CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ÎNDEMÂNĂRII PRIN MIJLOACE SPECIFICE JOCULUI DE VOLEI, ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ DIN CICLUL GIMNAZIAL Coordonator… [621798]

1
UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE,
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA
ÎNDEMÂNĂRII PRIN MIJLOACE SPECIFICE
JOCULUI DE VOLEI, ÎN LECȚIA DE
EDUCAȚIE FIZICĂ DIN CICLUL
GIMNAZIAL

Coordonator științific
Lect.univ.dr. RADA LARISA
Absolvent: [anonimizat]

2017

2
PLANUL LUCRĂRII

INTRODUCERE ………………………………… …………………………………………… …… 4
Motivația alegerii temei …………………….. …………………………………………… ………. 4
Actualitatea și importanța temei ……………… …………………………………………… ….. 5

CAPITOLUL I. REFLECTAREA TEMEI ÎN LITERATURA DE
SPECIALITATE ……………………………….. …………………………………………… …….
7
I.1. Notații cu privire la categoriile de probleme pe care le implică educația
fizică la ciclul gimnazial …………………… …………………………………………… ………..
7
I.2. Îndemânarea – aspecte generale …………… …………………………………………… .. 12
I.3. Îndemânarea și componentele ei …………… …………………………………………… .. 13
I.4. Factorii ce condiționează îndemânarea …….. ………………………………………….. 16
I.5. Aspecte ale dezvoltării îndemânării în ciclul gimnazial ………………………… 17
I.6. Particularități fiziologice ale vârstei de 11L 13 ani …………………………………. 19
I.7. Voleiul și rolul lui în dezvoltarea îndemânări i ……………………………………… 23

CAPITOLUL II. DEMERSUL METODOLOGIC AL CERCETĂRII… …. 26
II.1. Premisele cercetării …………………… …………………………………………… ……….. 26
II.2. Ipoteza cercetării …………………….. …………………………………………… ………… 26
II.3 Scopul ………………………………… …………………………………………… …………….. 27
II.4. Metodele de investigație în cercetarea științ ifică și rolul lor în cercetarea
noastră ……………………………………. …………………………………………… ………………..
27
II.5. Locul și condițiile de desfășurare a cercetăr ii ………………………………………. 35
II.6. Etapele desfășurării cercetării …………. …………………………………………… …… 35

3
CAPITOLUL III. CONTRIBUȚII PERSONALE PRIVIND
DEZVOLTAREA ÎNDEMÂNĂRII PRIN MIJLOACE SPECIFICE
JOCULUI DE VOLEI, LA ELEVII DIN CICLUL GIMNAZIAL .. ………

36
III.1. Recoltarea, analiza și interpretarea opiniil or profesorilor de educație
fizică, privind abordarea dezvoltării îndemânării î n lecția de educație fizică din
ciclul gimnazial …………………………………………… …………………………………………

36
III.2. Concluziile ale aplicării chestionaruui …. …………………………………………… . 43
III.3. Conținutul mijloacelor sau metodologia de pr egătire (programa de lucru)
…………………………………………… …………………………………………… …………………….
44

CONCLUZII ………………………………….. …………………………………………… ……. 49
BIBLIOGRAFIE ……………………………….. …………………………………………… … 50
ANEXE ……………………………………… …………………………………………… ………… 53

4
INTRODUCERE

Motivația alegerii temei
ÎntrLun secol alert și traumatizant, activitățile sportive au puternice efecte
preventive, curative, prin construirea și amplifica rea forței pozitive a omului,
considerat factor activ de decizie, cu alegeri și p referințe personale, cu posibilitatea
de a deveni propriul său arhitect.
De asemenea, exercițiile fizice și sportul sunt cel e care au o acțiune dublă
asupra funcțiilor psihice, asigurânduLle o stabili tate în ceea ce privește activitatea
intelectuală.
Prin urmare activitățile sportive favorizează o bun ă sănătate individului,
dânduLi un sens al responasabilităților și al convi ețuirii, conferă în aceeași măsură o
bună sănătate societății, deoarece prin acțiunea sa adună și amestecă diferite clase
sociale.
Copiii, avînd organismul în dezvoltare și formare, au nevoie cu atât mai mult
de mișcare, de exercițiu fizic. În ultima perioad ă se vorbește de accelerarea
ritmului de dezvoltare biologică. Este inconte stabil faptul că la noile generații
pubertatea începe mai devreme, tinerii din zilele n oastre, cresc în înălțime și
greutate mult mai repede decât cei de vârsta lor în deceniile trecute, producânduLse
mai timpuriu o vădită maturizare psihică.
Ca urmare apar însă și anumite aspecte negative, ca de pildă scăderea
rezistenței organismului, o sensibilitate nefir esc de accentuată fiziologică și
psihică, față de solicitările intense și complexe a le vieții în societatea actuală, fiind
un dezechilibru în dezvoltare. Creșterea în înălțim e nu este însoțită întotdeauna de o
dezvoltare proporțională a musculaturii, de îngroșa rea corespunzătoare a fibrelor
musculare.

5
La efortul permanent al elevului de a răspunde prin trLun comportament
adecvat la influențele mediului, activitățile sport ive vin să ofere suportul organic,
funcțional atât de necesar și pe care nici un alt t ip de activitate nu îl poate realiza.
Astfel, o serie de caracteristici ale jocului de v olei, printre care faptul că
necesită un spațiu redus, instalații puține și simp le, precum și acela că poate fi
practicat după însușirea a una sau doua dintre acț iunile principale ale jocului (pasa
cu două mâini de sus și preluarea cu două mâini de jos), recomanda voleiul ca pe un
mijloc al educației fizice școlare dintre cele mai eficiente, el fiind în același timp
unul din jocurile sportive care se bucură de mare p opularitate în randul elevilor de
toate vârstele.
Sistemele de acționare bazate pe structuri motrice ale jocului de volei pot fi
prezente în aproape toate părțile (verigile) lecție i de educație fizică. Folosirea lor
este benefică pentru elevi, contribuind atât la rez olvarea sarcinilor legate de
dezvoltarea fizică armonioasă (tonificarea musculat urii extensoare a spatelui,
tonificarea articulațiilor și ligamentelor), dezvo ltarea calităților motrice de bază (în
special viteza, detenta și îndemânarea) cât și la formarea unor deprinderi și
priceperi motrice specifice.

Actualitatea și importanța temei

Un loc important în sistemul de educație fizică a c opiilor și adolescenților
trebuie să fie destinat dezvoltării îndemânării. Du pă părerea multor autori,
dezvoltarea îndemânarii stimulează activitatea orga nismului, perfecționarea
coordonării mișcărilor și formarea ținutei corecte.
Între dezvoltarea fizică a individului și capacitat ea de asimilare și valorificare
a cunoștințelor elevilor există o stânsă corelație, o interdependență dialectică.
Practicând disciplina educație fizică și sport, înt ărinduLși vigoarea trupului,

6
sănătatea, elevii își crează condițiile esențiale c erute de o activitate intelectuală
intensă.
Analizând datele literaturii de specialitate, parc urgând conținutul programei
școlare, constatăm că mijloacele existente nu satis fac pe deplin dezvoltarea acestei
calități motrice (îndemânarea). Astfel, generații d e elevi rămân deficitare în această
direcție.
O atenție deosebită trebuie acordată împletirii met odelor și mijloacelor de
instruire cu cele educative realizând în final un m odel de absolvent al unui ciclu de
învățământ gimnazial conform cerințelor dinainte st abilite.
Astfel, cunoscând particularitățile de vârstă ale e levelor din punct de vedere
fiziologic, morfologic, psihic, precum și rezultate le din practica de instruire,
utilizarea mijloacelor din jocul de volei în lecția de educație fizică ar contribuii la
îndeplinirea obiectivelor dezvoltării îndemânării l a elevii din ciclul gimnazial.

7
CAPITOLUL I. REFLECTAREA TEMEI ÎN LITERATURA DE
SPECIALITATE

I.1. Notații cu privire la categoriile de probleme pe care le implică educația
fizică la ciclul gimnazial
Educația fizică, ca o componentă a educației genera le, contribuie la
dezvoltarea și perfecționarea copilului în planul m otricității; stimularea activității
intelectuale și a unor procese afective; dezvoltare a unor relații de grup; dinamizarea
unor procese psihice; formarea unor deprinderi și c alități în procesul muncii;
perfecționarea organelor, funcțiilor, aparatelor or ganismului; perfecționarea unor
note particulare care apar în activitatea unor orga ne, aparate procese, ca efect al
practicării exercițiului fizic: simțul mingii, simț ul ritmului, al alunecării, vedere
periferică, gândire tactică, memorie motrică, senza ții kinestezice etc 1.
Ca disciplină obligatorie din trunchiul comun , educația fizică la ciclul
primar se reflectă întrLun număr de 2 ore de educaț ie fizică. Așa cum este prevăzută
în planulLcadru de învățământ, educația fizică la c iclul primar se desfășoară sub
forma de 2:
Lecții obligatorii, clasic, în timpul cărora se rea lizează prevederile
programei;
Lecții de extindere, în care se aprofundează preved erile programei școlare
prin abordarea conținuturilor prevăzute în programă cu asterisc (*) și scrise
italic;
Lecții opționale, în care se aprofundează o discipl ină, ramură sportivă la
alegere;

1 http://www.scritube.com/timpLliber/sport/Sportul742 14421.php , accesat la data de 23 02 2017.
2 Rață, G., Constantinescu, E., (2004). Didactica pr edării educației fizice și sportului, Edit. EduSoft , Bacău, pag. 7.

8
Lecții de aprofundare, în care se detaliază anumite conținuturi care nu au
fost bine însușite;
Lecții extracurriculare, în care se aprofundează o disciplină sportivă la
alegere. În acest tip de lecții se realizează pregă tirea echipelor
reprezentative în scopul participării la competiții le școlare.
Astfel, din notațiile cu privire la problema educației fizice ș colare în ciclul
gimnazial , se evidențiază faptul că pentru realizarea educaț iei fizice cu copii
claselor primare există un șir de condiții favorabi le temei cercetate. Cu toate acestea
sunt concretizate și unele probleme, iar prin rezol varea acestora sLar ajunge la
optimizarea substanțială a procesului instructivLed ucativ 3.
Învățământul românesc are o structură formală insti tuită în perioada
interbelică. Atunci, această structură reprezenta o achiziție de vârf în domeniul
pedagogiei, fiind în sincronie cu sistemul de învăț ământ din multe țări europene, cu
o referire specială la Franța. De atunci, psihologi a vârstelor și teoriile învățării au
făcut pași uriași în redefinirea și reconstituirea aspectelor educaționale ale vârstelor
școlare. În special psihologia a studiat cu mare at enție perioada copilăriei și
adolescenței, aducânduLși o contribuție esențială î n modul de percepere și de
înțelegere a copilului și adolescentului.
Din motive cunoscute, structura sistemului de învăț ământ românesc nu a
ținut pasul cu evoluția firească a achizițiilor din domeniul psihologiei învățării.
Reintrarea în sincronie presupune o nouă formă de o rganizare a vârstelor școlare
concretizată în introducerea ciclurilor curriculare . Ciclurile curriculare reprezintă
periodizări ale școlarității care au în comun obiec tive specifice și grupează mai
mulți ani de studiu, aparținând uneori de niveluri școlare diferite. Aceste periodizări
ale școlarității se suprapun peste structura formal ă a sistemului de învățământ, cu

3 http://www.scritube.com/timpLliber/sport/ASPECTELTE ORETICOLMETODICELPRI53445.php , accesat la data de
23 03 2017.

9
scopul de a focaliza obiectivul major al fiecărei e tape școlare și de a regla procesul
de învățământ prin intervenții de natură curricular ă. Ciclurile curriculare sunt
prezentate în tabelul care urmează (Curriculum Nați onal, 1999 – Tabelul nr. 1) 4:
Figura 1 3 Ciclurile curriculare
19 Liceu teoretic,
tehnologic,
vocațional
Șc. profesionala
Școala de ucenici XIII Specializare
18 XII
17 XI Aprofundare
16 X
15 IX Observare și orientare
14 Învățământ
gimnazial VIII
13 VII
12 VI Dezvoltare
11 V
10 Învățământ
primar IV
9 III
8 II Achiziții fundamentale
7 I
6 Învățământ
preșcolar Anul
pregăti
5
4
3
Introducerea ciclurilor curriculare se exprimă la n ivel de 5:
obiective care particularizează finalitățile grădin iței, ale învățământului
primar și ale învățământului secundar;

4 Curriculum național pentru învățământul obligatoriu , (1999) L Programe școlare, MEN, CNC
5 http://www.math.uaic.ro/~oanacon/depozit/Curs_10_Cu rriculum_national.pdf , accesat la data de 28 10 2016

10
metodologie didactică specifică.
Introducerea ciclurilor curriculare devine operativ ă prin 6:
modificări în planurile de învățământ, privind:
gruparea obiectelor de studiu;
momentul introducerii în planurileLcadru a unor anu mite discipline;
ponderea disciplinelor în economia planurilor;
modificări conceptuale la nivelul programelor și al manualelor școlare;
modificări de strategie didactică (condiționate de regândirea formării inițiale
și continue a profesorilor).
Fiecare ciclu curricular oferă un set coerent de ob iective de învățare, care
consemnează ceea ce ar trebui să atingă elevii la c apătul unei anumite etape a
parcursului lor școlar. Prin aceste obiective, cicl urile curriculare conferă diferitelor
etape ale școlarității o serie de dominante care se reflectă în alcătuirea programelor
școlare.
În acest sens putem preciza faptul că ariile curriculare prezente în planulL
cadru de învățământ încearcă a fi compatibile cu cele opt domenii de competențe
cheie stabilite la nivel european, pe care le enume răm în continuare:
Comunicare în limba maternă;
Comunicare în limbi străine;
Matematică, științe și tehnologii;
Tehnologia informatică și a comunicațiilor;
Competențe interpersonale, interculturale, sociale și civice;
Cultură antreprenorială;
Sensibilizarea la cultură;
„A învăța să înveți”.

6 http://www.math.uaic.ro/~oanacon/depozit/Curs_10_Cu rriculum_national.pdf , accesat la data de 29 10 2016

11
Aria curriculară Educație fizică și sport , prin intermediul mijloacelor de
care poate dispune, putem afirma că are contribuții specifice la toate cele opt
domenii de competențe enunțate mai sus, dar în spec ial neLam opri la: „a învăța să
înveți”.
Disciplina de educație fizică își impune în acest c ontext revizuirea modelului
disciplinei , care contribuia până acum la 7:
dezvoltarea și perfecționarea copilului în planul m otricității;
stimularea activității intelectuale și a unor proce se afective;
dezvoltarea unor relații de grup; dinamizarea unor procese psihice;
formarea unor deprinderi și calități în procesul mu ncii;
perfecționarea organelor, funcțiilor, aparatelor or ganismului;
perfecționarea unor note patriculare care apar în a ctivitatea unor organe,
aparate procese, ca efect al practicării exercițiul ui fizic: simțul mingii, simțul
ritmului, al alunecării, vedere periferică, gândire tactică, memorie motrică,
senzații kinestezice etc.;
„Modelul educației fizice din învățământul gimnazia l reprezintă un sistem de
baremuri și cerințe privind calitățile motrice și c elelalte componente ale capacității
motrice, ce trebuie realizate de către elevi în eta pe, până la sfârșitul ciclului.” 8
PropriuLzis, modelul de educație fizică în învățămâ ntul gimnazial înfățișează
elevul de clasa a VIIILa cu indici somatici, calită ți motrice situate la un anumit
nivel, stăpânind un anumit bagaj de deprinderi și p riceperi motrice și obișnuința de
a practica sistematic exercițiile fizice. Pentru a îndeplini un astfel de barem este
necesar să se acționeze sistematic, ritmic, prin st ructuri bine precizate, eficiente
indiferent de nivelul de dotare materială al școlii .

7 http://www.scritube.com/timpLliber/sport/ASPECTELTE ORETICOLMETODICELPRI53445.php , accesat la data 11
10 2016
8 Niculescu, I., (2009). Metodica educației fizice î n învățământul primar și gimnazial, Edit. Universit aria Craiova,
pag. 81

12
Caracteristica esențială a structurilor de acționar e (algoritmilor) este dată de
precizarea numărului de repetări, a pauzelor dintre serii și repetări, precum și a
locului acestora în cadrul lecțiilor și a planului calendaristic. Se ajunge, în felul
acesta la un model final care este de fapt, momentu l inițial al ciclului de învățământ
următor.
Trebuie menționat faptul că parametrii stabiliți pe ntru modelul de final de
ciclu și ai celor pe clase începând de la a VLa, pe ntru băieți și fete, nu sunt ficși, ci
se schimbă periodic, de câte ori se constată că val orile sunt ușor de îndeplinit de un
număr prea mare de elevi.

I.2. Îndemânarea – aspecte generale
„Îndemânarea prezintă generic, un complex de calită ți preponderent
psihomotrice care presupun capacitatea de a învăța rapid mișcări noi, adaptarea
rapidă și eficientă la condiții variate, specifice diferitelor tipuri de activități, prin
restructurarea fondului motric existent.”9
Hirtz, P., în 1974 (citat de Rață,G., în 2006) defi nește îndemânarea ca fiind
”calitatea care ne permite să realizăm coordonarea unor mișcări complicate” 10 .
Îndemânarea se educă paralel cu procesul de învățar e a unor noi deprinderi și
de formare a priceperilor motrice, prin mijloace co mplexe, prin combinații de
metode și procedee de exersare. Nivelul de dezvolta re a celorlalalte aptitudini
(viteză, forță, rezistență și suplețe) influențează cordonarea mișcărilor, iar finețea și
precizia activității organelor de simț contribuie î mpreună cu inteligența motrică, la
manifestarea îndemânarii. Căile de rezolvare ale ac țiunilor de mișcare, a
combinațiilor tactice necesită o gândire logică, o capacitate de analiză, o bună

9 Dragnea, A., Bota, A., (1999). Teoria activitățilo r motrice, Edit. Didactică și pedagogică, R.A., Buc urești.
10 Rață, G., Rață, B., C., (2006). Aptitudinile în ac tivitatea motrică,Edit.Edusoft,Bacău.

13
selectare a informațiilor primite, analizarea și lu area de decizii pentru o execuție cât
mai bună și mai rapidă.
Procesul de educare al îndemânării este foarte comp lex și trebuie să se
respecte cel putin trei cerințe:
• asigurarea unui număr corespunzător de repetări, nu măr care să asigure
asimilarea conținutului și formei exercitiului;
• încadrarea executantului în timpul de execuție al m ișcării și obișnuirea
acestuia cu ideea execuției în viteză din ce în ce mai mare;
• obișnuirea executantului cu o varietate mare de sit uații previzibile și
imprevizibile ce pot apărea și care trebuie rezolva te prin modalități diverse.

I.3. Îndemânarea și componentele ei
Aptitudinile coordinative pot fi numite generic înd emânare și sunt formate
din: capacitatea de învățare, capacitatea de dirija re și control a mișcării și
capacitatea de adaptare și transformare a mișcării.
Aptitudinile coordinative, în calitate de reglatori ai mișcării, au drept substrat
funcțional acțiunile asociate ale analizatorilor și ale sistemului nervos central. De
aceea, la rândul său, dezvoltarea lor este puternic condiționată de maturizarea
sistemului de percepție. În cazul aptitudinilor coordinative, prestația nu p oate fi
raportată de la bun început la conceptele de capaci tate și de putere, așa cum este
aproape posibil să se procedeze pentru sistemul con dițional. Cele care predomină
sunt efectele de adaptare și de reglare, chiar dacă ele par inseparabile de sistemele
condiționale” 11 .

11 Renato Manno, (1996). Bazele teoretice ale antrena mentului sportiv, Edit. Revue E.P.S., Paris, 1992, București.

14

Figura nr. 1 Clasificarea capacităților coordinativ e
(după Blume, 1981, citat de Manno, R.,)

Manno, R., citânduLl pe Blume, consideră că aceste capacități coordinative
sunt organizate astfel:
• capacitatea de combinare și cuplare a mișcării permite captarea
informației de căte organele de simț, de capacitate de analiză și
judecată, de redactare a programelor, transmiterea acestora la nivelul
periferic și de capacitatea de execuție. Capacitate a de combinare și
cuplare a mișcărilor include și coordonarea segment ară, îndeosebi
coordonarea brațe – picioare – trunchi și ambidextr ia ca o componentă a
acestui tip de coordonare ;
• capacitatea de orientare spațio3temporală permite modificarea poziției
și mișcarea corpului în spațiu și timp, în raport c u un reper. Formele
fundamentale de orientare sunt:
/checkbld în raport cu obiectele în mișcare, în condiții stat ice;
/checkbld în raport cu punctele de referință fixe sau mobile.
Capacitatea
de dirijare și
control
Capacitatea
de adaptare
Capacitatea de combinare a mișcărilor
Capacitatea de diferențiere a
mișcărilor
Capacitatea de echilibru
Capacitatea de orientare
Simțul ritmului și tempo
Capacitatea de reacție
Capacitatea de transformare (a mișcării)
Capacitate
de
învățare
motrică

15
În primul caz, informația vizuală este determinantă , iar în cel deLal
doilea, informația optică este integrată împreună c u informația
vestibulară și cea chinestezică.Capacitatea de orie ntare prezintă un rol
deosebit de important în jocurile sportive, unde el evul trebuie săLși
adapteze continuu conduita în funcție de coechipier i și adversari;
• capacitatea de diferențiere kinestezică permite un control fin, diferențiat
al parametrilor dinamici, temporali și spațiali ai mișcării;
• capacitatea de echilibru presupune menținerea corpului întrLo poziție
stabilă și refacerea echilibrului după deplasări sa u alte situații. Rolul
determinant în menținere echilibrului îl au calitat ea analizatorului
vestibular și cea a analizatorul chinestezic;
• capacitatea de reacție motrică permite răspunsuri motrice rapide la
diferiți stimuli;
• capacitatea ritmului reprezintă „ aptitudinea de a organiza cronologic
diferitele intervenții musculare, în raport cu spaț iul și timpul” 12 ;
• capacitatea de transformare a mișcării permite ca „programul motric al
unei acțiuni în curs, să se adapteze sau să se modi fice față de
transformări neprevăzute și complet neașteptate ale situației, putând
chiar să necesite o întrerupere a mișcării, cum se întâmplă în cazul
fentelor. Este strâns legată de capacitățile de ori entare și de reacție” 13 ;
• capacitatea ritmică se manifestă prin prin capacitatea de a realiza o
mișcare întrLo secvență temporală specifică care ar putea fi reluată
conform voinței.

12 Manno, R., (1996). Bazele teoretice ale antrenamen tului sportiv, Edit. Revue E.P.S., Paris. București ,
13 Dragnea, A., MateLTeodorescu, S., (2002). Teoria s portului, Edit. FEST, București.

16
„Acest sistem integrativ care asigură execuția est e controlat prin referență
(feed3back) alimentat de informațiile senzoriale și de analizatorii: optic, vestibular,
acustic, kinestezic, tactil, aptitudinea de percepe re a timpului.” 14
Subliniind importanța coordonării în viață (Weineck , J., în 1997 citat de
Ozmen, O., 1999), consideră capacitatea de coordona re generală ca rezultat al
,,învățării motrice polivalente ce se manifestă în diverse domenii ale vieții zilnice și
ale sportivului și permite îndeplinirea într3un mod rațional și intensiv a sarcinilor
motrice de toate felurile”, iar in ceea ce privește capacitatea de coordonare
specifică se caracterizează prin ,,posibilitatea de a varia combinații gestuale ale
tehnicilor disciplinei sportive” 15 .

I.4. Factorii ce condiționează îndemânarea
Manifestarea la un nivel superior este condiționată de o serie de factori:
• starea de funcționalitate și nivelul de dezvoltare al organelor de simț;
• mobilitatea proceselor nervoase fundamentale excita ția și inhibiția;
• capacitatea scoarței cerebrale de a selecționa info rmațiile;
• valoarea surselor energetice existente în organism;
• anticiparea evoluției viitoare a condițiilor în car e se execută mișcarea;
• memoria de scurtă și lungă durată;
• gândirea rapidă și creativă;
• calitatea proceselor cognitive (percepții, reprezen tări);
• capacitatea de anticipare a desfășurării mișcării;
• experiența motrică anterioară;
• mobilitatea articulară, elasticitatea musculară;

14 Brown,L., E., Ferrigno,V., A., Santana, J.,C., (200 0). Training for speed, agility and quickness, Edit .Human
Kinetics,U.S.A..
15 Ozmen, O., (1999). Tringhiul performanței în sportu l contemporan (trad.din.lb.turcă), Bagirgan Yayin E vi, Ankara,

17
• nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice ;
• vârsta și sexul executanților.

I.5. Aspecte ale dezvoltării îndemânării în ciclul gimnazial
Îndemânarea se educă foarte devreme, procesul conti nuând până la
maturizarea completă a omului.
După Weineck, J., 1994, Tudor, V., 1999, Dragnea, A ., 2006, Rață, G., 2006
în metodica dezvoltării îndemânării, se vor urmării următoarele aspecte:
/head2right în cadrul vârstei de 3L6 ani se va insista asupra u nui număr cât mai mare de
deprinderi motrice simple; Hahn, E., în 1996, consi deră că „cel mai înalt
grad de ameliorare observat în coordonările motrice apare între 4 și 7
ani” 16 , perioadă în care prin joacă se descoperă noi form e motrice;
/head2right între 6 și 10 ani accentul va cădea pe îmbunătățire a capacității de coordonare
segmentară ; Dragnea A., și Bota, A., în 2000, consideră că „vârsta optimă
la care se poate acționa cu șansă mare de progres e ste intervalul 7310 ani” 17
ca interval în care „capacitățile cognitive și motrice se sprijină reci proc” ;
/head2right precizia și orientarea spațio3temporală se vor aborda în etapa de vârstă
următoare;
/head2right perioada 10L14 ani se descrie prin ameliorarea capac ității de învățare
motrică , exprimată la nivelul indicilor de stocare a infor mației și de
diferențiere temporală;
/head2right între 14 și 18 ani, datorită modificărilor organism ului, se înregistrează o
scădere a capacității de coordonare segmentară, mai ales în cazul mișcărilor
complexe ; Tudor, V., în 2001, consideră vârsta de „15 ani pentru băieți și

16 Hahn, E., (1996). Antrenamentul sportiv la copii, t raducere C.C.P.S., București, pag. 96
17 Dragnea, A., Bota, A., (2000). Teoria activităților motrice, București, Edit. Didactică și Pedagogică, pag. 245

18
13314 ani pentru fete” 18 , ca vârsta la care îndemânarea poate fi cel mai bi ne
dezvoltată.
Astfel, în lecția de educație fizică, din învățămân tul gimnazial, pentru
dezvoltarea îndemânării, este necesară, o stare opt imă a scoarței cerebrale care se
realizează prin cea deLa doua verigă a lecției de e ducație fizică – pregătirea
organismului pentru efort. Ca și în cazul vitezei, temele de lecție care vizează
dezvoltarea îndemânării, vor fi plasate înaintea ce lorlalte teme.
Pentru îndemânare se poate lucra pe parcursul între gului an, atât în sală cât și
în aer liber, folosinduLse mijloacele din diferite ramuri.
În lecția de educație fizică, îndemânarea se educă în prima parte, în veriga a
IIILa, când se acționează pentru prelucrarea grupel or mari musculare, în veriga a
IVLa, când tema propusă este de educare a înemânări i, în veriga a VLa, când se
învață, consolidează și perfecționează deprinderile motrice, și în partea
fundamentală, când este vorba de lecția de antrenam ent.
Programa școlară prevede pentru calitatea motrică î ndemânarea următoarele
conținuturi:

Clasa a V a
Îndemânarea (capacitate coordiantivă)
• coordonarea segmentelor față de corp;
• manevrarea de obiecte, individual și în relație cu parteneri.
Echilibrul:
• în poziții statice;
• în deplasare pe suprafețe înguste, situate la difer ite înălțimi.

18 Tudor,V., (2001). Evaluarea în educație fizică școl ară, Edit. Printech, București, pag. 65

19
Clasa a VI a
Îndemânarea (capacitate coordiantivă) coordonarea a cțiunilor segmentelor corpului
și a corpului în întregime, în spațiu și în timp co ordonarea acțiunilor în relația cu
parteneri și cu adversari mânuirea ambidextră de ob iecte.
echilibru:
• mențineri, pe durate crescute progresiv, ale poziți ilor statice (cu baze de
sprijin reduse, pe sol și pe suprafețe cu înălțimi variabile)
• deplasări în echilibru, libere și cu purtare de obi ecte, pe suprafețe înguste și
înălțate, orizontale și înclinate
Cerințele ce trebuiesc urmate în procesul de dezvoltare a în demânării:
/head2right organismul trebuie să fie odihnit, dar încălzit atu nci când se aplică exercițiile
pentru dezvoltarea îndemânării;
/head2right nu se recomandă abordarea în cadrul aceleiași lecți i a îndemânării și vitezei;
/head2right între exerciții se folosesc pauze optime ca durată, care să permită revenirea
marilor funcții ale organismului la valori adecvate reluării efortului.

I.6. Particularități fiziologice ale vârstei de 11l 13 ani
Pubertatea, fenomen fiziologic ce constă întrLo ser ie de transformări
anatomice, fiziologice și psihice ale organismului, ce transformă copilul în tânăr
este proprie fecărui copil și constituie o etapă de durată variabilă. Această etapă de
dezvoltare se caracterizează printrLun ritm de creș tere accelerat atât la nivelul sferei
somatice (aparat locomotor, sistem nervos, analizat ori), cât și la nivelul organelor
vegetative. Modificările ce apar în dezvoltarea cop iilor la această vârstă au o
evoluție diferită de la un copil la altul. La unii, acestea sunt mai pregnante, în timp
ce la alții, acestea sunt mai lente, durând o perio adă mai mare de timp. Aceste
caracteristici fac ca unii copii săLi depășească pe colegii lor la toți parametrii
dezvoltării. Această superioritate a potențialului biologic, temporară, determinată

20
nu de aptitudini, ci de ritmul de dezvoltare rapid, trebuie avută în vedere în
activitatea sportivă cu copiii.
La copiii pubertari se constată o accelerare a cre șterii, de cele mai multe ori
membrele cresc mult față de trunchi, dând un aspect caricatural copilului, mai ales
baieților. În același timp are loc o oarecare stagn are a procesului de mineralizare a
scheletului, cu posibilitatea instalării deformație i coloanei vertebrale și a apariției
piciorului plat.
La această vârstă se definitivează osificarea unor oase ca femurul, tibia, ca și
sudarea completă a coxalului.
Datorită faptului că în aceasă perioadă, scheletul este în continuă definitivare,
vor fi evitate sau folosite cu mare atenție, exerci țiile ce cuprind sărituri cu aterizare
rigida (triplu salt) ca și exercițiile de forță, în afara acelora cu învingerea greutății
proprii a copilului. Acest lucru este necesar mai a les în scopul pregătirii coloanei
vertebrale, care la această vârstă nu este încă suf icient susținută de musculatură.
Musculatura cunoaște o dezvoltare continuă, cu alu ngirea fibrelor în
detrimentul grosimii.
Forța musculară crește în ritm lent, la baieți vit eza de creștere a forței fiind
mai bine exprimată decât la fete. În timp ce la bai eți se constată atât creșterea
indicatorilor de forță absolută cât și relativă, la fete creșterea greutății corpului
depașește mărimea forței absolute, care în final du ce la scăderea forței relative.
Datorită faptului că tonusul flexorilor predomină asupra celui al extensorilor,
se recomandă acordarea unei deosebite atenții exerc ițiilor care contribuie la
formarea unei ținute corecte. De asemenea, se va pu ne accent deosbit pe menținerea
poziției corecte în efectuarea tuturor exercițiilor cuprinse în conținutul activității
atletice (alergari, sărituri, etc.).

21
În atenția profesorului trebuie să stea fetele care , la sfârșitul acestei perioade,
manifestă o tendință de reducere a timpului afectat mișcării și implicit activității
motrice organizate.
Organele vegetative care au pondere deosebită în s usținerea unui anumit
nivel al efortului, cresc lent și continuu, atât în ceea ce privește volumul, cât și în
îmbunătățirea activității acestora, a stării lor fu ncționale. Volumul inimii cunoaște o
dezvoltare progresivă, debitul cardiac atingând, sp re sfârșitul perioadei, valori
apropiate de ale adulților (4L5 litri/min în repaus și 15L20 l/min în efort.)
Unii fiziologi, evaluând capacitatea funcționala a sistemului de transport al
oxigenului prin calcularea cantității de oxigen fur nizată de fiecare pulsație și
raportând acest parametru la greutatea corporala, a jung la concluzia că fetele de 14
ani prezintă valorile cele mai mari, pe care baieți i le ating abia la 17 ani. De aici și
indicația conform căreia fetele de 14 ani și băieți i de 17 ani pot începe
antrenamentul în probe care se bazează pe aerob.
Frecvența cardiacă, relativ mare, tinde să scadă c ătre sfârșitul perioadei, la 80
pulsații/min., iar la cei ce efectuează în mod judi cios efortul fizic ajunge la valori
egale cu ale adultilor. Datorită ritmului cardiac c rescut pentru efectuarea unui efort,
inima copilului din această grupă de vârstă consumă mai multă energie, ceea ce
determină instaurarea timpurie a oboselii. Așadar, se va acorda atenție deosebită
dozării efortului, naturii și intensității acestuia , precum și instalarii pauzelor de
revenire.
Frecvența respiratorie, de asemenea, nu indică o e conomie funcțională.
Volumul respirator diferă cu sexul, în favoarea băi eților. Exercițiile atletice, mai
ales cele cu caracter ciclic și cu influiență gener ală asupra organismului, ca mersul
și alergarea, judicios aplicate, pot constitui mijl oace importante în reglarea și
perfecționarea funcțiilor vitale ce cunosc, în acea stă perioadă, așaLnumita „furtună
vegetativă”.

22
Labilitatea neurovegetativă manifestată prin variaț ii ale comportamentului și
ale performanțelor fizice și intelectuale, ridică p robleme deosebite profesorului. De
aceea, se recomandă începerea practicării regulate a activității atletice încă înainte
de începerea pubertății active. Este mult mai ușor în această perioadă să se mențină
interesul pentru practicarea sportului, dacă acesta a fost imprimat în perioada
anterioară.
În ceea ce privește dezvoltarea sistemului nervos, acesta cunoaște o continuă
specializare funcționala, precum și o mărire a numă rului conexiunilor diferitelor
segmente nervoase. Copiii prezintă o mare plasticit ate a fenomenelor nervoase ca și
o instabilitate comportamentală, lucru ce necesită o grija deosebită în activitatea cu
acea grupă de vîrsta. De multe ori această perioadă este apreciată ca nefavorabilă
pentru activitatea sportivă.
Observațiile recente arată totuși că unele neconco rdanțe ce apar în
comportare, în aptitudini, trebuie tratate ca fenom ene normale, trecătoare.
Lucrări de specialitate apreciază că prelucrarea c orticală a actelor motrice
prezintă o eficiență crescută, manifestată printrLo bună coordonare și precizie a
mișcărilor. Aceasta este perioada formării legături lor trainice, favorabilă învățării
actelor motrice cu grad înalt de dificultate.
Mișcările copiilor la această vârstă se caracteriz ează prin armonie, precizie și
economicitate. Se consideră că această perioadă fav orabilă învățării tehnicii
probelor accesibile acestei vârste.
Capacitatea sporită de învățare permite însușirea chiar a unor elemente
tehnice de mare finețe și imprimarea unui ritm core spunzator execuției mișcărilor
învățate.
Activitațile bine dozate și precizate cu regularit ate niveleaza și atenueaza
unele manifestări mai puțin favorabile ale copiilor ce trec prin pubertate, activitatea
sportivă având rolul de moderator al funcțiilor org anismului.

23
I.7. Voleiul și rolul lui în dezvoltarea îndemânări i
Îndemânarea se educă paralel cu procesul de învățar e a unor noi deprinderi și
de formare a priceperilor motrice, prin mijloace co mplexe, prin combinații de
metode și procedee de exersare. Nivelul de dezvolta re a celorlalalte aptitudini
(viteză, forță, rezistență și suplețe) influențează cordonarea mișcărilor, iar finețea și
precizia activității organelor de simț contribuie î mpreună cu inteligența motrică, la
manifestarea îndemânării. Căile de rezolvare ale ac țiunilor de mișcare, a
combinațiilor tactice necesită o gândire logică, o capacitate de analiză, o bună
selectare a informațiilor primite, analizarea și lu area de decizii pentru o execuție cât
mai bună și mai rapidă.
Procesul de educare al îndemânării este foarte comp lex și trebuie să se
respecte cel putin trei cerințe:
• asigurarea unui număr corespunzător de repetări, nu măr care să asigure
asimilarea conținutului și formei exercitiului;
• încadrarea executantului în timpul de execuție al m ișcării și obișnuirea
acestuia cu ideea execuției în viteză din ce în ce mai mare;
• obișnuirea executantului cu o varietate mare de sit uații previzibile și
imprevizibile ce pot apărea și care trebuie rezolva te prin modalități diverse.
Pentru educarea îndemânării nu putea spune că exist ă o metodă specifică. Ea
se educă în principal prin exersarea repetată a dep rinderilor motrice în condiții,
combinații și solicitări variate, mai întâi lent și din ce în ce mai rapid, pe un fond
de odihnă al organismului 19 . Adăugarea la un exercițiu a unei mișcări noi,
constituie o modalitate de îmbunătățire a îndemânăr ii. Acțiunea de corectare
permanentă și de repetare îndelungată a execuțiilor determină o creștere în
dezvoltarea îndemânării. In urma repetărilor speci fice mișcările se înșiruie
coordonat.

19 Bîltac, G., (1999). Trasee aplicative școlare, Edi t.Sitech Craiova.

24
Intrucât îndemânarea se educă, „confruntarea individului cu un număr cât
mai mare de scheme gestuale de bază urmărind o form ă care să permită
automatiarea lor„ 20 se poate realiza prin diferite metode de învățare cum ar fi:
• metoda analitică – învățarea pe secvențe gestuale, abordată în situația unor
deprinderi complexe;
• metoda globală – prin care se realizează învățarea deprinderilor în totalitatea
lor, după ce au fost însușite secvențele gestuale;
• metoda de autoLadaptare – constă în execuția unei a cțiuni motrice prin
descoperire și creare, cu supervizarea profesorului ;
Procedeele metodice necesare dezvoltării îndemânări i 21 sunt:
• folosirea unor poziții de plecare neobișnuite pentr u efectuarea
exercițiilor (start cu spatele spre direcția de ale rgare din poziții variate;
• efectuarea exercițiilor cu segmentul neîndemânatic (exerciții în
oglindă, aruncarea și conducerea obiectelor);
• schimbarea tempoului și a sistemului de execuție (d esfășurarea
acțiunilor de atac și apărare în tempo variat sau c u accelerarea treptată
până la faza de finalizare);
• limitarea spațiului în care se efectuează exercițiu l (jocuri pregătitoare
și structuri de joc dinamice pe teren redus);
• efectuarea procedeelor tehnice și a înlănțuirilor a cestora cu restricții
(jocuri fără dribling sau cu un singur dribling, ex erciții pentru
corectarea tehnicii);
• schimbarea procedeelor de execuție;
• efectuarea exercițiilor prin creșterea complexități i acestora
(introducerea unor mișcări suplimentare);

20 Rață, G., Rață, B., C., (2006). Aptitudinile în ac tivitatea motrică, Edit. Edusoft, Bacău.
21 Dragnea, A., MateLTeodorescu, S., (2002). Teoria sportului, Edit. FEST, București.

25
• folosirea unor adversari diferiți ca valoare și niv el de pregătire (jocuri
cu echipe mai slabe sau mai puternice, planuri și a cțiuni tactice
diferite);
• efectuarea exercițiilor în condiții variate de medi u, cu materiale
diferite, instalații și simulatoare.
Jocul de volei se adresează în special mișcărilor t ehnico – motrice, de aceea
necesită o coordonare motrică și psihomotrică aprec iabilă. Invățarea, consolidarea
și perfecționarea sau corectarea (greșelilor) depin d de gradul de dezvoltare a
capacității de coordonare. Coordonarea mișcării mem brelor și a marilor grupe
musculare constituie de fapt elementul cel mai impo rtant al îndemânării în execuția
actului motric. Capacitatea de coordonare este „nuc leul central" al îndemânării care
este considerată „coloana vertebrală a motricității ".
ImbunătăținduLse prin lecția de educație fizică, co ordonarea constituie
substratul procesului de învățare și perfecționare a actelor motrice specifice având
un rol hotărâtor în viteza de formare și perfecțion are a deprinderilor motrice noi,
precum și în transferul și corectarea deprinderilor greșite. Fiind o mișcare
conștientă a mușchilor în raport cu mișcarea intenț ională coordonarea mișcării
trebuie înțeleasă ca un proces de dirijare și regla re. Elevul care dispune de
capacități de coordonare bine dezvoltate va reuși s ă învețe mai ușor și săLși
însușească elementele tehnice mai repede.

26
CAPITOLUL II. DEMERSUL METODOLOGIC AL CERCETĂRII

II.1. Premisele cercetării
Problema eficientizării activității de predareLînvă țareLevaluare pentru
disciplina educație fizică, constituie în special p entru noi un proces permanent
supus optimizării. Aceasta se datorează implicațiil or de ordin calitativ pe care le
poate asigura materialul uman implicat în procesul de formare a copiilor înzestrați
cu aptitudini favorizante pentru practicarea sportu lui de performanță, a dezvoltării
fizice armonioase și printrLo integrarea socială în orice situație.
Principalele componente ale ființei bioLpsihoLsoci ale transmise ereditar,
implicate în educație, se referă la următoarele reg istre: plasticitatea sistemului
nervos central, dinamica activității nervoase și pa rticularitățile funcționale ale
analizatorilor. Totuși, în pofida unor lucrări exis tente L acest proces a trebuit mereu
regândit și îmbunătățit.
Cu alte cuvinte, modernizarea continuă a sistemului de învățământ a adus
transformări atât în plan conceptual, cât și în dom eniile organizatorice și
metodologice, prin care se urmărește compatibilizar ea tradițiilor și valorilor
sistemului nostru cu standardele europene.

II.2. Ipoteza cercetării

Presupunem că prin construirea unor structuri cu gr ad progresiv de
complexitate specifice jocului de volei, îndemânare a, evaluată prin testările
aplicate, va fi dezvoltată la nivelul cerut de prog rama școlară.

27
II.3 Scopul
Scopul cercetării este de a dezvolta îndemânarea la elevii din ciclu l
gimnazial (11L13 ani), prin exerciții specifice joc lui de volei.
Obiectivele cercetării
1. Studierea materialelor de specialitate și a ideilor care țin de obiectul
cercetării.
2. Stabilirea componentelor îndemânării ce pot fi dezv oltate la această vârstă.
3. Elaborarea unor programe ce cuprind exerciții speci fice jocului de volei
pentru dezvoltarea îndemânării având în vedere nive lul de pregătire al
elevilor.
Sarcinile cercetării
1. Studierea și analiza programei școlare privind comp onentele îndemânării ce
se dezvoltă la această vârstă (11L13 ani).
2. Selectionarea unui set de exerciții specifice jocul ui de volei în funcție de
vârsta, sex, grad de dificultate, de programă, cond iții materiale și în funcție
de calitățile motrice și intelectuale ale copiilor .

II.4. Metodele de investigație în cercetarea științ ifică și rolul lor în cercetarea
noastră
În vederea realizării scopului și obiectivelor prop use au fost folosite
următoarele metode de cercetare:
/checkbld metoda studiului bibliografic;
/checkbld metoda observației;
/checkbld metoda chestionarului;
/checkbld metoda măsurătorilor și a probelor și testelor de control;
/checkbld metoda experimentului;
/checkbld metoda statisticoLmatematică.

28
II.4.1. Metoda studiului bibliografic
Studierea literaturii de specialitate care trateaz ă subiectul prezentei lucrări a
fost imperios necesară pentru argumentarea științif ică a temei, motiv pentru care a
fost consultat un număr foarte mare de titluti din autorii români și străini (cursuri,
tratate, monografi, dicționare, buletine editate de Federația Română de Volei,
articole din reviste de specialitate, programe școl are, etc).
În mare măsură au fost folosite cuvinte cheie pentr u identificarea
următoarelor categorii de lucrări:
lucrări cu caracter general din pedagogie și psihol ogie;
lucrări despre metodica educației fizice;
studii și cercetări științifice privind activitățil e corporale;
aspecte ale creșterii și dezvoltării fizice;
documente de programare și planificare a lecției de educație fizică pentru
ciclul gimnazial.

II.4.2. Metoda observației
Observația ca metodă de cercetare nu se limitează numai la descrierea
fenomenului investigat ei, dimpotrivă, pe baza inte rpretării datelor obținute
cercetătorii ajung la noi concluzii capabile să spo rească eficiența activităților
practice.
Această metodă a fost utilizată în cercetarea noast ră în permanență în două
variante:
observația directă
observația indirectă.
Ele au precedat și au însoțit sistematic demersul o perațional desfășurat. Am
putea argumenta că ele au precedat, mai întâi, form ularea aserțiunilor interogative

29
și apoi a ipotezelor. Acest lucru sLa realizat în t impul determinării condițiilor în
care se va desfășura experimentul, a notificării ba zei materiale existente.
Observația directă sLa realizat cu prezența nemijlocită a cercetătorul ui la
desfășurarea tuturor activităților de inventariere a bazei materiale
existente.
Observația indirectă: a fost realizată permanent prin studierea
documentelor de planificare și evidență existente l a momentul de față,
prin intermediul unor transmițători de informație, senzorioLtraductori
(vizionarea unor înregistrări cu antrenamente demon strative) și neLa
permis scoaterea în evidență a fenomenelor ce se pr oduc cu viteză foarte
mare și care nu au putut fi percepute în mod direct .

5.4.3. Metoda chestionarului
Chestionarele se aplică atunci când se analizează concordanța sau
discordanța, mai rar variabilitatea unor răspunsuri la întrebări cu caracter de
prospectare, ecou, reacție (feedLback) etc.
Chestionarul (Anexa 1) a fost aplicat în vederea determinării contextului de
realizare a dezvoltării îndemânării prin mijloace s pecifice jocului de volei, în lecția
de educație fizică din ciclul gimnazial (11 – 13 an i), precum și a cunoașterii
opiniilor profesorilor de educație fizică, privind această calitate motrică. De
asemenea, ele neLau oferit date importante privind realizarea și modul de aplicare a
unei strategii didactice și întocmirea unor program e de pregătire bazate pe
dezvoltarea îndemânării prin mijloace specifice joc ului de volei.
Aceste chestionare au fost aplicate unui număr de 3 0 profesori de educație
fizică care predau la ciclul gimnazial.

30
II.4.4. Metoda măsurătorilor și a probelor și test elor de control
Proba de control este operațiunea de evaluare a une i componente a capacității
de performanță. Prin intermediul ei este identifica t și verificat comportamentul
sportivului (priceperi, deprinderi, capacități moșt enite sau achiziționate în decursul
pregătirii).
Testul este un instrument utilizat pentru a obține informații despre indivizi
sau obiecte.
Teste antropometrice
/checkbld Înălțimea (talia) se măsoară cu ajutorul taliometrului între vertex și planul
plantelor. Subiectul este așezat în ortostatism cu articulațiile în extensie astfel încât
tija verticală a taliometrului să atingă călcâiele, șanțul interfesier și coloana
vertebrală în dreptul omoplaților. Capul va fi așez at astfel încât o linie imaginară ce
unește unghiul extrem al ochiului cu marginea super ioară a conductului auditiv
extern să fie paralelă cu planul plantelor. Cursoru l taliometrului va fi sprijinit pe
vertex și se va citi și consemna valoarea în centim etri.
/checkbld Greutatea – măsurarea greutății corporale se efectuează cu a jutorul cântarului
de persoane. Se măsoară în kilograme și grame.
/checkbld Anvergura se măsoară cu ajutorul unei tije rigide gradate în centimetri, așezate
între punctele digitale. Pentru măsurare subiectul va fi așezat în ortostatism cu
membrele superioare la orizontală și cu toate artic ulațiile în extensie. Se măsoară în
centimetri.
/checkbld Lungimea membrelor inferioare – se măsoară de la sol la punctul trohanterian.
Teste motrice
/checkbld Lansarea balonului
Obiectiv: aprecierea distanței
Descriere tehnică: testul constă în aruncarea unei mingi de tenis înt rLun coș, de la o
distanță de 2,50 m. Se fac 10 lansări cu mâna dreap tă și se notează numărul de

31
aruncări reușite, după care se execută 10 lansări c u mâna stângă și se notează
numărul de aruncări reușite.
/checkbld Testul riglei
Obiectiv: timpul vitezei de reacție
Descriere tehnică: subiectul stă pe un scaun, cu mâna stângă întinsă î nainte. Un
partener ține o riglă, vertical, cu mâna stângă (ri gla trebuie să aibă 40 cm cu
secțiuni de 1 cm). Subiectul din picioare dă drumul riglei, iar celălalt trebuie să o
prindă cât mai rapid posibil.
Rezultat:
Se măsoară distanța dintre baza mâini și baza rigle i. Are voie la trei încercări cu
fiecare mână. Se notează cele mai bune scoruri și s e trec rezultatele întrLun tabel.
Scorul final este raportul dintre suma celor două r ezultate și numărul de încercări.
Exemplu:
Cel mai bun rezultat obținut cu mâna dreaptă = 12 c m
Cel mai bun rezultat obținut cu mâna stângă = 13 cm
Rezultatul final: 5 ,12225
213 12==+
Înscrie 12,5 pe tabelul de rezultate.
foarte slab > 33 cm
slab 33L39 cm
bun 29L26 cm
excelent < 26 cm
Tabelul nr.1. Interpretarea rezultatelor obținute

/checkbld Testul „Matorin”
Obiectiv: coordonare (îndemânare) generală.

32
Descriere tehnică: proba se efectuează atât spre pa rtea dreaptă cât și spre partea
stângă. Executanta se așeajă în poziția stând, cu p icioarele apropiate, în mijlocul
unui cerc gradat de la 0 la 360 grade unde efectuea ză o flexie a picioarelor și apoi o
săritură pe ambele picioare în jurul axei longitudi nale, ajutânduLse și de brațe,
încercând să obțină o performanță cât mai mare masu rată în grade. Rezultatul se
înregistreză în grade atât spre partea dreaptă cât și spre partea stângă.

/checkbld Testul de coordonare și balans dinamic „Hexagon”
Obiectiv: agilitatea, forța, dinamismul și rapiditatea
săriturii.
Descriere tehnică: se desenează un hexagon cu latura de 50
cm, unghiuri de 120 0. Executantul stă în centrul
hexagonului și, la comanda start, execută o săritur ă în afara hexagonului cu
revenire la centru. Se continuă săriturile peste la turile următoare ale hexagonului
(rotație spre dreapta sau spre stânga) până când se efectuează trei rotații complete.
Se cronometrează timpul celor trei rotații complete . Se penalizează cu 0,5 sec. orice
atingere a liniilor trasate.

II.4.5. Experimentul pedagogic
Este un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea
raționamentului experimental, care prelucrează atât fapte provenite din observații,
cât și din experiment.
Experimentul pedagogic este considerat ca o activi tate complexă cu caracter
permanent, pe baza unui raționament logic și care u rmărește producerea unui
fenomen în condițiile dorite de om (Nicu, A., 1993, p. 89, Gagea, A., 1999, p.125).
Partea experimentală a lucrării este în mare măsur ă legată de aserțiunile
interogative, precum și de ipotezele cercetării.

33
Metoda experimentală vLa urmări verificarea ipoteze i în care se presupune
existența unui raport între fenomene și anume:
/checkbld variabilele independente concretizate în: lucrarea integrală, planificarea
programelor pendru dezvoltarea îndemânării;
/checkbld variabile dependente, care exprimă influența variab ilei independente și fac
referire la reacțiile elevelor, răspunsurile lor și performanțele realizate.

II.4.6. Metoda statisticolmatematică
În cadrul cercetării noastre, răspunsurile obținute în urma aplicării
chestionarului au fost prelucrate statistic – conse mnânduLse următorii indicatori:
● Media aritmetică ponderată (X) denotă tendința cerebrală a grupului
cercetat și rezultă din suma variabilelor Σ x – raportată la numărul total de cazuri (n).
Formula de calcul a fost:
X =
nX∑ în care: Σ x = suma valorilor „x”
n = numărul cazurilor

● Abaterea standard (S) – reprezintă rădăcina pătrată a dispersie și n e
permite să evaluăm gradul de omogenitate a grupului . Astfel, cu cât abaterea
standard este mai mică cu atât datele obținute sunt mai omogene ca valoare.
Formula de calcul utilizată a fost:
S = ( )12
−∑
nd în care d = diferența dintre valorile variabilei ș i
media aritmetică (d = X L X)
● Coeficientul de variabilitate (CV) – ne arată gradul de importanță a
datelor și nu este altceva decât abaterea standard exprimată în procente față de
media aritmetică.

34
Formula: CV =
XS100× X = media aritmetică
S = abaterea standard

II.4.7. Analiza comparativă
Această metodă o vom folosit la compararea indicilo r somatici, funcționali și
motrici specifici de la testarea inițială și finală .
Metoda comparativă are mai multe etape (operații) u ltima dintre ele fiind
interpretarea și evaluarea datelor obținute (Simion, Gh., 1998, p. 56). Aceeași
metodă a mai fost folosită și pentru compararea ind icilor statistici. La baza
metodelor statistice de comparare stă ipoteza nulă.
În cercetarea noastră semnificația dintre medii o v om face prin calcularea
testului T (testul Student) pe care îLl vom compara cu valoarea lui t din tabela lui
Fischer la pragul de semnificație 0,05, numărul gra delor de libertate fiind egal cu nL
1.

II.4.8. Metoda grafică
Reprezentarea grafică permite sintetizarea datelor creând o vizualizare mai
corectă a fenomenelor și relațiilor dintre acestea. În același timp, metoda grafică a
permis o interpretare mai sugestivă a fenomenelor. Prezentarea intuitivă a datelor
statistice permite evaluarea corectă de către cerce tător, desprinderea generalului de
aspectele esențiale, ș.a. În ceea ce ne privește, n oi am folosit diferite forme de
reprezentare grafică.

35
II.5. Locul și condițiile de desfășurare a cercetăr ii
Experimentul se va desfășura la o școală gimnazială din orașul Pitești.
Eșantionul supus experimentului va fi format din 15 fete de (11 – 13 ani) ce vor
forma grupa experimntală și din 15 fete de aceași v ârstă ce vor forma grupa martor.
Desfășurarea investigațiilor experimentale se vor r ealiza pe o perioadă de 1
semestru și vor începe prin aplicarea probelor de c ontrol, după care vom aplica
programul propus de noi.

II.6. Etapele desfășurării cercetării
Etapa I:
Studierea literaturii de specialitate care are leg ătură cu tema noastră.
Etapa aIIIIa : a constat în stabilirea scopului, obiectivelor, ipo tezei și a metodelor
de cercetare pe care le vom folosii în cadrul lucră rii, aplicarea unui chestionar cu
privire la aspecte ale dezvoltării îndemânării la n ivelul învățământului gimnazial,
precum și în elaborarea programelor prin mijloace d in jocul de volei, pe care, le
propunem în vederea experimentarii la o grupa de 15 fete de vârstă 11L13 ani.
Etapa aIIIIIa: concluzii cu privire la tema abordata și la importa nța ei în cadrul
orelor de educație fizică din ciclul gimnazial.

36
CAPITOLUL III. CONTRIBUȚII PERSONALE PRIVIND DEZVOL TAREA
ÎNDEMÂNĂRII PRIN MIJLOACE SPECIFICE JOCULUI DE VOLE I, LA
ELEVII DIN CICLUL GIMNAZIAL

III.1. Recoltarea, analiza și interpretarea opiniil or profesorilor de educație
fizică, privind abordarea dezvoltării îndemânării î n lecția de educație fizică
din ciclul gimnazial
Pentru o imagine de ansamblu asupra modului de abor darea a dezvoltării
îndemânării, de către profesorii de educație fizică din ciclul gimnazial, am
considerat necesar, în cercetarea noastră, elaborar ea unui chestionar.
Chestionarul este format din 10 întrebări, având u n caracter deschis, astfel
încât să putem stabilii ponderea importanței dezvol tării îndemânării în cadrul lecței
de educație fizică din ciclul gimnazial (11 – 13 an i).
Fiecare întrebare a avut un obiectiv precis, având ca scop final obținerea unor
date veridice despre modul cum se relizează dezvolt area îndemânării la această
vârstă în cadrul lecțiilor de educație fizică.
Chestionarul a fost aplicat în perioada septembrie – noiembrie 2016, analiza
rezultatelor fiind efectuată în luna decembrie a ac eluiași an.
La aceste întrebări au avut amabilitatea de a răsp unde un număr de 20 de
profesori de educație fizică din ciclul gimnazial.

1. Prima întrebare a chestionarului se referă dacă su nt suficiente 2 ore de educație
fizică pe săptamănă pentru elevii din ciclul gimnaz ial. Analiza răspunsurile
profesorilor, la acestă întrebare este aceea că 100 % adică 20 de profesori au răspuns
că „nu”, 0% adică niciun profesor au răspuns că „da ” și 0% adică niciun profesor
au răspuns că „nu știu”

Tabelul nr. 1 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 1 a chestionarului
2. La întrebarea numărul 2
pentru copiii din ciclul gimnazial?
știu”, din care se va bifa una singură. Ca urmare, la această întrebare s
contabilizat răspunsurile prin bifare și s
profesorii chestionați au răspuns „da”, 40% au răsp uns „nu” și 0%
(tabelul nr. 2).

Tabelul nr. 2 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 2 a chestionarului
3. Conținutul întrebării numărul 3 este
mai jos se potrivesc cel mai bine pentru a atrage ș i motiva elev
eficienței lecției de educație fizică la clasele gi mnaziale?”,
nouă variante de răspuns și poate bifa mai multe ră spunsuri.
În urma analizei răspunsurilor profesorilor de educ ație fizică, cei mai multi
foloses c sisteme de acționare sub formă de întrecere 70%, un procent de 60% din Răspuns
Da
Nu
Nu știu
Răspuns
Da
Nu
Nu știu
37 Tabelul nr. 1 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 1 a chestionarului
“Trecerea probelor de control constituie o problemă
pentru copiii din ciclul gimnazial? ”, are trei varia nte de răspuns „da”, „nu”, „nu
știu”, din care se va bifa una singură. Ca urmare, la această întrebare s
contabilizat răspunsurile prin bifare și s Lau obținut următoarele procente 60% din
profesorii chestionați au răspuns „da”, 40% au răsp uns „nu” și 0%
Tabelul nr. 2 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 2 a chestionarului
Conținutul întrebării numărul 3 este „Care din soluțiile practico
mai jos se potrivesc cel mai bine pentru a atrage ș i motiva elev ii în scopul creșterii
eficienței lecției de educație fizică la clasele gi mnaziale?”, iar cel chestionat are
nouă variante de răspuns și poate bifa mai multe ră spunsuri.
În urma analizei răspunsurilor profesorilor de educ ație fizică, cei mai multi
c sisteme de acționare sub formă de întrecere 70%, un procent de 60% din Număr de răspunsuri
0
20
0Procente
100%
Număr de răspunsuri
12
8
0Procente
60%
40% Tabelul nr. 1 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 1 a chestionarului

Trecerea probelor de control constituie o problemă
nte de răspuns „da”, „nu”, „nu
știu”, din care se va bifa una singură. Ca urmare, la această întrebare s Lau
au obținut următoarele procente 60% din
profesorii chestionați au răspuns „da”, 40% au răsp uns „nu” și 0% „nu știu”
Tabelul nr. 2 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 2 a chestionarului

„Care din soluțiile practico 3 metodice de
ii în scopul creșterii
iar cel chestionat are
În urma analizei răspunsurilor profesorilor de educ ație fizică, cei mai multi
c sisteme de acționare sub formă de întrecere 70%, un procent de 60% din Procente
0%
100%
0%
Procente
60%
40%
0%

38
cei chestinați au acordat pentru explicație, demons trație și exersare globală și tot
60% au fost acordate pentru lucrul pe opțiuni.

Tabelul nr. 3 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 3 a chestionarului
Soluții practicoImetodice Nr. de
răspunsuri Procente
Explicații ritmice și exemplificări din sportul de
performanță 8 40%
Explicație L demonstrație L exersare
globală/analitică L corectarea greșelilor L forme
de aplicare 12 60%
Lucru pe grupe omogene și de opțiune 12 60%
Implicarea elevilor în predarea conținuturilor 6 30%
Evaluare ritmica și autoevaluare 5 25%
Pondere mai mare pentru exerciții în aer liber și
activității de turism 4 20%
Participarea elevilor la evaluare și conducerea
momentelor lecției exerciții cu grad mare de
generalizare L să aibă valoare practică în sfera
timpului liber 8 40%
Creșterea ponderii sistemelor de acționare sub
forma de întrecere. 14 70%
Implicarea directă a profesorului în exercițiile
sub formă de joc sau jocurile bilaterale 6 30%

4. Conținutul întrebării numărul 10 este
obiectivelor stabilite pentru temele de lectie?”,
patru variante de răspuns respectiv:
aplicative, altele.
Răspunsurile profesorilor chestionați au fost
jocuri de mișcar e, 4 respectiv 20% au răspuns
parcursuri aplicative și 2 respectiv

Tabelul nr. 4 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 4 a chestionarului
5. Întrebarea numărul 5, al căriu conținut este
îndemânării în lecția de educație fizică din ciclu
răspuns respectiv: da, nu, nu știu. În urma prelucr ării răspunsurilor primte de la cei
chestionați, putem spu ne că 20 adică100% au răspuns

Tabelul nr. 5 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 5 a chestionar Răspuns
jocuri de mișcare
circuitul
parcursuri aplicative
altele
Răspuns
Da
Nu
Nu știu
39 Conținutul întrebării numărul 10 este „Ce mijloace folositi pentru îndeplinirea
obiectivelor stabilite pentru temele de lectie?”, iar cadrele didactice
patru variante de răspuns respectiv: jocuri de mișcare, circuitul, parcursuri
Răspunsurile profesorilor chestionați au fost astfel 8 adică 40% au răspuns
e, 4 respectiv 20% au răspuns circ uitul, 6 adică 30% au afirmat
parcursuri aplicative și 2 respectiv 10% d in cei chestionați au răspuns
Tabelul nr. 4 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 4 a chestionarului
Întrebarea numărul 5, al căriu conținut este „Considerați necesar dezvoltarea
îndemânării în lecția de educație fizică din ciclu l gimnazial?”, are trei variante de
răspuns respectiv: da, nu, nu știu. În urma prelucr ării răspunsurilor primte de la cei
ne că 20 adică100% au răspuns „da”.
Tabelul nr. 5 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 5 a chestionar Număr de răspunsuri
8
4
6
2Procente
40
20
30
1
Număr de răspunsuri
20
0
0Procente
100% „Ce mijloace folositi pentru îndeplinirea
cadrele didactice chestionat au
jocuri de mișcare, circuitul, parcursuri
astfel 8 adică 40% au răspuns
uitul, 6 adică 30% au afirmat
in cei chestionați au răspuns altele.
Tabelul nr. 4 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 4 a chestionarului

„Considerați necesar dezvoltarea
are trei variante de
răspuns respectiv: da, nu, nu știu. În urma prelucr ării răspunsurilor primte de la cei
Tabelul nr. 5 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 5 a chestionar ului
Procente
40 %
20 %
30 %
10%
Procente
100%
0%
0%

6. O altă întrebare a chestionarului a fost
dezvoltarii îndemânării elevilor din ciclul gimnazi al?”,
trebuit să aleagă un răspuns din cele recomnadate d e noi și anume: da, nu și nu știu.
A naliza răspunsurilor date de acești au arătat că ce i mai mulți, adică 60% din
cei chstionați consideră că „nu”, 30% că „da” și 10 % „nu știu”.

Tabelul nr. 6 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 6 a chestionarului

7. Conținutul întrebării numărul
îndemânării în cadrul lecțiilor de educație fizică din ciclul gimnazial?”,
chestionat are șapte variante de răspuns respectiv:
inițiale de execuție, execuția cu partea î
alternarea ritmurilor de execuție, altenarea și com binarea elementelor tehnice,
limitarea spațiului, combinarea deprinderiloe vechi cu cele noi, crearea unor trasee
variate.
La această întrebare 40% din cei chestionați a
cu partea îndemânatică și cea neîndemânatică,
diferite de execuție, 15% exerciții cu limitarea sp ațiului de lucru
combinarea deprinderilor vechii cu cele noi
inițială variată.

Răspuns
Da
Nu
Nu știu
40 O altă întrebare a chestionarului a fost „Programele actuale satisfac nevoile
dezvoltarii îndemânării elevilor din ciclul gimnazi al?”, prin care profesori au
trebuit să aleagă un răspuns din cele recomnadate d e noi și anume: da, nu și nu știu.
naliza răspunsurilor date de acești au arătat că ce i mai mulți, adică 60% din
cei chstionați consideră că „nu”, 30% că „da” și 10 % „nu știu”.
Tabelul nr. 6 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 6 a chestionarului
Conținutul întrebării numărul 7 este „Ce mijloace folositi pentru dezvoltarea
îndemânării în cadrul lecțiilor de educație fizică din ciclul gimnazial?”,
chestionat are șapte variante de răspuns respectiv: folosirea vriată a pozițiilor
inițiale de execuție, execuția cu partea î ndemânatică și cea neîndemânatică,
alternarea ritmurilor de execuție, altenarea și com binarea elementelor tehnice,
limitarea spațiului, combinarea deprinderiloe vechi cu cele noi, crearea unor trasee
La această întrebare 40% din cei chestionați a u răspuns că folosesc exerciții
cu partea îndemânatică și cea neîndemânatică, 15% folosesc exercții
diferite de execuție, 15% exerciții cu limitarea sp ațiului de lucru , 20% exerciții cu
combinarea deprinderilor vechii cu cele noi și 10% folose sc exerciții cu poziția Număr de răspunsuri
6
12
2Procente
30%
60%
10% „Programele actuale satisfac nevoile
prin care profesori au
trebuit să aleagă un răspuns din cele recomnadate d e noi și anume: da, nu și nu știu.
naliza răspunsurilor date de acești au arătat că ce i mai mulți, adică 60% din
Tabelul nr. 6 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 6 a chestionarului

„Ce mijloace folositi pentru dezvoltarea
îndemânării în cadrul lecțiilor de educație fizică din ciclul gimnazial?”, iar cel
folosirea vriată a pozițiilor
ndemânatică și cea neîndemânatică,
alternarea ritmurilor de execuție, altenarea și com binarea elementelor tehnice,
limitarea spațiului, combinarea deprinderiloe vechi cu cele noi, crearea unor trasee
că folosesc exerciții
folosesc exercții cu ritmuri
, 20% exerciții cu
sc exerciții cu poziția Procente
30%
60%
10%

41
Tabelul nr. 7 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 7 a chestionarului
Soluții practicoImetodice Nr. de
răspunsuri Procente
folosirea variată a pozițiilor inițiale de execuție 8 10%
execuția cu partea îndemânatică și cea
neîndemânatică 3 40%
altenarea ritmurilor de execuție rapide și lente 3 15%
alternarea și combinarea elementelor tehnice, a
deprinderilor motrice 4 0%
limitarea spațiului și creșterea vitezei de
execuție; 0 15%
combinarea deprinderilor vechi cunoscute cu
cele noi care sunt în stadiul de învățare 0 20%
crearea unor trasee variate și necunoscute de
execuție în care elevul săLși „aleagă soluțiile
cele mai potrivite, săLși organizeze răspunsurile
de acțiune, să structureze intervențile în cadrul
jocurilor dinamice sau sportive în cadrul
diferitelor întreceri, ștafete, parcursuri
aplicative, etc., după situațile apărute. 2 0%

8. Întrebarea numărul 8 este „Credeți că folosirea mijloacelor din jocul de vole i
ajută la dezvoltarea îndemânării și sporesc eficien ta în lectia de educatie fizica?”,
iar cel chestionat are trei variante de răspuns res pectiv: da, nu, nu știu.
La această întrebare 100% din cei chestionați au r ăspuns „da”.

Tabelul nr. 8 Centralizarea rezultatelor la întreba rea n
9. Întrebarea numărul 9 a chestionarului a fost
credeți că pot fi îmbunătățite prin folosirea mijlo acelor din jocul de volei?
profesorul de educație fizică
amplitudinea, bilateralitatea, capacitatea de coord onare, orientarea spațio
temporală, echilibrul, precizia.
La această întrebare 30% au răspuns amplitudinea, 80% bilateralitatea, 7 0%
capacitatea de coordonare, 70% orientarea spațio
precizia.

Tabelul nr. 9 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 9 a chestionarului
Componente ale îndemânării
Amplitudinea
Bilateralitatea
Capacitatea de coordonare
Orientarea spațioL temporală
Echilibrul
Precizia

Răspuns
Da
Nu
Nu știu
42 Tabelul nr. 8 Centralizarea rezultatelor la întreba rea n r. 8 a chestionarului
Întrebarea numărul 9 a chestionarului a fost „Ce componente ale îndemânării
credeți că pot fi îmbunătățite prin folosirea mijlo acelor din jocul de volei?
profesorul de educație fizică poate să bifeze mai multe variante de r
amplitudinea, bilateralitatea, capacitatea de coord onare, orientarea spațio
temporală, echilibrul, precizia.
30% au răspuns amplitudinea, 80% bilateralitatea, 7 0%
capacitatea de coordonare, 70% orientarea spațio Ltemporală, 40% echilibrul și 80%
Tabelul nr. 9 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 9 a chestionarului
Componente ale îndemânării Nr. de răspunsuri Procente
6
16
14
temporală 14
8
16 Număr de răspunsuri
20
0
0Procente
100% r. 8 a chestionarului

Ce componente ale îndemânării
credeți că pot fi îmbunătățite prin folosirea mijlo acelor din jocul de volei? ”, iar
variante de r ăspuns:
amplitudinea, bilateralitatea, capacitatea de coord onare, orientarea spațio L
30% au răspuns amplitudinea, 80% bilateralitatea, 7 0%
echilibrul și 80%
Tabelul nr. 9 Centralizarea rezultatelor la întreba rea nr. 9 a chestionarului
Procente
30%
80%
70%
70%
40%
80% Procente
100%
0%
0%

10. La î ntrebarea numărul 10 a chestionarului
un răspuns din cele recomandate de noi.
Astfel, 20% au răpuns vârsta de 7
răspuns 11 – 13 ani, 20% au afirmat că vârsta de 13
pentru dezvotarea îndemânării.

Tabelul nr. 10 Centralizarea rezultatelor la întreb area nr. 10 a chestionarului

III.2. Concluziile aplicării chestionarului
În ur ma aplicării chestionarului, concluziile sunt următ oarele:
/checkbld profesorii chestionați apreciază
fizică/săptămână;
/checkbld de asemnea, ei consideră că programele școlare actuale nu satisfac nevoile
dezvoltării îndemânării pentru
/checkbld prin folosirea mijloacelor specifice jocului de vol ei ele apreciază că se
contribuie atât la dezvoltarea îndemânării cât și c reșterea eficienței în lecția
de educație fizică;
/checkbld folosirea acestor mijloace contribuie la îmbunătăți r
îndemânării.
Răspuns
7 l 9 ani
9 l 11 ani
11 l 13 ani
13 l 15 ani
43 ntrebarea numărul 10 a chestionarului , cadrele didactice au trebuit să aleagă
un răspuns din cele recomandate de noi.
Astfel, 20% au răpuns vârsta de 7 – 9 ani, 30% vârsta de 9 – 11 an
13 ani, 20% au afirmat că vârsta de 13 – 15 ani este cea mai propice
pentru dezvotarea îndemânării.
Tabelul nr. 10 Centralizarea rezultatelor la întreb area nr. 10 a chestionarului
III.2. Concluziile aplicării chestionarului
ma aplicării chestionarului, concluziile sunt următ oarele:
profesorii chestionați apreciază că nu sunt suficiente 2 ore de eduație
consideră că programele școlare actuale nu satisfac nevoile
dezvoltării îndemânării pentru elevii din ciclul gimnazial;
prin folosirea mijloacelor specifice jocului de vol ei ele apreciază că se
contribuie atât la dezvoltarea îndemânării cât și c reșterea eficienței în lecția
folosirea acestor mijloace contribuie la îmbunătăți r ea tuturor componentelor Număr de răspunsuri
4
6
6
4Procente
20
30
30
2au trebuit să aleagă
11 an i, 30% au
15 ani este cea mai propice
Tabelul nr. 10 Centralizarea rezultatelor la întreb area nr. 10 a chestionarului

că nu sunt suficiente 2 ore de eduație
consideră că programele școlare actuale nu satisfac nevoile
prin folosirea mijloacelor specifice jocului de vol ei ele apreciază că se
contribuie atât la dezvoltarea îndemânării cât și c reșterea eficienței în lecția
ea tuturor componentelor Procente
20 %
30 %
30 %
20%

44
III.3. Conținutul mijloacelor sau metodologia de pr egătire
Exercițiul 1
Obiectiv: coordonarea segmentelor față de corp.
Descriere tehnică: fiecare elevă cu mingea realizea ză pasă cu
o mână de deasupra capului (se efectuează atât cu m âna
stângă cât și cu dreapta), mâna liberă este dusă pe umăr,
lateral și jos.
Dozare: 20 de repetări.
Pauză: 1’.

Exerecițiul 2
Obiectiv: coordonarea segmentelor față de corp.
Descriere tehnică: fiecare elevă cu mingea efectuea ză
lovirea mingii cu antebrațul (se efectuează atât cu mâna
stângă cât și cu dreapta), după fiecare lovire mâin ile ating
alternativ genunchii și gleznele.
Dozare: 20 de repetări.
Pauză: 1’.
Exerecițiul 3
Obiectiv: coordonarea segmentelor față de corp.
Descriere tehnică: pe perechi față în față cu o
minge, la distanță de 1 m, pase de la unul la
celălalt alternate cu ducerea palmelor pe umeri,
șolduri, genunchi (același exercițiu cu preluare).
Dozare: 20 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’.

45
Exerecițiul 4
Obiectiv: manevrarea de obiecte, individual.
Descriere tehnică: din stând întrLun pătrat, fiecar ea elevă cu
mingea efectuează pase de control.
Dozare: 20 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’.
Exercitiul 5
Obiectiv: manevrarea de obiecte în poziții statice.
Descriere tehnică: din stând întrLun pătrat preluar e de control.
Dozare: 25 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’
Exercițiul 6
Obiectiv: manevrarea
de obiecte pe spații înguste.
Descriere tehnică: din stând întrLun pătrat
(cerc) alternarea pasei cu preluare.
Dozare : 25 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’

Exerecițiul 7
Obiectiv: manevrarea de obiecte, cu partener.
Descriere tehnică: pe perechi față în față fiecare
cu minge, la distanță de 3 m, pasă de la unul la
celălalt (același exercițiu cu preluare).
Dozare: 20 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’.

46
Exercițiul 8
Obiectiv: menținerea în echilibru.
Descriere tehnică: din stând întrLun picior pase de control.
Dozare: 20 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’

Exercițiul 9
Obiectiv: menținerea în echilibru.
Descriere tehnică: din stând întrLun picior preluar e de
control.
Dozare: 20 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’

Exercițiul 10
Obiectiv: menținerea în echilibru.
Descriere tehnică: din stând pe banca de gimnastică pase de
control.
Dozare: 25 de repetări.
Pauză: 30 – 40”.

Exercițiul 11
Obiectiv: menținerea în echilibru.
Descriere tehnică: din stând pe banca de gimnastică
preluare de control.
Dozare: 25 de repetări.
Pauză: 30 – 40”.

47
Exercițiul 12
Obiectiv: deplasare în echilibru.
Descriere tehnică: deplasare pe o linie trasată pe sol cu
pase de control.
Dozare: 20 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’

Exercițiul 13
Obiectiv: deplasare în echilibru.
Descriere tehnică: deplasare pe o linie trasată pe sol cu
preluare de control.
Dozare: 20 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’

Exercițiul 14
Obiectiv: deplasare în echilibru.
Descriere tehnică: deplasare pe banca de gimnastică cu
preluare de control.
Dozare: 20 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’

Exercițiul 15
Obiectiv: manevrarea de obiecte în poziții statice.
Descriere tehnică: pase de control din așezat.
Dozare: 20 de repetări X 2 serii
Pauză: 1’

Exercițiul 16
m cu pasă de control, efectuează 3 pase cu peretele se înt
următoarea elevă , care pleacă și efectuaeză aclași lucru. Se termin ă atunci când
ultimul copil din șir efectuează exercițiul.
Dozare: 2 X
Pauză: 30 – 40”.

Exercițiul 17
Obiectiv: orientarea în spațiu.
Descriere tehnică:
Elevel e așezate în șir, prima
elevă la semnal se deplasează
printre jaloane pe o distanță
de 10 m cu preluare de
control, se întoarce tot cu preluare de control pri ntre jaloane și efec
la următorul copil , care pleacă și efectuaeză aclași lucru. Se
ultima elevă din șir efectuează exercițiul.
Dozare: 2 X
Pauză: 30 – 40”

48 Obiectiv: orientarea
în spațiu
Descriere tehnică:
Elevele
în șir, prima
semnal se deplasează
pe o distanță de 10
de control, efectuează 3 pase cu peretele se înt oarce și efectuează pas
, care pleacă și efectuaeză aclași lucru. Se termin ă atunci când
din șir efectuează exercițiul.
Obiectiv: orientarea în spațiu.
e așezate în șir, prima
la semnal se deplasează
printre jaloane pe o distanță
de 10 m cu preluare de
control, se întoarce tot cu preluare de control pri ntre jaloane și efec tuează preluare
, care pleacă și efectuaeză aclași lucru. Se termină atunci când
din șir efectuează exercițiul.

Obiectiv: orientarea
în spațiu
Descriere tehnică:
Elevele sunt așezate
în șir, prima l elevă la
semnal se deplasează
pe o distanță de 10
oarce și efectuează pas ă la
, care pleacă și efectuaeză aclași lucru. Se termin ă atunci când
tuează preluare
termină atunci când

49
CONCLUZII

/circle5 În urma studierii literaturii de specialitate și a aplicării chestionarului putem
spune că dezvoltarea îndemânrii la această vârstă s e poate educa paralel cu
procesul de învățare a unor noi deprinderi și price peri motrice, prin mijloace
complexe, prin combinații de metode și procedee de exersare;

/circle5 Modul de rezolvare al acțiunilor din jocul de volei , a aspectelor tactice
necesită o gândire logică, o capacitate de analiză, o bună selectare a
informațiilor primite, analizarea și luarea de deci zii pentru o execuție cât mai
bună și mai rapidă;

/circle5 Folosire mijloacelor din jocul de volei în vederea dezvoltării îndemânării în
lecția de educație fizică trebuie să îndeplinească anumite cerințe referitoare
la realizarea unui număr corespunzător de repetări, încadrarea executantului
în timpul de execuție al mișcării și obișnuirea ace stuia cu ideea execuției în
viteză din ce în ce mai mare, precum și adaptarea a cestuia la o mare varietate
de situații previzibile și imprevizibile ce pot apă rea;

/circle5 În conformitate cu sarcinile lecției, trebuie căuta te cele mai adecvate
exerciții, care să fie aplicat, în funcție de etapa de instruire și condițiile de
lucru.

50
BIBLIOGRAFIE

Bâc, O., (1999) – Volleyball , Editura Universității din Oradea, Oradea.
Brown,L., E., Ferrigno,V., A., Santana, J.,C., (200 0) – Training for speed, agility
and quickness , Editura Human Kinetics,U.S.A..
Cerghit, I., (1980) – Metode de învățământ , (Ed. aLllLa), Editura Didactică și
Pedagogică, București 1980
Colibaba, D.,E., Bota I., (1998) – Jocuri sportive – teorie și metodică , Editura
Aldin, București.
Curriculum național pentru învățământul obligatoriu , (1999) – Programe școlare ,
MEN, CNC
Dragnea, A., (1996) – Antrenamentul sportiv , Editura Didactică și Pedagogică,
R.A., București.
Dragnea, A., Bota, A., (1999) – Teoria activităților motrice , Editura Didactică și
Pedagogică, R.A., București.
Dragnea, A., MateLTeodorescu, S., (2002) – Teoria sportului , Editura FEST,
București.
Epuran, M., (2005) – Metodologia cercetării activităților corporale – Ex erciții
fizice, Sport, Fitness (Ed. a 2La), Editura FEST, București.
Epuran, M., (1976) – Psihologia educației3fizice , Editura Sport Turism, București.
Epuran, M., Holdevici, I., Tonița, F., (2001) – Psihologia sportului de performanță
3 teorie și practică , Editura FEST, București.
Hahn, E., (1996) – Antrenamentul sportiv la copii , traducere C.C.P.S., București.
Gagea, A., (1999) – Metodologia cercetării științifice în educație fizi că și sport ,
Editura România de mâine, București.
Horghidan, V., (2000) – Problematica psihomotricității , Editura Globus, București.

51
Ifrim, M., (1986) – Antropologie motrică , Editura Științifică și Enciclopedică,
București.
Manno, R., (1996) – Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv , Editura Revue
E.P.S., Paris, 1992, trad. București.
Nicu, A., (1993) – Antrenamentul sportiv modern , Editura Editis, București.
Niculescu, I., (2009) – Metodica educației fizice î n învățământul primar și
gimnazial, Editura Universitaria Craiova.
Niculescu I., (2006) – Psihomotricitatea în jocul d e volei, Editura Universitaria,
Craiova.
Niculescu I., (2006) – Evaluare motrică și somato3funcțională , Editura
Universitaria , Craiova.
Niculescu, M., ( 2002) – Volei de la teorie la practică , Editura Universității din
Pitești.
Niculescu, M., Vladu, L., (2005) – Volei de la A la Z , Editura Universității din
Pitești.
Niculescu, M., Niculescu I., Rada, L., (2014) – Fundamentele jocului de volei ,
Editura Universitaria Craiova, Craiova.
Ozmen, O., (1999) – Tringhiul performanței în sportul contemporan
(trad.din.lb.turcă), Edit. Bagirgan Yayin Evi, Anka ra.
Păcuraru, Al., Balaiș, F., Iacob, I., Braharu, O., (2000) – Manualul profesorului de
volei , Editura Helios, Iași.
Păcuraru, Al., (1999) L Volei: Teorie și Metodică , Editura Fundației Universitatea
“Dunărea de jos”, Galați.
Popescu, P., Neveanu, (1978) – Dicționar de psihologie , București, Editura
Albatros.
Rață, G., Constantinescu, E., (2004) – Didactica predării educației fizice și
sportului , Editura EduSoft, Bacău, pag. 7.

52
Rață, G., Rață, B., C., (2006) – Aptitudinile în activitatea motrică , Editura Edusoft,
Bacău.
Stroie, S., (1976) – Pregătirea fizică a jucătorilor de volei , Editura SportLTurism.
Șiclovan, I., (1984) – Teoria și metodica antrenamentului sportiv , Editura
C.N.E.F.S., București.
Tudor, V., (1999) – Capacitățile condiționale, coordinative și intermed iare –
componente ale capacității motrice , Editura R.A.I, București.
Zațiorski, V., (1986) – Calitățile fizice ale sportului , Editura C.N.E.F.S., București.
Weineck, J., (1997) – Manual d’entrainament sportif , Editura Vigot, Ed.4, Paris.
http://www.scritube.com/timpLliber/sport/Sportul742 14421.php , accesat la data de
23 02 2017.
http://www.scritube.com/timpLliber/sport/ASPECTELTE ORETICOLMETODICEL
PRI53445.php , accesat la data de 23 03 2017.
http://www.math.uaic.ro/~oanacon/depozit/Curs_10_Cu rriculum_national.pdf ,
accesat la data de 28 10 2016

53

ANEXE

54
CHESTIONAR – PROFESORI EDUCAȚIE FIZICĂ

1. Considerați suficiente cele 2 ore/săpt. alocate educației fizice pentru elevii
din ciclul gimnazial?
Da   Nu   Nu știu  
2. Trecerea probelor de control constituie o proble mă pentru copiii din ciclul
gimnazial?
Da   Nu   Nu știu  
3. Care din soluțiile practico l metodice de mai jo s se potrivesc cel mai bine
pentru a atrage și motiva elevii în scopul creșteri i eficienței lecției de educație
fizică la clasele gimnaziale? (se pot bifa mai multe raspunsuri)

Soluții practicoImetodice Raspuns
Explicații ritmice și exemplificări din sportul de performanță
Explicație L demonstrație L exersare globală/analit ică L corectarea
greșelilor L forme de aplicare
Lucru pe grupe omogene și de opțiune
Implicarea elevilor în predarea conținuturilor
Evaluare ritmica și autoevaluare
Pondere mai mare pentru exerciții în aer liber și a ctivității de turism
Participarea elevilor la evaluare și conducerea mom entelor lecției
exerciții cu grad mare de generalizare L să aibă va loare practică în
sfera timpului liber
Creșterea ponderii sistemelor de acționare sub form a de întrecere.
Implicarea directă a profesorului în exercițiile su b formă de joc sau
jocurile bilaterale

55
4. Ce mijloace folositi pentru îndeplinirea obiecti velor stabilite pentru temele
de lectie?
Sisteme de
actionare Jocuri de
miscare Circuitul Parcursuri
aplicatie Altele
Raspuns
5. Considerați necesar dezvoltarea îndemânării în l ecția de educație fizică din
ciclul gimnazial?
Da   Nu   Nu știu  
6. Programele actuale satisfac nevoile dezvoltarii îndemânării elevilor din
ciclul gimnazial?
Da   Nu   Nu știu  
7. Ce metode folositi pentru îmbunătățirea îndemână rii în cadrul lecțiilor de
educație fizică din ciclul gimnazial?
Soluții practicoImetodice Răspuns
folosirea variată a pozițiilor inițiale de execuție
execuția cu partea îndemânatică și cea neîndemânati că
altenarea ritmurilor de execuție rapide și lente
alternarea și combinarea elementelor tehnice, a dep rinderilor motrice
limitarea spațiului și creșterea vitezei de execuți e;
combinarea deprinderilor vechi cunoscute cu cele no i care sunt în
stadiul de învățare
crearea unor trasee variate și necunoscute de execu ție în care elevul
săLși „aleagă soluțiile cele mai potrivite, săLși o rganizeze răspunsurile
de acțiune, să structureze intervențile în cadrul j ocurilor dinamice sau
sportive în cadrul diferitelor întreceri, ștafete, parcursuri aplicative,
etc., după situațile apărute.

56
8. Credeți că folosirea mijloacelor din jocul de vo lei ajută la dezvoltarea
îndemânării și sporesc eficienta în lectia de educa tie fizica?
Da   Nu   Nu știu  
9. Ce componente ale îndemânării credeți că pot fi îmbunătățite prin folosirea
mijloacelor din jocul de volei? (se pot bifa mai multe raspunsuri)

Componente ale îndemânării Răspuns
Amplitudinea
Bilateralitatea
Capacitatea de coordonare
Orientarea spațioLtemporală
Echilibrul
Precizia

10. Care credeți că este vârsta optimă pentru dezvo ltarea îndemânării?
Vârsta Răspuns
7 – 9 ani
9 – 11 ani
11 – 13 ani
13 – 15 ani

Vă mulțumesc!