CONTRIBUȚII PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA CAPACITĂȚII [626681]
i
CONTRIBUȚII PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA CAPACITĂȚII
PSIHOMOTRICE GENERALE PRIN PROGRAME
SPECIALIZATE ÎN DANSUL SPORTIV LA VÂRSTA 12-13 ANI.
ii
C U P R I N S
Partea I Bazele teoretico-știintifice și metodologice ale problematicii cercetării ….. 1
CAPITOLUL I Dansul sportiv – proces formativ complex de antrenament și
competiție ……………………………………………………………………………………………. …….. 1
1.1 Antrenamentul sportiv – delimitări conceptuale …………………………………. …….. 1
1.2 Principiile și cerințele pedagogice în antrenamentul sportiv ………………………… 3
1.3 Conținutul antrenamentului sportiv în dansul sportiv …………………………………. 6
1.4 Mijloacele antrenamentului sportiv actual în probele de dans sportiv ………… 11
1.5 Antrenamentul individualizat în contextual procesului de instruire și organizare
a acestuia …………………………………………………………………………………………………… 14
CAPITOLUL II Capacitatea psihomotrica generala în probe de dans sportiv …….. 17
2.1 Capacitatea psihomotrică generală – definiție, delimitări conceptuale în
literatura de specialitate și interdisciplinară ……………………………………………………. 17
2.2 Viziuni asupra instruirii sportive în dans sportiv privind expresia corporală … 19
2.3 Capacitatea psihomotrică generală – forme de manifestare ……………………….. 22
2.4 Factorii care condiționează capacitatea psihomotrică generală ……………………. 29
CAPITOLUL III Noi abordări teoretico – științifice privind îmbunătățirea
capacitatii psihomotrice generale în dansul sportiv, vârsta 12-13 ani ………………… 31
3.1 Orientări și tendințe privind capacitatea psihomotrică generală: definiție,
concept, caracteristici ………………………………………………………………………………….. 31
3.2 Teoria și metodologia instruirii în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani în
literatura de specialitate și interdisciplinară ……………………………………………………. 33
3.3 Conținutul noilor orientări și tendințe de instruire în dansul sportiv la vârsta 12-
13 ani ………………………………………………………………………………………………………… 35
CAPITOLUL IV Măsurarea și evaluarea în antrenament a practicanților în dansul
sportiv la vârsta 12-13 ani …………………………………………………………………………… 38
4.1 Abordare știintifică privind măsurarea și evaluarea în antrenamentul sportiv . 38
4.2 Funcțiile măsurării și evaluării în antrenamentul sportiv …………………………… 40
4.3 Metode privind evaluarea în antrenamentul sportiv la probele de dans sportiv 41
4.4 Probe și teste de control în antrenamentul practicanților de dans sportiv la
vârsta 12-13 ani ………………………………………………………………………………………….. 43
CAPITOLUL V Considerații teoretico-metodice privind implicarea
componentelor capacității psihomotrice în creșterea randamentului în instruire, la
practicanții de dans sportiv, vârsta 12-13 ani …………………………………………………. 47
5.1.Importanța capacității psihomotrice în instruirea practicanților
de dans sportiv …………………………………………………………………………………………… 47
5.2. Locul pregătirii capacității psihomotrice în instruirea practicanților de dans
sportiv ……………………………………………………………………………………………………….. 49
Partea a II-a Demers experimental preliminar privind optimizarea capacității
psihomotrice la practicanții de dans sportiv varsta 12-13 ani……………………………. 51
CAPITOLUL VI Cadrul operațional al cercetării ………………………………………….. 51
6.1. Scopul cercetării …………………………………………………………………………………… 51
iii
6.2. Obiectivele și sarcinile cercetării ……………………………………………………………. 51
6.3.Premisele cercetării ……………………………………………………………………………….. 52
6.4. Stabilirea ipotezelor în demersul experimental ………………………………………… 52
CAPITOLUL VII Organizarea și metodologia cercetării ……………………………….. 54
7.1. Alegerea eșantionului experimental ………………………………………………………… 54
7.2. Locul de desfășurare și condițiile tehnico-materiale ale
cercetării preliminare ………………………………………………………………………………….. 55
7.3. Durata și etapele experimentului ……………………………………………………………. 55
7.4. Metodele de cercetare folosite în demersul experimental ………………………….. 55
7.4.1 Metoda studiului bibliografic de specialitate și interdisciplinar ………………… 55
7.4.2 Metoda observației pedagogice directe ………………………………………………….. 56
7.4.3 Metoda probelor și testelor de control …………………………………………………… 57
7.4.4 Metoda grafică și tabelară ……………………………………………………………………. 69
7.4.5 Metoda statistico-matematică ………………………………………………………………. 69
7.4.6 Metoda experimentală …………………………………………………………………………. 70
7.4.7 Metoda anchetei sociologice ……………………………………………………………….. 70
7.4.8.Metoda experților ……………………………………………………………………………….. 70
CAPITOLUL VIII Analiza și interpretarea rezultatelor investigațiilor
experimentale preliminare privind capacitatea psihomotrică la practicanții de dans
sportiv, vârsta 12-13 ani ………………………………………………………………………………. 71
8.1. Opiniile specialiștilor din domeniul dansului sportiv referitoare la locul și
importanța capacităților psihomotrice în ansamblul procesului de antrenament …. 71
8.2. Determinarea nivelului de manifestare a capacității psihomotrice generale la
practicanții de dans sportiv, vârsta 12-13 ani …………………………………………………. 76
8.3. Criterii privind elaborarea programelor specializate de îmbunătățire a
capacității psihomotrice generale la practicanții de dans sportiv,
vârsta 12-13 ani ………………………………………………………………………………………….. 84
8.4.Concluzii preliminare privind rezultatele demersului
experimental preliminar ………………………………………………………………………………. 86
Partea a III-a Contributii personale privind realizarea si implementarea
programnelor specializate de optimizare a capacitatii psihomotrice ………………….. 87
CAPITOLUL IX Cerințe și principii privind elaborarea programelor specializate
de optimizare a capacității psihomotrice generale la dansatorii de 12-13 ani ……… 87
9.1. Scopul și obiectivele elaborării programelor specializate ………………………….. 89
9.2 Încadrarea programelor specializate, privind optimizarea capacității
psihomotrice, în cadrul diverselor structuri ale antrenamentului, la practicanții de
dans sportiv, vârsta 12-13 ani, din cadrul Clubului Fantezia Galați …………………… 90
9.3. Conținutul și structura planului anual de instruire utilizat în cadrul
investigațiilor experimentale pedagogice ………………………………………………………. 92
9.4. Model de mezociclu …………………………………………………………………………… 100
9.4.1. Modele de programe specializate privind optimizarea capacității
psihomotrice la practicanții de dans sportiv, vârsta 12-13 ani…………………………. 102
9.4.2 Model de program stretching elaborat și aplicat în cadrul instruirii
practicanților de dans sportiv, vârsta 12-13 ani …………………………………………….. 116
iv
9.5. Model de microciclu săptămânal (perioada pregătitoare), propus în vederea
optimizării capacității coordinative la practicanții de dans sportiv, vârsta 12-13 ani,
Clubul Fantezia Galați ………………………………………………………………………………. 118
CAPITOLUL X Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor în urma
desfășurării investigațiilor experimentale pedagogice ……………………………………. 132
10.1. Analiza și prelucarea statistico-matematică a rezultatelelor investigațiilor
experimentale pedagogice, cu privire la optimizarea capacității coordinative în
procesul de instruire a practicanților dansului sportiv, vârsta 12-13 ani …………… 132
10.2. Contribuții privind realizarea unui nou model de instruire la practicanții de
dans sportiv, vârsta 12-13 ani, prin aplicarea programelor specializate de
optimizare a capacității coordinative …………………………………………………………… 143
CAPITOLUL XI Concluzii și recomandări practico-metodice cu privire la
utilizarea programelor specializate de optimizare a capacității coordinative la
practicanții de dans sportiv, vârsta 12-13 ani ……………………………………………….. 145
11.1. Concluzii privind confirmarea și verificarea ipotezelor stabilite la începerea
investigației experimentale pedagogice ……………………………………………………….. 145
11.2. Concluzii și recomandări practico-metodice privind instruirea practicanților
de dans sportiv, vârsta 12-13 ani…………………………………………………………………. 146
12.BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………….. 150
13.Anexe …………………………………………………………………………………………………. 160
v
Tabel centralizator al figurilor
Nr. Fig. Denumirea figurii pagina
Fig. 1.1. Relațiile calităților motrice adaptate și în dansul sportiv,
T.Bompa (2002) 7
Fig. 2.1. Schema clasificării aptitudinilor coordinative (Blume, 1981
citat de Manno, R., 1996) 25
Fig. 2.2 Schema capacităților coordinative (Weineck, J., 1994) 26
Fig. 3.1. Metode in dansul sportiv după Năstase, V., 2011 35
Fig. 7.1. Descrierea grafică a testului Bass 58
Fig.7.2. Testul pentru echilibru pe timpul 1 62
Fig. 7.3. Testul pentru echilibru pe timpul 2 63
Fig. 7.4. Testul pentru echilibru pe timpul 3 63
Fig.7.5. Testul pentru ritm 65
Fig. 7.6. Testul pentru tempo 66
Fig. 7.7 Capacitatea de diferențiere a mișcărilor, pasul 2 din figura
întoarcere dreapta din Vals Lent 67
Fig. 7.8. Capacitatea de diferențiere a mișcărilor pasul 2 din figura
Pregressive Link din Tango 67
Fig. 7.9. Poziție închisă Passo Doble 68
Fig. 7.10. Poziție deschisă în Passo Doble 68
Fig.7.11. Figura Feather Step din dansul Slow Fox 69
Fig.7.12. Figura Wisk din dansul Samba 69
Fig. 8.1. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 1 73
Fig. 8.2. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 3 73
Fig. 8.3. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 4 74
Fig.8.4. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 6 74
Fig.8.5. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 8 75
Fig.8.6. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 9 75
Fig.8.7. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 10 76
Fig.8.8. Media rezultatelor obținute de sportivi la Testul Bass 78
Fig.8.9. Media rezultatelor obținute de sportivi la Testul Matorin 78
Fig.8.10. Media rezultatelor obținute de sportivi la Testul pentru
Capacitatea ritmică 79
Fig.8.11. Media rezultatelor obținute de sportivi la Testul pentru
Capacitatea de cuplare și combinare a mișcărilor 79
Fig.8.12. Media rezultatelor obținute de sportivi la Proba de
apreciere a distanței 80
Fig.8.13. Media notelor obținute de subiecți la Testul specific pentru
echilibru 81
Fig.8.14. Media notelor obținute de subiecți la Testul specific pentru
ritm 82
Fig.8.15. Media notelor obținute de subiecți la Testul specific pentru
tempo 82
vi
Fig.8.16. Media notelor obținute de subiecți la Testul specific pentru
Capacitatea de diferențiere a mișcărilor 83
Fig.8.17. Media notelor obținute de subiecți la Testul specific pentru
Capacitatea de reacție rapidă 83
Fig.8.18. Media punctajelor obținute de subiecți la Testul specific
pentru Capacitatea de transformare a mișcărilor 84
Fig. 9.1. Ponderea factorilor antrenamentului din cadrl microciclului 119
Fig. 9.2. Ponderea factorilor antrenamentului pentru fiecare zi 121
Fig. 10.1. Valorile medii (T.I-T.F) înregistrate la Testul Bass 133
Fig. 10.2. Valorile medii (T.I-T.F) înregistrate la Testul Matorin 134
Fig. 10.3 Valorile medii (T.I-T.F) înregistrate la Testul pentru
Capacitatea ritmică 134
Fig. 10.4 Valorile medii (T.I-T.F) înregistrate la Testul pentru
Capacitatea de cuplare și combinare a mișcărilor 135
Fig. 10.5. Valorile medii obținute la Proba de apreciere a distanței 136
Fig.10.6. Valoarea medie a notelor obținute la Testul pentru echilibru
(T.I. – T.F) 137
Fig.10.7. Valoarea medie a notelor obținute la Testul pentru ritm
(T.I. – T.F) 138
Fig.10.8. Valoarea medie a notelor obținute la Testul pentru tempo
(T.I. – T.F) 139
Fig. 10.9. Valoarea medie a notelor obținute la Testul pentru
capacitatea de diferențiere a mișcărilor (T.I. – T.F) 139
Fig. 10.10 Valoarea medie a notelor obținute la Testul pentru
capacitatea de reacție rapidă (T.I. – T.F) 140
Fig. 10.11 Valorile medii ale punctajului obținut de subiecți la testul
pentru capacitatea de transformare a mișcărilor (T.I. – T.F) 141
vii
Centralizator al tabelelor
Nr. Tabel Denumirea tabelului pagina
Tabelul 7.1. Tabel cu datele subiecților investigați 54
Tabelul 8.1. Rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului
referitor la capacitățile coordinative 71
Tabelul 8.2. Rezultatele obținute de fete la testele pentru evaluarea
capacităților psihomotrice 77
Tabelul 8.3. Rezultatele obținute de fete la testele specifice pentru
evaluarea capacită ților psihomotrice 77
Tabelul 8.4. Rezultatele obținute de băie ți la testele pentru evaluarea
capacităților psihomotrice 80
Tabelul 8.5. Rezultatele obținute de băie ți la testele specifice pentru
evaluarea capacită ților psihomotrice 81
Tabelul 9.1. Structura unui macrociclu 91
Tabelul 9.2. Plan anual de pregătire 97
Tabel 9.3. Model de mezociclul – etapa pregătirii de bază (18.07-
28.08. 2016) 101
Tabel 9.4. Tipuri de exerciții pentru Valsul lent 103
Tabel 9.5. Tipuri de exerciții pentru Samba 110
Tabel 9.6. Stretching-ul membrele inferioare 117
Tabel 9.7. Microciclul nr. 2 din etapa pregătitoare de bază nr. 1 118
Tabel 9.8 Microciclul de bază- etapa pregătirii de bază nr. 1 (25.07-
29.07.2016) 121
Tabel 9.9. Program pentru antrenamentul 1 124
Tabel 9.10. Program pentru antrenamentul 2 125
Tabel 9.11 Program pentru antrenamentul 3 127
Tabel 9.12 Program pentru antrenamentul 4 124
Tabel 9.13 Program pentru antrenamentul 5 130
Tabel 10.1 Rezultatele comparative obținute de sportivi la testele
pentru evaluarea capacităților coordinative 132
Tabel 10.2. Rezultatele comparative obținute la testele specifice 136
Tabel 10.3. Rezultatele obținute de subiecți în urma pregătirii propuse 141
Tabel 13.1 Tipuri de exerciții pentru Valsul lent 158
Tabel 13.2 Tipuri de exerciții pentru Tango 165
Tabel 13.3 Tipuri de exerciții pentru Vals Vienez 171
Tabel 13.4 Tipuri de exerciții pentru SlowFox 177
Tabel 13.5 Tipuri de exerciții pentru QuickStep 183
Tabel 13.6 Tipuri de exerciții pentru Samba 189
Tabel 13.7 Tipuri de exerciții pentru PassoDoble 195
Tabel 13.8 Tipuri de exerciții pentru Jive 202
Tabel 13.9 Tipuri de exerciții pentru Rumba 208
viii
Tabel 13.10 Tipuri de exerciții pentru ChaCha 216
Tabel 13.11 Sisteme de acționare utilizate pentru optimizarea
capacităților psihomotrice 222
Tabel 13.12 Sisteme de acționare pentru tehnică (TH) – Vals Lent 228
Tabel 13.13 Sisteme de acționare pentru tehnică (TH) – Vals Vienez 229
Tabel 13.14 Sisteme de acționare pentru tehnică (TH) – Slow Fox 230
Tabel 13.15 Sisteme de acționare pentru tehnică (TH) – Tango 231
Tabel 13.16 Sisteme de acționare pentru tehnică (TH) – Quickstep 232
Tabel 13.17 Sisteme de acționare pentru tehnică (TH) – Samba 233
Tabel 13.18 Sisteme de acționare pentru tehnică (TH) – Cha Cha Cha 235
Tabel 13.19 Sisteme de acționare pentru tehnică (TH) – Rumba 236
Tabel 13.20 Sisteme de acționare pentru tehnică (TH) – Quick Step 237
Tabel 13.21 Sisteme de acționare pentru tehnică (TH) – Jive 238
Tabel 13.22 Sisteme de acționare pentru pregătirea fizică 238
Tabel 13.23 Sisteme de acționare pentru pregătirea artistică (P.A) 243
Tabel 13.24 Sisteme de acționare pentru pregătirea organismului
pentru efort 244
Tabel 13.25 Sisteme de acționare pentru pregătirea organismului
pentru efort (O2) 245
Tabel 13.26 Sisteme de acționare pentru pregătirea organismului
pentru efort (O3) 246
Tabel 13.27 Sisteme de acționare pentru pregătirea organismului
pentru efort (O4) 247
Tabel 13.28 Sisteme de acționare pentru pregătirea organismului
pentru efort (O5) 248
Tabel 13.29 Programul de încălzire nr. 1 (P. 1) 249
Tabel 13.30 Programul de încălzire nr. 2 (P. 2) 250
Tabel 13.31 Programul de încălzire nr. 3 (P. 3) 252
Tabel 13.32 Programul de încălzire nr 4 (P. 4) 253
Tabel 13.33 Program exercitii de respiratie (P.R) 255
Tabel 13.34 Stretchingul membrelor superioare 256
Tabel 13.35 Stretching-ul membrelor superioare și a spatelui 257
Tabel 13.36 CHESTIONAR
259
Tabel 13.37 Rezultatele obținute de sportivi la Testul Bass 261
Tabel 13.38 Rezultatele obținute de sportivi la Testul Matorini 262
Tabel 13.39 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru
Capacitatea ritmică 263
Tabel 13.40 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru
Capacitatea de cuplare și combinare a mișcărilor 264
Tabel 13.41 Rezultatele obținute de sportivi la Proba pentru aprecierea
distanței 265
Tabel 13.42 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru echilibru 266
Tabel 13.43 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru ritm 267
ix
Tabel 13.44 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru tempo 268
Tabel 13.45 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru
capacitatea de diferențiere a mișcărilor 269
Tabel 13.46 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru
capacitatea de reacție rapidă 270
Tabel 13.47 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru
capacitatea de transformare a mișcărilor 271
Tabel 13.48 Rezultatele obținute de sportivi la Testul Bass 272
Tabel 13.49 Rezultatele obținute de sportivi la Testul Matorin 272
Tabel 13.50 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru
Capacitatea ritmică 273
Tabel 13.51 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru
Capacitatea de cuplare și combinare a mișcărilor 273
Tabel 13.52 Rezultatele obținute de sportivi la Proba pentru aprecierea
distanței 274
Tabel 13.53 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru echilibru 274
Tabel 13.54 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru ritm 275
Tabel 13.55 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru tempo 275
Tabel 13.56 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru
capacitatea de diferențiere a mișcărilor 276
Tabel 13.57 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru
capacitatea de reacție rapidă 276
Tabel 13.58 Rezultatele obținute de sportivi la Testul pentru
capacitatea de transformare a mișcărilor 277
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
1
PARTEA I BAZELE TEORETICO-ȘTIINȚIFICE ȘI
METODOLOGICE ALE PROBLEMATICII CERCETĂRII
CAPITOLUL I
DANSUL SPORTIV-PROCES FORMATIV COMPLEX DE
ANTRENAMENT ȘI DE COMPETIȚIE
1.1. Atrenamentul sportiv – delimitări conceptuale
“Sportul este o activitate specifică de întrecere în care se valorifică
intensiv formele de practicare a exercițiilor fizice, în vederea obținerii de către
individ sau colectiv a perfecționării posibilităților morfofuncționale și psihice,
concretizate într-un record, o depășire proprie sau a partenerului.” (Teodorescu,
1973: 110 ). Unii autori Teodorescu și Predescu (1975), Marin (1978) spun că
“în domeniul jocurilor sportive antrenamentul este considerat un proces
specializat de dezvoltare și formare a personalității jucătorului (individual și
integrat în echipă) – sub aspectul perfecționării fizice, psihice și sportive în
vederea realizării unei capacități maxime de performanță”.
Prin termenul de antrenament înțelegem procesul exersării în domeniul
sportului. Una din definițiile antrenamentul este inclusă în Dicționarul
Explicativ al Limbii române, și subliniază faptul că antrenamentul este un
“proces complex și sistematic de pregătire a unui sportiv, pentru a avea o bună
comportare în competițiile sportive, în scopul obținerii unor performanțe” (DEX
1998)Termenul antrenament are ca sinonim sintagma pregătire sportivă. În
lucrarea Teoria Educației Fizice (Șiclovan, 1980: 7-8) se consideră că
,,antrenamentul sportiv este un proces pedagogic de educare a sportivilor, de
inițiere și perfecționare într-o ramură de sport, în cadrul căruia exercițiile fizice
sunt predate metodic, însușite creator, organizate în condiții igienice, sub un
permanent control medical, psihologic și sociologic, în vederea obținerii
performanțelor maxime”
Autorii Mitra Gh. și Mogoș A. subliniau faptul că „în conținutul
pregătirii, sportivul trebuie să ajungă la condiții de solicitare specifice sportului
respectiv și chiar superioare celor pretinse de concurs, are în vedere volumul și
intensitatea efortului, perfecționarea tehnicii și a tacticii în condiții specifice
concursului și pe fond de efort, trebuie să țină seama și de ambianța, atmosfera
de concurs, sincronizarea orelor de antrenament cu cele din programul
întrecerilor, adaptarea bioritmului organismului la cerințele efortului”. (1980:
462) Demeter A. (1983: 67) definește antrenamentul fizic ca fiind un “proces
pedagogic complex, organizat pe o perioadă lungă și finalizat prin adaptări
consecutive, optimale, până la obținerea adaptării maxime, exprimată prin
atingerea măiestriei sportive maxime și menținerea ei în timp” .
Dragnea A., (1996) consideră că “antrenamentul sportiv este un proces de
lungă durată, conceput ca un sistem motric – funcțional în vederea realizării unei
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
2
conduite performante în concurs. Această conduită este rezultatul adaptării
superioare a organismului la eforturi fizice și psihice intense”, susține același
autor, pe când Manno R., (1996: 62) afirma că antrenamentul sportiv este “un
proces de intervenție, al cărui scop este învățarea și perfecționarea tehnicii, sub
o formă simplă sau înlănțuită, pentru un individ, un grup sau o echipă și care
vizează dezvoltarea calităților fizico-psihice permițând atingerea unor
performanțe maxime, neținând cont de potențialul subiectului, grupei sau
echipei”.
Dragnea A., Mate- Teodorescu S. (2002: 155) definesc antrenamentul
sportiv ca fiind ,,un proces complex desfășurat sistematic și continuu gradat, de
adaptare a organismului sportivului la eforturi fizice și psihice intense, implicate
de participarea în concursuri”. In viziunea lui Dragnea A. și a lui Mate-
Teodorescu S. (2002) caracteristicile antrenamentului sportiv sunt privite ca un
proces instructiv – educativ, proces de transformare și dezvoltare, de adaptare,
de specializare, proces informațional și de reglare. Ionescu Bondoc D. (2008),
considera că noțiunea de antrenament sportiv are mai multe înțelesuri: în sport,
antrenamentul înseamnă pregătirea sportivilor în vederea obținerii
performanțelor înalte; cu o explicație mai în detaliu și un înțeles mai mare,
antrenamentul mai înseamnă orice instruire organizată, care are ca scop bine
determinat creșterea rapidă a capacităților fizice, psihice, intelectuale, etc, iar
fiziologii subliniază noțiunea de antrenament ca fiind totalitatea solicitărilor
organismului care determină adaptarea funcțională și morfologică a acestuia,
concretizata într-un final prin creșterea capacității de efort.
De-a lungul anilor, în urma cercetărilor, oamenii de știință au adus o serie
de schimbări importante în conceperea conținutului, structurii și organizării
pregătirii antrenamentului sportiv la nivelul juniorilor. Ca urmare a orientării
metodologice noi s-a instaurat un grad de organizare și orientare metodică,
având la bază principii și metode proprii. Astfel, pregătirea juniorilor se face pe
baza unor date teoretico-metodice mai precise, verificate în practică pe baza
unor testări biologice care orientează astăzi procesul de organizare și de
instruire. (Enoiu, 2008, Prescorniță, 2002)
După cum afirmă Bompa T., (2006: 11) „antrenamentul sportiv este în
primul rând o activitate sportivă sistematică de lungă durată, gradualizată în
mod progresiv și individual”. “Un antrenament bine condus și bine orientat,
permite sportivului atingerea maximă a potențialului de care dispune, precum și
utilizarea la maximum a resurselor sale genetice și energetice.” ( Simion,
Mihăilă, Stănculescu, 2011: ) .
Din multitudinea de opinii ale specialiștilor se desprind câteva
caracteristici de bază ale antrenamentului, ca proces instructiv-educativ:
activitatea de antrenament este organizată și desfășurată de către un cadru de
specialitate (antrenorul), care pregătește unul sau mai mulți sportivi; de cele mai
multe ori, antrenamentul se desfășoară într-un cadru instituționalizat, respectiv
în cadrul unor cluburi, asociații sportive. Are la bază principii, cerințe și reguli
de natură pedagogică, biologică și psihologică care creează un cadru normativ
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
3
original, concretizat în programe specifice diferitelor ramuri de sport; se
desfășoară după strategii originale, care au la bază colaborări interdisciplinare;
este un proces planificat și condus pe baza unor obiective de instruire și de
performanță măsurabile; este un proces de lungă durată, desfășurat diferențiat,
pe stadii, etape sau trepte.
1.2. Principiile și cerințele pedagogice în antrenamentul sportiv
Antrenamentul sportiv, ca proces instructiv-educativ, este orientat spre
valorificarea aptitudinilor și abilităților sportivilor în vederea obținerii
performanțelor înalte și se bazează pe numeroase principii didactice generale de
creștere și cerințe de activitate practică ce presupun participarea conștientă și
activă, accesibilitatea și însușirea temeinică, continuitatea și ritmicitatea, a
conștientizării motivației, a individualizării,etc. În opinia lui Dragnea A. (2002),
principiile antrenamentului sportiv reprezintă norme sau teze care dirijează
întreaga activitate din antrenamentul sportiv. De-a lungul procesului de evoluție
a antrenamentului, aceste principii s-au mai cristalizat, unele dintre ele
definindu-se cu un rol mai însemnat, altele pierzându-și din însemnătate fiind
valorificate mai slab, și de asemenea au apărut principii noi, astfel încât în etapa
actuală avem o multitudine de clasificări.
Din păcate, în teoria actuală cu privire la principiile antrenamentului
sportiv, nu se regăsește o bază univocă de clasificare, ceea ce îngreunează
prezentarea acestora într-o structură necontradictorie. Totuși, se apreciază
(Teodorescu, S., 2010) că dacă se iau în considerare tocmai elementele centrale
ale antrenamentului – efortul și pauza (solicitarea și refacerea), adaptarea la
solicitări tot mai puternice, ritmicitatea și ciclicitatea solicitărilor, implicarea
proceselor psihice în realizarea activităților de antrenament și competiție, atunci
principiile antrenamentului trebuie să reflecte tocmai aceste aspecte care se
regăsesc în toate stadiile pregătirii, în toate ramurile de sport, în toate
structurile. În viziunea lui V.N. Platonov(2015) “lărgirea bazelor metodico-
științifice privind pregătirea sportivilor, modificările organizaționale în sfera
sportului de înaltă performanță, experiența din practica sportivă înaintată impun
o perfecționare continuă a principiilor specifice referitoare la pregătirea
sportivilor-precizarea celor existente și elaborarea unora noi.”
Regăsim cunoștinte despre regulamentul competițional, istoricul dansului
sportiv, efortul fizic și igienă, stilul de viață a unui performer și autoeducația,
consecințele nerespectării întocmai a regulamentelor, cunoștințe organizatorice
și tehnico-gospodărești implicate în desfășurarea vieții în colectiv cu referire la
echipament, noțiuni privind înțelegerea tacticii etc. Antrenorul are in vedere
stimularea neîncetată a sportivilor prin gândirea teoretică și urmărește
punerea în practică noțiunilor, principiilor, regulilor care au ca scop
optimizarea randamentului dansatorilor dar și încurajarea acestora de a crea un
climat constructiv, educativ în care trebuie să găsească cele mai potrivite soluții
de acționare.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
4
Unitatea dintre pregătirea generală (fundamentală, de bază) și cea
specială, e principiul ce evidențiază importanța pregătirii generale și a
mijloacelor de antrenament corespunzătoare din cadrul perfecționării
multianuale. Aceasta asigură dezvoltarea fizică multilaterală și completă a
copiilor și a adolescenților. Enoka (1998), Matveev (1999), Wilmore&Costill
(2004) susțin că mecanismele biologice și legile de adaptare sunt în mare
măsură universale, iar posibilitățile fenomenului de transfer al efectelor
antrenamentelor ca urmare a diferitelor exerciții sunt destul de mari. Exercițiile
de pregătire generală sunt preluate și adaptate din aresenalul mijloacelor
specifice altor ramuri de sport, capabile să contribuie la ridicarea indicilor de
tehnicitate ai execuțiilor, creează în mod direct o bază necesară pentru
pregătirea specială, eficientă, deci în scopul lărgirii capacității motrice și
nicidecum ca o a doua specializare.
Participarea conștientă și activă este un principiu ce constă în necesitatea
dezvoltării la sportivi a nevoii și a interesului pentru însușirea cunoștințelor,
prin crearea unui ambient plăcut de lucru, explicații clare și concise referitoare
la conținutul antrenamentului, prin crearea unei legături logice între materialul
nou și cel însușit înainte, prin dezvoltarea gândirii creatoare, aprecierea și
încurajarea execuțiilor.
Conștientizarea motivației constituie un principiu care reprezintă condiția
de bază a practicării sportului fiind motorul sportivului în implicarea activității
sportive. Motivele pentru care se practică sunt reliefate de M.Bouet (Les
motivations des sportifs, Enciclopedie universitaire, Paris, 1969) după cum
urmează: nevoi motorii, afirmarea de sine, căutarea compensației, tendințe
sociale, interesul pentru competiție, dorința de a câștiga, aspirația de a deveni
campion, agresivitate și combativitate, gustul riscului, atracția către aventură.
Paul Popescu-Neveanu subliniază faptul că “niciodată omul nu acționează sub
imperiul unui singur motiv, ci sub influența unor constelații motivaționale” și P.
Golu subliniază că motivația “reprezintă elementul subiectiv al cauzalității
obiective” iar (Roșca, Al., 1943) spune ca motivația este „totalitatea mobilurilor
interne ale conduitei, înnăscute sau dobândite, conștiente sau inconștiente,
simple trebuințe biologice sau idealuri abstracte".
„Larga problematică a instruirii sportive a făcut posibilă și necesară
sistematizarea și interpretarea ideilor practico-metodice, organizatorice și
prospective”, după cum afirmă Simion, Gh., (2011) rezultatele din cercetările
științifice și experiențele practice care s-au făcut de-a lungul anilor și practica
instruirii sportive au prezentat progrese semnificative. „Cerințele generale ale
antrenamentului sportiv constituie un ansamblu de norme și reguli, în marea lor
majoritate, cu caracter metodic, desprinse din generalizarea experienței înaintate
a domeniului cu scopul de a optimiza procesul de pregătire a sportivilor”
(Dragnea A., 1993)
Sub incidența datelor științei educației fizice și sportului, specialiștii în
domeniu dau la o parte improvizațiile și liberul arbitru punând în discuție
respectarea cerințelor metodice ale antrenamentului sportiv în vederea obținerii
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
5
de performanțe înalte. În viziunea autorilor Simion Gh., Mihăilă I. și
Stănculescu G., (2011) cerințele antrenamentului sportiv sunte prezentate astfel:
Planificarea de perspectivă a pregătirii sportivilor, planurile de
perspectivă a sportivilor se întocmesc pe termen lung (Bompa T., 2002) cu
stabilirea unei direcții, a unui obiectiv și se iau în calcul numărul anilor de
antrenament necesar unui sportiv de perspectivă pentru a atinge marea
performanță, vârsta medie la care sportivul va ajunge la performanță de vârf,
nivelul natural al aptitudinilor de la care pornește viitorul sportiv, vârsta la care
sportivul începe antrenamentul special. Desfășurarea antrenamentului pe toată
durata anului, antrenarea sportivilor cu eforturi discontinue va avea efect
negativ asupra marilor funcții ale organismului, precum și a menținerii fineții în
stereotipurile dinamice și motrice.
Mărirea cantității de lucru în antrenament ; experiența arată că
antrenamentul zilnic și chiar de două ori pe zi a devenit o măsură obișnuintă a
sistemului de instruire, numărul antrenamentelor sporind chiar la nivelul
copiilor și juniorilor. Creșterea volumului de muncă este pe deplin justificată, ea
asigură capacități sporite de activitate a marilor funcții ale organismului și
totodată a unor indici superiori de adaptare la cerințele efortului fizic. Volumul
de muncă anual în pregătirea sportivilor de înaltă performanță se situaează la
peste 1000 de ore.
Creșterea intensificării efortului; pentru verificarea capacității de adaptare la
eforturi intense și maximale antrenorii trebuie să recurgă la procedee de
măsurare a dinamicii frecvenței cardiace (F.C.). Sporirea intensificării efortului
nu caracterizează doar pregătirea sportivilor consacrați, ea trebuie introdusă și la
antrenamentele tuturor categoriilor de sportivi, ținându-se permanent seama de
particularitățile individuale ale acestora, mai ales a celor caracteristice vârstei
tinere.
Desfășurarea actelor și acțiunilor motrice, în tempouri crescute, precum și
alternarea rațională a ritmului de execuție , numărul mare de lecții de
antrenament duc la o eficiență crescută a instruirii. Cantitățile de lucru mari în
antrenament, contribuie la creșterea gradului de măiestrie sportivă. Prin practică
s-a demonstrat că prin creșterea treptată a volumului de lucru crește și
intensitatea efortului, care susține cerințele efortului de concurs. Pentru
competițiile de nivel înalt e impetuos necesar mărirea gradului de solicitare în
antrenament, toate antrenamentele se fac la intensități maximale variate cu
antrenamente unde intensitățile depășesc gradul de intensitate a concursului,
influențând capacitatea de efort a sportivului și randamentul acestuia. Creșterea
tempourilor în desfășurarea actelor și acțiunilor motrice se face în diferite
condiții de microclimat, ambianță și de condiții materiale.Antrenorul are în
vedere dirijarea corectă a efortului în antrenament cu scopul de a accelera
apariția de performanțe superioare și de a crește capacitățile de adaptare a
organismului la eforturi maximale. Toate acestea ducând la depășirea
performanțelor sportive anterioare.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
6
Mărirea numărului de concursuri, competiția reprezintă “sinteza diferitelor
forme de organizare specifice unei activități care scoate în evidență, pe baza
unor reguli, rezultatele obținute și ierarhizarea acestora. Competiția sportivă
este o formă de organizare a întrecerii între sportivii de diferite categorii, ce are
ca obiectiv principal compararea performanțelor (rezultatelor) conform unor
reguli precise și a unor normative stabilite anterior” (Dragnea A., Teodorescu
Mate S., 2002, p. 537). Prin competiție se verifică nivelul de instruire sportiv,
capacitatea sportivului de a obține rezultate. Prin mărirea numărului de
competiții se contribuie la creșterea motivației sportivilor în instruire și
pregătire. Crește dorința acestora de progres, dezvoltă spiritul competitiv,
educativ și consolidează atât spiritul de echipa (pereche) cât și responsabilitatea
față de concurenți, public și antrenor. “Rezultatul reprezintă o comparare cu
obiectivele ipotetice, iar concluziile pot fi o confirmare sau infirmare a
modelului de pregătire, recomandările devenind viitoare obiective în
programarea ulterioară” (Năstase V., 2011).
Accelerarea restabilirii capacității de efort, restabilirea capacității
organismului pentru efort se realizează prin respectarea unui regim de viață
sportivă (muncă, odihnă, alimentație rațională, regim de viață rațional, etc.),
fizioterapeutic, farmacologic și are că scop refacerea acestuia în vederea
continuării activității sportive.
1.3 Conținutul antrenamentului sportiv în dansul sportiv
Conținutul antrenamentului sportiv este reprezentat de elementele de
structură, scopuri și mijloace de realizare specifice care stau la baza legilor
funcționale și metodologiilor caracteristice și compun structura lecțiilor de
antrenament. Mihaiu C. (2010) aduce în discuție următoarele direcții care
trebuie respectate în vederea asigurării suportului motric solicitat în dansul
sportiv: pregătirea suportului fizic prin dezvoltarea calităților motrice de bază,
pentru a putea construi punctul de plecare al pregătirii specifice – componentă
fizică a antrenamentului sportiv; însușirea conținutului tehnic specific dansurilor
din grupele standard și latino-componentă tehnică a antrenamentului sportiv;
formarea esteticii gestului și a expresivității corporale-componentă artistică a
antrenamentului sportiv. (Mihaiu C., 2010, p.75)
Componentele antrenamentului sportiv reprezintă elementele constitutive
fundamentale ale procesului de pregătire a sportivilor. Raportându-ne la
componentele generale ale procesului instructiv-educativ (cunoștințe de
specialitate, indici morfologici și funcționali, priceperi și deprinderi de mișcare,
calități motrice, deprinderi și obișnuințe de conduită morală) se poate sublinia
corespondența de conținut cu acestea, dar în același timp și aspectul particular și
totodată al grupării lor potrivit conținutului specific al pregătirii sportive.
Indiferent de ramura de sport sau de categoria de clasificare sportivă, în
pregătirea sportivilor s-au înrădăcinat următoarele componente ale procesului
instructiv-educativ: Pregătirea fizică; Pregătirea tehnică; Pregătirea tactică;
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
7
Pregătirea teoretică; Pregătirea psihică sau moral-volitivă; Pregătirea artistică;
Pregătirea biologică pentru concurs.
Antrenamentul de pregătire fizică în dans – dezvoltarea aptitudinală se
regăsește în psihomotricitate: kinestezie, schema corporală, lateralitate,
echilibru static și echilibru dinamic, orientarea corpului în spațiu, coordonare
generală și segmentară, percepțiile spațio-temporale ale mișcării, simțul
ritmului, viteza de reacție, de anticipație, de repetiție, control fin al mișcărilor
etc. In dans, pregătirea fizică are un rol deosebit în procesul de pregătire,
asigurând o capacitate funcțională ridicată a organismului, un nivel ridicat de
dezvoltare a calităților motrice de bază și specifice. “Pregătirea fizică constituie
baza de plecare a instruirii tuturor sportivilor. Ea are precădere în antrenamentul
începătorului, deoarece cu cât sunt mai bine dezvoltate viteza, forța, rezistența,
capacitățile coordinative, cu atât marile funcții ale organismului, în special
circulația și respirația, au un potențial de activitate mai ridicat; Cu cât sportivul
stăpânește un sistem mai larg de priceperi și deprinderi de mișcare, cu atât se
poate asigura mai bine însușirea și, totodată, perfecționarea tehnicii și acțiunilor
tactice.
Pregătirea fizică generală asigură premisele de forță, viteză, rezistență,
mobilitate pentru dezvoltarea capacității de performanță a dansatorilor. Prin
intermediul pregătirii fizice specifice se dezvoltă calitățile motrice de o manieră
proprie execuțiilor tehnice din dans, exercițiile determinând creșterea nivelului
rezistenței specifice, a forței manifestată mixt izometric și izotonic, a vitezei de
execuție, a supleței etc., acționând în același timp asupra simțului kinestezic.
Grigore, M., (2013).
Fig. 1.1. T.Bompa (2002), Relațiile calităților motrice adaptate și în dansul
sportiv
Antrenamentul de pregătire tehnică în dans; din punct de vedere al
conținutului se împarte în 2 secțiuni: tehnica dansurilor standard din care fac
parte Valsul Lent, Tango-ul,Valsul Vienez, Slow Fox-ul, Quickstep-ul și
tehnica dansurilor latino Samba, Cha Cha Cha, Rumba. PassoDoble, Jive.
Capacitatea tehnică „reprezintă un ansamblu al posibilităților motrice și
psihomotrice genetice și dobândite, structurat în deprinderi, elemente, procedee
și structuri tehnice (figuri) specifice dansului sportiv, necesar formării de
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
8
coregrafii complexe și desfășurării cu randament optim a activității de dans".
(p.51 Nastase)
Putem discuta despre calitatea tehnică atunci când ne referim la
particularitatea individuală a sportivilor dar și a celei de cuplu când execută
mișcări ce sunt condiționate de indici motrici cum ar fi: viteza, îndemânare,
rezistența, forța, suplețea și de indici psihomotrici ca: precizia, echilibru,
ambidextrie, kinestezie etc. aflându-se în strânsă legătură cu pregătirea artistică,
necesare realizării efectuării raționale, eficiente, economice, și cât mai aproape
de idealul figurilor specifice. Execuțiile tehnice din dansul sportiv sunt
guvernate de înțelegerea aspectelor motrice de biomecanică. Analiza
biomecanică trebuie făcută la un nivel individual și particular al mișcării și acest
mod va contribui la o bună înțelegere a mișcării tehnice. Biomecanica dansului
sportiv are în vedere studiile statice redate de pozițiile și condițiile de echilibru
ale forțelor care acționează asupra corpurilor dansatorilor. Prin studii dinamice
se analizează cauzele mișcărilor prin forțele interne și studii cinematice care
arată modul de desfășurare a mișcării din dans.
Având în vedere toate aceste aspecte, un demers de prezentare a întregului
conținut tehnic al dansului sportiv pentru fiecare dans în parte, ar însemna un
volum informațional foarte mare. Astfel, vom prezenta pe mai departe succinct,
principalele deprinderi tehnice specifice dansului sportiv, având ca bază de
plecare monografia lui (Năstase D.V., p. 43), nume de referință pentru dansul
sportiv românesc și cărțile de standard ale World DanceSport Federation.
Postura corporală este esențială pentru dans și este obținută prin dispunerea
aliniamentului segmentelor corpului în ax longitudinal care cade perpendicular
pe suprafața de sprijin, având bărbia paralelă cu solul, gâtul întins, toracele și
pelvisul dispuse vertical cu repartizarea centrului general de greutate pe
suprafața de sprijin, păstrând conștient greutatea corporală în perimetrul tălpilor.
Static, greutatea se simte în talpă la mijlocul distanței dintre călcâi și perniță iar
în mișcare, acest punct variază, mai aproape de vârf sau de călcâi, fiind specific
cu mecanismul mișcării respective, fără să afecteze aliniamentul celorlate
segmente corporale.
Poziția perechii este dată de raportul dintre corpurile celor doi parteneri de
dans și este combinația dintre punctele de contact ale mâinii și ale centrelor de
greutate între partener și parteneră atât în timpul executării pașilor și figurilor
tehnice, cât și coregrafice. În pereche avem definite 9 poziții ale centrului, care
se clasifică după cum urmează: Pozița închisă, Poziția exterioară, Poziția de
promenadă, Poziția de fallaway, Poziția de contra-fallaway, Poziția de contra-
promenada, Pozitia de wing. Contactul trebuie să se simtă ca "clothes touching
clothes" (Geoffrey Hearn, 2004).
După ce s-au pus în pereche, fata trebuie să mențină o linie în echilibru de la
genunchiul piciorul pe care stă până în partea de sus a capului, această postură o
va ajută să mențină un echilibru constant al liniei spatelui în timpul dansului,
comunicarea dintre parteneri făcându-se pe toată porțiunea de contact. Evoluția
dansatorilor de standard se face pe tot parcursul melodiei în zona contactului
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
9
fizic, perechea fiind în mișcare continuă, delimitată coregrafic, cu schimbări de
poziție în zona centrului și mișcări de tip oglindă. Contactul trunchiului este
folositor comunicării dintre parteneri, pentru transmitere și recepționare de
informații (direcții de deplasare, înclinări, viteză de execuție, stretching,
intensitate, schimbări de poziție, floorcraft, extensii, înclinații, rotații, swing,
sway, lightness etc.). Prin limbajul trupului, în funcție de răsuciri, înclinări,
poziționări ale capului înțelegem dacă dansatorul exprimă acordul sau
dezacordul. În schimb, în dansurile latino americane, libertatea de mișcare este
aproape totală, condiționată doar coregrafic, asta datorită poziției deschise în
pereche cât și executării unor elemente fără contact între parteneri. Tehnica are
o importanță majoră luând în calcul faptul că e unul din criteriile de arbitraj, dar
și prin economismul și eficiența mișcărilor. Pregătirea tehnică trebuie să fie
foarte exigentă, dar aceasta nu trebuie înțeleasă separat deoarece este
interdependentă de pregătirea psihologică, teoretică și artistică și condiționată
într-o mare măsură de nivelul de dezvoltare a capacităților condiționale și
coordinative. “Calitatea tehnică reprezintă particularitatea individuală și de
cuplu a execuțiilor mișcărilor din dansul sportiv, determinată de indici motrici
(viteză, forță, îndemânare, rezistență) psihomotrici (precizie, coordonare,
echilibru, ambidextrie, kinestezie etc.) și artistici necesari efectuării raționale,
economice și la parametri ideali a figurilor specifice” . (Năstase V., 2011)
Antrenamentul de pregătire tactică în dans reprezintă un ansamblu de
principii, soluții specifice, idei și reguli de abordare a competițiilor prin care
cuplul de dansatori își valorifică la maximum toate capacitățile tehnice, fizice,
psihice în vederea soluționării situațiilor problematice de competiție create de
concurenți și ambianță, cu scopul de a performa în parametri superiori.
Altfel spus, Silovici I., (1984) consideră că tactica este “un concept de
abordare a competiției care însumează un sistem de idei și derivând din acestea,
un ansamblu de modalități de acționare deliberată în vederea realizării unei
prestații superioare, eficiente pentru obținerea succesului în competiție” iar
Dragnea A., (1992) apreciază că “tactica reunește un sistem de principii idei și
reguli de abordare a competițiilor de către sportiv, prin care își valorifica toate
capacitățile tehnice, fizice și psihice în vederea rezolvării situațiilor
problematice (de concurs) create de adversari, coechipieri și ambianța, pentru
obținerea succesului”
În tactică se folosesc cele mai variate mijloace pentru obținere succesului,
deliberate într-un mod rațional iar în toate sporturile artistice, implicit dansul
sportiv, antrenamentul de pregătire tactică are o pondere redusă comparativ cu
alte sporturi și se regăsește în perioadele de dinainte de fiecare competiție.
Complexitatea și unicitatea competițiilor din punct de vedere al dimensiunilor
de ring, numărul de perechi participante, numărul de serii, timpul de așteptare
dintre dansuri, timpul evoluției pe ring, programul competițional, timpul de
refacere dintre runde, poziționarea publicului determină o abordare tactică în
prealabil. Pentru abordarea fiecărei competiții se întocmesc planuri tactice
diferențiate, făcute de către antrenor, cel care aduce la cunoștința sportivului
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
10
regulamentul de concurs, modul de organizare a competiției și măsurile
necesare de valorificare a timpului (trezire, pregătire competiție, distribuirea
meselor, etapele de desfășurare a competiției, încălzirea etc.), regulile tactice
specifice fiecărei runde și fiecărui dans în parte (poziționare, dozare efort etc.)
În antrenament sportivii trebuie pregătiți pentru a găsi imediat soluții
eficiente, decisive conform situațiilor problematice ce pot apărea în competiție,
cum ar fi uitarea coregrafiei, împiedicarea, căderea, ruperea costumației,
căderea pantofului, ciocnirea de alte perechi, înghesuiala în colțurile ringului,
accidentări. Trebuie să se dezvolte creativitatea în soluționarea situațiilor tactice
prin cadre generale de acțiune ce pot fi modificate în situații neprevăzute, fără
să se constituie tipare din care aceștia nu pot ieși. Pregătirea teoretică și
experiența competițională stau la baza eficienței și originalității soluționării
situațiilor neprevăzute din competiție.
Partea esențială a tacticii în dansul sportiv o reprezintă coregrafia care
necesită o pregătire care să țină cont de spațiul ringului de dans, de sensul de
dans, structura muzicală (ritm, tempo, bătăi pe minut, accente, frazare), clasa
valorică și bagajul motric și tehnic al sportivului, regulamentul de figuri impus
pe fiecare clasă valorică.
Coregrafiile se învață și se exersează până la perfecționarea execuției
motrice. Se lucrează metodic prin învățare, consolidare și perfecționare până la
nivel de automatism, acest lucru fiind necesar și în execuția tehnică individuală,
de cuplu de bază și specifică și cea interpretativă, comunicarea individuală și de
cuplu. Un bagaj tehnic de nivel superior poate susține o coregrafie complexă
formată din elemente tehnice variate.
Coregrafiile în timpul competițiilor pot fi supuse unor rezolvări de moment
în situații de existență a suprafețelor de concurs de diferite dimensiuni, forme,
de suprafețe de ring din materiale diferite, existența unui număr mare de perechi
pe ring, existența stimulului melodic ales de organizator. Se elaborează strategii
adecvate de execuție a coregrafiilor în funcție de situațiile date; acestea se pot
alege înainte cu antrenorul sau de dansatori în cazuri neprevizibile întâlnite în
timpul compeției.
Năstase V. (2011) prezintă următoarele direcții de acționare: în plan motric
(tehnic), alcătuirea coregrafiilor fiecărui dans în urma selecționării din bagajul
motric tehnic al dansatorilor; în planul dozării efortului din timpul competiției;
(metode de perfecționare a capacității de repartizare a forțelor); adaptare și
rezistență psihică a perechii în fiecare etapă calificată; (metode de pregătire
tactică realizate progresiv în ceea ce privește condițiile de dificultate: fără
adversar, cu adversar pasiv și cu adversar activ agresiv); valorificarea conduitei
artistice a perechii în evoluția întregii competiții.
Antrenamentul de pregătire psihologică în viziunea Grigore M. (2013)
trebuie să rezolve aspecte legate de participarea la concursuri și de reactivitatea
la încărcătura din lecții prin metode care privesc controlul manifestărilor
sportivilor induse de factori de stres precum numărul de repetări, volumul și
intensitatea efortului, ambianța, adversarii, arbitrii, publicul, așteptările proprii
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
11
și ale celor din jur care pot influența performanța dansatorului. Epuran M.,
(2001) susține faptul că “întreaga funcționalitate motorie este condusă conștient
de instanțele psihice superioare și că în toate sporturile inteligența, motivația,
echilibrul afectiv, controlul și efortul voluntar sunt absolut indispensabile”.
Antrenamentul de pregătire teoretică în dans are în vedere asimilarea
ansamblului de cunoștințe de specialitate cum ar fi: denumirea pașilor și a
elementelor tehnice specifice fiecărei figuri și dans în parte, însușirea limbajului
specific caracteristic dansului sportiv care de-a lungul anilor s-a dezvoltat și a
devenit un limbaj internațional având în prezent omologate și standardizate
denumirile fiecărei figuri ce alcătuiește repertoriul fiecărui dans.
Pregătirea teoretică reunește toate cunoștințele de specialitate. Sfera acestei
pregătiri este foarte largă. Printre componente regăsim cunoștinte despre
regulamentul competițional, istoricul dansului sportiv, efortul fizic și igiena,
stilul de viață a unui performer și autoeducație, consecințele nerespectării
întocmai a regulamentelor, cunoștințe organizatorice și tehnico-gospodărești
implicate în desfășurarea vieții în colectiv cu referire la echipament, noțiuni
privind înțelegerea tacticii etc. cu rolul de a stimula neîncetat gândirea teoretică
a sportivilor în vederea aplicării în practică a noțiunilor, principiilor, regulilor
având ca scop optimizarea randamentului dansatorilor dar și încurajarea spre un
climat constructiv în care trebuie să găsească cele mai indicate soluții de
acționare în viitor.
Antrenamentul de pregătire artistică în dans urmărește folosirea unor
mijloace de stimulare a creativității, de formare a unei ținute corporale
expresive, de creare a simțului esteticii mișcării, de dezvoltare a capacității de
comunicare nonverbală, având ca rezultat execuția deprinderilor motrice într-o
interpretare artistică superioară, oferind posibilitatea dansatorilor de a acapara
atenția publicului prin transmiterea unei idei. Legătură dintre tehnic și artistic în
dansul sportiv este foarte strânsă, iar antrenorul trebuie să aibă în vedere faptul
că fiecare dintre ele înfățișează particularități specifice și modalități de lucru
diferite. In urma unei pregătiri bine structurate performanțele sportive ating cote
înalte, contribuția componentelor specificate ducând la realizarea măiestriei
tehnice.
1.4 Mijloacele antrenamentului sportiv actual în probele de dans
sportiv
Concursurile de dans sportiv se află sub egida Federației Române de dans
sportiv și sunt clasificate valoric, fiecare clasă cuprinzând un număr diferit de
dansuri: Hobby (Vals Lent, Quickstep, Cha Cha Cha și Jive) și se adresează
începătorilor și celor care practică dansul drept activitate de loisir, clasa E (Vals
Lent, Vals Viennez, Quickstep, Samba, Cha Cha Cha și Jive), clasa D (dansurile
de la clasa E la care adaugăm Tango și Rumba), pentru clasele C, B, A și S se
vor dansa pe secțiuni toate cele 10 dansuri (secțiunea standard: Vals Lent,
Tango, Vals Vienez, Slow Fox, Quickstep și secțiunea latino: Samba, Cha Cha
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
12
Cha, Rumba, Paso Doble, Jive). Competițiile de dans sportiv constau în
organizarea și desfășurarea dansurilor mai sus menționate pe parcursul a 1’30”-
2’ cu mențiunea ca Jive și Vals vienez 1’15”-1’30”.
Mijloacele antrenamentului reprezintă instrumentele practice prin care se
realizează pregătirea sportivilor, atât în sfera fizică, motrică, cât și psihică având
drept scop obținerea unor abilități, capacități sau performanțe sportive. O simplă
clasificare a mijloacelor antrenamentului este impusă de principalele forme de
organizare a activității sportive (lecții de antrenament, concursuri, ședințe de
refacere) și de obiectivele aferente acestora: mijloace de antrenament; mijloace
de refacere a capacității de efort; mijloace competiționale.
Mijloacele de antrenament sunt constituite din ansamblul exercițiilor fizice
care asigură transformări și perfecționări la nivelul diferiților factori ai
performanței (Teodorescu, S., 2010).
Se disting trei categorii de mijloace de antrenament:
mijloace de pregătire generală;
mijloace mixte;
mijloace de pregătire specifică.
Mijloacele de pregătire generală, denumite în această manieră după
obiectivele pe care trebuie să le îndeplinească, cuprind exerciții pentru
dezvoltarea capacității funcționale, a calităților motrice de bază, însușirea unui
bagaj cât mai variat de deprinderi și priceperi motrice.
Atunci când sunt selecționate mijloacele de pregătire generală (exerciții din
școala alergării, săriturii, aruncării etc., exerciții din gimnastică, jocuri de
mișcare), trebuie respectate anumite criterii: să asigure dezvoltarea multilaterală
a sportivilor; să contribuie la dezvoltarea calităților motrice de bază (forță,
viteză, rezistență, capacități coordinative, suplețe-mobilitate etc.); să
îmbogățească bagajul de deprinderi și priceperi motrice, știut fiind faptul că
exercițiile cu caracter general favorizează viitoarele transferuri pozitive; să
îmbrace caracteristicile dansului sportiv.
De aceea, alegerea mijloacelor cu caracter general pentru o anumită
specializare sportivă trebuie să aibă la bază o riguroasă analiză a disciplinei,
astfel încât orice transfer negativ asupra performanțelor să fie evitat. Mijloacele
cu caracter general, folosite cu precădere în pregătirea copiilor, se regăsesc și în
pregătirea sportivilor consacrați, în perioadele pregătitoare, în etapele pregătirii
generale, când se urmărește dezvoltarea capacității generale de efort (prin
volume mari).
Mijloacele mixte se situează la granița dintre mijloacele de pregătire
generală și cele de pregătire specifică și au apărut din nevoia de a îndeplini
anumite obiective ale lecțiilor sau microciclurilor, vizând învățarea sau
corectarea unor elemente tehnice complexe care nu pot fi abordate integral.
Acestea sunt planificate, de regulă, în mezostructurile de bază ale etapei de
pregătire generală și în primele mezostructuri ale etapei pregătirii specifice
(Teodoerescu, S., 2010). Mijloacele specifice, după cum le spune și denumirea,
sunt caracteristice diferitelor ramuri și probe sportive și se folosesc pentru
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
13
dezvoltarea capacității de efort solicitate în concursuri, pe de o parte, iar pe de
altă parte presupun folosirea acelor grupe musculare implicate în efectuarea
corectă și eficientă a structurilor tehnice. Ele sunt aplicate, de regulă, sub forma
procedeelor tehnice sau a acțiunilor tehnico-tactice. O condiție esențială pentru
ca un exercițiu să fie considerat specific este să aibă ceva comun cu exercițiul
competițional.
În viziunea lui Teodorescu S. (2010), aceste mijloace se împart în două
categorii: de apropiere – contribuie la însușirea tehnicii mișcărilor; de
dezvoltare – care vizează, în special, dezvoltarea calităților motrice și a
capacității de efort. În ceea ce privește includerea lor în cadrul structurilor de
antrenament, este evident că prezența lor în primele microcicluri este redusă,
urmând să devină tot mai numeroasă pe măsură ce antrenamentul se apropie de
mijlocul etapei precompetiționale.
Mijloacele competiționale – au forme și conținuturi diferite de la o ramură de
sport la alta, ceea ce le caracterizează fiind caracterul integrativ, de cuprindere a
tuturor componentelor antrenamentului. De exemplu, în sporturile ciclice, se
parcurg distanțele integral, fiind cronometrate și desfășurate în condiții
regulamentare, la gimnastică se execută exerciții integrale, săritorii fac încercări
în condiții regulamentare de concurs, în cadrul jocurilor se organizează meciuri
bilaterale cu adversari apropiați ca valoare de cei care urmează să fie întâlniți în
concursuri etc.
Mijloacele de refacere a capacității de efort , relația efort-refacere în dans, în
antrenament și competiție, caracteristicile ei se regăsesc în antrenarea
funcțională. (p.208, Nastase). În stadiul actual de dezvoltare a antrenamentului
sportiv, în condițiile creșterii numărului de concursuri și, implicit, a solicitărilor,
refacerea capacității de efort constituie o condiție esențială a progresului în
antrenament.
Refacerea este o componentă a antrenamentului sportiv care folosește, în
mod rațional și dirijat, o serie de mijloace medico-pedagogice naturale și/sau
artificiale, provenite din mediul exterior și/sau intern al organismului, în scopul
restabilirii homeostaziei dinaintea efortului și, mai ales, al depășirii acestuia prin
”supracompensare funcțională” (Teodorescu, S., 2010, pag. 62).
Drăgan I. (1989) stabilește două categorii principale ale acestor mijloace:
mijloace specifice – care se dirijează medical; mijloace nespecifice (pedagogice,
igienice) – care pot fi aplicate de antrenori și sportivi.
O altă clasificare a acestei categorii de mijloace presupune următoarele
criterii: după efectele exercitate: neuropsihice, neuromusculare, endocrino-
metabolice, cardio-respiratorii; după apartenența mijloacelor de refacere:
balneo-fizio-hidro-terapice, psihoterapice, dietetice, farmacologice, odihnă
activă, odihnă pasivă.
De reținut este că aceste mijloace de refacere se aplică coordonat, după
structura antrenamentului (lecție, zi, săptămână etc.), în funcție de
accesibilitatea și de eficiența lor, cu precădere pentru acele aparate și sisteme
angrenate prioritar în efort.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
14
Mijloacele în dansul sportiv presupun învățarea pașilor și a figurilor de dans
specifice celor două secțiuni, standard și latino, conform cerințelor
regulamentului competițional al federației române de dans sportiv.
Complexitatea solicitării specifice dansului sportiv și evoluția galopantă a
performanțelor înregistrate în competițiile de mare anvergură îi determină tot
mai des pe specialiști să apeleze la echipe interdisciplinare pentru pregătirea
sportivilor.
Finețea reglajelor psihice, dificultatea menținerii proceselor adaptative și a
refacerii după efort, acuratețea tehnicii și spectaculozitatea coregrafiilor solicită
cel puțin interacțiunea dintre psiholog, medic, antrenor, metodist etc . Această
tendință este sporadic pusă în practică la nivel național datorită costurilor
ridicate ale serviciilor de acest gen, motiv pentru care antrenorul va juca mai
multe roluri, în măsura în care prin competențele sale poate substitui laturi ale
altor specializări.
1.5 Antrenamentul individualizat în contextul procesului de instruire
și organizare a acestuia
Cercetările din ultimii ani au demonstrat că ,,abordarea individuală în
procesul de instruire și educare este necesară pentru îndeplinirea oricărui
obiectiv, fie de însușire a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor motrice fie
de dezvoltare a calităților fizice sau psihice” (Epuran M., Crețu C.). Bompa
T.O. (2006) arată că ,,întreg conceptul de pregătire se modelează în funcție de
trăsăturile fiziologice și psihologice ale sportivului, pentru a ameliora în mod
natural obiectivele pregătirii”.(p.33)
Aplicabilitatea acestui principiu se realizează cu mare success la vârsta
junioratului, în vederea motricității cînd aceștia înregistrează progrese deosebit
de mari la acesta vârstă. Deprinderile naturale și cele de bază se perfecționează,
iar pe fondul lor se formează și se consolidează altele noi, mai complexe; din
aceste considerente putem spune că această vârstă este cea mai indicată pentru
dezvoltarea calităților motrice. O atenție deosebită trebuie acordată mobilității,
care, dacă nu e susținută corespunzător, regresează (Mitrea Gh. și Mogoș Al.,
1977).
Creșterea vertiginoasă a performanțelor sportive din lumea dansului sportiv,
în mare parte se datorează faptului că pregătirile încep de la o vârstă timpurie,
lucru care a contribuit la necesitatea antrenamentelor individuale.
Individualizarea impune o acordare amănunțită a atenției antrenorului asupra
fiecărei perechi și a dansatorilor în parte. Teodorescu L., (1975) consideră că
„pentru jocurile sportive practicate în scop de performanță, o pregătire pe baze
științifice este de neconceput fără aplicarea individualizării, devenit principiul al
antrenamentului modern și totodată formă de aplicare a principiului
accesibilității”.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
15
Prin individualizare se înțelege adaptarea procesului de instruire și de
educație la particularitățile fiecărui dansator în parte, sex, vârstă, aptitutini fizice
și psihice, clasa valorică de dans etc.
Particularitățile sportivului au caracter general și trebuie luate în considerare
în aplicarea principiului individualizării. În viziunea lui Teodorescu L., sunt:
particularități de ordin biologic:
o dezvoltarea fizică (talie, robustețe, greutate etc.);
o sex și vârstă;
o tipul de activitate nervoasă superioară (puternic echilibrat sau
neechilibrat, flegmatic etc.);
o calitățile motrice predominante (viteză, îndemânare, forță etc. și
raportul dintre ele);
particularitățile pregătirii sportive (cunoștințele realizate anterior,
considerate pe factorii antrenamentului și în afară lor):
o pregătirea tehnică;
o pregătirea tactică;
o pregătirea fizică;
o pregătirea moral – volitivă;
o pregătirea teoretică; nivelul cultural;
particularități de ordin psihic :
o temperament și caracter;
o calitățile morale și de voință și nivelul lor de dezvoltare;
o aptitudini și predilecții;
o capacitatea perceptivă;
o capacitatea de integrare în colectivitate.
În lecțiile individuale cu antrenor acumulările perechii sunt de nivel
cantitativ prin învățări de elemente tehnice, partituri coregrafice dar și calitativ
prin corectări ale greșelilor apărute în mișcarea specifică, perfecționări tehnice,
coregrafice și interpretative (Năstase V., 2011).
O pregătire individualizată se poate desfășura și în cadrul lecției de
antrenament colectiv unde antrenorul poate stabili sarcini speciale pentru
pereche sau chiar pentru fiecare dansator în parte. Mulți antrenori din lumea
dansului sportiv sugerează antrenamentele individualizate fără prezența
antrenorului, care au drept scop perfecționarea unor procedee tehnice cunoscute,
atingerea unor indici superiori de dezvoltare fizică și perfecționarea unor acțiuni
tactice cunoscute.
Pregătirea dansatorilor trebuie întregită cu antrenamente de individualizare
datorită complexității coregrafiilor. Individualizarea instruirii dansatorilor este
impusă și de alți factori, cum ar fi diferențele mari între secțiunile standard și
latino, în care dansatorii trebuie să-și aprofundeze coregrafiile specifice fiecărui
dans. În al doilea rând, se observă că dansatorul are de aprofundat tehnicile
specifice fiecărui stil în parte, prin aplicarea lor în figurile din coregrafie, care
necesită o instruire analitică de lungă durată și calități motrice cu indici de
valoare ridicați.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
16
Antrenamentul individual ca metodă de lucru este o formă de organizare a
procesului de pregătire. În vederea accelerării procesului de formare și
perfecționare a dansatorilor sau pentru remedierea unor lipsuri manifestate în
pregătirea de ansamblu și constatate prin rezultatele obținute la concursuri sau
prin observații pedagogice, carențele pregătirii teoretice, fizice, tehnico-tactice,
psihice, se impune întocmirea planurilor individuale de antrenament.
Metodica întocmirii planului individual de antrenament prevede efectuarea
de către antrenor a unei analize individuale, pe baza căreia vor fi fixate sarcinile
de antrenament. Planul individual de antrenament se întocmește pentru perioade
lungi de pregătire, care acoperă mai multe săptămâni/luni, fiind în relație cu
mărimea volumului de ore acordat în prealabil competițiilor importante. În
timpul unui plan de pregătire individual antrenorul poate eficientiza la maxim
pregătirea dansatorilor, acesta ,,poate regla încărcătura individuală de lucru,
poate adapta învățarea deprinderilor în funcție de caracteristicile sportivului,
lăsând de asemenenea loc creativității fiecăruia.” (Bompa T., 2002)
Volumul de efort se va determina individual. E bine de avut în vedere faptul
că la vârsta junioratului copii sunt în momentul culminant al pubertății care e
dominat de puseul de creștere. Au un sistem nervos încă instabil, cu schimbări
dese ale stărilor emoționale, momentul pubertății e în genere tensional și
încărcat de confuzie.
Din punct de vedere psihologic, creșterea și maturizarea sunt legate de
numeroase stări de disconfort (Albu E., 2007, p.68) În acest context planificarea
antrenamentelor individuale are în vedere armonia între școală și pregătirea
sportivă și se recomandă menținerea unei alternări corecte între odihnă și
stimuli, în special în cazul exercițiilor cu intensitate maximă. Pregătirea
sportivilor pentru performanță să fie foarte variată pentru a menține interesul și
puterea de concentrare.
CAPITOLUL II
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
17
CAPACITATEA PSIHOMOTRICĂ GENERALĂ ÎN PROBE DE DANS
SPORTIV
2.1 Capacitatea psihomotrică generală – definiție, delimitări conceptuale în
literatura de specialitate și interdisciplinară
În țara noastră, prof. Mihai Epuran s-a ocupat și de această problemă și a
definit psihomotricitatea ca fiind “expresia maturizării și integrării funcțiilor
motrice și psihice la nivelul pretins de integrarea funcțională bună a individului
în ambianță”. Din mulțimea aspectelor și manifestărilor psihice ale elevilor în
activitățile de educație fizică și sport, studiul comportamentului motor este
foarte important deoarece în activitățile corporale predomină latura motrică.
Reacțiile motrice sunt răspunsuri elaborate la anumite stimulări. Este deci, firesc
ca întregul efect al procesului instructiv educativ să depindă într-o oarecare
măsură și de structura personalității în care aptitudinile psihomotrice dețin un
loc important.
Însemnătatea educației psihomotrice este dată de prezența acesteia ca unul din
principalele obiective specifice ale educației fizice.
În lucrarea sa, Psihologia educației fizice , M. Epuran formulează obiectivul
educației fizice și sportului arătând că: dezvoltarea psihomotorie cuprinde:
dezvoltarea capacităților motrice: viteza, forța, rezistența, îndemânarea,
suplețea; dezvoltarea chinesteziei (percepția complexă a mișcării); dezvoltarea
priceperilor și deprinderilor mortice; dezvoltarea capacității de lucru a
organismului și de adaptare la sarcina de mișcare (stăpânirea corpului,
stăpânirea mediului). Psihomotricitatea apare astfel, atât ca aptitudine cât și ca
funcție complexă de reglare a comportamentului individual. Putem spune că ea
include participarea diferitelor procese și funcții psihice care asigură atât
recepția informațiilor, cât și execuția adecvată a actului de răspuns. Reamintim
principalele componente ale psihomotricității, subliniind faptul că studierea lor
în mod analitic nu reușește să ne ofere sinteza capacității coordinative a unui
subiect. Pe de altă parte, “parcursurile” compuse din sarcini din cele mai diferite
nu pot fi atât de bine structurate și standardizate pentru a furniza cifre (scoruri)
obiective și valide.
Componentele psihomotricității: sensibilitatea chinestezică; simțul
echilibrului; simțul ritmului și al aprecierii duratelor scurte; coordonarea
membrelor – homolaterală sau heterolaterală; coordonarea ochi – mână sau
picior; coordonarea generală;agilitatea; precizia și stabilitatea mișcărilor;
aprecierea oportunității acțiunilor în diferite momente de timp; lateralitatea;
schema corporală.
C. Albu (1999), în lucrarea sa de referință, Psihomotricitatea , îl citează pe A.
D. Meur, care susține că studiul psihomotricității parcurge patru mari etape.
Într-o primă fază, cercetările au fost axate pe problema dezvoltării motorie a
copilului. În a doua etapă, cercetătorii s-au axat pe studiul relației dintre retardul
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
18
dezvoltării motorii și al celui intelectual. În etapa a treia, s-au realizat studii
asupra dezvoltării abilităților normale și a aptitudinilor în funcție de vârstă. În
etapa a patra, studiile depășesc simplele probleme motorii; ele sunt axate pe
legătura dintre lateralitate, structura spațială și orientarea temporală.
Lafon definește psihomotricitatea ca fiind “rezultatul integrării interacțiunii
educației și maturizării sinergiei și conjugării funcțiilor motrice și psihice, nu
numai în ceea ce privește mișcările, dar și în ceea ce le determină și le însoțește:
voință, afectivitate, nevoi, impulsuri” (citat de M. Epuran). Conform opiniei lui
Dragnea A. și Bota A. (1999), capacitățile coordinative desemnează generic un
ansamblu de calități preponderent psihomotrice care presupun capacitatea de a
învăța rapid mișcări noi, adaptare rapidă și eficientă la condiții variate, specifice
diferitelor tipuri de activități, prin restructurarea fondului motric existent.
În opinia lui Frey (1977), capacitățile coordinative pot fi sinonime cu
îndemânarea, dexteritatea și iscusința, procesele de ghidare și de reglare a
gesturilor stând la baza acestora. Conform aceluiași autor, capacitățile
coordinative ajută sportivul sa-și coordoneze în mod sigur și economic acțiunile
motrice în împrejurări stereotipe, dar și imprevizibile, precum și să învețe
relativ repede acte și acțiuni motrice. Un alt punct de vedere interesant (Epuran,
M. și Horghidan, V., 1994) plasează în rândul componentelor psihomotricității,
alături de schema corporală, lateralitatea, rapiditatea mișcărilor ideomotricitate
și coordonare dinamică (a corpului întreg și a segmentelor sale), coordonarea
statică – echilibrarea, coordonarea perceptiv-motrică (percepția spațiului,
ritmului și a mișcărilor proprii) Fetz (citat de Tudor V., 1999) adaugă aici simțul
gestual, suplețea și elasticitatea gesturilor. Alți autori adaugă capacitatea de
transfer gestual, de înmagazinare gestuală și capacitatea de variație.
Blume (1981), citat de R. Manno (1996) consideră că “ansamblul de
informații elaborate de către analizatorii care permit dezvoltarea aptitudinilor
coordinative” cuprinde: capacitatea de orientare spațio-temporală; capacitatea
de combinare și cuplare a mișcărilor; capacitatea de echilibru; capacitatea de
diferențiere chinestezică; capacitatea de reacție motrică; capacitatea de
transformare a mișcării; simțul ritmului (capacitatea ritmică). Capacitățile
coordinative se împart în două categorii (după Dragnea A., 2006): capacități
coordinative generale, care reprezintă rezultatul unei instruiri generale și stau la
baza efectuării și însușirii acțiunilor motrice și capacități coordinative specifice
– întâlnite în practicarea diferitelor probe și ramuri sportive, care se dezvoltă
mai mult în anumite discipline sportive. Ozolin N. (1984) le definește ca fiind
„caracterizate prin însușirile variate în tehnică sportivă: în funcție de disciplină
sau de diverse combinații“. Tudor, V., (1999) definește capacitatea coordinativă
ca „o calitate psihomotrică, care are la bază corelația între sistemul nervos
central și musculatura scheletică în timpul efectuării unei mișcări”. Dragnea A.,
(2002) definește capacitățile coordinative ca fiind ”un complex de calități
preponderent psiho-motrice care presupun capacitatea de a învață rapid mișcări
noi, adaptarea rapidă la condiții variate, specifice diferitelor tipuri de activități,
prin restructurarea fondului motric existent”.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
19
Capacitatea de performanță este determinată într-o mare măsură de aptitudini
psiho-motrice ca rezultat al calității sistemului nervos central. Capacitatea
coordinativă înlocuiește în ultimul timp, în literatură de specialitate, termenul de
“îndemânare”. Capacitatea coordinativă (aptitudini coordinative) a fost analizată
în decursul anilor ca fiind o calitate motrică complexă (Epuran M., Siclovan I.,
Ludu V.), îndemânarea fiind considerată o manifestare a capacității coordinative
alături de grație și măiestrie, o aptitudine a sportivului de a învață rapid o nouă
mișcare, o capacitate de a restructura rapid mișcările în condiții variate (Epuran
M., Matveev L.P., Novicov A.D., )
Legătura dintre psihic și motric și dezvoltarea acesteia în cadrul științelor
interdisciplinare, a fost denumită psihomotricitate, considerându-se ca fiind
rezultatul integrării funcțiilor motorii și mintale, în urma maturizării sistemului
nervos, ceea vizează raportul subiectului cu corpul său și cu mediul
înconjurător. Psihomotricitatea – „expresia complexă a interrelațiilor dintre
procesele psihice și cele motrice, care asigură atât receptarea și prelucrarea
informațiilor, cât și căile de transmisie pentru executarea corespunzătoare a
răspunsului” (Moteț, 2001, p. 23). Pentru Epuran & Holdevici psihomotricitatea
„apare ca aptitudine, cât și ca funcție complexă de reglare a comportamentului
individual. Astfel, ea include participarea diferitelor procese și funcții psihice
care asigură atât recepția informațiilor cât și execuția adecvată a actului de
răspuns” (1976, p. 119).
2.2 Viziuni asupra instruirii sportive în dansul sportiv privind expresia
corporală
În ”Teoria și practica în sporturi de expresie”, Moraru C. E., (2014) afirmă
că „dansul și expresia corporală sunt termeni care se asociază unul cu celălalt în
ramura sportivă a dansului, cei doi termeni nefiind niciodată confundați. Dansul
evocă noțiunea de tehnică, control, învățare și disciplină iar expresia corporală
este o activitate creativă și recreativă, o activitate liberă, ludică care permite
dansatorului să-și dezvolte imaginația cu ajutorului muzicii, pe de altă parte o
activitatea atrăgătoare care este structurată în jurul unui process de învățare a
ritmului, spațiului și gesturilor codificate. (p. 21). Dansul oferă perspective
unice educative în dezvoltarea individului, prin crearea de sensuri și emoție,
construirea unei expresivități motrice și prin angajarea acestuia în procesul de
creație.
Activitățile de expresie corporală dezvoltă importante calități psiho-motrice
la dansatorii implicați în proces iar prin practicarea lor putem atinge
următoarele puncte (Grigore V., 2001, citat de Moraru C.E., 2014, p.23):
dezvoltarea ritmicității și muzicalității motrice; educarea capacității de orientare
spațio-temporală; realizarea ținutei și execuției artistice; educarea schemei
corporale; plasamentul corpului și al segmentelor ce-l alcătuiesc, în diferite
planuri și direcții, ambidextria; stimularea expresivității corporale, a creativității
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
20
și a imaginației, formând capacitatea de a reda prin gest, mișcare și atitudine
diferite teme, idei, stări sufletești și sentimente; educarea capacității de apreciere
a propiilor acțiuni motrice; dezvoltarea capacităților coordinative; educarea
sentimentelor artistice; îmbunătățirea capacității de mișcare prin însușirea unui
bogat conținut motrico-artistic; integrarea elevului în colectiv și dezvoltarea
capacității de a comunica cu ceilalți prin intermediul activității motrice.
De-a lungul anilor, în programele de pregătire destinate îmbunătățirii
nivelului de expresie corporală s-au urmărit o varietate de forme, realizând că
singurele constrângeri ce împiedică evoluția sunt cele individuale și cele de
ordin biomecanic. Prin urmare specialiștii afirmă că expresivitatea motrică se
dezvoltă prin exersare. În procesul pregătirii de expresie se lucrează cu
personalitatea dansatorului în ansamblul ei; se are în vedere, pe de o parte,
descoperirea acestei iar, pe de altă parte, se asigură mediul potrivit pentru
educarea ei prin condițiile și mijloacele necesare. Nivelul valoric atins de
sportivi din punct de vedere al expresivității este diferit și depinde de
aptitudinile psiho-motrice ale acestuia, de modul de abordare a pregătirii, de
caracteristicile diferite ale personalității și, în cel mai important rând, de nivelul
pregătirii profesionale a profesorului.
În programele de instruire sportive care privesc expresia corporală se are în
vedere: stimularea dorinței pentru activitățile de expresie corporală; formarea
capacității de comunicare; însușirea unui conținut motric cu valoare artistică,
educarea esteticii corporale, valorificată prin ținută și execuție artistică,
atitudine corectă, formarea capacității de realizare a legăturii dintre mișcarea
corporală și muzică, dezvoltarea capacităților motrice, dezvoltarea spiritului
creator și a aptitudinilor artistice.(Moraru C.E., 2013, p. 69) Materialul aplicat
în programele de pregătire trebuie să fie cât mai diversificat ca metode și
exerciții și trebuie să fie specific vârstei, nivelului de înțelegere și pregătire a
sportivilor.
Pentru dezvoltarea expresivității corporale la Juniori, putem aplica o serie de
jocuri și exerciții care permit dansatorilor mișcare, acțiune, exprimare,
comunicare, cu trecere de la activități spontane la cele de expresie artistică,
exerciții cu deplasări variate cu diferite interpretări, exerciții bazate pe
improvizație având diferite teme, improvizație pe fragmente muzicale, exerciții
pentru crearea dirijată, liberă sau improvizată a expresiei, exerciții de mimică și
interpretare, exerciții pentru realizarea ținutei artistice: exerciții pentru brațe,
trunchi, picioare sau întregul corp, exerciții specifice stilurilor de dans, pentru
educarea esteticii și plasticității corpului și însușirea unui repertoriu motric
variat, jocuri și exerciții realizate cu diferite obiecte: obiecte portative, măști,
umbrele, scaune, obiecte care să stimuleze imaginația elevilor și să ofere
subiecte ce vor fi concretizate prin mișcare corporală expresiv; exerciții pentru
îmbunătățirea capacităților coordinative; coregrafii artistice realizate pe diferite
teme și genuri muzicale.
E important să se urmărească valoarea expresivă și comunicativă a gestului
motric, contribuind la realizarea unei game complexe de mijloace expresive,
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
21
având în vedere obținerea unor competențe de execuție și creație (Levieux F.,
1985). În cadrul antrenametnelor de grup, capacitățile diferite și motivațiile
variate determină modalități de abordare diverse. Pentru ca activitatea de creație
să nu scadă, “incitatorul” (antrenorul) are ca sarcină diversificarea constantă a
activității, care, după Levieux F. (1985) se împarte în patru clase și anume:
corp-spațiu-timp, prezentare pentru public, căutarea de expresii variate,
realizarea expresiei prin accentuări, menținând întreg grupul implicat.
Putem sublinia faptul că procesul de instruire trebuie condus având în vedere
faptul că activitatea de expresie corporală este arta de a conferi gesturilor
motrice valoare de simbol, prin armonia plastică a mișcării. „Unul dintre
obiectivele principale este educarea esteticii mișcării (ținută și execuție artistică)
și realizarea unei execuții tehnice conform standardelor artistice.” (Moraru C.E.,
2014, p. 24)
Estetică motrică reprezintă acea manieră specifică de execuție a acțiunilor
motrice ce trebuie realizate în activități fizice cu componentă artistică, este o
îmbinare reușită între: ținută și execuție artistică, acompaniament muzical, trăire
afectivă și capacitatea de realizare plastică a mișcărilor. Toate creează
expresivitatea mișcării.
Limbajul trupului este o formă de comunicare non-verbală mentală și fizică a
omului, constând din poziția corpului, gesturi, expresia facială și mișcarea
ochilor. Trimiterea și interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime
în subconștient. O importanță mare a activităților de expresie corporală o
constituie educarea esteticii mișcării (ținuta și execuția artistică). În vederea
dezvoltării unei motricități expresive, la Juniori este necesară instruirea
execuției artistice prin exersarea unor structuri de exerciții care să aibă la bază
următoarele cerințe în efectuarea acțiunilor motrice: brațele rotunjite în vederea
realizării acțiunilor libere, cu întârzierea mâinilor în mișcare pentru a oferi
impresia de prelungire a mișcărilor în spațiu; urmărirea cu privirea prin mișcări
estetice ale capului a tuturor acțiunilor brațelor, pentru întregirea expresiei
artisitice; întârzierea capului în acțiunile trunchiului pentru a realiza prelungirea
mișcărilor în spațiu; orientarea vârfurilor picioarelor în exterior, în toate
pozițiile sprijinite și în toate direcțiile de acționare; plasarea corectă a
segmentelor corpului în planuri și direcții precise; plasarea și transmiterea
corectă a greutății corpului pe suprafețele de spriijin; execuția liberă naturală a
tuturor acțiunilor motrice în concordanță cu particularitățile acompaniamentului
muzical.
Activitățile de expresie corporală specifice dansului, gimasticii și baletului
sunt o modalitate de creație și comunicare a unor sensuri. Dacă formele
corporale se pot asemăna, intențiile diferă fundamental. În comunicarea din
dansurile latino participă întregul corp: picioare, șolduri, trunchi, brațe, palme,
degete, umeri, gât, cap etc. Momentele generale ale comunicării din dansul
sportiv sunt: intrarea pe ring, invitația la dans, adoptarea posturii (ținutei
artistice), evoluția dansului, povestea creată de cei doi parteneri, comunicarea
dintre ei doi ca parteneri și comunicarea lor cu publicul, ieșirea de pe ring.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
22
Pregătirea de expresie, care este bazată pe creație, urmărește, prin mijloacele
și conținutul său, dezvoltarea capacității de comunicare prin expresie corporală,
de exprimare a unor stări, sentimente și mesaje. Activitățile de expresie
corporală au la bază raportul dintre nevoia de a exprima individualitatea
dansatorului și dorința lui de a face impresie. Antrenorul trebuie să aibe în
vedere acest lucru și să înțeleagă formele de expresie corporală ca pe o activitate
ce are la bază raportul de ”expresie- impresie”. Toate formele de expresie
corporală prezintă valoare educativă remarcabilă și contribuie la o cunoaștere
mai bună a sinelui. Instruirea comunicării nonverbale prin expresie corporală se
conturează și se modifică în funcție de capacitățile psihice și fizice ale
dansatorului dar și de specificul de personalitate și în unele cazuri de
potențialul comunicativ al grupului.
Conținutul expresiei corporale este complex, cognitiv-afectiv, fiind constituit
din trăiri emoționale, atitudini și motivații, care indică diferitele caracteristici
ale personalității în contextul stilului temperamental, al caracterului persoanei și
al experienței individuale, informații ce trebuie valorificate și care aduc o mare
contribuiție în procesul instructiv-educativ.
2.3 . Capacitatea psihomotrică generală – forme de manifestare
Este recunoscut în literatura de specialitate faptul că în cazul capacităților
psihomotrice, de o deosebită importanță este intervenția segmentelor nervoase
superioare în realizarea acțiunilor motrice voluntare, conferindu-le acestora
indici superiori de calitate. Spre deosebire de celelalte calități condiționale care
dau “conținutul” mișcării sau valoarea ei energetică, în ceea ce privește
psihomotricitatea putem vorbi despre un “joc” al psihicului și al motricului, ea
dând măsura dozării juste, a valorii inteligenței și a mișcărilor oportune. Întrucât
nu există o clasificare exhaustivă a capacităților psihomotrice, în ceea ce
privește numărul, structura sau corelațiile dintre componente, considerăm
oportună evidențierea tuturor punctelor de vedere înregistrate în literatura de
specialitate, demers care ne va fi de folos în orientarea pregătirii sportivilor
noștri.
Psihomotricitatea se manifesta în plan neuroevolutiv, terapeutic și în funcție
de tipologia psihomotorie. Reevaluând sensul în care se evidențiază legătura
dintre motricitate și psihic si cea dintre dezvoltarea neuromotorie intelectuală și
afectivă, se poate considera o identitate, o fuziune a celor două fenomene, o
interacțiune între sine sau o cauzalitate reciprocă, o simplă corespondență sau
complementaritate. Toate trei tipurile asemănătoare între problema relației
dintre motricitate și psihologie sunt adevărate deoarece se ține cont de contextul
în care le folosim.
În planul neuroevolutiv, ca și în planul terapeutic, în planul tipologiei
psihomotorii ca și în planul patologic, relația dintre psihomotricitate și psihic
poate fi intensă în sensul unei identități. În plan neuroevolutiv: în primii ani de
viață, dar mai exact în primele 18-24 luni de viață, apar tumultuoase
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
23
transformări reflexologice, o rapidă maturizare morfohistologică și funcțională a
sistemului nervos, evoluția de la o motilitate arhaică, nespecifică, nefinalizată,
globală la secvențe tonice posturale motorii automate, la transformarea
tonusului de fond, la reglarea tonusului permanent și de acțiune atât segmentar,
cât și global. Integrarea și coordonarea activității senzori-motorii tot mai
complexe la dezvoltarea limbajului fac într-adevăr ca inteligența și afectivitatea,
cât și formarea personalității să depindă mult de organizarea motilității. La
această vârstă, motricitatea înseamnă psihic sau, și mai exact, psihicul înseamnă
motricitate; din experiențele senzomotorii derivă primele experiențe despre sine
și despre lume.
Pe planul tipologiei psihomotricității trebuie să ținem seama că fiecare act,
atât elementar și complex, cât și voluntar și automatizat își dobândește
particularitatea ca rezultat al individualismului. Oricine are poziția sa preferată
de repaus, modul său de a gesticula, de a umbla, de a scrie. În termeni
psihologici mișcării, fiecare știe să se exprime și să se realizeze în lume, prin
mișcare, în propriul său mod și tot într-un mod propriu știe să decidă și să
urmărească un scop anume, să trăiască și să folosească experiența anterioară a
propriei corporalități.
Dacă trebuie relevat cine vrea să se implice într-o relație educativă și
terapeutică în câmpul psihomotricității trebuie să fie conștient că a căuta esența
semnificativă a unui comportament ieșit din canoanele clasice de evaluare
specifică sectorială semnifică, înainte de toate, nu a arunca tot sistemul
tradițional de cunoștințe, ci a ști să-l interpretezi într-o conexiune
interdisciplinară și dinamică și mai ales, a fi în stare să observe fiecare expresie
corporală din timpul mișcării libere, mimica, gesticul, dansul, jocul, desenul,
muzica etc., moment relațional semnificativ, care, oricum, nu poate fi asumat
izolat, ca și judecată evaluantă globală.
Pe plan patologic aproape întotdeauna observăm că stăpânirea și controlul
propriului corp și a propriei mobilități sunt corelate la controlul funcțiilor vitale,
în primul rând al respirației. Ne gândim la insuficiența respiratorie atât de
frecvent constatată, insuficiențele mentale, la capacitatea lor de a respira cu
ajutorul nasului, de reglare a mișcărilor diafragmatice și intercostale, de a
controla ritmul, amplitudinea și frecvența respirației.
În orice leziune cerebrală organică a vârstei evolutive, chiar dacă neasociată
la insuficiența mentală, controlul respirațiilor este absolut insuficient și nu doar
pentru deformările toracice și abdominale, urmări ale leziunilor motorii, ci și
pentru infecțiile intercurente. Pe lângă acestea și insuficiențele mentale, este
aproape imposibilă neverificarea tulburărilor tonice motorii: mersul stângaci,
echilibrul static și dinamic insuficient, slaba coordonare oculo-manuală,
prezența sincineziei-paratoniei (imposibilitatea relaxării segmentare sau
globale), pentru a nu vorbi de nenumăratele deformări care însoțesc insuficiența
mentală: aspect dismorfic, cifoza dorsală, picioare plate, deformări toracice,
hipotonia mușchilor abdominali sau, într-adevăr, o nuanță simptomatică
extrapiramidală, frontală, piramidală. Un alt exemplu de influență reciprocă de
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
24
motricitate-psihic o găsim în reglarea tonică atât posturală, atitudinală, cât și de
susținere și de reglare a mișcărilor automate, instinctive, mimice și verbale,
mișcări bizare stereotipe etc.
Viceversa, orice leziune organică, chiar limitată și localizată aparent fără
urmări asupra vieții de evoluție a subiectului poate să aibă repercusiuni psihice
absolut altele decât cele previzibile: pe de o parte, aceasta este imputabilă
diferitelor componente ale procesului de cronicizare, care însoțește orice tip de
invaliditate (tipul, intensitatea, voluția daunei adevărate și proprii – ruptura
echilibrului funcțional – patologia imobilizării, atât somatică, cât și relațională).
Pe de altă parte, orice repercusiune psihosomatică sau psihopatologică adevărată
și proprie e pentru a conduce la sindromul adaptării sau reacției psihosomatice a
noxei exogenice mai mult sau mai puțin disproporționată evenimentului lezat.
Sindromul adaptării poate să depindă de frustrările micșorării sau îndepărtării
conflictelor preexistente, de gradul de devalorizare a imaginii de sine, legat de
vârstă, sex, condiție socioculturală, tip de muncă, grad de maturizare a Eului
etc.
Dezvoltarea psihică, lipsa integrării corporale și incompleta imagine de sine
nu pot să nu influențeze activitatea cognitivă și relațională viitoare. Oricare
patologie infantilă prelungită în timp ar trebui să implice și o cercetare și o
diagnosticare a dezvoltării psihomotorii și o eventuală terapie în acest sens.
Dacă ne dedicăm nucleului fundamental al psihomotricității și al educării și
reeducării psihomotorii (corpul ca dezvoltare de sine – studiul etapelor de
diferențiere al propriului corp de obiect – de trăire a unicității – de cunoaștere a
corpului întreg și a articulării segmentelor sale – de indentificare a Eului
corporal) ne dăm seama că tocmai în problema corpului, raportul dintre
motricitate și psihic nu poate fi rezolvat nici prin termenii identității, dar nici
prin termenii interacțiunii: fără nici un dubiu, ar trebui să adoptăm, cum face
Piaget (1965) studiind dezvoltarea mentală a copilului, plecând de la
dezvoltarea psihomotorie – noțiunea de complementare.
Corpul nu este numai integrare de percepții extero- și proprioceptive, cât și
consecvență a percepțiilor temporale, rezultate, înainte de toate, de o
modificare, mai mult sau mai puțin rapidă a raporturilor spațiale.
Temporalitatea e în concordanță cu corpul, chiar și în sensul unui legământ
cu noțiunea prezentului: cum zicea Bergson după Elleta Borgogno (1985),
“prezentul meu constă în senzația pe care o am în corp”. Printre altele, schema
corporală poate fi considerată o cunoaștere desăvârșită în relație cu gândul și cu
limbajul. Ajuriaguerra (1980) face aceste referiri pentru a demonstra că o
noțiune cum este schema corporală necesită întâlnirea cu psihologia,
psihanaliza, fenomenologia, neurofiziologia și neuropatologia, tocmai pentru
complexitatea sa, nu poate fi confruntată și rezolvată cu acea modalitate de
trecere continuă de la valorificarea neurofiziologică la cea psihologică cu care
eram obișnuiți să o credem întotdeauna aplicabilă oricărui fenomen viu, specific
într-o situație de dezvoltare. Paralelismul psihofiziologic al lui Gesell și Wallon
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
25
(1975) trebuie să fie văzut ca o simplă comparație de stadii și nivele studiate în
comparație cu diverse perspective.
Numeroși specialiști care s-au preocupat de studiul capacităților coordinative
evidențiază o clasificare a acestora realizată de Blume (1982) – figura 2.1.
Fig. 2.1. – Schema clasificării aptitudinilor coordinative
(Blume, 1981 citat de Manno, R., 1996)
De asemenea, se evidențiază și capacitățile coordinative generale și speciale.
Capacitățile coordinative generale sunt rezultatul unei instruiri gestuale
polivalente în diferite acțiuni motrice sau sporturi. Ele se manifestă în diferite
domenii ale vieții cotidiene și în sport prin faptul că problemele gestuale
oarecare pot fi rezolvate în mod creator (după Harre, D., Deltow, Ritter, 1984).
Capacitățile coordinative speciale se dezvoltă mai mult în cadrul disciplinelor
sportive considerate și după Ozolin, N. (1984) “cu însușiri variate în tehnica
sportivă în funcție de disciplină sau de diverse combinații”.
În acest punct al abordării noastre, nu putem să nu subliniem și
intercondiționarea capacităților coordinative cu celelalte capacități motrice:
forța, viteza, rezistența, relație indispensabilă obținerii unor performanțe
sportive superioare. Astfel, este evidentă necesitatea dezvoltării forței la un
nivel satisfăcător care să permită o mișcare agilă, o bună dozare a vitezei atunci
când trebuie să intervină la un moment dat capacitatea de a rezolva rapid o
situație motrică dată. În sprijinul acestor afirmații vine încercarea de ierarhizare
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
26
a capacităților coordinative realizată de Hirtz (1982), citat de J. Weinneck
(1994), prezentată în schema din figura 2.2.
Fig. 2.2 – Schema capacităților coordinative (Weineck, J., 1994)
Majoritatea specialiștilor domeniului (Albu, Albu, Vlad, & Iacob, 2006);
(Grosu, 2002) care au studiat componenta psihomotrică atribuie acesteia
următoarele componente: schema corporală; coordonarea dinamică (a corpului
întreg și a segmentelor); lateralitatea; coordonarea statică – echilibrarea;
coordonarea perceptiv – motrică (percepția spațiului, ritmului și a mișcărilor
proprii); rapiditatea mișcărilor; ideomotricitatea (ca sinteză dinamică a schemei
corporale și a coordonărilor perceptiv-motrice cu sarcina motrică).
Schema corporală este cunoscută sub mai multe forme, după (Wallon)
„noțiunea propriului corp”, (Head) „schemă posturală” (1926, p. 99), și
(Schidler) – „schemă corporală” (1935, p. 67).
Mârza consideră că „schema corporală este reprezentarea pe care fiecare o
are despre corpul său, prin care se diferențiază de alții păstrând permanent
sentimentul de a fi el însuși” (1999, p. 78), pe cand Le Boulch definește schema
corporală că „intuiția de ansamblu sau cunoașterea imediată pe care o avem
despre corpul nostru, în stare statică sau în mișcare, în raportul diferitelor sale
părți și în raporturile sale cu spațiul și obiectele din jur (1980, p. 48), iar in CAPACITĂȚI COORDINATIVE
Capacitate de conducere
a mișcărilor Capacitate de adaptare și
readaptare motrică
Capacitate de învățare
motorie
Coordonare –
viteză Coordonare –
mobilitate Coordonare –
rezistență
Capacitate de
reacție
Capacitate de
precizie
Capacitate de
echilibru
Capacitate de
ritm
Capacitate de analiză
statico-dinamică vizuală
statico-dinamică acustică Capacitate de analiză
kinestezică
Orientare spațio –
temporală
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
27
opinia lui Lauzon este „imaginea corpului propriu, a locului său în spațiu și a
posibilităților sale de acțiune (mișcare și abilități psihomotorii) în relație cu
persoanele și obiectele din mediu” (1990, p. 34)
Tuturor acestora li se adaugă cunoașterea părților corpului prin capacitatea
de a numi și a arăta părțile corpului, corectarea posturală, realizarea unei poziții
sau mișcări în voluntar, intenționat, prin reglarea tonusului corpului. Unii autori
Tomado de Vayer, (1985), Grosu, (2002) pun semnul egal între schema
corporală și imaginea corporală .
Lateralitatea în viziunea lui Le Petit Larousse (Grand Format) reprezintă
„dominanta funcțională sistematizată, dreapta sau stânga, în utilizarea anumitor
organe perechi (mână, ochi, picior.)” (2003, p. 588), și a lui Lauzon, (1990, p.
135) „cunoașterea interiorizată a celor două părți ale corpului, presupune
utilizarea perfecționată a uneia din părțile corpului în executarea sarcinilor
motrice, prin capacitatea de a identifica partea stângă de partea dreaptă”
“Lateralitatea este definită ca fiind inegalitatea funcțională a unei părți a
corpului ca o consecință a diferenței de dezvoltare și repartiție a funcțiilor în
emisferele cerebrale.” (R. Lafon). Lateralitatea se manifestă în mișcările
mâinilor, picioarelor, în utilizarea ochilor și urechilor (în ochire, ascultare) și se
poate evalua prin probe simple (Horghidan, 1997).
În literatura de specialitate sunt cunoscute trei forme de manifestare a
lateralității, omogenă când copilul e dreptaci sau stângaci la nivelul ochiului,
mâinii și piciorului; încrucișată, copilul e dreptaci la nivelul ochiului și mâinii,
dar stângaci la nivelul piciorului; ambidextrie atunci când copilul utilizează cu
aceeași eficiență segmentele corpului, chiar dacă acțiunile sunt realizate pe
partea dreaptă sau stângă. Formele lateralității sunt date de nivelul segmentului
la care se exprimă cu diferite posibilități de combinare între ele: manuală,
podală, oculară, acustică, oculo-manuală, manuală-podală etc.
Suplețea – flexibilitatea este capacitatea organismului uman de a efectua cu
grad mare de amplitudine acte motrice. Suplețea se aflată la granița dintre
aptitudinile condiționale și cele coordinative și cuprinde mobilitatea care se
referă la articulații, la posibilitatea lor de a se mișca, limitată de forma
suprafețelor articulare și elasticitatea, ca fiind proprietatea fundamentală din
punct de vedere fiziologic a fibrei musculare de a reveni la lungimea sa după o
contracție sau o întindere pasivă.
Forme de manifestare a supleței: suplețea generală este prezentă în toate
articulațiile care permit realizarea unor mișcări variate cu amplitudine mare;
suplețe activă este mobilitatea maximă într-o articulație prin activitate
musculară proprie, aceasta fiind determinată de elasticitatea mușchilor
antagoniști și de forța necesară acționării segmentelor corpului; suplețea pasivă
se caracterizată printr-o mobilitate maximă a unei articulații cu ajutorul unei
forțe externe: partener, greutatea propriului corp, aparat. Suplețea specială
asigură o amplitudine mare și maximă doar în articulațiile solicitate în mod
deosebit în anumite ramuri sportive.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
28
Orientarea spațială se referă la cunoașterea propriului corp în raport cu
mediul, adică a locului pe care îl ocupă față de obiecte și oameni, de
cunoașterea mediului înconjurător prin aprecierea direcțiilor și distanțelor,
localizarea unui obiect în mișcare, de apreciere a traiectoriei, a vitezei și
anticiparea poziției. După Muchielli, citat de (Le Boulch), structurarea spațio-
temporală presupune „un efort suplimentar, implicând analiza intelectuală a
datelor imediate furnizate de orientare” (1980, p. 9).
Orientarea temporală este considerată capacitatea individului de a acționa
în funcție de:
succesiunea evenimentelor – înainte, după, în timpul;
durata intervalelor de timp – scurte, lungi (secunde, minute, ore),
ritmul mișcărilor – accelerat, constant, decelerat.
(Le Boulch) prezintă cele două niveluri de semnificație ale organizării
temporale: „cel al percepției imediate – caracterizat printr-un aspect calitativ
(perceperea ordinii) și unul cantitativ (perceperea intervalelor temporale, a
duratelor) și cel al reprezentării mentale – se manifestă când subiectul devine
capabil să recunoască și să producă un ritm” (1980, p. 11).
Ca toate celelalte componenete ale psihomotricități și orientarea temporală
se supune caracterului stadialne necesitând: însușirea ordinii și succesiunii –
evenimentelor, acțiunilor, perceperea duratei intervalelor de timp, perceperea
ritmului – care presupune parcurgerea etapelor precedente.
Educația psihomotrică se realizează doar în strânsă legătură cu dezvoltarea
subiectului, cu achizițiile de noi comportamente care duc la o nouă formă de
învățare – învățarea multisenzorială.
Despre învățarea multisenzorială (Gallahue) spunea că reprezintă: „procesul
de modificare a conduitei determinat de internalizarea și integrarea stimulilor
externi din care rezultă răspunsuri perceptive sau perceptiv motrice” (1993,
p.79).
Trebuie să spunem că nici celelalte componente ale psihomotricității
coordonarea dinamică, coordonarea statică – echilibrarea, rapiditatea mișcărilor,
ideomotricitatea nu sunt aspecte de neglijat în dezvoltarea și educarea copiilor,
iar specialiștilor din educație fizică și sport le revine sarcina de a le aborda în
procesul instructiv educativ în egală măsură. Niciuna dintre componentele
psihomotricității nu sunt mai mult sau mai puțin importante și niciuna dintre ele
nu trebuie neglijată în educarea și dezvoltarea copiilor, specialiștilor în educație
fizică și sport revenindu-le sarcina de a aloca timp și mijloace pentru fiecare
dintre ele în procesul instructiv educativ.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
29
2.4. Factorii care condiționează capacitatea psihomotrică generală a
mișcărilor
Manifestarea capacităților psihomotrice este condiționată de un șir de factori
comuni. În demersurile noastre de a orienta pregătirea sportivilor către
dezvoltarea capacităților psihomotrice, este foarte important de știut care sunt
factorii ce condiționează aceasta componentă a capacității motrice.
Într-o sinteză a mai multor puncte de vedere (Dragnea A., Bota A. – 1999,
Tudor V. – 1999) Dragnea A. și Mate-Teodorescu S. ( p.352), se desprinde
concluzia că aceste capacități psihomotrice depind de o serie de factori compuși.
Factorii anatomo – funcționali prin:
mobilitatea proceselor corticale fundamentale sau capacitatea de
alternare rapidă a proceselor de excitație și cu cele de inhibiție pe
scoarța cerebrală;
feedback-ul sau viteza de transmitere a impulsurile nervoase pe căi
aferente și eferente și calitatea inervației musculare;
starea funcțională a analizatorilor care recepționează informația
(auditiv, vizual, tactil, kinestezic);
calitatea inervației musculare care determină alternanța contracției și
relaxării;
valoarea resurselor energetice existente în organism, în special la
nivelul mușchilor;
vârsta – o dată cu înaintarea în vârstă se instalează procesele
degenerative și la nivelul motricității;
sexul – coordonarea este mai bună cu 5-10% la femei față de bărbați;
oboseală centrală și periferică;
alți factori implicati cum ar fi alcoolul, tutunul, regimul de viață
haotic etc.
Un regim de viață nesportiv influențează negativ capacitatea analizatorilor
de înregistrare a informațiilor, implicit și capacitatea funcțională a sistemului
neuro-muscular.
Factori de natură motrică prin nivelul de dezvoltare a celorlalte capacități
condiționale și intermediare, așa cum am mai menționat, este nevoie de un
anumit grad de dezvoltare a forței, vitezei sau rezistenței, astfel încât adaptarea
motrică să se realizeze rapid și eficient. Experiența motrică, volumul și
complexitatea bagajului motric pe care îl deține subiectul, acest repertoriu
motric o dată înmagazinat determină schema de acțiune care, măcar parțial,
induce un răspuns adecvat prin modele automatizate.
Complexitatea și volumul deprinderilor motrice pe care le deține subiectul și
repertoriul tehnic al acestuia. Capacitatea de anticipare a desfășurării ulterioare
a mișcării și utilizarea în consecință a procedeelor tehnice optime. Capacitatea
de anticipare a situațiilor viitoare, a condițiilor în care se desfășoară mișcarea
(partener, adversari) care are la bază răspunsuri reflexe dobândite prin repetare
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
30
îndelungată sau răspunsuri învățate și adecvate situațiilor tipice, ca exemplu
anticiparea direcției de mișcare a perechilor concurente și învățarea unor
structuri coregrafice (legături de 2-3 figuri) care se aplică în momentele de
evitare a perechilor, adaptarea coregrafică în cazuri neprevăzute.
Factorii de natură psihologică de care depind capacitățile coordinative sunt
memoria de lungă și de scurtă durată, plasticitatea scoarței cerebrale,
reprezentarea cât mai corectă a mișcărilor ce urmează a fi învățate, calitatea
proceselor cognitive, gândirea (convergentă și divergentă, creativă) și
anticiparea mișcărilor în funcție de condițiile din mediul înconjurător (partener,
adversar, climă).
Capacitățile psihomotrice sunt condiționate de procesul de maturizare a
sistemului nervos și de numărul de deprinderi motrice pe care le deține
dansatorul.
Este important ca în procesul de selecție să se ia în considerare și aceste
aptitudini deoarece capacitățile psihomotrice sunt determinate genetic iar gradul
lor de antrenare este oarecum redus, acestea fiind condiționate și în procesul de
maturizare a sistemului nervos. Între acești factori există o relație foarte strânsă,
ei sprijinindu-se reciproc, nu se poate determina strict un rol prioritar al unei
categorii de factori față de celelalte.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
31
CAPITOLUL III
NOI ABORDĂRI TEORETICO-ȘTIINȚIFICE PRIVIND
ÎMBUNĂTĂȚIREA CAPACITĂȚII PSIHOMOTRICE GENERALE ÎN
DANSUL SPORTIV, VÂRSTA 12-13 ANI
3.1 Orientări și tendințe privind capacitatea psihomotrică: definiție,
concept, caracteristici.
În cercetările contemporane, îndemânarea și capacitatea coordinativă erau
considerate una și aceeași, iar teoria educației fizice o încadra ca fiind drept una
dintre aptitudinile motrice de bază.
Analiza termenului de Capacitate coordinativă în comparație cu
îndemânarea, a dus la reconsiderarea termenului de îndemânare și la folosirea
aproape exclusivă a celui de capacitate coordinativă care reflectă mai bine
realitățile practice prin complexitatea ei ca și capacitate, precum și prin
multitudinea de componențe specifice. Conform Dicționarului Explicativ al
Limbii Române, cuvântul „coordona”, din limba franceză „coordonner”
înseamnă „a pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de
activități desfășurate în vederea aceluiași scop”; cuvântul „coordonat” semnifică
„pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale), armonizat”, în schimb
cuvântul „îndemânare” are la bază următorul sens: „ușurința de a face un lucru
ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinații; iscusința, abilitatea,
priceperea, dibăciea”.
Prin îndemânare se înțelege mai mult capacitatea unui individ de a lucra cu
mâinile, îndemânarea, alături de grație și măiestrie e considerată manifestare a
capacității coordinative. Capacitățile coordinative stau la baza tuturor
aptitudinilor de învățare motorie, având un rol deosebit în toate tipurile de
situații care cer o acțiune rațională și rapidă din partea subiectului. Sbenghe T.
(citat de Rața G.), consideră coordonarea „combinarea activității unui număr de
mușchi în cadrul unei scheme de mișcare continuă, lină, executată în condiții
normale”.
În urma opiniilor cercetătorilor putem afirmă faptul că posibilitățile
individului de a efectua și a-și însuși acțiuni motrice complexe (cu grad de
dificultate sporit) definea capacitățile coordinative cu completarea dirijării
economice și precise a mișcărilor în spațiu și timp, cu forța și viteza necesară,
care coincid cu situațiile ce apar pe parcursul acțiunilor efectuate. Până în zilele
noastre în domeniul teoriei s-a strâns un bogat material experimental care
confirmă înlocuirea termenului îndemânare cu termenul de capacitate
coordinativă , evitând prin urmare confuzia care se poate crea.
Îndemânarea a fost înțeleasă de mulți autori sub forma unui conglomerat ce
provoacă confuzii metodologice:în primul rând, a fost înțeleasă ca o calitate
motrică complexă (Epuran M., Siclovan I., Ludu V.); în al doilea rând, ca
aptitudine a individului de a învață rapid o nouă mișcare, fiind din acest punct
de vedere (în prima faza a învățării) sinonimă cu priceperea motrică elementară
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
32
(Matveev L.P., Novicov A.D. și colab; Mathews D. K.); în al treilea rând ca o
capacitate de a restructura rapid mișcările în condiții variate, în funcție de
condițiile concrete de efectuare a acestora (Epuran M., Matveev L.P., Novicov
A.D. și colab; Mathews D. K.; Ozolin).
În acest context termenul de îndemânare este frecvent întâlnit în literatura
de specialitate, însă el este destul de restrictiv luând în considerare
complexitatea manifestărilor capacității coordinative. Prin prisma analizei
calităților motrice capacitatea motrică reprezintă un component multifactorial,
alături de capacitățile condiționale și cele intermediare. Este expresia cea mai
clară a importanței segmentelor nervoase superioare în efectuarea oricărei
acțiuni motrice voluntare. Elementele condiționale oferă conținutul mișcării, în
vreme ce elementele de coordonare asigură dimensiunea justei dozări, a
valorilor inteligenței și oportunității în mișcare (Zimmer M, 1987).
Din perspectiva psihologică, capacitățile coordinative reunesc o serie de
componente preponderent psihomotrice care se sprijină pe activitatea
segmentelor nervoase superioare și care asigură învățarea mișcărilor, precum și
adaptarea acțiunilor motrice la contextul exersării. Unii psihologi de renume
includ alături de schema corporală, lateralitate, rapiditatea mișcărilor,
ideomotricitate și componente ale coordonării cum ar fi: coordonarea dinamică,
coordonarea static-echilibrul, coordonarea perceptiv motrică.
Capacitățile coordinative sunt determinate de procesele de ghidare și
reglare a gesturilor. Sunt menite să asigure sportivului desfășurarea acțiunilor
motrice eficiente și precise, în condiții stereotipe sau imprevizibile, precum și
învățarea rapidă a unor noi procedee tehnice. Prin analiza putem stabili
elementele comune ale capacității coordinative cu cele ale psihomotricității. De
multe ori, conceptul de psihomotricitate este înțeles greșit, cuvântul primind o
semnificație ambiguă. Părerea noastră este că se pune accentul pe unul din cei
doi termeni care îl compun sau că se confundă limbajul celor două discipline.
Corpul poate exprima într-o situație de libertate spațio-temporală și afectivă
toată semnificația originar-cognitivă surprinsă de secole de civilizație
industrială și verbală.
Atunci ne vom da seama că psihomotricitatea mai are de studiat și se va
face atât responsabilizarea reciprocă a terapeutului și a educatorului, cât și
personalizarea specifică și globală a subiectului ce trebuie adaptat la realitate în
deplina sa realizare a potențialului psihomotric și a întregii sale autonomii.
Legea psihomotricității, elaborată de Dupré în 1925, citat de Elleta
Borgogno (1985) este deja de mult timp o teorie însușită, atât de neuropsihiatri,
cât și de psihologi, pedagogi și reeducatori. Toți afirmă că există un strâns
paralelism în decursul vârstei evolutive între dezvoltarea funcțiilor motorii și
dezvoltarea funcțiilor psihice. Mai exact, în timpul etapei evolutive, dezvoltarea
senzo-motorie este baza dezvoltării afective și intelectuale. Încă de pe parcursul
primei, a celei de-a doua și a treia copilării, a adolescenței cât și a vârstei adulte,
este deja o părere unanimă că motricitatea și psihicul se influențează reciproc. În
ceea ce privește interacțiunea și cauzalitatea reciprocă dintre motricitate și
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
33
psihologie, putem alege o infinitate de exemple, fie pe plan neurofiziologic, fie
pe plan fizio-psiho-patologic. Toate experiențele noastre legate de anxietate,
concentrare mentală, suferință morală pot să influențeze modul nostru de a
umbla, de a gesticula, de a scrie, de a vorbi și pot să aducă temporar deficiențe
și distorsiuni în posibilitatea noastră de afirmare și de comunicare prin
intermediul comportamentului psihomotor.
Datorită multitudinii valențelor pe care le capătă psihomotricitatea pe
parcursul creșterii și dezvoltării copilului, am încercat să sistematizăm
elementele componente ale acestui concept.
3.2. Teoria și metodologia instruirii în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani în
literatura de specialitate și interdisciplinară
O prezentare a procesului de instruire în dansul sportiv însumează
interactiv un proces pedagogic, psihologic, fiziologic, biomecanic și unul psiho-
social. Procesul pedagogic reprezintă intervenția antrenorului în pregătire prin
diverse procedee și metode în vederea învățării tehnice, care se ghidează după
principii pentru instruirea sportivă. În procesul psihologic apare intervenția
sistemului nervos central în vederea înțelegerii și realizării execuțiilor la
niveluri superioare. Prin principiul fiziologic se realizează mișcarea printr-o
contracție și relaxare a mușchilor ce e reglat de sistemul nervos central. Prin
principiul biomecanic se înțelege mai bine tehnica specifică a dansatorilor care
este consecința directă a mișcărilor corpului uman de ordin biomecanic. În
procesul psiho-social, se comunică artistic; elementele tehnice capătă valența
exprimării motrice. De-a lungul anilor s-a analizat sub diferite aspecte
instruirea în sport, bazându-se pe legile, etapele învățării și specificitatea
fiecărui sport.
A. Dragnea, 2002, menționează că ’’procedeele tehnice care se însușesc în
diferite ramuri de sport trebuie să prezinte cursivitate, viteză, forță, suplețe, să
fie efectuate eficient în timp (rezistența), coordonare, precizie, mobilitate,
calități care se dobândesc într-un proces de antrenament care nu e numai
instruire, ci se numește dezvoltare fizică, dezvoltare a capacității de efort,
dezvoltare a capacității psihice etc. duse până la maximum toleranței umane. ’
Printre principiile de predare – învățare specifice dansului sportiv care
respectate asigură eficiența procesului de instruire, amintim :
1 Principiul similitudinii de cuplu care stă la baza selecției în dansul
sportiv, unde fata și băiatul ce formează o pereche trebuie să aibă indicii de
performanță asemănători, pentu a putea atinge performanțe de nivel înalt.
Condiționările acestui principiu după Năstase V. (2011) se regăsesc în
echivalența nivelurilor unor parametri cum ar fi aptitudinile și dezvoltarea
fizică, capacitatea motrică și psihomotrică, pregătirea teoretică, psihologică,
artistică și tehnică. Se ține cont de adaptabilitatea coreografică, motivația și
predispoziția de a coopera în cuplu, nivelul cultural și educativ, în unele cazuri
și economic, tip somatic mai ales în dansurile standard. (p. 362) Un rol
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
34
important în aplicabilitatea acestui principiu îl joacă antrenorul, care are
cunoștințe aprofundate despre nivelul de pregătire al dansatorului cât și cel
aptitudinal.
2. Principiul alternării antrenamentelor individuale cu cele de grup este
principiul specific dansului sportiv. Pregătirea perechilor de dansatori se face în
lecțiile individuale cu antrenor pentru învățare teoretică și progrese tehnice,
având acumulări cantitative dar și calitative. În acest tip de antrenament,
antrenorul are timpul necesar pentru eliminarea greșelilor apărute în mișcarea
specifică eficientizând munca dansatorilor, scurtând drumul înspre
perfecționările tehnice, coregrafice și interpretative. În schimb, lecțiile
individuale fără antrenor ajută doar la consolidarea tehnicii, pregătirii psiho-
sociale de cuplu, de comunicare și interpretare, întărind empatia etc. Lecțiile de
grup se realizează pentru dezvoltarea fizică, motrică, psiho-motrică și pregătirea
în condiții de competiție. (Năstase V., 2011, p. 363)
3. Principiul pregătirii leadershipului în cuplu și al conducerii acțiunilor
coregrafice este o regulă tacită în dansul sportiv impusă de necesitatea asumării
responsabilităților evoluției cuplului pe ringul de dans. Aplicabilitatea acestui
principiu revine conducerii, leadership-ul având ca sinonim conducerea. Lead
and Follow stă la baza comunicării dintre parteneri. Ideea de bază a perechii stă
pe principiul că băiatul e leader-ul, cel care „o dansează”, spune Năstase V.
(2011) iar ea se lasă condusă, follower. E foarte important ca amândoi să
stăpânească tehnica de „lead and follow”, având în vedere momentele din
structurile coregrafice unde rolurile se schimbă. Se spune că un partener care
știe să conducă, va pune în evidență calitățile partenerei. Având în vedere că
tehnica de lead este folosită și de parteneră în unele momente e important să se
țină cont de armonizarea echilibrului în pereche, fata păstrându-și esența
feminină și lăsând partenerului rolul de mascul alfa.
4. Principiul instruirii, documentării și informării la zi definit in urma
faptului că, de-a lungul anilor, dansurile sportive au fost supuse proceselor de
modificări benefice, mai ales în regimul abordării tehnice cât și coregrafice,
evoluția ultimilor ani fiind spectaculos de frumoasă. „Fiind un sport artistic,
dansul sportiv prezintă o dinamică permanentă datorită influențelor multiple în
abordarea tehnică, coregrafică și de interpretare. Specificitatea acestui principiu
determină rezolvarea noutății caracteristice în pregătirea dansatorilor de
performanță și înaltă performanță, precum și a antrenorilor.” (Năstase V., 2011,
p.364)
În dansul sportiv învățarea tehnică și coregrafică se face în două etape: de
predare – transmitere prin mesaje verbale și senzoriale, observare și corectare a
execuției dansatorilor; de învățare – percepere și execuție a mesajelor primite
de la antrenor.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
35
Fig. 3.1. Metode în dansul sportiv după Năstase, V., 2011
Metodele de predare verbale: explicația, conversația , brainstormingul
(metodă de lucru pentru coregrafii) . Metode de predare nonverbale (intuitive)
demonstrația, observația execuției. Metode de învățare: exersarea (individuală,
în cuplu, în grup), problematizarea (situații problemă: ring mic, numărul mai
mare de dansatori pe ring etc. care determină luarea deciziilor favorabile
dansatorilor); studiul individual.
Etapele învățării în dans prin invățarea mișcărilor din dansul sportiv se face
sub două aspecte : neuro-psihic (etapa captării, înregistrării și prelucrării
informației despre mișcare); anatomo-funcțional (etapă de execuție a mișcării) .
Etapa captării, înregistrării și prelucrării informației despre mișcare se împarte
în: etapa informării senzoriale, etapa înțelegerii execuției, etapa memorării
datelor necesare execuției corecte. Etapa de execuție și control a mișcării se
împarte în etapa mișcării grosiere, etapa mișcărilor coordonate fin, etapa
supraînvățării pentru executarea corectă, cursivă și în ritm etc.
3.3. Conținutul noilor orientări și tendințe de instruire în dansul sportiv, la
vârsta 12-13 ani
Nivelul înalt al performanțelor în sportul modern impune perfecționarea
continuă a tuturor laturilor pregătirii sportivilor. Acest nivel atins precum și
creșterea în continuare a performanțelor depind direct de o serie de factori și
direcții de perfecționare a antrenamentului sportiv. Pregătirea sportivilor trebuie
să includă odată cu specializarea timpurie, o lărgire a conținutului pregătirii
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
36
tehnice și coregrafice prin includerea ultimelor noutăți în domeniu. Un
asemenea obiectiv determină o pregătire modernă în ton cu ultimele realizări
tehnice din fiecare dans. Investigațiile periodice întreprinse asupra unor
campioni, mai ales la vârstele de creștere ale fetelor și băieților, au demonstrat
că în evoluția sa omul modern a înregistrat creșteri ai indicilor morfologici de la
o generație la alta.
Se constată o sporire a dinamicii efortului în competiție, fapt care se
concretizează în mărirea gradului de dificultate în execuție, sporirea numărului
de figuri dintr-o coregrafie, situații care trebuie să aducă în conținutul noilor
orientări și tendințe creșterea considerabilă a intensității efortului în lecțiile de
antrenament favorizând creșterea dinamismului. În replică, antrenamentul
sportiv se desfășoară la intensități ridicate.
În ultimii 10 – 15 ani s-a extins utilizarea simulatoarelor în majoritatea
ramurilor de sport. S-au creat numeroase "trenajoare" care asigură dezvoltarea
calităților motrice sincronizat cu perfecționarea tehnicii și înlesnind
valorificarea superioară a resurselor sportivului prin creșterea numărului
mijloacelor de pregătire netradiționale prin folosirea unor aparate și instalații ce
valorifică în mare măsură rezervele funcționale ale organismului.
Această tendință favorizează obiectivizarea, în mare măsură, a nivelului de
pregătire, a raționalizării, standardizării mijloacelor, a cunoașterii mai profunde
a activității competiționale și a elaborării parametrilor modelelor care asigură
atingerea performanțelor dorite.
În lumea dansului sportiv după recunoașterea Federației Internaționale de
Dans Sportiv de către Comitetul Internațional Olimpic, tehnica dansului s-a
dezvoltat și a crescut natural și într-un mod tot mai atrăgător prin sportivii de
top care aduc inovație la competițiile la care participă. Intrucât istoria tehnicii a
fost întotdeauna o îndrumare pentru antrenori și pentru sportivi, evoluția actuală
a sportivilor de top necesită o nouă metodă de predare care să respecte
principiile fundamentale dar să includă și dinamica schimbărilor din prezent
prin noi detalii tehnice.
Evoluția dansurilor standard a produs o schimbare dramatică în dinamică,
în cantitatea mișcărilor și în efectul vizual total al fiecărui dans în parte. Cea
mai mare schimbare a fost făcută în felul în care dansatorii de top își folosesc
partea de sus a corpului, mai mult decât folosirea picioarelor și a tălpilor.
Acțiunile de corp sunt esențiale și permit producerea de linii mai mari și mai
puternice dar în același timp crește și menținerea contactului cu producerea și
crearea de ușurință în mișcare. Acțiunile de corp sunt toate acele acțiuni care
includ partea de sus a corpului și se descriu ca rotație sau torsiune, sway și
extensie, acestea fiind redate prin cele trei planuri imaginare ale corpului uman
(frontal, sagital și orizontal). Fiecare plan este construit de două axe care
definesc poziția planului în spațiul tridimensional. Cele trei axe posibile sunt
axa verticală, orizontală și axa sagitală. Planul frontal este orice linie verticală
care împarte un corp în secțiuni ventrale și dorsale; în dans mișcarea planului
vertical se numeste sway. Planul orizontal este cel care împarte corpul în partea
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
37
superioară și cea inferioară iar mișcarea planului orizontal în jurul axului
vertical se numeste rotație. Planul sagital este planul care împarte corpul în
jumătatea stângă și jumătatea dreaptă. În dans mișcarea planului sagital în jurul
axului orizontal se numește extensie și flexiune.
Evoluția în dansurile latino a produs și ea schimbări dramatice în dinamică
în cantitatea mișcărilor și în efectul vizual total al fiecărui dans în parte. Printre
schimbările cele mai importante, se observă ca și în dansurile standard, folosirea
mai mult a părții de sus a corpului decât a picioarelor și tălpilor. Acțiunile de
corp sunt toate acele acțiuni care implică partea de sus a corpului si se împart
pentru secțiunea latino în 5 mari acțiuni: Translation, Squeeze, Rotation, Sway,
Extension și o acțiune derivată numită Contraction. Se folosesc aceleași planuri
imaginare ale corpului și se clasifică în plan Frontal acțiunile de Sway și
Squeeze, în plan Orizontal acțiunea Rotation, iar în plan Sagital acțiunile
Extension, Flexion.
O altă modificare se identifică și pe linie de muzică, unde dansatorii de top
au introdus Shuffle Timing, preluat din muzica clasică și muzica jazz. Artiștii și
interpreții din lumea muzicală au descoperit de mult timp că, pentru a produce o
performanță cu un conținut artistic ridicat, este necesară o anumită flexibilitate
în interpretarea valorilor clasice ale bătăilor. In muzica clasică și jazz, principiul
de amestecare în timp-Shuffle Timing este frecvent utilizat. Compozițiile scrise,
în care bătăilor (sunetelor) le-au fost atribuite valori fixe în scopul clarității și
uniformității, pot fi reinterpretate prin aplicarea regulii în care durata fiecărei
bătăi poate fi încrucișată până când atinge dublul valorii inițiale sau scade până
când devine doar jumătate din durata stabilită. De aceea, atunci când ascultați
aceeași piesă de muzică clasică sau jazz, interpretată de diferiți artiști, efectul în
general se simte ușor schimbat, dând publicului o impresie complet diferită de
fiecare dată. Cu toate acestea, valorile bătăii fixe se pot dovedi constrictoare
pentru dansatorii avansați care, după cum arată cercetarea biomecanică, tind să
personalizeze durata fiecărui pas / acțiune inclusă într-o figură în raport cu
caracteristicile lor psihice, diversitatea biomecanică și abilitățile personale.
Deoarece dansul sportiv este un sport artistic, introducerea acestui principiu de
Shuffle Timing și oferirea dansatorilor posibilitatea de a încuraja valoarea
artistică și muzicală a performanțelor lor nu poate fi decât benefică.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
38
CAPITOLUL IV
MĂSURAREA ȘI EVALUAREA ÎN ANTRENAMENT A
PRACTICANȚILOR ÎN DANSUL SPORTIV LA VÂRSTA
12-13 ANI
4.1 Abordare științifică privind măsurarea și evaluarea în antrenamentul
sportiv
Evaluarea a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri, ea apărând odată
cu acțiunea pedagogică de instruire. În gândirea filosofică a Antichității, găsim
primele idei referitoare la necesitatea măsurării unor componente ale procesului
de formare a omului. Platon preconiza că selectarea celor mai apți să se facă pe
baza însușirilor acestora. Măsurarea vine de la verbul a măsura care înseamnă a
determina valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate etc.) prin compararea
cu o mărime de aceeași natură, mărime luată drept unitate de măsură, folosind
în acest scop instrumente sau aparate de măsură, etaloane etc.
Epuran M. (1996) definește măsurarea ca „procesul de atribuire de
numere proprietăților, obiectelor (persoanelor, fenomenelor) după anumite
reguli, în așa fel încât relațiile numerice să reprezinte relațiile relevante dintre
obiecte". Operația de măsurare cuprinde obiectul de măsurat (adică organismul
subiectului prin totalitatea stărilor sale biologice, fiziologice, somatice),
aptitudini și manifestarea lor, unitatea de măsură fiind analiză cu etalonul și
regulile de atribuire a valorilor în acord cu proprietățile obiectului. A măsura
înseamnă a compara o mărime oarecare cu o mărime etalon și a preciza
diferența dintre ea și etalon, specificând cu cât sau de câte ori este mai mare sau
mai mică decât etalonul.
Dragnea A. (1984) definește măsurarea că fiind „totalitatea acțiunilor ce
vizează o corespondență între subiectul sau fenomenul măsurat (deprinderi,
priceperi, calități motrice) și unitatea de măsură, prin aplicarea unor probe (de
control sau tehnici) cu scopul de a recolta rezultate sau date, în vederea
cunoașterii cât mai precise a efectelor practicării exercițiilor fizice și, în general,
a comportamentului subiecților în activitatea de educație fizică sau sport"
Evaluarea, din punct de vedere practic, poate fi echivalentă cu alte concepte:
măsurare, congruentă, judecată; A evalua (fr. évaluer) înseamnă a aprecia, a
prețui, a stabili valoarea, (prețul, numărul). Evaluarea reprezintă, în principal,
acțiunea de recoltare, prelucrare și interpretare a rezultatelor obținute la un test
(probă), în scopul de a lua cele mai bune decizii (Tudor V., 2005).
Evaluarea inițială sau diagnostică este cea care servește stabilirii nivelului
de manifestare a aspectelor măsurate înainte de începerea procesului de instruire
propriu-zis și se realizează pentru sportivii de început de ciclu sau, în cazul în
care antrenorul nu dispune de rezultatele testărilor anterioare, cu scopul de a
cunoaște posibilitățile sportivilor cu care lucrează. Rezultatele testărilor vor fi
valorificate în elaborarea metodologiei de instruire sportivă. Evaluarea în
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
39
antrenamentul sportiv reprezintă condiția fundamentală pentru dirijarea
științifică a acestuia și pentru înalta performanță are scopul de a direcționa
proiectarea procesului de antrenament pe baza datelor de analiză a activității
desfășurate anterior. Se evaluează nivelul de realizare a obiectivelor propuse
(intermediare și finale) pe factori ai antrenamentului. Evaluarea poate avea un
caracter continuu sau periodic.
Obiectivele evaluării în antrenamentul sportiv vizează cunoașterea reacției
organismului sportivului la efortul depus în antrenamente și în competiții,
precum și particularitățile procesului de revenire, cunoașterea nivelului
capacității funcționale ale diferitelor organe și sisteme cu rol esențial în ramura
de sport respectivă, verificarea nivelului indicatorilor de efort (volum,
intensitate, complexitate, pauze etc.), estimarea capacității de adaptare la efort,
testarea nivelului de dezvoltare a calităților motrice și pregătirii tehnico-tactice
și psihice, utilizarea rezultatelor obținute în urma evaluării în dirijarea științifică
a antrenamentului sportiv etc.
În funcție de conținutul evaluării, se aplică diferite metode și procedee de
evaluare, unele comune (teste, probe, măsurători etc.), altele specifice diferitelor
discipline (la jocuri sportive: fișa statistică de înregistrare, calcularea indicelui
de eficiență a jucătorilor, execuții în condiții de concurs etc.). Tipurile de
evaluare cel mai frecvent utilizate în antrenamentul sportiv, sunt: evaluarea
inițială, evaluarea curentă (în lecția de antrenament sau microciclu de pregătire),
evaluarea de etapă (în mezociclurile de antrenament, ca punct de plecare în
elaborarea următoarelor planuri de pregătire), evaluarea în și prin competiție.
"Evaluarea se referă la acea activitate prin care sunt colectate, prelucrate și
interpretate informațiile privind starea și funcționarea unui sistem, a rezultatelor
pe care le obține activitatea ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor
criterii și prin care este influențată evoluția sistemului." (Radu, I.T., 2000). Alte
caracteristici ale evaluării, identificate de Jinga (1996): evaluarea este un
proces (nu un produs), deci o activitate etapizată desfășurată în timp; ea nu se
rezumă la notarea subiecților (este expresia numerică a aprecierii, sportive), ci
vizează domenii și probleme mult mai complexe. Evaluarea implică un șir de
judecăți de valoare, pe baza cărora se pot adapta anumite decizii, menite să
optimizeze activitatea sau domeniile supuse evaluării.
Abordarea evaluării ca unitate a măsurării, aprecierii și adoptării deciziei,
înțelegerea evaluării drept interogație care se va finaliza cu adoptarea deciziei și
argumentarea, impune o privire mai atentă asupra elementelor componente.
EVALUAREA = MĂSURARE + APRECIERE + DECIZIE
Măsurarea dintotdeauna i-a preocupat pe oameni. Există mai multe
modalități de a măsură deoarece există mai multe segmente a căror definire
precisă este importantă: obiectul de măsurat, unitatea de măsură și regulile de
atribuire a valorilor. Campbell N.R., spune că măsurarea înseamnă "procesul de
atribuire de numere calităților reprezentate."
Pentru Russell B., "măsurarea unei mărimi este, în sensul cel mai general,
orice metodă de stabilire a unei corespondențe unice și reciproce între toate sau
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
40
unele mărimi ale unei clase în toate sau unele numere integrale, raționale sau
reale." Definirea cea mai frecvent citată aparține psihologului Stevens S. care ia
măsurarea drept "atribuirea de numere obiectelor sau evenimentelor conform
regulilor".
Prezentăm o parte din aspectele importate ale măsurării: nu măsurăm
fenomenele, obiectele, evenimentele ca atare, ci proprietățile lor; măsurarea nu
este un scop în sine, ci este un element al evaluării; raportul dintre măsurare și
evaluare duce la suficiente controverse în literatura de specialitate.
Măsurarea este o componentă a evaluării ce poate fi contrazisă oricând
pentru că măsurarea la rândul ei poate fi obiectul unei alte evaluări. Spunem
deci că măsurarea și evaluarea sunt complementare. (Russell, B.H., 1995)
4.2. Funcțiile măsurării și evaluării în antrenamentul sportiv
După Epuran M. (2005), măsurarea are următoarele funcții:
obiectivitatea – rezultatele obținute prin măsurare sunt valabile, reale și pot
fi verificate, cu rezultate identice și independent, de mai mulți examinatori;
cuantificarea și precizia – prin această funcție este posibil ca diferiți
cercetători, profesori sau antrenori să prezinte rezultatele lor sub o formă
cuantificată exactă;
comunicarea – se referă la utilitatea măsurilor standardizate care permit o
fină comparație a rezultatelor, ceea ce conduce la creșterea preciziei
comunicării;
economicitatea – măsurarea economisește mai mulți bani și timp în raport
cu evaluarea subiectivă;
generalizarea științifică – metodele standardizate de măsurare, bazate pe
definiții operaționale, vor permite formularea principiilor și legilor domeniului.
Specialiștii au consemnat un număr mare de funcții pe care le-au atribuit
evaluării. Reținem în continuare câteva funcția de constatare care se exprimă în
măsurarea și descrierea stării existente a rezultatelor obținute. Ea furnizează
datele necesare pentru adoptarea măsurătorilor de ameliorare a activității;
funcția de diagnosticare – evaluarea relevă părțile izbutite și mai puțin izbutite
ale activității, stabilind astfel un diagnostic; funcția predictivă sau de
prognosticare are la baza o ipoteza la desfășurarea unor evenimente viitoare a
procesului căruia i se adresează.
Dragnea A. consemnează drept funcții următoarele: funcția socială – în
învățământ, evaluarea este menită să confirme sau să infirme acumularea de
către cei instruiți a cunoștințelor și abilităților necesare unei activități sociale
utile; funcția pedagogică – evaluarea actului pedagogic prevede nu numai
aprecierea rezultatelor obținute, ci și explicarea acestor rezultate prin evaluarea
muncii profesorului, a valorii metodelor, a conținutului învățământului.
Jinga J. delimitează un sistem de criterii psihopedagogice, sociologice și
docimologice în raport cu care pot fi consemnate următoarele funcții ale
evaluării: funcția de control, apreciere și constatare a activității și rezultatelor
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
41
obținute, funcția educativă, funcția socială, funcția de reglare a sistemului, de
ameliorare a activității și de optimizare a rezultatelor, funcția de predicție,
orientare și prognosticare; funcția de clasificare și selecție.
Aceste funcții se întrepătrund, iar ponderea lor este stabilită în funcție de
scopul evaluării. În literatură de specialitate, Chiș V. propune următoarele
funcții: funcția motivațională, măsură a progresiei învățării, asigurarea feed
back-ului în procesul de instruire, moment al autoevaluării, al formării
conștiinței de sine, funcția de reglare.
4.3 Metode privind evaluarea în antrenamentul sportiv la probele de dans
sportiv
Metodele de evaluare duc la o cale de urmat prin intermediul căreia
antrenorul realizează un demers evaluativ la capătul căruia identifică
performanțele atinse de subiecți. Conceptul de metodologie este un ansamblu
de metode, procedee, tehnici și instrumente. În domeniul evaluării, delimitările
conceptuale nu au granițe fixe. Deși între metoda de evaluare și instrumentul de
evaluare relația este de subordonare a instrumentului de către metodă (în
calitatea să de parte constitutivă a metodei) – metoda imprimă tipul demersului
evaluativ, în vreme ce instrumentul reprezintă segmentul operațional gândit în
raport cu sarcina de lucru a subiectului.
Metode alternative de evaluare în dansul sportiv: observarea este utilizată
în scopul înregistrării comportamentului sportivilor. Observarea este folosită în
fiecare zi de orice antrenor în orice secvență a lecției de antrenament. Aspectele
notate de antrenor în foaia de observație sau pur și simplu stocate în memorie
oferă repere pentru conturarea profitului unui sportiv sau a altuia. Atitudinea
sportivului față de ramura sportivă, comunicarea cu antrenorul și cu colegii,
comportamentul adoptat în situații limită, frecvența răspunsurilor formulate la
întrebările antrenorului etc. sunt doar câteva exemple de consemnări posibile pe
baza observației curente.
Testarea ca metodă de evaluare a capacităților psihomotrice, nevoia de
măsurare s-a extins foarte mult în sport în scopul pătrunderii în esența
problemelor acestui fenomen social. Măsurarea este o noțiune care desemnează
atribuirea de numere unor fapte sau date continue sau discontinue, care nu se
oprește aici ci continuă cu evaluarea acestor date. Sportul, deci și dansul sportiv,
sunt în căutarea unei metrii, instrument de o mare valoare practică și teoretică.
Ca instrumente de măsură, testele au fost elaborate și dezvoltate de psihologia
aplicată începând cu sfârșitul secolului XIX. Testul reprezintă un instrument cu
ajutorul căruia se poate contura diagnosticul motric sau motrico-diagnoza și
diagnosticul psihic sau psiho-diadnoza.
Metoda testelor s-a impus după constituirea psihologiei experimentale și a
avut ca obiectiv principal determinarea diferențelor individuale. Testul constă
dintr-o probă, mai frecvent dintr-o serie de probe construite în scopul stabilirii
prezenței sau absenței unui aspect, a particularităților de manifestare sau a
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
42
gradului dezvoltării lui. Fidelitatea unui test ne indică în ce măsură rezultatele
obținute cu ajutorul lui sunt demne de încredere. Cunoscând coeficientul de
încredere al unui test putem aprecia dacă diferențele individuale obținute sunt
determinate de diferențele reale dintre subiecți. Principalele aspecte sub care un
test trebuie să fie fidel sunt stabilitatea în timp a rezultatelor obținute cu ajutorul
lui; stabilitatea rezultatelor în cazul în care aceiași subiecți sunt măsurați de
persoane diferite; caracterul adecvat al tuturor probelor care constituie testul în
ansamblu – omogenitatea probelor. În sensul cel mai larg, prin validitatea unui
test se înțelege faptul că el măsoară în mod adecvat trăsătura propusă.
Procedeele de validare sunt: validarea empirică – este utilizată atunci când testul
a fost alcătuit în scopul unei selecții, validarea predictivă – urmărește în ce
măsură subiecții care au avut o bună reușită în cadrul testului vor avea o reușită
asemănătoare și în activitatea reală, validarea de concurență – se referă la faptul
că cel care alcătuiește un test trebuie să se asigure că toate aspectele majore care
constituie conținutul trăsăturii măsurate sunt surprinse în diferite probe și apar
într-o dozare corectă.
Sensibilitatea definește finețea descriptivă a unui test, adică numărul de
clase pe care îl permite în cadrul unui grup.
Eficiența metodei testelor depinde nu numai de structura lui, ci și de felul
cum se lucrează cu el. Referitor la valoarea diagnostică a testelor trebuie
subliniat că rezultatele obținute prin teste nu pot fi considerate ca rezultate
finale ale unei examinări. Metoda testelor se folosește în contextul mai multor
probe și metode de investigație.
Thomas Jerry R. (1990) recunoaște coordonarea drept componentă
integrală a condiției fizice relaționată cu măiestria și perfomanța. Cu toate
acestea în conformitate cu conceptul de specificitate, nu există o coordonare
generală, de-a lungul tuturor exercițiilor. Comentariile care se aud deseori de
genul “X” are o bună coordonare” se bazează pe observații mai degrabă
limitate. Cercetătorii și-au dedicat ani de zile pentru a măsura coordonarea
generală și capacitățile motrice.
Măsurarea coordonării în studiile de cercetare este limitată în mod necesar
de unele definiții observaționale asupra coordonării ochi-mână sau ochi-picior
în legătură cu anumite sarcini. Au fost folosite ca măsurători ale coordonării în
scop de cercetare aruncarea mingii, lovitura cu piciorul, pașii de dans și sarcini
locomotorii. Jongleria reprezintă o activitate clasică de coordonare ochi-mână
care a fost deseori utilizată la experimentele de deprinderi motrice. Sarcina
“Mashburn” care folosește un aparat de testare sofisticat solicită ca subiectul
să-și folosească simultan atât mâinile cât și picioarele în timp ce urmărește o
țintă. Sarcina reprezintă o procedură continuă tridimensională, cu situații
independente, pedale de picior pentru poziția stânga-dreapta și o manșă de
controltip avion, înainte-înapoi și stânga-dreapta. Locațiile de țintă ale punctelor
de control sunt prezentate pe ecran și subiecții trebuie să poziționeze punctele
de control astfel încât fiecare poziție de control să corespundă unei locații a
țintei Lewis, McAllister & Adams, (1951). Un tip de acest instrument a fost
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
43
dezvoltat în cel de-al doilea război mondial pentru testarea și antrenarea
piloților. Unii cercetători au sugerat că în acesta este începutul cercetării în
domeniul educației motricității
Numeroase teste de manipulare folosite în studiile de cercetare ale
deprinderii motrice cuprind coordonatele ochi-mînă (de ex. dispozitive cu găuri,
aparat rotativ și chiar jocuri de copii). Măsurătorile de coordonare, în general,
au pretins o validitate logică și natura coordonării conduce probabil, prin ea
însăși, la stabilirea unei validități de construcție.
Capacitățile coordonative sunt de neconceput fără factorii fizici ai
performanței: forța, viteza, rezistența și implicarea lor complexă în realizarea
mișcării. Deci, acestea nu sunt eficace în performanțele sportive decât în
cooperare cu capacitățile condiționale Hirtz ( 1976).
4.4 Probe și teste de control în antrenamentul practicanților de dans
sportiv la vârsta de 12 – 13 ani
Verificarea capacităților psihomotrice se poate realiza prin aplicarea de
instrumente și teste de evaluare a calității sportivului. ,,Testul ca instrument de
măsură, reprezintă tema oferită subiectului spre rezolvare. Prin structura sa,
tema pune în joc o anumită aptitudine, îndeplinind din acest punct de vedere, un
rol selectiv (de izolare a însușirii respective din ansamblul fenomenelor care
alcatuiesc viața psihică, precum și un rol de definire a anumitor caracteristici ale
variabilei în cauza’’(Holban I., Chiviriga M. ,1971)
Toate aceste definiții scot în evidență cele mai importante caracteristici,
condiții generale, și cerințe pe care trebuie să le îndeplinească testele
(Horghidan, V., 1997).
Testele au următoare clasificare:
după modul de administrare pot fi teste individuale și teste colective,
după tipul de administrare pot fi teste cu timp liber și teste cu timp
limitat,
după materialul utilizat pot fi teste verbale, teste nonverbale, teste în
care se utilizează aparatele de măsură, testele în care se utilizează
hârtia și creionul.
Testele de îndemânare kinestezică au fost studiate în urmă cu mulți ani
(Scott, 1955; Wiebe, 1954), citați de Thomas (1990). Foarte puține studii s-au
făcut recent în ceea ce privește măsurătorile kinestezice. Testele de percepție
kinestezică au inclus sărituri scurte de acuratețe, exactitate, cu ochii deschiși sau
închiși, sarcini de echilibru cu ochii deschiși, aruncări sau lovituri spre o țintă în
întuneric, sarcini poziționale, cum ar fi mișcarea brațului la o anumită distanță
sau unghi, și sarcini care cuprind recunoașterea și executarea unei sarcini anume
de putere, cum ar fi puterea maximă de priză cu o singură mână. Limitarea
majoră a testelor kinestezice este reprezentată de slaba lor fiabilitate .
Test Tremometru – pentru evaluarea preciziei mișcării, material necesar
tremometru, aparat ce este compus dintr-un unghi metalic cu margine gradată,
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
44
un stilet, o sonerie de control și un suport. Creasta metalică, stiletul și soneria
sunt legate în serie, orice contact se produce între vârful stiletului și peretele
unghiului, acesta va declanșa închiderea circuitul și pornirea soneriei. Stiletul
trebuie deplasat în interiorul unghiului metalic, pe linia bisectoare, cu pornirea
de la bază către vârf. Orice atingere pornește soneria semnalizând greșeala. Nu
trebuie atinsă deloc marginea metalică. Examinarea se face cu unghiul orientat
în diferite poziții, 3 la număr: orizontal și paralel cu planul corpului, cu
deschiderea unghiului spre dreapta; vertical și paralel cu planul corpului, cu
deschiderea unghiului în sus; și perpendicular pe planul corpului, cu
deschiderea unghiului către subiect. Mișcarea este executată de subiect de 10 ori
pentru fiecare din aceste trei poziții ale aparatului. Se înregistrează pentru
fiecare mișcare locul unde a atins marginea unghiului. Pentru fiecare poziție se
obține o serie de 10 înregistrări. Se calculează media aritmetică pentru fiecare
serie. Se observă compararea mediilor aritmetice corespunzătoare celor 3 serii
de înregistrări, se furnizează datele interesante asupra preciziei mișcărilor
realizate în diferite direcții în spațiu.
Testul de apreciere a distanței, aprecierea capacității de diferențiere
kinestezică. Materiale necesare, ruletă; un segment de dreapta AB de 5-7m,
desenat pe sol. Este necesar un spațiu de minimum 12m lungime și de 7-8m
lățime, fără denivelări sau obstacole. Pornind din punctul „A", cu vârful
picioarelor atingând extremitatea „A" a segmentului, subiectul merge pe linia
trasată până la extremitatea „B", cu ochii închiși (în absența controlului vizual;
trebuie păstrată direcția și respectată distanță; subiectul se oprește când
consideră că a parcurs cei 6m, că a ajuns în punctul „B" și așteaptă măsurarea
distanței. Examinatorul are în vedere înlăturarea oricărei surse sonore care i-ar
putea permite subiectului orientarea în spațiu; parcurge distanță înapoia
subiectului, pentru a-i elimina acestuia teamă de lovire sau de cădere; când
subiectul s-a oprit, se măsoară deviația de la punctul „B".
Se trasează un „X" la mijlocul liniei care unește vârfurile picioarelor
subiectului. Imaginăm o perpendiculară dusă din acest punct pe segmentul AB
sau pe prelungirea lui (se obține punctul C); se măsoară distanță BC și se
notează valoarea în centimetri, astfel: cu semnul (-), dacă punctul C este între A
și B; cu semnul (+), dacă punctul C este pe prelungirea AB; cu 0, dacă nu
există deviație. Se măsoară distanță XC, notând în dreptul valorii măsurate
deviația (stânga/dreapta). Raportat la etalon, se evidențiază aspecte referitoare la
coordonarea kinestezică și la coordonarea vestibular-motorie. Se măsoară
distanță dintre „x" și fiecare dreaptă, cu menținerea direcției deviației
(dreapta/stânga). Se acordă note.
Testul de viteză-coordonare „Naveta" (10 x 5 m) cu obiectivul, aprecierea
nivelului de coordonare în regim de viteză. Materiale necesare suprafață curată,
antiderapantă, un cronometru, ruletă, cretă, jaloane. Subiectul se plasează
înapoia liniei de plecare, în poziția „start din picioare"; la semnalul de plecare,
subiectul aleargă cât mai repede posibil până la o linie aflată la 5 m distanță, pe
care o depășește cu ambele picioare și revine la linia de plecare (acesta
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
45
reprezintă un ciclu); trebuie efectuate 5 astfel de cicluri; cronometrul se pornește
în momentul în care subiectul depășește cu ambele picioare linia de plecare și se
oprește la încheierea celui de-al 5-lea ciclu; proba se efectuează o singură dată.
Teste pentru măsurarea ambidextriei, lateralitatea și nivelul ambidextriei
se apreciază, în laborator prin probele de sortare și prin probele montaj de piese,
cu mâna dreapta și cu mâna stanga. Pe teren se apreciază prin executarea de
acte motrice selectate special pentru folosirea mâinii sau piciorului sau și a
mâini și piciorului homolateral sau heterolateral. Din această succintă
enumerare rezultă atât complexitatea psihomotricității, deci a capacităților
coordinative, cât și dificultățile aprecierii ei. Numeroase teste psihomotrice
solicită execuții cu mâna sau cu piciorul preferat. Înaintea aplicării lor se
impune o prestare a caracteristicilor lateralității manuale sau podale, prin probe
simple ușor de executat în timp scurt. Caracteristicile lateralității în
investigațiile psihomotrice vor fi evidențiate prin predominarea funcțională a
părții drepte sau stângi la nivelul membrelor superioare (lateralitatea manuală)
și a membrelor inferioare (lateralitate podală), V. Horghidan ( 1997).
Teste pentru evaluarea ambidextriei , materialele necesare: aparat de
disociere a mișcărilor –care este format din planșă metalică în care traseele de
forme diferite sunt decupate în linii drepte (orizontale, verticale sau oblice) și
linii curbe sau combinate (linii drepte în diferite poziții și linii curbe) și un
cronometru.
Se cere urmărirea cu stiletul metalic a acestui traseu. Deplasarea lui se
realizează învârtind cele două manivele. Se lucrează cu ambele mâini în același
timp. Cu manivele din dreapta se deplasează stiletul în sus și în jos, iar cu cea
din stânga lateral. Nu se atinge marginea metalica a traseului. Se trece la
examinarea propriu-zisă și se cronometrează durata probei. Se notează cifrele
din contoare înainte de începerea probei și la sfârșitul acesteia. Se calculează
numărul greșelilor, durata medie a greșelilor, durata efectuării probei.
Nivelul ambidextriei este invers proporțional cu cele trei valori
înregistrate. Se cronometrează durata probei. Se notează cifrele din contoare
înainte de începerea probei. La sfârșit, se notează din nou. Se calculează
următoarele valori numărul greșelilor – pentru aceasta, se scade din numărul
final (înregistrat de contorul pentru greșeli – atingeri) numărul inițial, durata
medie a greșelilor – se scade mai întâi din numărul final, numărul inițial –
înregistrat la contorul respective, durata efectuării probei, înregistrată cu
cronometrul. Restul obținut se împarte la numărul greșelilor.
Testul pentru lateralitate podala, săritură și bătaie pe un singur picior
(itemul 2 din pretestul Lerbet) .
Material necesar: cretă.
Se desenează pe sol un unghi dreptunghi și, la distanță aproximativ de 5m
de aceasta, o linie paralelă cu una din laturi. Subiectul se așează cu picioarele în
interiorul dreptunghiului, orientat cu fața spre segmentul de dreapta, pentru
poziția de plecare. După, ce comandă începerea probei, examinatorul trebuie să
observe piciorul cu care subiectul realizează bătaia. Instrucțiuni pe subiect: din
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
46
poziția în care vă aflați, alergați până aproape de această linie și apoi executați o
bătaie pe un singur picior.
Se înregistrează nota în foaia de examinare, se consemnează predominarea
laterală podală dreaptă, sau predominarea laterală podală stângă, în funcție de
piciorul de bătaie.
Probe de motricitate generală , se recomandă 5 exerciții test din cele 8
cunoscute sub denumirea de standard fitness test ale Federației Internaționale de
Educație Fizică și anume săritură în lungime pe loc, alergare de viteză din
picioare – 20m, ridicări de trunchi din culcat dorsal în așezat și revenire
(picioarele sprijinite), număr maxim în 30 secunde, atârnat la bară fixă,
menținere cu coatele îndoite și bărbia peste bară (timpul maxim) – proba de
forță și voință, mobilitate coxofemurală în plan anterior.
Măsurarea se face pe un obstacol ladă, masă.
Probe pentru profilul psihologic , se vor folosi teste psihologice de bază
pentru a determina calitățile psihice, cum ar fi încrederea în sine, curajul,
capacitatea memoriei motrice, voință, rezistență la stres, dorința de afirmare,
motivația. Pentru determinarea acestor calități se poate apela la un psiholog și
de-asemeni antrenorul poate apela la exerciții test, în perioada selecției
definitive, stabilite de el.
Multe din probele amintite nu sunt etalonate, de altfel ar fi și foarte dificil,
vârstele și specialitățile sportive fiind deosebit de numeroase, iar în cele mai
multe cazuri parametrii înregistrați – timp de lucru, număr de erori, durata
erorilor – sunt raportate la media grupului și analizați în cosecință, făcându-se
profiluri individuale în raport cu media grupului.
Antrenorii care-și propun astfel de studii ajung, după un stagiu nu prea
îndelungat, să stabilească baremuri de evaluare sau chiar criterii subiective de
apreciere destul de exactă a nivelului dezvoltării psihomotricității sportivilor lor.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
47
CAPITOLUL V.
CONSIDERAȚII TEORETICO-METODICE PRIVIND IMPLICAREA
COMPONENTELOR CAPACITĂȚII PSIHOMOTRICE GENERALE ÎN
CREȘTEREA RANDAMENTULUI ÎN INSTRUIRE, LA PRACTICANȚII
DE DANS SPORTIV, VÂRSTA 12-13
5.1 Importanța capacității psihomotrice generale în instruirea
practicanților de dans sportiv
Dansul sportiv dezvăluie prin perfecțiunea pașilor o lume a simbolurilor, o
gestică încărcată de semnificație, care se supune celor mai subtile legi ale
biomecanicii, este constituit din ansamblu de pași și de figuri executate cu grad
înalt de tehnicitate cu o componentă artistică, de mare complexitate și
spectaculozitate, care presupune interacțiunea și coordonarea dintre cei doi
parteneri, puse împreună pe acompaniament muzical specific fiecărui dans în
parte. Pașii și figurile de dans sunt ordonate în coregrafii care se derulează pe
coordonate spațio-temporale, impuse muzical și pe existența mai multor perechi
pe ringul de dans.
Importanța capacităților psihomotricității constă în influențarea învățării și
perfecționării actelor motrice noi și stabilitatea lor în timp; favorizarea efectuării
eficiente a actelor și a acțiunilor motrice, în condiții variate; determinarea
efectuării mișcărilor în condiții optime de ritm și tempou; favorizarea
valorificării superioare a celorlalte calități motrice; favorizarea restructurării
mișcărilor în fazele antrenamentului de înaltă performanță și în perfecționarea
deprinderilor motrice de bază și aplicative.
Coordonarea este punctul cheie al pregătirii sportivilor, execuțiile
sportivilor emană lejeritate, siguranță și ușurința, nivel înalt de tehnicitate,
eleganța și cursivitate în mișcări. Sincronizarea dintre parteneri și coordonarea
acțiunilor cu fiecare acord muzical nu se pot atinge decât urma unui proces
riguros și științific de antrenament, structură în care psihomotricitatea joacă un
rol important.
Capacitatea de control al echilibrului static și dinamic , exprimată prin
stabilitatea corpului în timpul unor acțiuni dinamice pe parcursul cărora variază
mai multe elemente, distanța față de partener, priza, poziția segmentelor libere
în raport cu punctele de sprijin, stabilitatea corpului după efectuarea unor
acțiuni dinamice care prespun modificarea poziției axelor corporale (sărituri,
piruete etc.), stabilitatea corpului în timpul unor deplasări în care forma trebuie
să fie foarte bine fixată și nuanțată.
Capacitatea de combinare a mișcărilor permite stabilirea legăturilor
dintre deprinderile motrice automatizate, mai exact în dansul sportiv, a
elementele și procedeele tehnice în structuri complexe și acestea, la randul lor,
în cadrul coregrafiilor.
Capacitatea de diferențiere a mișcărilor pe baza parametrilor dinamici,
temporali, spațiali și artistici ajută la controlul fin și diferențiat al mișcărilor
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
48
specifice dansului sportiv, determinând precizia și eleganța mișcării, caracterul
dansului și interpretarea artistică pe baza comunicării motrice.
Capacitatea de echilibru ajută la menținerea stabilității execuțiilor,
menținând corpul într-o poziție echilibrată, fiind responsabilă cu refacerea
echilibrului în urma figurilor cu grad de dificultate ridicat, rolul analizatorului
vestibular fiind foarte important.
Capacitatea de orientare spațio-temporală permite mișcarea corpului în
spațiu și timp, execuția coregrafiei în raport cu dimensiunea ringului de dans, în
raport cu partenerul și perechea, în raport cu perechile concurente aflate pe ring.
După cum observăm, în dans distingem două forme de orientare: una în care
orientarea corpului se face în raport cu puncte de referință fixe și cealaltă în care
orientarea se face în raport cu indivizi în mișcare. Automatismul tehnic și
coregrafic reduce considerabil rolul analizatorului vizual, rămâne însă variabil
în condiții de competiție, în special în primele runde de calificări unde
orientarea spațio-temporală este foarte solicitată, cuplul trebuind să se adapteze
situațiilor din timpul evoluțiilor.
Capacitatea de ritm și tempo se referă la execuțiile tehnice în condițiile de
muzică date și specifice fiecărui dans, coordonarea cu ritmul oferit de
acompaniamentul muzical prin perceperea optimă și redarea motrică a
particularităților de ritm și tempou ale acompaniamentului muzical. Simțul
ritmic este cea mai importantă aptitudine în dansul sportiv, fiind primul criteriu
de arbitraj.
Capacitatea de reacție rapidă presupune răspunsuri motrice rapide la
diferiți stimuli. Pot fi sub formă simplă de reacție la semnale cunoscute sau
prevăzute sau sub formă complexă în care stimuli nu sunt cunoscuți, gama
răspunsurile posibile fiind foarte largă.
Capacitatea de transformare a mișcărilor este în strânsă legătură cu
capacitatea de reacție și cea de orientare, “stă la baza adaptabilității tehnice și
coregrafice, în limitele permisibilului, precum și a comunicării motrice specifice
dansului sportiv” (Năstase V., 2011)
Lateralitatea evidențiată de factori precum ușurință, rapiditate, precizie.
Lateralitatea este importantă în evoluția normală a dansatorului deoarece
permite formarea unei idei despre sine, îi permite perceperea axei corporale și îi
permite să-și stabilească structura spațială prin raportarea mediului la această
axa corporală (De Meur). Se realizează datorită învățării condusului liniei, a
contramișcării și a sway-ului.
Ambidextria o regăsim în secțiunea dansurilor latino prin folosirea ambelor
brațe dar și prin învățarea întoarcerilor naturale și reverse.
Schema corporala este corect determinată ca urmare a folosirii exercițiului
tehnic din dans.
Anticipația , luarea deciziilor de adaptare coregrafică în timpul competiției
dar și în evitarea situațiilor extreme (ciocnire, alunecare,aglomerare etc.)
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
49
5.2 Locul pregătirii capacității psihomotrice generale în instruirea
practicanților de dans sportiv
În opinia specialiștilor, etapa pubertară 12-14 ani este perioada optimă
pentru învățarea principalelor deprinderi motrice specifice ramurilor de sport,
dar și pentru dezvoltarea calităților motrice: viteză, rezistență, coordonare. De
asemenea, un obiectiv important al acestei etape îl constituie îmbunătățirea
capacității de aplicare a sistemului de deprinderi și de priceperi motrice, însușite
în condiții diversificate, precum și în context competițional.
Factorii responsabili pentru învățarea rapidă a noilor abilități gestice sunt
plasticitatea ridicată a cortexului cerebral, precum și capacitatea îmbunătățită de
percepție și prelucrare a informației. De asemenea, raporturile forță-pârghie sunt
dezvoltate favorabil la această vârstă. Greutatea corporală redusă, raportul de
dezvoltare dintre musculatura extremităților superioare și cea a extremităților
inferioare (27:38 față de 28:54 la vârsta adultă) sunt alți factori favorizanți ai
dezvoltării și manifestării optime a capacităților psihomotrice care trebuie să
reprezinte unul dintre obiectivele primordiale ale antrenamentului sportiv.
După Tudor V. (1999), se evidențiază următoarele consecințe: formarea
sportivă polivalentă, cu lărgirea metodică a repertoriului gestic, învățarea
tehnicilor sportive de bază, aprofundarea suficientă a celor dobândite. Fiind o
capacitate cu mare determinare genetică, șansele de “antrenabilitate” sunt mai
mici. Deși formele de manifestare sunt influențate de procesele de maturizare,
se consideră că vârsta optimă pentru a acționa eficient în vederea dezvoltării lor
este perioada dintre vârstele 7 și 10 ani, când capacitățile cognitive și cele
motrice relaționează superior. Se desprinde ideea că intervenția la momentul
optim asupra capacităților psihomotrice este esențială pentru dezvoltarea
motrică ulterioară și pentru rezerva de performanță a sportivilor, întrucât
dezvoltarea la un nivel superior a acestora își va pune amprenta asupra
capacității de însușire, de consolidare și de perfecționare a unor noi acte
motrice.
Dată fiind structura complexă a capacităților psihomotrice, unii autori
consideră că nu se pot evidenția procedee metodice și exerciții speciale și că
“orice exercițiu este bun pentru dezvoltarea coordonării” (Al. Mogoș, Gh. Mitra
– 1980), pe când alți autori sunt de părere că și în cazul capacităților
coordinative rămâne ca metodă principală de dezvoltare – exersarea. În opinia
lui Tudor V. exercițiile folosite pentru dezvoltarea capacităților psihomotrice
trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici grad sporit de dificultate, care
să solicite executantului un grad ridicat de coordonare generală și segmentară,
echilibru, simțul ritmului și al tempoului, spontaneitate, creativitate, în procesul
capacităților coordinative trebuie evitate exercițiile care provoacă încordarea
subiecților, trebuie să solicite și exprimarea superioară a celorlalte capacități
motrice. Gagea, A. (2002) este de părere că în planul de pregătire trebuie să
existe antrenamente cu teme destinate special dezvoltarii capacităților
coordinative. „Prin repetarea controlată, forma mișcării se apropie din ce în ce
mai mult de ceea ce, convențional, numim mișcare bine controlată. De fapt este
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
50
vorba de continuarea fenomenului de learning prin stereotipie.” Procesul de
îmbunătățire a coordonării trebuie individualizat, deoarece la același volum
indivizii progresează diferit, iar creșterea volumului nu se repercutează într-o
creștere importantă a coordonării. În literatura de specialitate se găsesc două
categorii de metode folosite în vederea dezvoltării capacităților coordinative și
anume metode generale și metode specifice.Weineck, J. (1983) adaugă la
acestea metodele de formare a reprezentării motrice, considerând că aceasta stă
la baza învățării actelor motrice. În funcție de vârsta, capacitatea de efort
intelectual și nivelul dezvoltării capacităților psihomotrice, autorul propune
două metode considerate cu un foarte bun randament: metoda informării vizuale
și metoda informației verbale.
Metoda vizuală este folosită în special la începători, pentru care
reprezentarea desfășurării actului motric este în mod esențial un clișeu vizual. În
mod contrar, la sportivii avansați, această metodă nu acoperă decât în mică
măsură informațiile kinestezice.
Metoda verbală poate preceda, succeda și/sau poate fi utilizată
concomitent cu metoda vizuală, ea vine să precizeze, să clarifice actul motric ce
urmează a fi realizat. Cele două metode se completează reciproc, utilizarea lor
împreună fiind varianta optimă pentru o înțelegere cât mai bună a actului motric
în general.
Gândirea concretă a copiilor la vârstele 8 – 11 ani trece la gândirea
formală care facilitează dezvoltarea capacității psihomotrice. După unsprezece
ani, copilul trece de la operațiile curente la operațiile cu propoziții, care țin locul
primelor. Gândirii formale îi este caracteristică posibilitatea combinării datelor
problemelor, în toate modalitățile posibile, datorită sistemului de transformări
însușit. Gândirea adolescentului este ipotetico-educativă, caracterul ei formal
constând în aceea că merge de la posibil la real, cuprinzând totalitatea
posibilităților oferite de condițiile date. Spre deosebire de gândirea concretă,
care constă în a raționa asupra acțiunii sau realității, printr-o grupare de operații
ce pot fi denumite de gradul I, adică prin acțiuni interiorizate ce au devenit
compozabile și reversibile, gândirea formală, dimpotrivă, constă în a reflecta
aceste operații, în a opera cu operații sau cu rezultatele lor într-o grupare de
ordinul II. Se dezvoltă funcția senzitivă, funcția perceptivă, funcția cognitivă,
funcția imaginativă.
Dezvoltarea psihomotorie a copilului, evoluția actului motric – de la
mișcarea naturală la gestul tehnic, după Franco Mauro (1994) ne arată ca
motricitatea înnăscută (reflexe înnăscute), schemele (reflexe dobândite) și
coordonarea dinamică generală se împart în 2 categorii: prima cu experiențe
motorii sărace, rigide, plastice, schema corporală închisă, scheme motorii
secundare monovalente care duc la o abilitate motorie mai mica, aplicabilă în
mișcări codificate și automatizate (sporturi ciclico-tehnice sportive analitice) și
a doua cu experiențe bogate, schema corporală deschisă, scheme motorii
secundare polivalente, care duc la abilitate motorie mai bună, capacitate de
transformare și adaptabilitate (sport de situație).
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
51
PARTEA A II-A
DEMERS EXPERIMENTAL PRELIMINAR PRIVID
OPTIMIZAREA CAPACITĂȚII PSIHOMOTRICE
GENERALE LA PRACTICANȚII DE DANS SPORTIV,
VÂRSTA 12-13 ANI.
CAPITOLUL VI
CADRU OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII
6.1 Scopul cercetării
Scopul cercetării constă în elaborarea și experimentarea unor programe
specializate de optimizare a capacității psihomotrice generale în instruirea
sportivilor dansatori printr-o planificare calendaristică riguroasă. Ne-am propus
în demersul nostru să evidențiem importanța capacităților psihomotrice generale
implicate în procesul de antrenament specific dansului sportiv, respectiv modul
în care nivelul superior de dezvoltare și de exprimare a acestora se va reflecta în
performanțele sportivilor noștri. De asemenea, dorim să identificăm acele
componente ale capacităților psihomotrice care au cea mai mare relevanță în
dansul sportiv, astfel încât planificarea pregătirii ulterioare să țină seama de
acestea.
6.2 Obiectivele și sarcinile cercetării
Prin cercetarea noastră ne dorim îndeplinirea următoarelor obiective:
O1 -realizarea unui sondaj la nivelul specialiștilor din dansul sportiv
referitor la importanța optimizării capacităților psihomotrice în programul de
antrenament;
O2 -identificarea nivelului inițial de dezvoltare și de manifestare a
capacităților psihomotrice la dansatorii Junior I (12-13ani) incluși în cercetare,
prin aplicarea unui set de teste specifice;
O3 -introducerea în planul de pregătire a unor antrenamente care vizează
dezvoltarea capacităților psihomotrice;
Pentru îndeplinirea acestor obiective, am stabilit următoarele sarcini ale
cercetării noastre:
S1 -Studierea și analiza datelor literaturii speciale referitoare la dezvoltarea
capacităților psihomotrice în dansul sportiv
S2 -Definirea și delimitarea conceptelor cu privire la instruirea capacităților
psihomotrice;
S3 -Stabilirea grupului țintă a cercetării preliminare și experimentale;
S4 -Elaborarea și aplicarea unui chestionar privind opinia specialiștilor din
dansul sportiv cu referire la importanța optimizării capacităților psihomotrice în
programul de antrenament;
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
52
S5 -Selectarea și aplicarea testelor pentru depistarea aspectelor capacității
psihomotrice, pentru identificarea potențialului somatic al dansatorilor.
S6 -Recoltarea și centralizarea datelor obținute în urma evaluărilor;
S7 -Elaborarea concluziilor care s-au desprins în urma analizei datelor
obținute;
S8 -Determinarea conținutului programei pentru dezvoltarea capacităților
psihomotrice ale dansatorilor Junior I (12-13ani) într-un ciclu anual de
pregătire;
S9 -Elaborarea unor programe specializate privind optimizarea capacităților
psihomotrice;
S10 -Argumentarea experimentală a eficienței aplicării programei de
dezvoltare a capacităților psihomotrice la dansatorii Junior I (12-13ani).
6.3 Premisele cercetării
P1 – Inițierea acestei cercetări a fost determinată de necesitatea pe care am
resimțit-o, ca antrenor, de a realiza programe specializate privind îmbunătățirea
capacității psihomotrice în instruirea sportivilor dansatori, aplicabil în cadrul
clubului de dans sportiv unde activez, utilizând mijloace împrumutate din alte
discipline sportive, mijloace diferite de cele pe care uzual le folosim din
specificul dansului nostru, prin care sportivii cu care lucrez, adică copii cu
vârste cuprinse între 12 si 13 ani, își pot îmbunătăți aceasta capacitate
psihomotrică.
P2 -Aceasta vârstă este propice dezvoltării și educării capacității
psihomotrice, când organismul se dezvoltă fizic și psihic. Punem accent pe
mijloace împrumutate din alte ramuri sportive care să ajute la dezvoltarea și la
îmbunătățirea performanței sportivilor noștri dansatori.
P3 -Procesul de învățare motrică, este eficient dacă sportivul dansator are
conștiința corpului său, simțul partenerului cu care dansează, cunoaște
lateralitatea și ambidextria sa, se poate coordona cu partenerul în timp și spațiu
într-o structură muzicală, se poate situa în spațiu în condițiile variate apărute în
timpul competițiilor, este stăpân pe durata acțiunilor mortice și conștient de
mișcarea partenerului, percepe ritmul adecvat execuției corecte a acestora,
câștigă coordonare, siguranță și precizie în mișcare.
6.4 Stabilirea ipotezele demersului experimental
În vederea îmbunătățirii capacității psihomotrice generale la practicanții de
dans sportiv, vârsta 12-13 ani, au fost stabilite trei ipoteze de lucru care au avut
în vedere modul în care se vor îndeplini scopul și obiectivele cercetării noastre.
I1 -Dacă nivelul de pregătire, privind capacitățile psihomotrice generale
corespunde cerințelor de practicare a dansului sportiv, atunci se pot previziona
performanțe sportive superioare atât în antrenament cât și în competiții sportive.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
53
I2 -Presupunem că nivelul capacității psihomotrice generale al sportivilor
dansatori de 12-13 ani se va îmbunătăți prin aplicarea de programe specializate
concepute și preluate nu numai din activitățile specifice ci și din alte ramuri
sportive, iar acestea vor contribui la creșterea performanțelor sportive în
competiții.
I3 -Considerăm că prin identificarea nivelului de pregătire psihomotrică
generală a sportivilor de vârsta 12-13 ani, se va putea realiza o îmbunătățire a
acestuia, prin sistematizarea și raționalizarea programelor specializate pentru
dansatori, având la bază o planificare și programare riguroasă a acestora.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
54
CAPITOLUL VII.
ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
7.1 Alegerea eșantionului experimental
Demersul nostru experimental s-a derulat pe un eșantion de 24 de subiecți
(12 fete și 12 băieți), cu vârsta cuprinsă între 12 și 13 ani, dintre care 16 sportivi
legitimați la Clubul Sportiv Fantezia Galați, 4 dansatori de la Clubul Style
Dance Brăila și 4 sportivi de la clubul Imperial Buzău, toți angrenați în sistemul
competițional al Federației Române de Dans Sportiv. În tabelul 1 am prezentat
datele subiecților investigați, legate de vârstă, sex, clasa sportivă din care fac
parte.
Tabelul 7.1. Tabel cu datele subiecților investigați
Nr.
Crt. Nume și
Prenume Vârsta Sex Clasa Categoria de vârstă
la care dansează
1 B.I. 13 M "D" 12-13 ani
2 R.F 13 F "D" 12-13 ani
3 S.G. 13 M "D" 12-13 ani
4 C.G 12 F "D" 12-13 ani
5 P.D.M 13 M "D" 12-13 ani
6 P.A 13 F "D" 12-13 ani
7 P.T. 13 M "C" 12-13 ani
8 G.B. 13 F "C" 12-13 ani
9 D.F. 13 M "C" 12-13 ani
10 B.M. 12 F "E" 12-13 ani
11 L.S. 13 M "E" 12-13 ani
12 D.A 13 F "E" 12-13 ani
13 V.R.E. 12 M "B" 12-13 ani
14 N.T.M. 12 F "B" 12-13 ani
15 O.V. 13 M "HOBBY" 12-13 ani
16 B.I. 11 F "HOBBY" 12-13 ani
17 S.A. 12 M "D" 12-13 ani
18 M.N. 13 F "D" 12-13 ani
19 C.E. 13 M "E" 12-13 ani
20 D.P. 13 F "E" 12-13 ani
21 L.N. 12 M "D" 12-13 ani
22 O.B. 12 F "D" 12-13 ani
23 T.A. 13 M "C" 12-13 ani
24 S.B. 13 F "C" 12-13 ani
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
55
7.2 Locul de desfășurare și condițiile tehnico-materiale ale cercetării
preliminare
Evaluarea (inițială și finală) nivelului de manifestarea a capacităților
psihomotrice nu a presupus o aparatură sofisticată, fiind suficiente condițiile
obișnuite pentru antrenamente, respectiv sala de antrenament a clubului,
aparatura din dotare și alte elemente speciale pe care le-am folosit la derularea
probelor de control. Sala Clubului de Dans Sportiv Fantezia din Galați este
special amenajată pentru antrenamente de dans sportiv, fiind prevăzută cu
parchet, oglinzi, bară de perete, combină muzicală, bănci de gimnastică,
spaliere, saltele.
7.3 Durata și etapele studiului preliminar
Demersul experimental preliminar s-a desfășurat în perioada 1.09-
18.12.2015, respectându-se planul de pregătire cu 4 antrenamente pe săptămână
și competiții în weekend-uri, demersul nostru având următoarele etape:
01 sept. 2015 –
04 sept. 2015 Aplicarea chestionarelor în rândul specialiștilor, recoltarea
datelor și interpretarea rezultatelor.
5 sept. 2015 –
18 dec. 2015 Testarea nivelului de dezvoltare a capacităților
psihomotrice.
Prelucrarea datelor experimentului constatativ.
7.4 Metodele de cercetare folosite în demersul experimental
Pentru îndeplinirea obiectivilor propuse am folosit un complex de metode
de cercetare, aflate în strînsă legătură, permanent sau temporar, de-a lungul
întregii cercetări.
7.4.1 Metoda studiului bibliografic de specialitate și interdisciplinară
Această metodă s-a folosit în scopul cunoașterii fondului științific de bază
cu privire la tematica abordată. Documentarea reprezintă primul pas în vederea
întreprinderii unei investigații și permite lărgirea conținutului de idei, prin
consultarea opiniilor specialiștilor și a datelor noi pe care le furnizează literatura
de specialitate atât din România cât și din alte țări.
Au fost consultate o serie de lucrări de specialitate pentru obținerea unor
informații relevante cu privire la coordonatele antrenamentului sportiv,
specificitatea pregătirii dansatorilor, conținutul instruirii capacităților
psihomotrice în dansul sportiv. Au fost parcurse lucrări ale autorilor români și
străini (studii, lucrari metodico-științifice, dicționare, tratate, cursuri,
monografii, articole din reviste de pedagogie, teze de doctorat). Consultarea
lucrărilor de pe World Wide Web și a lucrărilor din bibliotecile Institutului
Național de Cercetare pentru Sport București, Biblioteca Universității Pitești,
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
56
U.N.E.F.S. București, Biblioteca „V. A. Urechia” Galați, Târguri de Cărți au
făcut posibilă culegerea de informații științifice și bibliografice în vederea
fundamentării cercetării.
7.4.2 Metoda observației pedagogice directe
Conform lui Epuran M. (2005), observația pedagogică constă în urmărirea
intenționată a unui obiect, fenomen sau proces, cu scopul de a culege date
concrete a căror analiză științifică să facă posibilă generalizarea. Și în sportul de
performanță este folosită această metodă, știindu-se că antrenorul trebuie să fie
un observator iscusit, atât a sportivilor proprii, cât și a celor adverși. În ceea ce
privește cercetarea noastră, metoda observației a fost utilizată pe tot parcursul
desfășurării experimentului și a furnizat date importante cu privire la subiecții
cercetării. Am consemnat calitățile atenției și manifestărilor afective în
realizarea testelor unde sportivii au dat dovadă de interes și implicare față de
solicitările antrenorului; s-a observant o manifestare a competitivității între
sportivi; perceperea și înțelegerea sarcinilor făcând posibilă realizarea sarcinilor
de către sportivi fără dificultăți etc.
Metoda observației este folosită prin urmărirea în mod voit a fenomenului
sau obiectului supus cercetării în vederea obținerii unor informații pertinente
despre acesta, urmat de o analiză științifică riguroasă. În cadrul cercetării
noastre, metoda observației a fost aplicată pe tot parcursul antrenamentelor
subiecților la experiment și a testărilor.
S-au consemnat manifestările sportivilor la solicitările specifice după cum
urmează:
1 – Comportamentul dansatorilor pe durata pregătirii tehnice, sportivii
manifestând inițial o atitudine de reticență în situația schimbării ordinii figurilor
de dans în anumite structuri; ulterior, aceștia au trecut peste inhibiții și au
demonstrat o atitudine colaborativă, chiar și în situația în care a fost necesară
schimbarea partenerilor de dans; justificăm acest tip de comportament prin
particularitățile de vârstă, pubertatea fiind perioada în care schimbările morfo-
funcționale se reflectă direct în planul imaginii și stimei de sine;
2 – În situația solicitării unor execuții libere, bazate pe improvizație, fără a
fi impuse prin coregrafii sau pași specifici, sportivii au manifestat inițial un
comportament rigid, încorsetat, înregistrându-se chiar anumite blocaje și lipsa
reacției la stimulii oferiți de către antrenor; teama de ridicol și preocuparea față
de imaginea pe care și-o vor construi cei din jur despre el, au însoțit dansatorul
junior I o lungă perioadă din pregătirea tehnică a acestuia; acest fapt poate fi
explicat prin prisma etapei de vârstă la care se conturează schema corporală și
se formează încrederea în sine; ghidarea antrenorului prin încurajări și indicații
oportune au favorizat depășirea acestei reacții și au favorizat exersarea în cadrul
pregătirii tehnice;
3 – Exprimarea nonverbală pe care a pus accent antrenorul la pregătirea
artistică a constituit un stimul puternic în cadrul pregătirii artistice, la care,
inițial, au răspuns mai bine fetele, comparativ cu băieții; obișnuirea dansatorilor
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
57
cu sarcini motrice, care presupuneau expresivitate și control postural, s-a
realizat prin creșterea ponderii pregătirii artistice și prin îmbinarea acesteia cu
pregătirea tehnică; dificultatea în aplicarea exercițiilor care să conducă la
atingerea obiectivelor de instruire din acest plan a rezultat din manifestările
specifice conturării sferei afective a puberului, acesta având tendința de a
răspunde cu inhibiție sau cu exagerare la stimulii specifici, prin prisma
instabilității emoționale, a descoperirii și explorării amplitudinii trăirilor interne;
4 – În cadrul pregătirii fizice, în etapa antrenamentului de pregătire de bază,
dansatorii s-au adaptat cu dificultate programelor de exerciții fizice destinate
dezvoltării calităților motrice, manifestând reacții de epuizare, de refuz și chiar
trișând, în cazul numărului de repetări; cele mai anevoioase exerciții s-au
dovedit a fi cele de forță și cele de mobilitate, sportivii răspunzând mai bine în
cazul rezistenței aerobe și fiind interesați de exercițiile de coordonare; aceste
fapt poate fi explicat prin prisma dezvoltării funcționale a organismului și prin
tendința, la nivel psihologic, de a se compara cu ceilalți, de a fi cel mai bun, de
a face cel mai mult, în vederea ocupării unui anumit loc sau confirmării poziției
în cadrul grupului;
5 – Reacțiile dansatorilor în cadrul pregătirii integrale au fost pozitive,
aceștia fiind dornici să exerseze structuri de pași și coregrafii, pe muzică,
comparativ cu exercițiile izolate de pregătire tehnică sau de pregătire artistică;
cu toate acestea, a fost nevoie să se insiste cu mai multe explicații și indicații
pentru ca în execuție să reușească să țină cont de corectitudinea pașilor și de
ținuta corporală specifică ori de manifestarea expresivă în timpul dansului;
6 – Informațiile teoretice noi legate de denumirea noilor procedee tehnice
abordate, de particularități ale efortului fizic sau de cerințele de participare la
competiții au fost asimilate cu lejeritate de către juniori, datorită proceselor
cognitive specifice acestei perioade;
7 – Referitor la testarea inițială a subiecților, s-a înregistrat faptul că
dansatorii au capacitatea de a-și mobiliza toate resursele pentru a obține un
rezultat cât mai bun, solicitând chiar mai multe încercări, în cazul anumitor
probe; de asemenea, sarcinile motrice au fost executate după ce în prealabil
subiecții au solicitat informații despre teste, despre utilitatea și despre finalitatea
acestora.
8 – La testarea finală, s-a remarcat tendința dansatorilor de a se compara cu
ceilalți, dar și cu propria performanță inițială;
9 – Îîn ambele momente ale testării, dansatorii au demonstrat o bună
reactivitate la stimuli noi, o capacitate crescută de înțelegere a sarcinii motrice,
o atenție concentrată pe execuție și nu pe alte detalii.
7.4.3 Metoda probelor și testelor de control
În vederea evaluării principalelor componente ale capacităților
coordinative am folosit următoarele teste și probe: Testul Bass pentru echilibru
dinamic, Testul Matorin pentru coordonare generală, Testul pentru capacitate
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
58
ritmică, Testul pentru capacitatea de cuplare și combinare a mișcărilor, Testul
pentru coordonarea senzori-motorie prin proba de apreciere a distanței.
Contribuții personale prin elaborarea și aplicarea testelor specifice, formate
din structuri specifice dansului sportiv. Testul pentru echilibru – dintr-o bază de
sprijin în altă bază de sprijin, Testul pentru ritm, Testul pentru tempo, Testul
pentru capacitatea de diferențiere a mișcărilor specifice, Testul pentru
capacitatea de reacție rapidă, Testul pentru capacitatea de transformare a
mișcărilor.
ECHILIBRU DINAMIC – TESTUL BASS
Subiectul stă cu piciorul drept pe punctul (marca) de plecare și apoi sare pe
prima marcă cu piciorul stâng și încearcă să mențină poziția statică timp de 5
secunde. Subiectul va continua alternarea picioarelor sărind și menținând timp
de 5 secunde poziția statică, până ce termină traseul. Vârful tălpii (pingeaua)
trebuie să acopere complet marca, încât aceasta să nu se vadă. O performanță
bună constă din acoperirea fiecărei mărci cu pingeaua fără atingerea dușumelei
cu călcâiul sau altă parte a corpului și din menținerea poziției statice timp de 5
secunde, cu acoperirea fiecărei mărci.
Se acordă 5 puncte pentru fiecare aterizare și acoperire corectă a mărcii și
se adaugă câte un punct pentru fiecare secundă de menținere a echilibrului
static. Un subiect poate obține maximum de 10 puncte pentru fiecare marcă, sau
un total de 100 puncte pentru traseul complet. Fiecare din cele 5 sec. de
încercare de menținere a echilibrului va fi numărată cu voce tare, cu un punct
acordat fiecărei sec. și cu înregistrarea scorului (punctelor) pentru fiecare marcă.
Subiectul are voie să se reechilibreze, încercând să mențină echilibrul pentru 5
sec., după ce a aterizat corect.
10
8
START 76 Cm
76 Cm
76 Cm
76 Cm 152 Cm
MARCA = 2,5 x 2 Cm 9
7 6 5
4 3
2
1Fig.7.1. Descrierea grafică a
testului Bass
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
59
Materiale : un cronometru sau un ceas cu secundar, 11 mărci de 2,54 cm x
2cm (pot fi confecționate din hârtie gumată sau leucoplast) și o bandă metrică.
(din Kirkendall & col., 123, p. 129), citat din Epuran (1992) – fig.7.1.
COORDONAREA GENERALĂ – TESTUL MATORIN .
S-au folosit următoarele materiale: busolă, riglă de 40-50 cm.
Modul de examinare : Se trasează pe sol o linie pe direcția nord-sud, de 30-
35 cm. Se așează subiectul în poziția inițială, cu fața spre Nord, cu picioarele
lipite, de o parte și de alta a liniei. După fiecare întoarcere, se măsoară unghiul
întoarcerii. Pentru o măsurare comodă a acestui unghi, busola este fixată pe o
riglă de 40-50 cm., astfel ca, liniile trasate prin indicațiile 0-180 grade ale
busolei, să treacă de-a lungul axului longitudinal al riglei.După efectuarea
săriturii, pe locul aterizării se aplică rigla cu busola și după deviația acului
busolei se citește unghiul de rotație. Se execută trei întoarceri spre dreapta și
trei spre stânga.
Înregistrarea și calculul : Se reține rezultatul cel mai bun. Acesta, raportat
la barem, dă rangul subiectului la coordonarea generală.
TESTUL PENTRU CAPACITATEA RITMICĂ
Materiale: combină muzicală. În sala în care se desfășoară proba de
capacitate ritmică se află examinatorul și subiectul. Este aleasă o melodie pe
care fiecare subiect va trebui să execute succesiunea aleasă de examinator.
Subiectului i se demonstrează și i se explică ce are de făcut. Melodia are un
tempo moderat și tactul este foarte clar pentru a putea fi perceput cât mai ușor
de către subiecți. Măsura muzicală este de 2/4.
Poziția inițială: stând.
T1- pas cu piciorul drept pe sol cu lovirea coapsei cu palma dreaptă;
T2- pas cu piciorul stâng pe sol cu două bătăi din palme.
Succesiunea celor doi timpi se repetă de 10 ori pentru a fi considerată
proba.
Modul de examinare: Examinatorul stă în fața subiectului și îl observă cu
mare atenție oprindu-l de fiecare dată dacă greșește. După câteva secunde este
îndemnat să încerce din nou, până la realizarea corectă a probei.
Înregistrarea: Se înregistrează din a câta încercare a reușit să realizeze
corect proba. Se acordă 10 încercări. Pentru calculele statistice s-a considerat
“nereușit” n-1, în care n = 11; 100 = numărul maxim de puncte acordate.
Formula care a transformat repetările în puncte este: 100 – (n – 1) x 10;
TESTUL PENTRU CAPACITATEA DE CUPLARE ȘI COMBINARE A
MIȘCĂRILOR
Materiale : combină muzicală. Este aleasă o melodie în măsura de 2/4 sau
4/4, pe care fiecare subiect va trebui să execute în 16 timpi muzicali succesiunea
de mișcări descrisă mai jos.
Poziție inițială: stând.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
60
T1 – pas înainte cu piciorul stâng, brațul stâng lateral.
T2 –pas înainte cu piciorul drept cu apropierea picioarelor, brațul drept
lateral.
T3 – pas cu piciorul stâng lateral, brațul stâng sus.
T4 – pas cu piciorul drept și apropierea picioarelor, brațul drept sus.
T5 – pas cu piciorul stâng înapoi, brațul stâng înainte.
T6 –pas cu piciorul drept înapoi cu apropierea picioarelor, brațul drept
înainte.
T7 – pas cu piciorul stâng lateral, brațul stâng jos.
T8 – pas cu piciorul drept lateral cu apropierea picioarelor, brațul drept jos.
T1 – pas înainte cu piciorul drept, brațul drept lateral.
T2 –pas înainte cu piciorul stâng cu apropierea picioarelor, brațul stâng
lateral.
T3 – pas cu piciorul drept lateral, brațul drept sus.
T4 – pas cu piciorul stâng și apropierea picioarelor, brațul stâng sus.
T5 – pas cu piciorul drept înapoi, brațul drept înainte.
T6 –pas cu piciorul stâng înapoi cu apropierea picioarelor, brațul stâng
înainte.
T7 – pas cu piciorul drept lateral, brațul drept jos.
T8 – pas cu piciorul stâng lateral cu apropierea picioarelor, brațul stâng jos.
Modul de examinare: Se acordă trei încercări. Cea mai bună încercare este
înregistrată. Se acordă 16 puncte pentru o execuție corectă. Pentru fiecare
neconcordanță dintre brațe și picioare, se scade câte un punct.
COORDONAREA SENZORI-MOTORIE – PROBA DE APRECIERE A
DISTANȚEI
S-au folosit următoarele materiale : eșarfă, ruletă, un segment de dreaptă
trasat pe sol de 5-7m (A-B). Proba este realizată într-o sală mai mare de 12 m
lungime și 8 m lățime. În jurul liniei trasate nu există denivelări și obstacole. Nu
există persoane în fața și spatele subiectului testat.
Modalitatea de examinare: Se așează subiectul în poziția stând, vârful
picioarelor de o parte și de alta a extremității „A” a segmentului. Subiectul este
legat la ochi și trebuie să parcurgă distanța fără contact vizual. Se înlătură orice
sursă sonoră care i-ar putea permite orientarea în spațiu. Când subiectul s-a
oprit, se măsoară deviația de la punctul „B”.
Înregistrarea: Se face un „X” în mijlocul liniei care unește vârfurile
picioarelor subiectului în poziția stând. Se duce imaginar o perpendiculară din
acest punct pe segmentul „A-B” sau prelungirea lui, în punctul „C”.
Cum se măsoară:
1.distanța „B-C”
se notează numărul cu – (minus) dacă punctul „C” este situat între A
și B;
se notează numărul cu + (plus), dacă punctul „C” este situat în
prelungirea
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
61
2.segmentului „A-B”;
se notează cu 0 (zero), dacă nu există deviație
3. distanța „X-C”
se notează în dreptul numărului deviația de stânga sau dreapta.
Se înregistrează două valori:
1.Prima valoare
numărul care exprimă tendința de supraapreciere (+);
numărul care exprimă tendința de subapreciere (-);
numărul care reprezintă aprecierea corectă a distanței (0).
Acest număr se raportează la valoarea absolută, se raportează la etalon și
obținem rangul subiectului privind coordonarea kinestezică.
2.A doua valoare:
numărul care exprimă variația deviației de dreapta sau de stânga a
subiectului. Pentru calculele statistice s-au considerat:AB = 600 cm
Pentru subapreciere [C aparține (AB)] ;
S-a calculat astfel:
600100600 600BC X C
BC
Pentru supraapreciere [C nu aparține lui(AB)];
S-a calculat:
600100600 600BC XC
BC
֍ Teste specifice
TEST PENTRU ECHILIBRU în dans sportiv –oprirea sportivilor în baze
de sprijin pe timpul impus de examinator.
Descrierea testului și instrucțiuni de aplicare: Pe o melodie de Vals Lent,
perechea dansează în poziție de dans cu contact “coregrafie de aur” :
1. Right Turn, (timpii 1,2,3 4,5,6)
2. Close Change Natural to Reverse, (timpii: 1,2,3)
3. Reverse Turn, (timpii 1,2,3 4,5,6)
4. Close Change Reverse to Natural (timpii 1,2,3)
Muzica se va opri de către examinator în momente neașteptate iar sportivii
trebuie să ajungă în baza de sprijin imediat următoare unde vor ramâne în
poziție cu tehnica specifică pasului respectiv până când se va relua muzica iar
sportivii vor reintra în execuția coregrafiei de pe timpul imediat următor.
Execuția “Coregrafiei de aur” va începe imediat după fraza muzicală (timpii
1,2,3 2,2,3 3,2,3 4,2,3). Examinatorul va opri muzica la 2 măsuri muzicale
numărate de la începutul primei figuri din “coregrafia de aur” respectiv Right
Turn, a doua oprire se va face la 1 măsuri muzicale, ulterior la 1 măsura
muzicală și ultima la 2 măsuri muzicale diferență. Oprirea muzicii se va face pe
timpul stabilit de examinator (1, 2 sau 3) după cum urmează în cele trei părți ale
testului prezentate mai jos. Timpul liber dintre părțile testului este de 30 de sec.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
62
Timp la dispoziție: 2 minute. Pentru a respecta principiul tehnic de execuție,
coborârea se va face la sfârșitul timpului 3.
Prima parte-testarea echilibrului pe timpul 1 (Fig. 7.2.).
Sportivii trebuie să ajungă și să se oprească cu greutatea în baza de sprijin
de pe timpul 1, muzica va fi oprită de examinator pe timpul 3.
Fig.7.2. – Testul pentru echilibru pe timpul 1
Tehnica de execuție: Oprirea se va face cu greutatea pe un picior, sportivul
care se deplasează cu fața va colecta piciorul fără greutate lângă piciorul de
bază și sportivul care se deplasează cu spatele va avea piciorul liber pregătit de
deplasare la 15-20 de cm distanță de piciorul de bază. Picioarele de sprijin ai
ambilor sportivi au ca baza toată talpa, iar piciorul fără greutate, la sportivul
care merge cu fața, are călcâiul ridicat.
Evaluare și criterii de departajare: Trebuie să se lucreze în balans,
stabilitate și echilibru. Penalizari pe elemente și mișcări: se scade câte 1 punct
din nota 10 dacă:
– sportivii nu se opresc pe timpul ales de examinator,
– sportivul care se deplasează în spate nu pregătește piciorul de deplasare la
15-20 de cm;
– sportivul care se deplasează în față nu are piciorul de spirijin pe toată
talpa și cel de plecare cu călcâiul ridicat;
– se pierde contactul dintre parteneri;
– se dezechilibrează.
A doua parte-testarea echilibrului pe timpul 2 (fig. 7.3.).
Sportivii trebuie să ajungă și să se oprească cu greutatea în baza de sprijin
de pe timpul 2, muzica va fi oprită de examinator pe timpul 1.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
63
Fig. 7.3. Testul pentru echilibru pe timpul 2
Tehnica de execuție: Oprirea se va face pe piciorul de sprijin, baza pe
pingea, piciorul liber rămânâd în spate la o distanță de 15-20 cm în cazul celui
care se deplasează cu față, iar cel care se deplasează cu spatele va avea piciorul
liber în față 15 -20 cm față de cel de sprijin.
Evaluare și criteri de departajare: Trebuie să se lucreze în balans,
stabilitate și echilibru. Penalizări pe elemente și mișcări, se scade câte 1 punct
din nota10 dacă:
– sportivii nu se opresc pe timpul ales de examinator;
– sportivii nu se opresc în baza de sprijin pe baza pingea;
– cel care se deplasează cu spatele nu are piciorul de deplasare în față la 15-
20 de cm;
– sportivul care se deplasează cu fața nu are piciorul de deplasare în spate
la 15-20 cm;
– se pierde contactul dintre parteneri;
A treia parte-testarea echilibrului pe timpul 3 (Fig. 7.4.).
Sportivii trebuie să ajungă și să se oprească cu greutatea în baza de sprijin
de pe timpul 3, muzica va fi oprita de examinator pe timpul 2.
Fig. 7.4 Testul pentru echilibru pe timpul 3
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
64
Tehnica de execuție: Oprirea se va face cu greutatea pe un picior, toată
talpa în contact cu podeaua, iar piciorul opus nu va avea greutate, în cazul celui
care merge cu față, piciorul fără greutate va fi poziționat lângă piciorul de
sprijin cu călcâiul ridicat, iar cel care merge cu spatele va avea piciorul de
deplasare pregătit în spate la 15-20 de cm distanță față de cel de sprijin.
Evaluare și criterii de departajare: Trebuie să se lucreze în balans,
stabilitate și echilibru. Penalizări pe elemente și mișcări, se scade câte 1 punct
din nota 10 dacă:
– sportivii nu se opresc pe timpul ales de examinator;
– cel care merge cu spatele nu pregătește piciorul de deplasare la 15-20 de
cm;
– sportivul care este cu fața nu are piciorul de spirijin pe toată talpa și cel
de plecare cu călcâiul ridicat;
– se pierde contactul dintre parteneri;
-se dezechilibrează.
TEST PENTRU RITM în dans sportiv – testarea simțului ritmului și a
memoriei muzicale prin reproducerea de fragmente ritmice sincopate
Descrierea testului și instrucțiuni de aplicare: Testul se va face individual,
se redă prin percuție cu ajutorul picioarelor, prin bătăi alternative, teme ritmice
în măsura muzicală ¾ din Vals Lent, cu accent pe prima bataie. Se folosește
aplicația DanceTimeDeluxe, din AppStore. DanceTimeDeluxe este o aplicație
ce vine în ajutorul antrenorilor și a sportivilor, conține Tempo Variabil/Viteza,
Vocea Numărătorilor specifice fiecărui dans și Metronomul.
Timp la dispoziție – 60’ pentru fiecare fragment de ritm în parte.
Partea 1-testarea simtului ritmului cu piciorul drept urmat de piciorul
stâng.
Tehnica de execuție:
1. 1&23, valoarea muzicală corespunzătoare ½ ½ 11
T1-piciorul drept; T&-piciorul stâng; T2-piciorul drept; T3-piciorul stâng.
2. 1&2&3,valoarea muzicală corespunzătoare ½ ½ ½ ½ 1
T 1- piciorul drept; T&-piciorul stâng; T2-piciorul drept; T&-picior stâng;
T3-picior drept.
3. 1&2&3&, valoarea muzicală corespunzătoare ½ ½ ½ ½ ½ ½
T1- piciorul drept; T&-piciorul stâng; T2-piciorul drept; T&-picior stâng;
T3-picior drept; T&-picior stâng.
4. 12&3, valoarea muzicală corespunzătoare 1 ½ ½ 1
T1 – piciorul drept, T2 de piciorul stâng, T&-piciorul drept; T3-piciorul
stâng
Partea a 2-a-testarea simțului ritmului picior stâng urmat de picior drept
Tehnica de execuție:
*se va bate ritmul începând cu piciorul opus exercițiului anterior.
5. 1&23, valoarea muzicală corespunzătoare ½ ½ 11
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
65
T1-piciorul stâng; T&-piciorul drept; T2-piciorul stâng; T3-piciorul drept
6. 1&2&3, valoarea muzicală corespunzătoare ½ ½ ½ ½ 1
T 1- piciorul stâng; T&- piciorul drept; T2-piciorul stâng; T&-picior drept; T3-
piciorul stâng
7. 1&2&3&, valoarea muzicala corespunzătoare ½ ½ ½ ½ ½ ½
T1- piciorul stâng; T&-piciorul drept; T2-piciorul stâng; T&-picior drept; T3-
picior stâng; T&-picior drept
8. 12&3, valoarea muzicală corespunzătoare 1 ½ ½ 1
T1 – piciorul stâng, T2 de piciorul drept, T&-piciorul stâng; T3-piciorul drept
Evaluare și criterii de departajare: Se va avea grijă să se respecte măsura
muzicală, percuția și redarea corectă a fiecărei bătăi. Penalizari de 1 punct din
nota 10 dacă:
-nu respectă accentual muzical;
– nu respectă valoarea muzicală.
– vor execută bătăi pe timpi greșiți.
-vor omite bătăi de timpi.
-nu vor respecta ordinea picioarelor.
Fig.7.5. – Testul pentru ritm
TEST PENTRU TEMPO în dans sportiv
Descrierea testului și instrucțiuni de aplicare: Perechea va dansa în poziție
de dans, doar figura Right Turn, se va folosi aplicația DanceTimeDeluxe și se
va modifica tempo-ul la fiecare 2 măsuri muzicale respectiv o măsura muzicală.
Tempo-ul este viteza muzicii, 58-60 Vals Vienez. Măsura muzicală a Valsului
Vienezului ¾, cu accentul pe primul timp. Dance Time Deluxe, conține Tempo
Variabil/Viteza, Vocea Numărătorilor specifice fiecărui dans și Metronomul.
Timp la dispoziție: 2 min.
Prima parte-testarea simțului muzicii prin tempo crescut
Tehnica de execuție: Se va începe în tempo lent și se va urca viteza
muzicală la fiecare 2 măsuri, respectiv o măsură.
A doua parte-testarea simțului muzicii prin tempo scăzut
Tehnica de execuție: Se va începe în tempo crescut și se va scădea viteza
muzicală la fiecare 2 măsuri, respectiv o măsură.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
66
Evaluare și criterii de departajare: Trebuie să se lucreze în ritm, să atace
timpul corect la schimbul de tempo. Penalizari de 1 punct din nota 10 dacă:
– nu respectă valoarea muzicală;
– nu atacă timpul corect la schimbarea de muzică;
– pierde contactul;
– pierde poziția perechii.
-nu respecta lucrul tălpii.
Fig.7.6. – Testul pentru tempo
TEST PENTRU CAPACITATEA DE DIFERENȚIERE A
MIȘCĂRILOR a cuplului de dansatori – în execuția celor 5 dansuri din
secțiunea dansurilor standard.
Descrierea testului și instrucțiuni de aplicare: Se pune pe rând câte o
melodie specifică fiecărui dans standard în parte (Vals Lent, Tango,Vals
Vienez, Slow Fox, Quickstep) pe programul Audacity transformare mp3, se
scurtează la 24 de secunde și apoi se folosește opțiunea de lipire a fragmentelor
muzicale pentru a crea o singură melodie de 2” care să fie compusă din toate
aceste dansuri. Perechea va dansa în poziție normală cu contact, coregrafia ei de
concurs care se va schimba la fiecare 24’ dintr-un dans în altul.
Tehnica de execuție: Sportivii trebuie să diferențieze caracterul fiecărui
dans în parte, să creeze legături de trecere prin pași care să diferențieze
mișcările specifice fiecărui dans în parte.
Evaluare și criterii de departajare: Se urmărește să se respecte caracterul
fiecărui dans. Penalizări de 1 punct din nota 10 dacă:
– nu se recunoaște figura dansată;
– se pierde contactul;
– se pierde poziția;
– nu diferențiază figurile dansului schimbat;
-dacă pașii de legatură sunt întrerupți.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
67
Fig 7.7. Capacitatea de diferențiere Fig 7.8. Capacitatea de diferențiere
a mișcărilor, pasul 2 din figura a mișcărilor pasul 2 din figura
întoarcere dreapta din Vals Lent Pregressive Link din Tango
TEST PENTRU CAPACITATEA DE REACȚIE RAPIDĂ a cuplului de
dansatori în dansurile latino
Descrierea testului și instrucțiuni de aplicare: Atacarea primului timp din
dansurile latino (samba, cha cha, rumba, passo doble și jive), sportivii trebuie să
înceapă să danseze pe prima bătaie a melodiei. Se execută 2 repetări pe fiecare
dans.
Tehnica de execuție: Perechea va dansa câte o figură specifică fiecărui
dans în pozițiile Inchisă respectiv Poziție de Promenadă. Pentru dansul Samba
se va executa figura Stationary Samba Walk în Poziție Închisă; pentru dansul
Cha cha cha figura Time Steps în Poziție Inchisă; la Rumba vor dansa
Cucarachas în Poziție Inchisă; poziția inițială în Passo doble va fi Poziție
Închisă, se va executa figura Apel cu deschidere în Poziție de Promenadă; și la
Jive figura Basic in Place, executată în Poziție Închisă.
Evaluare și criterii de departajare: Se va scădea din nota 10 câte 1 punct
pentru:
– fiecare ratare a timpului de începere a melodie
– fiecare nesincronizare
– nerespectarea Poziției.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
68
Fig.7.9. Poziție închisă Passo Doble Fig.7.10. Poziție deschisă în Passo Doble
TEST PENTRU CAPACITATEA DE TRANSFORMARE A
MIȘCĂRILOR în timpul dansului pe baza unui singur ritm ales.
Descrierea testului și instrucțiuni de aplicare: Fiecare pereche are ca
sarcină realizarea unei coregrafii care să cuprindă cel puțin 5 dansuri din toate
cele 10, pe aceeași melodie aleasă de examinator. Ritmul melodiei trebuie să se
regăsească în cele folosite la competițiile de dans sportiv. Timpul avut la
dispoziție pentru conceperea coregrafiei este de 6’, iar timpul de execuție a
testului de 2’.
Tehnica de execuție: Perechea va crea un moment de 2 minute pe o
melodie cu același ritm și va găsi toate dansurile care se vor potrivi pe ritmul
impus de examinator. Sportivii trebuie să transforme mișcarea specifică unui
dans pe ritmul impus de melodia aleasă, se vor face combinații de mișcări în stil
personal, vor corela noile mișcări cu muzica.
Evaluare și criterii de departajare: Se vor urmări numărul de schimbări de
dans. Caracteristicile apreciate sunt: stil personal, corelația mișcărilor cu
muzica, cursivitate, ținuta corectă, siguranța, selecția incorectă a mișcărilor
pentru un anumit caracter muzical, acuratețe, îmbinare, inventivitate, relația cu
partenerul. Punctajul maxim pentru fiecare criteriu este de 1 punct, în
consecință punctajul total maxim va fi de 10 de puncte.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
69
Fig.7.11. Figura Feather Step din Fig 7.12. Figura Wisk din
dansul Slow Fox dansul Samba
7.4.4 Metoda grafică și tabelară
Am ales reprezentările grafice pentru a exprima cât mai elocvent datele
prelucrate și rezultatele constatate. De asemenea, acestea au fost folosite și ca
modalitate de analiză a rezultatelor cercetării. Această metodă este, de
asemenea, un mod eficient de prezentare a datelor înregistrate și prelucrate.
7.4.5 Metoda statistico-matematică
Metodele statistice permit descrierea caracteristicilor datelor corelate,
testarea relației dintre diferite grupuri de date (variabilelor) precum și testarea
diferențelor dintre ele. Prin folosirea metodei statistice în testarea diferențelor
dintre grupuri putem stabili nu numai dacă aceste grupuri sunt semnificativ
diferite, dar și gradul de asociere între variabilele independente și dependente
sau mărimea diferenței dintre grupuri.
Datele pe care le-am obținut în urma testărilor au fost interpretate pe baza
calculelor statistico-matematice, utilizându-se o serie de indicatori care au
contribuit la o analiză complexă a relațiilor existente. Pentru prelucrarea și
interpretarea datelor au fost calculați următorii indicatori statistici:
Media aritmetică – reprezintă suma datelor numerice, împărțită la
numărul de cazuri
Formula de calcul:
xXn
Unde:
X¯ = media aritmetică
∑= operatorul adunării
x = valoarea variabilei (valoarea individuală)
n = numărul de cazuri (subiecți)
Abaterea standard – indicator al dispersiei care reprezintă standardul cu
care se poate abate de la media aritmetică fiecare rezultat. Cu cât
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
70
variabilitatea este mai redusă, cu atât valoarea centrală este mai
reprezentativă.
Formula de calcul:
2
1x x
Sn
Unde:
S = abaterea standard
x = valoarea măsurătorii individuale
x¯ = media aritmetică
n = numărul de cazuri
7.4.6 Metoda experimentală
Experimentul urmărește verificarea ipotezelor și este una dintre metodele
de cercetare reprezentative prin care se pot trage cele mai relevante concluzii.
Experimentul nostru este unul de tip constatativ, întrucât prin demersul lui se
dorește stabilirea nivelului de dezvoltare a capacităților coordinative la sportivii
incluși în cercetare.
7.4.7 Metoda anchetei sociologice
În domeniul educației fizice și sportului, a antrenamentului sportiv, ancheta
ne permite să obținem informații cu privire la opiniile, mentalitățile, realitățile,
interesele și stările de moment ale celor investigați. După cum spun (Chelcea,
Mărginean, & Cauc, 1998) metoda anchetei oferă posibilitatea informării asupra
unei realități și permite culegerea de date, în legătură cu caracteristici abstracte
care nu pot fi observate direct.
În demersul nostru am folosit ancheta pe bază de chestionar , 20 de
subiecți aleși din rândul persoanelor abilitate să ofere date pertinente din
domeniul dansului sportiv, antrenori și instructori din cluburi sportive, unii
dintre ei cu experiența internațională, legitimați și calificați ai federației de
specialitate. Chestionarele au fost trimise confidențial, prin e-mail și au fost
primite completate în aceeași variantă electronică. Pentru o mai bună
obiectivitate a răspunsurilor am ales varianta păstrării anonimatului. Obiectivele
chestionarului nostru au fost cunoașterea nivelului cunoștințelor teoretice al
celor chestionați cu privire la rolul și importanța capacităților coordinative la
dansatori și a stadiului de abordare a pregătirii și a testării capacității
coordinative la dansatori de Junior I (12-13ani) în țara noastră. La baza
prelucrării și interpretării datelor obținute au stat exclusiv informațiile oferite de
investigație.
7.4.8 Metoda experților
Pentru o evaluare cât mai obiectivă la testele specifice, am folosit în cadrul
cercetării metoda experților, prin acordarea de note atât la testarea inițială, cât și
la testarea finală. Cei 4 experți care au făcut parte din echipa evaluatorilor sunt
instructori la Clubul Fantezia Galați.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
71
CAPITOLUL VIII
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
INVESTIGAȚIILOR EXPERIMENTALE PRELIMINARE PRIVID
CAPACITATEA PSIHOMOTRICĂ GENERALĂ LA PRACTICANȚII
DE DANS SPORTIV, VÂRSTA 12-13 ANI
8.1 Opiniile specialiștilor din domeniul dansului sportiv referitoare la
locul și importanța capacităților psihomotrice generale în ansmblul
procesului de antrenament
Ancheta a avut la bază un chestionar care a cuprins un număr de 10
întrebări, dintre care opt întrebări cu mai multe variante de răspuns, cei
chestionați având posibilitatea alegerii unuia sau a mai multor răspunsuri și o
întrebare deschisă care a permis specialiștilor să răspundă liber vizavi de
aspectul supus întrebării. Chestionarele au fost adresate unui număr de 20 de
antrenori de dans sportiv, cu o vechime în activitate cuprinsă între 5 și 15 ani.
Tabelul 8.1. Rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului referitor la
capacitățile coordinative
Nr.
crt. Conținutul întrebărilor
Variantele de
răspuns Răspunsuri
Nr. %
1. Care dintre componentele capacității
psihomotrice generale considerați că are mai
mare relevanță în dansul sportiv? a. echilibrul static 10 13%
b. echilibrul dinamic 15 19%
c. orientarea spațio-
temporală 15 19%
d. capacitatea de ritm
și tempo 19 24%
e. capacitatea de
diferențiere a
mișcărilor 5 6%
f. capacitatea de
reacție 8 10%
g. capacitatea de
combinare a
mișcărilor 7 9%
2. Considerați că optimizarea capacităților
psihomotrice generale este un obiectiv căruia ar
trebui sa ii acordați o atenție deosebită in
pregătirea sportivilor? a. da 8 40%
b. nu 12 60%
3. Care credeți că este vârsta optimă pentru a
acționa în vederea dezvoltării capacităților
psihomotrice generale in dansul sportiv?
a. Copii 7 35%
b. Juniori 1 6 30%
c. Juniori 2 4 20%
d. Tineret 2 10%
e. Toate vârstele
1 5%
4. Evaluați la sportivii dvs. nivelul de dezvoltare a
capacităților psihomotrice? a. Da 4 20%
b. Nu 16 80%
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
72
Nr. Conținutul întrebărilor Variantele de Răspunsuri
5. Ce teste utilizați pentru evaluarea capacitaților
psihomotrice generale la sportivii pregătiți de
dumneavoastră? a. Testul Flamingo 2 10%
b. Testul Matorin 2 10%
c. Nu folosesc 16 80%
6.
Dintre componentele procesului de antrenament,
căreia îi alocați o pondere mai mare? a.Pregătirea tehnică 20 33%
b. Pregătirea fizică 15 24%
c. Pregătirea artistică 14 23%
d. Pregătirea tactică 6 10%
e. Pregătirea
psihologică 6 10%
7. Includeți în planificarea pregătirii și obiective de
dezvoltare a capacităților psihomotrice generale? a. Da 4 20%
b. Nu 16 80%
8. Care considerați că ar fi cele mai eficiente
mijloace pentru dezvoltarea capacităților
psihomotrice generale? a.Mijloace specifice
dansului 17 65%
b. Mijloace
imprumutate din alte
ramuri sportive 3 35%
9. Considerați că pentru pregătirea dvs.
profesională ar fi utile unele modele de pregătire
pentru optimizarea capacităților psihomotrice
generale? a. Da 18 90%
b. Nu 2 10%
10.
Din ce alte ramuri sportive imprumutati exercitii
pentru dezvoltarea capacitatilor psihomotrice
generale? a. gimastica ritmica
sportiva si artistica 15%
b. balet 20%
c. inot artistic 0%
d. atletism 20%
e. kick-boxing 5%
f. dans clasic si
contemporan 30%
g. altele 10%
Așa cum rezultă din sumarul răspunsurilor prezentate în tabelul 8.1., la
prima întrebare, în topul componentelor capacităților psihomotrice, pe care
specialiștii chestionați le consideră cele mai importante în dansul sportiv, se află
capacitatea de ritm și tempo, urmată de echilibrul dinamic și de capacitatea de
orientare spațio-temporală, la polul opus fiind capacitatea de diferențiere a
mișcărilor.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
73
Fig. 8.1. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 1
La următoarea întrebare, un procent majoritar (60%) consideră că
obiectivul care vizează optimizarea capacităților psihomotrice nu este unul
prioritar, ceea ce evidențiază faptul că această componentă a capacității motrice
nu prezintă prea mult interes în rândul specialiștilor investigați.
La întrebarea nr. 3, cei mai mulți dintre subiecții anchetei noastre – 35%,
respectiv 30%, apreciază că la nivelul Copiilor și Juniorilor1 se poate acționa
cel mai eficient pentru optimizarea capacităților psihomotrice, opinie care
concordă în mare măsură cu părerea teoreticienilor conform căreia prima vârstă
școlară (6-10 ani) este vârsta dezvoltării intense, iar a doua vârstă școlară (10-14
ani) prezintă cea mai mare capacitate de învățare motrică, astfel încât acum
dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice trebuie să fie în prim planul
antrenamentului sportiv.
Fig.8.2. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 3
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
74
Întrebați dacă pe parcursul pregătirii evaluează și nivelul de dezvoltare a
capacităților psihomotrice, cei mai mulți dintre cei chestionați (80%)
mărturisesc că nu efectuează acest gen de evaluare, răspunsuri care întăresc
afirmațiile de la întrebarea numărul 2 referitoare la importanța obiectivului ce
vizează optimizarea acestor capacități.
Fig. 8.3. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 4
Foarte mulți dintre cei chestionați (80%) mărturisesc că nu folosesc teste
pentru evaluarea capacităților coordinative și doar 10% au declarat că utilizează
Testul Flamingo, tot atâția apelând la Testul Matorin.
La întrebarea nr. 6, pe primul loc al componentelor procesului de
antrenament cărora respondenții acordă ponderea cea mai mare este pregătirea
tehnică (20%), urmată de pregătirea fizică, pe ultimele locuri fiind pregătirea
tactică și cea psihologică.
Fig.8.4. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 6
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
75
Răspunsurile majoritare de la întrebarea nr. 7 (80%) potrivit cărora
specialiștii chestionați nu includ în planificarea pregătirii și obiective de
dezvoltare a capacităților psihomotrice corelează cu afirmațiile de la întrebarea
nr. 2 referitoare la importanța unor astfel de obiective.
La întrebarea numărul 8, majoritatea respondenților (65%) consideră că
obiectivul ameliorării/optimizării capacităților psihomotrice poate fi realizat
doar prin intermediul mijloacelor specifice dansului sportiv, restul fiind de
părere ca mijloacele nespecifice pot rezolva acest deziderat.
Fig. 8.5. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 8
La intrebarea nr.9, o majoritate covârșitoare (90%) a celor chestionați
mărturisesc că ar considera utile pentru dezvoltarea lor profesională modele de
programe pentru optimizarea capacităților psihomotrice.
Fig. 8.6. – Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 9
La intrebarea nr.10 , răspunsurile sunt împărțite și subliniat faptul că nici
unul din cei chestionați nu folosesc mijloace din înotul artistic, iar marea
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
76
majoritate 30% folosesc mijloace din dansul clasic și cel contemporan
considerându-le utile pentru optimizarea capacităților psihomotrice (fig. 8.7).
15%
20%
0%
20%
5%
30%
10%Întrebarea 10
Gimastica ritmica, sportiva si
artistica
Balet
Înot artistic
Atletism
Kick-boxing
Dans clasic si contemporan
Altele
Fig. 8.7. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea nr. 10
Din sinteza răspunsurilor participanților la ancheta noastră putem
concluziona că aceștia nu acordă o importanță deosebită capacităților
psihomotrice, având alte priorități în procesul de antrenament.
Dată fiind această situație, considerăm oportun demersul nostru, pe de o
parte pentru a stabili repere în procesul de optimizarea a capacităților
psihomotrice la categoria Juniori 1, iar pe de altă parte pentru a aduce la
cunoștința colegilor noștri – antrenori de dans sportiv, rezultatele studiului
întreprins, care să le schimbe opinia față de rolul și locul/importanța acestor
capacități psihomotrice în pregătirea complexă a dansatorilor.
8.2 Determinarea nivelului de manifestare a capacității
psihomotrice generale la practicanții de dans sportiv, vârsta 12-13 ani.
Realizarea studiului experimental preliminar a presupus alegerea și
aplicarea testelor privind capacitățile psihomotrice, respectiv echilibrul dinamic
(Testul Bass), coordonarea generală (Testul Matorin), capacitatea ritmică,
capacitatea de cuplare și combinare a mișcărilor, proba de apreciere a distanței,
precum și a testelor specifice (cu structuri tehnice din dansul sportiv).
Înregistrarea rezultatelor obținute la testarea nivelului de pregătire privind
capacitățile psihomotrice este prezentată în tabelele 8.2. și 8.3. după cum
urmează:
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
77
Tabelul 8.2. – Rezultatele obținute de fete la testele pentru evaluarea
capacităților psihomotrice
Teste Indicatori statistici (n=12)
Media
aritmetică
±m Abaterea
standard Coeficientul de
variație Omogenitatea
grupului
Testul Bass 62.41±1.44 5.01 8.0 f. bună
Testul
Matorin
(grade) Săritura cu
întoarcere
spre stânga 270.41±3.16 10.96 4.0 f.bună
Săritura cu
întoarcere
spre dreapta 273.75±3.20
11.10 4.0 f.bună
Testul pentru Capacitatea
ritmică 59.16±1.48 5.14 8.7 f.bună
Testul pentru Capacitatea
de cuplare și combinare a
mișcărilor 10.16±0.29 1.02 10.1 bună
Proba de apreciere a
distanței 66.17±1.62 5.62 8.5 f.bună
Tabelul 8.3. Rezultatele obținute de fete la testele specifice pentru evaluarea
capacităților psihomotrice
Teste Indicatori statistici (n=12)
Media
aritmetică
±m Abaterea
standard Coeficientul de
variație Omogenitatea
grupului
Test pentru echilibru
(notă) 6.33±0.25 0.88 14 bună
Test pentru ritm (notă) 6.08±0.19 0.66 10.99 bună
Test pentru tempo
(notă) 6.5±0.15 0.52 8.0 f.bună
Test pentru capacitatea
de diferen țiere a
mișcărilor (notă) 6.33±0.18 0.65 10.28 bună
Test pentru capacitatea
de reacție rapidă (notă) 6.58±0.19 0.66 10.15 bună
Test pentru capacitatea
de transformare a
mișcărilor (punctaj) 67.08±3.50 12.14 18.10 bună
Analiza rezultatelor obținute la testele pentru evaluarea nivelului de
pregătire în ceea ce privește capacitățile psihomotrice a evidențiat următoarele
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
78
aspecte referitoare la echilibrul dinamic, evaluat prin Testul Bass (fig. 8.8.),
fetele au obținut o medie de 62.41 puncte, iar media băieților a fost de 61.25
puncte; putem afirma că aceste rezultate, un pic mai mari decât punctajul
maxim pe care ar fi putut să îl obțină, nu sunt satisfăcătoare, relevând o anumită
carență în manifestarea acestei componente a capacităților psihomotricității atât
de necesară în dansul sportiv.
Fig.8.8. Media rezultatelor obținute de sportivi la Testul Bass
Coordonarea generală a fost evaluată prin testul Matorin. Analizând
mediile obținute de subiecții noștri putem să constatăm o slabă pregătire a
acestei capacități. Astfel, la săritura spre dreapta, fetele au obținut o medie a
rezultatelor de 273.75 grade, iar băieții de 271.25; la săritura spre stânga media
fetelor a fost de 270.41, iar a băieților de 272.91. Comparate cu cele 3600 ale
unei sărituri complete, aceste rezultate ne îndreptățesc să afirmăm că subiecții
noștri sunt deficitari la această calitate psihomotrică. Mediile obținute la această
probă sunt prezentate grafic în figura.8.9.
Fig. 8.9. Media rezultatelor obținute de sportivi la Testul Matorin
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
79
La testul pentru Capacitatea ritmică, pe care și specialiștii chestionați au
situat-o în topul calităților necesare unor performanțe tehnice superioare, fetele
au obținut o medie de 59.16 puncte, iar băieții 62.5, destul de puțin față de
punctajul maxim care s-ar fi putut obține – 100 de puncte. Aceste diferențe ne
demonstrează că subiecții care fac parte din studiul nostru experimental sunt
deficitari la această componentă a capacităților coordinative. Rezultatele medii
obținute la acest test sunt prezentate în figura 8.10.
Fig.8.10. Media rezultatelor obținute de sportivi la Testul pentru Capacitatea
ritmică
O altă componentă a capacităților coordinative pe care am evaluat-o a
fost capacitatea de cuplare și combinare a mișcărilor, pe care o considerăm, de
asemenea, determinantă într-o exprimare tehnică superioară. La acest test fetele
au obținut o valoare medie de 10.16 puncte, iar băieții au înregistrat o medie a
punctajului de 10.33. Raportate la punctajul maxim – 16, rezultatele înregistrate
demonstrează că se mai poate lucra pentru a îmbunătăți performanțele la acest
test. Mediile obținute de subiecți la acest test sunt prezentate grafic în figura
8.11.
Fig. 8.11 Media rezultatelor obținute de sportivi la Testul pentru Capacitatea de
cuplare și combinare a mișcărilor
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
80
Plecând de la premisa că orientarea spațio-temporală este o altă
componentă a capacităților coordinative, esențială pentru o bună pregătire a
dansatorilor, am evaluat-o folosind Proba de apreciere a distanței (descrisă la
subcapitolul Metoda probelor și testelor).
Analizând rezultatele la această probă observăm că fetele au obținut o
medie de 66.17 puncte, iar băieții o medie de 67 puncte, cu puțin peste media
punctajului maxim ce ar fi putut fi realizat – 100 puncte. Mediile obținute de
sportivi la această probă sunt prezentate grafic în figura 8.12.
Fig.8.12. Media rezultatelor obținute de sportivi la Proba de apreciere a
distanței
Înregistrarea rezultatelor obținute la evaluarea capacitățile psihomotrice
prin teste specifice, având la baza lor structuri din dansul sportiv, este
prezentată în tabelele 8.4. și 8.5. după cum urmează:
Tabelul 8.4. Rezultatele obținute de băieți la testele pentru evaluarea
capacităților coordinative psihomotrice
Teste Indicatori statistici (n=12)
Media
aritmetică
±m Abaterea
standard Coeficientul de
variație Omogenitatea
grupului
Testul Bass 61.25±1.88 6.52 10.6 bună
Testul
Matorin
(grade) Săritura cu
întoarcere
spre stânga 272.91±3.56 12.33 4.5 f.bună
Săritura cu
întoarcere
spre dreapta 271.25±4.48 15.53 5.7 f.bună
Testul pentru Capacitatea
ritmică 62.5±2.17 7.53 12 bună
Testul pentru Capacitatea
de cuplare și combinare a
mișcărilor 10.33±0.48 1.66 16.1 bună
Proba de apreciere a
distanței 67±1.81 6.27 9.3 f.bună
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
81
Tabelul 8.5. Rezultatele obținute de băieți la testele specifice pentru evaluarea
capacităților psihomotrice
Teste Indicatori statistici (n=12)
Media
aritmetică
±m Abaterea
standard Coeficientul
de variație Omogenitatea
grupului
Test pentru echilibru
(notă) 6.25±0.21 0.75 12.0 bună
Test pentru ritm (notă) 6.33±0.18 0.65 10.28 bună
Test pentru tempo (notă) 5.91±0.22 0.79 13.41 bună
Test pentru capacitatea
de diferen țiere a
mișcărilor (notă) 6.16±0.20 0.71 11.60 bună
Test pentru capacitatea
de reacție rapidă (notă) 6.41±0.22 0.79 12.35 bună
Test pentru capacitatea
de transformare a
mișcărilor (punctaj) 65.41±3.34 11.57 17.68 bună
La testul specific pentru echilibru, fetele au obținut o medie a notelor de
6.33, cu un procent de 30,67% mai puțin față de nota maximă, iar media
băieților a fost de 6.25, cu un procent de 30,75% mai puțin față de nota 10.
Aceste diferențe demonstrează că sunt unele carențe în ceea ce privește
echilibrul specific, care pot fi ameliorate. Mediile obținute de subiecți la acest
test sunt prezentate grafic în figura 8.13.
Fig. 8.13 Media notelor obținute de subiecți la Testul specific pentru echilibru
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
82
La testul pentru ritm, fetele au înregistrat o valoare medie a notelor de
6.08, cu 30,92% mai puțin comparativ cu nota 10, iar băieții au obținut o medie
a notelor de 6.33, cu 30,67% mai mică decât nota maximă. Aceste diferențe
destul de mari evidențiază faptul că și la această componentă specifică se mai
poate interveni eficient pentru a obține progrese. Mediile obținute de subiecți la
acest test sunt prezentate grafic în figura 8.14.
Fig. 8.14. Media notelor obținute de subiecți la Testul specific pentru
ritm
La Testul pentru tempo, fetele obțin o valoare medie a notei de 6.5, mai
mică cu 30,50% comparativ cu nota maximă, iar băieții înregistrează o medie de
5.91, cu un procent de 40,09% mai puțin față de nota 10. Aceste procente destul
de consistente relevă faptul că trebuie să se mai lucreze pentru îmbunătățirea
rezultatelor la acest test specific. Mediile obținute de sportivi la acest test sunt
prezentate grafic în figura 8.15.
Fig. 8.15 Media notelor obținute de subiecți la Testul specific pentru
tempo
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
83
La testul pentru Capacitatea de diferențiere a mișcărilor fetele obțin o
medie a notelor de 6.33, în timp ce băieții înregistrează o medie de 6.16.
Raportate la nota maximă, se constată că diferențele sunt destul de mari ceea ce
demonstrează că și la nivelul acestei capacități mai este loc pentru îmbunătățiri.
Mediile obținute de subiecții studiului nostru la acest test sunt prezentate grafic
în figura 8.16.
.
Fig. 8.16. Media notelor obținute de subiecți la Testul specific pentru
Capacitatea de diferențiere a mișcărilor
Analizând rezultatele sportivilor la Testul pentru capacitatea de reacție
rapidă, observăm că fetele au obținut o notă medie de 6.58, iar băieții o notă
medie de 6.41. Este evident, raportând aceste rezultate la nota maximă, că există
o carență în exprimarea acestei capacități, care trebuie ameliorată prin pregătire
adecvată. Mediile obținute de sportivi la acest test sunt prezentate grafic în
figura 8.17.
Fig. 8.17. Media notelor obținute de subiecți la Testul specific pentru Capacitatea de
reacție rapidă
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
84
La testul pentru capacitatea de transformare a mișcărilor, fetele obțin un
punctaj mediu de 67.08, în timp ce băieții înregistrează un rezultat de 65.41.
Diferențele de puncte până la punctajul maxim de 100 sunt destul de mari, ceea
ce demonstrează că și la această calitate sunt lacune în pregătire care trebuie
eliminate. Punctajele medii obținute de sportivi la acest test sunt prezentate
grafic în figura 8.18.
Fig. 8.18. Media punctajelor obținute de subiecți la Testul specific pentru
Capacitatea de transformare a mișcărilor
8.3 Criterii privind elaborarea programelor specializate de
îmbunătățire a capacității psihomotrice generale la practicanții de dans
sportiv, vârsta 12-13 ani.
În vederea îndeplinirii obiectivelor noastre, am considerat important și
eficient să includem în planul antrenamentelor săptămânale o lecție destinată
exclusiv dezvoltării capacităților psihomotrice. Capacitățile psihomotrice, sub
toate formele de manifestare, se regăsesc în toate actele și acțiunile motrice
aflate în toate etapele învățării, precum și în aplicarea acestora în condiții
neobișnuite. În elaborarea acestor programe am avut în vedere faptul că aceste
capacități psihomotrice pot fi ameliorate doar prin mijloace complexe, prin
combinații de metode și procedee de exersare. Astfel, optimizarea capacității
psihomotrice se obține atât prin exersarea diferitelor categorii de conținuturi
specifice a căror complexitate trebuie să crească progresiv, cât și prin asocierea
unor mijloace aparținând unor calități motrice (ex. viteza) sau altor conținuturi
tehnice din alte ramuri sportive.
Gagea A. (2002) consideră că seturile de metode și mijloace folosite
pentru dezvoltarea capacităților psihomotrice trebuie să aibă următoarele
atribute: să fie adecvate, ceea ce presupune diagnosticarea exactă a nivelului
capacităților psihomotrice asupra cărora urmează să se acționeze; să fie riguros
dozate, respectându-se nivelul atins în dezvoltarea capacităților psihomotrice,
vârsta, experiența motrică etc.; să acționeze asociat și să fie asigurată o iterație
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
85
corespunzătoare, succesiunea folosirii acestor mijloace în programul de
pregătire să fie adecvată obiectivului și ritmului de progres al sportivilor.
Atât mijloacele specifice dansului sportiv, cât și cele din cateogoria
mijloacelor împrumutate au respectat cerințele generale ale sistemelor de
acționare utilizate pentru dezvoltarea/îmbunătățirea capacităților psihomotrice:
trebuie folosite acele exerciții (figuri) care sunt foarte bine însușite pentru a
evita apariția greșelilor și încordarea sportivilor; exercițiile utilizate s-au
executat pe fondul manifestării superioare și a celorlalte calități motrice; nivelul
crescut al dificultății exercițiilor au reclamat din partea sportivilor noștri un grad
ridicat de echilibru, simțul ritmului, al tempoului, o bună coordonare generală și
segmentară, ingeniozitate, spontaneitate, inteligență motrică; sistemele de
acționare au fost eșalonate astfel încât să se respecte regulile clasice impuse de
practica didactică (de la ușor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la
necunoscut). Exemple de exerciții din categoria mijloacelor specifice: coregrafii
cunoscute care se dansează pe muzică cu alt tempo decât cel corespunzător
dansului respectiv; coregrafii care se exersează cu parteneri diferiți; exersarea
coregrafiilor într-un spațiu mai mic/mai mare decât ringul de concurs;
exersarea coregrafiilor cu foarte multe perechi pe ring; exersarea coregrafiilor
într-o sală mai puțin luminată; începerea coregrafiei din diverse puncte ale sălii;
se începe coregrafia de la mijlocul sălii și se continuă de acolo; modificarea
tempoului coregrafiei la un anumit semnal sonor; exersarea coregrafiei, unul
dintre parteneri fiind legat la ochi; începerea dansului din poziția spate în spate;
începerea dansului de la 10 m distanță față de partener; exersarea coregrafiei în
paralel, fără priză sau contact cu partenerul; schimbarea dansului pe durata a 2
minute (ex. – din samba în rumba, jive, passo doble); exersarea coregrafiei
desculți; efectuarea coregrafiilor fără întoarceri timp de 1 min.
Mijloacele împrumutate din alte ramuri utilizate, clasificate individual pe
perechi, cu obiecte, pe specificitatea tehnică a fiecărui dans în parte și în funcție
de componenta capacităților psihomotrice pe care o vizează. Exerciții preluate
din gimnastică, balet, dans clasic, dans contemporan, gimnastică aerobică,
gimnastică ritmică, gimnastică artistică, înot artistic care să aibă în vedere
dezvoltarea următoarelor componente: componente ale schemei corporale prin
conștientizarea corpului și a părților lui și prin conștientizarea greutății cu
accent pe activitățile corpului; componente ale structurii spațiale și a
contrastelor cu noțiunea de direcție, orientare și situare, structura spațială,
noțiune de rapiditate, noțiune de intensitate și contraste care se dezvoltă prin
teme precum conștientizarea spațiului cu accente pe suprafețe, nivele, direcții,
extinderi și traiectorii și prin conștentizarea relațiilor cu partenerul; componente
ale simțului ritmului, ritmul și timpul, ritm și periodicitate, ritm și percepție,
ritm și structură, ritm și mișcare, adaptare la ritm, tempo care se dezvoltă prin
teme precum conștientizarea ritmului cu accent pe crearea, repetarea,
perfecționarea structurilor ritmice din mișcare și prin conștientizarea timpului
cu accent pe acțiuni și activități ale corpului; componente ale echilibrului, prin
conștientizarea relațiilor cu accent pe formele corpului și acțiunile corpului, prin
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
86
conștientizarea fluxului și continuității cu accent pe selecție și rafinamentul
mișcărilor în secvențe.
8.4 Concluzii preliminare privind rezultatele demersului experimental
preliminar
C1 În urma anchetei sociologice întreprinse în rândul colegilor noștri,
antrenori de dans, ni s-a confirmat ipoteza conform căreia aceștia nu acordă o
importanță deosebită capacitățile psihomotrice, nepropunându-și obiective care
vizează optimizarea lor în planurile de pregătire. Acesta este unul dintre
motivele care ne determină să întreprindem o cercetare despre necesitatea
dezvoltării capacităților psihomotrice la dansatori și să promovăm rezultatele
demersului nostru în rândul celor direct interesați.
C2 In pregătirea dansatorilor trebuie de adăugat mijloace împrumutate
din alte ramuri sportive.
C3 Rezultatele obținute la testele și probele vizând capacitățile
coordinative demonstrează că sunt diferențe destul de mari între acestea și
maximul care poate fi realizat.
C4 Și în cazul testelor specifice, analiza rezultatelor a demonstrat că la
nivelul componentelor capacităților coordinative evaluate există carențe, ceea ce
induce necesitatea tratării cu seriozitate a acestor capacități prin programe
adecvate și eficiente.
C5 Considerăm oportun demersul nostru pentru că ne-a permis să
obținem informații importante despre nivelul psihomotric al subiecților
cercetării și despre capacitatea de progres individual. De asemenea, apreciem că
este nevoie de o cercetare elaborată privind capacitățile
coordinative/psihomotrice, aplicată sportivilor noștri, care să ne permită o
prognoză a performanțelor lor viitoare.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
87
PARTEA A III-A
CONTRIBUȚII PERSONALE PRIVIND REALIZAREA ȘI
IMPLEMENTAREA PROGRAMELOR SPECIALIZATE DE
OPTIMIZARE A CAPACITĂȚII PSIHOMOTRICE
GENERALE
CAPITOLUL IX
CERINȚE ȘI PRINCIPII PRIVIND ELABORAREA PROGRAMELOR
SPECIALIZATE DE OPTIMIZAREA A CAPACITĂȚII
PSIHOMOTRICE GENERALE LA DANSATORII DE 12-13 ANI
Pornind de la însăși definiția dansului – “Ansamblu de mișcări ritmate,
variate ale corpului omenesc, executate în ritmul unei melodii, de diferite tipuri”
(www.dexonline.ro), realizăm dimensiunea extrem de complexă a acestei
activități motrice și, implicit, importanța capacităților coordinative în realizarea
eficientă a acesteia, din punct de vedere tehnic, plastic, artistic, emoțional etc.
Capacitatile psihomotrice așa cum se evidențiază în opiniile specialiștilor,
au un rol determinant în coordonarea acțiunilor motrice cu muzica, în precizia
gesturilor motrice, precum și în rapiditatea învățării motrice la un nivel ridicat,
în ceea ce privește mișcările noi și cele cu un grad de dificultate sporit, precum
și în adaptarea eficientă și economică la situații diverse ce pot apărea în timpul
dansului. De aceea, considerăm că o abordare corectă, rațională a acestei
componente psihomotrice, printr-o programare și planificare judicioasă , care
să țină cont de vârsta subiecților, de obiectivele de instruire propuse, se va
reflecta într-un comportament motric superior, bazat pe un nivel crescut al
capacităților psihomotrice, premisă a unor performanțe sportive deosebite.
De asemenea, apreciem că pentru îndeplinirea acestui deziderat, trebuie să
se cunoască nivelul de dezvoltare psihomotrică a subiecților și tocmai de aceea,
o condiție imperios necesară este folosirea unor instrumente cât mai valide și
obiective pentru realizarea unei evaluari axate pe aceste aspecte. Una dintre
preocupările constante ale specialiștilor din domeniul sportului este reprezentată
de programarea antrenamentului modern care, în opinia lui Dragnea A. (1996),
reprezintă “activitatea de elaborare a obiectivelor procesului de antrenament, a
sarcinilor pregătirii și a formelor de organizare, ținând cont de condițiile
concrete în care urmează să se desfășoare activitatea”.
Este o realitate faptul că o bună programare și planificare a
antrenamentului condiționează și posibilitatea de a cunoaște și a prevedea
performanțele viitoare ale sportivilor. Astfel, elaborarea programei de instruire
(inclusiv a programei specializate pentru optimizarea capacităților psihomotrice,
în cazul nostru) trebuie să se realizeze prin dozarea și precizarea concretă a
parametrilor efortului, tipul mijloacelor de acționare folosite, alegerea acestora
în funcție de procedeele metodice de instruire și de gradul de complexitate a
actelor și acțiunilor motrice. În elaborarea programelor specializate pentru
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
88
optimizarea capacităților psihomotrice trebuie avuți în vedere mai mulți factori
dintre care cei mai importanți ar fi:
Calendarul competițional, unde se constată că în practica modernă a
sportului de performanță există o tendință pronunțată de creștere a numărului
competițiilor la care poate participa un sportiv pe măsura perfecționării
nivelului său de pregătire. De cele mai multe ori, atât la sportivii în formare, dar
și la cei consacrați, participarea la un număr prea mare de concursuri poate avea
efecte negative, dar și lipsa unui număr suficient de competiții poate opri
progresul, dobândirea și menținerea formei sportive. Astfel, rezultă necesitatea
întocmirii judicioase a calendarului competițional care să ofere un echilibru
optim între competițiile cu obiective principale și cele cu obiective
intermediare, de verificare și antrenament.
Categoria de clasificare a sportivilor , implicit nivelul de pregătire și
particularitățile lor individuale de vârstă și sex determină în mare măsură atât
durata, cât și conținutul etapelor respective. În concluzie, etapizarea
antrenamentului este diferită la sportivii consacrați, începători, copii sau adulți.
Obiectivele urmărite, care pot fi obiective de performanță (de exemplu un
titlu sau un loc la campionatul național, accederea într-o noua clasă sportivă
etc.) si obiective pedagogice, care se referă la dezvoltarea și perfecționarea
anumitor calități privind factorii antrenamentului: deprinderi tehnice, calități
fizice, psihologice. Natura obiectivelor este foarte importantă pentru că în
funcție de aceasta se determină durata etapelor de pregătire și conținutul
acestora. De exemplu, etapele în care predomină obiective de natură pedagogică
(cum ar fi etapele de pregătire dinaintea sezonului competițional) au o durată
mai mare decât cele în care predomină obiectivele de performanță.
Planificarea antrenamentului pe etape impune realizarea unei dozări
treptate a efortului în ceea ce privește volumul, intensitatea sau gradul de
complexitate, pe de o parte, și o nuanțare corespunzătoare privind ponderea
atribuită factorilor de antrenament pe de altă parte, ambele în scopul optimizării
stării de sănătate și a rezistenței organismului, a perfecționării continue din
punct de vedere tehnic, tactic, în vederea obținerii unor performanțe superioare.
Transferul de la o etapă la alta va fi marcat de modificări ale volumului,
intensității, gradului de complexitate a antrenamentului, precum și de ponderea
atribuită factorilor acestuia. Aceste modificări aduse în conținutul
antrenamentului pun organismul în fața unor noi provocări, ceea ce duce la o
adaptabilitate superioară a acestuia, implicit la o capacitate de efort superioară.
Având în vedere cele menționate mai sus, precum și importanța
capacităților psihomotrice în dans prin asigurarea stabilității în timp a
structurilor tehnice însușite, prin efectuarea cu eficiență sporită a coregrafiilor în
condiții variate, prin execuția optimă a acestora în ceea ce privește ritmul și
tempoul, prin elaborarea programelor specializate pentru optimizarea acestor
capacități se va ține seama de următoarele considerente metodice: complexitatea
va fi parametrul efortului care va fi determinant în creșterea dificultății
exercițiilor tehnice sau nespecifice, se vor evita exercițiile imprumutate sau
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
89
tehnice care produc crispare, este indicat ca programarea exercițiilor pentru
optimizarea capacităților psihomotrice să se facă atunci când organismul
dispune de capacitate maximă de lucru (la începutul ședinței de antrenament),
înainte de a se fi instalat oboseala, trebuie să se urmărească atât dezvoltarea
psihomotricității generale, cât și dezvoltarea componentelor capacităților
psihomotrice specifice dansului sportiv.
9.1 Scopul și obiectivele elaborării programelor specializate
Prin programele specializate, ne-am propus în lucrarea de față să acordăm
o pondere specială capacitatii psihomotrice prin mijloace împrumutate din alte
ramuri sportive, în programarea și planificarea pregătirii, prin includerea lor în
diversele etape ale unui macrociclu anual cu scopul de a îmbunătăți evoluția
sportivilor noștri dansatori implicit performanțele acestora.
Obiectivele demersului nostru au fost:
O1 Identificarea acelor componente ale capacităților psihomotrice cu
puternice influențe asupra exprimării tehnice și artistice în dans;
O2 Selectarea celor mai eficiente mijloace împrumutate din alte ramuri
sportive și mijloace specifice, care să contribuie la realizarea dezideratelor
noastre;
O3 Inserarea unor programe care să vizeze optimizarea capacităților
psihomotrice în diversele etape de pregătire;
O4 Asigurarea calității pregătirii și optimizarea conținutului programelor
propuse prin corelarea activității de pregătire fizică (care vizează și capacitățile
psihomotrice) cu cea tehnică.
O5 Folosirea unor teste specifice dansului sportiv prin care să realizăm
evaluarea capacității psihomotrice a subiecților investigației noastre după
parcurgerea pregătirii planificate.
În abordarea noastră științifică am plecat de la premisa că performanța, așa
cum o descrie Epuran M. (1973), are o determinare plurifactorială, pe de o parte
datorită complexității naturii umane, pe de altă parte datorită condițiilor variate
în care sportivii acționează și la care trebuie să se adapteze permanent, iar așa
cum s-a evidențiat în paragrafele anterioare, capacitățile psihomotrice au un rol
însemnat în crearea unui suport optim pentru maximizarea capacității de
performanță (în dansul sportiv, ca și în celelealte activități motrice).
De asemenea, este recunoscut faptul că vârsta de 12-13 ani este una
propice la care se pot instrui optim capacitățile psihomotrice, întrucât în această
perioadă are loc o maturizare a sistemului nervos central, o creștere a funcției
analizatorilor optici și acustici, care facilitează prelucrarea superioară a
informației.
În prezenta cercetare ne propunem verificarea tuturor ipotezelor de lucru
stabilite la începutul demersului experimental care în condițiile programării
riguroase a dinamicii efortului și a conținutului procesului de antrenament prin
mijloace împrumutate din alte ramuri sportive, corespunzător caracteristicilor
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
90
diverselor perioade de pregătire din cadrul unui macrociclu anual, nivelul
capacităților psihomotrice generale evaluate va crește, precum și eficiența
acțiunilor motrice (rezultate superioare în concursuri) influențate de gradul de
dezvoltare a acestor capacități.
9.2. Încadrarea programelor specializate, privind optimizarea capacității
psihomotrice generale, în cadrul diverselor structuri ale antrenamentului,
la practicanții de dans sportiv, vârsta 12-13 ani, din cadrul Clubului
Fantezia Galați
Cei mai mulți autori sunt de părere că, dat fiind caracterul complex al
capacităților psihomotrice, nu există procedee metodice și exerciții speciale
pentru dezvoltarea acestora, așa cum se poate vorbi în cazul celorlalte calități
motrice, cea mai bună metodă pentru optimizarea acestor capacități fiind
exersarea care poate îmbrăca forme ca exersarea actelor sau acțiunilor motrice
în condiții variabile (diferite condiții de spațiu, timp, mediu) pentru a surprinde
viitoarea situație posibilă și că exersarea actelor sau acțiunilor motrice în
condițiile sprijinirii complexității acestora prin modificarea condițiilor normale.
Aceste modificări se referă la modificarea greutății materialelor folosite,
modificarea distanței centrului de greutate față de sol, execuții în oglindă,
exerciții asimetrice, exerciții în care s-a modificat ritmul și tempoul,
introducerea actelor motrice într-un lanț de alte acte motrice, introducerea de
sarcini suplimentare, exerciții cu segmentele “neîndemânatice”, exersarea în
condițiile modificării regulamentului (micșorarea suprafeței pe care se lucrează,
creșterea numărului de subiecți pe aceeași suprafață, mărirea timpului de
execuție a unei coregrafii etc.) și nu în ultimul rând exersarea actelor și
acțiunilor motrice în condiții relativ constante. Se presupune că efectuarea
oricărui exercițiu, fie simplu, dar mai ales complex, poate duce la dezvoltarea
capacităților psihomotrice.
Pe perioada unui ciclu anual de pregătire, dezvoltarea capacităților
psihomotrice generale este un obiectiv major mai ales al perioadei pregătitoare,
dar nu trebuie să lipsească nici din pregătirea aferentă celorlalte etape,
diferențele înregistrându-se doar la ponderea alocată acestui deziderat. Pornind
de la aceste considerente teoretice și având la bază planul anual de pregătire pe
care l-am propus, vom reda în continuare încadrarea structurilor operaționale
care vizează optimizarea capacităților coordinative în diversele substructuri ale
antrenamentului grupei noastre experimentale (tabel 9.1.).
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
91
Tabel 9.1. Structura unui macrociclu
MEZOCICLURI MICROCICLURI
MEZOCICLUL DE ACOMODARE
Caracteristici: volum și intensitate moderate,
bazate pe jocuri de mișcare, ștafete, jocuri
sportive. Microcicluri de acomodare:
– dezvoltare fizică armonioasă;
– pregătire fizică polivalentă.
MEZOCICLUL DE BAZĂ
Caracteristici:
– volum mare realizat in bună măsură pe baza
mijloacelor de pregătire fizică generală.
– intensitatea în creștere treptată;
– în fiecare săptămână, unul dintre
antrenamente va fi dedicat optimizării
capacităților psihomotrice, ponderea
mijloacelor nespecifice fiind mai mare decât
cea a mijloacelor specifice.
– celelalte antrenamente din microciclul
săptămânal vor avea ca primă temă
dezvoltarea capacității psihomotrice. Microcicluri de pregătire generală:
– pregătire tehnică de bază, corespunzătoare
claselor sportive din care fac parte subiecții
demersului nostru experimental;
– pregătire fizică generală: dezvoltarea
rezistenței globale, dezvoltarea forței la
nivelul membrelor inferioare și superioare, a
forței musculaturii abdominale și a
trunchiului, dezvoltarea vitezei, creșterea
mobilității articulare și a supleței musculare;
– dezvoltarea psihomotricității generale prin
intermediul parcursurilor utilitar aplicative, a
ștafetelor, a elementelor tehnice din alte
ramuri sportive, a concursurilor, a exercițiilor
pe perechi;
Microcicluri de pregătire specifică:
-pregătirea tehnică – însușirea coregrafiilor
de concurs;
-pregătirea fizică orientată spre specificul
dansului sportiv: dezvoltarea vitezei de
reacție, de repetiție, îmbunătățirea rezistenței
aerobe prin eforturi continue în intervale de
scurtă durată, dezvoltarea forței în regim de
rezistență și de viteză, îmbunătățirea continuă
a mobilității și supleței;
– dezvoltarea componentelor capacității
coordinative esențiale pentru dansul sportiv,
atât prin mijloace imprumutate din alte
ramuri sportive, dar mai ales prin exerciții
specific: echilibru, orientarea spațio-
temporală, capacitate ritmică, lateralitate,
aprecierea distanței, capacitatea de combinare
a mișcărilor, ambidextrie, coordonare
bilaterală, anticipație;
– dezvoltarea aptitudinilor artistice.
MEZOCICLUL PRECOMPETIȚIONAL
Caracteristici:
– intensitatea și complexitatea efortului au
valori apropiate cu cele întâlnite în
competiții;
– pregătirea capătă caracter integral la toate
componentele antrenamentului prin folosirea Microciclul precompetițional de acomodare
care urmărește modelarea antrenamentului
după caracteristicile concursurilor la care
urmează să se participe:
– pregătirea fizică specifică: dezvoltarea
forței în regim de viteză, dezvoltarea
rezistenței specifice, creșterea indicilor de
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
92
exercițiilor specifice și competiționale;
– două dintre antrenamentele săptămânale vor
avea ca primă temă optimizarea capacităților
psihomotrice, obiectiv realizat cu precădere
prin mijloace specifice. manifestare a vitezei de reacție, execuție,
permanenta dezvoltare a mobilității și
supleței;
– aptitudinile psihomotrice dezvoltate la un
nivel superior astfel încât să favorizeze
execuții tehnice eficiente superioare –
optimiziarea capacităților coordinative în
regimul celorlalte calități motrice.
– pregătirea tehnică – execuții integrale prin
care se urmărește consolidarea coregrafiilor
de concurs;
– dezvoltarea abilităților artistice și de
comunicare expresivă în funcție de secțiunea
dansurilor;
– dezvoltarea capacității de adaptare și de
abordare tactică a concursurilor;
MEZOCICLUL COMPETIȚIONAL
Caracteristici:
-eforturi de intensități mari, alternate cu
perioade de refacere; de asemenea, și
complexitatea are valori egale sau chiar mai
mari cu cea întâlnită în competiții;
-al doilea antrenament dintr-un microciclu
competițional are ca primă temă optimizarea
capacităților coordinative; Microciclurile de concurs:
-vom acorda prioritate mare pregătirii tehnice
care va viza perfecționarea coregrafiilor de
concurs;
-pregătirea fizică specifică trebuie să asigure
disponibilitatea optimă a organismului pentru
realizarea la valori superioare a tehnicii și
expresivității;
-se stabilesc strategiile de abordare a fiecărui
concurs (la sfârșitul unui microciclu
competițional);
-ultimul antrenament dintr-un microciclu,
care precede competiția, va fi unul de șoc,
urmat de descărcare până la concurs.
MEZOCICLUL DE COMPENSARE
Caracteristici:
– parametrii efortului au valori mici;
– se renunță la activitatea de tip specific în
favoarea jocurilor de mișcare, a jocurilor
sportive. Microciclul de descărcare:
-exerciții pentru coordonarea generală, sub
forma ștefetelor, parcursurilor utilitar
aplicative, a elementelor tehnice din alte
ramuri sportive.
– la fiecare lecție se folosesc alte exerciții
pentru a favoriza refacerea.
Așa cum reiese din tabelul de mai sus, în cazul planificării pe durată medie
(mezostructuri), ponderea și obiectivele urmărite sunt formulate în funcție de
etapa de pregătire.
9.3 Conținutul și structura planului anual de instruire utilizat în cadrul
investigațiilor experimentale pedagogice
Un proces de pregătire al practicanților de dans sportiv trebuie conceput în
mod unitar de către antrenor, pornind de la stabilirea clară a condițiilor
materiale de care dispune și de la precizarea obiectivelor pe care și le propune și
ajungând până la metodele, mijloacele și formele de pregătire folosite în cadrul
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
93
programului de antrenament. Planificarea trebuie să fie o activitate de creație
care trebuie să stea la baza activității antrenorilor și prin care se determină
elementele fundamentale ale pregătirii pe parcursul unei perioade de timp
determinate.
Caracterul concret și eficient al documentelor de planificare este de
neconceput fără o cunoaștere exactă a posibilităților subiecților pentru care sunt
elaborate, iar îndeplinirea ritmică a planurilor este dovada clară a unei
previziuni obiective, realiste. În general, documentele de planificare diferă în
funcție de nivelul sportivilor cărora le sunt adresate, astfel încât ele devin din ce
în ce mai elaborate pe măsură ce clasa sportivă este una superioară, acolo unde
fiecare detaliu în conceperea și conducerea efectivă a antrenamentelor are un rol
deosebit în atingerea obiectivelor.
Planul anual de pregătire se concepe pentru grupe de același nivel și se
întocmește după stabilirea calendarului competițional, cuprinzând denumirea
clubului, grupa căreia i se adresează – efectivul grupei, condiții materiale și
organizatorice de desfășurare a procesului de instruire (sala, zilele și orele
afectate procesului de instruire etc.). La acestea se adaugă obiectivele de
performanță (titluri, locuri sau categorii de clasificare), obiectivele de
macrociclu – pentru fiecare dintre factorii antrenamentului, formularea lor
trebuind să fie clară, precisă și să corespundă particularităților subiecților pentru
care au fost concepute. Trebuie stabilitite competițiile din cadrul calendarului
competițional la care participă sportivii din grupă, etapele de pregătire,
ponderea factorilor antrenamentului pentru fiecare etapă în parte, exprimată în
procente. Se are in vedere curba evoluției formei sportive la care vârfurile
trebuie să coincidă cu datele de desfășurare a celor mai importante concusuri,
formele de pregătire pentru fiecare etapă în parte (la club, la centre de pregătire,
tabere de pregătire etc.) si datele controalelor medicale.
Obiectivele de performanță se referă la rezultatele pe care trebuie să le
obțină cuplurile la compețiile de anvergură la care se dorește participarea,
realizarea punctajului necesar accederii într-o clasă valorica superioară,
obținerea unei clasări în finală (sau câștigarea) campionatului național unde se
facilitează selecționarea pentru lotul național sau obținerea dreptului de a
reprezenta țara la compețiile reprezentative World Dance Sport Federation și
obtinerea unui clasament fruntaș la aceste competiții.
Obiectivele pentru fiecare factor al antrenamentului vizează nivelul de
pregătire tehnică, coregrafică, teoretică, artistică pe care trebuie să îl dețină
cuplurile pentru a face posibilă realizarea obiectivelor de performanță. Potrivit
opiniei lui Năstase V. (2011), acestea se referă la pregătirea fizică și funcțională,
pregătirea tehnică și coregrafică, pregătirea artistică și interpretativă, pregătirea
psihologică, pregătirea tactică si pregătirea teoretică.
Pregătirea fizică și funcțională, respectiv nivelul de dezvoltare a
calităților motrice, a capacităților psihomotrice, a capacității de efort prin
asigurarea unei relații optime între principalii parametri ai acestuia: volum,
intensitate, complexitate. Pregătirea tehnică și coregrafică oferă posibilitatea
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
94
însușirii unor figuri noi, consolidarea și perfecționarea celor deja însușite,
conceperea de noi coregrafii. Pregătirea artistică și interpretativă vizează
îmbunătățirea tuturor formelor de comunicare, plasticitatea tehnică, realizarea
de scenarii și imagini motrice care se regăsesc în coregrafii, interpretarea de
roluri, armonie în cuplu etc. Pregătirea psihologică generală și de competiție,
cu particularități specifice vârstei. Pregătirea tactică prin stabilirea planului
tactic de abordare a fiecărei competiții din calendarul competițional. Pregătirea
teoretică care se referă la regulamente de concurs, reguli de arbitraj, cunoștințe
referitoare la istoria dansului etc.
Calendarul competițional trebuie să fie particularizat pentru fiecare cuplu
în parte, în funcție de obiectivele de performanță și de instruire, în funcție de
aspirațiile dansatorilor etc. El trebuie elaborat de antrenor în concordanță cu
calendarul intern al federației naționale, precum și cu cel extern al World Dance
Sport Federation. Rolurile calendarului competițional sunt sincronizarea
pregătirii dansatorilor cu activitatea competițională, stimularea pregătirii prin
datele planificate ale concursurilor, ordonează pregătirea și asigură continuitate
acesteia prin planificarea competițiilor pe întregul an, verifică eficiența
mijloacelor și metodelor modelului integral de pregătire a cuplului și fixează și
adaptează planul managerial de participare în competiții în funcție de
importanța acestora.
Periodizarea antrenamentului, antrenamentul eșalonat de-a lungul unui an
de pregătire este împărțit, fără a-și pierde nimic din unitatea lui, în perioade de
pregătire care au sarcini și mijloace distincte, intercalate cu competițiile oficiale
prevăzute în planul general de pregătire. Prin urmare, procesul de antrenament
nu se fragmentează, rămânând un tot unitar în care toți factorii săi (pregătirea
fizică, tehnică, psihologică, artistică, teoretică) se dezvoltă, se îmbină și se
condiționează reciproc. Ceea ce diferă însă de la o perioadă la alta este ponderea
acestor factori, precum și conținutul și corelațiile lor ca urmare a sarcinilor
diferite care trebuie rezolvate în fiecare dintre ele. În ceea ce privește structura
procesului de antrenament, se disting următoarele tipuri de perioade/etape cu
caracteristici bine definite, perioade de pregătire fără obiective de performanță
(etapa de bază, etapa precompetițională, etapa de refacere/tranziție) și perioada
de pregătire cu obiective de performanță (etapa competițională). Acest tip de
împărțire permite obținerea mai multor vârfuri ale formei sportive în funcție de
obiectivele planului de pregătire, urmărind cu ajutorul obiectivelor intermediare
să se realizeze scopurile finale propuse.
În etapele de pregătire fără obiective de performanță se stabilesc sarcini
precum corectarea și perfecționarea figurilor/coregrafiilor cunoscute, precum și
învățarea unora noi, pregătirea treptată a organismului, îmbunătățirea
capacității de efort pentru solicitările tot mai crescute din timpul competițiilor
si dezvoltarea bagajului de deprinderi motrice și creșterea indicilor de
manifestare a tuturor calităților motrice și a capacităților psihomotrice. Întrucât
o astfel de perioadă este lipsită de competiții oficiale, se va lucra mai relaxat, în
condiții mai ușoare, alocându-se mai mult timp exersării unor teme tehnice. Se
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
95
va insista asupra corectitudinii execuției pentru că în procesul automatizării nu
trebuie să existe nici un element incorect care ar împieta asupra eficacității
procedeului tehnic respectiv.
În ceea ce privește pregătirea fizică se va urmări dezvoltarea întregului
ansamblu de calități motrice de bază, precum și a capacităților psihomotrice
generale. În paralel cu pregătirea fizică prin mijloace împrumutate din alte
ramuri sportive, încă de la început se vor include în antrenament și mijloace
specifice. Ele se condiționează reciproc, atât prin conținut, cât și prin volum.
Chiar dacă în această etapă ponderea cea mai mare o au mijloacele împrumutate
din alte ramuri sportive, cu cât se înaintează în cadrul acestei etape, mijloacele
specifice vor căpăta o importanță din ce în ce mai mare. Nu mai puțin
importantă, în această etapă, este pregătirea psihologică pentru concursurile care
vor urma și, implicit, pentru efortul susținut care stă la baza pregătirii. Plăcerea
de a se antrena în cuplu, dorința de a progresa, determinarea, voința sunt calități
asupra cărora se va insista în această perioadă.
Probele de control își găsesc acum cel mai potrivit moment. Ele pot fi date
fie în primele, fie în ultimile zile ale etapei și pot reprezenta indicatori obiectivi
ai progreselor care se așteaptă a fi atinse pe parcurs. Volumul efortului este cel
mai ridicat, atingând cele mai mari valori de pe parcursul întregului ciclu de
pregătire. Ceilalți parametri ai efortului – intensitatea și complexitatea,
înregistrează o curbă ascendentă, fiind scăzută în primele zile, apoi medie, iar în
ultima secvență a etapei înregistrează cele mai ridicate valori.
O atenție deosebită în aceaste etape se acordă perioadei precompetiționale
(de pregătire specifică) în care se urmărește instalarea formei sportive și în care
îndeplinirea obiectivelor (tehnice, fizice etc.) se realizeză prioritar prin mijloace
specifice, se desăvârșesc coregrafiile, comunicarea, pregătirea artistică,
pregătirea căpătând astfel un caracter integral. Tot în aceste etape de pregătire
fără obiective de performanță, se disting și cele a căror sarcină principală o
reprezintă odihna și refacerea.
În lungul proces al pregătirii și participării la concursuri, sportivii depun un
intens efort fizic și psihic. O stare de oboseală generală este normală și firească
și, după cum în cadrul unei lecții de antrenament este necesar să se alterneze
efortul cu odihna, tot așa în cadrul unui ciclu anual se impune inserarea unor
etape de refacere, care să prevină surmenarea organismului și a sistemului
nervos central. Totuși, este greșit să se înțeleagă că se instalează un așa zis
concediu sportiv total. Procesul de restabilire a capacității funcționale a
organismului se realizează printr-o odihnă activă, ale cărei forme ar trebui să fie
foarte variate. Practicare unui număr cât mai mare de sporturi în aer liber,
excursiile, turismul sunt unele dintre formele recomandate ale odihnei active. În
astfel de etape volumul și intensitatea efortului sunt în descreștere, conținutul
antrenamentului urmărind o relativă menținere a gradului de pregătire. Un
obiectiv poate fi și corectarea unor aspecte tehnice deficitare, care ar trebui să
fie o sarcină permanentă a oricărei etape de pregătire.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
96
La începutul acestei etape, care reprezintă veriga de legătură a ciclului care
se încheie cu noul ciclu de antrenamente, sportivii trebuie supuși unui minuțios
control medical și, în funcție de rezultatele acestuia, se va urmări refacerea
sănătății celor accidentați sau bolnavi. Tot în această etapă este recomandat să
se facă o analiză generală a rezultatelor pozitive sau negative realizate pe
parcursul întregului an și să se stabilească sarcinile ce trebuie realizate în
următorul ciclu.
Etapele de pregătire cu obiective de performanță, în aceste etape se va
urmări în principal obținerea formei sportive, menținerea la un nivel ridicat al
indicilor funcționali ai organismului, perfecționarea pregătirii integrale,
dezvoltarea capacității de abordare optimă a tuturor concursurilor,
perfecționarea capacității creatoare, a imaginației, a căilor de comunicare
artistică.
Ceea ce caracterizează în mod prioritar această perioadă competițională
este faptul că importanța și ponderea cea mai mare o are exercițiul specific care
devine mijlocul principal atât în pregătirea fizică, cât și în cea tehnică, artistică,
în abordarea specifică a fiecărei competiții. Volumul, intensitatea și
complexitatea efortului în această perioadă ajung la condițiile specifice
concursurilor la care se va participa în această etapă. Mai mult, progresiv,
greutățile ce trebuie întâmpinate în cadrul antrenamentelor vor ajunge să
depășească pe cele din competițiile care urmează să fie onorate. În paralel cu
pregătirea tehnică, coregrafică, trebuie să se pună accentul și pe pregătirea
psihologică, în special pe dezvoltarea încrederii în forțele proprii, pe trăinicia
relațiilor în cadrul cuplului, dezvoltarea gândirii pozitive propice unei adaptări
optime la condițiile neprevăzute din concursuri. Atât pregătirea tehnică, cât și
cea fizică se bazează pe gradul de pregătire deja dobândit, astfel încât în această
etapă elementele de noutate sunt slab reprezentate sau chiar contraindicate.
Introducerea unor exerciții noi, slab însușite ar duce la o risipă inutilă de energie
care ar putea influența negativ forma sportivă. Din punct de vedere structural, în
această etapă, putem vorbi și de mezociclul competițional care este format din:
microciclul preconcurs, concursul major, microciclul postcompetițional (de
descărcare).
Mai jos, vom reda planul anual de pregătire (Tabel 9.2.) pe care l-am
proiectat cu scopul realizării demersului nostru științific, în vederea optimizării
capacităților psihomotrice generale, la grupa de experiment, juniori 1, in cadrul
Clubului Fantezia Galați.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
97
Tabel 9.2. Plan anual de pregătire Obiective PERFORMANȚĂ PREG. FIZICĂ (PF) PREG. TEHNICĂ
(PT) PREG. ARTISTICĂ
(PA) PREG.
PSIHOLOGICĂ
(PP) PREG. TACTICĂ
(PT) PREG.
TEORETICĂ
(PT)
-calificarea în finale la
competițiile majore
(Camp. Naț., Cupa
Românieie,
Transylvanian Grand
Prix, Dance Masters)
– accederea în clase
sportive superioare. -realizarea unor
parametri
corespunzatori ai
calitatilor motrice de
baza: viteza, forța,
rezistență;
– manifestarea la indici
superiori ai
capacităților
coordinative;
-folosirea unor
deprinderi cât mai
variate și a unor acțiuni
motrice specifice altor
ramuri sportive. – consolidarea și
perfecționarea tuturor
figurilor componente
ale coregrafiilor deja
constituite;
-învățarea
coregrafiilor noi;
(secțiunea standard și
latino)
-Dezvoltarea abilităților
de a folosi eficient
limbajul corpului
(comunicare
nonverbală);
-Dezvoltarea unor
atitudini și
comportamente artistice
în conformitate cu
muzica, caracterul
dansului și scenariul de
interpretat. Dezvoltarea
trăsăturilor psihice
dominante
tenacitate
atenție
concentrată și
distributivă
stăpânire de
sine
perseverență
stabilitate
psihică și
emoțională :
latura volitivă,
intelectuală și
afectivă
concentrare
rezistență la
stres
memorie
vizuală -elaborarea
planurilor tactice de
abordare a
competițiilor,
pentru fiecare
pereche;
-îmbunătățirea
tuturor formelor de
comunicare în
cadrul cuplurilor,
care să contribuie la
o bună adaptare la
situațiile concrete
din concursuri.
-dezvoltarea
“simțului
concursului” Dobandirea de
cunoștințe
despre:
-elemente de
teorie muzicală
-factorii care
condiționează
instruirea
-cauzele care
reduc
randamentul
-criteriile de
apreciere a
randamentului
-regulamentele de
concurs
-comportament.
în întrecere
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
98
Obiective operaționale Dezvoltarea vitezei de
reacție, execuție;
Dezvoltarea forței
Dezvoltarea
capacităților
coordinative: echilibru,
cap. ritmică, orientare
sp.-temp.
Dezvoltarea rezistenței
generale
Dezvoltarea mobilității
articulare și a supleței
musculare
Realizarea unei greutăți
optime
Realizarea unui volum
si a unui debit cardiac
crescut -îmbunătățirea
posturii, a poziției, a
prezentării și a
deplasărilor,
corespunzător
exigențelor fiecărei
clase sportive, precum
și fiecărei secțiuni
(standard și latino);
– cunoașterea figurilor
din syllabus-ul
fiecărei secțiuni/clase
sportive. -însușirea/consolidarea
celor mai sugestive
expresii faciale și
gesturi;
– să cunoască foarte bine
limbajul corporal, astfel
încât să eficientizeze
comunicarea în cuplu;
– să-și dezvolte
capacitatea de a relaționa
cu publicul; -perfecționarea unor
calități volitive,
perseverență,
determinare;
-înlăturarea totală a
oricăror gesturi de
nervozitate, emoție
negativă;
-creșterea capacității
de concentrare a
atenției pe toată
durata
antrenamentelor și a
concursurilor;
-dezvoltarea
coeziunii, armoniei,
a motivației în
interiorul cuplurilor. Integrarea în diferite
grupuri, constituite
în funcție de
cerințele activității
de pregătire.
Îndeplinirea unor
sarcini specifice
activității de
pregătire, prin
coordonare cu
ceilalți membri
implicați.
Obișnuirea
dansatorilor cu
rezolvarea situațiilor
problematice din
concurs (ambuteiaj
cu alte cupluri,
alunecarea sau
căderea pe ring,
ruperea accesoriilor
sau a costumelor de
concurs etc.) -înțelegerea
noțiunilor de
teorie muzicală;
-cunoașterea
regulamentelor
de concurs;
-înțelegerea
propriilor greșeli
tehnice;
-însușirea unui
comportament
adecvat de
întrecere
-însușirea unor
noțiuni de igienă
a efortului, de
prevenire a
accidentelor
LUNI IULIE AUGUST SEPTEMB. OCTOMB. NOIEMBR
. DECEMBRI
E IANUARI
E FEBR. MARTIE APRILI
E MAI IUNIE IULIE
Mezo
cicluri I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Micro
cicluri
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
Zile 3 3 5 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 4 4 4 3 3 5 5 5 5 5 4 5 5 5 5 5 4 4 5 4 5 4 5 5 5 5 5 5 3 3 3 CALENDAR Intern TGP – Sibiu
CUPA ROMÂNIEI – Reghin
C.N. CLASE – Sibiu Bucharest
Grand Ball C.N. SECȚIUNI
–Iași
WDSF DANCE
MASTERS C.N.10
Dansuri
&U21
Brașov
Intern GOC
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
99
a
țional
Faza
pregăt
. PERIOADA
PREGĂTITOARE 1 PERIOADA
COMPETIȚIONALĂ1 Perioad
a
tranziție PERIOADA
PREGĂTITOARE 2 PERIOADA COMPETIȚIONALĂ 2 Perioada
tranziție
Forța Forța la nivelul principalelor
grupe musculare Adaptare biologică Refacer
e Forța la nivelul
principalelor grupe
musculare Forța specifică Refacere
Viteza Viteza de reacție la diverși
stimuli Viteza de reacție, de execuție Refacer
e Viteza de reacție Menținere Refacere
Rezist
. Rezistența aerobă Efort
mix Rezistența specifică efortului
competițional Rezistență aerobă Rezistență specifică efortului competițional
Cap.
Coord
. Coordonare
generală, echilibru,
orientare spațio
temporală, capacitate
de ritm si tempo Coordonare specifică Coordonare segmentară,
capacitatea de diferențiere
a mișcărilor, echilibru,
capacitatea de ritm și
tempo, echilibru, reacție Capacități coordinative specifice
Tehni
că Consolidare tehnică
latino și standard Perfecționarea coregrafiilor de concurs Basic Consolidare tehnică
standard și latino Perfecționarea coregrafiilor de concurs Basic
Mezo
cicluri I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
PF 85% 60% 30% 25% 90% 60% 30% 25% 35% 25% 85%
PT 15% 30% 45% 50% 10% 30% 45% 50% 40% 50% 15%
PA 10% 10% 15% 10% 10% 15% 10% 10%
PP 5% 5% 5% 5% 5% 5%
PT 5% 5% 5% 5% 5% 5%
PT 5% 5% 5% 5%
V 100 120 120 120 100 120 120 120 120 120 100
I 70% 75-90% 90-
95% 95% 65-
70% 80-90% 90-
95% 95% 85% 95% 70%
T T.I. T.F.
CM. X X
I- intensitate; V – volum; T – testari; CM – control medical
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
100
9.4 Model de mezociclu
Mezociclul reprezintă o structură intermediară a antrenamentului și este
compusă din sisteme de planuri de antrenament numit microciclu a căror
orientare și conținut au la bază tipul de mezociclu. Este o etapă relativ unitară a
procesului de antrenament cu o durată de la 3 la 6 săptămâni, cele mai populare
fiind mezociclurile de 4 săptămâni și se poate compune din 15-35 de lecții.
Proiectarea procesului de antrenament în baza mezociclurilor permite
sistematizarea procesului de antrenament în corespundere cu sarcina principală
a perioadei sau etapei de pregătire, asigurarea dinamicii optimale a eforturilor,
combinarea rațională a diferitor mijloace și metode de pregătire, corespunderea
dintre factorii cu acțiune pedagogică și măsurile de restabilire, realizarea
priorității necesare în dezvoltarea diferitor calități și capacități. Cunoaștem
următoarele tipuri de mezocicluri: de acomodare, de bază, pregătitoare,
precompetiționale, competiționale și de refacere.
Sarcina principală a mezociclurilor de acomodare este stimularea treptată a
sportivilor pentru îndeplinirea efectivă a activității specifice. Orientarea
activității în antrenament este mult mai evidentă decât în microcicluri, folosind
principiul de bază și indicatori cum ar fi creșterea ritmică, continuă și
neîntreruptă a cantităților de lucru pornind de la perioada pregătitoare până la
cea competițională. Trebuie subliniată creșterea relativă a încărcăturilor
specifice în raport cu cele generale pe baza cărora trebuie să se folosească cele
mai nuanțate și eficiente tehnici în toate etapele caracteristice planificării.
În cadrul mezociclurilor de bază avem obiective principale ca dezvoltarea
calităților fizice, stabilirea pregătirii tehnice, tactice și psihice. Antrenamentele
se caracterizează prin volume și intensități mari, realizate cu mijloace
împrumutate și specific în lecții cu intensitate mare.
Oferim un model de planficare pe mezociclu (Tabel 9.3.), etapa pregătirii
de bază nr. 1, compus din 6 microcicluri săptămânale care cuprind 30 de lecții
de antrenament, având următoarele obiective: îmbunătățirea capacității de efort;
optimizarea psihomotrice; consolidarea tehnicii standard și latino prin prisma
psihomotricității generale și specifice; dezvoltarea comunicării nonverbale, a
comunicării și colaborării în cuplu.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe
specializate în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
101
Tabel 9.3. MODEL DE MEZOCICLUL – ETAPA PREGĂTIRII DE BAZĂ (18.07- 28.08. 2016)
Obiective -îmbunătățirea capacității de efort;
-optimizarea capacităților coordinative;
– consolidarea tehnicii standard și latino prin prisma coordonării generale și specifice;
– dezvoltarea comunicării nonverbale, a comunicării și colaborării în cuplu.
Microciclul 1 Microciclul 2 Microciclul 3 Microciclul 4 Microciclul 5 Microciclul 6
Luna IULIE AUGUST
Ziua 18 19 20 21 22 25 26 27 28 29 1 2 3 4 5 8 9 10 11 12 15 16 17 18 19 22 23 24 25 26
Nr. Antrenam. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
Ora 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18
Loc desfaș. SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF SF
Intensitate (%) 75 80 80 75 80 80 85 85 85 85 85 90 85 90 85 85 85 90 90 85 90 85 90 85 90 85 85 90 90 90
Volum (min.) 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120 120
C
O
N
Ț
I
N
U
T
U
L
P
R
E
G
Ă
T
I
R
I
I PREGĂTIREA
FIZICĂ
Forța X X X X X X X X X X X X X X X X X X
Viteza X X X X X X X X X X X X
Rezistența X X X X X X X X X X X X
Cap. coordinative X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X
Suplețe
musculară și
mobilitate X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X
PREGĂTIRE
TEHNICĂ
Basic latino X X X X X X X X X X X X
Basic standard X X X X X X X X X X X X
PREGĂTIRE
ARTISTICĂ X X X X X X X X X X X X X X X
PREGĂTIRE
TACTICĂ
PREGATIREA
PSIHOLOGICA
SF = SALA CLUBULUI FANTEZIA GALAȚI
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
102
9.4.1 Modele de programe specializate privind optimizarea capacității psihomotrice
generale la practicanții de dans sportiv, vârsta 12-13 ani.
Modelele de programe specializate privind optimizarea capacității psihomotrice
generale au în conținut mijloace de antrenament prin care se realizează pregătirea
sportivilor având drept scop obținerea de performanțe sportive superioare. Mijloacele
antrenamentului reprezintă instrumentele practice, atât în sfera fizică, motrică, cât și
psihică. Mijloacele de antrenament sunt constituite din ansamblul exercițiilor fizice
care asigură transformări și perfecționări la nivelul diferiților factori ai performanței
(Teodorescu, S., 2010).
Se disting trei categorii de mijloace de antrenament: mijloace de pregătire
generală; mijloace mixte; mijloace de pregătire specifică. Mijloacele de pregătire
generală, denumite în această manieră după obiectivele pe care trebuie să le
îndeplinească, cuprind exerciții pentru dezvoltarea capacității funcționale, a calităților
motrice de bază, însușirea unui bagaj cât mai variat de deprinderi și priceperi motrice.
Mijloacele de pregătire pentru modelele noastre de programe specializate sunt
preluate din alte ramuri sportive și au avut la bază respectarea următoarele criterii:
asigurarea dezvoltării multilaterale a sportivilor; să contribuie la dezvoltarea
calităților motrice de bază (forță, viteză, rezistență, capacități coordinative, suplețe-
mobilitate etc.); să îmbogățească bagajul de deprinderi și priceperi motrice, să se
apropie cât mai mult de specificitatea tehnică a fiecărui dans în parte și bineînțeles să
contribuie la dezvoltarea psihomotricității generale.
Modele de programe specializate le-am folosit în pregătirea sportivilor de 12-13
ani, în perioadele pregătitoare, în etapele pregătirii generale, când se urmărește
dezvoltarea capacității generale de efort (prin volume mari). Am luat în calcul și
mijloacele mixte care se situează la granița dintre mijloacele de pregătire generală și
cele de pregătire specifică și au apărut din nevoia de a îndeplini anumite obiective ale
lecțiilor sau microciclurilor, vizând învățarea sau corectarea unor elemente tehnice
complexe care nu pot fi abordate integral. Acestea sunt planificate, de regulă, în
mezostructurile de bază ale etapei de pregătire generală și în primele mezostructuri
ale etapei pregătirii specifice (Teodoerescu, S., 2010).
Din multitudinea de programe elaborate (vezi anexe), alegem să vă prezentăm pe
mai departe, două modele complexe de exerciții împrumutate din alte ramuri sportive
cu exerciții pentru îmbunătățirea tehnicii dansului Vals Lent și Samba.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
103
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
104
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
105
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
106
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
107
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
108
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
109
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
110
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
111
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
112
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
113
9.4.2. Model de program stretching elaborat și aplicat în cadrul instruirii
practicanților de dans sportiv, vârsta 12-13 ani
Întrucât este recunoscută importanța mobilității articulare și a supleței
musculare în realizarea cu eficiență a elementelor tehnice, considerăm că, mai ales la
această vârstă, trebuie acționat în direcția dezvoltării acestei calități.
Astfel, de-a lungul acestui an de pregătire, am utilizat programe de stretching cu
conținuturi și dozări diferite, în funcție de diversele etape de pregătire, acestea au fost
introduse la începutul și sfârșitul sesiunilor de activitate fizică cu scopul de a oferi o
mai bună încălzire și relaxare.
Beneficiile unui program de întinderi vin în urma practicării regulate și
desfășurate pe termen lung. În cadrul programelor de stretching se crește flexibilitatea
și energia, se dobândește rezistența musculară, crește puterea musculară, scad durerile
musculare, se îmbunătățeste mobilitatea mușchilor și a articulațiilor, mișcările
musculare sunt executate cu mai multă eficiență, se creeaza fluiditate în mișcare,
crește capacitatea de a exercita forța maximă printr-o gama variată de mișcări, se pot
preveni problemele în mod special cele de spate, se îmbunatățește alinierea și postura
corpului și se menține eficient nivelul glicemiei.
Intensitatea reprezintă un factor esențial atunci când scopul programului de
activitate este acela de a produce modificări și îmbunătățiri. În cadrul programelor
noastre de întinderi, intesitatea variază de la o etapă la alta și este controlată de
amploarea durerilor asociate întinderii, ține de efortul depus atunci când mușchii se
întind și variază pe o scară de la 1-10. Întinderea ușoară se încadrează cu durerea între
1-3, întinderea moderată între 4-6, întinderi complexe între 7-10. Studiile recente au
arătat că întinderile mai complexe asigură îmbunătățirea flexibilității și forței.
Pe mai departe vă oferim un model de program stretching care conține
denumirea grupelor musculare active pentru fiecare execuție și care are aplicabilitate
în cadrul instruirii practicanților de dans sportiv, vârsta 12-13 ani, având ca obiectiv
urmărit: stretching-ul membrele inferioare (Tabel 9.6).
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
114
Tabel 9.6. Stretching-ul membrele inferioare
Nr.
crt. Descrierea tehnică
a exercițiului Reprez.iconografica Gr.musculare
active Dozare Indicații
metodice
1. Contracție:Stând,
flexați un genunchi
și țineți-vă de
aspectul medial al
piciorului care este
ridicat cu ajutorul
mâinii.
Stretching: apăsați
călcâiul piciorului
împotriva gluteului
pentru a întinde
cvadricepsul.
Principal:
cvadricep
Secundar:
iliopsoas Contractie
: 10’’
Relaxare:
2”
Stretching
:15” Se recomandă
să extindeți
șoldul puțin
înapoi pe partea
care se lucrează
pentru a obține
o întindere bună
pe o porțiune a
cvadricepsului.
2. Contractie: Așezat,
cu ambele picioare
împreună în față și
genunchii complet
extinși.
Stretching: șoldul
este îndoit până
când simțiți
tensiunea pe spatele
coapsei, în zona
musculară
ischiotibială.
Principal:
Ischiotibiali,
Gastrocnemia
n,solear
Secundari:
gluteul mare,
gracilis,
popiteal,
sartorius
tibial
posterior Contracție
: 10’’
Relaxare:
2”
Stretching
:15” Se executa cu
flexia la nivelul
șoldului, nu se
flexează
trunchiul și nici
genunchii.
3. Contractie:Așezați
pe podea, de
preferință cu
spatele pe un
perete.
Stretching:
deschideți
picioarele,
genunchii sunt
întinși și călcâiele
așezate pe sol.
Principal:
adductor
mare, mediu
și mic.
Secundar:
gracilis,
iliopsoas,
ischiotibiali. Contracție
: 10’’
Relaxare:
2”
Stretching
:15” Se execută cu
extensie mare la
șold.
Se poate
executa și cu
ajutorul unui
partener.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
115
9.5. Model de microciclu săptămânal (perioada pregătitoare), propus în vederea
optimizării capacității psihomotrice generale la practicanții de dans sportiv,
vârsta 12-13 ani, Clubul Fantezia Galați.
In structura multianuală, macrociclul reflectă o concepție a dinamicii efortului și a
celorlalte subtructuri ale antrenamentului sportiv, urmând o judecată logică,
conținutul microciclurilor și lecțiilor concretizează conținutul și organizarea
procesului de pregătire. Microciclul este sistemul de lecții de antrenament și de
refacere care constituie o unitate structurală dintr-un mezociclu de acomodare, de
bază, de pregătire, precompetițional, competițional.
În cadrul experimentului nostru, durata microciclurilor nu depășește o săptămână
iar ca exemplu vă oferim microciclul nr. 2 din etapa pregătitoare de bază nr. 1 (25-
29.07.2016), a cărui structură este prezentată în tabelul 9.7.
Tabel 9.7 Microciclul nr. 2 din etapa pregătitoare de bază nr. 1
DATA LUNI MARȚI MIERCU
RI JOI VINERI TOTAL
Nr. ore antr. 2 2 2 2 2
Loc de desf. Club
Fantezia Club
Fantezia Club
Fantezia Club
Fantezia Club
Fantezia
ORA 18-20 18-20 18-20 18-20 18-20
PREGĂTIRE
Pregătirea
organismului
pentru efort 15’ 15’ 15’ 15’ 15’ 75’
Cap.
psihomotrice 25’ 20’ 60’ 25’ 20’ 150’
Viteza 20’ 20’ 40’
Forța 35’ 20’ 35’ 90’
Rezistență 20’ 20’ 40’
Stretching 10’ 10’ 15’ 10’ 10’ 55’
Syllabus
Latino 30’ 30’ 60’
Syllabus
Standard – 30’ – 30’ 60’
Pregătire
artistică 5’ 5’ 10’ 5’ 5’ 30’
120’ 120’ 120’ 120’ 120’ 600’
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
116
Fig. 9.1. Ponderea factorilor antrenamentului din cadrul microciclului de pregătire
Microciclul de pregătire are ca obiectiv principal atingerea cantităților maxime
de energie cu o intensitate medie și se caracterizează printr-o creștere treptată a
efortului general, iar conținuturile indicatorilor sunt direcționați spre o pregătire fizică
generală cantitativă. Dinamica efortului este determinată de sarcinile de antrenamet
de metodele folosite și de mijloace. În perioada pregătitoare mijloacele alese de
pregătire psihomotrică generală sunt împrumutate din alte ramuri sportive și
ierarhizate pe specificitatea fiecărei tehnici de dans în parte iar mijloacele specifice și
cele de concurs vor domina în perioada competițională.
Fig. 9.2. Ponderea factorilor antrenamentului pentru fiecare zi
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
117
Tabel 9.8. Microciclul de bază – etapa pregătirii de bază nr.1 (25.07- 29.07. 2016)
Obiective
microciclu -pregătire fizică generală: dezvoltarea rezistenței globale, dezvoltarea forței la
nivelul membrelor inferioare și superioare, la nivelul centurii abdominale și a
trunchiului, dezvoltarea vitezei, creșterea mobilității articulare și a supleței
musculare;
– dezvoltarea coordonării generale și specifice;
– consolidarea elementelor tehnice de bază corespunzătoare claselor sportive din
care fac parte subiecții studiului nostru.
Ziua MEZ. II – MICROCICL.2
– ANTR.1 MEZ. II – MICROCICL.2
– ANTR. 2 MEZ. II –
MICROCICL.2 –
ANTR.3
Locul SALA CLUB FANTEZIA
GL. SALA CLUB FANTEZIA
GL. SALA CLUB
FANTEZIA GL.
Volum
(min.) 120 120 120
Intensitate
(%) 80% 85% 85%
Obiective
antrenament -îmbunătățirea echilibrului
și a capacității de orientare
spatio-temporală;
-consolidarea tehnicii
latino;
-dezvoltarea forței la
nivelul membrelor
inferioare și a musc.
abdominale.
– dezvoltarea capacității
ritmice, a capacității de
cuplare și combinare a
mișcărilor, lateralitate
– consolidarea tehnicii
standard
– dezvoltarea rezistenței
generale – dezvoltarea coordonării
generale, a coordonării în
regim de viteză și de
rezist.
– dezvoltarea forței la
nivelul membrelor
superioare și a
trunchiului;
MIJLOACE O.1 P.1
C.JV
P.TH.JV
P.F.1-8
Program stretching 1 si 3
P.A.1
P.R.1 O.2 P.2
C.SF.
P.TH.SF.
P.F.15-17
Program stretching 2 si 4
P.A.2
P.R.2 O.3 P.3
C.OS.
P.F18-22
Program stretching 5 si 1
P.A.3
Ziua MEZ. II – MICROCICL.2
– ANTR.4 MEZ. II – MICROCICL.2 – ANTR. 5
Locul SALA CLUB FANTEZIA
GL. SALA CLUB FANTEZIA GL.
Volum
(min.) 120 120
Intensitate
(%) 80% 85%
Obiective
antrenament -dezv. capacit. de orient.
spațio-temp, de
diferențiere kinestezică și a
capacit. de transf. a -dezvoltarea capacității ritmice, a echilibrului, a
echilibrului, capacitatii de transformare a mișcărilor,
ambidextria.
-dezvoltarea vitezei de reacție la diverși stimuli
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
118
mișcărilor
-consolidarea tehnicii
latino
-dezv. forței în regim de
rezistență -consolidarea tehnicii standard
– dezvoltarea rezistenței aerobe
MIJLOACE O.4 P.4
C.SB
P.TH.SB
P.F 23-25
Program stretching 1si 5
P.A.4
P.R.4 O.5 P.5
C.TG
P.TH.TG
P.F.25-30
Program stretching 5 si 2
P.A.5
P.R.5
PLAN DE ANTRENAMENT NR. 1
Clubul Fantezia Galați
Data: 25.07.2016
Efectivul lotului experimental: 16 sportivi (8 fete, 8 băieți) – juniori 1
Loc de desfășurare: Sala de antrenament a Clubului Fantezia Galați
Materiale și instalații: casetofon, mingi, coarda,saltea.
Temele și obiectivele antrenamentului:
1. Capacitățile psihomotrice – îmbunătățirea echilibrului și a capacității de orientare
spațio-temporală;
2. Tehnica latino – Basic Latino
3. Forța – dezvoltarea forței la nivelul membrelor inferioare și a musculaturii
abdominale;
4. Suplețe musculară și mobilitate articulară – îmbunătățirea acestora prin program de
stretching;
5. Comunicarea nonverbală – însușirea unor mijloace de expresie facială bazate pe
diferite senzații.
Obiective cognitive:
– să respecte indicațiile transmise;
– să execute corect exercițiile propuse, conform comenzilor.
Obiective psihomotrice:
– să execute cu deplin control toate mișcările, atât cele simple, cât și cele
complexe;
Obiective afective:
– să manifeste interes și entuzism pentru toate informațiile transmise de antrenor
în timpul ședinței de pregătire.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
119
Tabel. 9. 9 Plan de antrenament nr. 1
Nr.
crt. Structura
Antrenament Mijloace Durata Indicații
I. Pregătirea
organismului
pentru efort
(20’) Program încălzire O.1 P.1
Program stretching 1 10’
10’ Se executa cu
intensitate medie
Exercițiile se vor
executa cu
acompania-ment
muzical.
II. Partea
fundamnetala
(90’)
C.JV 40’
Exercițiile se vor
executa cu
acompania-ment
muzical pentru
dezvolarea simțului
ritmului. S.23
S.13 20’
P.TH.JV 10’
P.A 1 10’
P.F.1+P.F.2+P.F.3+P.F.4+P.F.5+P.F.
6+P.F.7+P.F.8 10
III. Revenire
10’ Program stretching 3
P.R.1 10’ Exercițiile se vor
executa pe muzică de
relaxare.
Legenda:
O1-organizarea colectivului
P1-pregătirea organismului pentru efort
C.JV-complex de exerciții împrumutate din alte ramuri sportive pentru îmbunătățirea
tehnicii jive
S.23-specific23
S.13-specific 13
P.TH.JV-program tehnică Jive
P.F-pregătire fizică
P.R-program respirație
PLAN DE ANTRENAMENT NR. 2
Clubul Fantezia Galați
Data: 26.07.2016
Efectivul lotului experimental: 16 sportivi (8 fete, 8 băieți) – juniori 1
Loc de desfășurare: Sala de antrenament a Clubului Fantezia Galați
Materiale și instalații: casetofon, cerc, banda elastica Thera, saltea.
Temele și obiectivele antrenamentului:
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
120
1. Capacitățile psihomotrice – dezvoltarea capacității ritmice, a capacității de cuplare
si combinare a mișcărilor, lateralitate;
2. Tehnica standard – basic standard;
3. Rezistența – dezvoltarea rezistenței generale;
4. Suplețe musculară și mobilitate articulară – îmbunătățirea acestora prin program de
stretching;
5. Comunicarea nonverbală – însușirea unor mijloace de expresie facială bazate pe
diferite senzații.
Obiective cognitive:
– să înțeleagă componentele capacităților psihomotrice cărora se adresează
exercițiile;
– să conștientizeze importanța realizării cu precizie a tuturor gesturilor motrice.
Obiective psihomotrice:
– să execute cu deplin control toate mișcările, atât cele simple, cât și cele
complexe;
Obiective afective:
– să aibă încredere în posibilitățile lor de execuție.
– să-și dezvolte autocontrolul, stăpânirea de sine.
Tabel 9.10. Plan de antrenament nr. 2
Nr.
crt. Structura
Antrenament Mijloace Durata Indicații
I. Pregătirea
organismului
pentru efort
(20’) Program încălzire O.2 P.2
Program stretching 2 10’
10’ Se execută cu intensitate
medie
Exercițiile se vor executa
cu acompaniament
muzical.
II. Partea
fundamentală
(90’)
C.SF 40’
Exercițiile se vor executa
cu acompaniament
muzical pentru dezvolarea
simțului ritmului. S7.1
S8
S9.1 20’
P.TH.SF 10’
P.A 2
10’
PF15+PF16+PF17 10’
III. Revenire
10’ Program stretching 4
P.R.2 10’ Exercițiile se vor executa
pe muzică de relaxare.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
121
Legenda:
O.2-organizarea colectivului
P.2-pregătirea organismului pentru efort
C.SF-complex de exerciții împrumutate din alte ramuri sportive pentru îmbunătățirea
tehnicii slow fox
S.-specific
P.TH.SF-program tehnică slow fox
P.A-pregătire artistică
P.F-pregătire fizică
P.R-program respirație.
PLAN DE ANTRENAMENT NR. 3
Clubul Fantezia Galați
Data: 27.07.2016
Efectivul lotului experimental: 16 sportivi (8 fete, 8 băieți) – juniori 1
Loc de desfășurare: Sala de antrenament a Clubului Fantezia Galați
Materiale și instalații: casetofon, bănci de gimnastică, saltele, minge, cerc
Temele și obiectivele antrenamentului:
1. Capacitățile psihomotrice – dezvoltarea coordonării generale, a coordonării în
regim de viteză și de rezistență;
2. Forța – dezvoltarea forței la nivelul membrelor superioare și a trunchiului;
3. Suplețe musculară și mobilitate articulară – îmbunătățirea acestora prin
program de stretching;
4. Pregătirea artistică – îmbunătățirea comunicării în cadrul cuplurilor.
Obiective cognitive:
– să execute corect exercițiile propuse, conform comenzilor.
– să înțeleagă oportunitatea educării componentelor capacității coordinative;
Obiective psihomotrice:
– să își îmbunătățească imaginea de sine executând cu deplin control toate
mișcările, atât cele simple, cât și cele complexe;
Obiective afective:
– să exprime prin mișcări stări afective, trăiri, emoții.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
122
Tabel 9. 11. Plan de antrenament nr. 3
Nr.
crt. Structura
Antrenament Mijloace Durata Indicații
I. Pregătirea
organismului
pentru efort
(20’) Program încălzire O.3 P.3
Program stretching 5 10’
10’ Se execută cu intensitate
medie
Exercițiile se vor executa cu
acompaniament muzical
pentru dezvoltarea simțului
ritmului.
II. Partea
fundamentală
(90’)
C.QS 50’ Exercițiile se vor executa cu
acompaniament muzical
pentru dezvolarea simțului
ritmului.
S.1
S.2
S.17
S.20
S.40 30’
P.A 3 10’
P.F.18
P.F.19
P.F.20
P.F.21
P.F.22 10
III. Revenire
10’ Program stretching 1
P.R.3 10’ Exercițiile se vor executa pe
muzică de relaxare.
Legenda:
O.3-organizarea colectivului
P.3-pregătirea organismului pentru efort
C.QS-complex de exerciții împrumutate din alte ramuri sportive pentru îmbunătățirea
tehnicii quickstep
S.-specific
P.A- pregătire artistică
P.F-pregătire fizică
P.R-program respirație.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
123
PLAN DE ANTRENAMENT NR. 4
Clubul Fantezia Galați
Data: 28.07.2016
Efectivul lotului experimental: 16 sportivi (8 fete, 8 băieți) – juniori 1
Loc de desfășurare: Sala de antrenament a Clubului Fantezia Galați
Materiale și instalații: casetofon, bănci de gimnastică, saltea, mingi,coarda, gantere
0,5kg.
Temele și obiectivele antrenamentului:
1. Capacitățile psihomotrice – dezvoltarea capacității de orientare spațio-temporală,
de diferențiere kinestezică a mișcării și a capacității de transformare a mișcărilor;
2. Tehnica latino – Basic latino.
3. Forța – dezvoltarea forței în regim de rezistență;
4. Suplețe musculară și mobilitate articulară – îmbunătățirea acestora prin program de
stretching;
5. Comunicarea nonverbală – consolidarea mijloacelor de expresie facială bazate pe
diferite senzații.
Obiective cognitive:
– să respecte indicațiile transmise;
– să înțeleagă importanța capacităților coordinative în exprimarea tehnică
superioară.
Obiective psihomotrice:
– să fie încrezători în forțele proprii, să transmită prin mișcările lor caracterul
dansului pe care îl exersează;
Obiective afective:
– să renunțe la inhibiții atunci când dansează sau execută orice act motric.
Tabel 9.12. Plan de antrenament nr. 4
Nr.
crt. Structura
Antrenament Mijloace Durata Indicații
I. Pregătirea
organismului
pentru efort
(20’) Program încălzire O.4 P.4
Program stretching 1 10’
10’ Se execută cu intensitate
medie
Exercițiile se vor executa
cu acompaniament
muzical.
II. Partea
fundamentală
(90’)
C.SB 40’ Exercițiile se vor executa
cu acompaniament
muzical pentru dezvoltarea
simțului ritmului. S.42
S.43
S.38 20’
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
124
P.TH.SB 10’
P.A 4 10’
P.F.23
P.F.24
P.F.25 10
III. Revenire
10’ Program stretching 5
P.R.4 10’ Exercițiile se vor executa
pe muzică de relaxare.
Legenda:
O.4-organizarea colectivului
P.4-pregătirea organismului pentru efort
C.SB-complex de exerciții împrumutate din alte ramuri sportive pentru îmbunătățirea
tehnicii samba
S.-specific
P.TH.SF-program tehnică samba
P.A-pregătire artistică
P.F-pregătire fizică
P.R-program respirație.
PLAN DE ANTRENAMENT NR. 5
Clubul Fantezia Galați
Data: 29.07.2016
Efectivul lotului experimental: 16 sportivi (8 fete, 8 băieți) – juniori 1
Loc de desfășurare: Sala de antrenament a Clubului Fantezia Galați
Materiale și instalații: casetofon, bănci de gimnastică, saltea,minge,baston.
Temele și obiectivele antrenamentului:
1. Capacitățile psihomotrice – dezvoltarea capacități ritmice, a echilibrului, a
capacității de transformare a mișcărilor, ambidextria.
2. Viteza – dezvoltarea reacției la diverși stimuli;
3. Tehnica standard – Basic standard
4. Rezistența – dezvoltarea rezistenței aerobe;
5. Suplețe musculară și mobilitate articulară – îmbunătățirea acestora prin program de
stretching;
6. Comunicarea nonverbală – consolidarea mijloacelor de expresie facială bazate pe
informații senzoriale.
Obiective cognitive:
– să execute corect exercițiile propuse, conform comenzilor.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
125
– să înțeleagă cum se reflectă nivelul superior de manifestare a componentelor
capacității coordinative în exprimarea dansului lor.
Obiective psihomotrice:
– să execute cu deplin control toate mișcările, atât cele simple, cât și cele
complexe;
Obiective afective:
– să dezvolte voința de a trece peste oboseala musculară și psihică.
Tabel 9. 13. Plan de antrenament nr. 5
Nr.
crt. Structura
Antrenament Mijloace Durata Indicații
I. Pregătirea
organismului
pentru efort
(20’) Program încălzire O.5 P.5
Program stretching 2 10’
10’ Se execută cu intensitate
medie
Exercițiile se vor executa
cu acompaniament
muzical pentru
dezvolarea simțului
ritmului.
II. Partea
fundamnetală
(90’)
C.TG 40’
Exercițiile se vor executa
cu acompaniament
muzical pentru
dezvoltarea simțului
ritmului.
S.20
S.40
S.24
S.25
S.26 20’
P.TH.TG 10’
P.A 5
10’
P.F.25
P.F.26
P.F.27
P.F.28
P.F.29
P.F.30 10
III. Revenire
10’ Program stretching 1
P.R.5 10’ Exercitiile se vor executa
pe muzica de relaxare.
Legenda:
O.5-organizarea colectivului
P.5-pregătirea organismului pentru efort
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
126
C.TG-complex de exerciții împrumutate din alte ramuri sportive pentru îmbunătățirea
tehnicii tango
S.-specific
P.TH.SF-program tehnică tango
P.A-pregătire artistică
P.F-pregătire fizică
P.R-program respirație.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
127
CAPITOLUL X
ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR ÎN
URMA DESFĂȘURĂRII INVESTIGAȚIILOR EXPERIMENTALE
PEDAGOGICE
10.1. Analiza, prelucarea statistico-matematică și interpretarea rezultatelelor
investigațiilor experimentale pedagogice, cu privire la optimizarea capacității
psihomotrice generale în procesul de instruire a practicanților dansului sportiv,
vârsta 12-13 ani
Realizarea studiului experimental a presupus aplicarea testelor privind
capacitățile psihomotrice, respectiv echilibrul dinamic (Testul Bass), coordonarea
generală (Testul Matorin), capacitatea ritmică, capacitatea de cuplare și combinare a
mișcărilor, proba de apreciere a distanței și aplicarea testelor specifice, Testul pentru
echilibru, Testul pentru ritm, Testul pentru tempo, Test pentru capacitatea de
diferențiere a mișcărilor, Testul pentru capacitatea de reacție rapidă, Testul pentru
capacitatea de transformare a mișcărilor.
Pentru a evidenția eficacitatea metodicii aplicate, am cercetat dinamica
indicilor capacității psihomotrice iar analiza rezultatelor obtinuțe certifică progresul
realizat de la testarea inițială la cea finală. Înregistrarea rezultatelor obținute la
testarea inițială (T.I.) și testarea finală (T.F.) este prezentată în tabelul 10.1 după cum
urmează:
Tabelul 10.1 – Rezultatele comparative obținute de sportivi la testele pentru
evaluarea capacităților psihomotrice
Teste Indicatori statistici (n=16)
T.I.
±m T.F.
±m Dif.
medii Ab.st.
T.I
T.F C.V
T.I
T.F T
St. T
tabela
r
Fisher p Semnifi-
cativ/ne-
semnifi-
cativ la
p=0,05
Testul Bass 68.18±
1.66 81.87
±1.98 13,69 6.65
7.95 9.76
9.71 9.4
1 2.94 0.0
01 Semni-
ficativ
Testul
Matori
n
(grd) Săritura cu
întoarcere
spre stânga 282.81
±
4.40 337.5
±4.60 54,69 17.60
18.43
6.22
5.46
19.
07 2.94 0.0
01 Semni-
ficativ
Săritura cu
întoarcere
spre dreapta 279.68
±
3.93 330±7
.52 50,32 15.75
30.11
5.63
9.12
10.
04 2.94 0.0
01 Semnifi-
cativ
Testul pentru
Capacitatea ritmică 68.12±
2.77 79.37
±2.49 11,25 11.08
9.97 16.27
12.57 7.2
6 2.94 0.0
01 Semnifi-
cativ
Testul pentru
Capacitatea de cuplare
și combinare a
mișcărilor 10.43±
0.24 14.06
±0.39 3,63 0.96
1.56 9.23
11.15 12.
63 2.94 0.0
01 Semnifi-
cativ
Proba de apreciere a
distanței 70.77±
1.66 80.60
±2.08 9,83 6.67
8.35 9.43
10.36 12.
81 2.94 0.0
01 Semnifi-
cativ
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
128
Analizând rezultatele obținute de către subiecții studiului nostru, evidențiem
diferențele dintre medii înregistrate la testarea finală comparativ cu testarea inițială,
ca urmare a programului nostru de pregătire, aceste rezultate fiind susținute și de
analiza statistică care a demonstrat o diferență semnificativă.
Astfel, media valorilor înregistrate la Testul Bass, la testarea finală, este cu
13.69 puncte mai mare față de media valorilor de la testarea inițială (81.87-68.18),
ceea ce demonstrează că mijloacele utilizate în cadrul programului de pregătire au
contribuit la îmbunătățirea considerabilă a echilibrului dinamic. Analiza statistică
demonstrează o diferență semnificativă, valoare lui t între cele două testări fiind de
9.41, la un prag de semnificație 0,00< 0,05. Valorile medii înregistrate de fete sunt
prezentate în figura 10.1.
Fig.10.1. Valorile medii (T.I-T.F) înregistrate la Testul Bass
În urma analizei rezultatelor obținute la testul Matorin, atât pentru săritura cu
rotație pe partea dreptă, cât și pentru săritura cu rotație pe partea stângă, se constată o
îmbunătățire a coordonării generale în urma aplicării programului nostru de
antrenament.
Astfel, pentru rotație dreapta, diferența dintre medii este de 50.32 grade, iar
valoarea lui t de 10.04 la un prag de semnificație 0< 0,05 demonstrează ca diferențele
sunt puternic semnificative statistic. Pentru rotație stânga, valoarea medie înregistrată
la testarea finală este de 337.5 grade, vizibil mai mare decât valoarea medie obținută
la testarea inițială – 282.81 grade. Valoarea lui t – 19.07 la un prag de semnificație
0,00<0,05 respinge ipoteza nulă și demonstrează ca diferențele dintre medii sunt
semnificative statistic. Valorile medii înregistrate la testul Matorin sunt prezentate în
figura 10.2.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
129
Fig. 10.2. Valorile medii (T.I-T.F) înregistrate la Testul Matorin
La testul pentru Capacitatea ritmică, subiecții noștri obțin la testarea inițială o
valoare medie de 68.12 puncte, iar la testarea finală o medie de 79.37, acest progres
fiind datorat eficienței mijloacelor folosite de noi în antrenamente.
Valoarea lui t=7.26 la un prag de semnificație 0,00<0,05 respinge ipoteza nulă
și demonstrează că diferențele sunt semnificative statistic. Valorile medii înregistrate
la testul pentru Capacitatea ritmică sunt prezentate în figura 10.3.
Fig. 10.3. Valorile medii (T.I-T.F) înregistrate la Testul pentru Capacitatea ritmică
Și la testul pentru Capacitatea de cuplare și combinare a mișcărilor subiecții
cercetării noastre marchează un progres pe care îl putem explica prin antrenarea
optimă a acestei componente a capacităților coordinative. Diferența dintre mediile
înregistrate la cele două testări este de 3.63 puncte (14.06-10.43) și este semnificativă
din punct de vedere statistic pentru că t=12.63, la un prag de semnificație 0,00<0,05.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
130
Valorile medii înregistrate la testul pentru Capacitatea de cuplare și combinare a
mișcărilor sunt prezentate în figura 10.4.
Fig. 10.4 Valorile medii (T.I-T.F) înregistrate la Testul pentru Capacitatea de cuplare
și combinare a mișcărilor
Plecând de la premisa că orientarea spațio-temporală este o altă componentă a
capacităților coordinative esențială pentru o bună pregătire a dansatorilor, am evaluat-
o folosind Proba de apreciere a distanței (descrisă la subcapitolul Metoda probelor și
testelor).
Analizând rezultatele subiecților la această probă observăm că la testarea
inițială au obținut o medie de 70.77 puncte, iar la testarea finală o medie de 80.60,
diferența nefiind întamplătoare, ci rezultând din eficiența programului nostru de
pregătire. Valoarea lui t de 12.81 la un prag de semnificație 0,00<0,05 respinge
ipoteza nulă și demonstrează ca diferența dintre medii este reprezentativă statistic.
Valorile medii înregistrate de fete la Proba pentru aprecierea distanței sunt prezentate
în figura 10.5.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
131
Fig. 10.5. Valorile medii obținute la Proba de apreciere a distanței
În demersul nostru experimental am aplicat și teste specifice privind capacitățile
psihomotrice respectiv Testul pentru echilibru, Testul pentru ritm, Testul pentru
tempo, Test pentru capacitatea de diferențiere a mișcărilor, Testul pentru capacitatea
de reacție rapidă, Testul pentru capacitatea de transformare a mișcărilor pentru a
impune o privire mai atentă asupra progresului tehnic dobândit în urma aplicării
programelor specializate, implicit sublinierea importanței mijloacelor împrumutate
din alte ramuri sportive.
Înregistrarea rezultatelor obținute la testarea inițială (T.I.) și testarea finală (T.F.)
este prezentată în tabelelul x după cum urmează:
Tabel 10.2. Rezultatele comparative obținute la testele specifice
Teste specifice Indicatori statistici (n=16)
T.I.
±m T.F.
±m Dif.
me
dii Ab.st
.
T.I
T.F C.V
T.I
T.F T ST. T
tabelar
Fisher p Semnifi-
cativ/ne-
semnifi-
cativ la
p=0,05
Test pentru echilibru 6.87±0.
25 8.25±0.
54 1,38 1.02
2.04
12.42
24.84
2.35 2.13 0.00
3 Semni-
ficativ
Test pentru ritm 6.81±0.
24 8.62±0.
15 1,81 0.98
0.61 14.40
7.17 8.69 2.94 0.00
1 Semni-
ficativ
Test pentru tempo 6.37±0.
20 8.06±0.
23 1,69 0.80
0.92 12.64
11.51 8.5 2.94 0.00
1 Semni-
ficativ
Test pentru
capacitatea de 6.5±0.1
8 7.87±0.
23 1,37 0.73
0.95 11.23
12.15 8.8 2.94 0.00
1 Semni-
ficativ
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
132
diferențiere a
mișcărilor
Test pentru
capacitatea de reacție
rapidă 6.75±0.
21 8±0.24 1,25 0.85
0.96
12.68
12.07
11.1 2.94 0.00
1 Semni-
ficativ
Test pentru
capacitatea de
transformare a
mișcărilor 69.37±
3.3 78.75±
3.6 9,38 13.40
14.43 19.31
18.32
12.1 2.94 0.00
1 Semni-
ficativ
La testul pentru echilibru subiecții noștri au înregistrat o medie a notelor de
6.87 la testarea inițială, până la testarea finală îmbunătățindu-și performanța la această
componentă evaluată cu o medie de 8.25. Analiza statistică demonstrează că diferența
dintre medii este semnificativă statistic deoarece t are valoarea de 2.35 la un prag de
semnificație 0.03< 0,05, ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că programele noastre
pentru optimizarea capacităților coordinative au fost eficiente. Mediile notelor
obținute de subiecți la acest test sunt prezentate în figura 10.6.
Fig.10.6. Valoarea medie a notelor obținute la Testul specific pentru echilibru
(T.I. – T.F)
La testul pentru ritm, la testarea inițială s-a înregistrat o valoare medie a notelor
de 6.81, în timp ce la testarea finală s-a obținut o valoare medie de 8.62. Diferența de
1.81 s-a realizat datorită mijloacelor (specifice și nespecifice) eficiente pe care le-am
folosit de-a lungul experimentului nostru pentru îmbunătățirea acestei componente a
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
133
capacităților coordinative care este esențială în dansul sportiv. Valoarea lui t = 8.69,
la un prag de semnificație 0< 0,05, respinge ipoteza nulă și certifică faptul că
diferența dintre medii este puternic semnificativă statistic. Mediile notelor obținute de
subiecți la acest test sunt prezentate în figura 10.7.
Fig.10.7. Valoarea medie a notelor obținute la Testul specific pentru ritm (T.I.
– T.F)
La Testul pentru tempo, subiecții obțin la testarea inițială o valoare medie a notei
de 6.37, iar la testarea finală o medie a notei de 8.06, acest progres fiind datorat
eficienței structurilor operaționale folosite de noi în antrenamente. Analiza statistică
demonstrează o diferență semnificativă, valoare lui t între cele două testări fiind de
8.05, la un prag de semnificație 0<0,05. Media notelor înregistrate de sportivi la testul
pentru Capacitatea ritmică este prezentată în figura 10.8.
Fig.10.8. Valoarea medie a notelor obținute la Testul specific pentru tempo
(T.I. – T.F)
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
134
La testul pentru Capacitatea de diferențiere a mișcărilor sportivii marchează un
progres pe care îl putem explica prin antrenarea optimă a acestei componente a
capacităților coordinative. Diferența dintre mediile notelor obținute la cele două
testări este de 1.3 (7.8-6.5) și este semnificativă din punct de vedere statistic pentru că
t=8,8 la un prag de semnificație 0<0,05. Media notelor obținute de sportivi la testul
pentru Capacitatea de diferențiere a mișcărilor este prezentată în figura 10.9.
Fig. 10.9. Valoarea medie a notelor obținute la Testul specific pentru
capacitatea de diferențiere a mișcărilor (T.I. – T.F)
Analizând rezultatele sportivilor la Testul pentru capacitatea de reacție rapidă,
observăm că la testarea inițială au obținut o notă medie de 6.75 puncte, iar la testarea
finală o notă medie de 8, diferența nefiind întâmplătoare, ci rezultând din eficiența
programului nostru de pregătire. Valoarea lui t de 11.1 la un prag de semnificație
0<0,05 respinge ipoteza nulă și demonstrează ca diferența dintre medii este
reprezentativă statistic. Notele medii obținute de subiecți la testul pentru capacitatea
de reacție rapidă sunt prezentate în figura 10.10.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
135
Fig. 10.10 Valoarea medie a notelor obținute la Testul specific pentru
capacitatea de reacție rapidă (T.I. – T.F)
La testul pentru capacitatea de transformare a mișcărilor, de asemenea s-a
înregistrat un progres, subiecții evaluați obținând un punctaj mediu de 69.37 la
testarea inițială, iar la testarea finală valoarea medie a punctajului fiind de 78.75.
Diferența poate fi pusă pe seama pregătirii eficiente de-a lungul experimentului nostru
și este semnificativă statistic pentru că t=12.11 la un prag de semnificație de 0<0,05.
Valorile medii ale punctajului obținut de sportivii noștri la acest test sunt prezentate în
figura 10.11.
Fig. 10.11 Valorile medii ale punctajului obținut de subiecți la Testul specific
pentru capacitatea de transformare a mișcărilor (T.I. – T.F)
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
136
Rezultatele din competiții ale subiecților din eșantionul experimental : Sistemul
competițional în dansul sportiv este reprezentat de totalitatea competițiilor programate
și organizate în interval de timp de un an, și formele de desfășurare a acestora fiind
fondate pe baza reglementărilor adoptate. Sistemul competițional este elaborat de
Federația de specialitate națională și internațională cu precizarea datelor, locurilor și
regulilor de desfășurare ale competițiilor. Prezentăm în continuare rezultatele notabile
(finale și podiumuri) ale subiecților noștri, obținute ca urmare a parcurgerii programei
de pregătire propusă de noi.
Tabel 10.3. Rezultatele obținute de subiecți în urma pregătirii propuse
Nume și
prenume Data Competiție Categorie Loc
PA
5.03.2017 –
promovare în
clasa C
16.09.2016 WDSF Transylvanian Grand
Prix FRDS 12-13 ani Clasa D
Combinat 1/13
17.09.2016 WDSF Transylvanian Grand
Prix FRDS 12-15 ani Basic
Standard 3/14
24.09.2016 Imperial Dancesport Gala BASIC ST 12-13 ANI 3/9
24.09.2016 Imperial Dancesport Gala BASIC LA 12-13 ANI 2/9
30.10.2016 WDSF Dance Fest Open Basic Standard 12-15 ani 6/27
05.11.2016 Campionatul National de
Clase CN CLASA C ST 12-13 ANI 1/13
05.11.2016 Campionatul National de
Clase CN CLASA C LA 12-13 ANI 3/14
03.12.2016 Iasi Dance Open BASIC STANDARD 12-15
ANI 1/8
03.12.2016 Iasi Dance Open BASIC LATINO 12-15 ANI 2/11
05.03.2017 Campionatul National pe
Sectiuni CN 12-13 ani Standard 1/26
12.03.2017 WDSF Dance Masters Open Standard Junior I 4/18
18.03.2017 Cupa Beija Flor O ST 12-15 3/9
02.04.2017 Cupa Imperial OPEN ST 12-15 2/8
14.04.2017 PORTOROZ/SLOVENIA JUNIORIDANCEFESTIVAL 3/17
22.04.2017 WDSF Dance All Stars OPEN ST JUNIOR 1 2/10
20.05.2017 WDSF Romanian Open OPEN ST 12-13 ANI 2/13
PD 15.10.2016 Cupa Style Dance OB ST 12-15 3/18
12.11.2016 Cupa Daniel Nechita OB ST 12-13 3/8
12.11.2016 Cupa Daniel Nechita OB LA 12-13 4/8
BM 10.06.2017 Cupa Del Mar E 12-15 7/14
BI
2.04.2017 –
promovare în
clasa E 12.11.2016 Cupa Daniel Nechita Hobby 12-15 5/11
02.04.2017 Cupa Imperial Hobby 12-15 4/13
16.09.2016 WDSF Transylvanian Grand FRDS 12-13 ani Clasa D 1/13
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
137
BR
16.09.2016 –
promovare în
clasa C
20.05.2017 –
promovare în
clasa B Prix Combinat
17.09.2016 WDSF Transylvanian Grand
Prix FRDS 12-15 ani Basic
Standard 3/14
24.09.2016 Imperial Dancesport Gala BASIC ST 12-13 ANI 3/9
24.09.2016 Imperial Dancesport Gala BASIC LA 12-13 ANI 2/9
30.10.2016 WDSF Dance Fest Open Basic Standard 12-15 ani 6/27
05.11.2016 Campionatul National de
Clase CN CLASA C ST 12-13 1/13
05.11.2016 Campionatul National de
Clase CN CLASA C LA 12-13 3/14
03.12.2016 Iasi Dance Open BASIC STANDARD 12-15 1/8
05.03.2017 Campionatul National pe
Sectiuni CN 12-13 ani Standard 1/26
12.03.2017 WDSF Dance Masters Open Standard Junior I 4/18
18.03.2017 Cupa Beija Flor O ST 12-15 3/9
02.04.2017 Cupa Imperial OPEN ST 12-15 2/8
09.04.2017 Iasi Dance Open OPEN STANDARD 12-15 1/4
14.04.2017 PORTOROZ/SLOVENIA JUNIORIDANCEFESTIVAL 3/17
22.04.2017 WDSF Dance All Stars OPEN ST JUNIOR 1 2/10
20.05.2017 WDSF Romanian Open OPEN ST 12-13 ANI 2/13
CR 26.02.2017 Cupa Reflex OPEN LATINO 12-15 ANI 6/11
VR
17.09.2016 WDSF Transylvanian Grand
Prix FRDS 12-13 ani Open
Standard 5/13
18.09.2016 WDSF Transylvanian Grand
Prix FRDS 12-13 ani Open Latino 1/16
15.10.2016 Cupa Romaniei si Cupa
Mirona STANDARD 12-13 ANI 3/11
15.10.2016 Cupa Romaniei si Cupa
Mirona LATINO 12-13 ANI 1/8
12.11.2016 Cupa Daniel Nechita O ST 12-15 3/11
12.11.2016 Cupa Daniel Nechita O LA 12-15 2/12
26.02.2017 Cupa Reflex OPEN STANDARD 12-15
ANI 5/11
04.03.2017 Campionatul National pe
Sectiuni CN 12-13 ani Latino 4/25
05.03.2017 Campionatul National pe
Sectiuni CN 12-13 ani Standard 3/26
11.03.2017 WDSF Dance Masters Open Latino Junior I 3/19
12.03.2017 WDSF Dance Masters Open Standard Junior I 2/18
18.03.2017 Cupa Beija Flor O ST 12-15 2/9
18.03.2017 Cupa Beija Flor O LA 12-15 2/9
02.04.2017 Cupa Imperial OPEN LA 12-15 2/8
02.04.2017 Cupa Imperial OPEN ST 12-15 3/8
09.04.2017 Buda Open Juniori II LA 3/29
06.05.2017 CN 10 dansuri & Under 21, CN 10 DANSURI 12-13 1/17
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
138
CN Salsa si Cupa Brasov
20.05.2017 WDSF Romanian Open OPEN LA 12-13 ANI 1/15
20.05.2017 WDSF Romanian Open OPEN LA 14-15 ANI 4/12
20.05.2017 WDSF Romanian Open OPEN ST 12-13 ANI 3/13
20.05.2017 WDSF Romanian Open OPEN ST 14-15 ANI 6/12
PT 15.10.2016 Cupa Style Dance OB ST 12-15 4/18
12.11.2016 Cupa Daniel Nechita OB ST 12-13 4/8
18.03.2017 Cupa Beija Flor OB ST 14-15 5/9
18.03.2017 Cupa Beija Flor BASIC LA 14-15 5/11
26.03.2017 Cupa Style Dance OB LA 12-15 2/8
02.04.2017 Cupa Imperial BASIC LA 12-15 5/10
OV 12.11.2016 Cupa Daniel Nechita Hobby 12-15 5/11
02.04.2017 Cupa Imperial Hobby 12-15 4/13
10.2. Contribuții privind realizarea unui nou model de instruire la
practicanții de dans sportiv, vârsta 12-13 ani, prin aplicarea programelor
specializate de optimizare a capacității psihomotrice generale
Programul de educare psihomotrică a fost construit din perspectiva disciplinei
riguroase presupuse de sportul de performanță și din perspectiva contextului
instructiv-educativ. Date fiind rezultatele pozitive ale investigației noastre,
considerăm că nu ne hazardăm atunci când afirmăm că modelul de instruire creat de
noi pentru optimizarea capacităților psihomotrice la categoria de vârstă Juniori 1
poate fi extrapolat și la alte categorii de vârstă, evident cu modificarea acelor
parametri care țin de particularitățile de vârstă. Antrenamentul în dansul sportiv este
un proces complex de adaptare a sportivilor la eforturi fizice și psihice specifice, de
învățare, consolidare și perfecționare tehnică și coregrafică, de pregătire tactică,
artistică, teoretică necesare participării în competiție cu rezultate scontate.
Astfel, la baza modelului creat de noi au stat: formularea pertinentă a
obiectivelor generale, intermediare și operaționale (pentru toți factorii
antrenamentului); etapizarea judicioasă a pregătirii de-a lungul unui sezon
competițional; dinamica coerentă și logică a parametrilor efortului (volum,
intensitate, complexitate), acordând fiecăruia dintre aceștia ponderea specifică
etapelor de pregătire, în vederea realizării obiectivelor propuse; alegerea celor mai
atractive și eficiente structuri operaționale specifice și împrumutate din alte ramuri
sportive care au contribuit la îndeplinirea dezideratelor noastre în ceea ce privește
optimizarea capacităților psihomotrice generale; evaluarea intermediară a
componentelor capacității psihomotricității și permanenta ajustare a pregătirii (la
nivelul metodelor, mijloacelor folosite, a dozării efortului) astfel încât să se contureze
modelul final – superior la nivelul de manifestare al capacităților psihomotrice și
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
139
eficient în concursurile prevăzute în calendarul competițional; ierarhizarea exercițiilor
împrumutate din alte ramuri sportive pe specificitatea tehnică a fiecărui dans în parte;
conceperea și aplicarea testelor specifice.
În urma prelucrării și interpretării rezultatelor obținute, s-au constatat progrese
semnificative la testarea finală, comparativ cu testarea inițială, în ceea ce privește
componentele capacității psihomotrice evaluate. Acest lucru este explicabil prin
elaborarea eficientă a programelor de optimizare a capacităților psihomotrice, în care
am folosit rațional atât structuri operaționale specifice, cât și mijloace imprumutate
din alte ramuri sportive, în corelație cu particularitățile de vârstă ale subiecților noștri
și cu caracteristicile diverselor etape din planul de pregătire.
De asemenea, și în cazul testelor specifice dansului sportiv, elaborate pentru
fiecare componentă a capacității psihomotrice, diferențele înregistrate între cele două
testări au fost puternic semnificative, evidențind pe de o parte, oportunitatea folosirii
mijloacelor specifice dar și mijloacele împrumutate din alte ramuri sportive în
pregătire, iar pe de altă parte, importanța și rolul capacității psihomotrice într-o
exprimare tehnică superioară. La testarea finală, în cazul tuturor probelor și testelor
folosite, subiecții eșantionului de cercetare au obținut rezultate confirmate statistic,
care demonstrează că, la sfârșitul experimentului, programa impusă de noi și-a
dovedit eficiența.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
140
CAPITOLUL XI
CONCLUZII ȘI RECOMĂNDĂRI PRACTICO-METODICE CU PRIVIRE LA
UTILIZAREA PROGRAMELOR SPECIALIZATE DE OPTIMIZARE A
CAPACITĂȚII PSIHOMOTRICE GENERALE
11.1. Concluzii privind confirmarea și verificarea ipotezelor stabilite la începerea
investigației experimentale pedagogice
În vederea îmbunătățirii capacității psihomotrice generale la practicanții de dans
sportiv, vârsta 12-13 ani au fost stabilite trei ipoteze de lucru care au avut în vedere
modul în care se vor îndeplini scopul și obiectivele cercetării noastre. Prin studierea
domeniului dansului sportiv dar și a celor înrudite, precum analiza și prelucrarea
statistică a datelor înregistrate ca urmare a evaluării complexe a psihomotricității la
sportivii de 12-13 ani ne-au determinat să sintetizăm următoarele:
Analizând rezultatele sportivilor noștri în competițiile derulate în intervalul
destinat cercetării noastre, se evidențiază calificarea lor în finale la majoritatea
concursurilor, dar și situarea pe podium, rezultate care au dus la trecerea unor
perechi într-o clasă sportivă valorică superioară, prin urmare se cofirma
ipotezei nr.1 „Dacă nivelul de pregătire privind capacitățile psihomotrice
generale corespunde cerințelor de practicare a dansului sportiv, atunci se pot
previziona performanțe sportive superioare atât în antrenament cât și în
competiții sportive.”
Rezultatele obținute la testele și probele vizând capacitățile psihomotrice, au
reprezentare statistică, fapt ce demonstrează importanța și eficiența mijloacelor
folosite în antrenamentul eșantionului supus cercetării, validând ipoteza nr. 2 “
Presupunem că nivelul capacității psihomotrice generale al sportivilor dansatori
de 12-13 ani se va îmbunătăți prin aplicarea de programe specializate
concepute și preluate nu numai din activitățile specifice, ci și din alte ramuri
sportive, iar acestea vor contribui la creșterea performanțelor sportive în
competiții.”
Referitor la existența unor diferențe statistice între media notelor/punctajului la
testarea inițială și cea de la testare finală, la nivelul parametrilor măsurați în
cadrul testelor specifice, s-a evidențiat faptul că pentru toate componentele
evaluate, diferențele dintre medii sunt semnificative statistic, relevând faptul că
la finalul pregătirii s-a înregistrat un progres evident. Acest lucru confirmă
ipoteza cu nr.3 „Considerăm că prin identificarea nivelului de pregătire
psihomotrică generală a sportivilor de vârsta 12-13 ani, se va putea realiza o
îmbunătățire a acesteia, prin sistematizarea și raționalizarea programelor
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
141
specializate pentru dansatori avand la bază o planificare și programare
riguroasă a acestora.”
Despre fenomenul psihomotricității se poate spune că este un sistem complex,
în cadrul căruia se identifică mai multe subsisteme cu o relativă independență, dar
care se află în interrelație. Componentele psihomotricității depind unele de altele sau
se influențează și se completează reciproc, dar se și presupun reciproc, existând unele
prin altele.
În consecință, se poate aprecia că ipotezele demersului nostru științific se confirmă, în
ceea ce privește îmbunătățirea capacităților psihomotrice prin aplicarea unor
programe speciale de pregătire, precum și performanțelor tehnice evaluate în
concursuri. Dezvoltarea și educarea psihomotricității ar trebui să constituie un
obiectiv educațional de prim interes, cu atât mai mult în cadrul dansului sportiv, unde
principalele componente psihomotrice se manifestă pregnant.
11.2. Concluzii și recomandări practico-metodice privind instruirea
practicanților de dans sportiv, vârsta 12-13 ani
Dat fiind faptul că aceste capacități psihomotrice au o puternică determinare
genetică, precum și importanța lor în realizarea optimă a acțiunilor motrice specifice
dansului sportiv – relevată de specialiști, dar și de rezultatele cercetării noastre,
considerăm că aceste aptitudini psihomotrice trebuie să constituie criteriu de selecție
pentru copiii care doresc să practice dansul sportiv la nivel de performanță. Pornind
de la rezultatele investigației noastre, considerăm eficientă o abordare particulară în
cadrul unui an de pregătire a capacităților coordinative la această vârstă, demers care
ar avea reale șanse de succes și la alte categorii de vârstă, mai ales la copii (6-11 ani).
Se va acționa în egală măsură pentru dezvoltarea coordonării generale, precum și
pentru dezvoltarea componentelor capacităților coordinative specifice dansului
sportiv.
Programarea în cadrul unei lecții de antrenament a temei vizând optimizarea
capacităților psihomotrice trebuie să fie prevazută la începutul ședinței, când
organismul dispune de o capacitate maximă de efort, înainte să se instaleze oboseala.
Mijloacele de acționare folosite pentru realizarea obiectivelor propuse, referitor la
capacitățile psihomotrice generale, vor avea pondere diferită, în funcție de etapa de
pregătire. Astfel, în etapa pregătirii de bază, se vor folosi cu precădere mijloace
imprumutate din alte ramuri sportive. Foarte bine au fost asimilate exercițiile de tipul
jocurilor dinamice, ștafetele, pe parcursul cărora sportivii au fost nevoiți să rezolve
situații motrice nemaiîntâlnite, într-un timp cât mai scurt. În etapele
precompetiționale și competiționale, mijloacele folosite capătă caracter specific, prin
exerciții cu grad mare de complexitate, executate cu mare exigență în privința
tehnicității, ritmului și a preciziei.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
142
Nu mai puțin importantă considerăm necesitatea evaluării sistematice, folosind
instrumente de evaluare modernă, a aptitudinilor psihomotrice, în vederea stabilirii
nivelului de manifestare a acestora, astfel încât programarea și planificarea activității
viitoare să se bazeze pe informații concrete. Prin antrenamentul sistematic, desfășurat
pe mai mulți ani, împreună cu perfecționarea măiestriei tehnice, prin simțul muscular
mult dezvoltat ce caracterizează sportivii de performanță înaltă care rezultă din
comanda corticală și zona musculară ca organ periferic efector, organismul se
adaptează condițiilor efortului. Efortul și refacerea de după efort au strânsă legătura
între ele, acestea se condiționează reciproc. Sistemele organice sunt solicitate diferit
în funcție de tipul de antrenament și se află în strânsă legătură cu intensitatea efortului
și amplitudinea.
Se are în vedere individualizarea care se bazează pe cunoașterea caracterizării
complete a sportivilor și particularitățile acestora pentru obținerea unor performanțe
maxime. În dansul sportiv este necesar să asociezi fata cu baiatul care formează o
pereche, caracteristici psiho-sociale asemănătoare, cu viteza de reacție mentală
aproximativ egală și cu aceași motivație. Fiecare componentă a antrenamentului
sportiv trebuie dezvoltată în parte, global și concomitent cu partenera.
Pregătirea fizică multilaterală și specifică manifesta importanță deosebită între
factorii antrenamentului. Aceasta condiționeaza gradul de manifestare pentru ceilalți
factori și trebuie să fie în strânsă legătură cu pregătirea teoretică, tehnico-tactică și
psihologică, creându-se o determinantă în aprofundarea specializării sportive.
Pregătirea tehnică începând de la inițiere și continuând cu învățare, consolidare și
perfecționare, are ca rezultantă bagajul motric specific sportivului. Alegerea celor mai
eficiente metode și procedee metodice de învățare și perfecționare a deprinderilor
motrice specifice duce la specializarea timpurie a dansatorului și ajută la dobândirea
perfomanței sportive.
Componenta estetico-artistică este susținută de disponibilitatea psiho-afectivă a
sportivilor și este stimulată și dirijată în decursul activității sportive de către antrenor.
Pregătirea teoretică se desfășoară permanent în viața sportivului, atât de antrenor cât
și de sportiv în sine prin documentarea personală, pregătirea teoretică trebuie
permanent îmbunătățită. Pregătirea psihologică se desfășoară pe tot parcursul anului,
aceasta e parte integrantă a antrenamentului și se desfășoară sub indicație metodică
sau de specialitate și are ca scop îmbunătățirea execuțiilor.
Efortul în dansul sportiv este specific, dinamic, solicită toate calitățile motrice,
favorizează formarea unor deprinderi motrice și stereotipuri dinamice deosebite.
Antrenamentul este un proces complex, organizat și planificat pe diverse etape care
sunt implementate consecutiv și atingerea unor performanțe superioare ține direct de
rezultatul unei adaptări a dansatorilor la diferitele metode și tipuri de antrenament.
Sportivii ating diverse nivele de pregătire pe parcursul acestor etape de pregătire și în
special în timpul celei competiționale. Vârful de formă pentru competiții este un
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
143
fenomen complex, iar dansatorii nu pot realiza acest lucru instant, ci într-un mod
secvențial și cumulativ.
Rezultanta unei pregătiri sportive organizate, judicioase, sistematice, riguroase,
influențează capacitatea de efort a sportivului, dobândirea deprinderilor și
procedeelor și duce la atingerea nivelurilor înalte. Sunt reflectate în rezultatele peste
medie obținute de subiecții noștri și deci note mari la toate testele. Un subiect care a
atins un grad înalt de pregătire este un sportiv care și-a crescut eficacitatea și care a
atins un nivel înalt de pregătire fizică cu ajutorul careia și-a perfecționat toate
calitățiile psihomotrice .
Starea de "formă sportivă" este o prelungire a gradului de pregătire, în care
sportivii pot performa și pot atinge rezultate apropiate de capacitatea lor maximă.
Această stare de antrenament de importanță capitală, este realizată ca urmare a
programelor de pregatire specializate, Vârful de formă este o stare biologică
superioară specială, este forma sportivului cea mai înaltă și care duce la cea mai buna
performanță dintr-un an, este temporară și este caracterizată prin sănătate perfectă, o
stare fiziologică optimă, exprimată prin eficiența fizică și psihologică ridicată dar și
prin nivelul crescut al pregătirii tehnice și tactice.
Dansul sportiv cunoaște în ultima parte a timpului evoluții spectaculoase,
pornind de la simpla formă de expresie și ritm a exercițiilor fizice și ajungând la o
disciplină sportivă ce tinde către olimpism. Dansul sportiv are un sistem de competiții
interne și internaționale bine organizate cu un sistem de arbitraj bine definit care pune
accent pe aspectul mișcării aproape de ideal, fară de care departajarea și clasarea
perechilor în competiție ar fi fost dificilă. Este absolut impetuos necesar ca pentru
obținerea de performanțe înalte, încă din fragedă copilarie sportivii trebuie să
abordeze antrenamentele cu maximă seriozitate și perseverență și să depună un volum
mare de muncă cu o intensitate mare a efortului.
Indiferent de nivelul de pregătire a sportivilor, în procesul intructiv-educativ, un
rol important îl joacă pregătirea fizică generală și specifică care constituie un factor
de bază pentru procesul atingerii performanțelor. Prin urmare, putem sublinia că
înaintea dobândirii oricăror deprinderi motrice specifice dansului, sportivii trebuie să
înceapă să își formeze și să își consolideze pregătirea fizică generală. Optimizarea
instruirii la copii și juniori, în planificarea programelor specializate impune
cunoașterea particularităților de creștere și dezvoltare în diferitele etape ale acestora.
Numai pe baza lor se poate elabora un proces de pregătire adecvat vârstei și nivelului
de dezvoltare, dar și nevoilor și dorințelor manifestate de aceștia.
Efortul din dansul sportiv este dinamic, solicită toate calitățile motrice și
favorizează formarea unor deprinderi motrice și stereotipuri dinamice deosebite,
conferă aparatului locomotor un înalt grad de coodonare și de precizie a mișcărilor
executate individual dar și cu partener, iar în planul calităților volitive ajută la
dezvoltarea voinței, determinării, perseverenței, dârzeniei, motivației intrinseci,
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
144
încrederii în forțele proprii și maximizarea capacitații de mobilizare pentru depunerea
eforturilor maxime.
Marea varietate a mișcărilor din dansul sportiv este dublată de o varietate tehnică
deosebită, acest lucru conferă un plus de complexitate și frumusețe și ca orice efort
specific, prezintă anumite particularități bine definite, ce îl deosebesc de alte
discipline sportive și care îi asigură un profil net diferențiat. Varietatea efortului și
solicitării sferei somatice a organismului este mare și, din punct de vedere fiziologic,
este benefic pentru odihna activă a sistemului nervos și a aparatului locomotor în
cadrul aceluiași antrenament.
Trecând de la un dans la altul, se elimină cel putin parțial, monotonia obositoare,
alternarea efortului cu pauze este specific dansului sportiv și impune organismului o
solicitare mai îndelungată într-un efort singular. Această particularitate a efortului
creează avantajul fiziologic că asigură refacearea parțială a organismului după fiecare
solicitare, mai ales în ce privește lichidarea datoriei de oxigen produsă în timpul
execuției.
Efortul specific dansului sportiv de performanță este de intensitate variabilă,
durata și intensitatea fiind determinate de gradul de dificultate al coregrafiilor,
numărul și durata pauzelor.
Formarea deprinderilor motrice specifice reclamă în dansul sportiv o
excepțională energie funcțională a sistemului nervos, analizator și a aparatului
locomotor, având ca efect creșterea gradului de economicitate, cursivitatea, finețe și
spectaculozitatea a coregrafiilor.
Respirația externă este intens modificată în timpul execuțiilor, în special la
samba, paso doble, jive – în secțiunea latino americane și la vals vienez și quick-step
la secțiunea standard.
Efortul și restabilirea sunt strâns legate între el, condiționându-se reciproc.
Pentru alternarea rațională a efortului este necesar să se ia în considerare viteza
proceselor de restabilire, care este diferită în funcție de mărirea, orientarea și timpul
de efort. Când intensitatea sarcinii este crescută, este mare și producția de energie
anaerobă, ce duce la apariția acidului lactic și a datoriei de oxigen.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
145
BIBLIOGRAFIE
1. Adrian, N., Ionescu, A., Mazilu, V., (1968), Creșterea normală și dezvoltarea
armonioasă a corpului , Editura CN pentru EFS
2. Aducovschi, D., Mihaiu, C., (2014), Dansul sportiv pe înțelesul tuturor, vol. I,
Editura Universitatea din București, București
3. Albu C., Albu A., (1999), Psihomotricitatea , Editura Spiru Haret, Iași
4. Albu C., Albu A., Vlad T., L., Iacob I., (2006), Psihomotricitatea –
Metodologia educării și reeducării psihomotrice , Editura Institutul European,
Iași
5. Albu E., (2007), Psihologia vârstelor , Universitatea „Petru Maior” Târgu-
Mureș,
6. Allard, C., (1990), Psychothérapie et image du corps chez l'enfant , Editura
Masson, Paris
7. Aniței, M., (2009), Fundamentele psihologiei. Psihologia stimulării și reglării
comportamentului (note de curs), Editura Credis, București
8. Arcan, P., Ciumăgeanu, D., (1980), Copilul deficient mintal , Editura Flaca,
Timișoara
9. Baroga, L ., (1984), Educarea calităților fizice combinate , Editura Sport-
Turism, București
10. Bâtlan, I ., (2006), Calitatea vieții umane și activitatea sportivă , Revista
Discobolul, nr. 5, București
11. Berger, K., (1986), The developing person through childhood and
adolescence , Worth Publishers, Inc., New York
12. Blenford, N ., (2007), Dance, your way to fitness , Collins&Brown, Great
Britain
13. Bloch, H., Chemama, R., Gallo, A., Leconte, P., Le Ny, J.F., Postel, J.,
Reuchlin, M., (2006), Larousse, Marele dictionar al psihologiei , Editura Trei,
București
14. Bompa, T., (2001), Teoria și metodica antrenamentului sportiv. Periodizarea ,
Editura Ex Ponto CNFPA, București
15. Bonchiș, E., Secui, M., (2004), Psihologia vârstelor , Editura Universității,
Oradea
16. Bondoc-Ionescu D . – Bazele antrenamentului sportiv, Note de curs intern,
FEFS Universitatea Transilvania Brașov, 2008, p.61 p.73-74, p.83
17. Bota, C., (1994), Fiziologia educației fizice și sportului , MTS, București
18. Bota, C., (2000), Ergofiziologie, Editura Globus, București
19. Bota, C., (2002), Fiziologie generală. Aplicații la efortul fizic , Editura
Medicală, București
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
146
20. Bota, A., (2006), Exerciții fizice pentru o viață activă. Activități motrice de
timp liber , Editura Cartea Universitară, București
21. Bota, A., (2007), Kinesiologie , Editura Didactică și Pedagogică, București
22. Bottomer, P., (2006), Dance class , Ed. Anness Publishing, U.K.
23. Brata, M., Marcu, V., (1978), Dansul popular românesc-îndrumar de lucrări
practice, Oradea
24. Bruchon, Schweitzer, M ., (1990), Une psychologie du corps , Presses
Universitaires de France, Paris
25. Bruckroyd, J ., (2000), The student dancer. Emotional aspects of the Teaching
and Learning of Dance , Ed. Princeton Book Co Pub
26. Bruininks, R., H., Steffens, K., Spiegel, A., Werder, J., K., (1990), The
Bruininks-Oseretsky Test of Motor Proficiency: Development, Research, and
Intervention Strategies . In H. Van Coppenolle & J. Simons (Eds.), Better by
moving: Proceedings of the 2nd International Symposium Psychomotor
Therapy and Adapted Physical Activity, Lueven, Belgium, pp. 17-41
27. Bruininks, R.H., Bruininks, B., D., (2005), Bruininks-Oseretsky Test of
Motor Proficiency, Second Edition Manual, NCS Pearson , Inc., Minneapolis,
pp. 1-72
28. Calza, A., Contant, M., (1999), Psychomotricité , Editura Marson, Paris
29. capacităților psihomotrice la Junior I (12-13ani), teza doctorat în pedagogie
Chișinău.
30. Cârstea, Gh., (2000), Teoria și metodica educației fizice și sportului pentru
examenele de definitivat și gradul didactic II , Editura AN-DA, București
31. Chelcea, S., (2004), Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative și
calitative, Editura Economică, București p. 103
32. Codoban A., (2014) Gesturi, Vorbe si Minciuni, Mic tratat de semiotică
gestuală extinsă și aplicată Editura EIKON ,Cluj-Napoca,
33. Collier, S., Cooper, A., Azzi, M.,S., Martin, R., (1997), Tango, Ed.
Thames&Hudson LTD, U.K.
34. Cordun, M., (1999), Kinetologie medicală , Editura AXA, București
35. Cordun, M ., (2009), Kinantropometrie, Editura CD Press, București
36. Cosmovici, A ., Iacob L., (1998), Psihologie școlară , Editura Polirom, Iași
37. Costinel, M ., (2011), Contribuția dansului sportiv la creșterea motivației de
realizare și îmbunătățirea imaginii de sine, Teză de doctorat, ANEFS,
București
38. Crețu, T., (2009), Psihologia vârstelor , Editura Polirom, Iași
39. Crowe, T., K., (1989), Pediatric Assessments: A Survey of their Use by
Occupational Therapists in Northwestern School Systems , Occupational
Therapy Journal of Research, 9, pp. 273-286
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
147
40. De Meur, A ., Staes, L., (1988), Psychomotricé Education et rééducation
psychomotrices , Editura De Boeck, Bruxelles
41. Demeter A., (1983) – Bazele fiziologice și biochimice ale dezvoltării calităților
motrice,Editura Sport Turism, București.
42. Demeter, A ., (1972), Fiziologia sportului , Editura Stadion, București
43. Demeter, A ., (1981), Bazele fiziologice și biochimice ale calităților motrice ,
Editura Sport-Turism, București
44. Demeter, A., (1994)- Fiziologia efortului sportiv în ,,Medicina sportivă
aplicată”,
45. departamentul IFRD, p.68.
46. Dicționar de psihologie socială , București, (1981), pag. 148.
47. Dicționarul Explicativ al Limbii Române , (1998), Editura Univers
Enciclopedic, București
48. Dragnea A., Mate-Teodorescu S. (2002) Teoria sportului, FEST, București, p.
155 -159, 537
49. Dragnea, A. & colab. (2006) – Educație Fizică și Sport – teorie și didactică ,
București FEST, pag 124.
50. Dragnea, A., (1991), Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice , Editura
ANEFS, București
51. Dragnea, A., (1996) Antrenamentul sportiv, Ed. Didactică și Pedagogică,
București,
52. Dragnea, A., (1996), Antrenamentul sportiv , Editura Didactică și Pedagogică,
R.A., București
53. Dragnea, A., Bota, A., (1999), Teoria activităților motrice , Editura Didactică
și Pedagogică, R.A., București
54. Dragnea, A., Bota, A., Stănescu, M., (2002), Idealul și funcțiile educației
fizice și sportului, Editura Didactică și Pedagogică, București
55. Dragnea, A., Mate-Teodorescu, S., (2002), Teoria sportului , Editura FEST,
București
56. Dragnea, A., și colab., (2006), Educație fizică și sport. Teorie și didactică ,
Editura Fest, București
57. Dragomir, P., Scarlat, E., (2004), Educația fizică-repere noi, mutații
necesare, Editura Didactică și Pedagogică, București
58. Dragu, A., Cristea, S., (2003), Psihologie și pedagogie școlară , Ediția a II- a
revizuită și adăugită, Editura Ovidius University Press, Constanța
59. Drăgan, I., (1998), Medicină sportivă aplicată , Editura Editis
60. Dumitru, G., (2007), Sănătate prin sport pe înțelesul fiecăruia , Editura
Sportul pentru toți, București
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
148
61. Durkin, K., Shire, B., Crowther, R., D., Rutter, D., (1986), The social and
linguistic context of early number use , British Journal of Development
Psychology
62. Encyclopaedia Universalis, (1990), Editeur Paris, France
63. Enoiu R., (2008) Baschet de la teorie la practică , Editura Universității
Transilvania Brașov, pag 5.
64. Epuran, M., (1969), Psihologia sportului de performanță. Reglare și
autoreglarea stărilor psihice ale sportivilor . Curs pentru studii aprofundate,
București
65. Epuran, M., (1976), Psihologia educației fizice , Editura Sport-Turism,
București
66. Epuran, M., (1990), Modelarea conduitei sportive , Editura Sport-Turism,
București
67. Epuran, M., (1999), Dezvoltarea fizică. Aspecte ale dezvoltării psihice în
ontogeneză , ANEFS, București
68. Epuran, M., (2003), Metodologia cercetării activităților corporale , Editura
Risoprint, Cluj-Napoca
69. Epuran, M., (2005), Despre știința activităților corporale – Teoria și filosofia
lor, Editura Renaissance, București
70. Epuran, M., (2011), Motricitate și psihism în activitățile corporale , Volumul
1, Editura FEST, București
71. Epuran, M., Holdevici, I., Tomița, F., (2001), Psihologia sportului de
performanță , Teorie și practică, Editura Fest, București
72. Epuran, M., Horghidan, V ., (1994), Psihologia educației fizice , Editura
ANEFS, București
73. Epuran, M., Stănescu, M., (2010), Învățarea motrică-aplicații în activități
corporale , Editura Discobolul, București
74. Epuran, M., Stănescu, M., (2011), Psihologia învățării motrice – aplicații în
activitățile corporale, Editura Discobolul, București
75. Enoiu R., Enoiu R.S. (2008) – Activitățile de educație fizică în Universitatea Transilvania, Editura
Universității Transilvania din Brașov,
76. Feger, J., (1999), Motricitate , Dicționar de psihologie, Editura Humanitas,
București
77. Flegel, J., Kolobe, T., H., A., (2002), Predictive Validity of the Test of Infant
Motor Performance as Measured by the Bruininks-Oseretsky Test of Motor
Proficiency at School Age, Physical Therapy , 82 (8), pp. 762-771
78. Gagea, A., (1999), Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport ,
Editura Fundației România de Mâine, București
79. Gagea, A., (2002), Cercetări interdisciplinare în domeniul sportului , Editura
Destin, București
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
149
80. Gagea, A., (2006), Cercetări interdisciplinare în cultură fizică și sport , Editura
Mai, București
81. Gathercole, S., E., (1998), The development of memory , Journal of Child
Psychology and Psychiatry, georgianacalistru, Scribd 90
82. Golu, M., (1993), Dinamica personalității , Editura Geneze, București
83. Grigore M ., (2013) Estimarea influenței dansului sportiv asupra dezvoltării
84. Grigore V., Manos M., (2011) Activități artistice sportive, Ed. Discobolul,
Colecția Formare Continuă, Seria: Activități Sportive Extracurriculare, Proiect
POSDRU 2007-2013
85. Grigore, V., (1999), Longevitatea în gimnastică , Editura Atlantis, București
86. Grigore, V., (2001), Gimnastica artistică – Bazele teoretice ale
antrenamentului sportiv , Editura Semne, București
87. Grigore, V., (2003), Gimnastică, Manual pentru cursul de bază , Editura Bren,
București
88. Grigore, V., (2007), Exercițiul fizic, factor activ pentru prevenirea
îmbătrânirii și instalării bolilor degenerative , Editura Didactică și Pedagogică,
București
89. Grigore, V., (coord), (2001), Pregătirea artistică în gimnastica de
performanță , Editura ANEFS, București
90. Grigore, V., Manos, M., (2001), Activități artistice sportive (gimnastică
ritmică, majorete, sport aerobic) , Editura Discobolul, București
91. Grigore, V., Solomon, M., Bedö, C., (1996), Gimnastica , Editura Dom Impex,
Târgoviște
92. Grosu, E., (2002), Psihomotricitate și gimnastica educativă , vol. I, Editura
G.M.I., Cluj-Napoca
93. Gulap, M., (2015), Studiu privind contribuția disciplinelor sportive asupra
calității vieții studenților Universității din București , Teză de doctorat, ANEFS,
București
94. Harwood, R., G., (2005), Teach yourself ballroom dancing , Ed. Hodder
Education, U.K.
95. Hearn G. (2005) – A technique of Advanced Standard Ballroom figures , first
published 2004 by Geoffrey & Diana Hearn
96. Horghidan, V., (2000), Problematica psihomotricității , Editura Globus,
București
97. Horghidan, V ., 2000, Problematica psihomotricității, Ed. Globus, București,
p.80
98. Horghidan, V., Mitrache, G., Tüdös, Ș., (2001) Psihologie normală și
patologică, Ed. Globus, București, p. 178
99. Horghidan, V., Mitrache, G., Tüdoș, Ș., (2001), Psihologie normală și
patologică , Editura Globus,București
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
150
100. Ifrim, M., (1986), Antropologie motrică , Editura Științifică și
Enciclopedică, București
101. Ion, T., R., (2000), Evaluarea în procesul didactic , Editura Didactică și
Pedagogică, București
102. Ionescu Bondoc D., (2008) Bazele antrenamentului sportiv. Note de
curs,
103. Iucu, R., (2000), Managementul și gestiunea clasei de elevi , Editura
Polirom, Iași
104. îmbunătățirea imaginii de sine . – Teza doctorat, București p.75.
105. Jinga, I., (1996) Evaluarea performanțelor școlare , Editura AFELIU,
București, p. 15.
106. Kiphard, E., J., Schilling F., (2007), KórperKoordiontest für Kinder ,
Editura Beltz Test, Göttingen
107. Le Boulch, J., (1995), Mouvement et developpement de la personne ,
Editeur Vigot, Paris
108. Macavei, E., (2001), Pedagogie, Teoria educației , Editura Aramis,
București
109. Macovei, S., (1997), Îndrumar metodic. Mijloace asociate din educație
fizică și sport (gimnastică ritmică sportivă și aerobică ), ANEFS, București
110. Macovei, S., (1999), Gimastica ritmică și suplețea , Editura ANEFS,
București
111. Macovei, S., (1999), Suplețea, Editura ANEFS, București
112. Magill, R., A., (2004), Motor Learning and Control-Concepts and
Applications , McGraw Hill Publishers, Boston
113. Manno R ., (1996) Pregătirea sportivă la copii și adolescent, Sportul de
Performanță, nr102(1), CCPS, București p.60-80.
114. Manos, M., (2008), Gimnastica ritmică, Capacitatea de performanță ,
Editura Bren, București
115. Marin B., (1978) Teoria si metodica pedagogica a cercetarii stiintifice ,
București,.
116. Martinescu, M. , Teoria Antrenamentului Sportiv
117. Matveev, L. F., Novicov, A. D. (1980) Teoria și metodica educației
fizice, ,București, Edit. Sport – Turism
118. Mănescu, S., Tănăsescu, Gh., Ursoniu, C., (1986), Tratat de igienă ,
vol. III, Editura Medicală, București
119. Meilă, P., Milea, S., (1988), Tratat de pediatrie , vol. VI, Editura
Medicală, București
120. Micul Dicționar Academic, (2010), Academia Română, Institutul de
lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti, Mi-Z, Editura Univers Enciclopedic
Gold, București
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
151
121. Mihaiu, C., (2010) Contribuția dansului sportiv la creșterea motivației
de realizare și
122. Mitra Gh. și Mogoș A . (1980) Dezvoltarea calităților motrice, Ed.
Sport-Turism, București, p. 462.
123. Mitra Gh., Mogoș Al., (1977) Dezvoltarea calităților motrice , Editura
Sport-Turism, București.
124. Mitrache, G., (2008), Psihomotricitate – Note de curs , ANEFS,
București
125. Mitrache, G., Bejan, R., (2011), Dezvoltarea motrică și psihomotrică a
copiilor de 7-11 ani , Editura Discobolul, București
126. Mitrache, G., Tudos, Ș., (2004), Psihomotricitate și limbaj , Editura
Cartea Universitară, București
127. Mood, D., Musker, F., Rink, J., (2007), Sport and Recreational
Activities, The McGraw-Hill Companies , Inc, 1221 Avenue of the Americas,
New York
128. Moore, A., (2002), Ballroom dancing , Ed. A de C Bloche Limited, 35
Bedford Row, London
129. Moraru C.E., (2013) Elemente de coregrafie a spectacolului școlar, Ed.
QIM,Iași, p. 69
130. Moraru C.E., (2014) Dans Sportiv – Teoria și practica în sporturi de
expresie, Ed. QIM, Iași, p. 21, 23,24,29,30
131. Nanu L., Gogoncea D., 2001, Gimnastică Ritmică , Editura Fundației
Universitare
132. Nastase, V., (2011) Dans Sportiv – Metodologia performanței sportive,
Ed. Paralela 45,Pitești, p.13,100-103, 362-364, 366-380
133. Năstase D.V ., Dansul sportiv. Curs pentru specializare vol. 2. Editura
Universității din Pitești, 2010, p. 18, 19, 43, 213, 216, 217, 219, 35, 113, 114.
134. Năstase, V., D., (2002), Inițiere în dansul sportiv , Editura Paralela 45,
București
135. Năstase, V., D. , (2002), Tehnica în dansurile latino-americane , Editura
Paralela 45, București
136. Năstase, V., D., (2002), Tehnica în dansurile standard , Editura Paralela
45, București
137. Năstase, V., D., (2011), Dans sportiv – Metodologia performanței ,
Editura Paralela 45, Pitești
138. Neacșu, I., (2010), Introducere în psihologia educației și dezvoltării ,
Editura Polirom, București
139. Nicu, A., (1993), Antrenamentul sportiv modern , Editura Editis,
București
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
152
140. Niculescu, M., (2000), Personalitatea sportivului de performanță ,
Editura Didactică și Pedagogică, București
141. Nițoiu, N., (2001) Metode și instrumente de evaluare, în evaluarea
curentă și examenele .
142. Păunescu, C., (1976), Deficiența mintală și procesul învățării , Editura
Didactică și Pedagogică, București
143. Păunescu, C. , (1977), Deficiența mintală și organizarea personalității ,
Editura Didactică și Pedagogică, București
144. Păunescu, C., Mușu, I., (1990), Recuperarea medico-pedagogică a
copilului handicapat mintal , Editura Medicală, București
145. Pendefunda, Gh., Ștefanache, F., Pendefunda, L., (1992), Semiologie
neurologică, Editura Contact Internațional, Iași
146. Popescu, G., (2005), Gimnastica pregătirii, educării, dezvoltării fizice
generale, Editura Elisavaros, București
147. Popescu-Neveanu, P., (1978), Dicționar de psihologie , Editura
Albatros, București
148. Popescu-Neveanu, P., și colab., (1993), Manual de psihologie pentru
școli normale și licee , Editura Didactică și Pedagogică, București
149. Popescu-Neveanu, P., și colab. , (1999), Manual de Psihologie , Editura
Didactică și Pedagogică, București
150. Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Crețu, T., (1990), Psihologie , Editura
Didactică și Pedagogică, București
151. Prescorniță A., (2002) Îndemânarea și relația ei cu celelalte calități
motrice, Conferința internațională de comunicări științifice, Preocupări actuale
de optimizare a activității E.F.S. de performanță, Galați, p. 69-70.
152. Radu, I., (1991), Introducere în psihologia contemporană , Editura
Sincron, Cluj
153. Radu, I.T., (2000) Evaluarea în procesul didactic , Editura Didactică și
Pedagogică, București, , p. 18
154. Rață, G., Carp, I., (2013) Principii și metode didactice specifice
educației fizice și sportului. Bacău, Alma Mater, p. 243
155. Renato M. (1996) Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Ed.
Revue E.P.S., 1992, tradusă de C.C.P.S., S.D.P. București, p.371-374,
156. Richard, J., Rubio, L., (1995), La thérapie psyhomotrice , Editura
Masson, Paris
157. Rotariu, T., Iluț, P., (2001), Ancheta sociologică și sondajul de opinie-
Teorie și practică , Editura Polirom, București
158. Royal Academy of Dancing, (1998), Step by Step Ballet Class , Ed.
Ebury Press U.K.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
153
159. Rudolph, Schaffer, H., (2010), Introducere în psihologia copilului ,
Editura ASCR, Cluj-Napoca
160. Russell, B.H., (1995), Research Methods In Anthropology. Qualitative
An Quantitative Approach, Walnut Creek, Ca: Altamira Press.
161. Saulea, D., (2005), Relația Dans sportiv – capacitățile coordinative în
învățământul universitar de neprofil. Teză de doctorat, ANEFS, București
162. Sbenghe, T., (1987), Kinetologie profilactică, terapeutică și de
recuperare , Editura Medicală, București
163. Sbenghe, T., (2004), Kinesiologie – Știința mișcării , Editura Medicală,
București
164. Scott Ed., (2005) Dancing in all ages-The history of dance , Ed.
Hesperides Press, p.7.
165. Silvester, V., (2005), Modern Ballroom , Ed. Ebury Press, U.K.
166. Simion Gh., Mihăilă I., Stanculescu G., (2011) Antrenament sportiv.
Concept sistematic , Ovidius University Press, Constanța. p.27
167. Stănescu, M., (2001), Strategii de învățare motrică prin imitație ,
Editura Semne, București
168. Stănescu, M., (2002), Educația fizică pentru preșcolari și școlari mici –
o abordare psihomotrică , Editura Semne, București
169. Stoica, A. și Musteața, S., (1997) Evaluarea rezultatelor școlare ,
Editura Liceum,
170. Stoica, A., Coord., Ghid Pentru Profesori, Editura Pro Gnosis,
București, p. 47
171. Șchiopu, U., și colab., (2002), Dicționar enciclopedic de psihologie ,
Editura Babel, București
172. Șchiopu, U., Verza, E., (1981), Psihologia vârstelor , Editura Didactică
și Pedagogică, București
173. Șerbănoiu, S., (2002), Capacitățile coordinative în sportul de
performanță , Editura Afir, București
174. Șerbănoiu, S., (2002), Lecția de educație fizică , Editura Afir, București
175. Șiclovan I., (1980) Teoria educației fizice. București: Sport -Turism, p.7-
8
176. Tan, S., K., Parker, H., E., Larkin, D., (2001), Concurrent Validity of
Motor Tests Used to Identify Children with Motor Impairment. Adapted
Physical Activity Quarterly , 18, pp. 168-182
177. Teodorescu L., (1973) Terminologia educației fizice și sportului , Editor
Stadion, București.
178. Teodorescu L., Predescu A., (1975) Probleme de teoria si metodica in
jocurile sportive , Editura Sport-Turism, București.
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
154
179. Teodorescu, S., (2006), Teoria antrenamentului și competiției , ANEFS,
București
180. Terminologia educației fizice și sportului, (1987), Editura Stadion,
București
181. Tudor, V., (1999), Capacitățile condiționale, coordinative și
intermediare – componente ale capacității motrice , Editura RAI, București
182. Tudor, V., (2001), Evaluarea în educație fizică școlară , Editura
Printech, București
183. Tüdoș, Șt., (1993), Elemente de statistică aplicată , ANEFS, București
184. Tüdoș, Șt., (2000), Criterii psihologice în pregătirea sportivă, Colecția
Paideia, București
185. Tüdoș, Șt., (2001), Concepte psihologice de bază perspectivă genetică și
funcțională , Editura Globus, București
186. Tüdoș, Șt., Mitrache, G., (2006), Psihologia dezvoltării. Note de curs,
ANEFS, București
187. Ulrich, D., A., (1985), Test of Gross Motor Development, Austin , TX:
PRO-ED, Inc. Universității Transilvania, Brașov.
188. Vișan, A., (1997), Îndrumar dans , ANEFS, București
189. Vișan, A., (2005), Dansul pentru educația corporală , Editura Cartea
Universitară, București
190. Wallon, H., (1964), De la act la gândire , Editura Științifică, București
191. Weineck, J., (1983), Manual d’eintrainement sportif , Edition Vigot,
Paris
192. Weineck, J., (1995), Biologia sportului , Editura MTS-CCPS, București
193. Whitehurst, G., J., Lonigan, C., J., (1998), Child development and
emergent literacy , Child Development
194. Zaharie, N.,V., (2013), Rolul psihomotricității în metodologia
antrenamentului sportiv la nivel de inițiere în gimnastica artistică feminină ,
Teză de doctorat, UNEFS București
195. Zimmer M., ( 1987) Despre calitățile de coordonare și posibilitatea
înțelegerii lor . În sportul de performanță nr.268, București.
196. Zlate, M., (1994), Introducere în psihologie , Editura Șansa, București
197. Zlate, M., (2008), Tratat de psihologie organizațional-managerială ,
Editura Polirom
198. Zlate, M., Psihologia mecanismelor cognitive , (2004), Editura Polirom,
București
199. Bulea, Ș., (2011) Anatomie,
http://medicalplace.blogspot.ro/2011/03/analizatorii-prezentare-generala.html
[prezentare video]
200. Enciclopedie liberă https://ro.wikipedia.org/
TEZA DE DOCTORAT: Contribuții privind îmbunătățirea capacității psihomotrice generale prin programe specializate
în dansul sportiv la vârsta 12-13 ani. 2018
155
201. http://ballroom-revue.net/2016/09/danse-a-lecole-entretien-patrick-
germain-thomas/
202. http://dancenews.ro/istoria-dansului/
203. http://muzica-si-dansul-contemporan.blogspot.ro/
204. http://www.citatepedia.ro/index.php?q=Havelock+Ellis+&r=e
205. http://www.gladius.ca/vmchk/Classification-educative/Motricite-globale
206. https://www.scribd.com/doc/37606698/TAS-Teoria-Antrenamentului-
Sportiv
207. https://www.worlddancesport.org/WDSF/History
208. www.academia.edu
209. www.dancesport.ro
210. www.didactic.ro
211. www.edu.ro
212. www.wikipedia.org
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CONTRIBUȚII PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA CAPACITĂȚII [626681] (ID: 626681)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.