Contributiile DE Asigurari Sociale DE Sanatate

Universitatea „TOMIS”

Facultatea de Științe Economice

Specializarea Finanțe și Bănci

LUCRAREA DE LICENȚĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC

Lector Univ. Dr. Maria Carmen Bucur

ABSOLVENT

Voicu Simona Ioana

CONSTANȚA

2016

Universitatea “Tomis”

Facultatea de Științe Economice

Specializarea Finanțe și Bănci

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONTRIBUTIILE DE ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE

FINANTAREA SISTEMELOR DE SANATATE IN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Îndrumător științific

Lector Univ. Dr. Maria Carmen Bucur

Absolvent

Voicu Simona Ioana

Constanța

2016

C U P R I N S

Introducere …………………………………………………………………………………………………………….p.04

Capitolul I: Contributiile de asigurari sociale de sanatate……………………………………….p.06

1.1. Aparitia si dezvoltarea sistemelor de protectie sociala……………………………………………p.06

1.2. Necesitatea si rolul asigurarilor sociale de sanatate ……………………………………………..p.07

1.3. Evolutia sistemului asigurarilor sociale de sanatate in Romania……………………………..p.09

1.4. Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate ……………………………………………p.11

1.5. Reglementarea colectarii Contributiilor de asigurari sociale de sanatate, prin Codul fiscal ……………………………………………………………………………………………………………………….p.13

1.5.1. Caracterul obligatoriu al Contributiilor de asigurări sociale de sănătate …………………………………………………………………………………………………………………p.13

1.5.2. Categoriile de contribuabili, plătitori de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate ………………………………………………………………………………………………………………..p.13

1.5.3. Categoriile de contribuabili, exceptate de la plăta contributiilor la sistemul de asigurări sociale de sănătate ……………………………………………………………………………………….p.15

1.5.4. Veniturile pentru care se datorează contribuția si cotele de contribuții …………………………………………………………………………………………………………………………….p.16

1.5.5. Calculul, declararea la organul fiscal si impunerea de catre acesta a veniturilor pentru care se datoreaza contribuții de asigurări sociale de sănătate …………………… ……….p.16

1.5.6. Contributia de asigurări sociale de sănătate datorata de persoanele care nu realizeaza venituri…………………………………………………………………………………………………………p.17

Capitolul II: Finantarea sistemelor de sanatate in statele membre ale Uniunii Europene. Analiza datelor statistice furnizate de Eurostat………………………….p.20

2.1. Notiuni generale privind finantarea sistemelor de sanatate in statele membre ale Uniunii Europene. …………………………………………………………………………………………………………p.20

2.2. Analiza datelor statistice privind finantarea sistemelor de sanatate, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene…………………………………………………………………….p.23

2.2.1. Nivelul resurselor financiare alocate pentru finantarea cheltuielilor din sistemele de sanatate de catre statele membre ale Uniunii Europene …………………………………………….p.25

2.2.2. Structura resurselor financiare alocate pentru finantarea cheltuielilor din sistemele de sanatate de catre statele membre ale Uniunii Europene ……………………………………………..p.21

2.2.3. Cheltuielile efectuate pentru sistemele de sanatate de catre statele membre ale Uniunii Europene, dupa functia indeplinita …………………………………………………………………………p.24

2.2.4. Cheltuielile efectuate pentru sistemele de sanatate de catre statele membre ale Uniunii Europene, dupa destinatie ………………………………………………………………………………………p.25

2.2.5. Indicatori de sanatate semnificativi pentru evaluarea sistemelor de sanatate din statele membre ale Uniunii Europene …………………………………………………..……….…p.27

2.2.6. Evolutia numarului de paturi de spital, la nivelul Uniunii Europene…….…….….p. 29

Concluzii ……………………………………………………………………………………………………………….p.31

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………p.38

Introducere

Finanțele publice constituie principalul instrument al statului în strângerea și distribuirea veniturilor statului, urmarind repartizarea acestora, pe categorii de obiective ale instituțiilor publice ale statului, capabile să vină în sprijinul nevoilor cetățenilor.

Finanțele publice urmaresc indeplinirea unor sarcini si obiective precis determinate, pentru satisfacerea cu mijloace specifice a unor necesitati obiective, îndeplinind un rol social și economic deosebit de important, asigurand mijloacele financiare pentru functionarea mecanismului economico-social al statului.

  In sistemul fiscal romanesc, sistem de tip declarativ, principala obligatie care le revine contribuabililor o constituie declararea si plata impozitelor, taxelor si contributiilor sociale pe care acestia le datoreaza bugetului general consolidat, administrat de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

Unul dintre obiectivele principale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală este colectarea veniturilor bugetului general consolidat, datorate de contribuabilii persoane juridice și persoane fizice.

Lucrarea de fata prezinta un subiect de actualitate in fiscalitatea romaneasca, al carui cadru legislativ a fost conturat incepand cu anii 2000 si anume ”Contributiile de asigurari sociale de sanatate”, cu referire la finantarea sistemului de sanatate, prin contributii prelevate de la persoanele fizice care au calitatea de asigurat la sistemul de sanatate si sunt obligate la plata acestor contributii, precum si obligatiile persoanelor juridice sau altor entitati fara personalitate juridica, privind calcularea, retinerea la sursa, inregistrarea in evidentele contabile, declararea la organul fiscal si plata contributiilor, in conformitate cu prevederile Codului fiscal si ale Codului de procedura fiscala.

Legislatia specifica privind finantarea sistemului de sanatate prin contributii sociale este in continua evolutie, fiind cautat echilibrul intre necesitatea de a asigura un nivel ridicat de finantare pentru realizarea unui sistem performant de ocrotire a sanatatii (la randul sau, in plin proces de modernizare) si realizarea unor mecanisme pentru impunerea la plata contributiilor obligatorii de sanatate, in functie de veniturile realizate, a unor categorii largi de contribuabili, dar si de protejare a categoriilor de persoane defavorizate, exceptate de la plata contributiei.

Tematica tratata se afla pe agenda de lucru a A.N.A.F., prin intermediul careia se colecteaza contributiile si este gandita in stransa legatura cu politicile guvernamentale de crestere a finantarii si modernizarii sistemului de sanatate si cu dezideratul autoritatilor fiscale privind imbunatatirea colectarii prin cresterea nivelului de conformare voluntara a contribuabililor si cu programele demarate in acest sens.

Lucrarea este alcatuita din doua parti, in prima parte fiind facuta o prezentare a prevederilor legislatiei specifice si consideratii teoretice, iar in partea secunda fiind prezentata analiza datelor statistice furnizate de Directoratul pentru statistica a Uniunii Europene – Eurostat, comparativ, privind finantarea sistemelor de sanatate in statele membre ale Uniunii Europene.

In Capitolul I intitulat ” Contributiile de asigurari sociale de sanatate”, am adus în prim plan prezentarea cadrului legislativ în domeniul asigurarilor sociale de sanatate in Romania, privind reglementarea acestora, prin Codul fiscal si prin legislatie specifica (Legea sanatatii, ordine ale presedintelui CNAS, etc), prezentarea categoriilor de contribuabili, obligati la plata contributiilor, a categoriilor de contribuabili, exceptate de la plăta contributiilor la sistemul de asigurări sociale de sănătate, precizarea veniturilor pentru care se datorează contribuția si cotele de contribuții, precum si alte elemente specifice.

In partea a doua a lucrarii, intitulata ”Finantarea sistemelor de sanatate in statele membre ale Uniunii Europene. Analiza datelor statistice furnizate de Eurostat”, am prezentat si analizat date comparative privind finantarea sistemelor de sanatate in statele membre ale Uniunii Europene, avand ca sursa portalul Eurostat, pentru statistica, al Uniunii Europene.

Din analiza datelor statistice privind finantarea sistemelor de sanatate, rezulta nivelul resurselor financiare alocate de fiecare stat pentru finantarea cheltuielilor de sanatate, structura resurselor financiare alocate si se prezinta indicatori de sanatate semnificativi pentru evaluarea sistemelor de sanatate din statele membre ale Uniunii Europene.

Analiza acestor date statistice arata unde se pozitioneaza Romania, privind finantarea sistemului national de sanatate, in raport cu celelalte state membre ale Uniunii Europene. Romania se afla pe ultimul loc intre statele membre ale Uniunii Europene, in ceea ce priveste finantarea alocata pentru ocrotirea sanatatii. Din acest motiv, precum si din cauza problemelor de organizare si de natura administrativa, sistemul de sănătate national se confrunta cu importante dificultati.

Atat timp cat finantarea sistemului de sanatate nu se va face la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, vor exista discrepante mari intre performanta sistemului de sanatate din Romania si cele din Uniunea Europeana.

Concluzia este ca reformarea reala a sistemului de sanatate se poate face numai in conditiile creșterii nivelului de finanțare a sectorul de sănătate, la nivelul de 8-10% din PIB, situat la media Uniunii Europene.

Fondurile alocate trebuiesc gestionate eficient, in conditii de transparenta si buna administrare, iar sistemul trebuie sa fie reformat, prin utilizarea unor mecanisme de alocare a resurselor si decontare a cheltuielilor bazate pe performanta medicala, eficiența și calitatea actului medical, in beneficiul intregii societati..

Capitolul I Contributiile de asigurari sociale de sanatate

1.1. Aparitia si dezvoltarea sistemelor de protectie sociala

Aparitia si dezvoltarea sistemelor de protectie sociala, are la baza dezvoltarea relatiilor legate de piata muncii pe fondul dezvoltarii economico-sociale, avand drept rezultat formarea categoriei sociale a salariatilor si devenirea acesteia ca partener social al institutiilor statului. Dezvoltarea sistemelor de protectie sociala a fost determinata de dezvoltarea categoriei partenerilor sociali si de aparitia unor noi sisteme de relationare institutionalizate, cu participarea activa a autoritatii statului. Aparitia procesului industrializarii si dezvoltarea categoriei sociale a salariatilor a condus la aparitia unor sisteme de asigurari sociale obligatorii, in prima faza fiind determinate de criteriul ocupational, cu precadere in activitatile industriale, unde dificultatea conditiilor de munca, cât si riscul social erau maxime.

Pana sa se ajunga la sistemul actual de asigurari si protectie sociala s-au parcurs anumite etape, in stransa legatura cu dezvoltarea socio-economica a omenirii, pornind de la forme incipiente ale asigurarii lucratorilor manuali.

In cursul secolului al XIX-lea au aparut in principalele tari europene industrializate, primele acte normative in domeniul protectiei sociale, in principal in domeniul asigurarilor obligatorii de accidente si de invaliditate, de boli profesionale, avand drept obiectiv asigurarea pacii sociale si a unui echilibru in viata economica sociala a statului.

Urmare revolutiei industriale si a dezvoltarii generale a societatii, a aparut o categorie noua, cea a muncitorilor industriali, care era dependenti în totalitate de plata regulata a salariilor si de cuantumul lor si care a inceput sa constientizeze rolul sau economic si sa se organizeze ca partener social, in sindicate.

Deoarece contributiile si cotizatiile impuse de asigurarea obligatorie, încarca suplimentar costul de productie, la inceput au aparut asigurari contra riscurilor mai grave (cum este accidentul) sau mai putin costisitoare (cum este boala) si ulterior au fost legiferate asigurarea altor riscuri (asigurarea de pensii, care presupune existenta unor fonduri si cotizatii mari). Perioada de la sfarsitul sec.al.XIX-lea si pana la inceputul sec.XX reprezinta perioada in care s-au dezvoltat si implementat concepte si masuri legislative privind formarea sistemelor de asigurari sociale si protectie sociala a lucratorilor. În aceasta perioada a avut loc cristalizarea si clarificarea principiilor privind baza financiara si resursele financiare pentru protectia sociala.

Ca regula, resursele financiare pentru acoperirea riscurilor profesionale (legate de securitatea in munca, igiena si medicina muncii, pentru compensarea pierderii capacitatii de munca provocata de accidente de munca si boli profesionale) se constituie de catre angajator, iar pentru alte forme de riscuri sociale costurile cu acoperirea riscurilor se repartizeaza între angajatori si angajati.

In secolul XX, dezvoltarea economico-sociala generala a societatii si in particular dezvoltarea din punct de vedere cantitativ si calitativ a pietei muncii, precum si complexitatea mecanismelor de protectie sociala a lucratorilor în procesul muncii, au impus necesitatea obiectiva a reglementarii problemelor de protectie sociala a lucratorilor de catre stat. Aceasta s-a realizat in stransa legatura cu reglementarea problemelor privind conditiile de munca si promovarea conceptului de securitate sociala a intregii populatii si a determinat implicarea statului în formarea sistemelor de asigurari si asistenta sociala, de asistenta medicala, de protectie a muncii si pregatire profesionala.

Datorita dezvoltarii tehnologice a activitatilor productive, a organizarii moderne a productiei industriale prin introducerea proceselor de mecanizare si automatizare, a crescut complexitatea muncii si au aparut noi conditii de munca, caracterizate prin scaderea consumului de energie fizica si cresterea solicitarii neuropsihice a lucratorilor, ceea ce a condus la scaderea pretentiilor fata de capacitatea de efort fizic a lucratorului si la cresterea cerintelor pentru recuperarea aptitudinilor psihice si capacitatii sale de a se adapta evolutiei conditiilor tehnice ale productiei. Aceasta tendinta presupune o buna pregatire profesionala, competenta si responsabilitate sporite, o mai mare disciplina a muncii, o atentie distributiva si sporita in cursul activitatii productive, toate ducand in final la suprasolicitare neuropsihica, cresterea fenomenului imbolnavirilor profesionale, a numarului maladiilor neuropsihice si cardiovasculare, a imbatranirii premature si uzurii organismului uman. Cresterea solicitarii neuropsihice a adus in prim plan probleme precum compensarea consumului neuropsihic, a caror rezolvare necesita resurse mai mari decat cele cauzate de consumul fizic, ca asigurarea timpului pentru odihna zilnica si concediul periodic, modul de viata, conditiile la locul de munca, protectia muncii, perfectionarea profesionala, cresterea calitatii vietii populatiei.

Odata cu evolutia societatii umane, s-a incercat rezolvarea acestor probleme prin imbunatatirea conditiilor de munca si de viata ale populatiei, crearea unui cadru legislativ modern privind protectia muncii, prin crearea unor sisteme de asigurare si de protectie sociala, cu asigurarea accesului larg al populatiei la serviciile de asistenta medicala, recuperare medicala, profesionala si sociala.

Dezvoltarea si functionarea sistemelor de protectie sociala au fost posibile prin finantarea acestora de catre stat, din surse publice si din alte surse, private. Colectarea si redistribuirea resurselor se efectueaza prin intermediul finantelor publice.

Finanțele publice sunt necesare, în mod obiectiv și nu subiectiv, deoarece contribuie la realizarea sarcinilor si functiilor statului, care nu ar putea fi infaptuite fara parghii financiare 1.

Interventia statului in economie, cu ajutorul finantelor, nu are caracter neutru, ci indeplineste un rol activ, prin repartizarea unei importante parti din produsul intern brut, in scopul satisfacerii nevoilor economice si sociale 2.

Finantele publice sunt utilizate in scopul realizarii dezvoltarii economice si sociale a tarii intr-un cadru echilibrat 3.

1.2 Necesitatea si rolul asigurarilor sociale de sanatate

Asigurarile sociale de sanatate constituie acea componenta a sistemului asigurarilor sociale, care vizeaza riscul pierderii starii de sanatate, al îmbolnavirii populatiei.

Starea de boala este o situatie de fapt nefavorabila, care poate fi prevenita prin promovarea unor politici sociale corespunzatoare, respectiv existenta unui sistem de sanatate care sa asigure mentinerea, tratarea si recuperarea starii de sanatate a populatiei.

Starea de sanatate, reprezinta o buna stare a organismului uman, pe plan fizic, psihic si social, caracterizata prin absenta bolilor si a afectiunilor invalidante. Starea de sanatate a populatiei reprezinta un indicator al nivelului de dezvoltare a societatii si al standardului de viata al populatiei. Conceptul de bunastare sociala este strans legat de cel de ocrotire si asistenta sociala si in domeniul sanatatii.

Starea de sanatatea a populatiei active constituie una dintre resursele economice ale societatii, intrucat aceasta influienteaza capacitatea de munca a lucratorilor, cu implicatii asupra productivitatii muncii si rezultatelor economice ale activitatilor desfasurate. Acest continut economic al starii de sanatate a populatiei determina importanta socio-economica a ocrotirii starii de sanatate a populatiei si implicit a dezvoltarii unui sistem coerent si eficient de asigurari sociale de sanatate.

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătății populației, prin asigurarea unui pachet de servicii de baza.

____________________

1 Maria Carmen Bucur – Finantele publice in etapa actuala, Publicatia „Legea si viata” nr.11/2006, Chisinau, pag.42,

2 Ibidem, pag.44,

3 Ibidem, pag.45,

Asigurările sociale pentru sănătate constituie un sistem de relații economico-sociale de ocrotire a sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității sociale și a subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, precum și a dreptului alegerii libere de către asigurat a medicului, a unității medico-sanitare și a casei de asigurări pentru sănătate.

Având în vedere dispozițiile legale în vigoare, se pot defini asigurările sociale de sănătate ca un ansamblu de norme juridice prin care se reglementează îngrijirea medicală a salariaților și a altor categorii de persoane prin intermediul serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare și dispozitivelor medicale, urmărindu-se îndeplinirea de calitate a acestor prestații de către casele de asigurări sociale de sănătate, ce funcționează pe baza fondurilor constituite în acest scop.4

Conform definitiei date in dicționarul explicativ al limbii române, prin ocrotirea sănătății se înțelege un complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor.

Existenta sistemului public national de asigurari sociale de sanatate se intemeiaza pe principiul solidaritatii sociale, conform caruia toti membrii societatii contribuie solidar la finantarea sistemului, isi asuma reciproc obligatii, dar si beneficiaza de drepturi egale in ceea ce priveste prevenirea, limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale constituite de accidentele de munca, starea de boala, de invaliditate sau de pierdere a capacitatii de munca. 5

Un alt principiu care sta la baza sistemului public national de asigurari sociale de sanatate este cel al unicitatii. Potrivit acestui principiu, statul a organizat un singur sistem public national de asigurari sociale, garantat de stat, bazat pe norme de drept, pentru diminuarea riscurilor sociale care pot aparea in situatia existentei unor sisteme multiple de asigurari sociale de stat, un sistem unitar fiind mai simplu de organizat, administrat, finantat si controlat. De asemenea, sistemul asigurarilor sociale de sanatate se intemeiaza pe principiul obligativitatii, potrivit caruia, toate persoanele participante sunt obligate sa contribuie financiar pentru a beneficia de serviciile de asigurari sociale de sanatate. Conform acestui principiu, asiguratii au obligatia sa contribuie la finantarea sistemului de sanatate prin plata de contributii de asigurari sociale de sanatate si au dreptul sa beneficieze de servicii de ocrotire a sanatatii. Principiul egalitatii are in vedere faptul ca persoanele asigurate beneficiaza de aceleasi drepturi si au aceleasi obligatii daca indeplinesc aceleasi conditii prevazute de lege. Principiul autonomiei si descentralizarii presupune ca asigurarile sociale de sanatate se administreaza prin organe competente. In acest scop, s-a infiintat Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate, organism insarcinat cu administrarea legislatiei in domeniul asigurarilor sociale de sanatate, competent cu organizarea si administrarea sistemului public de asigurari sociale de sanatate din Romania.

In Constituția României se prevede la art. 34 faptul ca dreptul cetatenilor la ocrotirea sănătății este garantat, iar statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice si pentru organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei, care se stabilesc potrivit legii.

"Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat. Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice. Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor

_________________________________

4 Ion Plumb, A.S.E. Bucuresti, Serviciile de sănătate și asigurările sociale de sănătate,

5 Claudiu George BOCEAN, Consideratii privind bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate,- revista „Raporturi de munca“ nr. 5/2013– editata de „Tribuna economica“,

medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii." 6

Statul este garantul drepturilor populatiei exercitate prin sistemul public de asigurari sociale. Statul sprijina sistemul asigurarilor sociale in situatii de dificultate, prin acoperirea deficitelor financiare, potrivit prevederilor legii.

Dreptul constituțional la ocrotire sociala se regaseste in dispozițiile unor acte internaționale în domeniul sănătății.

Astfel, in „Declarația universală a drepturilor omului”, adoptată la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, se prevede la articolul 25, că orice persoană are dreptul la un nivel de viață corespunzător asigurării sănătății sale, la îngrijire medicală și la serviciile sociale necesare.

Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat la 19 decembrie 1966 Pactul internațional cu privire la drepturile economice sociale și culturale, care stipuleaza dreptul pe care îl are orice persoană la securitate socială, inclusiv la asigurări sociale (la articolul 9) precum si dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică și psihica pe care o poate atinge (la articolul 12).

1.3. Evolutia sistemului asigurarilor sociale de sanatate in Romania

In tara noastra, asigurările sociale de sănătate au fost reglementate odată cu adoptarea Legii nr. 145/1997, ca o nouă formă alternativa de asigurări sociale de stat, alături de cele existente la acel moment. Aceasta a constituit o prima etapa in reformarea sistemului de protectie a sanatatii in tara noastra, ca obiectiv de interes social major, fiind parte integrantă din sistemul securității sociale. Sistemul national de sanatate are drept obiective accesul persoanelor la servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, in vederea asigurarii unei bune stari de sanatate a populatiei.

La momentul actual, domeniul sănătății publice este reglementat prin Legea nr. 95 republicată, din 14 aprilie 2006, privind reforma în domeniul sănătății.

La art. 2 si 3 din Legea nr. 95 din 2006 se prevede responsabilitatea societății pentru sănătatea publică, ca principiu care sta la baza asistenței de sănătate publică, precum si care sunt autoritatile publice centrale (Ministerul Sanatatii, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate) si locale cu atributii in domeniul sanatatii publice:

“Art. 2 – (1) Asistența de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societății în vederea protejării și promovării sănătății populației. Asistența de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor și strategiilor adresate determinanților stării de sănătate, precum și prin organizarea instituțiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.

   (2) Scopul asistenței de sănătate publică îl constituie promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor și îmbunătățirea calității vieții.

   (3) Strategia sistemului sănătății publice urmărește asigurarea sănătății populației în

cadrul unor comunități sănătoase.

    (4) Asistența de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică.

(5) Ministerul Sănătății reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătății publice.

  (6) Asistența de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătății și se realizează prin toate tipurile de unități sanitare de stat sau private, constituite și organizate conform legii.

  (7) Responsabilitatea pentru asigurarea sănătății publice revine Ministerului Sănătății, direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București și altor structuri de specialitate ale Ministerului Sănătății, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, denumită în

________________________

6 Constitutia Romaniei, art.34,

continuare CNAS, structurilor de specialitate din cadrul ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, precum și autorităților din administrația publică locală.

(8) Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.

Art. 3 – Protecția sănătății publice constituie o obligație a autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice.” 7

Asa cum se precizeaza in Legea nr.95/2006, principalele obiective ale sistemului de asigurări sociale de sănătate le constituie protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident si asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu, în condițiile utilizării eficiente a Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

  Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, avand la baza următoarele principii:

– alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări;

– solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor;

– alegerea liberă de către asigurați a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente și de dispozitive medicale, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;

– descentralizarea și autonomia în conducere și administrare;

– participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

– participarea persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

– acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat;

– transparența activității sistemului de asigurări sociale de sănătate;

– libera concurență între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.

Asigurările sociale de sănătate obligatorii pot coexista cu alte forme de asigurare a sănătății, care nu sunt obligatorii și pot fi oferite voluntar de societatile de asigurare autorizate conform legii, ca asigurari voluntare complementare sau suplimentare de sănătate, care pot acoperi riscurile individuale în situații speciale, pe lângă serviciile acoperite de asigurările sociale de sănătate. Existenta acestor asigurari voluntare de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate obligatorie.

1.4. Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate

La art.265 din Legea nr. 95/2006 se prevede constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru finantarea serviciilor medicale, a medicamentelor și dispozitivelor medicale:

    “Art. 265 – (1) Fondul se formează din:

    a) contribuții ale persoanelor fizice și juridice;

    b) subvenții de la bugetul de stat;

    c) dobânzi, donații, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri, în condițiile legii;

    d) sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătății.

    (2) Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator, precum și a contribuțiilor datorate de persoanele fizice obligate să se

asigure se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF și organele fiscale subordonate acesteia, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.

   ________________________

7 Legea nr.95/2006 a reformei in sanatate, art.2,3

(3) În mod excepțional, în situații motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului fondului, după epuizarea fondului de rezervă veniturile bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.

    (4) Fondul de rezervă se constituie în anii în care bugetul fondului este excedentar, nu primește sume în completare de la bugetul de stat potrivit alin. (3) și se constituie numai după acoperirea deficitelor din anii precedenți ale bugetului fondului.”8

Tot aici, la alin.(5) se prevede faptul ca veniturile asupra cărora se stabilește contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate și cota de contribuție sunt prevăzute în Codul fiscal.

De asemenea, exista sume primite de la Uniunea Europeana,care provin in principal din urmatoarele surse de finantare externa:
– Fondul European de Dezvoltare Regionala;
– Fondul Social European;
– alte facilitati si instrumente postaderare.

La art.266, 267 si 268 din Legea nr. 95/2006 se prevede, pentru persoanele asigurate, obligatia platii contributiei de asigurari sociale de sanatate:

    “Art. 266 – (1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 224 alin. (1).

    (2) Veniturile asupra cărora se stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate sunt prevazute in Codul fiscal.

(3) Persoanele fizice cu venituri lunare din pensii al căror cuantum depășește valoarea, întregită prin rotunjire în plus la un leu, a unui punct de pensie stabilit pentru anul fiscal respectiv datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate, calculată potrivit prevederilor Codului fiscal, cu modificările și completările ulterioare

    Art. 267 – (1) Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator au obligația să calculeze și să vireze la fond contribuția stabilită de lege datorată pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă.

Art. 268 – (1) Pentru beneficiarii indemnizației de șomaj contribuția se calculează și se virează odată cu plata drepturilor bănești asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.

    (2) Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat:

    a) să achite contribuția legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe țară în vigoare la data plății, calculându-se majorări de întârziere;” 9

Utilizarea și administrarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se face in conditiile prevazute la art.271 din Legea nr. 95/2006, astfel:

    “Art. 271 – (1) Sumele colectate în condițiile art. 265 alin. (2) se utilizează astfel:

    a) pentru plata serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare și a dispozitivelor medicale, inclusiv a celor acordate în baza documentelor internaționale cu prevederi în domeniul sănătății la care România este parte;

    b) o cotă de 3% pentru cheltuielile de administrare, funcționare și de capital ale CNAS și caselor de asigurări de sănătate. Prin legile bugetare anuale se poate aproba depășirea limitei de 3%;

    c) fondul de rezervă în cotă de 1% din sumele constituite anual la nivelul CNAS, în condițiile prevăzute la art. 265 alin. (4).

________________________

8 Legea nr.95/2006 a reformei in sanatate, art.265

9 Legea nr.95/2006 a reformei in sanatate, art.267-268;

    (2) Veniturile fondului se utilizează și pentru plata indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate în condițiile legii.” 10

Cheltuielile curente prevazute in bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate au multiple utilizari:
– cheltuieli de personal;
– bunuri si servicii;
– dobanzi;
– proiecte cu finantare din fonduri externe;
– asistenta sociala;
– active nefinanciare.

La art. 274, alin.(1) din Legea nr. 95/2006, se prevede faptul ca bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se aprobă de Parlament, la propunerea Guvernului, ca anexă la legea bugetului de stat.

1.5. Reglementarea colectarii contributiilor de asigurari sociale de sanatate, prin Codul fiscal

1.5.1. Caracterul obligatoriu al contributiilor de asigurări sociale de sănătate

Contributiile de asigurări sociale de sănătate (denumite in continuare C.A.S.S.) sunt contribuții sociale obligatorii, datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de

sănătate, care sunt reglementate prin Legea nr. 227 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal (denumit in continuare Codul fiscal), la Titlul V- Contribuții sociale obligatorii.

La art.2 din Codul fiscal se prevede care sunt impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii, reglementate de Codul fiscal :

“ Art. 2 – Impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal    (1) Impozitele și taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

    a) impozitul pe profit;

    b) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

    c) impozitul pe venit;

    d) impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți;

    e) impozitul pe reprezentanțe;

    f) taxa pe valoarea adăugată;

    g) accizele;

    h) impozitele și taxele locale;

    i) impozitul pe construcții.

    (2) Contribuțiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

    a) contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

    b) contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

    c) contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

    d) contribuțiile asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj;

    e) contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat;

    f) contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2006

________________________

10 Legea nr.95/2006 a reformei in sanatate, art.271;

privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare.”11

  Conform prevederilor Codului fiscal, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, sunt contributii obligatorii.

1.5.2. Categoriile de contribuabili, plătitori de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate

La art. 153 din Codul fiscal sunt prevazute  persoanele care au calitatea de contribuabili -plătitori de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, după caz.

    a) cetățenii români cu domiciliul în țară;

b) cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și au obținut prelungirea dreptului de ședere temporară ori au domiciliul în România;

    c) cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și ai Confederației Elvețiene care nu dețin o asigurare încheiată pe teritoriul altui stat membru

produce efecte pe teritoriul României, care au solicitat și au obținut dreptul de a sta în România pentru o perioadă de peste 3 luni;

    d) persoanele din statele membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și Confederația Elvețiană care îndeplinesc condițiile de lucrător frontalier și desfășoară o activitate salariată sau independentă în România și care rezidă în alt stat membru în care se întorc de regulă zilnic ori cel puțin o dată pe săptămână;    

e) pensionarii din sistemul public de pensii care nu mai au domiciliul în România și care își stabilesc reședința pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene;

    f) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;

g) Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București, pentru persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj;

h) Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, care administrează și gestionează prestațiile sociale acordate de la bugetul de stat, prin agențiile județene pentru prestații sociale, pentru persoanele care beneficiază de indemnizație pentru creșterea copilului;

i) Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, care administrează și gestionează prestațiile sociale acordate de la bugetul de stat, prin agențiile județene pentru prestații sociale, pentru persoanele care beneficiază de ajutor social potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat;

j) Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii și casele sectoriale de pensii, pentru persoanele care realizează venituri din pensii, precum și pentru persoanele preluate în plata indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;

k) alte entități care plătesc venituri din pensii;

l) Ministerul Justiției, prin unitățile sistemului administrației penitenciare, pentru persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv în unitățile penitenciare;

m) Ministerul Afacerilor Interne, pentru străinii aflați în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum și pentru cei care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identității și sunt cazați în centrele special amenajate potrivit legii;

  ________________________

11 Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, art.2;

n) Secretariatul de Stat pentru Culte, pentru personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse;

 o) autoritățile administrației publice locale, pentru persoanele, cetățeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o perioadă de cel mult 12 luni, dacă nu au venituri.

  Tot in conformitate cu prevederile art.153 din Codul fiscal, persoanele care dețin o asigurare pentru boală și maternitate în sistemul de securitate socială din alt stat membru al Uniunii Europene, valabila pe teritoriul României, trebuie sa faca dovada valabilității asigurării, în conformitate cu procedura stabilită prin ordin comun al președintelui A.N.A.F. și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate si nu au obligatia de a contribui la sistemul de asigurări sociale de sănătate din Romania.

1.5.3. Categoriile de contribuabili, exceptate de la plăta contributiilor la sistemul de asigurări sociale de sănătate

La art.154 din Codul fiscal, se prevad categoriile de persoane fizice care sunt exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, dupa cum urmeaza:

copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la terminarea studiilor, ucenicii sau studenții, precum și persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldați sau gradați profesioniști.

b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecție a copilului.

    c) soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

    d) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin legislatia specifica privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunista, veteranii de război, invalizii și văduvele de război, persoanele care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, revolutionarii participanti la Revolutia Romana din decembrie 1989 și la revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987;

    e) persoanele cu handicap, pentru veniturile obținute în baza Legii nr. 448/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

    f) bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății, până la vindecarea respectivei afecțiuni, dacă nu realizează venituri asupra cărora se datorează contribuția;

    g) femeile însărcinate și lăuzele, dacă nu realizează venituri asupra cărora se datorează contribuția sau dacă nivelul lunar al acestora este sub valoarea salariului de bază minim brut pe țară.

Dacă persoanele fizice enumerate mai sus realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, pentru aceste venituri datorează contribuție;

Incadrarea persoanelor fizice în condițiile privind realizarea de venituri se face prin înregistrarea acestora la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în Registrul unic de evidență al asiguraților din Platforma informatică din asigurările de sănătate, prevazut la art. 224 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 si transmiterea datelor catre A.N.A.F.

1.5.4. Veniturile pentru care se datorează contribuția si cotele de contribuții

Veniturile pentru care se datorează contribuția si cotele de contribuții sunt prevazute la art.155, respectiv art.156 din Codul fiscal.

Astfel, plătitorii de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate, datorează, după caz, contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru următoarele categorii de venituri:

    – venituri din salarii sau asimilate salariilor;

    – venituri din pensii;

    – venituri din activități independente;

    – venituri din asocierea cu o persoană juridică;

    – venituri din cedarea folosinței bunurilor;

    – venituri din investiții;

    – venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;

    – venituri din alte surse;

    – indemnizații de șomaj;

    – indemnizații pentru creșterea copilului;

  – ajutorul social acordat potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările și completările ulterioare;

    – indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau unei boli profesionale.

Cotele de contribuții de asigurări sociale de sănătate sunt următoarele:

    a) 5,5% pentru contribuția individuală;

    b) 5,2% pentru contribuția datorată de angajator.

1.5.5. Calculul, declararea la organul fiscal si impunerea de catre acesta a veniturilor pentru care se datoreaza contribuții de asigurări sociale de sănătate

Potrivit prevederilor art.168 din Codul fiscal, persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, precum și instituțiile au obligația de a calcula și de a reține la sursă contribuțiile individuale de asigurări sociale de sănătate, precum și obligația de a calcula contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate de aceștia, după caz. Contribuțiile de asigurări sociale de sănătate individuale calculate și reținute, se plătesc, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz, împreună cu contribuția angajatorului ori a persoanelor asimilate angajatorului, datorată potrivit legii.

Calculul contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate individuale se realizează prin aplicarea cotei 5,5% asupra bazelor lunare de calcul.

Calculul contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate datorate de angajatori sau persoane asimilate acestora se realizează prin aplicarea cotei de 5,2% asupra bazei lunare de calcul.

Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau persoanele asimilate acestora si instituțiile, precum și persoanele persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente, din asocieri fără personalitate juridică sau din cedarea folosinței bunurilor, sunt obligate să depună lunar, declarația fiscala privind veniturile realizate.

Persoanele fizice prevăzute mai sus sunt obligate să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate care se stabilesc de organul fiscal competent, prin decizie de impunere, pe baza declarației de venit estimat sau a declarației privind venitul realizat. Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate se evidențiază lunar în decizia de impunere, iar plata se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Obligațiile anuale de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice menționate, se determină de organul fiscal competent, prin decizie de impunere anuală, pe baza declarației fiscale depuse de persoanele fizice.

Categoriile de persoane care au obligația de a efectua plăți anticipate cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, sunt precizate la art.174 din Codul fiscal si anume:

– persoanele fizice care realizează venituri din activități independente;

– persoanele fizice care realizează venituri din agricultură, silvicultură sau piscicultură;

– persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendă;

– plătitorii de venituri pentru persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din asocierea cu o persoană juridică, precum și din arendarea bunurilor agricole, impozitate în regim de reținere la sursă.   

Potrivit art.179 din Codul fiscal, organul fiscal competent are obligația stabilirii contribuției anuale de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează, într-un an fiscal, venituri din următoarele categorii:

– venituri din activități independente;

– venituri din activități agricole, silvicultură, piscicultură;

– venituri din asocierea cu o persoană juridică;

– venituri din cedarea folosinței bunurilor;

– venituri din investiții;

– venituri din alte surse.

Contribuția anuală de asigurări sociale de sănătate se stabilește, de organul fiscal competent, în anul următor celui de realizare a veniturilor, prin decizie de impunere anuală pentru stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate, pe baza informațiilor din declarațiile fiscale privind veniturile realizate, precum și pe baza informațiilor din evidența fiscală, după caz. Contribuția anuală se calculează prin aplicarea cotei individuale asupra bazei anuale de calcul, determinată ca sumă a bazelor lunare de calcul asupra cărora se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate, aferente veniturilor declarate. Baza anuală de calcul nu poate fi mai mică decât valoarea a douăsprezece salarii de bază minime brute pe țară și nici mai mare decât valoarea a de 5 ori câștigul salarial mediu brut înmulțită cu 12 luni. În cazul persoanelor fizice care realizează atât venituri dintre cele prevăzute mai sus, cât și venituri din salarii sau asimilate salariilor, baza anuală de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate utilizată la încadrarea în plafonul minim prevăzut se determină ca sumă a tuturor bazelor lunare de calcul asupra cărora se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate.

1.5.6. Contributia de asigurări sociale de sănătate datorata de persoanele care nu realizeaza venituri

La art.180 din Codul fiscal, este reglementata plata contributiilor sociale de sanatate obligatorii, de catre persoanele fizice care nu realizează venituri. Persoanele fizice care nu realizează venituri de natura celor menționate anterior și nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției sau în categoriile de persoane pentru care plata contribuției se suportă din alte surse, datorează, lunar, contribuție de asigurări sociale de sănătate și au obligația să solicite înregistrarea la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data la care se încadrează în această categorie. Contribuția se calculează prin aplicarea cotei individuale de contribuție de 5,5% asupra bazei de calcul reprezentând valoarea salariului minim brut pe țară și se datorează pe toată perioada în care sunt încadrate în această categorie.

Prevederile art.180 din Codul fiscal au fost modificate prin art.I, pct.3 din Legea nr. 112/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor măsuri bugetare, in vigoare de la data de 02.06.2016, dupa cum urmeaza:

”(1) Persoanele fizice care nu realizează venituri de natura celor menționate la art. 155 sau care realizează venituri lunare exclusiv din investiții și/sau din alte surse ale căror baze lunare de calcul se situează sub nivelul valorii salariului de bază minim brut pe țară și nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției sau în categoriile de persoane pentru care plata contribuției se suportă din alte surse datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate astfel:

a) lunar, prin aplicarea cotei individuale de contribuție asupra bazei de calcul reprezentând valoarea salariului minim brut pe țară, și au obligația să plătească contribuția de asigurări sociale de sănătate pe o perioadă de cel puțin 12 luni consecutive, începând cu luna în care se depune declarația prevăzută la art. 181; sau

b) la data la care accesează serviciile acordate de sistemul public de asigurări sociale de sănătate potrivit legii, prin depunerea declarației prevăzute la art. 181, aplicând cota individuală de contribuție asupra bazei de calcul reprezentând valoarea de 7 ori salariul minim brut pe țară” 12

Persoanele fizice prevăzute la art. 180 au obligația să depună la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data la care se încadrează în această categorie, o declarație fiscala în vederea stabilirii obligațiilor de plată.

   ________________________

12 Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, art.180, modificata prin Legea nr.112/2016,art.I,pct.3;

Capitolul II – Finantarea sistemelor de sanatate in statele membre ale Uniunii Europene.

Analiza datelor statistice furnizate de Comisia pentru statistica a Comisiei Europene – Eurostat

2.1. Notiuni generale privind finantarea sistemelor de sanatate in statele membre ale Uniunii Europene.

Legislatia comunitara in domeniul protectiei sociale, preluata de legislatia nationala in materie, este constituita de Regulamentul (CE) nr. 883 din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, Regulamentul (CE) Nr. 987din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială si Regulamentul (CE) Nr. 988 din 16 septembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de stabilire a conținutului anexelor acestuia.

In ceea ce priveste sistemele de sanatate existente in statele membre ale Uniunii Europene, exista trei tipuri de sisteme de sanatate, sau combinatii ale acestora. In funcție de modalitățile de asigurare a resurselor de finantare si de colectare a fondurilor de la populație, exista:

– sisteme naționale de sănătate (tip Beveridge), unde predomină finanțarea publica prin impozite globale platite de contribuabili;

– sisteme de asigurări sociale de sănătate (tip Bismarck), bazate pe contribuțiile obligatorii de asigurare de la populatie;

– sisteme de asigurări private, cu finantare privata bazata pe prime de asigurare voluntare.

In general exista aceste sisteme coexista, pentru valorificarea avantajelor din fiecare sistem și eliminarea sau reducerea dezvantajelor, in functie de politicile alese de fiecare stat în domeniul sanatatii publice, de traditii si de specificul national.

Tendinta de finanțare a sistemului de sanatate in cele mai multe state membre, este de a asigura resursele financiare prin impozitare generala, in ceea ce priveste serviciile de sănătate publica, cu impact la nivelul societatii (programe de sanatate publica la nivel national), iar pentru serviciile de sănătate la nivel individual finanțarea publică prin impozitare specială, sau prin asigurari sociale de sănătate. Totodata, pentru servicii cu necesitate redusă (la solicitarea pacientului, operatii estetice, servicii la cerere, fara o necesitate imediata dovedita, etc.) se practica finanțarea privată a sănătății sau plata directă.

Finanțarea și organizarea sistemelor de sănătate în statele membre ale Uniunii Europene urmărește tradițiile instituționale, politice și socio-economice naționale. Aceasta se concentrează într-o serie de obiective sociale în materie de finanțare și de oferire de servicii de îngrijire medicală eficace și la un preț abordabil 13.

Statele membre ale Uniunii Europene pot fi grupate utilizand criteriul finantarii sistemelor de sanatate, astfel:

– state membre care își finanțează sistemul de sănătate preponderent prin contribuții de asigurările sociale: Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Franța, Germania, Ungaria, Lituania,

Luxemburg, Olanda, Polonia, România, Slovacia și Slovenia;

– state membre care își finanțează sistemul de sănătate preponderent impozite: Danemarca, Finlanda, Irlanda, Italia, Malta, Portugalia, Spania, Suedia și Marea Britanie;

– state membre care își finanțează sistemul de sănătate preponderent prin plăți

directe: Bulgaria, Cipru, Grecia și Letonia.

   ________________________

13 Niță L. (2004), Politica socială în Uniunea Europeană, Editura Universitaria, Craiova

Incepand cu anul 1997, prin adoptarea Legii asigurarilor sociale de sanatate nr.145/1997, Romania a adoptat modelul Bismarck, trecand la un sistem de asigurări sociale de sănătate (bazat pe prime obligatorii de asigurare, in functie de venituri).

În toate statele membre ale Uniunii Europene, indiferent de modelul de finantare adoptat, cetatenii contribuie, într-o proporție variată la finanțarea îngrijirilor medicale. Majoritatea statelor membre aplică exceptari de contribuire la finantare pentru categoriile cu venituri mici și pentru persoanele din alte grupuri defavorizate.

Asigurările obligatorii precum și asigurările voluntare sunt administrate de Case de Asigurari de Sănătate, organisme autonome ce administreaza contribuțiile, pentru a le redistribui pentru finantarea bunuriloe si serviciilor medicale.

In ceea ce priveste modul de finanțare al spitalelor, acesta variază în general de la un stat membru la altul, in general fiind perceput tariful pe zi de spitalizare, sau tariful pe grupe de diagnostic clinic.

2.2. Analiza datelor statistice privind finantarea sistemelor de sanatate, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene,

Datele prezentate reprezinta informatii publice furnizate de Oficiul european de Statistica – Eurostat, pe site-ul oficial pentru statistica al Directoratului pentru statistica al Comisiei Europene, au fost comunicate in luna aprilie 2015 si se refera la anul 2012. Trebuie mentionat faptul ca nu sunt disponibile date mai noi si ca nu sunt disponibile date complete, pentru toate statele membre.

2.2.1. Nivelul resurselor financiare alocate pentru finantarea cheltuielilor din sistemele de sanatate de catre statele membre ale Uniunii Europene, sunt reprezentate pe graficul din imaginea nr.1.

Se remarca faptul ca sunt sase state membre care aloca pentru finantarea sistemului de sanatate mai mult de 10% din Produsul Intern Brut (Gross Domestic Product =GDP) si anume: Olanda, Franta, Belgia, Germania, Danemarca si Austria, care aloca dublul cheltuielilor curente, raportat la P.I.B. fata de Letonia, Estonia sau Romania (6% sau mai putin). Discrepantele sunt si mai mari daca se compara nivelul total al finantarii (public plus privat) pentru sanatate inregistrate pe cap de locuitor, care variaza de la un nivel maxim de 4056 PPS per locuitor in Luxemburg, la 735 PPS per locuitor in Romania (un raport de 5,5:1).

Unitatea de masura PPS (abreviere de la “purchasing power standard”) este o unitate artficiala, un termen tehnic folosit in statisticile Eurostat, care se traduce ca putere de cumparare standard si reprezinta practic valoarea unui cos de cumparaturi standard. Teoretic, cu un PPS se poate cumpara aceeasi cantitate de bunuri si servicii in fiecare stat membru. In realitate, preturile si paritatile diferite ale monedelor in diferite state membre, determina ca pentru a achizitiona aceeasi cantitate de bunuri si servicii, sa fie necesare sume diferite in state membre diferite.

Imaginea nr.1: Cheltuielile curente pentru ocrotirea sanatatii, pentru anul 2012
Sursa: Eurostat 14

Pe graficul din imaginea nr.1, sunt reprezentate:

– cheltuieli cu surse de finantare private (exprimate in unitate de masura PPS/locuitor, pe scara din stanga – reprezentate cu culoarea galbena);

– cheltuieli cu sursa de finantare publica (exprimate in unitate de masura PPS/locuitor, pe scara din stanga – reprezentate cu culoarea portocalie);

– pondere cheltuieli pentru sanatate (exprimate in % din PIB, pe scara din dreapta – culoarea albastra).

   ________________________

14 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Healthcare_statistics

2.2.2. Nivelul resurselor financiare alocate pentru finantarea cheltuielilor din sistemele de sanatate de catre statele membre ale Uniunii Europene, defalcate pe surse de finantare, publice si private, sunt reprezentate pe graficul din imaginea nr.2.

Imaginea nr.2: Cheltuielile pentru sanatate, defalcate pe surse de finantare, publice si private (% din total)
Sursa: Eurostat 15

In tabelul din imaginea nr.2, datele inscrise pe coloane reprezinta:

– finantare publica, asigurata de guvern, din impozitele prelevate (prima coloana);

– finantare publica, din fonduri de securitate sociala – contributii obligatorii prelevate de la asigurati (a doua coloana);

– finantare din asigurari private de sanatate (a treia coloana);

– finantare prin plati directe facute de asigurati (coloana a patra);

– finantare prin plati directe facute in beneficiul pacientilor de catre entitati non profit, fundatii umanitare, organizatii neguvernamentale, activand in domeniul social, etc. (coloana nr.5);

– plati facute de corporatii, altele decat pentru asigurari de sanatate private (coloana nr.6);

– altele (coloana nr.7).  

Din analiza tabelului din imaginea nr.2 rezulta faptul ca finantarea din fonduri publice domina sectorul ocrotirii sanatatii in majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Principala exceptie o reprezinta Ciprul, unde finantarea din fonduri publice reprezinta 46,5% din totalul finantarii sistemului de sanatate. La polul opus se regasesc state membre care finanteaza preponderent din fonduri publice sistemele de ocrotirea sanatatii, de la 54,3% in Bulgaria, pana la 80% si chiar mai mult, in Suedia, Republica Ceha, Danemarca, Luxemburg sau Olanda.

 ________________________

15 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Healthcare_statistics

Analiza finantarii publice a sistemului de sanatate arata ca aceasta este cel mai utilizata forma de finantare in statele membre, fiind in Croatia de 76,9%, in Olanda de 78,3%, in Republica Ceha de 79,2%, in Suedia de 81,2%, in Danemarca de 85,2% din totalul finantarii sistemului de sanatate.

Principala sursa de finantare din fonduri private, au constituit-o platile directe efectuate de persoanele asigurate, care au asigurat finantare in procent de 47,2% in Cipru, respectiv de 44,5% in Bulgaria, la polul opus aflandu-se state membre cu mai putin de 10% (7,8% in Franta, 6,0% in Olanda).

Asigurarile private de sanatate au de asemenea o pondere mica in finantarea sistemelor de ocrotire a sanatatii ale statelor membre, trecand de 10% in doar doua state, Slovenia (13,7%) si Franta (13,7%).

Romania a inregistrat in anul 2012 o cota de 12,1% in ceea ce priveste finantarea din fonduri publice si 67,8% finantarea din contributii sociale obligatorii, din totalul finantarii sistemului de sanatate.

2.2.3. Cheltuielile efectuate pentru sistemele de sanatate de catre statele membre ale Uniunii Europene, dupa functia indeplinita (% din total cheltuieli), sunt reprezentate in tabelul din imaginea nr.3.

Imaginea nr.3 Cheltuielile alocate pentru sistemele de sanatate de catre statele membre ale Uniunii Europene, dupa functia indeplinita (% din total cheltuieli)

Sursa: Eurostat 16

In tabelul din imaginea nr.3, datele inscrise pe coloane reprezinta:

– servicii de sanatate de tratament si recuperare (prima coloana);

– servicii de sanatate de ingrijire pe termen lung – boli cronice (a doua coloana);

– servicii auxiliare de ingrijire a sanatatii (a treia coloana);

– bunuri si dispozitive medicale pentru pacienti in ambulator (coloana a patra);

– servicii de sanatate publica si preventie (coloana nr.5);

– servicii administrative si asigurari de sanatate (coloana nr.6);

– altele (coloana nr.7).

Din analiza tabelului din imaginea nr.3 rezulta faptul ca in anul 2012, serviciile medicale de tratament si recuperare au reprezentat mai mult de 50% din cheltuielile efectuate in sectorul ocrotirii sanatatii in majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, cu exceptia Belgiei, Bulgariei, Slovaciei si Romaniei (cu cel mai mica nivel – 46,2%).

Bunurile si dispozitivele medicale pentru pacienti in ambulatoriu au reprezentat cea de-a doua destinatie a finantarii (circa un sfert din total cheltuieli), cu un grad mare de diferentiere de la stat la stat. Cel mai scazut nivel, de 10,1% a fost inregistrat in Danemarca, la polul opus situindu-se, cu peste o treime din total cheltuieli, Ungaria (35,4%), Slovacia (38,0%) si Bulgaria (41,4%).

Cheltuielile pentru serviciile si programele de sanatate de ingrijire pe termen lung – boli cronice au reprezentat mai putin de 10% din totalul cheltuielilior efectuate in mai mult de jumatate din statele membre ale Uniunii Europene, niveluri mai ridicate fiind inregistrate in Olanda (25,1%), Danemarca (24,4%)Luxemburg (22,5%), Belgia (22,4%) si Austria (14,5%).

Ponderea cheltuielilor pentru servicii auxiliare celor de ingrijire a sanatatii (de exemplu analize de laborator, imagistica, servicii de transport a pacientilor, etc) variaza semnificativ la nivelul statelor membre, de la 2% in Olanda, la 8,8% in Portugalia, cu valori maxime inregistrate in Cipru (10,7%) si Estonia (11,1%).

Similar, ponderea cheltuielilor pentru serviciile si programele de sanatate publica si preventie inregistreaza mari diferente in diferite state membre ale Uniunii Europene.

Cheltuielile cu servicii administrative si pentru asigurari de sanatate au o pondere incepand de la 1,2% din totalul cheltuielilor pentru ocrotirea sanatatii in Polonia si 1,3% in Cipru, pana la 4,9% in Belgia, 5,4% in Germania si 6,1% in Franta.

________________________

16 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Healthcare_statistics

2.2.4. Cheltuielile efectuate pentru sistemele de sanatate de catre statele membre ale Uniunii Europene, dupa destinatie (% din total cheltuieli), sunt reprezentate in tabelul din imaginea nr.4.

Imaginea nr.4 Cheltuielile efectuate pentru sistemele de sanatate de catre statele membre ale Uniunii Europene, dupa destinatie (% din total cheltuieli)

Sursa: Eurostat 17

In tabelul din imaginea nr.4, datele inscrise pe coloane reprezinta:

– cheltuieli de sanatate pentru spitale (prima coloana);

– cheltuieli de sanatate pentru ingrijire in alte unitati sanitare decat spitale (a doua coloana);

– cheltuieli de sanatate pentru ingrijire in ambulatoriu (a treia coloana);

– cheltuieli de sanatate efectuate pentru achizitionare de bunuri si dispozitive medicale (coloana a patra);

– cheltuieli de sanatate efectuate cu administrarea programelor de sanatate publica (coloana nr.5);

– cheltuieli de sanatate pentru administrarea sistemului de sanatate si asigurari de sanatate (coloana nr.6);

– alte cheltuieli (coloana nr.7);

– altele (coloana nr.8).

________________________

17 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Healthcare_statistics

Din analiza tabelului din imaginea nr.4 rezulta faptul ca in anul 2012, cheltuielile efectuate cu spitalele au reprezentat cea mai semnificativa destinatie a cheltuielilor efectuate in sistemele de sanatate din statele membre ale Uniunii Europene, de la o valoare minima de 25,8% inregistrata in Slovacia, pana la mai mult de 45% in Danemarca, Estonia, Suedia si Grecia. Romania se pozitioneaza la media Uniunii Europene, cu o pondere de 38,9% a cheltuielilor efectuate pentru spitale, in totalul cheltuielilor de sanatate.

A doua categorie ca pondere o reprezinta cheltuielile de sanatate pentru ingrijire in ambulatoriu, situate de un minim de 14,5% in Romania, pana la peste 30% in Polonia, Germania, Belgia, Luxemburg, Portugalia, Cipru si Finlanda.

Cheltuieli de sanatate efectuate pentru achizitionare de bunuri si dispozitive medicale inregistreaza in majoritatea statelor membre o pondere intre 15% si 35%, cele mai scazute valori fiind inregistrate in Cipru, Suedia, Olanda, Danemarca si Luxemburg, iar cele mai ridicate in Ungaria, Slovacia si Bulgaria.

Trebuie mentionat insa ca nu se poate face o grupare foarte precisa a cheltuielilor pe categorii, acestea putand interfera. Spitalele, de exemplu, pe langa serviciile medicale pentru pacientii internati, putand oferi si tratamente in ambulatoriu, servicii auxiliare celor medicale, etc.

2.2.5. Indicatori de sanatate semnificativi pentru evaluarea sistemelor de sanatate din statele membre ale Uniunii Europene, sunt reprezentati in tabelul din imaginea nr.5.

Sursa: Eurostat 18

Imaginea nr.5 Indicatori de sanatate pentru statele membre ale Uniunii Europene (la 100.000 locuitori)

In tabelul din imaginea nr.5, datele inscrise pe coloane reprezinta:

– numarul de medici din sistem, in anul 2002 (prima coloana);

– numarul de medici din sistem, in anul 2012 (a doua coloana);

– numarul de paturi de spital, in anul 2002 (a treia coloana);

– numarul de paturi de spital, in anul 2011 (coloana a patra);

– numarul de pacienti externati din spital (excluzand nou nascutii sanatosi), in anul 2002 (coloana nr.5);

– numarul de pacienti externati din spital (excluzand nou nascutii sanatosi), in anul 2012 (coloana nr.6);

Din analiza tabelului din imaginea nr.5 rezulta faptul ca in anul 2012, comparativ cu anul 2002, numarul medicilor practicanti la 100.000 locuitori a crescut in marea majoritate a statelor membre. Se remarca tendinta de crestere mai mare in cazul statelor membre inalt dezvoltate economic, si o crestere moderata in cazul statelor foste comuniste (chiar scadere in cazul Poloniei si Ungariei), justificata prin fenomenul migratiei medicilor la nivel comunitar, catre sistemele de sanatate din statele dezvoltate, unde finantarea sistemului permite asigurarea unor castiguri salariale mari.

________________________

18 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Healthcare_statistics

România ocupă penultimul loc în Uniunea Europeană atunci când vine vorba de numărul de medici raportat la populația țării. Asa se arată în ultimul raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) dat publicității. Potrivit rapoartelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în România există 2,5 medici la mia de locuitori, sub media europeană de 3,4 și sub nivelul altor țări din UE, cum sunt Franța, Germania, Spania și Italia. Mai prost decât țara noastră la acest capitol stă Polonia, cu 2,2 medici la o mie de locuitori.

Plecarea medicilor este principalul motiv pentru care în România există atât de puțini medici la mia de locuitori. Cele mai recente date ale Colegiului Medicilor din România arată că la fiecare patru ore un medic român alege să plece la muncă în străinătate.

Potrivit celor mai recente cifre ale Colegiul Medicilor din Romania, din 2007 și până la sfârșitul anului 2013, peste 14.000 de doctori au părăsit țara. 19

Migratia medicilor romani, pe langa pierderea directa pe care o provoaca sistemului de sanatate, care se confrunta cu deficit de personal specializat si disfunctii in asigurarea serviciilor medicale, in special in domeniul medicinei generale, a medicinei de urgenta, tratament si recuperare, etc., determina si pierderi indirecte, care sunt la fel de importante. Costurile sociale determinate de fenomenul migratiei cadrelor medicale sunt mari, intrucat societatea suporta pierderile cu costurile de formare profesionala si specializare a personalului, care sunt de regula majoritar din cheltuieli publice, si in completare din cele private (la nivelul familiei, burse private, sponsorizari,etc.), precum si pierderi care deriva din privarea bugetului de stat si a bugetelor locale de o serie de venituri din impozite, taxe si contribuții sociale.

In ceea ce priveste distribuirea medicilor existenti in sistemul de sanatate din Romania, la nivelul actual de finanțare a sistemului si cu personalul existent, datele statistice (prezentate de Institutul Național de Statistică, pentru anul 2012) arată un nivel ridicat de polarizare a medicilor în zonele urbane. La nivelul anului 2011, de exemplu, numărul medicilor din zona urbană a fost de 46.949 (89 procente), iar cel al medicilor din zona rurală de 5.592 medici (11 procente), lucru care scoate în evidență dezechilibre regionale grave. Astfel, numărul locuitorilor ce revin la un medic în zona rurală este în prezent de peste 6 ori mai mare decât în mediul urban, iar cca. 100 de localități rurale din țară nu au nici un medic disponibil. Explicația este dată de faptul că zonele urbane – și în special centrele universitare – absorb medicii din zonele limitrofe sau rurale, ceea ce le face să devină și mai defavorizate.20

In acelasi timp si repartizarea medicilor pe regiunile de dezvoltare ale României este dezechilibrată, ceea ce creeaza mari probleme la nivelul sistemului.

Această stare de lucruri exercită influențe negative asupra modului de satisfacere a cererii de servicii medicale în aceste regiuni. De exemplu, în regiunile SUD și SUD‐EST revin 773, respectiv 655 de locuitori la un medic, în timp ce în regiunea NORD‐EST se înregistrează un medic la 2.778 de locuitori. Se constată astfel un deficit major de cadre medicale în multe județe ale țării, cum ar fi Alba, Maramureș, Vaslui, Suceava, Arad și Constanța. Migrația medicilor români in Uniunea Europeana a provocat un deficit de medici la nivel national, indeosebi pe regiunile sarace (Moldova) și pe unele specializări, care sunt foarte căutate în țările UE (anestezie, terapie intensivă, chirurgie, medici de familie etc.). 21

________________________

19 http:// http://www.gandul.info/sanatate/romania-codasa-ue-la-capitolul-numarului-de-medici-pe-cap-de-locuitori-13701128

20 Valeriu Dornescu, Teodora Manea – Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa”, Iași ‐ Centrul de Etică și Politici de Sănătate, pag.3

21 http:// http://www.gandul.info/sanatate/romania-codasa-ue-la-capitolul-numarului-de-medici-pe-cap-de-locuitori-13701128

2.2.6. Evolutia numarului de paturi de spital la 100.000 locuitori, la nivelul Uniunii Europene

In ceea ce priveste indicatorul numar de paturi de spital la 100.000 locuitori, Romania se aliniaza tendintei de scadere, inregistrata la nivel comunitar, in perioada 2001-2011, explicata prin reformarea sistemului sanitar, in scopul modernizarii acestuia, ceea ce a presupus reorganizarea si chiar desfiintarea unor unitati spitalicesti.

Evolutia numarului de paturi de spital la 100.000 locuitori, la nivelul Uniunii Europene, este reprezentata in imaginea nr.6, observand scaderea an de an in perioada 2001-2011, cu o valoare medie de circa 100 de paturi de spital/100.000 locuitori.

Tendinta de scadere este determinata de imbunatatirea performantei si a calitatii serviciilor de ocrotire a sanatatii, inclusiv in ambulatoriu, de organizarea serviciilor medicale prin structurare pe paliere de complexitate, teritorial, in sensul de organizare a serviciilor de urgenta si medicina de familie cu acoperire nationala, pentru sigurarea accesului facil si rapid a intregii populatii si a functionarii spitalelor pe discipline specializate, la nivel regional, in conditii de performanta si dotare ultramoderna, pentru rezolvarea unor probleme deosebite de sanatate, cea ce a condus la desfiintarea multor spitale locale, motivat si de criza economica inceputa in anul 2008. In acest context, tendinta de intarire a sistemului de asistenta primara de sanatate, prin medicina de familie, este sever afectata in Romania de migrarea medicilor, din sistemul national de sanatate. De asemenea, realizarea de spitale regionale, cu dotare performanta, umana si materiala, este conditionata de realizarea de investitii in acest scop.

Imaginea nr.6 – evolutia numarului de paturi de spital la 100.000 locuitori, la nivelul U.E., in perioada 2001-2011

Sursa: Eurostat 22

In imaginea nr.6 este prezentata evolutia numarului de paturi de spital la 100.000 locuitori, atat pentru ingrijire si tratamente generale cat si pentru ingrijire in domeniul psihiatriei, comparativ pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene, in perioada 2001-2006-2011.

In tabelul din imaginea nr.6, datele inscrise pe coloane reprezinta:

– numarul de paturi de spital, in anul 2001, in spitale de ingrijire generala (prima coloana);

– numarul de paturi de spital, in anul 2006, in spitale de ingrijire generala (a doua coloana);

– numarul de paturi de spital, in anul 2011, in spitale de ingrijire generala (a treia coloana);

________________________

22 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Healthcare_statistics

– numarul de paturi de spital, in anul 2001, in spitale de psihiatrie (coloana a patra);

– numarul de paturi de spital, in anul 2006, in spitale de psihiatrie (coloana a cincea);

– numarul de paturi de spital, in anul 2011, in spitale de psihiatrie (coloana a sasea).

Imaginea nr.7 – evolutia numarului de paturi de spital la 100.000 locuitori, la nivelul U.E., in perioada 2001 – 2006 – 2011, in domeniul tratamentelor generale si al spitalelor de psihiatrie.

Sursa: Eurostat 23

Se observa tendinta generala de scadere, la nivelul majoritatii statelor membre, pentru ambele categorii. De asemenea, se observa faptul ca o parte considerabile din paturile de spital se gasesc in spitale de psihiatrie, in toate statele membre, o dovada in plus a cresterii solicitarii neuropsihice si a stressului provocat de societatea moderna.

________________________

23 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Healthcare_statistics

Concluzii

Asa cum rezulta din analiza datelor prezentate mai sus, Romania se afla pe ultimul loc intre statele membre ale Uniunii Europene, in ceea ce priveste finantarea alocata de stat pentru ocrotirea sanatatii.

Din acest motiv, precum si din cauza problemelor de organizare si de natura administrativa, sistemul de sănătate se confrunta cu importante probleme.

Sistemul de sănătate din România este unul de tip feudal, conform declaratiei ministrului sănătății din Romania, consemnata in articolul din Ziarul Financiar, in data de 16.06.2016, autor: Ioana Nicolescu.

“Sistemul de sănătate din România funcționează ca o feudă medievală, a declarat ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, la prima sa apariție publică după preluarea mandatului. Primul gând care-mi vine în minte când mă gândesc la sistemul de sănătate este cuvântul feudal. Este o feudă de sus până jos și într-un sistem feudal e mai puțin vorba despre oameni, despre oameni buni sau răi, este vorba de sistem și despre păstrarea feudei, a privilegiilor. Este un sistem feudal și sper ca până la sfârșitul acestui mandat să destructurăm câteva lucruri”, a declarat Voiculescu în cadrul discuțiilor care au avut loc după proiecția unui film despre rețeaua citostaticelor.

În ceea ce privește problemele pe care deja le-a întâmpinat ca ministru, el a explicat că printre lucrurile care lipsesc sunt datele despre sistem, despre medici și despre spitale.

„În momentul acesta nu știm câți medici avem în România, nu știm cum sunt plătiți, nu știm exact cât cheltuim pe medicamente, nu știm câte plăți informale sunt, nu știm cu exactitate de ce o operație costă mai mult într-un loc decât în altul din perspectiva Casei Naționale de Asigurări de Sănătate”, a spus Voiculescu.

Voiculescu a spus că, printre altele, „Ne concentrăm pe accesul la tratament care presupune accesul la medicamente, accestul la tratament în zone defavorizate, accesul la tratamente care nu se pot face în România”.

El a vorbit și despre viitoarele investiții în spitalele din România. Comisia Europeană va acorda României 150 de milioane de euro pentru construirea a trei spitale regionale, însă pentru a accesa acești bani, România trebuie să prezinte proiectele pentru cele trei spitale, proiecte care includ studiile de fezabilitate, a explicat ministrul.

"Însă, pe partea aceasta de pregătire a proiectelor, studiul de fezabilitate este absolut esențial. Din fericire, suntem pe o cale foarte bună acolo, avem asistență de la Banca Europeană de Investiții și de la Comisia Europeană și o să avem o sumă de bani din fonduri europene, dar nu din fondurile noastre europene, ci din fondurile care vin direct de la Comisie și o să ne asigure o pregătire corectă a acestor studii de fezabilitate fără cheltuirea unui cent din bugetul național”, a spus Voiculescu.24

Dezideratul de crestere a ponderii cheltuielilor alocate pentru sanatate, la nivelul de peste 10% din P.I.B., precum aloca statele membre dezvoltate economic, ramane indepartat ca perspectiva, in conditiile in care prin legea bugetului de stat, in anul 2016 s-a prevazut o majorare departe de a fi suficienta. In anul 2016 se prevede creșterea cheltuielilor pentru sănătate cu 13,5%(3,12 miliarde lei, de la 28,04 miliarde lei în anul 2015 la 31,17 miliarde lei), astfel ponderea cheltuielilor pentru sănătate în PIB va urca de la 4% la 4,2%, iar în totalul veniturilor de la 12,3% la 13,5%.

Atat timp cat finantarea sistemului de sanatate nu se va face la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, vor exista discrepante mari intre performanta sistemului de sanatate din Romania si cele din Uniunea Europeana.

Nu se poate obtine performanta in conditiile existentei unui sistem de sanatate subfinantat, iar reformarea si modernizarea acestuia se va prelungi.Guvernantii trebuie sa aiba in vedere ca banii investiți în sănătate sunt o investiție pe termen lung și nu o simplă cheltuială, dar si faptul ca deficientele în domeniul sanitar constituie un pericol social care conduce la pierderi de vieti omenesti.

Concluzia este ca reformarea reala a sistemului de sanatate se poate face numai in conditiile creșterii nivelului de finanțare a sectorul de sănătate, la nivelul de 8-10% din PIB, situat la media Uniunii Europene.

In acest scop, România trebuie sa promoveze o legislație fiscala flexibila si clara, care să determine conformarea voluntară a contribuabililor la plata contributiilor de asigurari sociale de sanatate, deoarece conformarea voluntara reprezinta o garanție pentru creșterea veniturilor bugetare pentru sectorul sanatatii. Adoptarea unor prevederi legislative moderne, stimulative, poate spori nivelul conformarii voluntare in randul contribuabililor și va duce la creșterea veniturilor bugetare alocate sistemului de sanatate, generând astfel beneficii la nivelul întregii societăți.

Fondurile alocate trebuiesc gestionate eficient, in conditii de transparenta si buna administrare, iar sistemul trebuie sa fie reformat, prin utilizarea unor mecanisme de alocare a resurselor si decontare a cheltuielilor bazate pe performanta medicala, eficiența și calitatea actului medical. 25

Sistemul medical finantat corespunzator trebuie sa garanteze egalitatea la acces a pacientilor si sa asigure servicii medicale avansate.

Organizarea și finanțarea serviciilor de sănătate trebuie sa se bazeze pe descentralizare și autoreglare.

Rolul guvernului, prin Ministerul Sanatatii este sa asigure finantare si sa creeze un cadru legislativ modern privind organizarea si administrarea sistemului de sănătate, iar responsabilități

privind functionarea sistemului de sanatate, sa fie transferate la nivel teritorial, catre comunitatile locale, care isi cunosc cel mai bine necesitatile si au interesul rezolvarii tuturor problemelor.

Romania trebuie sa-si modernizeze si sa simplifice aparatul administrativ, logistica si procedurile de care dispune in domeniul ocrotirii sanatatii, intrucat in prezent acestea functioneaza greoi, si sa intareasca cooperarea cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, in vederea realizarii cu eficienta a actului medical, a prestarii unor servicii medicale performante, si a imbunatatirii starii de sanatate a populatiei.

In acest scop, este necesara incheierea de acorduri si protocoale de cooperare in domeniul ocrotirii sanatatii cu administratiile corespondente din statele membre, in plus fata de cele existente, pentru a putea rezolva situatii de urgenta, situatii exceptionale de calamitate sau pentru interventii transfrontaliere in zone defavorizate.

De asemenea, România are nevoie de promovarea unei legislații fiscale flexibile si clare, in ceea ce priveste contributiile sociale de sanatate, care să incurajeze conformarea voluntară în rândul contribuabililor, deoarece conformarea voluntara reprezinta o garanție pentru creșterea veniturilor bugetare in domeniul sanatatii.

Politicile sociale promovate in domeniul ocrotirii sanatatii trebuie sa fie orientate catre cetatean, in sensul cresterii calitatii serviciilor medicale prin sustinerea programelor de sanatate publica, in vederea imbunatatirii starii de sanatate si cresterii sperantei de viata a populatiei.

________________________

24 http://www.zf.ro/eveniment/ministrul-sanatatii-sistemul-de-sanatate-din-romania-este-unul-de-tip-feudal-15497741

25 http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget2016/Ministerul_Sanatatii.pdf

B I B L I O G R A F I E

Manuale, monografii, publicatii, articole

Maria Carmen Bucur – ‘‘Finanțele publice în etapa actuală‘‘, Revista Legea și Viața, nr.11/2006, Chișinău,

Maria Carmen Bucur – ‘‘Macroeconomie‘‘, Ed. Briza Mării, Constanța, 2007,

3. Ion Plumb, A.S.E. Bucuresti, Serviciile de sănătate și asigurările sociale de sănătate,

4. Claudiu George Bocean, Consideratii privind bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate,- revista „Raporturi de munca“ nr. 5/2013– editata de „Tribuna economica“,

5. Niță L. (2004), Politica socială în Uniunea Europeană, Editura Universitaria Craiova,

6. Valeriu Dornescu, Teodora Manea – Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa”, Iași ‐ Centrul de Etică și Politici de Sănătate, pag.3

7. Iustinian Zegreanu, Dana Costin – Politicile sociale de sanatate, Clujul medical 2010, vol.LXXXIII, supliment 1

Legislatie

– Constitutia Romaniei,

– Legea nr. 95/2006 actualizata a reformei in sanatate;

– Legea nr. 2272015 privind Codul fiscal;

– Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala;

– Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate;

– Legea nr. 339/2015 privind bugetul de stat pe anul 2016, cu anexe;

– H.G. nr.1/2016 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal;

– Ordinul Presedintelui Casei Naționale de Asigurari de Sanatate nr. 581/2014 privind aprobarea Normelor metodologice pentru stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat;

– Regulamentul (CE) nr. 883 din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;

– Regulamentul (CE) Nr. 987din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială;

– Regulamentul (CE) Nr. 988 din 16 septembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de stabilire a conținutului anexelor acestuia;

– Ordinul Presedintelui Casei Naționale de Asigurari de Sanatate nr. 448/207 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 559/2006 pentru aprobarea caracteristicilor tehnice și a modalităților de eliberare și utilizare ale cardului european de asigurări sociale de sănătate și pentru aprobarea modelului certificatului provizoriu de înlocuire a cardului european de asigurări sociale de sănătate, precum și a instrucțiunilor de completare și a modalităților de eliberare și utilizare ale acestuia;

– Ordinul Presedintelui Casei Naționale de Asigurari de Sanatate nr. 162/2008 privind modificarea Ordinului președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 559/2006 pentru aprobarea caracteristicilor tehnice și a modalităților de eliberare și utilizare ale cardului european de asigurări sociale de sănătate și pentru aprobarea modelului certificatului provizoriu de înlocuire a cardului european de asigurări sociale de sănătate, precum și a instrucțiunilor de completare și a modalităților de eliberare și utilizare ale acestuia:

– Ordinul Presedintelui Casei Naționale de Asigurari de Sanatate nr. 586/2009 privind modificarea pct. 3.2.3 din anexa nr. 2 la Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 559/2006 pentru aprobarea caracteristicilor tehnice și a modalităților de eliberare și utilizare ale cardului european de asigurări sociale de sănătate și pentru aprobarea modelului certificatului provizoriu de înlocuire a cardului european de asigurări sociale de sănătate, precum și a instrucțiunilor de completare și a modalităților de eliberare și utilizare ale acestuia;

Surse Web

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Ghid_contributii_2016.pdf – accesata la data de 02 aprilie 2016, ora 14;

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Healthcare_statistics – accesata in perioada 05-25 aprilie 2016;

http://www.gandul.info/sanatate/romania-codasa-ue-la-capitolul-numarului-de-medici-pe-cap-de-locuitori-13701128; accesata in la data de 14 aprilie 2016;

http:///F:/CASS-S/Anexa%2520nr.12.pdf , accesata la data de 09 aprilie 2016;

http://www.zf.ro/eveniment/ministrul-sanatatii-sistemul-de-sanatate-din-romania-este-unul-de-tip-feudal-15497741 , accesata la 16 iunie 2016.