venit, îndeosebi cel pe profitul societății comerciale, este folosit pentru stimularea investițiilor întreprinderilor, a cercetării științifice, progresului tehnic, lărgirea exportului, sau dezvoltarea economică.

Cunoscutul economist și filosof scoțian, Adam Smith, este considerat “părintele” economiei politice moderne mai ales datorită tratatului său “O cercetare asupra națiunilor și cauzelor avuției națiunilor” (publicat în 1776), tradus în limba romană sub titlul :”Avuția națiunilor”.

Impozitul pe care fiecare persoană este obligată să îl plătească trebuie să fie bine precizat și nu arbitrar. Epoca (adică termenul) de plată, modalitatea și suma de plată trebuie să fie clare și evidențe, atât pentru contribuabili, cât și pentru orice altă persoană.

Orice impozit trebuie să fie perceput la timpul și modul care reies a fi cele mai convenabile pentru contribuabil ca să-l plătească.

Orice impozit trebuie să fie astfel conceput încât să scoată și să “înstrăineze din buzunarele” populației cât mai puțin posibil, peste atât cât poate aduce în tezaurul public al statului.

Impozitul poate frâna activitatea economică a contribuabililor,așadar toate țările, ținând cont de aceste principii, au încercat să stabilească impozite cât mai just repartizate, atât ca termen cât și ca modalitate de plată, în funcție de venitul populației.

Venitul sau profitul obținut din capital se împarte în mod firesc în două părți: partea care reprezintă dobânda și aparține proprietarului capitalului, și surplusul, care depășește sumă necesară pentru plată dobânzii. Evident că această din urmă parte nu poate fi impusă direct. Ea reprezintă o compensație pentru riscul și osteneală utilizării capitalului. Cel ce utilizează un capital trebuie să obțină această compensație, pentru că altfel ar dispărea motivația de a utiliza capitalul în felul respectiv. Prin urmare, dacă ar fi impus direct, în proporție cu întregul profit, ar fi nevoie fie să urce rată profitului, fie să facă astfel încât impozitul să cadă pe dobânda banilor, adică să plătească o dobândă mai mică.

Dacă i-ar da destinația de capital agricol, folosindu-l în cultură pământului, el ar putea urca rata profitului, sau reține o parte cât mai mare din producția pământului său.

Aceasta se poate realiza doar printr-o reducere a arenzii, ceea ce face ca plata impozitului să cadă în sarcină proprietarului. Dacă ar utiliza capitalul în comerț sau în manufactură, el ar putea urca rată profitului numai printr-o urcare a prețului mărfurilor; în acest caz, plată finală ar cădea în întregime în sarcina consumătorului acelor mărfuri.

Dobânda pare, la prima vedere la fel de aptă să facă obiectul unui impozit direct, ca și renta pământului. Și ea este un produs net care rămâne după completa compensare a riscului și ostenelii depuse în folosirea capitalului. După cum un impozit asupra rentei nu poate urca arenzile, tot astfel un impozit pe dobânda banilor nu poate urca procentul dobânzii, deoarece se presupune că, după plata impozitului, cantitatea de capital mobiliar sau de bani din țară, ca și întinderea de pământ, rămâne aceeași ca și înainte.

Rata obișnuită a profitului e determinată pretutundeni de cantitatea de capital disponibil pentru plasament, în raport cu totalitatea plasamentelor sau cu afacerile ce urmează a fi făcute cu aceste capitaluri. Totalitatea plasamentelor sau afacerilor ce se pot face cu capital nu poate fi nici sporită și nici redusă prin impozite asupra dobânzii banilor, prin urmare, dacă asemenea impozite nici nu sporesc, nici nu reduc cantitatea de capital disponibil, rata normală a profitului rămâne desigur aceeași. În acest caz, partea din profit necesară pentru compensarea riscului și ostenelii celui ce investește capitalul rămâne și ea neschimbată, așa cum nici osteneală nu se modifică. Prin urmare, la prima vedere, dobânda banilor pare tot atât de potrivită pentru a face obiectul unei impuneri directe, ca și renta pământului.

Există însă două împrejurări în care dobânda este mult mai puțin ridicată pentru a face obiectul unei impuneri directe, decât renta pământului. Mai întâi, nici întinderea și nici valoarea pământului posedat de cineva nu pot fi vreodată secrete, ba pot fi contatate chiar cu mare exactitate. Totalul capitalului, însă, este aproape în toate cazurile secret, și cu greu poate fi evaluat, chiar cu o exactitate relativă. El este totodată supus variațiilor aproape continue. Rareori trece un an, adeseori nici o lună, uneori nici chiar o zi, în care capitalul să nu se modifice într-o măsură mai mare sau mai mică.

În al doilea rând, pământul este un obiect ce nu poate fi mutat dintr-un loc într-altul, pe când capitalul poate fi cu ușurință deplasat. Proprietarul de pământ este neapărat cetățean al țării în care se află proprietatea sa, pe când proprietarul de capital este propriu-zis un cetățean al lumii și nu neapărat legat de o anumită țară.

Adam Smith subliniază unul din avantajele proprietarului de capital, și anume acela de a-și transfera capitalul, dintr-o unitate în alta, sau dintr-o țară în alta, mai ales atunci când acesta este supus unor cercetări “vexatorii” în scopul de a-l impune la dări împovărătoare. De aceea națiunile care au încercat să pună impozite pe venitul capitalului, au fost nevoite să se mulțumească, în locul unor cercetări riguroase, cu o evaluare foarte vagă, și deci, mai mult sau mai puțin arbitrară . Astfel, observă Adam Smith, orice cetățean văzându-se impus cu mult sub venitul său real, nu poate protesta, chiar dacă vecinul său ar fi impus cu ceva mai puțin decât el. În toate țările a existat grijă de a se evita cercetările severe în ceea ce privește situația materială a particularilor.

În Hamburg – exemplifică Smith – fiecare locuitor este obligat să plătească statului un anumit procent din tot ceea ce posedă și, dat fiind ca averea populației din Hamburg constă mai ales în capital, acest impozit poate fi considerat aplicat asupra capitalului. Fiecare se impune singur și, în prezența funcționarului public, depune în fiecare an o anumită sumă de bani la tezaurul public, declarând sub jurământ ca acea sumă reprezintă 15% din tot ceea ce posedă el, fără a declara însă la cât se ridică averea sa și fără a fi supus vreunei cercetări în această privință.

Într-o republică mică, în care populația are deplină încredere în autoritatea publică și este convinsă de necesitatea impozitului, pentru susținerea statului și încredințată că i se va da în mod corect această destinație, se poate de obicei conta ca plata lui să se facă conștiincios, și de bună voie.

În Olanda, după înălțarea principelui de Orania la demnitatea de statthouder, întreaga avere a unui cetățean era impusă la o stare de 2%. Ca și în Hamburg, populația din Olanda aplică aceeași metodă.

Într-o țară în care dobânda curentă pe piață depășește rareori 3%, un impozit de 2% echivalează cu 13 șilingi și 4 peni la liră pe un maxim de venit net pe care-l produce în general capitalistul – observă Smith în anul 1776. Este un impozit pe care puțini oameni l-ar putea plăti fără a le fi afectat, mai mult sau mai puțin capitalul.Chiar dacă este destul de greu de suportat, în caz de necesitate națională, populația plătește acest impozit, cedând chiar o parte din capitalul său, în scopul de a sprijini statul. Nu este însă posibil să se constituie acesta timp mai îndelungat, căci impozitul ar ruina în curând pe contribuabili, făcându-i cu desăvârșire inapți de o asemenea sprijinire.

Impozitul pe capital, stabilit prin legea impozitului funciar din Anglia, deși e proporțional cu capitalul, totuși nu a fost pus cu intenția de a știrbi sau de a prelua vreo parte din capital. El e conceput numai ca un impozit pe dobânda banilor, în aceeași proporție ca și renta pământului. Se observă că impozitul din Hamburg a fost conceput ca un impozit nu de capital, ci pe dobândă sau pe venitul net al capitalului, în timp ce impozitul din Olanda era creat intenționat ca impozit pe capital.

În unele țări se pun impozite extraordinare pe profitul capitalului, atunci când capitalul e utilizat uneori în anumite ramuri de comerț, iar alte ori în agricultură.

CAPITOLUL I

Abordări generale privind impozitele directe

In evoluția lor, impozitele directe au ținut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitați, fie pe venit sau pe avere.

Impozitele directe, fiind individualizate, reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat și in rânduirile precapitaliste, însa, o extindere și o diversificare mai mare au cunoscut abia în capitalism.

Cu deosebire in primele decenii ale secolului al XX-lea, în locul impozitelor așezate pe obiecte materiale sau pe diferite activițati, cum sunt cele comerciale și industriale, deci al impozitelor de tip real, și-au facut apariția impozitelor stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere (mobiliară sau imobiliară), adică impozitele de tip personal, care au condus la extinderea impunerii prin aducerea printre plătitorii de impozite și a marii mase a muncitorilor și funcționarilor. Deoarece treptat, și mai ales începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, se inregistrează o creștere simțitoare a cheltuielilor publice, sporul pe venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel încat asistăm și la extinderea impunerii indirecte.

Prin urmare, impozitele directe fiind nominative și având un cuantum și termene de plată precis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta plătitorilor, sunt mai echitabile și deci mai de preferat, fiind individualizate, reprezintă forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat și in rânduirile precapitaliste, însa, o extindere și o diversificare mai mare au cunoscut abia în capitalism.

Cu deosebire in primele decenii ale secolului al XX-lea, în locul impozitelor așezate pe obiecte materiale sau pe diferite activițati, cum sunt cele comerciale și industriale, deci al impozitelor de tip real, și-au facut apariția impozitelor stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere (mobiliară sau imobiliară), adică impozitele de tip personal, care au condus la extinderea impunerii prin aducerea printre plătitorii de impozite și a marii mase a muncitorilor și funcționarilor. Deoarece treptat, și mai ales începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, se inregistrează o creștere simțitoare a cheltuielilor publice, sporul pe venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel încat asistăm și la extinderea impunerii indirecte.

Prin urmare, impozitele directe fiind nominative și având un cuantum și termene de plată precis stabilite, iar acestea sunt aduse din timp la cunostinta plătitorilor, sunt mai echitabile și deci mai de preferat decât impozitele indirecte, deoarece la acestea din urmă consumatorii diferitelor mărfuri și servicii, de regulă, nu știu cu anticipație când și mai ales cât vor plăti statului, sub forma taxelor de consumație și a altor impozite indirecte.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

O microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ urmatoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:

• realizează venituri, altele decât cele din consultanță și management, in proporție de peste 50% din veniturile totale;

• are de la 1 pâna la 9 salariați inclusiv;

• a realizat venituri care nu au depăsit echivalentul in lei a 100.000 EURO;

• capitalul social al persoanei juridice este deținut de persoane, altele decât statul, autoritățile locale si instituțiile publice.

Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu incepând cu anul fiscal urmator, dacă îndeplinesc condițiile anterioare și dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

O persoană juridică română care este nou inființata poate opta sa plăteasca impozitul pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, in 60 de zile inclusiv de la data inregistrarii (declaratia 010 – anexa 1). Aceasta înscrie opțiunea în cererea de înregistrare la Registrul Comerțului. Opțiunea este definitivă pentru anul fiscal respectiv.

Din anul fiscal urmator anului în care nu mai sunt îndeplinite una dintre condiții întreprinderea devine plătitoare de impozit pe profit.

Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe venit pot opta pentru plata impozitului pe profit începand cu anul fiscal urmator. Opțiunea se exercită pâna la data de 31 ianuarie a anului fiscal urmator celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Aria de cuprindere a impozitului: impozitul pe venitul microîntreprinderilor se aplică asupra veniturilor obținute de microîntreprinderi din orice sursă.

Cota de impozitare

Pentru anul: – 2008 cota de impozitare este de 2.5%,

2009 , 2010, 2011 cota de impozitare este de 3%

Dacă in cursul unui an fiscal, o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 EURO sau ponderea veniturilor realizate din consultanța și management in veniturile totale este de peste 50%, inclusiv, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile si cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără posibilitatea de a mai beneficia pentru perioada urmatoare de prevederile prezentului titlu.

Calculul și plata impozitelor pe profit se efectueaza incepând cu trimestrul în care s-a depășit oricare din limitele prevăzute în acest articol, fără să se datoreze majorări de întârziere. La determinarea impozitului pe profit datorat se scad plățile reprezentând impozit ul pe veniturile microîntreprinderilor efectuate în anul fiscal.

Cu alte cuvinte, în situatia în care, în cursul anului fiscal, o microîntreprindere realizeaza venituri mai mari de 100.000 EURO sau ponderea veniturilor realizate din consultantă și management în veniturile totale este de peste 50%, inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit incepând cu trimestrul în care limita sau ponderea au fost depășite, luându-se în calcul veniturile și cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Contribuabilul va înstiinta organul fiscal cu privire la modificarea tipului de impozit datorat prin depunerea în acest scop a declarației de mențiuni, potrivit Ordonanței Guvernului nr 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Pentru încadrarea în condiția privind nivelul veniturilor realizate în cursul anului fiscal, inclusiv pentru stabilirea ponderii veniturilor realizate din consultanța și management în veniturile totale, se vor lua in calcul aceleași venituri care constituie baza impozabila prevazută la articolul 108 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Cursul de schimb RON sau EURO pentru determinarea echivalentului in EURO a veniturilor realizate de microîntreprinderi este cel comunicat de Banca Naționala a României pentru ultima zi a fiecărei luni a perioadei căreia îi este aferent venitul respectiv.

Impozitul pe profit datorat de contribuabil, incepând cu trimestrul în care s-a depășit limită prevăzută la articolul 107 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, reprezintă diferența dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârșitul perioadei de raportare și impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.

1.1.2. Baza impozabilă

• veniturile din orice sursă;

• veniturile din variația stocurilor;

• veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;

• veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvențiilor guvernamentale și a altor resurse pentru finanțarea investițiilor;

• veniturile din provizioane;

• veniturile rezultate din anularea datoriilor și a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementărilor legale;

• veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.

În cazul în care o microîntreprindere achiziționează case de marcat, valoarea de achiziție a acestora se va deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcție, potrivit legii.

1.1.3. Calculul și plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor

Se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Microintreprînderile au obligatia de a depune, până la termenul de plata a impozitului, declaratia de impozit pe venit.

Impozitul pe venit

În cadrul reformei fiscale, ca o componentă a reformei economice impuse de aderarea României la principiile economiei de piață, de armonizarea legislativă necesară îndeplinirii condițiilor procesului de aderare la Uniunea Europeană, s-au urmărit, in domeniul impunerii veniturilor persoanelor fizice, înlocuirea multiplelor impozite care se percepeau in mod separat pentru diferitele categorii de venituri cu un impozit unic pe venitul anual global.

Impunerea individuală și diferențială a diferitelor categorii de profit, denumită impunere cedulară, practicată în România până la 1 ianuarie 2000, a fost inlocuită cu impunerea globală.

Noutațile esențiale introduse prin reforma fiscală, vizează îndeosebi schimbarea modului de determinare a venitului impozabil si modificarea cotelor de impunere.

Ca formă de bază a impozitelor personale, impozitele pe venit au putut fi introduse atunci când s-a înregistrat o suficientă diferențiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. Acest moment este marcat de cresterea numărului muncitorilor si funcționarilor, care realizau venituri sub forma salariilor, a industriașilor, comercianților și bancherilor, care realizau venituri sub forma profitului și a proprietarilor funciari, care obțineau venituri sub forma rentei.

Contribuabilii impozitului pe venit

În categoria persoanelor obligate la plata acestui impozit, se află:

• persoanele fizice rezidente;

• persoanele fizice nerezidente care desfașoară o activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România;

• persoanele fizice nerezidente care realizează activitați dependente în România;

• persoanele fizice nerezidente care obțin alte venituri decât cele prevazute mai sus.

Categorii de venituri supuse impozitului pe venit:

• venituri din activități independente;

• venituri din salarii;

• venituri din cedarea folosinței bunurilor;

• venituri din investitii;

• venituri din pensii;

• venituri din activitați agricole;

• venituri din transferul proprietăților imobiliare;

• venituri din alte surse.

Venituri neimpozabile

• ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice, precum și cele de aceeași natură primite de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporara de muncă: risc maternal, maternitate, creșterea copilului și îngrijirea copilului bolnav, potrivit legii;

• sumele încasate din asigurări, reprezentând despăgubiri, sume asigurate, precum și orice alte drepturi, cu excepția câștigurilor primite de la societățile de asigurari ca urmare a contractului de asigurare incheiat intre părti, cu ocazia tragerilor de amortizare;

• sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamitaților naturale, precum și pentru cazurile de invaliditate sau deces, conform legii;

• pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii de razboi, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadrati în gradul I de invaliditate, precum și pensiile, altele decat pensiile plătite din fonduri constituite prin contributii obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din pensii facultative și cele finanțate de la bugetul de stat, etc.

1.2.3• Dinamica si structura impozitelor directe la S.C. ROMTEM S.A.:

Graficul 1.1 Structura impozitelor la S.C. ROMTEM S.A.

Din graficul anterior avem la sfarsit de an 2009:

Impozit pe profit = 63.141 RON

Impozit pe salarii = 2.424 RON

Tva = 2.035,42 RON

Pentru anul 2010 avem urmatoarea structura:

Graficul 1.2. structura impozitelor directe la SC ROMTEM SA

Impozit pe profit 2010 = 77.102 RON

Impozit pe salarii 2010 = 4.207 RON

TVA 2010 = 6.673 RON

Pentru anul 2011 avem urmatoarea structura:

Graficul 1.3. Structura impozitelor pentru anul 2011

Dinamica impozitelor:

Pentru determinarea dinamici absolute avem urmatoarea formula:

I₁ – I₀

Pentru determinarea dinamici relative avem:

x 100

Tabel 1.1. Dinamica impozitelor la SC ROMTEM SA

Studiu realizat pe baza balantei analitice a societatii comerciale ROMTEM S.A.

( realizare proprie)

CAPITOLUL II

Așezarea și perceperea impozitului pe profit

2.1. Contribuabilii impozitului pe profit

Categoriile de contribuabili ai impozitului pe profit sunt:

1. Persoanele juridice române. Acestea datorează impozit pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate.

În această categorie se includ: regiile autonome, indiferent de subordonare, companiile naționale, societățile naționale, societățile comerciale (indiferent de forma juridică de organizare și de forma de proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital integral străin), societățile agricole și alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică, organizațiile cooperatiste, instituțiile financiare și instituțiile de credit, fundațiile, asociațiile, organizațiile, precum și orice altă entitate care are statut legal de persoană juridică constituită potrivit legislației române.

In cazul persoanelor juridice române, care dețin participații la capitalu: altor societăți comerciale și care întocmesc situații financiare consolidate, calculul și plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecărei persoane juridice din grup.

Intr-o asociere fără personalitate juridică, între două sau mai multe persoane juridice române, veniturile și cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare la asociere.

Persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în

România. Impozitul se aplică asupra profitului impozabil aferent acelui sediu permanent.

Din această grupă fac parte: companiile, fundațiile, asociațiile, organizațiile și orice entități similare, înființate și organizate în conformitate cu legislația unei alte țări. Aceste persoane juridice străine devin subiect al impunerii, atunci când își desfășoară activitatea, integral sau parțial, prin intermediul unui sediu permanent în România, de la începutul activității sediului.

3. Persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activități în România într-o asociere fără personalitate juridică.În acest caz, impozitul se aplică asupra părții din profitul impozabil al asocierii, distribuibile fiecărei persoane.

4. Persoanele juridice române asociate cu persoanele fizice rezidente, pentru veniturile realizate atât în România, cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică. În acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică română, impozitul pe profit aplicându-se asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

5. Persoanele juridice străine care realizează venituri:

• din/sau în legătură cu proprietăți imobiliare situate în România;

• din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română.

In această situație, impozitul se aplică asupra profitului impozabil aferent acestor venituri.

2.2. Baza de calcul a impozitului pe profit

Profitul impozabil se calculeazǎ ca diferențǎ între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul veniturile și cheltuielile înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor legale, precum și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor, cum sunt, de exemplu:

• elemente similare veniturilor:

– diferențe favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabila în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;

– rezerve din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, în situația in care au fost deductibile din profitul impozabil.

• elemente similare cheltuielilor:

– diferențe nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanțelor și datoriilor în valută, înregistrate în evidența contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;

– cheltuiala cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare si dezvoltare și a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistrată în rezultatul reportat, în acest caz, cheltuiala este deductibilă fiscal pe perioada rămasă de amortizat a acestor imobilizări, respectiv pe durata inițială stabilită conform legii, mai puțin perioada pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se procedează și în cazul obiectelor de inventar, baracamentelor si amenajărilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazii retratării situațiilor financiare anuale.

2.2.1. Scutiri

Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:

a) trezoreria statului;

b) instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;

c) persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile cuprinse în titlul IV^1;

d) fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;

e) cultele religioase, pentru: venituri obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, venituri obținute din chirii, alte venituri obținute din activități economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent și/sau în anii următori, pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrări de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ, pentru furnizarea, în nume propriu și/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condițiile legii, pentru acțiuni specifice și alte activități nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor;

f) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001*) privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, cu modificările ulterioare;

g) asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute din activități economice și care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune;

h) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

i) Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii;

j) Banca Națională a României;

k) Fondul de garantare a pensiilor private, înființat potrivit legii.

2.2.2. Veniturile luate în calcul la determinarea profitului impozabil

Veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate ori de încasat și includ venituri din exploatare, venituri financiare și venituri extraordinare.Conform reglementǎrilor ,legale din România sunt considerate venituri neimpozabile în determinarea profitului:

dividendele primite de la o persoană juridică română. După data aderării României la Uniunea Europeană, constituie venituri neimpozabile și veniturile realizate de persoanele juridice române din dividende primite de la o persoană juridică străină, din statele Comunității Europene, în condițiile în care acestea justifică îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv:

• deținerea a minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridică străină;

• deținerea titlurilor să se realizeze pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin doi ani, care se încheie la data plății dividendului. Justificarea îndeplinirii celor două condiții se face pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate asupra titlurilor de participare deținute la persoana juridică străină;

veniturile rezultate din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

Aceste venituri, considerate neimpozabile, vin să recupereze/ acopere cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuăm lor ca, de exemplu: rambursările de impozit pe profit plătit în perioadele anterioare, restituirea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, venituri din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la data constituirii lor și altele asemenea. De asemenea, sunt venituri neimpozabile veniturile rezultate din înregistrarea în contabilitate a creanțelor privind impozitul pe profit amânat;

– diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, a profiturilor sau a primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare, precum și diferențele de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung a activelor care au fost înregistrate în contabilitate ca imobilizări financiare. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se dețin titluri de participare;

– alte venituri neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative. Dacă prin acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative s-a prevăzut faptul profitul aferent anumitor activități nu este impozabil, contribuabi respectivi au obligația să organizeze și să conducă evidența contab: pentru determinarea profitului neimpozabil. La determinarea profit lui aferent acestor activități se iau în calcul și cheltuielile de conducere și administrare și alte cheltuieli comune ale contribuabilului proporțional cu veniturile obținute din acele activități, în situația in care evidența contabilă nu asigură informația necesară identificarii acestora, după caz.

2.2.3. Cheltuielile luate in calcul la determinarea profitului impozabil

• Cheltuielile deductibile

Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite ori de plătit, după natura lor, care sunt aferente realizării veniturilor, așa cum sunt înregistrate în contabilitatea contribuabilului pe cele trei domenii de activitate, respectiv exploatare, financiară, extraordinară. Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile inclusiv cele reglementate expres prin actele normative în vigoare.Nu sunt deductibile cheltuielile ocazionate de cesionarea către personalul societății a acțiunilor proprii, în limitele stabilite de adunarea generală a acționarilor, nefiind cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri, potrivit Codului Fiscal, și următoarele categorii de cheltuieli:

Cheltuieli cu deductibilitate limitata:

1. cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% aplicate asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit.

Baza de calcul la care se aplică cota de 2% o reprezintă profitul contabil, respectiv diferența dintre veniturile și cheltuielile înregistrate confonr. reglementărilor contabile, la care se efectuează următoarele ajustări fiscale:

• din cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profi: curent și amânat, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile.

• din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile;

2. suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în România și în străinătate este deductibilă în limita maximi: reprezentând 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice, în cazul ir. care contribuabilul realizează profit în exercițiul curent și/sau din anii precedenți (adică realizează profit din cumularea rezultatului contabil curent cu ce. reportat).

3. cheltuielile sociale sunt deductibile, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra fondului de salarii realizat. Intră sub incidența acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormântare, rutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități sau unități aflate în administrarea contribuabililor: grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul scolilor profesionale și ale accidentelor de muncă până la internarea într-o nitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, precum și pentru școlile pe care le au sub patronaj.Începând cu 1 ianuarie 2005, cheltuielile sociale sunt deductibile în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului.

4. cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3, începând cu data de 1 ianuarie 2005 . în cazul în care capitalul propriu are o valoare negativă sau gradul de îndatorare este mai mare decât 3, cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențele de curs valutar sunt nedeductibile.

5. cheltuielile cu provizioane și rezerve sunt deductibile astfel:

Rezerva legală este deductibilă în limita a 5% din profitul contabil înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris și vărsat sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare și funcționare.

6. cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori sunt deductibile conform prevederilor Legii anuale a bugetului de stat. Începând cu 1 ianuarie 2005, sunt deductibile cheltuielile reprezentând tichete de masă acordate de angajatori potrivit legii;

7. cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate,

În limita stabilită potrivit legii începând cu 1 ianuarie 2005, sunt deductibile cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

8. perisabilitățile sunt deductibile în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrației centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice

9. cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și reparară, locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediu social sau unde societatea are sedii secundare sunt deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor construite cu 10%, diferența nedeductibila urmând a fi recuperată de la beneficiari, respectiv chiriași/locator.

10. cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința proprietate personală a unei persoane fizice, folosită și in scop personal. Cheltuielile sunt deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societății.

11. cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajați cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice sunt deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții.

12. cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblarii, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează,din punct de vedere fiscal, prin deducerea amortizării în anumite condiții și limite, în funcție de felul mijloacelor fixe și de regimul de amortizare utilizat.

• Cheltuielile nedeductibile

Cheltuielile nedeductibile la calculul profitului impozabil sunt:

1. cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat

inclusiv diferențele de impozit din anii precedenți sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. De asemenea, sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum si cheltuielile cu impozitul pe profit amânat, înregistrate de contribuabil.

2. dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitǎțile de întârziere datorate către autoritățile române (organele administrației rublice centrale și locale care urmăresc și încasează amenzi, majorări și penalități de întârziere și execută confiscări), potrivit prevederilor legale, altele decât amenzile, majorările de întârziere și penalitățile datorate ca urmare a cauzelor prevăzute în contractele comerciale. De asemenea, sunt nedeductibile amenzile, dobânzile, penalitățile sau majorările datorate către autorități străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente și/sau autorități străine, cu excepția majorărilor al căror regim este reglementat prin convențiile de evitare a dublei impuneri;

3. cheltuielile privind:

– bunurile de natura stocurilor sau activelor corporale constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli.

– taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozabilă prin reținere la sursă;

4. cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, In situația în care nu sunt încheiate contracte în formă scrisă și pentru care beneficiarii nu pot justifica necesitatea prestării acestora pentru activitatea autorizată. Nu intră în această categorie serviciile cu caracter ocazional, prestate de persoane fizice și juridice, care se referă la întreținerea și repararea activelor, serviciile poștale, xerox.

5. cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz. Conform reglementărilor contabile în vigoare, înregistrările în evidența contabilă se fac cronologic și sistematic, pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit;

6. cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenatul, efectuate potrivit legii contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea și ale legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:

– sunt în limita a 3‰ din cifra de afaceri;

– nu depășesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat (calculat înainte de deducerea cheltuelilor cu sponsorizarea).

7. cheltuielile înregistrate în contabilitate, determinate de diferențele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare la persoanele juridice la care se dețin participații, precum și de diferențele nefavorabile de valoare aferente obligațiunilor emise pe termen lung, cu excepția celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora. Deci sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile reprezentând pierderi din valoarea titlurilor de participare, ca urmare a reducerii valorii capitalului social la societatea comercială la care se dețin titlurile de participare sau ca urmare a modificării cotației pe piața bursieră. Nu sunt supuse acestui regim fiscal cheltuielile reprezentând valoarea titlurilor de participare tranzacționate sau cesionate.

In cazul vânzării titlurilor de participare, profitul impozabil se determină ca diferență între valoarea obținută în urma vânzării și valoarea nominală, în cazul primei vânzări, sau costul de achiziție ori valoarea fiscală, după caz

8. orice cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii.

Cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților (participaților) sunt considerate următoarele:

– cheltuielile cu chiria și întreținerea spațiilor puse la dispozița acestora;

– cheltuielile cu amortizarea, întreținerea și repararea mijloacelor de transport utilizate de participanți, în favoarea acestora;

– bunurile, mărfurile și serviciile acordate asociaților sau acționarilor precum și lucrările executate în favoarea acestora;

– alte cheltuieli efectuate în favoarea acționarilor sau a asociaților care nu se referă la activitatea desfășurată de contribuabil;

9. cheltuielile înregistrate de societățile agricole constituite în baza legii și alte forme de asociere în agricultură, pentru dreptul de folosința a terenului agricol adus de membrii asociați, peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

10. cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile cu excepția celor aferente veniturilor neimpozabile prevăzute expres în acorduri și memorandumuri;

11. cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate pentru care este autorizat. Fac excepție cheltuielile cu primele de asigurare care privesc bunurile reprezentând garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

12. cheltuielile privind contribuțiile plătite peste limitele stabilite secare nu sunt reglementate prin acte normative;

13. cheltuielile cu primele de asigurare, plătite de angajator în numerar angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului, deci supuse impozitului pe venitul global;

14. alte cheltuieli salariate și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu excepția celor care intră în baza de calcul al importului pe venit;

15. pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion (provizioanele sunt constituite în limita unui procent de 25%, pentru anul 2005, din valoarea creanțelor asupra clienților, înregistrate de contribuabili.

16. cheltuielile înregistrate în evidența contabilă care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală;

17. cheltuielile cu taxele și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau asociațiile profesionale, altele decât taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;

2.3. Cotele de impunere

Cota de impunere procentuală proporțională cu aplicabilitate generală a fost de 25%, în anul 2004, și de 16% începând cu 1 ianuarie 2005.

Formula de calcul a profitului impozabil:

PROFIT IMPOZABIL=VENITURI–CHELTUIELI–VENITURI +CHELTUIELI ± ELEMENTE

relizate din efectuate în scopul neimpozabile nedeductibile similare veniturilor

orice sursǎ realizǎrii de venituri și cheltuielilor

Impozitul pe profit se calculeazǎ în general prin aplicarea cotei de impozitare asupra profitului impozabil:

IMPOZIT=16% x PROFIT IMPOZABIL

PROFIT IMPOZABIL = VENITURI IMPOZABILE – CHELTUIELI DEDUCTIBILE

PROFIT IMPOZABIL = VENITURI TOTALE – VENITURI NEIMPOZABILE- CHELTUIELI TOTALE – CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE

2.3.1› Studiu de caz aplicat la Societatea Comerciala ROMTEM S.A.

Pe baza datelor înregistrate în contabilitate, societatea SC ROMTEM SA prezintă la sfârșit de an 2009, 2010, 2011, urmatoarele situații:

VENITURI TOTALE =

VENITURI DIN EXPLOATARE + ALTE VENITURI FINANCIARE

Tabelul 2.1.Situația veniturilor pentru anul 2009, 2010, 2011

Sursă proprie realizată pe baza contului pe profit si pierdere al societății S.C. ROMTEM S.A.

Calcul impozit profit trimestrul IV 2009 la S.C. ROMTEM S.A.

(decembrie 2009)

Sold cont 121 1.201.219

Cheltuieli nedeductibil fiscal

Cont 6231-cheltuieli protocol 7.521,48

Cont 65811-cheltuieli majorari și penalități 68.300,74

Cont 65822-cheltuieli sponsorizare 46.200

Cont 65891-alte cheltuieli nedeductibile fiscal 749,78

Cont 65831-75831 863

Cont 691 cheltuieli impozit profit cumulat trimestrul III 122.223

Total cheltuieli nedeductibile fiscal 246.057,52

Profit cont 121 1.201.219

Total profit impozabil 1.447.276

Impozit profit cumulat trimestrulIV-16% 231.564

Impozit profit îregistrat la trimestrul III 122.223

Impozit profit de înregistrat în trimestrul IV 109.341

691=441-109.341

Se reține 20% din impozit profit aferent sponsorizării

231.564 x 20% = 46.312

S-a sponsorizat 46.200

691 = 441 => 46.200

Calcul de protocol deductibil fiscal

6231-34.684-27.762,52 = 7521,48 cheltuieli protocol nedeductibil fiscal

121-1.201.219

691-122.223

1.308.126 x 2% = 26.162,52

Calcul impozit profit trimestrul IV 2010 la S.C. ROMTEM S.A.

Sold cont 121=1.393.813,34

Cheltuieli nedeductibil fiscal

Cont 6458-cheltuieli protectie sociala 13.939,30

Cont 65811-cheltuieli majorări și penalități 205.693

Cont 65822-cheltuieli sponsorizare 55.000

Cont 65891-alte cheltuieli nedeductibile fiscal 85

Cont 691 – cheltuieli impozit profit cumulat trimestrul III 158.891

Total cheltuieli nedeductibile fiscal 433.608,30

Total cont 121 1.393.813,32

Total profit impozabil 1.827.421,62

Impozit profit cumulat înregistrat la trimestrul IV-16% 292.387

Impozit profit cumulat înregistrat la trimestrul III 158.892

Impozit profit de înregistrat la trimestrul IV 133.496

691=441-133.496

Se reține impozit profit aferent rezervelor legale raportate din profit

Profit brut 1.606.098 x 5% = 80.454 => rămas de acoperit 20% din capital social lunar de 8.710 x 16% = 1.394 impozit profit

121=1061-8.710

691=441-1.394

Se reține impozit profit aferent sumei sponsorizate, 20% din impozit profit = 292.387 x 20% = 18.477,40 lei

Sponsorizare 55.000

691=441-55.000

Calcul impozit profit trimestrul IV 2011 la S.C. ROMTEM S. A.

(decembrie 2011)

Cheltuieli nedeductibile fiscal

Cont 6231 – chelt. de protocol 52.144,23

Cont 6241 – ch privind contrib.unitații la asig soc. 236.513,87

Cont 65811- majorări, penalități 10.007

Cont 65822- sponsorizări 60.000

Cont 65881- 75881- alte ch.de exploatare 0

Cont 65832- chelt operatiuni de capital 500

Cont 691- chelt impozit pe profit trim. III 195.531

Total cheltuieli nedeductibile fiscal 554.695,60

Profit cont 121 1.409.773,26

Total profit impozabil 1.964.468,86

Impozit pe profit cumulat 16% 314.315

Impozit pe profit înregistrat trim. III 195.531

Impozit pe profit de înregistrat trim. IV 118.784

691 = 441 118.784

Se reține 20% din impozit pe profit aferent sponsorizării.

314.315 x 20% = 62.863 sponsorizare 60.000

691 = 441 60.000

Datorita inregistrarilor contabile avem:

Pentru anul 2009 :

Profit impozabil = 1.447.276 RON

Pentru anul 2010 :

Profit impozabil = 1.827.421,62 RON

Pentru anul 2011 :

Profit impozabil = 1.964.468,86 RON

Graficul 2.1. Reprezentare grafica a evoluției profitului impozabil

Datorită creșterii profitului impozabil pe perioada 2009- 2011, Societatea Comerciala ROMTEM S.A. are o creștere a profitului, ceea ce înseamna ca sociatatea nu a iesit în pierdere.

Dinamica profitului impozabil:

CAPITOLUL III

Contribuțiile sociale și impozitele locale

3.1. Impactul impozitelor directe asupra societății

In categoria impozitelor sunt incluse:

impozitul pe clădiri;

impozitul pe teren;

impozitul asupra mijloacelor de transport;

impozitul pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor;

impozitul pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate;

impozitul pe spectacole;

taxa hotelieră;

taxe speciale;

alte taxe locale.

3.1.1. Impozitul pe clădiri

Clădire este orice construcție situată deasupra solului și/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosința sa, și care are una sau mai multe incaperi ce pot servi la adapostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalații, echipamente, și altele asemenea, iar elementele structurale de baza ale acestuia sunt pereții și acoperișul, indiferent de materialele din care sunt construite. Incaperea reprezintă spațiul din interiorul unei clădiri.

Suprafata construită desfașurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafețelor secțiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau a celor situate la subsol, exceptând suprafețele podurilor care nu sunt utilizate ca locuintă și suprafețele scărilor și teraselor neacoperite.

3.1.1.1 Calculul impozitului datorat de persoanele juridice

= cota de impozitare (0,25% – 1,50%) asupra valorii inventar a clădirii.

Valoatrea de inventar este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată in contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale in vigoare.

In cazul clădirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligația să comunice locatarului valoarea lucrarilor executate pentru depunerea unei noi declarații fiscale, in termen de 30 zile de la data terminării lucrărilor respective.

Valoarea impozabila se reduce cu 15% în cazul unei clădiri a carei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizarii. Valoarea impozabila a unei clădiri care a fost reevaluată este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitate. In cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referintă, cota impozitului pe clădiri se stabilește de Consiliul Local/General al Municipiului Bucuresti intre 5% si 10% și se aplica la valoarea de inventar din contabilitate, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare.

In cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durata a acestuia se aplică urmatoarele reguli:

• impozitul pe clădiri se datoreaza de locatar;

• valoarea care se ia in considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea din contract a clădirii, conform prevederilor legale in vigoare;

• în cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadentă, impozitul pe clădiri este datorat de locator.

Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deținută de o persoana juridică aflată în funcțiune, în rezervă sau in conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării.

Plata impozitului – anual, in două rate egale, pana la data de 31 martie si 30 septembrie inclusiv, către bugetul local al comunei, orașului sau municipiului în care este amplasată clădirea.

Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri pentru întregul an pana la 31 martie a anului respectiv se acordă o bonificație de pâna la 10% stabilită prin hotarare a consiliului local. Impozitul anual pe clădiri de pana la 50 lei inclusiv, se platește integral pana la primul termen de plată.

Orice persoană care dobândește , construiește sau înstrăinează o clădire are obligația de a depune o declarație fiscală la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in a carei raza de competenta se afla cladirea, in termen de 30 de zile de la data dobandirii, instrainarii sau construirii. Modificarea consta in faptul ca si instrainarea impune obligatia de declarare catre autoritatile publice locale.

3.1.2. Impozitul pe teren

Orice persoană care are in proprietate un teren situat in România, datorează pentru acesta un impozit anual către bugetul local al comunei, sectorului sau orașului în care este amplasat terenul.

In cazul terenului care este deținut in comun de doua sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. In cazul în care nu se pot stabili partile individuale ale proprietarilor in comun, fiecare proprietar in comun datorează o parte egala din impozitul pengtru terenul respectiv.

Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrative –teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta se stabileste taxa pe teren care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditiile similare impozitului pe teren.

In cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe intreaga durata a acestuia, impozitul pe teren se datoreaza de locatar. In cazul in care contractul de leasing inceteaza, altfel decat prin ajungerea la scadenta, impozitul pe teren este datorat de locator.

Scutiri:

• Terenul aferent unei cladiri, pentru suprafata de teren care este acoperita de o cladire;

• orice teren al unei institutii de invatamant preuniversitar si universitar, autorizata provizoriu sau acreditata;

• orice teren al unei institutii sanitare de interes sanitar care nu a trecut in patrimoniul autoritatilor locale;

• orice teren detinut, administrat sau folosit de catre o institutie publica, cu exceptia suprafetelor folosite pentru activitatile economice;

• orice teren al unei unitati sanitare de interes national care nu a trecut in patrimoniul autoritatilor locale;

• orice teren detinut, administrat sau folosit de catre o institutie publica cu exceptia suprafetelor folosite pentru activitatile economice;

• terenurile ocupate de autostrazi, drumuri nationale, drumuri europene, drumuri principale administrate de Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania – S.A. , zonele de siguranta a acestora precum si terenurile din jurul pistelor reprezentand zonele de siguranta;

• terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii, etc.

Calculul impozitului

Impozitul pe teren se stabileste luand in calcul numarul de metrii patrati de teren, rangul localitatii in care este amplasat terenul si zona si/sau categoria de folosinta a terenului conform incadrarii facute de consiliul local.

Contribuabilii impozitului pe teren

Sunt atat persoanele fizice cat si persoanele jurdice care detin in proprietate in Romania terenuri situate in municipii , orase si comune atat in intravilanul cat si extravilanul localitatilor. Impozitul se datoreaza anual si se plateste la bugetul local al unitatii administrativ- teritoriale in raza catuia este situat terenul.

In cazul terenului care este detinut in comun de doua sau mai multe persoane fiecare proprietar datoreaza impozit pentru partea din teren aflata in proprietatea sa. Se pot identifica urmatoarele doua situatii:

teren aflat in proprietate comuna, dar fiecare dintre contribuabili are determinate cotele parti din teren, caz in care impozitul pe teren se datoreaza de fiecare contribuabil proportional cu partea din teren corespunzatoare cotelor parti respective;

teren aflat in proprietate comuna dar fiecare sa aiba stabilite cotele parti din teren pe fiecare contribuabil , caz in care impozitul pe teren se imparte la numarul de coproprietari , fiecare dintre acestia datorand in mod egal partea din impozit rezultata in urma impartirii.

3.1.3 Impozitul asupra mijloacelor de transport

Orice persoana care are in proprietate un mijloc de transport care trebuie inmatriculat in Romania datoreaza o taxa anuala pentru mijlocul de transport la bugetul local al unitatii administrativ teritoriale unde persoana isi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru dupa caz.

In cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe intraga durata a acestuia, impozitu pe mijloc de transport se datoreaza de locatar. In cazul in care contractul de leasing inceteaza altfel decat prin ajungerea la scadenta, impozitu pe mijloc de transport este datorat de locator.

Calculul taxei

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculeaza in functie de tipul mijlocului de transport. Impozitul pe mijlocul de transport se calculeaza in functie de capacitatea cilindrica a acesteia, prin inmultirea fiecarei grupe de 200 cm³ sau fractiune dina caeasta cu suma corespunzatoare. Capacitatea cilindrica sau masa totala maxima autorizata a unui mijloc de transport se stabileste prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achizitie sau un alt document similar.

Plata taxei

Impozitul pe mijloc de transport se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 matrie si 30 septembrie inclusiv.

3.1.4 Impozitul pe veniturile din salarii

Veniturile din salarii sunt considerate toate veniturile in bani si /sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoare activitate in baza unui contract individual de munca si/sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor sau de forma sub care acestea se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitatea temporara de munca.

Veniturile din salarii sunt venituri din activitati dependente daca sunt indeplinite urmatoarele criterii:

partile care intra in relatia de munca, denumite angajator si angajat, stabilesc de la inceput:felul activitatii, timpul de lucru si locul desfasurarii activitatii;

partea care utilizeaza forta de munca pune la dispozitia celeilalte parti mijloacele de munca,cum ar fi: spatii de inzestrare corespunzatoare, imbracaminte speciala, unele locuri de munca si altele asemenea;

persoana care activeaza contribuie numai cu prestatia fizica sau cu capacitatea ei intelectuala, nu si cu capitalul proproiu;

platitorul de venituri de natura salariala suporta cheltuielile de deplasare in interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizatia de delegare –detasare in tara si in strainatate si alte cheltuielide aceasta natura , precum si indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca suportata de angajator potrivit legii;

persoana care activeaza lucreaza sub autoritatea unei alte persoane si este obligata sa respecte conditiile impuse de acesta, conform legii.

In vederea impunerii, unele venituri sunt asimilate salariilor. Veniturile similate salariilor se trateaza ca si salariile, pletitorii de venituri avand aceasi obligatie ca si angajatorii, iar beneficiarii veniturilor, avand aceleasi obligatii ca si angajatii.

Mod de calcul

Cota de impozit pe salarii care se aplica asupra veniturilor din salarii este de 16% .

In vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:

indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate publica stabilite potrivit legii;

drepturile de solda lunara ,indemnizatiile,primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale personalului militar acordata potrigiit legii;

indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net, cu venite administratorilor la companii/ societati nationale, comerciale la care statul sau o autorilalte a administatiel publice locale este actionar majoritar precum si la regiile autonome;

indemnizatia administratorilor precum si suma din profitul net cu venit administatorilor societatilor comerciale, potrivit actului constitutiv sau stabilide de adunarea generala a actionarilor;

orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor.

Baza de calcul a impozitului pe salarii la locul unde se afla functia de baza se determina astfel:

Venitul brut

contributiile obligatorii aferente unei luni

deducerea personala acorda pentru luna respectiva

cotizatia sindicala platita in luna respectiva

contributiile la fondurile de pensii facultative, astfel incat la nivelul anului sa nu depaseasca echivalentul in lei a 200 EUR

= Venitul net

Baza de calcul a impozitului pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri se determina astfel:

Venitul brut

contribuitiile obligatorii aferente unei luni

deducerea personala acordata pentru luna respectiva

= Venitul net

Contribuabilii pot dispune asupra destinatiei unei sume reprezentand pana la 2% din impozitul pe salarii, pentru sponzorizare entitatilor nonprofit care functioneaza in conditiile OG 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii , cu modificarile ci completarile ulterioare.

3.1.4.1. VENITURI ASIMILATE SALARIILOR

– indemnizatiile din ativitatile desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate publica

-sumele primite de membrii fonfdatorii ai societatilor comerciale

-sumele primite de reprezentantii in adunarea generala a actionarilor

-indemnizatia lunara a asociatului unic, la nivelul cuantumului inscris in declaratia de asigurari sociale

-sume primite de reprezentantii in organisme tripartite.

-drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale personalului militar;

-indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii sumele acordate de organizații nonprofit și alte entități neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizația primită pe perioada delegării și detașării în altă localitate;

-indemnizația administratorilor;

-orice alte sume sau avantaje de natură salarială sau asimilate salariilor.

Așa cum s-a arătat, la stabilirea venitului impozabil se au în vedere și avantajele în bani și în natură primite de persoana fizică. Avantajele în bani și în natură sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat de la terți sau ca urmare a prevederilor contractului individual de muncă sau a unei relații contractuale între părți, după caz. Avantajele, cu excepția veniturilor care sunt expres menționate în lege ca fiind neimpozabile, primite în legătură cu o activitate dependentă, includ, insă nu sunt limitate la:

1) Utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepția deplasării pe distanța dus-întors de la domiciliu la locul de muncă.

2) Cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnic. precum și alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preț mai mic decat prețul pieței.

3) împrumuturile nerambursabile.

4) Anularea unei creanțe a angajatorului asupra angajatului.

5) Abonamentele și costul convorbirilor telefonice, inclus cartelele telefonice, în scop personal.

6) Permisele de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal.

7) Cadourile primite cu diverse ocazii. Fac excepție, în sensul ca sunt considerate venituri neimpozabile, cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaților, cu ocazia Paștelui, zilei de 1 iunie, Crăciun și a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum și cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele precizate mai sus, nu depășește un anumit plafon 150 RON.

8) Primele de asigurare suportate de persoana juridică sau de altă entitate, pentru angajații proprii, precum și pentru alți beneficiari de venituri din salarii, la momentul plății primei respective, cu excepția primelor de asigurare obligatorii, potrivit legislației în materie.

Deducerea personală se acordă pentru fiecare lună a perioadei impozabile, numai pentru veniturile din salarii, la locul unde se află funcția de bază.

Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit unar brut de până la 1000 lei inclusiv, astfel:

– pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 RON;

– pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 350 RON;

– pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere -450 RON;

– pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere 550 RON;

– pentru contribuabilii care au patru sau mai multe personae în întreținere – 650 RON.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1000 lei și 3000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Deducerea personală lunară = Deducerea personală pentru venitul brut lunar de până la 1000 RON în funcție de numărul persoanelor aflate în întreținere * [1 – (venit brut lunar -1000 RON)/2000 RON ].

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3000 RON nu se acordă deducerea personală.

Sunt considerate persoane aflate în întreținere: copii minori ai contribuabilului; soțul/soția contribuabilului, precum și alți membri de familie, pâna la gradul al doilea de rudenie inclusiv, ale căror venituri impozabile -neimpozabile nu depășesc 250 lei lunar. Copiii minori (în vârstă de pâna la 18 ani împliniți) ai contribuabilului sunt considerați întotdeauna întreținuti cu excepția celor încadrați în muncă, indiferent dacă se află în unități speciale sanitare sau de protecție specială și alte asemenea, precum și în unități de învățământ, inclusiv în situația în care costul de întreținere este suportat de aceste unități, în categoria „alt membru de familie aflat în întreținere" cuprind rudele contribuabilului și ale soțului/soției acestuia, până la gradul al doilea inclusiv. După gradul de rudenie, rudele se grupează astfel:

– rude de gradul întâi: părinți și copii;

– rude de gradul al doilea: bunici, nepoți și frați/surori.

Copilul minor cu vârsta între 16 și 18 ani, încadrat în muncă in condițiile Codului muncii, devine contribuabil și beneficiază de deducerea personală de bază, situație în care părinții nu mai au dreptul la acordării deducerii personale suplimentare, întrucât deducerea personală se acordă o singură dată.

Suma reprezentant deducerea personală se acordă pentru persoane: aflate în întreținerea contribuabilului, pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au fost întreținute. Perioada se rotunjește la luni întregi in favoarea contribuabilului.

Nu sunt considerate persoane aflate în întreținere:

1. persoanele fizice care dețin terenuri agricole și silvice în suprafață o: peste 10.000 m2 în zonele colinare și de șes și de peste 20.000 m2 în zonele montane;

2. persoanele fizice care obțin venituri din cultivarea și valorificare: florilor, a legumelor și a zarzavaturilor în sere, în solarii amenajate în acest scop și/sau în sistem irigat, din cultivarea și valorificarea arbuștilor și plantelor decorative, a ciupercilor, precum și de exploatarea pepinierelor viticole și pomicole, indiferent de suprafața.

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar final care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri de salarii. Metoda de impunere și percepere a impozitului folosită în acest caz este stopajul la sursă.

3.1.4.2. Studiu de caz pentru calculul impozitului pe venitul din salarii

Pentru exemplificarea calcului impozitului pe veniturile din salarii se calculează impozitul pe venitul din salariu al unui angajat.

Exemplu : Un angajator are salariul 2000 RON brut lunar. El plătește la CAS un impozit de 5,5%, CASS 10.5% si SOMAJ 0.5%.

Cât datorează angajatul la Bugetul de Stat?

Angajatul plateste:

CAS = 5,5% x 2000 = 110 Ron

CASS = 10,5% x 2000 = 210 Ron

Somaj = 0,5% x 2000 = 10 Ron

2000 – 350 = 1.650 Ron => baza de impozitare

1.650 x 16% = 264 Ron

1.650 – 264 = 1.386 Ron => salariul net al angajatului

350 + 264 = 614 Ron a datorat angajatul la Bugetul de Stat

3.2. Contributiile sociale

Potrivit Legii 294/2011 a bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2012, Legii 295/2011 a bugetului de stat pe anul 2012 si art. 296^18 (3) lit.a), d), e) si f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cotele de contributii sociale obligatorii pentru anul 2012 sunt:

Pensii CAS 2012

contribuția de asigurari sociale datorată de angajator/plătitor de venit – Baza legala: art. 296^18 (3) lit. a) din Codul fiscal
a^1) pentru conditii normale de muncă = 20,8%
a^2) pentru conditii deosebite de muncă = 25,8%
a^3) pentru conditii speciale de muncă si pentru alte conditii de muncă = 30,8%
-contributia individuală de asigurări sociale datorată de angajat = 10,5% – Baza legala: art. 296^18 (3) lit. a) din Codul fiscal

Contributia la fondurilor de pensii administrate privat 2012

cota aferenta fondurilor de pensii administrate privat, inclusa in contributia individuala de asigurari sociale datorata de angajat = 3,5% – Baza legala: art. 19 (2) din Legea 294/2011 – BASS 2012

Sanatate CASS 2012

contributia datorata de angajator/platitor de venit = 5,2% – Baza legala: art. 8 (5) lit. a) din Legea 295/2011 – BS 2012
-contributia individuala de asigurari sociale de sanatate datorata de celelalte categorii de persoane care au obligatia platii contributiei direct sau cu plata din alte surse = 5,5% – Baza legala: art. 8 (5) lit. c) din Legea 295/2011 – BS 2012
-contributia datorata de persoanele prevazute la art.259 alin. (6) din Legea nr.95/2006 (persoanele care se asigura facultativ) = 10,7% – Baza legala: art. 8 (5) lit .b) din Legea 295/2011 – BS 2012

Concedii indemnizatii 2012

contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator/platitor de venit = 0,85% – Baza legala: art. 296^18 (3) lit. c) din Codul fiscal

Ajutorul de somaj 2012

contributia individuala la bugetul asigurarilor de somaj datorata de angajat = 0,5% – Baza legala: art. 296^18 (3) lit. d^1) din Codul fiscal

contributia la bugetul asigurarilor de somaj datorata de angajator/platitor de venit = 0.5% – Baza legala: art. 296^18 (3) lit. d^2) din Codul fiscal

Accidente de munca si boli profesionale 2012

contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, diferentiata in functie de clasa de risc, conform legii, datorata de angajator/platitor de venit = 0,15%-0,85% – Baza legala: art. 296^18 (3) lit. e) din Codul fiscal

Fond garantare 2012

contributia la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, datorata de angajator/platitor de venit = 0.25% – Baza legala: art. 296^18 (3) lit. f) din Codul fiscal

Castigul salarial mediu brut 2012

castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat = 2.117 lei. Baza legala: art. 17 din Legea 294/2011 – BASS 2012

3.2.1. Asigurari sociale de sanatate

Asigurarile sociale de sanatate constituie principalul sistem de relatii economico- sociale de ocrotire a sanatatii populatiei, sunt obligatorii si functioneaza decentralizat pe baza principiului solidaritatii sociale si subsidiaritatii in colectarea si utilizarea fondurilor, precum si a dreptului alegerii libere de catre asigurat, a medicului de familie, a unitatii medico-sanitare si a casei de asigurari pentru sanatate.

Concomitent, pot fi organizate si pot functiona alte forme facultative de asigurare a sanatatii, care sa acopere riscuri individuale, in diferite situatii financiare. De asemenea, se pot organiza societati private de asigurari pentru sanatate facultative.

O stare de sanatate buna asigura participarea efectiva a omului in procesul economico-social, exercitarea deplina a capacitatii de munca, integrarea lui in viata economica si sociala, formarea si afirmarea personalitatii umane, constituind resortul cel mai important al dezvoltarii.

Potrivit acestor aprecieri, analiza unor indicatori specifici ai serviciilor de sanatate cum sunt: bugetul asigurarilor sociale pentru sanatate, ponderea cheltuielilor cu sanatatea in produsul national brut, baza materiala fac posibila caracterizarea starii de sanatate a populatiei si personalul medical si structura sa pe ;profesiuni si niveluri de pregatiri. De asemenea, numarul de locuri ce revin la un medic, la un pat de spital, surprind prin marimea lor, pe langa standardul serviciilor de sanatate, si unele aspecte calitative.

Sistemul asigurarilor sociale pentru sanatate a devenit din ce in ce mai complex, acordarea ingrijirilor de sanatate transformandu-se dintr-un proces individual intr-un proces organizational.

Pacientii se orienteaza din ce in ce mai frecvent catre unitati medicale publice care presteaza servicii sociale de sanatate, altele decat furnizorii individuali (particulari).

3.2.2. CONTRIBUTII SOCIALE SUPORTATE DE S.C. ROMTEM S.A.

(valori absolute exprimate in RON))

Tabel 3.1. contributii sociale suportate de angator

Tabel 3.2. cotele contributiilor sociale

Sursa proprie realizata pe baza centralizatorului de salarii al SC ROMTEM SA

*Datorita faptului ca avem inspector Resurse Umane, societatea beneficiaza la plata comisionului ITM de reducere (comisionul initial este de 0,75%)

** Incepand cu data de 01.01.2011, s-a abrogat dispozitiile decretului 92/1976 privind carnetul de munca ,evidenta tinandu-se on-line prin programul REGES (HG 500/2011), drept pentru care comisionul la ITM nu se mai plateste.

CONCLUZII si PROPUNERI

Consider că cele mai importante puncte sunt următoarele:

Impozitul este de 16% din profit/an. Se aplică la tot ce înseamnă servicii (IT, contabili, consultanță), imobiliare, leasing, comerț, restaurante.

Dacă există mașini “pe firmă”, iar firmă nu se ocupă cu taximetrie, leasing, dealer sau activități conexe nu se mai deduce nimic, nici la impozit pe profit nici la TVA. Se aplică la toate mașinile, inclusiv la cele luate în leasing financiar, pentru ratele rămase de la 1 mai 2009 încolo, iar din 2011 se ia deductibil 50% din cheltuiala ciu combustibilul si tot ce este legat de intretinerea masinii. Tot ce înseamnă combustibil legat de mașina au deductibilitate limitată sau 50%.

Statul nu mai permite deductibilitatea fiscală a reevaluărilor contabile.

Nu voi spune dacă măsurile sunt bune sau rele. Mă voi limita la a spune ce nu este în avantajul firmelor.

In 2009-2010 tehnic, impozitul pe venit al microintreprinderilor se înlocuieste cu un impozit pe profit 16% exact pe timp de criză, când firmele au pierderi. Este o decapitalizare a sectorului privat în favoarea bugetului public, iar din 2011 s-a revenit la impozitul pe profit de 16%, eliminandu-se impozitul minim. Măsura este incorectă, pentru că s-au taxat profiturile dar nu se acceptă la deducere pierderile. Statul taxează profiturile în timpurile de creștere și nu acceptă deducerea pierderilor.

Lovite vor fi firmele cinstite, care și-au plătit impozitul pe profit, dar văd că acum sunt “obligate” prin lege să aibă profit.

La fel și cu impozitrea veniturile la prețuri curente, mari din cauza inflației, dar să nu permită la deducere cheltuielile la valoarea actuală ci la valoarea istorică, nemajorată cu inflația.

Acest furt de valoare este cel care în anii 1990-2003 a distrus încrederea economiei în leu.

Impozitele directe evolueaza odata cu dezvoltarea economiei si se stabilesc pe diferite obiecte materiale, venituri sau averi.

Ele sunt directe sau normative si sunt in functie de marimea venitului sau a averii si au termen stabil de plata .

Impozitele directe au mai multe „avantaje”, cum ar fi:

Se calculeaza foarte usor si se percep la fel de usor;

Constituie venituri sigure pentru stat, iar platitorii trebuie sa respecte termenul lor de plata (fapt pentru care acest lucru pentru platitori este un dezavantaj; au, nu au, trebuie sa plateasca si pentru ei acestea nu sunt productive).

Referitor la contributiile si impozitul pe salarii, se constata ca in perioada 2009-2011, cota de impozitare a ramas neschimbata, fiind de 16%, iar cotele de impozitare la contributiile asigurarilor sociale sunt constante, fapt ce avantajeaza angajatul, dar nu atat de mult si angajatorul.(Baza de calcul fiind mai mare, va plati contributii mai mari.)

După cum s-a observat situația generală a societății comerciale este una bună, dar mai pot fi luate unele măsuri pentru imbunatatirea activitatii:

oferirea unei game mai mari de servicii clenților, fapt ce va conduce la fidelizarea clientelei, dar și acapararea de noi clienți.

reproiectarea activitățtii generale de management pentru a se realiza o mai bună deschidere față de cerințele pieței;

crearea unui compartiment de marketing care să facă cercetări pe piață privind cererea de produse de tipul celor oferite de societate.

BIBLIOGRAFIE:

› Mosteanu Narcisa Roxana,Fiscalitate,Ed.Universitara 2008

› Popa Nicu si Popa Adriana , Impozitele si taxele reglementate de codul fiscal, Editura Contaplus, 2008

› Raileanu Vasile ,Adriana-Sofia Raileanu,Abordari contabile si fiscale privind impozitele,Ed. Ec. 2009

› Smith Adam „Avuția națiunilor” Editură Universitas – Chișinău (1992)

› Vacarel Iulian si colectivul, Finante Publice editia a VI-a, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti, 2007

› Vintila Georgeta – “Fiscalitate – Metode si tehnici fiscale, Ed. Economică, Bucuresti, 2006

› Vintila Georgeta , Fiscalitate- metode si tehnici fiscale , Editura Economica,2004

› *** ART. 253 Calculul impozitului datorat de persoanele juridice,titlul IX, capitolul II din Codul Fiscal

› *** Art.13,lit.a, Cod Fiscal 2011/2012

› *** Art.13,lit.b, Cod Fiscal 2009/2010

› *** Art.20,Capitolul II,Titlul II,Cod Fiscal

› *** Art.21-(3), Cod Fiscal 2009/2010

› *** Art.21-(4), Cod Fiscal 2009/2010

› *** Articolul 107-cota de impozitare din codul fiscal

› *** Articolul 15 privind scutirile, titlul II, capitolul I, Codul Fiscal

› *** Articolul 42 privind veniturile neimpozabile, litera a), b), d) din Legea 571/2003 coroborata cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal

› *** Legea locuinței nr. 114/1996

› *** Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

› *** Legea nr.571/2003 privind Cod Fiscal,art.21,alin.2 si OUG nr.83/2004

› *** Norma 20,Capitolul II,Titlul II,Norme metodologice de aplicare Cod Fiscal.

BIBLIOGRAFIE:

› Mosteanu Narcisa Roxana,Fiscalitate,Ed.Universitara 2008

› Popa Nicu si Popa Adriana , Impozitele si taxele reglementate de codul fiscal, Editura Contaplus, 2008

› Raileanu Vasile ,Adriana-Sofia Raileanu,Abordari contabile si fiscale privind impozitele,Ed. Ec. 2009

› Smith Adam „Avuția națiunilor” Editură Universitas – Chișinău (1992)

› Vacarel Iulian si colectivul, Finante Publice editia a VI-a, Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti, 2007

› Vintila Georgeta – “Fiscalitate – Metode si tehnici fiscale, Ed. Economică, Bucuresti, 2006

› Vintila Georgeta , Fiscalitate- metode si tehnici fiscale , Editura Economica,2004

› *** ART. 253 Calculul impozitului datorat de persoanele juridice,titlul IX, capitolul II din Codul Fiscal

› *** Art.13,lit.a, Cod Fiscal 2011/2012

› *** Art.13,lit.b, Cod Fiscal 2009/2010

› *** Art.20,Capitolul II,Titlul II,Cod Fiscal

› *** Art.21-(3), Cod Fiscal 2009/2010

› *** Art.21-(4), Cod Fiscal 2009/2010

› *** Articolul 107-cota de impozitare din codul fiscal

› *** Articolul 15 privind scutirile, titlul II, capitolul I, Codul Fiscal

› *** Articolul 42 privind veniturile neimpozabile, litera a), b), d) din Legea 571/2003 coroborata cu HG 44/2004 privind Codul Fiscal

› *** Legea locuinței nr. 114/1996

› *** Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

› *** Legea nr.571/2003 privind Cod Fiscal,art.21,alin.2 si OUG nr.83/2004

› *** Norma 20,Capitolul II,Titlul II,Norme metodologice de aplicare Cod Fiscal.