Contributii Privind Factorii DE Influenta Si Performantele Morfoproductive Un Nucleu DE Vaci DE Lapte

CONTRIBUȚII PRIVIND FACTORII DE INFLUENTA ȘI PERFORMANTELE MORFOPRODUCTIVE UN NUCLEU DE VACI DE LAPTE

Cuprins

Listă tabele

Listă figuri

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul I

Situația, orientările actuale și prognoze privind creșterea taurinelor pe plan mondial și național

1.1. Situația efectivelor de taurine pe plan mondial și dinamica lor

Dinamica efectivelor de bovine și evoluția nivelului lor de producție, reflectă preocupări direcțional diferite în timp ale crescătorilor, impuse de cerințele și ritmul de dezvoltare social-economice ale omenirii.

În urma sporirii ritmului de înmulțire, în timp, a populației umane și a preferințelor crescânde ale consumatorilor față de produsele alimentare de origine animală, scopul principal în creșterea animalelor și respectiv a bovinelor, urmărește sporirea susținută a producției de lapte și carne, posibilitate care este dependentă și condiționată de numeroși factori.

În acest context se impune precizare, în sensul că în prezentarea preocupărilor privind creșterea taurinelor, uneori trebuie să avem în vedere și celelalte specii aparținătoare subfamiliei Bovinae, mai ales că acestea sunt răspândite dominant în zone geoclimatice diferite, în care sunt prioritare și chiar exclusive. În acest sens, în structura speciilor subfamiliei Bovinae, ponderea principală revine taurinelor (68,3%), urmate de zebuine-bibovine (20,1%), de bubaline (11,5%) și yak (0,1%), speciile genului Bos fiind evidențiate statistic împreună (Velea, 2012).

În direcția amintită, un prim mijloc îl reprezintă sporirea efectivelor de bovine, al căror ritm de creștere în ultimii 40 de ani a fost de 32,54% (cu medie anuală de 0,83%), cu unele diferențe în funcție de timp și specie (tabelul 1.1). Analizând datele statistice prezentate, rezultă că ritmul de creștere a efectivelor de bovine cel mai susținut se realizează în continentele în care sunt majoritare țările în curs de dezvoltare și cele mai reduse și chiar negative în țările dezvoltate.

Menționăm că, ritmurile medii anuale de creștere a efectivelor de bovine cele mai ridicate, se realizează în continentele Africa (253,55%) și Asia (192,22%), iar descreșteri medii anuale în America de Nord cu -0,84 și în Europa de -0,72 % (tabelele 1.1). Ca repartizare teritorială, efectivele cele mai numeroase se găsesc în țările continentului Asia, care deține 41,25% din efectivele de bovine, respectiv 33,87% din cele de taurine și 97,34% din cele de

Tabelul 1.1

Dinamica evoluției de bovine și bubaline (mil.capete)

(FAO – date prelucrate de Velea, 2012)

Tabelul 1.2

Ritmul mediu anual de creștere a efectivelor de bovine și ponderea acestora pe continente (în%)

(FAO – date prelucrate de Velea, 2012)

bubaline, iar efectivele cele mai puțin numeroase sunt cele din Oceania (2,43 % din total taurine).

Practic, singurele zone crescătoare de bubaline sunt țările asiatice, la care dacă am însuma efectivele existente în Egipt, diferența este reprezentată aproape exclusiv de taurine.

Amprenta evoluției efectivelor de bovine din ultimele decenii, se regăsește nemijlocit asupra unor importanți indici zooeconomici. De remarcat în acest sens, caracterul descrescând al numărului de bovine la 1000 locuitori, fenomen care este în interrelație nemijlocită cu ritmul de creștere al populației umane, care este superior și sub influența performanțelor generale de producție ale populațiilor de bovine crescute, ce au determinat sensul evoluției efectivelor. Dacă avem în vedere numărul de bovine ce revine pe 100 ha teren agricol, se remarcă o tendință de creștere numerică în timp a acestora, exceptând continentele America de Nord și Europa, unde datorită sistemelor intensive de exploatare, performanțele de producție animale individuale sunt foarte ridicate. Acest ultim aspect, apare și mai semnificativ, dacă luăm în considerare producția de lapte și de carne raportată la unitatea de suprafață a terenului agricol (în kg/ha). Urmărind dinamica acestor doi indici pe total și comparativ pe continente, evoluția și nivelul lor cantitativ, pun fară echivoc în evidență diferențele mari care există sub raport social-economic între continente. Am evidenția în mod deosebit caracterul tehnologiilor de exploatare practicat în țările europene, cu peste 700kg lapte și mai mult de 60kg carne pe unitatea de suprafață a terenului agricol, cu mențiunea că și în continentul America de Nord se practică o tehnologie de exploatare cel puțin asemănătoare, însă care deține suprafețe agricole mult mai mari, în condițiile unei populații umane comparativ mai redusă cu peste 25%.

1.2. Situația efectivelor de taurine pe plan național

Efectivele reduse și îndeosebi calitatea materialului biologic existent în a doua jumătate a secolului al XlX-lea pe actualul teritoriu al țării, care era reprezentat de rase primitive și mai slab productive, a declanșat însăși procesele de simentalizare, de brunizare și roșizare, a căror intensitate crește între cele două războaie și îndeosebi după ultimul război mondial.

Este suficient să amintim că, în conformitate cu Statistica Ministerului de agricultură și a hărții de răspândire a raselor de taurine în România a Prof. dr. A. Cardaș, în anul 1930, rasele neameliorate reprezentau 74,60 %, espectiv 25,40 % rase ameliorate și metiși (tabelul 1.3), față de care aceleași surse, în anul 1935-1936, apreciază ponderea raselor neameliorate la peste 7,4%, ceea ce ilustrează cu prisosință situația grea existentă în acel timp și lăsurile deosebite ce s-au impus imediat după ultimul război mondial.

Tabelul 1.3

Structura de rasă a efectivelor de taurine din România în anul 1930

(Statistica Ministerului de Agricultură și harta de răspândire a prof.dr. A. Cardaș)

Redăm în continuare evoluția efectivelor de bovine din România, date preluate din FAO, 2014. Din totalul de 2249334 capete bovine, 5893 cap. reprezintă sectorul de stat și 2243441 cap. sectorul privat.

Din cadrul sectorului privat, efectivele sunt împărțite pe trei subsectoare, respectiv unități cu flux industrial (25212 cap.), societăți și asociații private (139109 cap), și fermele familale care predomină cu efectivele la 2079120 cap.

Din analiza tabelului reiese faptul că județele care dețin cele mai mari efective de bovine sunt Suceava cu 163485 cap, și Botoșani cu 114215 cap. Ambele județe sunt reprezentate de efectivele din fermele familale (153615 cap în județul Suceava și 112859 cap în județul Botoșani) și societăți și asociații private (9870 cap. În județul Suceava și 1344 cap. în județul Botoșani).

Județele care dețin efective mari de bovine, pe total sectoare, mai sunt: Maramureș, cu 86500 cap., Bistrița Năsăud, cu 85684 cap., Iași, cu 85924 cap., Piatra Neamț, cu 82119 cap., Harghita, cu 80415 cap, cele mai reduse efective înregistrându-se în Municipiul București, cu 161 cap. provenite din fermele familiale.

Județele care dețin efective din unități de procesare cu flux industrial, sunt Prahova, cu 9337 cap, Mureș, cu 6633 cap, Iași, cu 3964 cap, Bacău, cu 1506 cap, Neamț, cu 1366 cap, Argeș cu 1231 cap și Constanța, cu 855 cap.

Tabelul 1.4

Dinamica evoluției efectivelor de bovine în România

(date FAO, prelucrate de Maciuc, 2014)

Tabelul 1.5

Dinamica evoluției efectivelor de vaci de lapte în România

(date prelucrate FAO, prelucrate de Maciuc, 2014)

Din analiza tabelului 1.5 se constată faptul că efectivele de vaci de lapte înregistrează o valoare de 1.269.785 cap, total pe țară, din care, 2780 cap. provin din sectorul de stat și 1267005 cap, din sectorul privat. În cadrul sectorului privat, efectivele totale provin astfel : 9970 cap. din unitățile cu flux industrial, 65039 cap, din asociații și 1191996 cap. din fermele familale.

Cel mai reprezentativ este județul Suceava cu 102625 cap total, fiind deținute 102625 cap în sectorul privat, 6975 cap, în cadrul asociațiilor de crescători și 95650 cap din fermele familale.

Județele care dețin efective de vaci de lapte, mai evidente, pe total sectoare, mai sunt: Mureș, cu 52256 cap, Maramureș, cu 49152 cap., Piatra Neamț, cu 47118 cap., Iași, cu 42651 cap., Bistrița Năsăud, cu 40370 cap., cele mai reduse efective înregistrându-se tot în Municipiul București, cu 106 cap. provenite tot din fermele familiale.

Județele care dețin efective din unități de procesare cu flux industrial, sunt Mureș, cu 4362 cap, Prahova, cu 1725 cap, Iași, cu 1693 cap, Bacău, cu 620 cap, și Neamț, cu 395 cap.

1.3. Producția de lapte pe plan mondial

Corespunzător prevederilor mondiale actuale de prognozare, se apreciază că în perspectiva anului 2025, comparativ cu anul 2000, populația globului va spori cu circa 40%, iar nivelul de trai al acesteia cu aproximativ 20%, ceea ce în mod normal va conduce la majorarea nevoilor omenirii pentru producția de cereale și la o creștere a solicitărilor față de produsele animaliere cu 25%, aspect care-și găsește corespondență deplină și asupra producțiilor așteptate de la bovine (Velea, 2012).

În ce privește producția de lapte, față de consumul mondial mediu anual de 98,37kg pe locuitor, din care 96,31 lapte de bovine, se relevă o variație foarte mare de la o zonă teritorială la alta, respectiv de la o țară la alta (tabelul 1.6). În același timp, nu putem trece peste faptul că producția de lapte pe locuitor a fost inferioară în anul 2009 cu -2,49% față de 1970 și cu -0,1% față de 1990, descreștere care este cauzată de decalajul dintre ritmul creșterii populației și cel al producției de lapte. De remarcat că în prezent, sursa de asigurare a producției mondiale de lapte pentru consum se realizează în proporție de 83,36% de către taurine și 12,95% de către bubaline, respectiv 3,69% de caprine, ovine și cămilă. în același timp, se relevă diferențe apreciabile sub raportul laptelui produs anual pe locuitor între continente și mai ales între țări.

Dacă în ultimii 40 de ani, producția medie a laptelui de bovine pe locuitor a scăzut cu aproape 11,8 %, această evoluție are un caracter staționar sau în scădere pentru țările dezvoltate social-economic, respectiv o creștere mai mult sau mai puțin accentuată în cele cu condiții social-economice în dezvoltare. Fără a intra în detalii, se cuvine să menționăm Canada, în care pe perioada de timp amintită mai sus, producția medie anuală a laptelui de bovine pe locuitor, a scăzut cu 37,34% și cu 17,77% în Europa (față de 1980), respectiv a crescut în aceeași perioadă cu de 2,63 ori în Asia, respectiv de 5,61 ori în China, de 2,22 ori în India ș.a. (tabelul 1.1)

Tabelul 1.6

Producția medie anuală de lapte de bovine pe locuitor (în kg) în unele țări

(FAO — date prelucrate de Velea, 2012)

Desigur, aceste diferențe sunt efectiv influențate de balanța consumului intern și a posibilităților de import-export, aspecte care la rândul lor, sunt influențate de condiția economică a fiecărei țări.

Privitor la tendințele de viitor, acestea se îndreaptă spre asigurarea unui consum considerat optim, de 300kg lapte anual pe locuitor (inclusiv cel prelucrat în produse lactate), nivel și mai ales uniformizare care în conjunctura politico-economică mondială actuală este aproape imposibil de realizat. Datorită diferențelor mari ale nivelului de trai dintre popoarele situate în diferite zone geografice, față de nivelul producțiilor actuale de lapte obținute, cererea pe piața țărilor cu economie dezvoltată se apreciază că va crește în următorul deceniu cu numai 0,3-1%, față de 20-30% în cele mai slab dezvoltate. De remarcat, că deși posibilitățile de sporire a producției de lapte în țările dezvoltate sunt evident mai mari decât cele existente sau preconizate, acestea nu sunt interesate în producerea unor cantități excedentare dacă nu găsesc piețe de desfacere avantajoase, chiar dacă în lume există zone foarte deficitare pentru acest produs (Ujică, 2007, Velea, 2012).

Analizând nivelul mondial al producției de lapte (tabelul 1.7), rezultă fără echivoc aportul bovinelor, care asigură 96,37% din aceasta, respectivrespectiv 83,34% de către taurine și 12,97% de bubaline, aspect susținut și de evoluția producției de lapte provenite de la cele două specii în ultimele decenii (tabelul 1.8).

Tabelul 1.7

Dinamica producției totale de lapte și pe speciile animalelor de fermă

(milioane hectolitrii) (FAO – date prelucrate de Velea, 2012)

Tabelul 1.8

Dinamica producției laptelui de bovine – Evoluția producției de lapte (mii tone)

(FAO – date prelucrate de Velea, 2012

La o primă examinare a evoluției acestor producții, se relevă un ritm mediu anual de creștere din ultimii 71 de ani de 2,53%, care însă variază apreciabil în funcție de zona geografică, în funcție de continent variind între 0,97-9,17% (este de 48,6% în Africa; 1,43% în America de Nord, de 5,41% în America de Sud, de 9,17% în Asia, de 0,96% în Europa și 2,00% în Oceania). În același timp, această evoluție pune în evidență diferențe apreciabile ca amplitudine și sens, în funcție de zona de referință (tabelul 1.9), aferent condițiilor social-economice specifice țărilor existente în cadrul acestora.

In acest sens, este foarte edificatoare evoluția producției medii anuale individuale a efectivelor de vaci exploatate pentru producția de lapte, care deși pe plan mondial are o creștere medie anuală în ultimii 39 de ani de numai 0,58 %, variază între limite foarte largi de la un continent și țară la alta, performanțe care însă sunt apreciabil influențate de nivelul avut la începutul intervalului de referință. în același timp, indiferent de zonă și țară, momentul în care amplitudinea nivelului acestei însușiri crește vertiginos, este anul 1990 și care apoi în anul 2000 devine relativ apropiat acelor actuale.

Tabelul 1.9

Dinamica de creștere medie anuală a producției de lapte (%)

(FAO – date prelucrate de Velea, 2012)

De fapt, această evoluție este urmarea firească a perfecționării continue a tehnologiilor de exploatare aplicate și a intensivizării lor..

Nu este mai puțin adevărat, că la polul opus se găsesc țările din continentul african, cu numai 480kg lapte pe vacă în exploatare, sau multe din țările asiatice și chiar America de Sud, cu producții de până la 1000kg anual pe vacă. Această gamă largă a producțiilor medii anuale a laptelui de vacă în exploatare, așa cum am mai subliniat, se datoresc îndeosebi condițiilor geoclimatice a fiecărui teritoriu și a nivelului de dezvoltare social-economică a societății de referință, respectiv a bazei lor materiale.

1.4. Producția de lapte pe plan național

Producția totală de lapte pe plan național a crescut de la 3.323.000 tone în 1989 la 9.449.450 hl în anul 2014 (tab. 1.10).

Din sectorul de stat se produc 24664 hl lapte din total producție, iar din sectorul privat, 9.424.786 hl lapte, acesta fiind repartizat pe trei sectoare, respectiv, consum tehnologic, consum familial și valorificare pe piață.

Din producția totală de lapte valorificată la nivelul pieței, din sectorul de stat au fost alocate 21959 hl lapte, iar din sectorul privat, 9.424.786 hl lapte.

Cantitatea de lapte provenită destinată comercializării pe piață, este împărțită în cantitate de lapte cu valorificare directă și cantitate de lapte procesat în unitățile industriale de stat (11661 hl) sau private (1983392 hl).

Tabelul 1.10

Producția de lapte de vacă în Românie, repartizată pe județe (hl)

(date prelucrate FAO, prelucrate de Maciuc, 2014)

Din datele statistice centralizate rezultă că, după 1990, numai o mică parte din producție a fost preluată de unitățile procesatoare specializate; printre altele datorită lipsei de încredere a producătorilor față de partenerii de afacere, care nu s-au organizat pentru a prelua în mod constant întreaga ofertă și care achită cu mari întârzieri contravaloarea laptelui predat. La aceasta se mai adaugă și problema, încă în actualitate, a prețului oferit pe care îl practică procesatorii, de cele mai multe ori producătorii fiind în situația de a-l accepta, neavând alte soluții de valorificare.

CAPITOLUL II

CERCETĂRI DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND ORIGINEA ȘI STADIUL ACTUAL AL AMELIORĂRII TAURINELOR DIN TULPINA FRIZĂ

2.1. Rasa de taurine Friză olandeză

Este o rasă veche, formată în Delta Rhinului odată cu staționarea triburilor germane care au adus cu ele vite originare de pe țărmul Mării Nordului. S-a format în urma încrucișărilor taurinelor mici brahicere cu taurine mari de tip primigenius. Materialul biologic a fost selecționat în secolul al XVIII-lea după culoare, din care au rezultat trei varietăți: neagră cu capul alb, bălțată roșu cu alb (MRI) și bălțată negru cu alb.

Herdbook-ul a fost deschis în anul 1874, respectiv în anul 1882 s-au înființat registrele genealogice separate pentru cele trei varietăți de culoare, în anul 1899 fiind introdus controlul producției de lapte .

Fig .2.1 Rasa Friză olandeză (www.globalgenetic.ro)

Rasa, răspândită în Olanda (fig.2.1), dar mai ales în zona de câmpie din provincia Frizia, este reprezentată de populația Bălțată negru cu alb, în zonele din est și sud-est pe văile râurilor Meusse – Rhin – Issel, Bălțată roșu cu alb (MRI) și neagră cu cap alb (Gröningen), răspândită în zona de nord, în jurul orașului cu același nume și în vestul orașelor Utrecht și Amsterdam. În Olanda, efectivul de Friză este de cca. 1.700.000 capete din care 1.300.000 capete sunt cuprinse în controlul oficial al producției (Maciuc, 2006).

Datorită însușirilor valoroase de producție și a capacității apreciabile de adaptare, rasa s-a răspândit pe întregul glob. Cele mai mari efective se întâlnesc în Anglia, Germania, Danemarca, Franța, Italia, Suedia, Polonia, America etc.

În România, rasa a fost importată masiv începând cu anul 1960 din diferite țări – Danemarca, Olanda, Anglia, Germania, Canada, Polonia fiind utilizate la formarea rasei Bălțată cu negru românească, respectiv la ameliorarea populațiilor autohtone.

Dezvoltarea corporală este armonioasă, eumetrică spre mare, talia la vaci fiind în medie de 135 cm, iar greutatea corporală ajungând până la 650 kg. Conformația corporală este caracteristică raselor de lapte. Are capul fin, relativ larg, fața lungă și îngustă, cu orbite proeminente, ochi mari și expresivi, gâtul relativ lung și subțire iar salba puțin dezvoltată. Formatul corporal este trapezoidal, cu linia superioară dreaptă, crupa lungă, largă și orizontală, toracele profund și adânc, abdomenul spațios și bine dezvoltat. Ugerul este voluminos, cu baza largă, corect prins și glandular, cu arborizație vasculară evidentă extinsă abdominal și cu mameloane normale. Membrele sunt uscățive, potrivite ca lungime, puternice și cu aplomburi, în general, corecte.

Pielea este elastică, formând numeroase pliuri iar părul este scurt, neted și lucios. Temperamentul este vioi, iar constituția fin-robustă. Culoarea robei este bălțată negru cu alb, iar desenul bălțăturii nu este un caracter de rasă.

2.1.1 Evoluția indicilor medii de producție la rasa Friză olandeză

Rasa manifestă aptitudini remarcabile pentru producția de lapte, menținându-și în oarecare măsură și aptitudinile pentru producția de carne. Nivelul productiv al rasei este de peste 8400 kg, cu producții individuale frecvente, la vacile adulte, de 9000-12000 kg lapte.

Începând din anul 1905 și până în prezent, conținutul de grăsime a crescut de la 3,17% la 4,4%. Aptitudinile pentru mulsul mecanic sunt foarte bune, cu viteza de eliberare a laptelui de 2,5-2,6 kg/min, simetria funcțională 45-46 % și consumă sub 0,96 UNL/kg lapte. Lactația I-a reprezintă 80% din lactația maximă, care este atinsă la a II-a respectiv a III-a lactație.

Tineretul îngrășat în sistem intensiv pentru producția de carne, realizează sporuri medii zilnice de circa 900 g, cu un consum de 6,71 UNC/kg spor iar la vârsta de 16 luni atinge greutatea de 480 kg. Randamentul la sacrificare este de 54-55 % cu o pondere bună a cărnii în carcasă.

Longevitatea productivă în medie de exploatare, de 3-4 lactații, iar vârsta la prima fătare este de 26-28 luni, foarte frecvent 24 de luni.

În perfecționarea rasei, un rol important au avut animalele din linia taurului Adema 197 recunoscută pentru conținutul ridicat de grăsime. De aici au rezultat alte linii valoroase Anas Adema 30587, Hilteis Adema 37910, Rudolf Iana 34558, Rutie Aduarda 91646 etc. Taurii cei mai valoroși ai rasei sunt: Skalsumer Sunny Boy cu 2.100.000 doze vândute, Tops Monitor cu 850.000 doze vândute, Delta Cleitus Sabot cu 825.000 doze vândute, F16 cu 750.000 doze vândute, Eastland Cash și Etazon Celsius cu 700.000 doze vândute, Ereebrook Sexobion Amos cu 625.000 doze vândute ș.a. De asemenea, sunt peste 1700 de vaci care au realizat pe durata de exploatare mai mult de 100.000 kg lapte iar din punct de vedere morfologic vaca Puk 51 a acumulat pentru uger 96 puncte, membre și ongloane 91 puncte iar nota sintetică Ex. 94 puncte.

Rasa Friză olandeză este pretențioasă la condițiile de exploatare și necesită o rație echilibrată, cu nutrețuri de volum de calitate bună și concentrate bogate în proteine. Condițiile necorespunzătoare de exploatare determină o imediată scădere a producției de lapte.

Rasa a participat direct sau indirect la formarea a peste 40 de rase, cu genofondul mai mult sau mai puțin specific (Alexoiu, 2002, Maciuc, 2006.

2.2 Rasa de taurine Holstein

Taurinele Holstein (fig. 2.2) are la origine vechea rasă Olandeză,adusă de coloniști încă din anul 1625 și în mod foarte intens s-a importat între anii 1852-1905. În tot acest timp, au fost importate aproximativ 7760 vaci olandeze, juninci și tauri, inclusiv câteva zeci de taurine din Germania. În anul 1870 este înființată Asociația crescătorilor de animale Bălțată cu negru, iar în anul 1877 a fost înființată Asociația crescătorilor de animale frize-olandeze. Ulterior în anul 1885, cele două asociații au fuzionat și se înființează Herdbook-ul rasei. Performanțele productive ale rasei Holstein sunt rezultatul orientării selecției timp de peste 70 de ani spre producția de lapte.

Fig. 2.2. Rasa Holstein-Friză (www.globalgenetic.ro)

S.U.A. reprezintă cel mai important rol genetic al acestei rase, cu un efectiv de peste 9,5 milioane capete, iar ca pondere deține 80% din taurinele specializate pentru lapte. Este răspândită în multe state din S.U.A. – Minnesoto, Iowa, Ohio, New-York, Pennsylvania, Massachusetts, Wisconsin, California etc. Mari concentrări de efective sunt în jurul orașelor Chicago și Los Angeles. În prezent sunt tendințe de extindere a creșterii rasei și în zona de sud – Arizona, Texas, New Mexico etc (Maciuc, 2006).

Rasa Holstein (fig. 2.2) se caracterizează prin tip morfologic de lapte, cu dezvoltare hipermetrică, ajungând la talia de 138 cm, greutatea corporală 700 kg, la vaci, și la talia de 150 cm, greutatea corporală de 1000 kg, la tauri. Exemplarele ajunse la maturitate pot atinge greutatea corporală de 900-1000 kg, iar taurii de 1150-1250 kg, respectiv talia de 140-144 cm la vaci și 158-160 cm la tauri. La naștere, masculii au greutatea de 44 kg, iar vițelele de 38-40 kg (Alexoiu, 2002).

Capul are aspect fin, expresiv, gâtul subțire cu salbă slab dezvoltată, trunchiul este în formă de trapez, cu linia superioară dreaptă, crupa lungă și largă, toracele adânc, abdomenul mare, aparatul digestiv bine dezvoltat, ugerul voluminos, bine prins, simetric și glandular, cu mameloane normale și arborizații venoase bine evidențiate. Membrele sunt relativ lungi, uscățive și foarte rezistente. Culoarea robei variază de la bălțată negru cu alb sau alb cu negru, prezentând în general pe cap o brezătură. Constituția este fină, caracter docil, temperament vioi, precocitate pronunțată și o bună capacitate de valorificare a hranei.

Producția de lapte, a ajuns până la peste 9700 kg lapte pe lactație cu 3,8 – 3,9% grăsime și 3,30% proteină, frecvent existând vaci care depășesc 12.500 kg lapte pe lactație.

Aptitudini remarcabile pentru mulsul mecanic, cu o viteză de eliberare a laptelui de 2,7 kg/min, iar cea maximă de 3,5 kg/min și indicele mamar de 48% (Velea, 2012).

Rasa Holstein, realizează producții de peste 34.000 kg lapte pe lactație și 1100 kg grăsime, ceea ce reprezintă o premieră absolută în filiera laptelui. De asemenea, deține recordul în producția medie zilnică de 125 kg lapte. La nivelul anului 2005, au fost nominalizate câteva vaci recordiste și anume: Budion Redmarker Ex-94 care a realizat în 365 zile 17.709 kg lapte cu 4,5 % grăsime, 791 kg grăsime, 2,8 % proteină și 503 kg proteină, vaca Scientific, Debutante Rae RC-92 a realizat pe 365 zile 14.937 kg lapte, 4,4 % grăsime, 653 kg grăsime, 3,4 % proteină și 513 kg proteină și vaca Ocean-View Storm Dacca-Tw Ex-93 cu 14.769 kg lapte, 3,9 % grăsime, 574 kg grăsime, 3,3 % proteină, 488 kg proteină. Dintre cele mai bune ferme cu vaci Holstein nominalizate în SUA pe 2004 menționăm: Ferma Elm Park cu 60 de vaci și o producție de 13.835 kg lapte, 3,73 % grăsime și 3,36 % proteină, Ferma Jerland Holstein cu 100 de vaci și o producție de 12.247 kg lapte, 3,8 % grăsime, 3,1 % proteină și Ferma Regancrest cu 540 vaci și o producție de 11.149 kg lapte, 4,00 % grăsime și 3,1% proteină (Maciuc, 2006).

2.3 Evoluția indicilor medii de producție la rasa Holstein din SUA și Canada

In SUA, rasa Holstein este reprezentată de rasa Red Holstein, iar în Canada, de rasa Holstein-Friză canadiană.

Rasa Red Holstein, originară din S.U.A. a fost izolată din Black Holstein care posedă o genă recesivă pentru culoarea roșie. În anul 1946, crescătorul Larry Moore a reținut și selecționat vițele bălțate cu roșu, practicând creșterea în rasă curată timp de 25 de ani și punând astfel bazele primei cirezi Red Holstein.

Consumul specific este de 0,96 UNL/kg lapte, cu indicele de lapte de 1:10, și viteza de eliberare a laptelui de 2,8 kg/min și indicele mamar 47%. Rasa poate realiza producții de peste 30.000 kg lapte/lactație, evidențiind o capacitate productivă valoroasă, similară rasei Holstein Friză bălțată cu negru. Ca o particularitate a rasei, este conformația ideală a ugerului, în special uniformitatea mameloanelor și aptitudinile bune pentru mulsul mecanic, însușiri pe care le transmite foarte bine la descendenți.

În ceea ce privește producția de carne, rasa manifestă aptitudini mai slabe, cu un randament la sacrificare de 53-54 %.

Deoarece manifestă aptitudini speciale pentru lapte și mulsul mecanic, este folosită la încrucișări cu rasele din tulpina Simmental. În România, a fost importată din Canada și folosită în încrucișări cu rasa Bălțată românească prin taurii Rusty Edgemar, Larry Moore, Lancelot ș.a. Produșii rezultați au obținut rezultate foarte bune. Trebuie menționate cercetările efectuate de V. Maciuc, V. Ujică, M. Pântea (2004) pe o populație Bălțată cu roșu de la S.C.P.C.B. Dancu, județul Iași. În populația Bălțată cu negru din Ferma Dancu – Iași a fost selecționat un nucleu format din 22 indivizi homozigoți (rr) pentru gena recesivă roșie. Reproducerea acestui nucleu s-a făcut cu tauri de rasă Red Holstein. Analiza rezultatelor privind dezvoltarea corporală a vacilor a evidențiat o talie medie de 133,69±1,01 cm, cu limite între 129 și 141 cm, greutatea corporală medie de 620,46±16,27 kg cu limite între 504 și 742 kg, crupă largă la șolduri (49,69 cm) și ischii (22,38 cm) respectiv osatură fină (18,39 cm) și rezistență (Maciuc, 2006).

Indicii producției de lapte au avut valori medii cuprinse între 5803,64±144,53 kg (lact. I-a) și 6213,38±23,73 kg (lact. A II-a), cu 4,2% grăsime – la toate lactațiile fiind de 4,25% în lactația a III-a și 4,15% în lactația a IV-a. În nucleul studiat, au existat indivizi cu producții individuale maxime de 7366 kg lapte (lact. a II-a) și 6910 kg lapte (lact. a III-a). Comparativ cu media fermei, producția de lapte la animalele bălțate cu roșu a fost superioară cu 2,8% (111 kg lapte).

Precocitatea reproductivă a nucleului studiat, a fost bună, vârsta la prima fătare (VP) fiind la 26,68±0,34 luni, cu limite între 23-30 luni, iar durata gestației se înscrie în limitele raselor de lapte, fiind mai scurtă la primele două fătări (278 zile).

Rasa Red Holstein este exploatată în SUA, Canada, Elveția, Austria, Germania și în alte țări din Europa unde este folosită la ameliorarea taurinelor Simmental.

Rasa Holstein-Friză canadiană, în anul 1988, cantitatea medie de lapte pe lactație la vacile controlate a ajuns la 7301 kg, în anul 1990 – 7625 kg, în anul 1998 – 8946 kg lapte, cu 327 kg grăsime și 288 kg proteină, în anul 2000 – 9350 kg lapte, în anul 2001 – 9440 kg lapte cu 340 kg grăsime și 304 kg proteină, iar în anul 2002 producția medie de lapte era de 9717 kg cu 354 kg grăsime și 312 kg proteină. Aptitudinile sunt remarcabile pentru mulsul mecanic, viteza de eliberare a laptelui este de 2,8 kg/min., indicele mamar 48 %, consumul specific sub 0,96 UNL/kg lapte (Maciuc, 2006).

Conținutul laptelui în grăsime este mai redus comparativ cu cel al raselor de tip Friză din țările europene, în medie 3,8-3,9 %. În anul 2005 au fost nominalizate vacile din această rasă care au avut cele mai bune performanțe, cum ar fi: vaca Quality BC Frantisco Ex-94 care pe 365 de zile de lactație a realizat 15.760 kg lapte cu 5,8 % grăsime, 908 kg grăsime, 3,3 % proteină și 519 kg proteină și vaca Beaverbrock Magic Petunia Ex-94 care a realizat pe 365 zile de lactație 13.217 kg lapte cu 5,0 % grăsime, 667 kg grăsime, 3,4 % proteină, 449 kg proteină. Cele mai bune ferme cu vaci Holstein-Friză canadiene, nominalizate pe anul 2004 sunt: Comestar Hostein cu 105 capete vaci și o producție medie de 11,971 kg lapte, 4 % grăsime, 478,84 kg grăsime, 3,3 % proteină, 395,04 kg proteină și ferma Browndale cu 60 capete vaci care a realizat o producție medie de 11153 kg lapte, 4,2 % grăsime, 468,43 kg grăsime, 3,4 % proteină și 379,20 kg proteină (Alexoiu, 2002).

Aptitudinile pentru producția de carne sunt mai reduse decât la rasele de tip Friză din țările europene, sporul mediu zilnic la îngrășare și randamentul la sacrificare fiind mai mic Ujică 2007).

Vaci recunoscute pentru valoarea lor genetică sunt Carlow Leader 174 campioană la World Dair Expo, Glenvue Nettie Jemima, Sheffield Climax Pansy, Roybrook Model Lass, Glenridge Citation Roxy, Comestar Laurie Sheik Et etc.

Datorită potențialului genetic ridicat pentru lapte, rasa Holstein-Friză canadiană a fost exportată în peste 70 de țări de pe toate continentele și participă la ameliorarea populațiilor de tip Friză. În viitor se preconizează o extindere semnificativă a exporturilor pe piețele internaționale și o creștere numerică a efectivului la nivel mondial (Acatincăi, 2000, Maciuc, 2006).

2.4. Tipuri de rasă Friză existente în lume

2.4.1. Rasa Bălțată roșu cu alb olandeză a rezultat din vechea rasă olandeză ameliorată o perioadă îndelungată de timp, în direcția producției mixte, acordându-se o pondere mai mare caracterelor pentru carne. Rasa cunoscută și sub numele de M.R.I. (fig. 2.3) datorită zonei de creștere situată pe văile râurilor Meusse, Rhin și Issel și reprezintă 29 % din efectivul acestei țări. Din Olanda, rasa s-a răspândit în Germania, unde se crește în număr mare și alte țări din Europa.

Ajunge la o talie la vaci de 136 cm, cu greutatea corporală de 700 kg, este mai masivă și cu musculatura dezvoltată în comparație cu rasa Bălțată negru cu alb. Conformația corporală se apropie de un tip mixt dar cu însușiri evidente pentru producția de lapte. Capul ca aspect are mărime mijlocie, gâtul potrivit de lung, trunchiul mai larg și mai adânc cu musculatură dezvoltată pe fața superioară și cea a trenului posterior, unde se remarcă dezvoltarea coapsei și a fesei. Membrele, potrivit de lungi, sunt puternice cu aplomburi corecte. Ugerul are o dezvoltare bună, fiind foarte bine atașat, simetric și cu țesut glandular abundent. Culoarea robei este bălțată roșu cu alb, fără un desen caracteristic (Alexoiu, 2002).

Fig. 2.3. Rasa Bălțată roșu cu alb olandeză

(http://alzillazgaming.com/)

Față de rasa Bălțată negru cu alb, rasa bălțată cu roșu, se remarcă prin precocitate mai mare la îngrășare și o carne de calitate mai bună. Are însușiri morfoproductive remarcabile, folosindu-se cu succes la ameliorarea raselor de tip Simmental.

2.4.2. Rasa Friză israileană formată prin încrucișarea taurinelor locale Baladz, cu rasa siriană Salodz și rasa Damasc, respectiv Friza olandeză și germană importate la începutul secolului al XIX-lea, iar din 1950 cu din SUA (fig. 2.4). Încrucișarea a fost folosită până în G3 iar ulterior, s-a aplicat creșterea „în sine” și o selecție riguroasă (Maciuc, 2006).

Rasa a fost selecționată și ameliorată în direcția producției de lapte, fiind considerată cea mai performantă din lume.

Are o dezvoltare corporală hipermetrică, cu talia de 140-145 cm și greutatea corporală în medie de 700 kg. Conformația este tipică raselor de lapte, profil trapezoidal, trunchi lung și adânc, linia superioară dreaptă iar crupa lungă, largă și orizontală.

Fig. 2.4 Rasa Friză israileană (Maciuc, 2006)

Ugerul se pretează foarte bine la mulsul mecanic și este bine dezvoltat. Constituția este fină, temperament vioi iar caracterul docil. Maturitatea somatică se încheie la circa 4 ani și poate fi folosită la reproducție la 16-17 luni.

Efectivul total al vacilor de rasă Friză israiliană este de 115.000 capete din care 99.500 capete în controlul oficial al producției.

2.4.3. Rasa Friză suedeză. Sin Svensk Laglonds Boskap (S.L.B.) are la origine rasa Olandeză, importată între anii 1860-1900, încrucișările fiind continuate după 1960 și cu rasa Holstein.

2.4.4. Rasa Friză daneză. Sin Sortbroget Dansk Malcvaeg (fig. 2.5.) are origine comună cu celelalte taurine de coastă din nord-estul Europei. Au fost importate taurine de rasă olandeză și Shorthorn pentru încrucișări în scopul formării unui tip pentru lapte și altul de carne.

Fig. 2.5. Rasa Friză daneză (Ujică 2007)

În anul 1890 acțiunea a fost întreruptă, iar taurinele Bălțată cu negru din Danemarca au fost crescute separat. După formarea rasei s-au importat tauri din Olanda pentru ameliorare, iar după 1960 tauri de rasă Holstein.

2.4.5. Rasa Bălțată cu negru germană. Sin Deutsche Schwartzbunte s-a format în sud-vestul Germaniei prin schimburi de loturi între crescătorii germani și cei olandezi. Herdbook-ul rasei (fig.2.6) a fost deschis în anul 1883.

Fig. 2.6. Rasa Bălțată cu negru germană (Ujică, 2007)

Dezvoltare corporală este bună, atingând talia de 135 cm, iar greutatea corporală 680 kg, cu constituție robustă, aplomburi corecte și bine adaptată la condițiile de mediu.

2.4.6. Rasa Friză italiană. Sin Frizona (fig. 2.7) a importată din și SUA în perioada 1872-1874.

Fig. 2.7. Rasa Friză italiană (Maciuc, 2006)

S-a urmărit cantitatea de lapte cu caracterele specifice foarte bine exprimate, rusticitatea și un exterior corect. Rasa a fost omologată în anul 1951, iar Herdbookul rasei a fost deschis în anul 1957. Are o pondere de peste 40 % în structura de rasă.

2.4.7. Rasa Friză britanică. Sin Friesian British a fost importată din Olanda în sec. al XVIII-lea și în special al XIX-lea. Herdbokul rasei (fig. 2.8) s-a înființat în 1909, continuându-se importurile din Olanda, Africa de Sud și Canada. Rasa are numeroase organizații care îi reprezintă interesele atât în țară cât și peste hotare, cum ar fi: Internațional Committee for Animal Recording (ICAR); World Hostein Fresian Federation (WHFF); Royal Association of British Dairy Farmers (RABDF), National Cattle Association (NCA) etc (Maciuc, 2006).

Fig. 2.8. Rasa Friză britanică (Cozma, 2012)

Rasa se caracterizează prin talie de 135 cm, greutatea corporală în medie 650 kg, și aptitudini bune de lapte și de carne.

La nivelul anului 1998 erau peste 1600 capete vaci, care pe durata exploatării au atins producții record de 100.000 kg lapte.

Tineretul îngrășat intensiv poate avea sporuri zilnice de până la 900 g și un randament la sacrificare de 56 %.

2.4.8. Rasa Friză belgiană a rezultat în urma încrucișării taurinelor locale din Belgia cu rasa Friză. Herdbookul rasei a fost înființat în anul 1866.

Efectivul total al vacilor Hostein-Friză este de 220.000 capete din care 120.000 capete sunt înscrise în controlul oficial al producției.

2.4.9. Rasa Bălțată cu negru francează. Sin Francaise Frisonne Pie Noire (F.F.P.N.) sau Prim Holstein a fost importată din Olanda la începutul sec. al XIX-lea, iar ulterior și din Germania. Denumirea inițială a rasei este dată de numele taurinelor olandeze, mai târziu denumită Frizona Franceză, iar în anul 1990 Prim Holstein (fig. 2.9). Este exploatată de peste 150 de ani și reprezintă 65% din efectivul de taurine de lapte din Franța. Se caracterizează prin talie de 134 cm, greutate corporală de 650-700 kg.

Fig. 2.9. Rasa Bălțată cu negru francează (Maciuc, 2006)

2.5. Evoluția producțiilor medii în diferite populații din tulpina rasială Friză

2.5.1. Rasa Bălțată roșu cu alb olandeză

Aptitudinile rasei pentru producția de lapte s-au îmbunătățit în urma încrucișărilor cu rasa Red Holstein. Astfel, în anul 1995 producția medie de lapte a fost de 6640 kg cu 4,4% grăsime și 3,5% proteină pentru ca în prezent să depășească 7400 kg cu 4,45% grăsime și 3,55% proteină. Prezintă aptitudini bune și pentru carne. Tineretul supus îngrășării realizează sporuri medii zilnice de 1000 g, iar randamentul la sacrificare, în medie, de 56%.

Față de rasa Bălțată negru cu alb, aceasta se remarcă prin precocitate mai mare la îngrășare și o carne de calitate mai bună. Are însușiri morfoproductive remarcabile, și se folosește cu succes la ameliorarea raselor de tip Simmental.

2.5.2. Rasa Friză israileană manifestă aptitudini speciale pentru producțiile de lapte și carne. În anul 1964 producția a fost de numai 3700 kg lapte și 136 kg grăsime, în anul 1997 – 9477 kg lapte, cu 290 kg grăsime și 270 kg proteină, pentru ca în anul 2004 aceasta să ajungă la 10.775 kg lapte, 3,58% grăsime, 3,12% proteină și grăsime+proteină 709 kg.

Efectivul total al vacilor de rasă Friză israiliană este de 115.000 capete din care 99.500 capete în controlul oficial al producției (Maciuc, 2006).

2.5.3. Rasa Friză suedeză. Sin Svensk Laglonds Boskap (S.L.B.) se caracterizează prin performanțe ridicate de lapte și carne, ajungând în anul 2004 să realizeze 9521 kg lapte, 4,01% grăsime, 3,34% proteină și 700 kg grăsime+proteină.

2.5.4. Rasa Friză daneză. Sin Sortbroget Dansk Malcvaeg se caracterizează prin aptitudini bune de lapte și carne, în anul 2004 reușind să realizeze 8900 kg lapte cu 4,12% grăsime, 3,38% proteină și 558 kg grăsime+proteină.

Efectivul total de vaci este de 412.000 capete, în controlul oficial al producției fiind înregistrate, numai 375.500 capete. Ferme cu vaci de rasă Friză daneză, cu rezultatele cele mai bune sunt: Tir An Holstein cu 740 capete și 13.450 kg lapte, 3,60 % grăsime, 3,30 % proteină, 484,20 kg grăsime și 443,85 kg proteină; Engslevgaard Holstein cu 307 capete și 12.032 kg lapte, 4,00 % grăsime, 3,34 % proteină, 481,28 kg grăsime și 408,87 kg proteină; Transmark Holstein cu 160 capete și 11.456 kg lapte, 4,09 % grăsime, 3,24 % proteină, 468,55 kg grăsime și 371,17 kg proteină etc (Maciuc, 2006, Ujică, 2007).

2.5.5. Rasa Bălțată cu negru germană. Sin Deutsche Schwartzbunte manifestă aptitudini remarcabile pentru lapte 8218 kg, cu 4,01% grăsime, 3,38% proteină și 615 kg grăsime+proteină.

Totalul vacilor este de 2.250.000 capete, din care în controlul oficial al producției 2.049.500 capete. Fermele reprezentative sunt Wiethege Holsteins cu 260 capete, 10.843 kg lapte, 4,35 % grăsime, 3,59 % proteină, 471,67 kg grăsime și 389,26 kg proteină; Zens Holsteins cu 230 capete, 10.200 kg lapte, 4,1 % grăsime, 3,4 % proteină, 418,2 kg grăsime și 346,8 kg proteină etc (Maciuc, 2006, Velea, 2012).

2.5.6. Rasa Friză italiană. Sin Frizona se comportă foarte bine în producția de lapte, populația activă realizând în anul 2004, ajungând la 8592 kg lapte, cu 3,71% grăsime, 3,32% proteină și 604 kg grăsime+proteină.

Din efectivul total de vaci de rasă Friză italiană (1.616.500 capete) în controlul oficial al producției de lapte sunt înscrise 1.100.500 capete. Fermele cele mai reprezentative, cu vaci Friză sunt: Aquila Holsteins cu 430 capete, 10.500 kg lapte, 3,8% grăsime, 3,43% proteină, 399 kg grăsime și 360,15 kg proteină; Alpag Holsteins cu 400 capete, 11.079 kg lapte, 4,16% grăsime, 3,31% proteină, 460,88 kg grăsime și 366,71 kg proteină, Duc Pioppi Farm cu 240 capete, 10.500 kg lapte, 3,60% grăsime, 3,30% proteină, 378 kg grăsime și 346,5 kg proteină etc. Printre taurii cei mai importanți menționăm: Arpogon, Tugolo, Mtoto, Toldo etc (Maciuc, 2006, Velea, 2012).

2.5.7. Rasa Friză britanică. Sin Friesian British are aptitudini bune de lapte și de carne. În anul 2004 a realizat 8025 kg lapte, 3,79% grăsime, 3,22% proteină și 562 kg grăsime+proteină.

Totalul vacilor Holstein-Friză este de 1.901.000 capete, din care în controlul oficial al producției 666.500 capete. Ferma cu cele mai bune rezultate la nivelul anului 2004, este Hydaeays Holsteins cu 390 capete, 9000 kg lapte, 4% grăsime, cu 3,2% proteină, 360 kg grăsime și 288 kg proteină.

2.5.8. Rasa Friză belgiană a realizat în anul 2004, 8145 kg lapte, cu 4.05% grăsime, 3,33% proteină și 601 kg grăsime+proteină.

Efectivul total al vacilor Hostein-Friză este de 220.000 capete, în controlul oficial al producției fiind înscrise 120.000 capete. Ferma cu cele mai bune rezultate, pe 2004 este Des Grands Trix cu 160 capete, 9500 kg lapte, cu 4% grăsime, 3,35% proteină, 380 kg grăsime pură și 318,25 kg proteină.

2.5.9. Rasa Bălțată cu negru francează. Sin Francaise Frisonne Pie Noire (F.F.P.N.) sau Prim Holstein înregistrează o longevitate bună, atingând în anul 2004, o producție de lapte de 7253 kg, cu 3,99% grăsime, 3,28% proteină și 520 kg grăsime+proteină.

Totalul vacilor Prim Holstein este de 2.500.000 capete, în controlul oficial al producției fiind înregistrate, 1.946.000 capete.

Cele mai bune ferme nominalizate în anul 2004 sunt: G.A.E.C. Du Bon Temps cu 160 capete, 10.098 kg lapte, 3,64% grăsime, 3,29% proteină, 367,57 kg grăsime și 332,22 kg proteină; Robe Holstein cu 55 capete, 9500 kg lapte, 4,24% grăsime, 3,42% proteină, 402,8 kg grăsime și 324,9 kg proteină; F. Curtat cu 195 capete, 9470 kg lapte, 4,1% grăsime, 3,5% proteină, 388,27 kg grăsime și 331,45 kg proteină (Maciuc, 2006).

2.6. Taurii fondatori ai raselor Friză și Holstein

În cadrul rasei Holstein-Friză există familii deosebit de valoroase. Familia Mendy a produs 70 de tauri cu mare valoare genetică. Rasa este exploatată în două societăți private – A.B.C. și Letmark, care sunt dispersate pe tot teritoriul SUA. În SUA, sunt testați anual, peste 1500 de tăurași. Printre taurii de mare valoare genetică enumerăm: Apple Elevation, Tonima Secret, Aeroline, Aerostar, Lider ș.a. precum și linii genetice valoroase, cum sunt Hanover, Inspiration, Inhauser, Arlinda, Invariant, Southwind BePP of Bor-Lee (cu 1.208.800 doze vândute) (Maciuc, 2006).

Rasa Holstein-Friză este considerată rezervorul mondial de gene pentru ameliorarea producției de lapte. În anul 1960, rasa a fost folosită la ameliorarea raselor de tip Friză de Europa și extraeuropene. De asemenea, a participat la formarea și ameliorarea raselor prin încrucișări de absorbție și infuzie. Este răspândită pe toate continentele – America, Asia, Africa, Australia și Europa (Maciuc, 2006).

Rasa Red Holstein este fondatorul rasei, taurul ABC Reflection Sovereing, născut în Ferma ABC din Ontorio (Canada), care avea culoarea bălțată roșu cu alb și o origine excelentă. Acest taur a lăsat fii celebri între care: Rosafe Citation R, Larry Moore Jack Red, Larry Moore Sir Roeland Red, Topper Red ș.a. Taurul Topper Red, născut în octombrie 1967, avea talia de 175 cm și greutatea corporală de 1318 kg, cu 163.000 doze de material seminal produse și exportate în multe țări între care Austria, Belgia, Germania, ș.a. (Maciuc, 2006, Velea, 2012)

Rasa Holstein-Friză canadiană, are ca reprezentatn taurul Johanna Rag Apple Pabst (TB-Extra), cu cea mai mare influență asupra rasei Holstein-Friză canadiană fiind fondatorul familiei Rag Apple, contribuind intens în genealogia rasei cu 99,5%. A fost folosit la însămânțările artificiale de la ferma Mount Victoria și are material seminal valorificat la nivel mondial.

În anul 1935, o fermă federală din Ottawa, a practicat prima însămânțare artificială din țară. Din anul 1940, Asociația crescătorilor de rasă Holstein-Friză canadiană a elaborat primele instrucțiuni referitoare la înregistrarea vițeilor rezultați din însămânțări artificiale, iar în anul 1954, Centrul pentru însămânțări artificiale din Waterloo, Ontario, a devenit prima agenție de însămânțări artificiale care utiliza material seminal congelat. În prezent, crescătorii pot achiziționa material seminal de la numeroase agenții de însămânțări artificiale – Alliance Semex, Alta Genetics, Select Sires, ABS Canada, Genervations, Foundation Sires etc. Primii viței rezultați printr-un transfer de embrioni s-au obținut în anul 1973 la o fermă din Hull, Quebec, patronată de Ministerul Agriculturii (Dinescu, 1995, Maciuc, 2006).

Specificăm faptul că taurul Hanoverhill Starbuck, a trăit 19 ani, având o origine bună, din mama, Paclamar Astronaut denumită Anacres Astronaut Invahoe și tatăl, Round Oak Rag Apple Elevation, având o influență majoră asupra rasei prin descendenții săi – Madawaska Aerostar, Haneverhil Raider Et, Duregal Astre Starbuck Et, A Ronnybrook Prelude Et și Browndade Stardust. Alți tauri de renume sunt: Montvic Rag Apple Sovereign, Walkway Chief Mark, To-Mar Blackstar – Et, Comestar, Startmore Rudolf etc. (Maciuc, 2006).

2.7. Locul și rolul populației de taurine Friză și Holstein în formarea rasei BNR

Rasa Bălțată cu negru românească, s-a format în condițiile țării noastre, având la bază taurine Holstein Friză, introduse în România începând cu anul 1961, prin importuri de juninci și tauri, cât și material seminal congelat din Canada, Anglia și Polonia, intensificându-se în perioada 1967-1978 cu material seminal din Danemarca, Olanda, Germania, S.U.A., Suedia, etc. Au fost importate 54.443 juninci, în special din Danemarca și Olanda, cele mai puține din Israel. Taurii au pătruns în România atât prin import de animale (126 capete), cu precădere din Danemarca și Olanda, cât și prin material seminal congelat – 135.820 doze, în special din Olanda – 43.187 doze, Suedia – 22.336 doze și S.U.A. – 17.201 doze.

Materialul biologic importat a fost crescut în rasă curată și a constituit în permanență sursa pentru producerea de tăurași, care s-au utilizat la ameliorarea raselor locale. La formarea rasei BNR, s-au folosit încrucișări de absorbție cu rasele Roșie dobrogeană, Brună, Bălțată românească, Pinzgau și diferiți metiși între aceste rase (Georgescu, 1988, Maciuc, 2006, Velea, 2012).

În județele Moldovei, primele importuri cu rasa Friză, s-au făcut în anul 1967, din Danemarca, la S.C.D.B. Dancu, județul Iași. Însămânțările cu rasa Friză, în Moldova, s-au practicat încă din anul 1961, prin folosirea taurilor Dulman 67, Expert 99, Eduard 121, Eftimie 145, Efess 119, Ben Hur și alții.

În momentul de față, materialul biologic aparținând rasei BNR păstrează o asemănare genetică de 8% cu rasele substituite și 92% cu rasele participante la încrucișările de absorbție (Maciuc, 2006, Velea, 2012).

2.7.1. Bălțată cu negru românească

Rasa BNR din România, a fost omologată în anul 1987 (O.M. nr. 125/1987), sub denumirea „Bălțată cu negru românească” (fig. 2.10). Rasa BNR nu poate fi confundată cu nici o rasă de tip Friză deoarece are tendință de izolare reproductivă și drum evolutiv propriu.

Fig. 2.10. Rasa Bălțată cu negru românească (BNR)

(Maciuc, 2006)

În anul 2005, în controlul oficial al producției a fost au fost înscrise, 48.630 vaci și 50 tauri.

Înainte de anul 1989, rasa BNR și metișii acesteia a reprezentat 1.200.000 capete, efectiv care a scăzut considerabil până în anul 2001, după care s- a înregistrat o ușoară creștere.

Aria de răspândire a rasei este vastă, ocupând, în principal zona de câmpie din sud-estul și sudul țării, respectiv zonele mai joase și colinare din Moldova.

În prezent, efectivul BNR din Roomânia reprezintă aproximativ 35% din efectivul total de taurine al țării.

Rasa, ca aspect exterior și însușiri, este asemănătoare cu taurinele de tipul Friză, din care provine, dar se deosebește de acestea, prin unele caractere esențiale. Dezvoltarea corporală este eumetrică, talia fiind în medie, la vaci, de 131 cm, iar greutatea corporală poate atinge 580-600 kg. Din cercetările fectuate de V. Maciuc în anul 2005 a rezultat că vacile din rasa Bălțată cu negru românească exploatate în zona de N-E a țării au o bună dezvoltare corporală, talia fiind de 131,29–135,14 cm, lungimea oblică a trunchiului 149,15–159,58 cm, perimetrul toracic 198,75–212,36 cm și greutatea corporală de 535,5–624,99 kg, valori medii obținute în primele trei lactații pe un efectiv de 1.800 capete.

BNR se caracterizează printr-o înfățișare zveltă, uscățivă, iar privit din profil, formatul corporal se înscrie într-un trapez cu baza mare orientată la nivelul trenului posterior. Constituția este fin compactă și temperamentul vioi.

Capul, relativ larg, cu regiunea feței lungă și subțire, are profilul drept, exceptând regiunea frunții, unde, datorită arcadelor orbitare bine dezvoltate, imprimă acestuia o formă concavă. Gâtul, mijlociu de lung dar potrivit de îmbrăcat în mușchi, este legat de trunchiul lung și profund, cu linia spinării dreaptă. Toracele este bine descins în partea anterioară și larg în partea lui posterioară, continuându-se cu un abdomen voluminos, dar bine dezvoltat. Pereții laterali ai cutiei toracice sunt formați din coaste potrivit arcuite, cu spații intercostale largi și cu o orientare pronunțată spre înapoi.

Regiunea șalelor este dreaptă, solidă și largă, continuându-se cu o crupă orizontală, dreaptă, de formă pătrată. Membrele au o structură compactă, fiind puternice și mijlociu ca lungime. Pielea este de grosime mijlocie, fină, elastică și ușor detașabilă.

Ugerul este dezvoltat, bine prins, extinzându-se mult înainte spre abdomen și spre înapoi, având o formă globuloasă, cu sfârcuri potrivit de lungi, simetrice și bine depărtate. Defectele ugerului sunt mai puțin evidente decât la restul raselor autohtone. Culoarea robei variază de la bălțată alb cu negru, cu petele negre și albe, prezentând răspândire variabilă pe trunchi (Maciuc, 2006, Velea, 2012).

2.7.2. Evoluția și stadiul actual privitor la performanțele de producție și reproductive ale rasei BNR

Bălțata cu negru românească, are aptitudini bune pentru producția de lapte, fiind în medie de 4700 kg, cu 3,85% grăsime și 3,35% proteină.

V. Maciuc, 2005, analizând însușirile de producție la populația BNR din N-E țării, a constatat pe parcursul lactațiilor o evoluție ascendentă a producției de lapte de la 5500 kg lapte în lactația I-a la peste 6000 kg în următoarele lactații, respectiv până în lactația a VII-a. De aici, rezultă că potențialul genetic al rasei este mult mai mare decât nivelul de producție realizat până în prezent. Aptitudinile bune de lapte sunt evidențiate și prin viteza de eliberare a laptelui peste 1,8 kg/min, indicele de lapte – 45%, indicele de constantă – 80%, iar consumul de hrană 1,07-1,17 UNL/kg lapte (Maciuc, 2006).

Tineretul îngrășat intensiv, pentru producția de carne, realizează un spor mediu zilnic de cca 900 g, cu un consum specific de cca 7,46 UNC, iar la exploatată în sistem semiintensiv, sporul este de 750 g, cu consum specific de 7,7–8,5 UNC/kg spor în greutate. Randamentul este în medie de 52-54%, iar carnea rezultată are calitățile organoleptice, inferioare raselor Bălțată românească și Brună.

În perspectivă, rasa BNR, va fi principalul furnizor de lapte din țara noastră. Direcția de ameliorare este pentru producția de lapte, respectiv în ponderea caracterelor economice laptele reprezintă 90%, iar 10% se alocă persistenței lactației, ușurinței la fătare și fertilității.

Principalele obiective vizate de programele de ameliorare, punct accent pe realizarea unei talii de 133–135 cm, o greutatea corporală de 650 kg, iar ameliorarea potențialului productiv în direcția producției de lapte să atingă peste 6000 kg/lactație, dar și reducerea consumului specific de hrană, și îmbunătățirea aptitudinilor pentru mulsul mecanic.

Pentru realizarea acestui scop se practică creșterea rasei în rasă curată, dar și realizarea de încrucișări cu rase de tulpina tip Friză (Maciuc, 2006).

CAPITOLUL III

FACTORII CARE INFLUENTEAZA PRODUCTIA DE LAPTE SI PRINCIPALELE VERIGI TEHNOLOGICE IN EXPLOATAREA VACILOR DE LAPTE IN FERMELE DE TAURINE

La vaci, producția individuală de lapte, este influențată de o serie de factori care, după natura lor, se pot grupa astfel: factori interni (genetici și fiziologici), respectiv factori externi (de mediu).

3.1. Factorii interni care influențeaza producția individuală de lapte

În această categorie se cuprind factorii legați direct de baza ereditară și fiziologică a taurinelor și influențează potențialul productiv al populațiilor sau indivizilor (Maciuc, 2006, Acatincăi, 2010).

Specia – există taurine cu potențial mediu, (1500 și 12.500 kg lapte/lactație), urmate de bubaline cu 800-2500 kg lapte, zebul cu 600-2000 kg lapte, bibovinele și yakul cu 500-900 kg lapte pe lactație.

Tipul fiziologic – reprezentat de cele trei tipuri fiziologice de bază: respirator – caracteristic taurinelor specializate pentru producția de lapte, digestiv – specific taurinelor de carne și aptitudini reduse pentru producția de lapte și mixt – caracteristic taurinelor cu aptitudini productive combinate, lapte și carne.

Rasa – în condiții similare de mediu, producția cantitativă și calitativă de lapte diferă de la o rasă la alta, ca urmare a potențialului lor ereditar. Se disting rase cu producții: mici – 1000 – 3.000 kg, mijlocii – 3.000-6.500 kg și mari 6.500 -12.500 kg, iar sub raport calitativ, se cunosc rase cu procent de grăsime: scăzut – 2,8-3,5%, mediu –3,5-4,0%, ridicat 4,0-5,0% și foarte ridicat – 5,0-6,5%.

Individualitatea – caracteristică fiecărei rase, cantitatea și calitatea laptelui variază, în limite largi, de la o vacă la alta, chiar dacă animalele beneficiază de aceleași condiții de hrănire și întreținere. Variații sunt determinate de tipul de metabolism și de temperament, care imprimă un anumit grad de valorificare a furajelor.

Vârsta (lactația) – în general, producția de lapte la vaci crește progresiv de la lactația I la lactația a V-a, a VI-a, după care scade treptat până la sfârșitul vieții productive. La rasele precoce, nivelul productiv maxim se înregistrează la a II-a, a III-a lactație.

Conformația corporală – cercetările au stabilit faptul că între formele corporale și producția de lapte a vacilor există o corelație pozitivă destul de strânsă. Astfel, vacile cu formatul corporal trapezoidal, cu uger mare și globulos, cu sferturi simetrice, bogate în țesut glandular, au o capacitate productivă mai ridicată decât a celor care nu prezintă aceste caracteristici de exterior.

Dezvoltarea corporală  – se corelează intermediar și pozitiv cu producția de lapte, dar numai până la o anumita limită de greutate, care diferă de la o rasă la alta. De exemplu, vacile din rasa Bălțată românească, cu greutăți de 650-700 kg, dau producții sensibil mai mari decât cele cu greutăti de 400 – 500 kg, dar daca greutatea lor corporală crește către 800 kg, se constată aptitudini mult mai pronunțate pentru producția de carne.

Constituția și temperamentul – influențează semnificativ nivelul productiv al vacilor. La vacile cu constituție fină sau robustă și cu temperament vioi sau vioi spre liniștit înregistrează producții de lapte mai mari în comparație cu cele aparținând altor tipuri de constituție și temperament.

Longevitatea productivă – variază de la rasă la rasă. Există rase de taurine care se pot exploata în medie 6-7 lactații, exemplu rasa Jersey și rase la care durata medie de exploatare este doar 3-4 lactații (rasele de tip Friză). Vacile cu longevitate mare realizează producții mari de lapte pe durata vieții și produc un număr mai mare de viței, ceea ce duce la creșterea eficienței economice.

Starea de sănătate – constituie principala condiție pentru ca organismul să-și poată exterioriza potențialul productiv. Starea de boală afectează toate producțiile, dar mai ales producția de lapte, întrucât reduce consumul de hrană și apă (Maciuc, 2006, Acatincăi, 2010).

3.2. Factorii externi care influențeaza producția de lapte

Numărul factorilor de mediu care influențează producția individuală la vaci este mare, referire făcându-se îndeosebi, la tehnologia de exploatare, la climatul natural și la microclimatul din adăposturi (Maciuc, 2006, Acatincăi, 2010).

Alimentația are un rol hotărâtor asupra producției de lapte, toți ceilalți factori de mediu modificând, de fapt, într-o măsură mai mare sau mai mică, gradul de conversie al hranei în lapte. Aplicarea unui management eficient în alimentația rațională, ca tip, nivel și mod de hrănire, are întotdeauna un efect pozitiv asupra producției cantitative și calitative de lapte.

Adăparea, influențează în mod direct și considerabil producția vacilor deoarece se știe că laptele conține apă în proporție de circa 87%. Cu cât adăparea se face mai des, cu atât sporește producția de lapte. De aceea, tehnologiile actuale impun adăparea la discreție din adăpători automate, cu apă de bună calitate.

Îngrijirea corporală, influențează favorabil starea de sănătate a vacilor și, implicit, nivelul lor productiv. Experiențele efectuate în condiții de producție au arătat că vacile țesălate zilnic dau, în comparație cu cele nețesălate, o producție de lapte mai mare cu 3-5%.

Mișcarea vacilor, vara la pășune și iarna în padoc sau în jurul fermei, contribuie la intensificarea activitații musculare, a circulației sangvine și a metabolismului în general. Ca urmare, crește pofta de mâncare și ritmul de conversie a furajelor în lapte, ceea ce determină sporirea simțitoare a producției de lapte.

Mulsul vacilor, producția cantitativă și calitativă de lapte este puternic influențată de tehnologia de muls (pregătirea ugerului, executarea mulsului, intervalul dintre mulsori, etc.). Experiențele au demonstrat că spălarea și masarea ugerului, executarea rapidă și energică a mulsului la intervale egale de timp, fără fluctuația îngrijitorilor mulgători, determină la vaci cedarea integrală a laptelui din uger, sporirea producției cu până la 15 % față de cea obținută atunci când nu se respectă întocmai aceste lucrări (Acatincăi, 2010).

Programul activităților zilnice, executarea lucrărilor zilnice de grajd (curațenia, distribuirea furajelor, mulsul etc.), la orele stabilite, favorizeaza instalarea reflexelor condiționate și influențează pozitiv producția prin acordarea timpului fiziologic necesar pentru hrănire și odihnă.

Durata lactației influențează direct producția de lapte, în sensul că, cu cât aceasta este mai lungă cu atât cantitatea de lapte obținută va fi mai mare. Dar, lactația nu trebuie să depășească 305 zile, deoarece se diminuează producția vacilor la lactația următoare și se pierde un vițel.

Durata „service-period” are influență asupra producției de lapte pe întreaga perioadă de exploatare. Repausul sexual al vacilor trebuie să fie de 60-80 zile, căci însămânțările timpurii după fătare, ca și cele târzii, conduc la scăderea nivelului productiv la viitoarele lactații.

Durata „calving-interval” influențează atât nivelul, cât și ritmicitatea producției de lapte. Un interval între fătări mai mare de 12 luni antrenează micșorarea pe viață a cantității de lapte.

Vârsta primei fătări poate să influențeze, de asemenea, producția de lapte de-a lungul întregii vieți productive. Astfel, dacă vițelele se introduc la reproducție înainte de a realiza 65-70% din greutatea vacilor adulte, vor da producții mici de lapte, producții care se mențin și la lactațiile următoare (Maciuc, 2006, Ujică, 2007).

3.3. Factorii care influențează producția totală de lapte

Temperatura, zona de confort optim pentru obținerea unor producții maxime de lapte la vaci este de 7-15ºC. Creșterea temperaturii peste 21ºC sau scăderea ei sub 0ºC produc o ușoară diminuarea a producției de lapte. S-a constatat, însă, că influența negativă a temperaturilor ridicate este mult mai mare decât a celor scăzute (Georgescu, 1988).

Umiditatea relativă a aerului trebuie să fie cuprinsă între 65-75 %. Abaterile de la aceste limite, asociate cu temperaturi prea ridicate sau prea scăzute, conduc la instalarea unor afecțiuni respiratorii și cardiovasculare cu urmări negative asupra producției de lapte.

Curenții de aer nu trebuie să depășească 0,3 m/s iarna și 1m/s vara, asociați cu o temperatură (7–150C) și umiditate relativă optimă (65-75%), influențează favorabil producția de lapte. Când viteza lor este însă prea mare și se asociază și cu temperaturi scăzute și umiditate ridicată, nivelul productiv al vacilor scade simțitor.

Starea vremii, zilele senine, cu soare dar fără arșițe, influențeaza pozitiv cantitatea de lapte produsă de vaci. În schimb, cele cu averse, furtuni și descărcări electrice au efecte stresante asupra animalelor și, în consecință, producția de lapte scade brusc (Stoica, 2002, Maciuc, 2006).

Producția totală de lapte reprezintă cantitatea de lapte produsă la nivelul unei ferme, localități, județ, țară, continent sau pe glob. Volumul producției totale de lapte este influențat de efectivul de vaci, producția individuală de lapte și activitatea de reproducție. De asemenea, producția de lapte marfă reprezintă cantitatea de lapte dintr-o fermă recalculată la 3,5% grăsime și care este disponibilă pentru comercializare. La rândul ei, producția de lapte marfă este influențată de volumul total de lapte fizic, consumul intern de lapte și calitatea laptelui (Maciuc, 2006).

PARTEA a II-a

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL IV

SCOPUL CERCETĂRILOR, MATERIALUL BIOLOGIC STUDIAT ȘI METODOLOGIA DE LUCRU

4.1. Scopul cercetărilor

Managementul fermelor zootehnice reprezintă o activitate prin intermediul căreia, pe baza anumitor concepte, metode și tehnici științifice de investigare se realizează specificarea, măsurarea, culegerea, analiza și interpretarea informațiilor de management destinate conducerii pentru cunoașterea mediului în care funcționează, identificarea oportunităților, evaluarea alternativelor acțiunilor de management și a efectelor acestora.

Prezenta lucrare presupune o analiză completă a activităților tehnologice utilizate în ferma luată în studiu, analizând sistemul de întreținere, modalitatea de hrănire, valoarea ascendențtei nucleului studiat, studiul parametrilor cantitativi și calitativi ai laptelui de la vacile nucleului studait, precum și activitatea privind colectarea, păstrarea și livrarea laptelui, obținut în fermă, către unitatea de procesare, în condiții optime, respecând STAS-ul.

Motivația acestei cercetări în exploatația de la S.C. Fanion S.R.L., localitatea Lipovăț, județul Vaslui, se datorează și ideei că vaca de lapte se crește Moldova, în exploatații private de diferite dimensiuni, ceea ce conduce la necesitatea cunoașterii tehnologiilor de exploatare, a aplicării avantajelor și dezavantajelor, stadiul de ameliorare și obținerea producției de lapte în condiții cât mai eficiente cantitativ și calitativ.

4.2. Material biologic și metodele de cercetare

materialul biologic luat în studiu a fost identificat sub aspectul ascedenței după evidențele U.A.R.Z. Vaslui.

Cercetările s-au efectuat pe un efectiv de vaci de rasă Friză exploatate în condițiile fermei Fanion S.R.L. din localitatea Lipovăț, județul Vaslui.

S-au luat în studiu 50 capete vaci de rasă Friză, urmărindu-se pe parcursul a 3 lactații succesive.

Elementele urmărite în cadrul cercetărilor sunt:

– analiza fluxului tehnologic referitoare la hrănire și adăpare;

– analiza valorii ascendenței efectivului studiat;

– analiza producției cantitative de lapte pe anul de control 2013/2014;

– analiza indicatorilor de reproducție a efectivului analizat;

– studiul indicatorilor de calitate a laptelui valorificat.

Prin cercetare se va urmări realizarea unor studii la nivel macroeconomic folosind diferite surse de informare, dar și a unor observații, respectiv investigații la nivel de fermă și societate.

Prelucrarea electronică a datelor a fost realizată cu ajutorul programelor elaborate în 2000-2003 (S.A.V.C. statistică analiza varianței și covarianței respectiv S.P.G.&V.A. statistică, parametrii genetici și valoarea de ameliorare), la disciplina Tehnologia creșterii bovinelor a Facultății de Zootehnie Iași de domnul Conf.univ.dr.ing. Vasile Maciuc și Prof.univ.dr.ing. Vasile Ujică.

Rezultatele au fost calculate statistic, urmărindu-se următorii indicatori:

Media aritmetică () este prima și cea mai importantă caracteristică numerică a unui șir de observații. Valoarea mediei pentru o variabilă aleatoare reprezintă cantitatea obținută din raportarea sumei diferitelor valori ale variabilei (Σx) la numărul de observații corespondente (N).

Media aritmetică este dată prin relația:

Media aritmetică reprezintă valoarea în jurul căreia variază caracterul studiat și pe baza căreia participanții pot fi împărțiți în două grupe: plus-variantele și minus-variantele.

Varianța (S2) este una din măsurile variabilității care corespunde mărimii variației însușirii sau fenomenului studiat. Numărul care stă la baza acestei mărimi este suma pătratelor abaterilor de la medie care rezultă din relația:

Suma pătratelor nu este folosită, ca atare, ca măsură pentru exprimarea mărimii variației, ci se utilizează pătratul mediu al abaterilor (varianța) S2, calculat după relația:

Deviația standard sau abaterea standard (s) este caracteristica cea mai utilizată a dispersiei, este principala măsură sau estimată a variabilității și a gradului de dispersie a variatelor în jurul mediei. Deviația standard este o cifră absolută și se măsoară cu aceeași unitate ca și variabila corespondentă și se determină prin relația:

s =

Deviația standard a mediei () este valoarea care arată abaterea sau eroarea mediei aritmetice empirice față de media adevărată teoretică. Este o cifră absolută și, ca și media și abaterea satndard, se exprimă în unități de măsură și se calculează după formula:

= =

Coeficientul de variație (V%) indică direct variabilitatea relativă a populației față de medie, adică gradul de omogenitate a populației. Se calculează după relația :

V % =

În funcțe de valoarea coeficientului de variație, se stabilește dacă o populație este foarte omogenă (atunci când V% este mai mic de 10%), cu omogenitate medie (atunci când V% este între 10 și 20%) sau foarte heterogenă (atunci când V % este mai mare de 20%).

CAPITOLUL V

REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

5.1. Date monografice asupra S.C. Fanion S.R.L.

Situată în localitatea Lipovăț (fig. 5.1), județul Vaslui, ferma de vaci cu lapte Fanion S.R.L. este specializată pe creșterea și exploatarea vacilor de lapte, de peste 15 ani.

Fig. 5.1 Amplasarea S.C. Fanion S.R.L.

(www.google.ro)

Înființată în anul 2008, ferma (fig. 5.2) a fost construită prin accesarea fondurilor SAPARD, în urma căreia s-au achiziționat 30 bovine și s-au modernizat două grajduri, cu 210 locuri din care 110 ocupate de vaci de lapte, restul reprezentat de tineret și maternitate.

Fig. 5.2. Ferma Fanion S.R.L (foto original)

Fiecare animal are locul necesar pe care este montat un covor de cauciuc.

În prezent, efectivul total al fermei este de 200 capete din care: 90 vaci lapte, 20 junici, 15 tăurași, 75 tineret până la 1 an. Rasele exploatate sunt Holstein (90%) și Bălțată germană (10%).

Însămânțările artificiale sunt efectuate cu material seminal Sanex, de la Semtest.

Pentru mulsul zilnic sunt exploatate 80 vaci de lapte, de la care se obțin 1600-1700 litri/zi.

Producția zilnică medie de lapte este de 27 l/cap de vacă, acesta fiind conform STAS-ului privind calitatea, încadrându-se în categoria A.

În cadrul fermei se practică mulsul mecanic în sală de muls tip „brăduleț”, cu 12 posturi, câte 6 pe fiecare parte. Sala de muls are o capacitate de 50 locuri.

Suprafața totală de teren a fermei este de aproximativ 180ha, din care 30ha lucernă, 30ha porumb siloz, 25ha porumb boabe, 25ha borceag, 30ha sfeclă furajeră și 20ha grâu. Suprafața de pășunat este de 30ha. Tineretul este scos la pășunat pe 15 mai, în fiecare an.

Construcțiile anexe diferă în funcție de mărimea fermei și posibilitățile financiare ale fermierului. Ele sunt grupate în costrucții social-administrative, pentru reproducție, pentru conservarea, depozitarea și prepararea furajelor, sanitar-veterinare și diverse.

Construcțiile social-administrative cuprind: biroul managerului fermei, economistului și filtrul sanitar-veterinar.

Construcțiile pentru reproducție sunt constituite din: punct de însămânțări artificiale, adăpost pentru vacile înțărcate, maternitate, creșă, adăpost pentru tineretul femel de reproducție.

Construcțiile pentru conservarea, depozitarea și prepararea furajelor sunt reprezentate de: silozuri, fânare, magazie pentru concentrate și bucătărie furajeră.

Construcțiile sanitar-veterinare presupun cel puțin un staționar sanitar-veterinar pentru izolarea și tratarea animalelor bolnave.

Construcțiile anexe din fermă mai cuprind: lăptăria, castelul de apă, atelierul mecanic, centrala termică, etc.

5.1.1. Cadrul natural și ecoclimatic al zonei

Ferma este situată într-o zonă de silvostepă favorabilă creșterii animalelor, încadrându-se la o climă temperat-continentală, cu ierni aspre și veri secetoase și călduroase.

Media anuală a precipitațiilor are valori între 500-550mm, cantitățile cele mai mari de precipitații cad în timpul verii (mai-iunie), media precipitațiilor fiind de 56-100mm.

Umiditatea relativă a aerului are o valoare medie anuală de 78% cu oscilații între 72-85%. Valoarea cea mai ridicată se înregistrează în lunile de iarnă (decembrie, februarie), iar cea mai scăzută în lunile de vară (iulie, august).

Temperaturile aerului, urmărite sistematic din 1896 la stațiile din localitate, ne indică următoarele valori medii: temperatura anuală este de 9,8°C. Cea maximă, din iulie, este de 21,3°C, iar cea mai scăzută, din luna ianuarie, este de -3,6°C. Ca valori extreme, înregistrate la stația locală, au fost: cea mai ridicată valoare, de 39,7°C, s-a reținut la 30 iulie 1936; minimă absolută de -30,5°C, a fost la 25 ianuarie 1932.

Curenții de aer puternici se înregistrează în lunile de iarnă și primăvară, iar în perioada de vară și toamnă au tărie mult mai redusă.

Solul pe care este situată ferma este de silvostepă, iar în zona platourilor este cernoziom Jevigat. Reacția solului este slab acidă, solurile sunt bogate în fosfor și potasiu, iar pentru completarea cerințelor de azot se folosesc îngrășăminte naturale în cantitate de 100 tone/hectar.

Sunt de remarcat condițiile prielnice pentru cultivarea lucernei, sfeclei furajere și a porumbului pentru siloz.

5.1.2 Sistemul de întreținere și adăpostire

Întreținerea constituie totalitatea măsurilor privind adăpostirea, igiena corporală, mișcarea vacilor de lapte și fluxul tehnologic zilnic, din fermă, cu scopul de a asigura reflectarea potențialului productiv și menținerea normală a sănătății animalelor.

Alegerea sistemului de întreținere a vacilor în S.C. Fanion S.R.L. s-a realizat cu mult discernământ, întrucât acesta influențează nivelul productiv, longevitatea vacilor, sănătatea, rezistența lor la îmbolnăviri, activitatea de reproducție, productivitatea muncii, costul producției de lapte etc.

S-a urmărit ca adăpostul să fie corespunzător pentru a asigura condiții adecvate de microclimat; să permită efectuarea lucrărilor tehnologice de furajare, mulgere, adăpare, evacuarea dejecțiilor în condiții optime; să confere animalului un grad corespunzător de confort și să corespundă cerințelor sanitar-veterinare; să asigure condiții optime de muncă pentru îngrijitor și să se realizeze cu investiții reduse.

Întreținerea vacilor, iarna, se face în adăposturi închise, în sistem liber, unde vacile trebuiesc protejate de influența unor factori naturali nefavorabili precum ninsoare, vânt, ploi, temperaturi scăzute și, ca urmare, sunt întreținute în adăpost.

Acest sistem presupune ținerea animalelor tot timpul anului în adăpost, sau în padocul exterior, pe timpul verii (fig. 5.3). Prin specificul adăposturilor construite în cadrul acestui sistem de întreținere, se urmărește să se asigure fiecărei vaci, spațiu optim pentru odihnă și igienă, precum și posibilitatea unei hrăniri și mulgeri cât mai corespunzătoare.

Fig. 5.3. Întreținerea liberă a vacilor în padoc exterior (foto original)

Avantajele întreținerii libere sunt:

-reducerea fluctuațiilor producției de lapte de la o zi la alta;

– cantitatea de nutreț verde administrată este stabilită în funcție de necesarul fiziologic al animalului;

– recoltarea nutrețului verde se realizează în stadiul optim de vegetație;

– evitarea degradării pășunilor prin călcare;

– reducerea consumul pentru întreținerea funcțiilor vitale;

– reducerea cheltuielilor pentru parcelarea pășunii și cu organizarea taberei de vară.

Înainte de a fi trimise în tabere de vară, vacile sunt supuse unui riguros control veterinar, verificându-se, totodată, individualizarea. Nu se vor deplasa în tabăra de vară vacile bolnave.

În funcție de producția de nutreț verde de pe pășune se stabilește încărcătura de vaci la hectar. Atunci când producția individuală zilnică nu scade, iar producția de lapte la un hectar pășune atinge valori maxime, se consideră că încărcătura de vaci este optimă.

Pășunile care aparțin fermei Fanion, sunt de bună calitate, aplicându-se toate lucrările de întreținere. Pentru un bun randament, se practică un sistem de pășunat rațional, care poate asigura necesarul nutritiv pentru producții zilnice de 15-18 kg lapte, fără adaosuri de concentrate.

Pentru a asigura producții mari de masă verde la hectar, pășunea este tratată corespunzător prin curățirea de mărăcini și ierburi toxice, împrăștierea mușuroaielor, fertilizare, supraînsămânțare etc.

În același timp, în fermă s-au înregistrat și neajunsuri, precum:

– animalele nu beneficiază de mișcare, aer și soare în condiții optime, având efecte nefavorabile asupra sănătății;

– cheltuielile cu producerea laptelui sunt mai mari, necesită dotare cu utilaje adecvate și forță de muncă suplimentară pentru producerea bazei furajere.

În vederea diminuării neajunsurilor menționate se recomandă ca vacile să fie întreținute în padoc, iar ca suprafață să se asigure 12-15 m2/animal. Padocurile trebuie să fie amenajate cu iesle, umbrare și adăpători automate. Nutrețul verde se va asigura, pe cât posibil, în permanență și la discreție.

După specificul adăpostului utilizat, respectiv capacitatea, amenajările interioare, dispunerea vacilor, în S.C. Fanion S.R.L. se practică varianta de întreținere legată liberă.

Amenajarea interioară a adăpostului este realizată pe zone funcționale, exploatarea vacilor de lapte pretându-se bine în cadrul acestui sistem. Capacitatea unui adăpost este de 210 locuri, fiind ocupate 110, restul locurilor fiind ocupate de tineret și maternitate.

Întreținerea vacilor în adăposturi închise, cu spații de odihnă individualizate (fig. 5.4), au zona de odihnă amplasată de-a lungul peretelui longitudinal al adăpostului. Zona de odihnă este reprezentată de un pat continuu din cărămidă acoperită cu un strat de ciment sau din ciment cu granulit. În scopul asigurării confortului necesar pentru odihnă la vaci și a unei bune igiene, spațiul destinat acestui scop este compartimentat în cușete individuale. Cușetele sunt confecționate din bare metalice în greutate totală de 14 kg, cu lungimea de 2,10-2,30 m și lățimea de 1,10-1,15 m. S-a constatat că reducerea lungimii cușetei la 1,70-1,80 m crează disconfort în timpul odihnei vacilor. La partea inferioară a cușetei, se recomandă montarea unei bare metalice, amplasată la înălțimea de 0,8-0,9 m, care obligă animalul, ca în momentul trecerii din decubit în stațiune, să se retragă înapoi și să defece în afara spațiului cușetei. De asemenea, cu ajutorul acestei bare sau opritor de grebăn, se poate regla lungimea cușetei în funcție de vârstă și rasă, pe o distanță de 60 cm. Drept așternut se folosesc paie tocate, rumeguș, covoare de cauciuc sau saltele KEW Plus.

Fig. 5.4. Întreținerea liberă a vacilor, cu spațiu individual de odihnă (foto original)

Zona de mișcare, se amplasează între între zona de odihnă și cea de furajare, mai jos cu 20 cm decât prima, având lățime optimă pentru circulația animalelor de minimum 3 m. Acest spațiu este prevăzut, fie cu pardoseală discontinuă confecționată din bare de beton, cu lățimea de 4-5 cm și la distanța de 4 cm între ele, evacuarea dejecțiilor făcându-se hidraulic sau cu plug raclor (lopată mecanică), de adâncime, fie cu pardoseală continuă cu evacuarea mecanică a dejecțiilor de tip „delta” sau scrapere hidraulice care transportă dejecțiile la capătul adăpostului, într-un canal.

Cu ajutorul unui transportor sau prin cădere liberă, dejecțiile sunt dirijate spre fosele colectoare. La pardoseală discontinuă dejecțiile sunt mărunțite cu picioarele și cad în fosa colectoare de sub grătar (fig. 5.5). Fosele se golesc periodic cu autovidanjoare.

Fig. 5.5. Zona pentru dejecții (foto original)

În zona de circulație se amplasează și jgheabul de adăpare cu nivel constant, unul pentru 25 vaci.

Zona de furajare (fig. 5.6) este locul unde se administrează furajele, fiind în legătură cu spațiul de mișcare și amplasată, opus zonei de odihnă. Ieslea poate să lipsească, furajele de volum fiind administrate direct pe pardoseala de ciment a zonei de furajare. Locul de administrare poate fi delimitat (de exemplu: culoarea verde), păstrându-se astfel în condiții de igienă optime. Dacă furajarea este restricționată se asigură un front de furajare de 65-70 cm pentru fiecare vacă.

Fig. 5.6. Zona de furajare a vacilor (foto original)

Atunci când furajele de volum se administrează ad libitum se poate asigura un front normal de furajare la 2-3 vaci. Accesul la furaje are loc prin intermediul unui grilaj metalic care individualizează frontul de furajare, evitând deranjul reciproc. În timpul furajării, vacile pot fi contenționate la iesle printr-un sistem de blocare colectivă. Transportul și distribuirea furajelor în adăpost se face cu remorca tehnologică.

Padocul comunică cu adăpostul prin uși glisante și este compartimentat corespunzător cu numărul compartimentelor din adăpost. Este bine să fie prevăzut și cu sisteme de contenție a animalelor.

Mulgerea vacilor se realizează în săli speciale de muls. Concentratele se administrează raționat, în boxe special amenajate sau în timpul mulsului. În general, fluxul tehnologic (mulsul, depistarea căldurilor, administarea concentratelor etc.) este automatizat.

Igiena corporală se efectuează cu aparatul electric de pansaj sau cu dispozitivul de autopansaj, amplasate în zona de circulație a animalelor.

5.1.3. Hrănirea și adăparea vacilor de lapte

5.1.3.1. Sistemul de hrănire diferențiat sezonier

Acest sistem se bazează pe utilizarea furajelor specifice sezonului, respectiv, iarna, nutrețuri conservate din stoc, iar în timpul sezonului cald, hrănirea cu nutrețuri verzi, care sunt consumate foarte bine și în cantități mari, sunt echilibrate în substanțe nutritive și valorificate eficient în producția de lapte, respectiv sunt bune stimulatoare pentru secreția laptelui.

Prin efectul stimulativ al nutrețului verde, din perioada de vară, costul întreținerii vacilor este scăzut, cheltuielile privind mașinile și utilajele folosite pentru recoltarea furajelor fiind reduse, și totodată permite reducerea consumului de energie cu circa 10% față de tehnologia de hrănire din stoc.

Sistemul de hrănire diferențiat sezonier se bazează pe două tehnologii de hrănire a vacilor:

Hrănirea vacilor pe timp de vară se face prin pășunat, reducându-se necesarul de forță de muncă și de echipament pentru recoltarea, transportul și administrarea nutrețului verde. Are efect favorabil asupra sănătății vacilor, a funcției de reproducere și a longevității, ca urmare a mișcării în aer liber și influenței favorabile a factorilor naturali de mediu.

Organizarea pășunatului se face, prin întreținerea animalele în adăposturi pe timp de noapte, în cazul pășunilor la distanțe apropiate de fermă sau în tabere de vară, în cazul pășunilor situate la o distanță mai mare de fermă. Pășunatul face în mod rațional, prin împărțirea pășunii în mai multe tarlale, asigurându-se timpul necesar pentru creșterea ierbii, până la 12-15 cm.

Hrănirea cu nutreț verde cultivat administrat la iesle se aplică în cazul când pășunatul nu este posibil, iar animalele sunt întreținute în adăposturi sau scoase în padocuri, nutrețul verde administrându-se la iesle. Cantitatea variazp pentru o vacă în medie 60-70 kg/zi, iar pe sezon 8-10 tone pe animal. Se organizează conveierul verde – folosind plante în funcție de specificul zonei, producția cantitativă care se obține, perioada recoltării și valoarea energetică respectiv cea proteică, ferma dispunând de culturi de lucerna (30ha), porumbul pentru siloz (30ha), porumb boabe (25ha)borceag de toamnă și de primăvară (25ha) și grâu (20ha).

Hrănirea vacilor pe timp de iarnă se face cu nutrețuri de volum conservate și cu supliment de concentrate. În general, perioada de iarnă durează de la 10-15 octombrie până la 10-15 aprilie, acoperind cca 180 de zile. Trecerea de la regimul de hrănire cu nutreț verde, la hrănirea cu nutrețuri de volum conservate, trebuie făcută treptat, pe o durată de 1-2 săptămâni. În acest interval de timp se reduc treptat, de la o zi la alta, cantitățile de furaje ce urmează a fi înlocuite și se măresc în aceeași măsură cantitățile din furajele noi ce se introduc în rație. Frecvent, se utilizează amestecarea furajelor înlocuite cu cele care urmează în rația vacilor.

Pe timp de iarnă se recomandă ca 40-50% din valoarea nutritivă a rației să se asigure prin nutrețuri suculente – 25-30% prin fibroase și grosiere (ig. 5.7-5.8), iar concentratele să reprezinte 20-30% din valoarea nutritivă a rației. În zona de deal și premontană, fibroasele au o pondere mai mare, aproximativ 10-12 kg fân pe zi și vacă comparativ cu zona de câmpie, unde fânurile se dau în cantități mai reduse 5-7 kg pe zi, dar nu mai puțin de 3 kg pe zi și vacă.

Fig. 5.7. Baloți lucernă (foto original)

Fig. 5.8. Baloți paie (foto original)

Concentratele asigură echilibrul energo-proteic și vitamino-mineral, respectiv sunt introduse în rație la producții de lapte de peste 12 kg pe zi. Dacă nutrețurile de volum au conținut suficient de proteină, amestecul de concentrate va conține 12-14 % proteină, iar dacă nutrețul de volum este bogat în energie dar sărac în proteine, amestecul de concentrate va conține până la 16-18% proteină. În amestecul de concentrate se introduce în mod obligatoriu 2-3% amestec mineral complex.

5.1.3.2. Tehnologie de hrănire la vițel

Prin alimentația modernă a vițeilor urmărește realizarea unor economii importante de lapte integral, contribuind la sporirea eficienței economice prin creșterea producției de lapte marfă, impunându-se, în primul rând administrarea înlocuitorilor de lapte, nutrețuri combinate și fân. Înțărcarea vițeilor, în ferma Fanion, se face la vârsta de 40-90 zile, în funcție de destinație produșilor.

Ca înlocuitori se folosesc: Lactovitul, Larovitul, Gremul, Grilul sau Inlavitul. Orice substituent al laptelui trebuie să aibă componenții chimici cu valoarea biologică apropiată de aceea a componenților laptelui de vacă.

Substituientul de lapte trebuie să conțină minimum 20% proteină, dacă aceasta provine în totalitate din lapte sau 22-24% proteină, dacă se utilizează surse vegetale de proteină. Conținutul mediu de grăsime este de 20% pentru a satisface cerințele de energie ale vițelului. Sursele de glucide sunt lactoza și dextroza, iar pentru prelungirea duratei de păstrare a substituientului se folosesc substanțe antioxidante. Vitaminele A, D, E, B12 și microelementele Mg, Fe, Mn, Cu, Co, Zn, I, se adaugă în completarea valorii nutritive, uneori și antibiotice.

Schema de alăptare și vârsta înțărcării sunt diferite în funcție de tipul de înțărcare și de destinația vițeilor. În afară de substituent lichid de lapte, vițeii trebuie primesc și nutreț combinat „starter”, care trebuie să fie consumat și asimilat de viței, încă din primele săptămâni de viață, pentru a favoriza înțărcarea timpurie.

În nutreț se introduc premixuri speciale care conțin microelemente, vitamine și antibiotice. Conținutul în celuloză nu trebuie să depășească 10%. Administrarea nutrețului se face „ad libitum”, începând cu vârsta de 7-10 zile și până la înțărcare. Se poate da uruit, mare sau granulat. Totuși, se preferă forma granulată întrucât se reduce risipa, se realizează o mai bună omogenizare a ingredientelor și este mai bine utilizat de viței. Granulele trebuie să aibă o textură suficient de moale pentru a putea fi mărunțite de viței. De asemenea, fânul se administrează vrac sau sub formă granulată.

Alăptarea vițeilor la biberon este cea mai bună metodă de hrănire artificială, întrucât imită suptul natural, înlătură principalele neajunsuri ale alăptării la găleată și reduce incidența sugerii reciproce între viței. În acest scop, se folosesc găleți de material plastic cu sifon și tetină de cauciuc, care se fixează pe suportul montat pe peretele frontal al boxei vițeilor. Capacitatea găleții este de 4-6 litri, iar tetina trebuie să aibă un orificiu de 2 mm. Pentru o alăptare comodă, poziția capului vițelului trebuie să fie ușor ridicată, iar tetina de cauciuc în prelungirea botului.

5.2. Valoarea ascendenței la efectivul analizat

În tabelul 5.1. sunt redate valorile medii și estimatele variabilității însușirilor de producție la nucleul de taurine de rasă Friză din cadrul S.C. Fanion S.R.L.

Tabelul 5.1

Valorile medii ale producției de lapte la ascendența efectivului de taurine

din ferma Fanion, localitatea Lipovăț, jud Vaslui

Din analiza ascendenței a rezultat că nucleul din această fermă a provenit din mame cu performanță medie de 8365,99kg lapte, 3,06% grăsime și 333,51kg grăsime pură.

Din analiza tabelului 5.1 urmărind valorile producției de lapte la ascendența efectivului luat în studiu, se observă faptul că bunicile după tată (MT) au realizat performanțe medii superioare de 7465,99kg lapte, 4,03% grăsime și 342,51kg grăsime pură, iar bunicile după mamă (MM) au realizat performanțe medii puțin mai mici, de 6059,81kg lapte, 4,10% grăsime și 238,98kg grăsime pură.

Fig. 5.1. Variația valorilor medii ale producției de lapte la ascendența efectivului analizat

5.3. Studiul producției cantitative de lapte la efectivul analizat

Studiul cercetării s-a efectuat în ferma Fanion, luaând în calcul următorii indicatori:

Durata medie a lactației totale la populația din ferma Fanion a înregistrat o valoare medie de 293,85 zile (tabelul 5.2).

Cantitatea medie de lapte pe lactație totală a înregistrat o valore medie a producției de lapte de 7801,28kg lapte (ferma Fanion), cu un procent mediu de grăsime de 3,32%, în timp ce cantitatea de grăsimea pură a avut o valoare medie de 330,0kg, înregistrând o cantitata de proteină pură pe lactație totală, în valoarea medie de 256,92kg proteină pură și 3,30% proteină totală.

Cantitatea medie de grăsime și proteină pe lactație totală a înregistrat o valoare medie de 596,92 kg, la populația fermei Fanion , iar durata medie a lactației normale la populația din ferma studiată a înregistrat o valoare medie de 273,04 zile (tabelul 5.2).

Cantitatea medie de lapte pe lactație normală a înregistrat o valore medie a producției de lapte de 7069,91kg lapte (ferma Fanion), cu un procent mediu de grăsime de 3,31%, în timp ce cantitatea de grăsimea pură a avut o valoare medie de 313,84kg.

Analizând cantitatea de proteină pură pe lactație normală, valoarea medie înregistrată la populația fermei Fanion, a fost de 236,36kg proteină pură și 3,34% proteină totală.

Tabelul 5.2

Valorile medii și estimatele variabilității pentru populația de bovine AGCTR VASLUI,

producții reale 2013-2014 (vaci cu peste 200 zile lactație)

Cantitatea medie de grăsime și proteină pe lactație totală a înregistrat o valoare medie de 541,21kg.

Tabelul 5.3

Producția de lapte pe lactație totală și lactație normală

Din compararea datelor tabelului 5.3 observăm că valorile medii înregistrate la efectivul luat în studiu se încadrează în parametrii normali de producție, totuși s-a constatat faptul că producția medie de lapte în ferma Fanion a fost mulțumitoare datorită tehnologiei de creștere și exploatare a vacilor de lapte semiintensivă.

Fig. 5.2. Variația cantității de lapte pe lactație totală și normală la populația luată în studiu

Fig. 5.3. Variația cantității de grăsime și proteină pe lactație totală și normală la populația luată în studiu

Producția Echivalent Maturitate, analizată la exploatațiile luate în studiu a înregistrat valori medii variabile prezentate în tabelul 5.4.

Tabelul 5.4

Valorile medii și estimatele variabilității pentru exploatațiile de bovine AGCTR VASLUI

Producție Echivalent Maturitate

Durata lactației totale a înregistrat valori medii de 320,22 zile la populația fermei Fanion.

Fig. 5.4. Variația duratei lactației totale în exploatație

Pentru, cantitatea de lapte EM s-a înregistrat valoarea medie de 8327,68 kg la populația fermei Fanion cu o cantitatea de grăsime EM a înregistrat valoarea medie de 367,67 kg și o cantitate de proteină EM cu o valoarea medie pentru populația fermei Fanion de 305,69 kg,

Fig. 5.5. Variația cantității de lapte EM în exploatație

Fig. 5.6. Variația cantității de grăsime și proteină pură în exploatație

5.3 Analiza indicatorilor de reproducție la efectivul studiat

Studiind datele din tabelul 5.5 facem o analiză și pentru indicii de reproducție, respectiv vârsta primei fătări, service-periodul, repausul mamar și calving-intervalul.

Observăm că în cadrul fermei se efectuează în medie o însămânțare artificală pe an. Vârsta primei fătări a înregistrat valoarea medie de 27,660,23 zile (coeficientul de variabilitate a fost mediu CV=10,51%) pentru populația studiată, cu un service-period înregistrat cu o valoare medie de 74,122,3 zile, iar calving-intervalul, a înregistrat valorea medie de 324,923,8 zile (cu variații între 287 și 379 zile).

Tabelul 5.5

Valorile medii și estimatele variabilității pentru populația de bovine AGCTR VASLUI,

la indicii de reproducție la populația studiată

5.4. Studiul indicatorilor de calitate la laptele valorificat

Păstrarea laptelui până la livrare se face în tancuri izoterme, situate în camera de colectare a laptelui, corespunzător igienizată. În funcție de durata de păstrare a laptelui, este necesară răcirea laptelui (tanc izoterm), pentru a reduce la minimum multiplicarea organismelor din lapte.

Transportul laptelui de la fermă la fabrica de procesare se face cu autocisterna, cantitatea de lapte livrată fiind determinată volumetric sau gravimetric. Din punct de vedere calitativ, laptele de vacă trebuie să aibă conținutul în grăsime standard de 3,5 %, proteină 3,2 %, densitatea minimă de 1,027, aciditatea 16°T, temperatura să nu depășească 12°C iar gradul de impurificare să se încadreze în limitele admise.

Calitatea laptelui, este analizată pe baza însușirilor fizico-chimice și organoleptice ale acestuia, dar și la o serie de indicatori precum: nivelul bacterial și biologic (numărul de bacterii și numărul de celule somatice); substanțe inhibitorii (impuritățile, dezinfectanții, antibioticele, etc).

Cercetările referitoare la calitatea laptelui s-au efectuat pe o populație de 80 capete vaci de rasă Friză, exploatate în sistem semiintensiv, stabulație legată, la ferma SC Fanion SA județul Vaslui,

Indicatorii analizați au fost: temperatura, aciditatea, densitatea, prezența antibioticelor în lapte, numărul total de germeni și conținutul acestuia în grăsime, proteine și celule somatice. Valorile indicatorilor determinați au fost obținute în cadrul laboratorului specializat al Companiei „ILVAS”, cu ajutorul aparatelor de marcă Lactoscan, Bactocount și Somacount, iar prelucrarea statistică s-a făcut cu ajutorul unui program de statistică, analiza varianței și covarianței (S.A.V.C.) elaborat de V. Maciuc în anul 2002-2003 la U.S.A.M.V. Iași .

În mod real, laptele de vacă trebuie să prezinte un conținut în grăsime standard de 3,5%, proteină 3,2%, densitatea minimă de 1,027, aciditatea 13-16°T, temperatura să nu depășească 3°C iar gradul de impurificare să se încadreze în limitele admise. Aciditatea liberă a laptelui este exprimată prin pH, aratând concentrația în ioni de hidrogen din soluții (valorile normale sunt la un pH = 6,7-6,3).

Punctul de congelare -0,555oC este caracteristica cea mai constantă a laptelui. Indicatorii care vizează nivelul bacterial și biologic al laptelui pentru condițiile actuale sunt: NCS/ml < 300000, NTE/ml < 100000 și spori butirici/ml < 1000. În viitor, indicatorii menționați vor fi mult mai restrictivi: NCS/ml < 250000, NTE/ml < 50000 și spori butirici/ml < 1000.

În cadrul tabelului 5.7 prezentăm valorile medii și estimatele variabilității pentru indicatorii de calitate ai laptelui înregistrate în cazul populației analizate din ferma S.C. Fanion.

Populația de rasă Friză a fost urmărită pe durata a doi ani (2013-2014), luându-se în calcul următorii indicatori: producția medie de lapte, procentul de grăsime din lapte, temperatura laptelui, densitatea, aciditatea, numărul celulelor somatice și numărul total de germeni (tab. 5.6-5.8).

Tabelul 5.6

Statisticii pentru principalii indicatori de calitate ai laptelui la nucleul de bovine studiat

pentru anul 2013

Pentru laptele colectat în anul 2013, aciditatea a întregistrat o valoare medie de 16,71°T, valoare foarte puțin mai mare față de valoarea normală, aceasta fiind datorată condițiilor de mediu din anul de referință, când au predominat lunile călduroase.

Tabelul 5.7

Statisticii pentru principalii indicatori de calitate ai laptelui la nucleul de bovine studiat

pentru anul 2014

Pentru indicatorul procentul de grăsime valoarea medie a avut valori normale de 3,86%.

Făcând o raportare a indicelui densitate (media 1,03 g/cm3) la valoarea medie a NTG și NCS, se constată faptul că toate valorile înregistrate se încadrează în limitele normale conform celor din literatura de specialitate, respectiv o medie de 55000 NTG/ml și o medie de 273125 NCS/ml de lapte.

Pentru laptele colectat anul 2014, valoarea medie a acidității a înregistrat 17,81°T, în timp ce indicatorul procentul de grăsime a avut o valoarea medie 3,05%, valoare mai mare față de cea indicată în literatura de specialitate, datorită unei alimentații mai adecvate.

Raportând indicele de densitate (media 1,03 g/cm3) la valoarea medie a NTG și NCS, și în acest an, se constată faptul că toate valorile înregistrate se încadrează în limitele normale conform celor din literatura de specialitate, respectiv o medie de 55000 NTG/ml și o medie de 276116,67 NCS/ml de lapte.

Tabelul 5.8

Statisticii pentru principalii indicatori de calitate ai laptelui la efectivul de bovine studiat

Coroborând datele din cei doi ani de analiză a efectivului de Friză din cadrul fermei Fanion, se observă faptul că toti indicatorii de calitate ai laptelui se încadrează în limitele normale, date reprezentate grafic în figurile 5.7-5.9.

Fig. 5.7. Variația acidității laptelui (°T) și a temperaturii (°C) a laptelui la livrare

Fig. 5.8. Variația NTG (ml) din laptele livrat

Fig. 5.9. Variația NCS (ml) din laptele livrat

În tabelul 5.8. sunt redate valorile medii ale indicatorilor de calitate ai laptelui la nucleul de bovine luat în studiu, pe anotimpuri.

Tabelul 5.8

Principalii indicatori de calitate ai laptelui la efectivul de vaci

studiat în funcție de anotimp

Din analiza figurii 5.10. constatăm faptul că cantitatea de lapte livrată a fost mai mare în anotimpurile vară și toamna, datorită faptului că efectivul de vaci a beneficiat de masă verde și mișcare prin pășunat liber, având o influență benefică asupra laptelui obținut, atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ.

Fig. 5.10. Variația cantității de lapte în funcție de anotimp

Valorile medii în cazul indicatorului conținut de grăsime (%), au înregistrat valori medii mai ridicate în iarnă (=3,88) și toamnă (=3,65), datorită faptului că odată cu creșterea producției de lapte scade procentul de grăsime.

Fig. 5.11. Variația procentului de grăsime din lapte în funcție de anotimp

Datele obținute evidențiază o temperatură a laptelui la livrare cu valori medii de 5,45°C pentru anotimpul de iarna și 5,38°C pentru anotimpul de toamnă, întrucât în sezonul rece temperaturile sunt mult mai scăzute. Pentru anotimpurile de primăvară (5,78°C) și vară (6,43°C), temperatura de livrare este ceva mai ridicată datorită temperaturilor ridicate din sezonul cald (fig. 5.12).

Aciditatea laptelui a avut valoari medii de 17,81ºT iarna, 17,71ºT toamna, 17,81ºT vara și 17,83ºT primăvara, valori care sunt în limitele admise pentru acest indicator (fig. 5.13).

Fig. 5.12. Variația temperaturii laptelui la predare, în funcție de anotimp

Fig. 5.13. Variația acidității laptelui la predare, în funcție de anotimp

Instalațiile de muls sunt reglate, asigurându-se funcționarea corectă în ceea ce privește nivelul de vacuum, numărul pulsațiilor și integritatea manșoanelor. Corespunzător analizelor, s-a constatat faptul că numărului de celule somatice din lapte au o valoare medie în limite normale, de 275808,08/ml (iarna) și 335155,57ml (vara), dar în sezonul cald, datorită variațiilor ridicate de temperatură, valorile NCS puțin mai ridicate față de sezonul rece.

Fig. 5.14. Numărul de celule somatice din lapte la momentul livrării

Absența antibioticelor este un alt indicator de calitate, întrucât laptele care conține antibiotice nu este permis pentru consum, NTG variind între o medie de38818,18ml în iarnă, și 51500ml în vară, valorile fiind în limitele normal admise, în ceea ce privește calitatea laptelui din punct de vedere biologic (fig. 5.15).

Fig. 5.15. Numărul total de germeni din lapte la momentul livrării

Faptul că în toate valorile indicatorilor de calitate ai laptelui provenit de la populația din ferma Fanion se încadrează în limitele standard ale calității, se datorează bunei organizări manageriale din unitate, prin asigurarea unei alimentații corepunzătoare, a mișcării efectivului de animale în perioada de vară prin pășunat, coroborați de tehnologia de exploatare aplicată în unitate.

Esențial pentru selecție este faptul că ridicarea potențialului de producție cantitativă și calitativă a taurinelor BNR din ferma Fanion se poate face în paralel, fără diminuarea unei însușiri în detrimentul celeilalte.

CONCLUZII

În urma studiului întreprins asupra populației de taurine Friză din ferma Fanion se pot desprinde următoarele concluzii:

– Valorile producției medii de lapte la ascendența efectivului luat în studiu, arată faptul că bunicile după tată (MT) au realizat performanțe medii superioare de 7465,99kg lapte, 4,03% grăsime și 342,51kg grăsime pură, iar bunicile după mamă (MM) au realizat performanțe medii puțin mai mici, de 6059,81kg lapte, 4,1% grăsime și 238,98 kg grăsime pură.

– Cantitatea medie de lapte pe lactație totală a înregistrat o valore medie a producției de lapte de 7801,28 kg lapte, cu un cantitatea medie de grăsime de 330,02kg, în timp ce cantitatea de proteină pură a avut o valoare medie de 256,92kg.

– Cantitatea medie de lapte pe lactație normală a înregistrat o valore medie a producției de lapte de 7069,95 kg lapte, cu un cantitatea medie de grăsime de 313,84kg, în timp ce cantitatea de proteină pură a avut o valoare medie de 236,36kg.

– Aspecte privind calitatea laptelui: temperatura, aciditatea, densitatea, prezența antibioticelor în lapte, numărul total de germeni și conținutul acestuia în grăsime, proteine și celule somatice, s-au încadrat ca valoare în limitele normale ale indicatorilor, menționați în literatura de specialitate.

– Efectivul din ferma Fanion se caracterizează printr-o viabilitate mare a însușirilor morfo-productive, cu potențialul genetic productiv la nivelul unor bune ferme europene, după cum a rezultat din analiza indicilor producției de lapte pe lactații succesive și pe ani de producție;

– Cu privire la indicii de reproducție, din analiza efectuată a rezultat că acest indicator a decurs în general normal, managementul fermei jucând un rol decisiv.

Cercetările în exploatația de la ferma Fanion, județul Vaslui, au arătat faptul că prin cunoașterea tehnologiilor de exploatare și aplicarea unui management bun, conduce la obținerea unei producții de lapte, eficiente din punct ce vedere cantitativ și calitativ.

BIBLIOGRAFIE

Acatincăi, St., 2010 – Tehnologia creșterii bovinelor. Editura Agroprint, Timișoara

Alexoiu, A., 2002 – Aprecierea conformației corporale la taurinele AGCTR, București.

Cozma, D., 2012 – Contribuții la studiul influenței valorii genetice și managementului asupra performanțelor de producție și reproducție într-o fermă de vaci de lapte. Teză de doctorat.

Cucu Gr. I., Maciuc V., Maciuc Domnica 2003 – Cercetarea științifică și elemente de tehnică experimentală în zootehnie. Edit. Alfa,

Dinescu, S., 1995 – Ameliorarea genetică a efectivelor de animale, Revista de Zootehnie și Medicină Veterinară, nr.1, București

Georgescu, Gh., și colab., 1988 – Tratat de creștere a bovinelor (vol. 1). Editura Ceres, București.

Georgescu, Gh., și colab., 1989 – Tratat de creștere a bovinelor (vol. 2). Editura Ceres, București.

Georgescu, Gh. și col., 2000 – Laptele și produsele lactate. Editura Ceres, București.

Maciuc V., Ujică V., Nistor I., 2003 – Ghid practic de ameliorare genetică a bovinelor pentru lapte, Editura Alfa, Iași

Maciuc V. 2006 – Managementul creșterii bovinelor. Editura Alfa, Iași

Stoica, Gh., Vladu, M., 2002 – Exploatarea vacilor de lapte în sistem gospodăresc, Revista “Zootehnie și Medicină Veterinară”, nr 2, București

Ujică V., Maciuc V., Nistor I. 2007 – Managementul creșterii vacilor de lapte. Editura Alfa, Iași

Usturoi M.G., 2006 – Tehnologia laptelui și a produselor derivate. Editura PIM

Vacaru – Opriș, I., și colab., 1990 – Tehnologia și valorificarea produselor animale. Lucrări practice. Litografiat, U.A., .

Velea, C., 1983 – Tehnologia creșterii bovinelor. Editura , Cluj – Napoca.

*** 2014 – Statisticile F.A.O., 2014