CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN [610877]

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: [anonimizat]. Mariana Pipirigeanu Pagina 1

CONTRIBUȚII PRIVIND
DEZVOLTAREA
ANTREPRENORIATULUI
ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ:
ROMÂNIA

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: [anonimizat]. Mariana Pipirigeanu Pagina 2

CUPRINS
Partea l. Stadiul actual al cunoașterii privind indicatorii și factorii de influență ai
antreprenoriatului academic ……………………………………………………………………………………..
Capitolul l. Notații generale. Introducere ………………………………………………………………. …
1.1. Obiectivele specifice ale tezei ……………………………………………………………………………..
1.2. Rezultatel e tezei și contribuții aduse în domeniu……………………………………………………..
1.3. Rezultatele antic ipate ………………………………………………………………………………………
1.4. Originalitatea tezei …………………………………………………………………………………………..
1.5. Ipoteza de lucru …… ………………………………………………………………………………………..
1.6. Metodologia de lucru ……………………………………………………………………………………….
Capitolul ll Antreprenoriatul î n diferite etape ale evoluției societății ………………………
2.1. Repere istorice de transformare a universităților ………………………………………………….
2.2. Etape ale pregătirii universitare ……………………. ………………………………………………….
2.3. Principalii factori determinanți ai apariției universităților …………………………………….
2.4. Conceptul de universitate ……………………………………….. ………………………………………
2.4.1. Universități fondate în perioada Evului Mediu (UG l) ……………………………….
2.4.2 Curricula în universitățile medievale și relațiile educative ………………………….
2.4.2.1. Universitatea din Bologna ………………………………………………………………
2.4.2.2. Universitatea Oxford …………………………………………………………………..
2.4.2.3. Universitatea din Paris ………………………………………………………………

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: [anonimizat]. Mariana Pipirigeanu Pagina 3
2.4.2.4. Universitatea Cambridge ……………………………………………………………
2.4.3 Universitățile Generației a ll -a sau moderne (UG ll) …………………………..
2.4.3.1. Universitățile din America ……………………………………………………………
2.4.3.2. Universitățile din România ………. …………………………………………………
2.4.4. Universitățile Generației a lll -a sau Antreprenoriale (UG lll) ……………………….
2.5. Perspectivă comparativă …………………………………………………. ……………………………..
Capitolul lll. Antreprenoriatul – concepție vitală a societății contemporane ……………….
3.1. Antreprenoriatul – definiție ……………………………………………………………………….. ……….
3.2. Antreprenoriatul academic …………………………………………………………………………………
3.3. Scurtă istorie a antreprenoriatului …………………………………………………………. ………….
3.4. Conceptul despre antreprenoriat ………………………………………………………………………
3.5. Spiritul antreprenorial ………………………………………………………………………. …………….
Capitolul 1V Importanța economiei antreprenoriale ………………………………..
4.1. Importanța economiei antreprenoriale …………………………………………………………….
4.1.1.Teorii antreprenoriale. Concepția clasică și neocl asică …………………………..
4.2. Relația dihotomică dintre educație și economia antreprenorială …………………………
4.2.1.Cercetare -dezvoltare în Europa. Studiu comparativ ………………………………..
4.2.1. Investiția prior itară a fiecărei țări dezvoltate: educația ……………………………
4.3. Domenii de succes în antreprenoriat ……………………………………………………………..
4.3.1. Exemplificări ……………………………………………….. …………………………………
4.4. Misiunea universității …………………………………………………………………………………

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 4
4.4.1. Antreprenor – Profesor …………………………………………………………………. …
4.5. Antreprenoriatul social ………………………………………………………………………………
4.5.1. Domenii. Tipuri de organizații antreprenoriale ……………………………………
4.6. Antreprenoriatul universitar…. …………………………………………………………….
4.6.1. Educația universitară în sec. al XX -lea ………………….. ………………………….
4.6.1.1. Evenimente pan -europene de rezonanță educațională ……. ………………… ..
4.6.1.2. Procesul de la Bologna ……………………………………………………………………
Capitolul V – Educația și tranziția către antreprenoriat
5.1.Universitatea tradițională în tranziție către univ ersitatea antreprenorială ……………..
5.2. Rolul educației în dezvoltarea antreprenorială ………………………………………………….
5.3. Impactul factorilor interni și externi asupra universităților …………………….. …………….
5.3.1 Factori interni …………………………………………………………………………………………. …….
5.3.2.Factori externi ……………………………………………………………….. ……………………………..
5.4. Instrumentele și acțiunile principale ale universității antreprenoriale ……………………….
5.4.1. Premise și cerințe ale dezvoltării antreprenoriale ……………………………………………..
5.4.2. Elemente cheie ale noului tip de universitate …………………………………………………
5.4.3 Caracteristici ale universității antreprenoriale ………………………………………………..
Partea a ll -a. Cercetări proprii teoretice și expe rimentale
Capitolul Vl – Modele de optimizare a procesului de antreprenoriat academic …………..
6.1. Managementul inovării …………………………………………………………………………………….
6.2. TRIZ ((Teoria Re zolvării Creative a Problemelor)………………………………………………

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 5
6.3. Modelul PHASE GATE ………………………………………………………………………………..
6.4. Modelul FUZZY FRONT END …………… ………………………………………………………….
6.5. Ciclul PDCA ……………………………………………………………………………………………… ..
6.5.1. Valabilitatea PDCA în mediul educațional univ ersitar …………………………………..
6.5.2. Aplicabilitate …………………………………………………………………………………………. …..
6.5.3. Misiunea universității antrepre norial academice ………… …………………………………….
6.6. Managementul educațional. Factori de influență și indicatori ai procesului de
antreprenoriat academic …………………………………………………………………………… …..
6.6.1. Definirea procesului de antreprenoriat academic …………………………………………..
6.6.2. Obiective formale ……………………………………………………………………………………..
6.6.3.. Obiective ale in stituției vs.obiective individuale ……………………………………………
6.6.4. Stabilirea obiectivelor ………………………………………………………………………………..
6.6.5. Definirea leadershipului educ ațional ……………………………………………………………..
a.Leadershipul ca influență ………………………………………………………………………………….
b. Leadershipul și valorile …………… ……………………………………………………………………….
c. Leadershipul și viziunea ……………………………………………………………………………………
Capitolul Vll. Strategia și managementul va lorificării antreprenoriale a proprietății
intelectuale …………………………………………………………………………………………………………….. ..
7.1. Integrarea managementului proprietății intelectuale în manageme ntul universitar …….
7.2. Promovarea companiilor spin-off ………………………………………………………………………

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 6
7.3. Proprietatea intelectuală ………………………………………………………………. …………………..
7.3.1. Obiectivele valorificării proprietății intelectuale …………………………………………….
7.3.2. Introducere în valorificarea managementului proprietății intelectuale ………………
7.3.3. Valor ificarea proprietății intelectuale în contextul antreprenoriatului academic .. ….
7.3.4. Responsabilitățile participanților în procesul de v alorificare a proprietății
intelectuale ………………………………………………… …………………………………………
7.3.4.1. Personalul didactic și de cercetare ……………………………………………………..
7.3.4.2. Studenții ……………………………………………………………. …………………………..
7.3.4.3. Profesorii și cercetătorii invitați ………………………………………………………
7.3.5. De ce trebuie să participe profesorii, cercetătorii și studenții la procesul de
valorificare antreprenorială a proprietății intelectuale ?……………………………………
7.3.6. Resursele valorificării antreprenoriale a proprietății intelectuale ……………………
7.3.6.1. Finanțarea din surse proprii ……. …………………………………………………………..
7.3.6.2. Finanțarea prin fonduri capital – risc …………………………………………………..
7.3.6.3. Center for Industrial and Governmental Relations (CIGR) …. ………………..
7.3.6.4. Entități organizaționale ale infrastructurii de inovare și transfer
tehnologic ……………………………………………………………………………………..
7.3.6.5.Îmbunătăți rea accesului la finanțare …………………………………………………………..
Capitolul Vlll – Învățământul superior în spațiul european …………………………………………..
8.1. Modele de bună practică în spațiul european al învățământului superior ……………….
8.1.1. Bulgaria ……………………………………………………………………………………..

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 7
8.1.2. Germania ………………………………………………………………. …………………..
8.1.3. Spania ………………………………………………………………………………………
8.1.4. Portugalia ………………………………………………………………………………….
8.2. Învățământul superior în Europa Centrală și de Est …………………………………………….
8.2.1. Noile raporturi instituite între stat și universități ………………………………………….
8.2.2. Organizarea sistemului de învățământ superior în actualitate ……………………..
8.2.3. Autonomia instituțională, parte a organizării noului sistem de învățământ ……
8.2.4. Autonomia în domeniul structurilor organizaționale ………………………………..
8.2.5. Autonomia în domeniul funcțional …………………………………………………………
8.2.6. Autonomia în domeniul a dministrativ ……………………………………………………….
8.2.7. Planurile de studii ……. …………………………………………………………………………..
Capitolul lX. Studiu de impact asupra performanței instituționale, corespunzătoare
scenariilor de lucru specifice sistemului de optimizare a procesului de antreprenoriat
academic dezvoltat – aplicabil în universități din România. Evoluția sistemului
universitar din România …………………………………………………………………………………..
9.1. Schimbările legislative în învățământul superi or din România ……………………….
9.2. Analiza factuală și statistică a evoluției sistemului universitar din România …….
9.3 România după 1989 ……………………………………………………………………………… …
9.4 Cadre didactice …………………………………………………………………………………………
9.4.1. Evoluția personalului didactic …………………………………………………………….
9.4.2. Ponderea cadrelor didactice feminine …………………………………………………
9.5 Rata de absolvire a învățământului superior ……………………………………………….

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 8
Capitolul X. Modele universitare antreprenorial e de succes în România …………………….
10.1. Entrepreneurship Academy (EA) ……………………………………………….
10.1.1. Despre EA …………………………………………………………………………
10.1.2. Despre modelul educațional EA ………………………………………….
10.l.3. Taxe și burse………………………………………………………………………
10.2. Alte modele ………………………………… …………………………………………
10.2.1. CROS ………………………………………………………………………………..
10.2.1.1. Misiunea CROS …………….
10.2.3. Universitatea Babeș -Bolyai …………. ………………………………………..
10.2.4. Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria și Managementul Afacerilor
(FAIMA)………………………………………………………………………………………………………. ……
10.3. Considerente ANOSR cu privire la mediul antreprenorial studențesc …………………..
10.3.1 Context național …………………………………………………………………………………….
10.3.2. Alianța Naționa lă a Organizațiilor Studențești din România………………………..
10.4 Model de bună practică. Cazul ITA GOLDTECH ARAD ………………………………..
10.5. Premise pentru dezvoltarea antreprenoriatului în mediul universitar românesc.
Prevederile Planului de Guvernare pentru perioada 2017 -2020 …………………………….
10.5.1.Societatea antreprenorială studențească (SAS) ………………….. …………………….
10.5.2. Proiectul de Ordin al minist rului privind organizarea și funcționarea SAS în
sistemul de învățământ superior din România …………………………….. ……………………..

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 9
P A R T E A I.
STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PR IVIND
INDICATORI ȘI FACTORI DE INFLUENȚĂ AI
ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC

CAPITOLUL 1
NOTAȚII GENERALE. INTRODUCERE

Scopul prezentei teze este de a aborda o problemă de mare actualitate în societatea
contempor ană, problema antreprenoriatului academic, aspect care se impune atenției grație
impactului său crescut asupra evoluției vieții social -economice și culturale. De aceea, teza de
față își propune să abordeze problemele de bază ale sistemului de învățământ su perior, ale
transformărilor antreprenoriale intervenite în viața universităților precum și fundamentarea
unui model inovativ, având ca punct de plecare antreprenoriatul academic, care să conducă la
creșterea performanței instituționale a universităților din țara noastră.
Problema cu relevanță practică, pe care teza, în urma cercetării întreprinse, o propune
spre rezolvare, este dezvoltarea unui model inovativ original al proceselor de bază din cadrul
universităților, proces care să poată fi operaționaliza t, bazat pe antreprenoriat academic , care
să țină cont, în mod echilibrat, de cele trei dimensiuni ale universității antreprenoriale:
educație, cercetare și antreprenoriat și care să permită dezvoltarea și implementarea unui
model managerial, destinat creș terii performanței instituționale.
Partea introductivă a tezei este destinată prezentării obiectivelor propuse, a stadiului la
care s -a ajuns în literatura de specialitate în acest domeniu, reliefării rezultatelor obținute și a
contribuțiilor originale rea lizate în urma desfășurării cercetării. De asemenea, vor fi prezentate
și rezultatele anticipate ale cercetării de față. O atenție deosebită am acordat prezentării
metodologiei de lucru.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 10
1.1. Obiectivele specifice ale tezei vor fi:
a. Să definească, să analizeze și să selecteze / grupeze indicatorii și factorii de
influență ai antreprenoriatului academic, adecvați diferitelor modele funcționale existente în
literatura de specialitate;
b. Să studieze comparativ și să definească modelele funcționale adecvate
antrepren oriatului academic, pe baza principiilor acceptate în literatura de specialitate (ciclul
de viață al procesului de cercetare – dezvoltare – inovare din universități, influența factorilor
de influență interni și externi asupra mecanismelor antreprenoriale d in universități etc.);
c. Să dezvolte un model inovativ original de antreprenoriat academic. De
asemenea, corespunzător acestui model original, să definească setul de indicatori și factori de
influență specifici;
d. Să dezvolte un model original de antr eprenoriat academic creat și orientat pe
obiective de performanță specifice;
e. Sa dezvolte un set de indicatori de monitorizare și evaluare a performanței
instituționale, adaptat unui model managerial aplicabil în mediul universitar;
f. Să facă studii de impact asupra performanței instituționale, corespunzătoare
scenariilor de lucru specifice modelului managerial dezvoltat – aplicabil în universități,
utilizate ca studii de caz ;
g. Să dezvolte și să implementeze un instrument managerial, adecvat sistemelor
manageri ale academice, cu scopul creșterii performanței instituționale;
h. Să formuleze recomandări de politici publice, în scopul fundamentării unor
strategii și instrumente manageriale aplicabile în universități, bazate pe antreprenoriat
academic .

1.2. Rezultatele tez ei și contribuții originale

Principala provocare științifică care va fi rezolvată în cadrul tezei se referă la
abordarea celor trei procese cheie (educație, cercetare, antreprenoriat) ca fiind procese
cuplate, în cadrul sistemului integrat al universități i antreprenoriale, modelul actual al
învățământului universitar de calitate.
O altă provocare este dată de investigarea în premieră a unui asemenea sistem într -o
zonă întinsă a Europei, mai exact în Europa Centrală și de Est, zonă care a traversat o
conto rsionată perioadă de tranziție socio -politică și economică, cu majore transformări la

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 11
nivelul vieții cultural -educative. Teza se va concentra asupra reliefării modificărilor de
structură intervenite într -o țară cu economia în tranziție, cum este cazul Româ niei, aducând în
discuție exemple concrete de universități antreprenoriale românești.
Teza va propune o nouă viziune asupra indicatorilor / factorilor de influență ai
proceselor, în condițiile în care este recunoscut pe plan internațional că actualii indi catori nu
mai sunt adecvați realității dinamice în rapidă schimbare.

1.3. Rezultate anticipate :

a. Sistem de indicatori și factori de influență ai antreprenoriatului academic, adecvat
diferitelor modele funcționale studiate;
b. Studiu comparativ al model elor funcționale ale antreprenoriatului
academic și a exemplelor de bune practici internaționale;
c. Model inovativ original de antreprenoriat academic și a setului
corespunzător de indicatori și factori de influență specifici;
d. Sistem inovativ de management universitar, bazat pe modelul original de
antreprenoriat academic creat și orientat pe obiective de performanță
specifice diferitelor domenii ale științei;
e. Set de indicatori de monitorizare și evaluare a performanț ei instituționale
adaptat sistemului managerial;
f. Studii de impact asupra performanței instituționale, corespunzătoare
scenariilor de lucru specifice sistemului managerial dezvoltat – aplicabil
în universități, util izate ca studii de caz ;
g. Instrument decizional adecvat sistemelor manageriale academice, cu
scopul creșterii performanței instituționale;
h. Recomandări de politici publice, în scopul fundamentării unor strategii și
instrumente manageriale aplicabile în universități, bazate pe
antreprenoriat academic .

1.4. Originalitatea tezei
Originalitatea tezei este susținută de abordarea dinamică și integrată, în premieră, a procesului
de transformare a universității bidimensionale (educație, cercetare) într -una tridimensională

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 12
(educație, cercetare, antreprenoriat), luând în analiză factori specifici de influență, care sunt
corespondenți realităților din România.
Caracterul inovativ al tezei este demonstrat de modelul nou pe care îl propune pentru
managementul reformei universitare, orientat pe obiective de performanță, bazat pe conceptul
original de antreprenoriat academic.
Pentru dezvoltarea unui model de referință integrativ și inovativ al proceselor de bază
(educație, cercetare, antreprenoriat) din universități, bazat pe antreprenoriat academic, este
nevoie de o modelare de sistem, care conține mai multe subsisteme și care să permită o
viziune de ansamblu a unei realități investigate din mai multe perspective, între discipline și
înăuntrul diverselor discipline și dincolo de orice disciplină, care să propună o cunoaștere
unitară, devenind astfel necesare cunoștințe din domeniul mai multor știinte, respectiv științe
naturale și exacte, științe inginerești și tehnologice, științe soc iale și economice, științe
umaniste.
Astfel, teza are un caracter transdiciplinar, impus de complexitatea problemei, care
necesită teorii matematice, modele de proces, statistică matematică, sociometrie, analiză
economică etc.

1.5. Ipoteza de lucru

În prezent, există două mari abordări teoretice ale universității antreprenoriale:
 O concepție mai largă abordând universitatea ca producător al capitalului
intelectual și social pentru și în societate.
 O concepție restrânsă privind unive rsitatea din perspectiva optimizării
comercializării rezultatelor cercetării și a funcției de finanțare.
Ceea ce nu există, până în prezent, este o cercetare privind universitatea
antreprenorială din țări cu economie în tranziție.
Există trei mari problem e ale cercetării aplicative din domeniu, care deși au fost
abordate de numeroase echipe de cercetători, încă rămân multe aspecte nerezolvate, pe care
proiectul propune să le soluționeze. Aceste trei mari probleme sunt modelul proceselor de
bază, indicatori i / factorii de influență ai proceselor, modelul managerial.
Pe lângă educație și cercetare, serviciul pentru dezvoltarea societății este pe cale să
devină o misiune nouă coerentă a universității.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 13
Tranziția către îndeplinirea celei de a treia misiuni est e denumită a doua revoluție
academică, iar universitățile active în acest proces sunt denumite universități antreprenoriale1.
Universitățile antreprenoriale sunt caracterizate de legăturile dintre Universitate –
Industrie – Guvern, în cadrul cărora domeniu l antreprenorial are un rol special.
Modelul general cunoscut al antreprenoriatului academic nu prezintă în detaliu toate
traiectoriile posibile ale producerii cunoașterii și funcțiile domeniului antreprenorial al
universității, în conexiune cu componente le de educație și cercetare2.
Necesitatea acestei teze este determinată de transformările antreprenoriale ce se
prefigurează în universități și de coalescența lumii academice și economice, acestea
constituind subiectul unor dezbateri intense, în ultimii ani3. Multe studii se referă la
conceptualizarea implicării cercetătorilor din universități în activitatea de comercializare a
invențiilor, ca o potențială modificare în identitatea lor de rol.
Alte studii, pun în evidență ideea că introducerea modelului universității
antreprenoriale presupune schimbarea managementului academic cu unul de întreprindere
(entrepreneurial management).
Raportat la stadiul actual al cunoașterii, scopul tezei este să contribuie la crearea unei
mai bune înțelegeri a mecanismelor transformării inovative a universităților și să propună o
nouă percepție a comunității academice asupra conceptului de universitate antreprenorială.
Analizele și discuțiile asupra conceptului de universitate antreprenorială au început
după apariția studiu lui publicat de Burton Clark, în anul 19984.
Autorul acestui studiu a identificat cinci elemente cheie ale noului tip de universitate:
o bază consolidată a managementului, un mediu extern întărit de dezvoltare, o finanțare de
bază diversificată, un mediu academic stimulativ, o cultură antreprenorială integrată.
ARACIS a propus următoarea definiție a universității antreprenoriale: “Instituție de
învățământ superior care desfășoară activități independente, pe propriul risc, angajată în

1 Jan Youtie, Philip Shapira – Building an innovation hub: A case study of the transformation of u niversity roles
in regional technological and economic development , Research Policy 37, 2008, p. 1188 –1204.

2 Arianna Martinelli, Martin M eyer, Nick von Tunzelmann , Becoming an entrepreneurial university? A case
study of knowledge exchange relationships a nd faculty attitudes in a medium -sized, research -oriented
university , J Technol Transfer, 2008, 33:p.259–283.

3 S. Jain et al. , Academics or entrepreneurs? Investigating role identity modification of university scientists
involved in commercialization activity , Research Policy 38 ,2009, p. 922–935
4 Clark, Burton, R. , Creating Entrepreneurial Universities: Organizational Pathways of Transformation . Oxford:
International Association of Universities and Elsevier Science Ltd. (Issues in Higher Education S eries), 1998

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 14
dezvoltarea economică și socială a regiunii, utilizând creativ resursele existente și adaptată la
solicitările mediului, funcționând în parametrii costurilor și veniturilor” 5.
Făcând apel la cercetări transdisciplinare, teza va defini mai în detaliu ce este
universitatea antr eprenorială, plecând de la corijarea unor erori de interpretare, care s -au făcut
până în prezent (universitatea antreprenorială – școală comercială, universitatea
antreprenorială – adoptarea en – gros de metode și valori ale sectorului comercial,
universit atea antreprenorială – “linie de asamblare” pentru crearea de noi companii).
A iniția o strategie de transformare a universității într -una antreprenorială nu însemnă
a schimba universitatea într -o mare societate comercială.
În spiritul acestei teze, va f i dezvoltată noțiunea de universitate antreprenorială, în
scopul armonizării celor trei componente: educație, cercetare, antreprenoriat, pe baza unui
model funcțional nou al proceselor de bază.
Conform literaturii de specialitate, trei teme sunt dezbătut e, în încercarea de a se
redefini universitatea antreprenorială6: relația dintre comportamentul inovativ și cel
antreprenorial, importanța creșterii finanțării activității academice, relația antreprenoriatul
intern și cel extern.
Bazându -se pe aceste obse rvații, teza va studia succesul antreprenoriatului universitar,
care implică interacțiuni strânse între trei domenii principale: strategie, structură și cultură.
În înțelesul acestei teze, universitatea antreprenorială vizează mai mult decât simpla
valori ficare a proprietății intelectuale, adică va avea în vedere toate inițiativele și activitățile
antreprenoriale care conduc la creșterea valorii educației și cercetării și în general a
cunoașterii produse de universitate7.
Schimbarea structurii și funcțiil or universităților a devenit o necesitate crucială în
transformarea fluxului de cunoaștere în noi surse de inovare industrială 8. Principial,
universitățile sunt solicitate să îndeplinească misiunea educa ției, cercetării și serviciilor.

5 ARACIS, http://proiecte.aracis.ro/fileadmin/Academis/A3/3._Glosar_act_3.pdf

6 ECIU Leadership Programme 2004/2005, Entrepreneurial University, Myth or Reali ty?

7 World Intellectual Property Organization, Guidelines on Developing Intellectual Property Policy , WIPO
Publication No. 848(E), 2001
8 Y.C. Chang et al. , Managing academic innovation in Taiwan: Towards a scientific –economic framework ,
Technological Fo recasting & Social Change 73, 199 –213, 2006 .

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 15
Scopul și funcția universității au fost mereu crearea cunoașterii și belșugului în
beneficiul public. Acest model a evoluat către acela care privește universitatea ca un actor
major în procesul dezvoltării economice.
În legătură cu finalitatea activității universităților a ntreprenoriale, există preocupări
teoretice și practice, care vizează îmbunătățirea managementului universitar.
Sunt studiate formele emergente ale antreprenoriatului academic, pentru o în țelegere
mai adâncă a modalită ții de a manageria un asemenea nou modus vivendi universitar și pentru
a prefigura impactul acestuia atât asupra științei, cât și asupra antreprenoriatului9.
Teza va arăta că obiectivele valorificării antreprenoriale a proprietă ții intelectuale ar
trebui să fie complementare celor de educa ție și de producere a cunoa șterii, iar acestea ar
trebui completate cu cele ale antreprenoriatului social 10.
Ideea de bază este că universită țile au datoria să promoveze suportul și serviciile
antreprenoriale menite să creeze mediul optim favorabil crea ției și transpunerii practice a
antreprenoriatului academic.
Conform citării din literatura de specialitate11, Lee a efectuat un studiu asupra a 1000
de facultă ți din 115 universită ți americane, cu privire la rela ția dintre universită ți și industrie.
Conclu ziile acelui studiu au pus în eviden ță șapte obiective ale universită ților:
 favorizarea cercetării aplicative a universității,
 promovarea invențiilor brevetabile,
 participarea la dezvoltarea economică regională,
 intensificarea comercializării rezultatelor cercetării academice,
 stimularea activită ții de consultan ță universitară acordată industriei,
 oferirea de suport pentru companiile de start -up bazate pe tehnologie avansată,
 stimularea investițiilor de capital în companii bazate pe cercetare academică.
În timp, ideea de universitate antreprenorial ă a fost încorporat ă într-un concept mai
concentrat numit „ antreprenoriat academic ”.

9 S. Jain et al. , Academics or entrepreneurs? Investigating role identity modification of university scientists
involved in commercialization activity , Research Policy 38, 2009, p. 935 –937.

10 Praxis Unico an d University of Oxford ,UK , Intellectual asset for universities, Concept House, Cardiff Road,
Newport, 2010.
11 J.M. Azagra -Caro et al. , Faculty support for the objectives of university –industry relations versus degree of
R&D cooperation: The importance of regional absorptive capacity, Research Policy 35, 2006, 37–55.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 16
Antreprenoriatul academic nu este un singur eveniment, ci este un proces continuu
cuprinzând o serie de evenimente12.
Un mode l de proces al antreprenoriatului academic este util, deoarece acesta clarific ă
activit ăți, roluri ale p ărților poten țial interesate și factori cheie de succes asociați cu fiecare
etapă 13.
Teza pleacă de la ideea c ă o universitate antreprenorial ă este un incubator natural
care, prin adoptarea unei strategii coordonate a activită ților critice (educa ție, cercetare și
antreprenoriat), încearcă să ofere o atmosfer ă corespunzătoare în care comunitatea
universitară poate explora, evalua și exploata idei, care ar putea fi transformate în ini țiative
antreprenoriale sociale și economice14.
Majoritatea modelelor teoretice ale universită ții antreprenoriale au încercat explicarea
acțiunii unor factori interni ai organiza țiilor care generează un avantaj competitiv 15.
Alte studii se referă la modele integrate care ajută la înțelegerea ac țiunii factorilor
interni și externi asupra universității antreprenoriale dintr -o regiune specifică.
Aceste modele nu iau în considerare asemănările și deosebirile dintre acești factori în
universități antreprenoriale din diferite regiuni, nici cum acei factori ar putea fi asociați cu
activitățile universității (rezultate) și impactul acestora asupra dezvoltării sociale și economice
(ieșiri).16
Nu s -au efectuat cercetări comparative pent ru a înțelege asemănările și diferențele
dintre factorii de influență și rezultatele/ieșirile universităților antreprenoriale din diferite
regiuni, care împărtășesc condiții sociale, economice și politice similare.
Există studii care identifică patru grup uri de resurse și capabilități:

12 G.D. Markman et al. , Entrepreneurship and university -based technology transfer , Journal of Business
Venturing 20, 241 –263, 2005; Griffin T., Evaluating QFD´s Use in Firms as a Process fo r Developing products,
The journal of Product Innovation Management 9 (3), 1992.

13 Matthew S. Wo od – A process model of academic entrepreneurship , în revista Business Horizons , 2011, 54,
153—161.
14 Mustar, P., Wright, M. , Convergence or path dependenc y in policies to foster the creation of university spin –
off firms? A comparison of France and the United Kingdom . The Journal of Te chnology Transfer 35 (1), 42 –65,
2010.
15 Maribel Guerrero, David Urbano, James Cu nningham, Damien Organ , Entrepreneurial uni versities in two
European regions: a case study comparison , J Technol Transf, DOI 10.1007/s , 2012.
16 Mosey, S., Wright, M.(2007), From human capital to social capital: a longitudinal study of technology -based
academic entrepreneurs . Entrepreneurship Theory and Practice 31 (6), 909 –935, 2007.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 17
 Politicile interne și strategiile universității, care pot promova sau inhiba
antreprenoriatului;
 stocul de tehnologie, care determină apariția unor oportunități de afaceri;
 resursele și inițiativele direct structurate pentr u crearea de suport pentru
afaceri;
 capitalul uman, privind numărul de potențiali întreprinzători academici și
caracteristicile lor17.
Cu toate acestea, trebuie să evidențiem ideea că universitățile nu au neapărat nevoie să
concentreze atenția la toate res ursele și capacitățile.
Este necesar ca fiecare universitate să dezvolte propriile planuri strategice, care includ
obiective strategice legate și de antreprenoriatul academic și să delibereze care trebuie să fie
prioritățile lor18.
Necesitatea și oportuni tatea tezei sunt determinate și de lipsa unei cercetări
sistematice în România, chiar dacă există unele preocupări ale ASE privind antreprenoriatul
bazat pe cunoaștere, în cadrul unui proiect cu obiective educaționale 19.
1.6 . Metodologie
Instrumentele folosi te pentru realizarea cercetării și a studiului de caz vor fi: cercetarea
bibliografică, cercetarea pe bază de chestionar, cercetarea focus grup, analiza modelelor
conceptuale și modelarea descriptivă.
Cercetarea bibliografică a fost efectuată din perspect ivă critică, coroborând studiile
efectuate în domeniu în diverse spații culturale, ținând cont de faptul că obiectul cercetării de
față îl formează procesul de învățământ universitar -academic. Devine un fapt evident
necesitatea luării în considerare a tutu ror fenomenelor implicate pe parcursul desfășurării

17Gómez -Gras, Jose Maria s.a. (2007) INDICATORS OF ACADEMIC ENTREPRENEURSHIP : Monitoring
determinants, start -up activity and wealth creation, Universidad Miguel Hernández de Elche, 2007; Lockett, A.,
Wright, M.(2005), Resources, capabilities, risk capital and the creation of university spin -out companies ,
Research Policy 34 (7), 1043 –1057.

18 Marek J. Druzdzel and Roger R. Flynn, Decision Support Systems , Encyclopedia of Library and Information
Science, Second Edition, Allen Kent (ed.), New York: Marcel Dekker, Inc. , 2002; Griffin T., Evaluating QFD´s
Use in Firms as a Process for Developing products, în The journal of Product Innovation Management 9 (3),
1992.

19 http://www.aac.as e.ro/ , Academia de antreprenoriat bazat pe cunostere, proiect POSDRU/92/3.1/S/56330,
ASE.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 18
antreprenoriatului academic (ceea ce implică analiza elementelor social -economice, politice și
culturale care, în totalitatea lor, formează contextul general pe care se prefigurează,
conturează și dezvolt ă antreprenoriatul academic). Am apelat la studii de apariție recentă, cât
și la studii mai vechi pentru a putea avea o viziune de ansamblu, comparativă asupra
fenomenului an alizat, antreprenoriatul academic.
Cercetarea pe bază de chestionar și cercetarea focus grup m -au călăuzit îndeaproape în
partea a doua a tezei de față, în ce rcetarea proprie. Am avut, astfel posibilitatea de a afla date
exacte referitoare la numărul de cadre didactice universitare implicate direct în procesul de
antreprenoriat academic , sau la situația sudenților și a absolvenților în sensul implicării
acestora în domeniul afacerilor, mai exact în sensul derulării unei afaceri personale sub
directa monitorizare a specialiștilor în domeniu.
Modelele conceptuale și modelarea descriptivă s unt alte puncte de interes urmărite în
teza de față. Atât metodele cercetării cantitative , cât și cele ale cercetării calitative mi -au fost
de mare ajutor în conturarea unor puncte de vedere personale, în urma prelucrării datelor
astfel obținute și prin i nterpretarea critică a bibliografiei de specialitate consultate.
Cercetarea este benefică pentru managerii și salariații din universități și institute de
cercetare, iar analiza calitativă și cantitativă, alături de corelațiile realizate și modelul propus
reprezintă aspecte practice care să ajute la eficientizare și creștere economică.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 19

P A R T E A I

STADIUL CUNOSCUT AL CUNOAȘTERII PRIVIND INDICATORI ȘI FACTORI
DE INFLUENȚĂ AI ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC

Capitolul ll
Antreprenoriatul în diferite etape ale evoluției societății

Universitatea este, prin însăși esența sa, o instituție prin excelență europeană, deoarece
a luat naștere pe acest continent, fiind una dintre instituțiile cu o lungă dur ată istorică
cultural -științifică, care a parcurs mai multe etape în dezvoltarea sa, reușind să se afirme în
primul rând pe bătrânul continent pentru ca mai apoi să se afirme și în alte părți ale lumii
America, Australia, Japonia.
Inițial, „universitatea” a fost concepută ca o instituție a cărei misiune era educația,
ulterior adoptând și funcția generării de cunoaștere (cercetare).
În ultimii ani, a apărut ideea ca universitatea să își asume o “a treia” misiune, a)
contribuind la educarea noilor generații; b) provocarea cercetării științifice în sfera politicii; c)
stabilirea relațiilor între mecanismele instituționale și organizații în scopul de a promova
știința către sectorul privat prin transfer de tehnologie20 , pentru a contribui mai direct la
dezvolt area socială și economică.
Numeroase articole de specialitate au arătat că, dacă universitățile ar elabora un ghid
bazat pe obiectivele finale privind etapele de transformare a acestora și transmit aceste

20 Henry Etzkowitz, Patrik Asplund, Niklas Nordman , The Relevance of Problem -based Learning for Policy
Development in University – Business Cooperation, în ”Europea n Journal of Education”, februarie 2016, p. 119 –
134.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 20
informații, ele nu vor putea fi aplicate în totali tate de toate universitățile, deoarece fiecare
instituție de învățământ superior are o anumită istorie, tradiție și structură organizatorică.
Universitățile au început să își asume un rol crescut în dezvoltarea economică bazată
pe știință și tehnologie , devenind astfel puternice centre de inovare și lideri regionali21.
Transformarea antreprenorială a universităților are în vedere conceptul dezvoltării
durabile, care este legat de procesul de dezvoltare a instrumentelor de susținere a științei,
tehnologiei, inovării și valorificării proprietății intelectuale în învățământul superior.
Printre multiplii factori de influență asupra tranziției universităților, în ceea ce privește
rolul lor, se află schimbările din economiile avansate către sistemele inovative b azate pe
cunoaștere, deschise și mai interactive.
Aceste schimbări provoacă universitățile să -și reorganizeze cercetarea și inovarea, să –
și evalueze misiunea și metodele educaționale, dezvoltând totodată schimbul internațional de
cunoaștere prin mobilitat ea studenților, recunoașterea diplomelor.
Acest proces de transformare a fost conceptualizat în ultima vreme în moduri diferite:
de exemplu, începând de la ideea că este o schimbare a “ contractului social ” dintre
universitate și societate22 , sau ca o schim bare a modului de a produce cunoașterea , sau ca
apariția modelului Helix Triple23 .
Aceste elemente pot conduce la schimbarea atitudinilor factorilor decizionali din
cadrul universităților față de relația cu instituțiile externe cu privire la schimburile d e
cunoștințe prin transfer tehnologic.
În acest sens, putem afirma că interactivitatea universității cu instituțiile externe la
început putând fi una doar informațională, poate deveni ulterior liantul contractual al
schimburilor de cunoștințe și de transf er având ca rezultat lansarea de noi firme.
Comisia Europeană a publicat în noiembrie 2005 comunicatul “Modernizarea
educației și a instruirii: o contribuție vitală la prosperitatea și coeziunea socială în Europa”,
face referire direct la “universitatea an treprenorială”.

21 Joutie J. Shapira Ph , Nanoscience and Nanotechnology in Scopus: Journal Identification and Visualization ,
2008.

22 Henry Etzkowitz, Triple Helix: University, Industry, Government in Action , Routledge, United Kingdom, 2008.
23 Loet Leydesdorff, Henry Etzkowith , Emergence of a Triple Helix of university —industry —government
relations vol. 23, nr. 5, oct. 1996, p. 279 -286.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 21
Modernizarea universităților europene, implică asumarea acestora nu numai în rolul
educării ci și în cel de cercetare -inovare, reprezintă o condiție esențială pentru atingerea
obiectivelor Strategiei de la Lisabona.
Comparativ cu țările dez voltate din Uniunea Europeană, universitățile din România se
confruntă cu multe probleme, în ceea ce privește transformarea acestora în universități
antreprenoriale.
Există o finanțare publică deficitară a educației și cercetării științifice și cele mai
multe universități nu au venituri proprii, cu care să poată suplimenta fondurile
guvernamentale.
Indisponibilitatea unor fonduri adecvate cauzează universităților dificultăți în
îndeplinirea misiunii și obiectivelor acestora.
Pentru o dezvoltare intensivă a învățământului superior sunt necesare profunde măsuri
de transformare a universităților, pe calea antreprenoriatului academic.
Totodată s -a modificat rolul și poziția statului în procesul educațional.
Dacă până în 1989 statul finanța integral procesul e ducațional, prin care impunea
politicile educaționale, în prezent acesta tinde să se retragă din a mai finanța toate
programele universitare, orientându -și interesul către calitatea actului educațional.
Ofertele educaționale sunt din ce în ce mai puțin controlate de stat ele îndreptându -se
tot mai mult spre cerințele mediului de afaceri, ONG -uri, instituții publice etc.
În ultimii ani autoritățile guvernamentale au încurajat universitățile să „comercializeze
rezultatele cercetării științifice” și să par ticipe activ la ceea ce se numește astăzi economia
cunoașterii24 .
În contextul schimbărilor climatului economic continuu din ultima perioadă,
universitățile au fost nevoite a se adapta noilor cerințe ale mediului de afaceri, reușind să
adapteze stucturile și programele de studiu și de cercetare.
Învățământul la distanță, cursurile de scurtă durată, programele de formare continuă,
au dus la satisfacția noilor cerințe ale mediului de afaceri și implicit au condus și la
dezvoltarea universităților.

24 Codling A, Meek , B. – La diversite dans l’enseignement superieur: douye prop ositions . In Politiques et gestion
de l”enseignement superieur, 18,3 , 2006.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 22
2.1. Rep ere istorice de transformare a universităților

Mari filozofi precum Heraclit, Democrit, Socrate, Platon și Aristotel (sec VI -V p.e.n )
au încercat în lucrărilor lor să explice fenomenul educației plecând de la ideea că fiecare om
este apt pentru a învăța , a cunoaște adevărul și de a se perfecționa.
Democrit (gânditor enciclopedic 470 -460 î.e.n) a pus bazele teoriei cunoașterii în care
a exemplificat că există două tipuri de cunoștinte: raționale și senzoriale.
Prin reflecțiile sale despre om, Socrate (469-399 î.Hr) a susținut că omul să ajungă la
perfectarea calităților sale trebuie să cunoască binele, de aici rezultă și îndemnul „cunoaște -te
pe tine însuți”.
Platon (427 -347 î. Hr) asimila educația cu un proces de formare și orientare a ființei
umane către cunoașterea științifică sau filozofică. A cunoaște și a învăța sunt cele două fațete
ale procesului educațional care ne conduc spre înțelepciune.
Platon formează și o definiție: “Buna educație este cea care dă corpului și sufletului
toată frumus ețea, toată perfecțiunea de care sunt capabile”.
Aristotel (384 -322 î. Hr)l este prototipul profesorului. Este adeptul dezvoltării
progresive a „sufletului” (corporalitate, sensibilitate și inteligibilitate) acestora fiindu -le
necesare tratamente diferenți ate. În lucrarea „Despre suflet”, propune o teorie psihologică
definind sufletul prin simțire, gândire și mișcare, distingând totodată și trei ipostaze ale
acestuia:
a) un suflet vegetativ, căruia îi sunt caracteristice hrănirea, dorințele, imaginația și
mem oria
b) un suflet animalic
c) un suflet rațional, unde gândirea îi descoperă omului adevărul și îl îndreaptă spre
nemurire.
Spre sfârșitul sec al V -lea, societatea feudală își încetează existența și apare o nouă
epocă istorică care se întinde pe o perioadă mai mare de 12 secole și care este cunoscută ca
perioada Evului Mediu.
Perioada medievală a Evului Mediu a fost divizată după istoricul german Cristoph
Cellarius în trei mari perioade: Evul Mediu Timpuriu – Antichitatea (sec V -X ), Evul Mediu
Dezvoltat (s ec XI -XII) și Epoca Modernă (sec XIV -XVI).
La constituirea învățământului universitar cu grad superior, un rol important l -au avut
Pitagora, Platon și Aristotel datorită cerințelor de admitere în cadrul școlilor pe care le

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 23
conduceau, de pildă pentru a i ntra la Academia lui Platon –„Nimeni nu poate intra aici, dacă
nu este geometru”, ceea ce presupunea că aspirantul la o astfel de școală avea la bază o
pregătire anterioară.
Apărută în sec al XI -lea, universitatea este una dintre cele mai vechi instituț ii din lume
având o lungă istorie culturală, care de -a lungul timpului a parcurs două mari etape în
dezvoltarea sa.

2.2. Etape ale pregătirii universitare

În prima etapă pregătirea se realiza la un nivel, însă fără să existe o reflectare
profundă și o metodică adecvată de îndrumare a studenților, pe care am putea -o numi
pedagogia universitară obiectivă.
Cea de -a doua etapă, pedagogia universitară reflexivă , unde predarea -învățarea
studenților se realiza după o metodologie bine conturată pe b aza unor modele de acțiune mai
mult sau mai puțin întemeiate teoretic.
Făcând o retrospectivă asupra istoriei universităților din Europa vedem că acestea au
luat ființă prin contopirea a două concepte, cel bizantin al facultăților și cel islamic prin
acordarea de grade academice, înregistrând de -a lungul timpului câteva momente distincte
din punct de vedere a raportărilor acestora la valori.

2.3. Principalii factori determinanți ai apariției universităților

Apariția primelor universități din Evul Medi u a fost legată de dezvoltarea orașelor
interacționând direct cu mediul social din care făceau parte, influențându -se reciproc, acestea
realizându -se din dorința de a forma persoane calificate (teologi la Paris, medici la
Montpellier, juriști la Bologna).

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 24
Factorii care au contribuit la apariția primelor universități își au originea mai precis în
jurul anului 1000 când au luat sfârșit invaziile nordicilor, ale maghiarilor din Est și construirea
de noi structuri politice precum monarhiile feudale.
Producerea unor surplusuri de alimente datorită noilor metode de prelucrare a
terenurilor au condus la creșterea semnificativă a populației.
Mai mult decât atât, având în vedere că surplusul putea fi vândut în orașe, acestea și –
au mărit dimensiunile începând astfel urbanizarea. În cadrul orașelor apar primele corporații
meșteșugărești și comerciale, fiecare dintre ele fiind o „universitas”, adică o breaslă pentru
toți care practicau aceeași meserie.
Ca urmare a dezvoltării corporațiilor meșteșugărești și come rciale, care puneau accent
pe bunuri imobile, pe semnarea contractelor și de rezolvare pe cale pașnică a litigiilor
contractuale apărute, toate acestea au făcut să crească interesul pentru legea scrisă.
Dezvoltarea orașelor, sporirea posibilităților de com unicare între diferite țări sau
regiuni și o creștere contractuală, avântul intelectual început din sec. al XI –lea, a stimulat
setea de cunoaștere și pasiunea spre știință, toți acești factori au favorizat dezvoltarea
programului de învățământ.
Încă de la primele apariții și până în prezent, universitatea s -a aflat într -un proces
continuu de reorganizare atât din punct de vedere organizatoric cât și asupra viziunii nevoilor
cadrului social din care face parte.
Instituții de învățământ superior au existat ș i în afara continentului European, fiecare
tip de universitate fiind specific cadrului cultural care a creat -o, nu doar cel specific
european.
J. G. Wissema 25(2009) în lucrarea „Towards the Third Generation, University
Managing the university in transit ion”, clasifică foarte bine universitățile apărute de -a lungul
timpului și anume:
a) Universități prima Generație sau Medievale (UG 1)
b) Universități Generația a II -a sau Moderne (UG 2)
c) Universități Generația a III -a sau Antreprenoriale (UG 3).

25 J. G. Wissema , Towards the Third Generation, University Managing the university in transition, Routledge,
United Kingdom, 2009.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 25
2.4. Conceptul de universitate
Termenul de „universitate”, așa cum îl înțelegem astăzi, este unul dintre cele mai
originale creații ale Evului Mediu occidental. În sec. al XII -lea, noțiunea termenului
„universitate” provenea din latinescul „universitas ” și era foarte diferit de cel de azi
neindicând nicidecum o instituție sau un loc unde se desfășurau cursuri, el exemplificând o
formă de organizare , un fel de asociație, corporație, a profesorilor și studenților, așa cum era
prevăzut în dreptul roman.
Universitatea medievală reprezenta un nou sistem de educație care la început nu avea
înțelesul de instituție școlară colectivă de educație, deoarece informația era transmisă de un
profesor asociat și avea mai mult caracter enciclopedic datorită predării tut uror disciplinelor
umane. Pentru a putea preda profesorul era obligat să urmeze 5 – 7 ani cursurile unui profesor
renumit.
Primele universități au apărut la sfârșitul secolul al XII -lea, la Bologna, Paris și
Oxford pentru ca mai apoi în secolul al XIII -lea acestea să ajungă la o organizare
instituțională specifică: facultăți cu o curriculă distinctă, oferirea de titluri studentului
marcând astfel progresul academic dobândit, urmând ca mai apoi în secolele următoare să se
răspândească în întreaga Europă.
În limbaj obișnuit, termenul latinesc „universitas” – „totalitate” nu indica un anumit
nivel al studiilor, era folosit mai de degrabă pentru a desemna un grup, în sensul de
solidaritate, cooperare, de apărare a intereselor de grup.
În sistemul medieval, pe ntru a desemna „o breaslă sau o corporație”, termenul
„universitas”, în limbaj juridic, putea fi folosit ca sinonim al termenului „collegium”, iar pe
plan social, a atins o largă răspândire semnificând un organism corporativ, fiind utilizat
întotdeauna în conjucție cu termeni profesionali, ca în sintagma „universitas sartorum”.
Pentru a -și proteja drepturile, trei sau mai multe persoane dintr -o anumită profesie
(breslă) se puteau asocia, formând propria asociație, cu statut juridic independent
„collegium” . Acest concept nu avea nimic în comun cu înțeles pedagogic sau școlar.
Când se dorea să se facă referire la grupul de persoane dedicate studiului, un
conglomerat de profesori și studenți era obligatoriu să se folosească termenul „Universitas
magistror um et scholarium”.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 26
Korka26 afirmă că „încă de la începuturile sale, în epoca medievală, universitatea a
fost percepută ca o sursă de știință/cunoaștere de bună calitate, în sens de știință și practică
avansată, utilă membrilor comunității, indiferent de ni velul bunăstării lor.”
Toate universitățile din perioada secolelor al XII -XIII- lea au avut o evoluție comună,
aveau un caracter internațional datorită faptului că aceste instituții didactice științifice
cuprindeau cea mai eterogenă populație de studenți g ermani, francezi, irlandezi, spanioli,
suedezi, cehi, unguri, polonezi care aveau ca unic instrument de comunicare limba latină.
2.4.1. Universitățile fondate în perioada Evului Mediu (UG l)
Aceste universități erau înființate pentru a instrui elitele pe ntru a servi în administrația
statului și a Bisericii, instituții predominant consacrate studierii teologiei umaniste, dreptului
și a altor științe umaniste, profesii care au rămas ca o piatră de temelie a universităților.
Pentru ca un „stadium” – accesul la studii să poată fi numit „generale”, trebuia ca în
cadrul universităților să fie predate pe lângă artele liberale, gramatica, retorica sau dialectica
(trivium), iar pe de altă parte muzica, astronomia, aritmetica și geometria (quadrivium), toate
aceste a având ca scop dezvoltarea capacităților intelectuale.
În cadrul universității trebuia să existe cel puțin două facultăți una de „arte liberale”
și o facultate „superioară” în cadrul căreia erau studiate teologia, medicina, dreptul civil sau
dreptul can onic.
Termenul de facultate își are originile începând cu secolul al XIII -lea, în sens de „grup
consacrat studiu special” . Anterior acestei perioade, „facultas” era sinonim cu o ramură a
științei care era studiată.
Un „studium generale” era alcătuit di n profesori „magistri” aceștia fiind angajați prin
contract în funcție de calificările lor și bucurându -se de un anumit grad de libertate în ceea ce
consta căutarea de posturi mai bune și de către studenți „discipuli” sau „scolares”.
Un element importa nt luat în seamă este și cel al studenților de la Universitatea
Bologna care studiau dreptul care erau ecleziaști, proprietari de terenuri agricole – aceștia
rareori se găseau la vârsta tinereții și care nu se lăsau conduși de către „magistri”.

26 M. Korka, (coord.) . Educație de calitate pent ru piața muncii , Editura Universitară, București, 2009,
p. 17.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 27
Studenții formau o corporație, o universitas, independentă și distinctă de colegiul
proseforilor prin care își impuneau astfel voința lor, profesorii fiind obligați să facă ce doreau
studenții lor.
Astfel de situații oricât de paradoxal ni s -ar părea au existat tot uși în istoria
universităților.
Până în anul 1500, în toată Europa nu au existat mai mult de 50 de universități.

2.4.2. Curricula în universitățile medievale și relațiile educative
2.4.2.1. Universitatea din Bologna
Fondată în 1088, este considerată „ mama universităților europene”. A fost primul
centru universitar în cadrul căruia se studia Codul lui Iustinian de drept civil roman , ca mai
târziu să se predea și dreptul canonic . Papa își recruta avocații din rândul studenților.
Ca și în cazul Universit ății din Paris, studenții care frecventau studiile la Universitatea
din Bologna, erau câteva sute, care proveneau din toate regiunile peninsulei sau chiar din alte
țări. Aflați departe de casă, fiind lipsiți de mijloace modeste de subzistență și de posibil itatea
de a se apăra, aceștia s -au organizat într -o „societas”, devenită ulterior „universitas
scholarium”, pentru a obține recunoaștere oficială și a drepturilor.
În funcție de originea geografică a studenților au luat ființă două mari „universitates”.
Studenții care proveneau de dincolo de Alpi au constituit „Universitas
Ultramontanorum”, în timp ce studenții italieni nativi, au format „Universitas
Citramontanorum”.
Studenții astfel organizați puteau să se opună prețurilor ridicate la chirii și aliment e.
Prin Bula papală din 1189 și binecuvântarea papei Honorius al III -lea, „universitates”
ale studenților au căpătat o mare putere corporatistă, câteodată amenințând prin plecarea în
masă din oraș.
Situație neplăcută bolognezilor din mai multe puncte de vedere, atât economic cât și
de prestigiu. Autoritățile orașului au căutat întotdeauna în mod deliberat să aplice o politică de
toleranță și de reconciliere.
Universitățile aveau propriile statute care reglementau probleme de natură
administrativă cu priv ire la chirii, taxe școlare, prețurile manualelor, orelor de predare precum
și a condițiilor de muncă și a salariilor magistrilor.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 28
Universitățile erau conduse de către un rector, acesta fiind ales de studenții respectivei
instituții.
Magistrii fiind cetăț eni ai orașului Bologna nu făceau parte din aceste „universitates”,
ei supunându -se legilor orașului, făcând jurăminte în fața rectorului și trebuiau să se
conformeze prescripțiilor promulgate de către studenți la maniera cum să facă lecțiile, sub
amenința rea unor amenzi.
Magistri s -au organizat într -un sindicat profesional, luându -și unul din numele folosite
la desemnarea corporațiilor din Italia „collegium”.
Din 1317, cele două universitates „Universitas Ultramontanorum” și „Universitas
Citramontanorum” au fost reunite într -o singură „universitas” având un singur rector, un
singur statut și un singur sigiliu.

2.4.2.2. Universitatea Oxford

Fondată în jurul anului 1170, universitatea s -a dezvoltat mai lent față de celelalte școli
ale secolului al XII –lea, fiind la acea vreme o școală nesemnificativă.
După aproape 80 de ani, Universitatea Oxford datorită materialelor studiate ca:
filozofia, logica și tehnologia devine cel de -al doilea centru important din Europa.
Magistrii care își făcuseră un renume în cadrul Universității Oxford, mergeau ca să -și
completeze studiile academice la Paris.
Ulterior, odată cu anii 1320, poziția academică a Universității Oxford începe să o
egaleze pe cea a Universității din Paris.

2.4.2.3.Universitatea din Paris

Datorită i ntensei activități științifice și a prestigiului obținut al orașului Paris din acele
vremuri pe de -o parte, cât și a lecțiilor predate de Abelard au condus la deschiderea unei noi
epoci pedagogice și la apariția unei noi universități.
Fondată în jurul anul ui 1208, Universitas magistrorum et scholarum Parisiensis a fost
constituită la început ca o asociație a tuturor colegiilor existente în Paris la acea vreme, în
cadrul căreia funcționau patru facultăți în care se predau câte una dintre cele patru discipli ne:
arte (gramatica, retorica, dialectica , aritmetica, geometria, astronomia, muzica ), medicină,

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 29
drept și teologie. Universitatea din Paris era un centru de învățare a tuturor disciplinelor un
“studium general”.
Thurat, un istoric de mare prestigiu l -a considerat pe Abelard întemeietorul
Universității din Paris.
Facultatea de „arte liberale” era considerată „organ de cultură generală” înregistra cel
mai mare număr de studenți și profesori, deoarece studenții ca să se poată înscrie la una dintre
celelalte discipline (medicină, teologie și drept) trebuia să fi absolvit pe cea de „arte”. În
această universitate se întâlneau magistri francezi și studenți germani, englezi, spanioli,
portughezi, scoțieni, cehi, greci sau polonezi.
Spre deosebire de Universita tea de la Bologna, unde exista un amestec de studenți
străini, Universitatea din Paris își recruta studenții.
În anul 1209, printr -o bulă pontificală se dădea dreptul universității să -și aleagă
propriul „procurator” care să o reprezinte în fața autorități lor, acesta având calitatea de
director al corporației naționale a studenților.
Responsabil cu conferirea gradelor și acordarea „licentia ubique docendi”, era
desemnat numai cancelarul de la Notre -Dame, acesta răspundea numai în fața superiorilor
episcopal i, nefiind obligat să consulte sau să solicite sprijinul magistrilor.
Cel care dorea să predea un curs sau să înființeze o școală trebuia mai întâi să obțină
licența de la cancelarul catedralei Notre -Dame și numai după acordare era admis în corporația
profesorilor. Licența și inceptio (reprezintă prima formă de doctorat) erau cele două grade
necesare pentru a putea profesa ca profesor.
Obținerea gradului „licentia ubique docendi” acordat deținătorului îi conferea dreptul
de a preda în orice țară nu numai î n Franța. Studentul care deținea titlul de doctor la
Universitatea din Paris era considerat doctor al bisericii universale „doctor universalis
ecclesiae”.
În mod inexplicabil, la un moment dat au apărut unele dezacorduri între cancelar și
magistri. În 1292 , printr -o bulă papală promulgată de Papa Nicolae al IV -lea acordarea titlului
„licentia ubique docendi” a fost transferat de la cancelarul de la Notre -Dame la rectorul
universității.
În cadrul universității era format personalul atât pentru instituțiil e regale – consiliul de
stat, parlament, fisc, tribunal și cele ecleziastice – episcopi abați, medici, personal didactic,
cler.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 30
În secolele al XII -lea și al XIII -lea, Universitatea din Paris se număra printre primele
universități din Europa fiind alături d e universitățile din Bologna, Oxford, Cambridge,
Montpellier, Salamanca și Toulouse.

2.4.2.4. Universitatea Cambridge

Fondată în jurul anului 1209, universitatea se clasează pe locul al patrulea ca fiind cea
mai veche din lume și cea de -a doua tot cea m ai veche din lume, vorbitoare de limba engleză.
Până în secolul al XII -lea, regiunea Cambridge avea deja o reputație științifică și
bisericească datorită bisericii episcopale de monahi din apropiere de Ely.
Înființarea universității Cambridge a avut loc ce l mai probabil în urma unui incident
petrecut la Universitatea Oxford când doi savanți au fost condamnați la moarte de autoritățile
orașului prin spânzurătoare fără a fi consultate autoritățile ecleziastice pentru moartea unei
femei.
În urma acestui incid ent tot mai mulți oameni de știință s -au mutat în alte orașe Paris,
Reading unde au format un nou nucleu universitar.
În 1231, regele Henry al III -lea, acordă dreptul magistrilor de a disciplina proprii
membri (ins non -trahi suplimentare), precum și scutir ea anumitor taxe pentru studenți. Doi ani
mai târziu, în 1233, papa Grigore al IX -lea a dat drept de predare „peste tot în creștinism”
absolvenților de la Cambridge.
Hugh Balsham împreună cu Episcopul Ely au fondat în 1284, primul colegiu
Cambridge.
Pentru o clară evidență a procesului de apariție și dezvoltare a universităților în
perioada Evului Mediu, am considerat necesar să sistematizez aceste informații într -un tabel,
după cum urmează:

Tabel 1 Data înființării Universităților
Locația Data înființăr ii
Bologna Sfârșitul sec 12
Vicenza 1204
Paris Începutul sec 13
Oxford Începutul sec 13

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 31
Montpellier Începutul sec.13
Cambridge 1209 -1225
Arezzo 1215
Salamanca Înainte de 1218 -1219
Padua 1222
Naples 1224
Vercelli 128
Toulouse 1229
Orleans 1235
Siena 1246
Angers 1250
Lisbon 1290
Lerida 1300
Avignon 1303
Rome 1303
Perugia 1308
Pisa 1343
Praque 1347
Florence 1349
Pavia 1361
Cracow 1364
Orange 1365
Vienna 1365
Erfurt 1372
Heidelberg 1386
Cologne 1388

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 32
Turin 1404
Leipzig 1409
St. Andrews 1411
Rostock 1419
Louvain 1425
Basle 1459
Tubingen 1476

Sursa: Verger 2010,27 pag 62 -65, Universities in the territory considered by the data
set in italics

2.4.3. Universitățile Generației a II -a sau moderne (UG ll)

Universitatea modernă a apărut ca invenție a unui diplomat și funcționar public,
Willehem von Humboldt care în 1809 a fondat și conceput universitatea din Berlin având
două obiective clare:
 să preia conducerea științifică și intelectuală de la francezi și o dă germanilor;
 să capteze energiile eliberate a Revoluție Franceze și să le întoarcă chiar
împotriva acestora, în special lui Napoleon.
În primul semestru de la înființare în cadrul Universit ății din Berlin, funcționau patru
facultăți cu principalele domenii: drept, medicină, teologie și filozofie. Cele patru discipline
erau predate de un număr de 52 de profesori, conduși de rectorul Theodor Schmalz la un
număr de 256 de studenți.
În ultimile două secole Universitatea din Berlin a reprezentat „acasă” pentru mai mulți
gânditori, printre care a -și dori să amintesc filozofii Johann Gottlieb Fichte, G.W.F Hegel,
filozoful pesimist Arthur Schopenhauer, teologul Friedrich Schleiermacher, fizicieni ce lebri
Albert Einstein și Max Planck, critic cultural Walter Benjamin, au contribuit la creșterea
renumelui universității pe la jumătatea secolului al XIX -lea.

27 Verger,Jaques, A History of the Universities in Europe, în Ted Tapper, David Palfreyman, The Collegial
Tradition in the Age of Mass Higher Education, UK, Oxford, 2010.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 33
Universitatea Humbold a servit ca model pentru celelalte universități din Europa fiind
denumită „ prima universitate modernă”.
La Universitatea din Berlin factorul important care a dat forma universității pe care o
știm astăzi a fost „conceptul de universitate de cercetare” unde, atât „predarea” cât și
„cercetarea experimentală” au devenit principale le îndatoriri ale profesorilor.
În 1850, în curricula universității erau prinse pe lângă programele de studii
tradiționale, cum ar fi: drept, filozofie, istorie, medicină, știință și tehnologie și o serie de noi
programe, acestea din urmă fiind adăugate și promovate de către fratele fondatorului,
Alexander von Humboldt.
Modelul humboldian aduce în prim plan libertatea cadrelor didactice cât și a
studenților. Cadrele didactice erau libere să studieze și să predea în funcție de propriile
înclinații și aplicaț ii, iar studenții aveau libertatea de a -și alege cursurile pe care doreau să le
aprofundeze.
În jurul anului 1870, aproximativ șaizeci de ani mai târziu de la înființare,
universitatea germană își pierdea din importanță, iar ideea de universitate a lui Hum boldt
trecea Atlanticul în Statele Unite.
Aproape două secole mai târziu, cercetarea a fost considerată ca o componentă
esențială în activitățile universităților tradiționale.

2.4.3.1. Universitățile din America

La sfârșitul Razboiului civil „colegiile ” ale perioadei coloniale se închideau. Cu toate
că populația Statelor Unite se triplase, în 1870, numărul studenților înmatriculați în cadrul
universităților erau la jumătate față de cei înregistrați în 1830.
În următorii ani, numeroși directori ai univer sităților antreprenoriale au creat și
construit „universitatea americană”. Acestea, după primul război mondial, au câștigat
supremația pentru activitatea științifică și de cercetare din lume pentru Statele Unite, așa cum
cu un secol în urmă Humboldt o câșt igase pentru Germania.
După cel de -al doilea război mondial, o nouă categorie de academicieni au introdus o
noutate, construirea de universități particulare și metropolitane.
În următorii 30 de ani, acestea au construit un sector de dezvoltare majoră în
învățământul superior American. Programa de învățământ în cadrul școlilor nou înființate
pare să difere foarte puțin de curricula abordată în cadrul instituțiilor mai vechi.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 34

2.4.3.2. Universitățile din România

În Țara Românească, istoria învățământului sup erior, a început la sfârșitul sec al XVII –
lea. Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești, a fondat Academia domnească de
la București în anul 1694. Educația la acea dată era disponibilă numai în limba greacă.
În 1776, Alexandru Ipsilanti, domnit orul Țării Românești, a introdus noi cursuri în
cadrul Academiei.
În Țara Românească și Moldova, deși școlarizarea era disponibilă mai ales la orașe, în
mod frecvent funcționând pe lângă biserici și mânăstiri, dezvoltarea sistemului de educație
continuă cu organizarea primelor cursuri de studii superioare în limba română.
Astfel, în 1813, Gheorghe Asachi deschide la Iași prima școală de ingineri hotarnici,
iar în 1818 -1822, continuatoarele celor două academii domnești din București și Iași sunt
desființat e și înlocuite cu alte instituții de învățământ în limba română, Colegiul Sfântul Sava,
respectiv Academia Mihăileană.
Ulterior, aceste instituții aveau să constituie bazele înființării primelor două
universități moderne din România, Universitatea din Iaș i (1860) și Universitatea din București
(1864).
În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aprobă prima Lege a Instrucțiunii
Publice, care reglementa de o manieră modernă, organizarea și funcționarea sistemului
educațional. Conform legii, instrucțiunea publică se împărțea în trei mari cicluri de
învățământ: primar, secundar și superior.
În România, după 1990, universitățile au fost primul tip de instituții, în care au început
reformele de democratizare a educației, obținând astfel autonomie din punct de vedere legal,
obiectiv imposibil de atins înainte de această dată.
Până la cel de -al doilea război mondial, studiile universitare erau rezervate elitelor, dar
după război situația s -a schimbat dramatic.
Goedegebuure și Meek28 au identificat cinci perioad e de transformare a
învățământului superior în perioada postbelică: o fază de expansiune rapidă între anii 1950 –

28 L.C.J. Goedegebuure , V.L. Meek , On Change and Diversity: The Role of Governmental Policy and
Environmental Influences, Article in Higher Education in Europe , XXII(3):309 -319 · January , 1997 .

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 35
1960; urmată de un proces de diversificare între anii 1960 și începutul anilor 1970; apariția a
mai multor cursuri economice alternative pe care universitatea le -a dezvoltat începând cu
sfârșitul anilor 70; punerea accentului pe unele aspecte specifice precum îmbunătățirea
calității, eficienței, internaționalizarea și diversitatea în anii 80; perioada reducerii
cheltuielilor publice și susținerea rentabilității (profit) în anii 90.
La această listă am putea adăuga conform îndemnurilor autorităților guvernamentale
“comercializarea rezultatelor cercetării științifice” ca o contribuție clară la economia
cunoașterii 29.

2.4.4. Universități Generația a III -a sau Antreprenoriale (UG lll)

Ideea de universitate antreprenorială a luat amploare în întreaga lume după ce
sociologul american Burton R Clark a publicat în cărțile sale noul concept universitar. Ca
urmare, tot mai multe universități din întreaga lume s -au angajat într -un proces de reconciliere
între „Universitate și mediul de afaceri”, încercând chiar să devină universități
antreprenoriale.
Consiliul European de la Lisabona a stabilit în martie 2000 ca obiectiv Strategic pentru
Uniunea Europeană „până în 2010 dezvoltarea economică europeană bazată pe cunoaștere să
fie cea mai competitivă din lume”.
Universitatea antreprenorială joacă un rol important ca producător al cunoașterii și
diseminare a rezultatelor cercetării, fiind o adevărată forță mo trice pentru dezvoltarea de
tehnici și strategii privind creșterea economică atât micro cât și macro.
Prin urmare, o universitate antreprenorială nu este numai un promotor de măsuri de
sprijin multiple pentru antreprenoriat, dar este, de asemenea, un de zvoltator de administrativ
tehnici, strategii sau posturi competitive30.
Cu toate că educația și cercetarea au fost în mod tradițional principalele măsuri ale
universităților, acest lucru s -a schimbat treptat, o dată cu apariția unor noi perspective asu pra
rolului universitar în sistemul de producție de cunoaștere.

29 Codling, Meek, op.cit., p. 187.
30 Bostjan Antoncic and Robert D. Hisrich ,Intrapreneurship: Construct refinement and cross -cultural validation ,
Journal of Business Venturing , 2001, vol. 16, issue 5, 495 -527.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 36
Pe lângă cele două misiuni de bază tradiționale pe care le aveau universitățile:
 educarea noilor generații și a elitelor socio -politice,
 promovarea cercetării în sfera publică,
acestea sunt chemate și încurajate în cea de -a treia misiune prin stabilirea unor mecanisme
instituționale și organizatorice pentru,
 promovarea științei și transferului de tehnologie către sectorul privat
(Etzkowitz, 2003).
Apariția ideii ca universitatea să își asume o „a treia misiune”, contribuie direct la
dezvoltarea socială și economică regională și națională prin interacțiunea acesteia cu mediul
de afaceri. Adoptarea acestei ultime misiuni reprezintă o „a doua revoluție academică”, prima
având loc atunci când „u niversitatea față de misiunea sa tradițională de predare a fost
mandatată și încurajată să facă cercetare”
Printre multiplii factori de influență asupra tranziției universităților, în ceea ce privește
rolul lor, se află și schimbările din economiile avansa te către sistemele inovative bazate pe
cunoaștere, deschise și interactive.
Valorificarea rezultatelor științifice universitare pot lua diferite forme în ceea ce
privește dezvoltarea centrelor de transfer tehnologic, a incubatoarelor de afaceri inovative, a
“spin –off-urilor”, în care să fie implicate cadrele didactice, cercetători, studenți etc.
Datorită schimbărilor survenite în economia mondială, unde tehnologia este factorul
decisiv al acestor transformări ce influențează creșterea economică, iar cunoșt ințele, abilitățile
și competențele reprezintă componentele esențiale, au condus la îmbunătățirea curriculei de
învățământ.
Într-un raport al Consiliului Rectorilor Europeni Francofoni (C.R.E.F, 1996) se
exprimă punctul de vedere al autorităților academ ice cu privire la antreprenoriat „ Din
moment ce întreprinderile sunt definite ca motor al economiei, cercetarea universitară trebuie
să fie unul dintre carburanții săi.”
Comercializarea rezultatelor activităților științifice sau „antreprenoriatul academic ”
cum mai este cunoscut în literatura de specialitate, este conceput ca implicarea oamenilor de
știință și universităților care atrag o deosebită atenție în ultimii ani și în țările din estul
Europei.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 37
Antreprenoriatul academic se referă la eforturile și a ctivitățile pe care universitățile și
partenerii lor din industrie se angajează să aplice în activitățile comerciale rezultatele
cercetării .
2.5. Perspectivă comparativă
Marile deosebiri existente între țări, deosebiri care implică modurile lor de viață,
sistemele lor sociale atât de diferite, universul cultural (obiceiuri, tradiții, mentalități,
prejudecăți, chiar) sunt greu clasificate într -o tipologie generală.
Cea mai cunoscută și vehiculată tipologie a ultimului secol și jumătate – a fost așa –
numita tipologie marxistă, cu cinci etape evolutive: primitivă, sclavagistă, feudală, capitalistă
și comunistă.
Societatea românească se află, la ora actuală, într -o perioadă de tranziție, tranziția de
la socialism la capitalism, cu to ate modificările de supra structură implicate de schimbările
social -politice survenite.
Dar, indiferent de etapa socială la care voi face referire, trebuie să menționăm că
spiritul antreprenorial a fost, este și, întotdeauna, va fi prezent. Această realitate este de
natură să sco ată din impas economia României, fapt care s -a petrecut și în SUA (cu mai bine
de 100 de ani în urmă) și să determine consolidarea și dezvoltarea mecanismelor economiei
de piață. În prezent, conducerea de tip antreprenorial se dovedește a fi necesară, la orice
nivel de activitate. Cunoașterea secretelor practicilor antreprenoriale, chiar și cele din
timpurile mai vechi, nu este numai în interesul companiilor sau organizațiilor sociale, care au
de rezolvat situații din ce în ce mai delicate și complexe, ge neratoare de infinit de multe
schimbări, ci și în interesul comunității sociale. Conducerea antreprenorială devine o realitate
stringentă a secolului nostru31. Cu atât mai mult în cadrul procesului de învățământ,
universitățile simt nevoia unor modificări structurale în ceea ce privește conducerea și
organizarea internă a activității32

31 Stanciu, Ștefan, Universitatea antreprenorială , colecția Smart Books, Editura Tritonic, București , 2010,p. 15 –
28.
32 Lovegrove, B., Clarke, J., The Dilemma of the Mod ern University in Balancing Competitive Agendas: The USQ
Experience, OCDE, în ” Higher Education Management and Policy. Journal of the Programme on Institutional
Management in Higher Education”, special issue, 2008, 20, p. 2.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 38
CAPITOLUL lll
ANTREPRENORIATUL – CONCEPȚIE VITALĂ A
SOCIETĂȚII CONTEMPORANE

3.1. Anterprenoriat – Definiție
Antreprenorul este persoana care, pe baza unor clauze și cond iții contractuale, se
obligă să presteze în favoarea altei persoane și organizații, diverse lucrări ( științifice ,
industriale, construcții etc), în schimbul unei recompense dinainte stabilite.
În sensul modern al economiei de piață, un antreprenor este un agent economic care
adoptă un comportament activ și novator, care acceptă deliberat riscuri financiare pentru a
dezvolta noi proiecte.
Recunoașterea valorii antreprenorilor datează încă din sec al XVIII -lea în Franța, când
economistul Richard Cantillona a socia asumarea de riscuri în economie cu antreprenoriatul.
În timpul Revoluției Industriale din Anglia, antreprenorii beneficiază de primele oportunități
de a juca un rol din ce în ce mai vizibil în transformarea și valorificarea resurselor,
înregistrându -se astfel primele influențe asupra indicatorilor macroeconomici.

3.2. Antreprenoriatul academic
În legătură cu finalitatea valorificării proprietății intelectuale a universităților, există
preocupări teoretice și practice, care vizează îmbunătățirea ma nagementului universitar.
Transformările antreprenoriale ce vor urma în universități și coalescența lumii
academice și economice apărute în cadrul acestora, constituie tema unor dezbateri intense, în
ultimii ani33.
Foarte multe studii se referă la implic area personalului academic de cercetare din
universități în activitatea de comercializare a invențiilor, ca o modificare potențiala schimbare
în identitatea lor de rol.
Unii specialiști sunt de părere că este necesar formarea unei concepții unitare priv ind
mecanismele de conducere a antreprenoriatului academic și se conturează noțiunea rolului
hibrid al identității cadrelor didactice universitare.

33 Mosey, S., Wright, M. , From human capital to social capital: a longitudinal study of technology -based
academic entrepreneurs . În Entrepreneurship Theory and Practice 31 (6), 2007, p. 909–935

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 39
Pentru o înțelegere cât mai exactă a impactului atât asupra antreprenoriatului cât și a
științei aceste fo rme emergente trebuie studiate în profunzime pentru a manageria rolul de
hibrid al identității.
Noul model al antreprenorului academic, în care profesorul universitar este în același
timp și cercetător și antreprenor îl depășește pe vechiul cercetător univ ersitar.
Aceste forme emergente trebuie studiate pentru o înțelegere mai adâncă a modalității
de a manageria rolul de hibrid al identității și pentru a prefigura impactul acestuia atât asupra
științei, cât și asupra antreprenoriatului.
Procedând astfel, vechiul model de cercetător universitar va fi depășit de modelul
antreprenorului academic (universitar), în care profesorul este cercetător și antreprenor, în
același timp.

3.3. Scurtă istorie a antreprenoriatului
Putem afirma că activitatea antrepre norială s -a manifestat încă de la începuturile
existenței umane, este drept la început pe o scară mai mică și pentru o perioadă mai lungă de
timp, până la revoluția industrială.
Făcând o retrospectivă, gândindu -ne la primul om care a descoperit focul sau la cel
care a confecționat din piatră primele unelte, putem afirma cu convingere că aceștia au fost
primii antreprenori, deoarece aceste descoperiri nu le -au făcut numai pentru ei, ci a beneficiat
întreaga omenire.
Anul 1775, poate fi considerat ca dată d e naștere a antreprenoriatului modern, fiind
foarte important din mai multe puncte de vedere dacă ne gândim la lansarea motorului cu abur
a producătorilor Watt cu Boulton, tot în acest an începea revoluția americană și este înființată
prima companie americ ană de joint -stock. Într -un fel sau altul, anul 1775 deschide calea erei
dezvoltării antreprenoriale.
În toate aceste perioade, omenirea s -a bazat și se bazează în continuare pe antreprenori
de excepție, care în numeroase cazuri sunt și inventatori, print re aceștia a -și dori să amintesc
pe: James Watt, Matthew Boulton, Thomas Alva Edison, Alexander Graham Bell , Bill Gates
etc.
Foarte puțini știu că Thomas Edison nu a fost numai inventatorul becului, el a fost și
fondatorul unei mici companii care avea să se numească mai târziu General Electric, aceasta
fiind în prezent una dintre cele mai bine companii cotate la bursă.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 40
Alexander Graham Bell, absolvent al University College din Londra, de profesie
logoped, avea în 1872 propria școală de surzi în Boston, M assachusetts.
Richard Contillon în lucrarea „Essai sur la nature du commerce en general” publicată
în anul 1730 a descris cel mai bine rolul antreprenorilor, ca fiind „intermediari între forța de
muncă și capital”.
Antreprenorul în afara funcției de interm ediar amintită mai sus, este cel care crează
noi locuri de muncă, atrăgând în același timp capital pentru a utiliza eficient locurile de
muncă pe care le creează.
Odată cu intrarea în sec al XX -lea, ajungem într -o nouă etapă superioară a evoluției
antrepr enoriale.
În acest sens, Joseph Schumpeter, dezvoltă conceptul potrivit căruia inovația
antreprenorială conduce la dezvoltarea economică și socială, generează distrugere în ceea ce
privește vechile descoperiri tehnologice și implicit tot ce ține de acest ea (patente, forță de
muncă, echipamente etc).
În timp ce era profesor de economie la Universitatea din Cernăuți, Joseph Schumpeter
a publicat prima teorie despre rolul antreprenorului în cartea „Evoluția Economiilor”, în care
afirma că inovarea antrepreno rială a fost esențială pentru dezvoltarea economică.
Strategia Uniunii Europene 2020 este de a introduce în curricula educațională,
creativitatea, inovarea și antreprenoriatul.
Sprijinul antreprenorial trebuie dezvoltat de la vârste fragede și perfecționat pe tot
parcursul anilor de studii și pe tot parcursul vieții.
Schumpeter definea spiritul antreprenorial ca „realizarea de noi combinații”.
În toate țările dezvoltate, acolo unde impactul educației antreprenoriale reprezintă un
element cheie al curricule i școlare acesta se reflectă și asupra dezvoltării economice și sociale.
Gândirea precum și abilitățile dezvoltate ale antreprenorilor sunt folosite atât în
interiorul cât și în afara granițelor universităților atât în Europa cât și în Statele Unite ale
Americii, în viața de zi cu zi.
Astfel, întreprinderile mici și mijlocii din Europa și SUA conform Cartei Albe a
IMM -urilor, în procent de peste 99% generează cea mai mare parte a PIB -lui, între 55% –
95%; generează noi locuri de muncă; procesul decizi onal este mult mai rapid vis –a-vis la
schimbările pieței, sunt mai flexibile se adaptează mai ușor; oferă nu în ultimul rând
satisfacția împlinirii profesionale unei părți apreciabile a populației, în special în rândul
tinerilor care reprezintă segmentul cel mai activ și inovativ.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 41
Vicepreședintele Comisiei Europene, responsabil pentru industrie și antreprenoriat dl.
Antonio Tajani a declarat printr -un comunicat de presă: „Să fim foarte clari: mai mulți
întreprinzători înseamnă mai multe locuri de muncă, ma i multă inovație, mai multă
competitivitate.
Antreprenoriatul reprezintă cel mai puternic catalizator pentru creșterea economică”.

3.4. Conceptul despre antreprenoriat

Rădăcina termenului „antreprenoriat” își are originea începând cu sec. al XII -lea, fi ind
înrădăcinat cu verbul francez „entreprendre” care înseamnă a face ceva diferit și cuvântul
german „untemehmen” ceea ce înseamnă „să întreprindă”.
Trei sute de ani mai târziu, forma substanțială a termenului modern „antreprenor” a
fost folosit de către Richard Cantillon, a fost primul economist care în scrierile sale „Essai sur
la nature du commerce en general”, pentru a desemna o persoană care desfășoară o activitate
independentă pentru propria sa bunăstare economică.
Spre deosebire de alte categorii cum ar fi muncitorii și proprietarii de terenuri care
aveau un venit fix, profitul antreprenorului era unul incert, acesta provenind din diferența
prețului de achiziție cunoscut și prețul de vânzare necunoscut34 .
Putem afirma că antreprenorul în viziune a lui Richard Cantillon era acea persoană
care echilibra cererea și oferta în economie, avânt parte de risc și incertitudine.
Cea mai veche definiție a antreprenoriatului, datează din sec al XVIII -lea, folosit ca un
termen economic în care este descris p rocesul, ca fiind riscul de a cumpăra ceva la un anumit
preț și de a vinde la prețuri incerte.
La începutul Revoluției Industriale (1830), Jean -Baptiste Say a extins definiția
antreprenorului de succes pentru a include și deținerea de abilități manageriale .
Principala calitate pe care trebuia să o dețină un antreprenor în opinia lui Jean –
Baptiste Say era ca acesta să aibe o ” judecată bună” "(Hebert și Link, 1988, p. 38.), Jean –
Baptiste Say, îl percepe pe antreprenor ca pe un manager al unei firme care i dentifică cele mai
bune oferte.

34 Herbert, R. F. and Link, A. N. , The Entrepreneur – Mainstream Views and Radical Critique s (2nd. Edition),
Praeger, New York, 1988, p. 38.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 42
Alfred Marshall economistul neo -clasic, în „Principiile economiei”, introduce o nouă
funcție antreprenorului și anume cea de „inovator”, subliniind faptul că el caută în permanență
oportunități în ved erea scăderii costurilor .
Joseph Schumpeter argumenta că antreprenorul urmărește identificarea de noi
oportunități pentru a beneficia de ele.
O altă teorie despre antreprenoriat în secolul XX a fost dezvoltată în lucrarea „Risc,
incertitudine și profit”, de către Frank Knight , publicată pentru prima dată în 1921, lucrare în
care face distincția dintre risc și incertitudine.
Funcția principală a antreprenorului este de a -și asuma incertitudinea la evenimente
unice care pot apărea, de exemplu, schimbare în gustul consumatorilo r.
Drucker35 definește antreprenoriatul ca fiind procesul de extragere a profiturilor din
diverse combinații de resurse într -un mediu incert și ambiguu.
Această definiție este strâns legată de cea a lui Krinzer36, care a definit
antreprenoriatul ca fiind procesul de conștientizare a oportunităților și inițierea procedurilor,
acțiunilor de a satisface nevoile pieței sau de a face mai eficient ceea ce se face deja.
Într-o definiție generală a antreprenoriatului, precum și dintr -o perspectivă economică,
acest termen apare la intersecția a trei domenii de studiu: antreprenoriat, lansarea unei noi
afaceri, contractantul însuși și crearea de noi locuri de muncă , după cum susține specialistul
Julien37.
Prin urmare, antreprenoriatul este procesul de recunoaștere a afacerilor, de mobilizare
a resurselor și de exploatare a oportunităților deosebite, pentru a lansa proiecte și de a crea

35 Drucker, Peter, F. 1985, Innovation and Entrepreneurship , HarperCollins Publishers, 1985.
36 Martin Rikett , Kirzner’s Theory Of Entrepreneurship -A Critique , disponibil pe
http://link.spring.com/chapter/10.000/978 -94-011-2186 -6_3, accesare 28.04.2018, ora 21.35; Israel M.
Krizner, Entrepreneurship & the Market Approach to Development, în Toward Liberty: Essays in Honor of
Ludwig von Mises on the Occasion of his 90th Birthday, September 29, 1971, vol. 2, ed. F.A. Hayek,
Henry Hazlitt, Leonrad R. Read, Gustavo Velasco, and F.A. H arper (Menlo Park: Institute for Humane
Studies, 1971).

37 Pierre Andre Julien , Entrepreneuriat, développement du territoire et appropriation de l'information , în
”Revue internationale P.M.E”, edition EMS – in Quatro SARL, vol. 9, nr. 3 -4, 1996.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 43
companii ale căror produse sau servicii în scopul de a satisface nevoile societății38 au în
vedere a maximiza valoarea rezulta telor acestora39 .
Noțiunea de antreprenor și procesul antreprenorial pot merge în paralel semnificând
atât persoana cât și acțiunea desfășurată de aceasta.
Antreprenor este acea persoană care are idei noi inovatoare gata oricând să riște bani,
timp, ene rgie, numai pentru a produce produse sau servicii noi.
În ceea ce privește procesul antreprenorial nu poate îndeplini acestă funcție.
Antreprenoriatul este un fenomen multidisciplinar40 (Verstraete și Fayolle, 2004),
acesta regăsindu -se pe agenda de cerc etare a cercetătorilor din diferite medii, presupunând o
analiză multiplă cu proceduri și discipline diferite, cum ar fi economie, istorie, financiar,
sociologie, psihologie, științe politice etc.
Pentru acești autori antreprenoriatul poate fi abordat pr in intermediul a patru
paradigme: paradigma oportunității, paradigma creării unei noi organizații, paradigma creării
de valoare și paradigma inovării.
Antreprenoriatul se dovedește a manifesta un efect pozitiv și profitabil, prin care
crearea noilor locu ri de muncă și competitivitate pe piața internă cât și internațională41
(Audretdch 2007), îmbunătățind calitatea vieții, accelerând veniturile dobândite în mod
sistematic, provoacă atât exploatarea resurselor, cât și activarea lor pentru o mai sporită
eficiență locală.
În general, putem afirma că antreprenoriatul este o paradigmă extrem de dinamică a
creării de multiple oportunități de afaceri atât de operare, cât și de inovare, în scopul de a
crea noi întreprinderi cu valoare generatoare.

38 Alain Fayolle, Heinz Klandt, Issues and Newnwss in the Field of entrepreurneship Education: New Lenses for
New Practical and Academic Questions , in Alain Fayolle, Heine Klandt (eds ), International Entrepreunership
Education, Issues and Newness , Edward elgar Publ ishing Limited, UK, 2006, p. 1 -21.
39 Tessa Karcisky , Direct and Indirect Effect of New Bussines Growth , în Gorkan Ahmetoglu, Tomas Chamorro –
Premuzio, Bailey Klinger, Tessa Karcisky (eds ), The Wiley Handbook of Entrepreneurship , Hoboken, NJ, John
Wiley& So ns, 2017.
40 Thierry Verstraete, Alain Fayolle, Paradigmes et entrepreneuriat in Revue de l’Entrepreneuriat , nr.
4(1) · January 2005.

41 David B. Audretsch, Entreprene urship capital and economic growth , in Oxford Review of Economic
Policy , Volume 23, Issue 1, 1 March 2007, Pages 63 –78.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 44
Ideea că un iversitățile sunt capabile să se adapteze la schimbările dinamice din mediul
extern ne amintește în acest moment de cele două teorii ale „organizației de învățare”
(Burgoyne et al, 199442, Easterby -Smith et al, 199943) și de cea a organizării creatoare a
cunoștințelor , dezvoltate în lucrările de specialitate (Nonaka et Takeuchi, 199544; Nonaka și
Nishiguchi, 200145). Toate aceste abordări se bazează pe ideea dinamicii organizaționale care
rezultă din armonizarea practicilor antreprenoriale întreprinse de pers oane sau grupuri mici
din cadrul organizației.
Pentru a nu folosi o definiție uniformă a antreprenoriatului, putem presupune că
termenul poate avea semnificații diferite în funcție de context și de persoanele implicate în
acest proces, cum sunt percepute schimbările ce au loc în interiorul și interpretările realității
sociale a universității, de către membrii acesteia.
În chintesență, antreprenoriatul este perceput ca o realitate socială și contextuală,
construit de către părțile interesate de aceast ă realitate.

3.5. Spiritul antreprenorial

Este procesul cel mai dinamic al persoanelor întreprinzătoare care se află în spatele
unei întreprinderi inovatoare care se presupune că și -au asumat riscuri majore pentru a oferi
un produs sau serviciu.

42 John Burgoyne et al., Managing by Learning in ”Management Learning ”, 25(1):35 -55 , March , 1994.
43 Mark Easterby -Smith, Luis Araujo, John Burgoyne , Organizational Learning and the Learning
Organization: Developments in Theory and Practice, SAGE, UK, 28 apr. 1999 .
44 Nonaka, Ikujiro, Takeuchi, Hirotaka , The Knowledge -creating Company: How Japanese Companies Create
the Dynamics of Innovation , Oxford University Press, UK, 1995.
45 Nonaka, Ikujiro, Toshihiro, Nishiguchi, Knowledge Emergence: Social, Technical, and Evolutionary
Dimensions of Knowledge Creati on, 1st Edition, Oxford University Press, UK, 1999.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 45
Potrivit literaturii de specialitate46, antreprenorul are calitatea de a construi din nimic
ceva. Acesta în mod fundamental este un act uman, creator prin consum de energie de a iniția
și construi o afacere. Riscurile pe care și le asumă un antreprenor sunt at ât personale (timp,
efort, abilități) cât și financiare.
Își asumă de asemenea și riscurile de pe piața competitivă prin punerea în aplicare a
ideilor și de realizare de recompense.
Antreprenorii posedă anumite caracteristici unice de creativitate și inov are, au
capacitate de a rezolva problemele cu o foarte mare ușurință, dorința de succes și profit, mare
nevoie de a controla, dețin un grad ridicat de independență, inițiativă personală, capacitate de
a învăța din greșeli sunt doar câteva, pe care oamenii obișnuiți nu le au.
Antreprenoriatul este de două feluri: antreprenoriat bazat pe oportunitate și
antreprenoriat bazat pe necesitate.
Antreprenoriatul bazat pe oportunitate, antreprenorul percepe oportunitatea unei
afaceri și alege să urmărească acest luc ru.
Antreprenoriatul bazat pe necesitate, antreprenorul este lăsat fără o altă opțiune de a -și
câștiga existența.
Burton Clark (2000)47, afirma că universitățile dacă doresc să aibă în continuare un
viitor de succes depinde numai de ele, având opțiunile: f ie aleg să rămână tradiționale,
organizate după tipare deja învechite, depășite de timp, fie aleg să reacționeze cu
promptitudine la schimbările survenite din mediul extern adoptând, în această manieră de
abordare, un spirit antreprenorial.
Formarea stu denților în spirit antreprenorial este cerută de relația dintre educație și
mediul de afaceri.
Dezvoltarea abilităților antreprenoriale îi va ajuta pe tinerii studenți să fie mai
întreprinzători, să aibe o abordare mai activă, într -o economie aflată într -o permanentă
schimbare, nesigură și complexă și anume: lipsa locurilor de muncă, starea de schimbare,

46 Ibidem, p. 117.
47 Burton Clark, Research and advanced education in modern universities , in ” Research and advanced
education in modern universities”, Ragnvald Kalleberg , Fredrik Engelstad , Grete Broch mann , Arnlaug Leira ,
Lars Mjøset (ed.) Comparative Perspectives on Universities (Comparative Social Research, Volume 19) Emerald
Group Publishing Limited, pp.215 – 218

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 46
mobilitatea la nivel mondial, adaptarea la diferite culturi (Ghoshal și Gratton48, Worrall,
Kempbell și Cooper 200049), o mai mare probabilitate de auto -angajare, responsabilități mai
mari în familie și viața socială (Stonier 1983) .
Antreprenoriatul este un fenomen multi -dimensional cu un nivel de analiză multiplă,
spiritul antreprenorial, prin creativitate și manifestarea ideilor noi, ajută organizația de
învățare să supraviețuiască și să se dezvolte.
Antreprenoriatul este un fenomen multi -dimensional cu nivel de analiză multiplă, care
a fost creat ca un domeniu interdisciplinar.
Substanța interdisciplinară a domeniului presupune că există proceduri diferi te, cum
ar fi economie, sociologie, financiar, istorie, comunicare, psihologie, antropologie, biologie,
fizică, etc., ceea ce înseamnă că și aplicabilitatea acestor noțiuni are multiple ieșiri în diferite
domenii de activitate, aspecte dezbătute, pe larg, în literatura de specialitate (Granovetter
199550; Filion, 200051).
Multidisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea în universități.
La nivelul universităților din România se constată o atenție sporită acordată
curriculelor interdi sciplinare pentru o pregătire mai adecvată a absolvenților, în scopul găsirii
mai ușor a unui loc de muncă.
În România, la o mare parte a universităților în curricula sau în cadrul multor
discipline tradiționale, au fost introduse problemele dezvoltării du rabile din perspective inter,
trans și multidisciplinare.

48 Lynda Gratton, Sumantra Ghoshal, Improving the Quality of Conversations , în ”Organizational Dynamics”,
vol.31, issue 3, winter 2002, p. 209 -223,
49Les Worrall , Cary L. Cooper , Fiona Campbell‐Jamison , "The impact of organizational change on the
work experiences and perceptions of public sector managers ", în ”Personnel Review”, Vol. 29 Issue: 5,
2000, pp.613 -636

50 Granovetler, Mark, Getting a Job: A Study of Contacts and Carreers , University of Chicago Press, USA, 1995.
51 Louis Jacques FILION , Entrepreneurial Typologies: Are They Really Use ful? Published in Brauchli n E., Pichler,
J.H. (Eds) , «Unternehmer und Unternehmens -perspektiven für Klein – und Mittelunternehmen»,
Festschrift für Hans Jobst Pleitner, Duncker & Humblot , Berlin/ St. Gallen : 163 -172, 2000.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 47
Universitățile în ultimii ani pun un deosebit accent pe excelență și
interdisciplinaritate.
Cercetarea –dezvoltarea -inovarea, în domeniul dezvoltării durabile, implică într -o mai
mare măsură, efortu ri deosebite a cercetătorilor din diferite domenii și dicipline științifice,
datorită complexității crescânde a proceselor și fenomenelor economice și sociale actuale.
Interdisciplinaritatea presupune participarea cercetătorilor și profesorilor din mai
multe domenii ale științei, în scopul realizării unor obiective comune sau al soluționării
anumitor probleme care nu pot fi cercetate în mod satisfăcător doar de un singur domeniu al
științei. Persoanele implicate în proiecte de cercetare interdisciplinară s unt interesate în egală
măsură pentru soluționarea problemelor comune.
Interdisciplinaritatea implică studierea unui domeniu din mai multe puncte de vedere,
pe baza unor metode complementare și de regulă, are ca rezultat generarea de noi instrumente
de an aliză și previziune pentru a înțelege fenomenul respectiv.
Membrii colectivelor de cercetare interdisciplinară au calificare profesională în unul
sau mai multe domenii ale științei, precum și abilitate și experiență de interacțiune, cooperare
într-un spați u multidisciplinar, premisele necesare pentru identificarea de noi probleme,
aspecte ale științei.
Multidisciplinaritatea are loc între diferite discipline științifice în care fiecare
disciplină își păstrează propriile metodologii și ipoteze de lucru, î n cadrul cercetărilor.
În cadrul unui program de cercetare multidisciplinar, spre deosebire de
interdisciplinaritate, cooperarea între două sau mai multe discipline științifice, se realizează
fără a se integra.
Fiecare disciplină își realizează obiectivel e propuse în cadrul studiului de cercetare,
dezvoltă metode noi de lucru, iar integrarea acestora după caz, poate fi realizată ulterior sau
de către o terță parte.
Colectivele multidisciplinare sunt formate în general din persoane provenind din
diverse do menii, profesii diferite ale științei care lucrează împreună ca părți interesate pentru
a face față unei provocari comune.
Colectivele multidisciplinare pot fi confruntate și cu probleme legate de comunicare,
limbaj și terminologii comune etc.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 48
Multidiscip linaritatea poate fi satisfăcută de personalul științific cu dublă calificare
profesională, astfel încât o singură persoană să substituie două profesii într -un colectiv
multidisciplinar.
O altă categorie de cooperare științifică, se referă la transdiscipli naritate, care, în
mod obișnuit, presupune desființarea granițelor dintre disciplinele științifice.
Transdisciplinaritatea presupune procese complexe de integrare și aplicarea acestora în
sopul cercetării unor fenomene și procese complexe, insuficient eluc idate sau nou apărute în
viața economică și socială sau în natură.
Transdisciplinaritatea se bazează pe utilizarea metodelor și teoriilor independente ale
mai multor discipline și aplicarea lor pentru conturarea, structurarea și înțelegerea diferitelor
fenomene și procese apărute în societate și natură.
Într-un colectiv interdisciplinar, o disciplină științifică nu trebui e considerată
“superioară” față de celelalte. Acestă condiție necesară eficienței proiectelor interdisciplinare
nu trebuie să nege însă ne cesitatea stabilirii de priorități între discipline și acolo unde este
cazul, de ierarhizări impuse de realitatea evidentă și obiectivă.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 49
CAPITOLUL lV
IMPORTANȚA ECONOMIEI ANTREPRENORIALE

4.1.Importanța economiei antreprenoriale

În urma cercetării întreprinse, pot defini economia antreprenorială ca un concept
bidimensional52:
a).dimensiunea statică – aceasta se referă la calitatea de a deține proprietate asupra
afacerilor la nivel strict național (macr o);
b).dimensiunea dinamică se referă la dimensiunea comportamentală antreprenorială
în general.
Antreprenoriatul contribuie, în mod activ, la creșterea economică a oricărei țări și
implicit, la dezvoltarea acesteia pe celelalte paliere (social, cultural , politic).
Raportându -ne la nivel internațional, conducerea antreprenorială este diferită în raport
cu nivelurile de dezvoltare economică, cu stabilitatea politică existentă în interiorul țării și cu
structurile instituționale constituite în fiec are țară în parte.
De-a lungul timpului, au existat numeroase forme (modele) de antreprenoriat
datorită tendințelor și dezvoltării tehnologiilor existente.
În unele țări, legislația fiscală, dezvoltarea subită înregistrată în cadrul sectorului
public și înăs prirea condițiilor de pătrundere pe piață au amplificat involuția sectorului
micilor întreprinderi . Conducerea antreprenorială a avut de înfruntat situații de criză, în
special în fostele țări comuniste, acolo unde schimbările eco nomice au fost îns oțite sa u
determinate de profunde modificări politice și sociale.

4.1.1 Teorii antreprenoriale. Concepția clasică și neoclasică
Specialiștii53 au stabilit că există teorii antreprenoriale de foarte mulți ani. Acestea au
contribuit la dezvoltarea și formarea antr eprenoriatului ca știință.

52 Lefter, V., Bogdan, A., Managementul academic al relațiilor internaționale , în ”Management &Marketing
Review”, 1, 2007, p.133 -142.
53 Jones, G., Organizational Theory. Design and Chang e, the 5th edition, Prentice Hall, 2007, p.17 -27.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 50
Dintre gânditorii clasici, care au formulat teorii despre conducerea antreprenorială, cei
mai renumiți au fost R. Cantillon și J. B. Say, pe care îi voi prezenta pe scurt.
Richard Cantillon (1680 -1734) a fost primul gânditor economist care a utilizat
termenul întreprinzător . Contribuția sa cea mai de seamă a constat în faptul că a recunoscut
că funcția antreprenorială se poate manifesta în sistemul economic atât la nivel micro (la
scară redusă), cât și macro (adică în cadrul c ompaniei și în cadrul economiei în general, la
nivel națioanl).
Cantillon a identificat trei forme diferite de antreprenoriat:
a) proprietarii de terenuri, pe care îi denumea capitaliști;
b) întreprinzătorii, pe care îi denumea arbitri;
c) managerii plătiți.
Într-un anumit sens, antreprenorul instituie un echilibru între cerere de pe piață și
ofertă.
Pentru a concluziona, antreprenorul în viziunea lui Cantillon era, în primul rând, un
iscusit speculator. El trebuia să fie mereu în alertă și să aibă relații, să privească înainte și să
fie dispus să -și asume un risc, dar nu neapărat unul inovator54. După Cantillon, produsele și
procesele dintr -o anumită ramură de activitate erau fixe și de aceea ameliorarea sau inovarea
nu aveau prea mare importanță.
Jean -Bapti ste Say (1767 -1832) consideră că antreprenorul deține un rol central atât
în producerea, cât și în distribuirea bunurilor și serviciilor produse și consumate de societate
în ansamblu. El este primul economist care a văzut antreprenorul în primul rând ca și un
manager . Spre deosebire de alți economiști, Say acordă antreprenoriatului o poziție deosebit
de importantă în sistemul de producție și consum. Say îndepărtează atenția de la rolul
antreprenorului, tratând activitatea acestuia ca pe o formă superioară d e muncă55.
Întreprinzătorii, în concepția lui Say își dedică tot timpul, talentul și resursele lor în
direcția producerii, împărțirii și consumului de bunuri și de servicii. Ei coordonează atât
piețele de desfacere, cât și firmele. Antreprenorul de succes are nevoie să dispună de o
combinație in spirată de calități profesionale și experiențe manageriale. Prin urmare,
cuantumul de venit al unei companii transformat în răsplată (salariul) atribuit antreprenorului
de succes, poate și trebuie să se dovedească f oarte ridicat.

54 Ibidem, p. 39.
55 Lefter, V., Bogdan, A., op. c it., p. 154.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 51
Alfred Marshall (1842 -1924), un alt specialist, atribuie un rol substanțial
antreprenorului, atât la nivel macroeconomic, cât și microeconomic. În concepția sa,
contribuția cea mai importantă a antreprenorului o reprezintă” furnizarea de măr furi
deopotrivă cu inovarea și progresul”56 realizate simultan. Marshall folosește un exemplu
sugestiv pentru a -și explica teoria: „Oamenii de afaceri care au fost deschizători de drumuri
au adus societății beneficii mult mai mari decât câștigurile lor prop rii, deși au murit
milionari”57.
Joseph Schumpeter (1883 -1950) a considerat că antreprenorul trebuie privit ca lider
și inovator sau „motorul principal al sistemului economic” . În concepția lui acestui specialist,
datoria antreprenorului este de a decide care anume obiectiv trebuie urmărit și nu de a hotărî
cum anume trebuie să se producă aceasta. El nu are sarcina de a – și asuma riscul, sau de a
furniza capitalul necesar acțiunii întreprinse; aceste îndatoriri sunt lăsate în seama
bancherului (investit orului).
Schumpeter consideră că antreprenorul este un inovator și un lider , dar nu și un
posibil purtător de risc, și nici un capitalist sau un manager. Inovatorul îndeplinește rolul de
factor motor al creșterii economice și îndepărtează economia de la poziția sa de echilibru
static, înspre o stare de echilibru superior.
Frank Knight (1885 -1972) este de părere că antreprenorul contribuie substanțial și la
progresul economic în general. Prin urmărirea atingerii propriilor scopuri, el va îmbunătăți
întotd eauna procesele tehnologice și modurile de organizare existente. Antreprenorii au
datoria de a asigura și garanta remunerarea prestabilită contractual pentru toate părțile
interesate și implicate din cadrul firmei. Aceștia, antreprenorii, iau decizii pent ru care sunt
direct responsabili și apoi garantează efectuarea plăților fixe factorilor de producție utilizați.
Pentru a realiza aceasta, este nevoie ca organizația să dețină suficient capital (propriu sau
împrumutat) în vederea retribuirii serviciilor gar antate. Antreprenorul este și trebuie în final
să fie răsplătit cu profitul remanent, precum și cu un deosebit prestigiu, cât și cu satisfacția
muncii desfășurate.

56 Ibidem, p. 155.
57 Ibidem, p. 156.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 52
4.2. Relația dihotomică dintre educație și economia
antreprenorială
În contextul econom iei antreprenoriale, datorită faptului că ideile și cunoștințele de
specialitate sunt esențiale pentru asigurarea procesului de inovare și de creștere economică,
investiția în resurse umane devine un factor determinant al menținerii standardelor
competitiv ității economice și tehnologice. Procesul de formare a resurselor umane cu înaltă
calificare, pe care se bazează domeniul cercetării -dezvoltării (C -D), necesită timp mai
îndelungat, dar investițiile alocate în educație sau alte domenii conexe, domenii care susțin
prin esența lor, procesul de învățare continuă produc mari beneficii atât economiei, cât și
societății, nu numai pe un termen scurt, dar și pe un termen lung și chiar foarte lung.
Construirea unei solide capacități intelectuale umane atât de vital ă economiei antreprenoriale
și către care se aspiră tot mai intens la nivel european, nu poate să fie posibilă fără susținerea
printr -o finanțare adecvată a sistemului de învățământ, cât și a domeniului cercetării. Acest
fenomen s -a constatat evident în R omânia, în special după Revoluția din 198958.

4.2.1. Cercetare -dezvoltare în Europa: studiu comparativ
În principiu, putem afirma că întreaga populație a unei țări se poate constitui într -o
sursă potențială de resurse umane atât pentru știință, cât și pen tru tehnologie (S&T), dar cu
cât segmentul de populație cu nivel superior al educației formale este mai consistent numeric,
cu atât exista o posibilitate mai evidentă de ocupare în activitatea de C -D.
Dacă în cele mai multe țări membre ale Uniunii Europen e numărul total al
cercetătorilor a sporit în perioada 1990 -2000 (cu excepția Italiei), în România, la fel ca și în
alte țări central și est -europene candidate la aderare ( pe vremea aceea), s -a manifestat o
tendință contrară59.
Se constată că situația din țările europene diferă de la țară la țară, existând diferențe
considerabile între țările mari și cele mai mici, între cele situate în nord și cele aflate în sud.
În țările membre aflate în nordul Europei putem constata o concentrare tot mai notabilă de
resurse umane.

58 Zaharia, S.E., Transformări antreprenoriale în învățământul superior românesc, în V.Mureșan (coord.),
Manifest pentru o universitate antreprenorială , Editura Punct, București, 2002, p. 227.
59 Ibidem, p. 22 8.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 53
Specialiștii domeniului apreciază că țările cu un potențial redus de cercetători nu
întrunesc cerințele minime ale economiei bazate pe cunoaștere de tip antreprenorial60.
Evoluțiile recente înregistrate în Suedia și Finlanda, spre exemplu, ev oluții care au stimulat
sporirea numărului de cercetători științifici la un nivel deja înalt, ne oferă un excelent
exemplu pentru România, unde am constatat o permanentă diminuare numerică a
cercetătorilor pe parcursul ultimului deceniu.
După părerea e xperților, decalajele devin greu de recuperat calitativ atât în sectorul
public, cât și în cel privat. Datele scot în evidență faptul că în firmele private europene sunt
solicitați numai jumătate din numărul de cercetători existenți, în comparație cu ceea ce se
petrece în SUA și Japonia, unde, numai în sectorul privat sunt cooptați aproximativ 80%
dintre cercetători. Acest fenomen devine cu atât mai neliniștitor cu cât putem observa că în
țările din Europa evoluția numărului cercetătorilor științifici este contrară numărului
absolvenților din domeniile respective, absolvenți care dețin o calificare adecvată cerințelor
activității de C -D.
În viitor economia bazată pe cunoștințe de natură antreprenorială va impulsiona și mai
puternic creșterea necesarului de persoane care să dețină o calificare tehnico -științifică
superioară.
Remarcăm fenomenul de îmbătrânire a persoanelor ocupate în cercetare, care se
manifestă tot mai pronunțat în țările europene dezvoltate. Fenomenul menționat deja a
început să influențe ze în mod negativ acest domeniu. Tinerii absolvenți și tinerii cercetători
preferă să se orientează spre cariere care să le ofere pe viitor: mai mare perspectivă în
societate, în activitatea depusă și în baremurile de salarizare. Pierderea de contingente de
tineri, despre care știm că dețin o mai mare capacitate de adaptare la cerințele vieții bazate pe
cunoaștere și de continuă înnoire a cunoștințelor și a calificării lor profesionale, va accentua,
în detrimentul dezvoltării sociale, fenomenul de îmbătrâ nire a populației angajate în
domeniile știință și tehnologie.” Această tendință constituie o problemă serioasă la nivel
european, afectând dinamica noii economii bazate pe cunoaștere”61.
Deși, potrivit sondajelor efectuate, oamenii de știință beneficiază de o bună reputație
în mentalul colectiv, lipsa de atractivitate a acestui domeniu de activitate, tocmai din cauza

60 Welsch, H., Entrepreneurship: the Way Ahead , London, New York, Routledge, 2004, p. 87.
61 Jain, S. et al. , Academics or entrepreneurs? Investigating role identity modification of
university scientists involved in commercialization activity , în ” Resea rch Policy” 38, 2009.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 54
dezavantajelor sus menționate, constituie, în cazul studenților și absolvenților, obstacolul
principal în calea opțiunii lor pentru activita tea științifică.
”Dacă țările europene, prin tradiție, investesc în toate formele de educație, s -a
constatat că investițiile în educația terțiară nu se corelează direct cu numărul absolvenților
care optează pentru profesia de cercetător”62.
În unele țări europene au fost experimentate, cu succes, numeroase strategii de
atragere și menținere în cadrul C -D a unei părți considerabile numeric a segmentului de
populație cu pregătire profesională superioară, în timp ce, în alte țări, atractivitatea pentru
profes ii rentabile financiar sau șomajul sunt factori cu o puternică influență puternică asupra
gradului de ocupare a locurilor de muncă din știință și tehnologie, în detrimentul dezvoltării
social -economice a comunității respective..
Datele recente privind șom ajul scot în evidență o anumită și certă subtilizare a
resurselor umane cu potențial intelectual pentru S&T. În țările din Uniunea Europeană există
aproximativ două milioane de șomeri cu educație superioară sau experiență adecvată pentru
posturi din cadru l S&T. Se constată, în rândul mai tinerilor cercetători din țările central și est –
europene o clară tendință de stabilire definitivă și irev ocabilă a rezidenței în spațiul țărilor
europene mai dezvoltate sau în SUA, țări care au devenit, în ultimul timp, un punct important
de atracție pentru toată lumea, atât pentru cercetătorii proveniți din țările dezvoltate, cât și
pentru aceia din alte zone ale lumii63.
Un alt aspect important al creșterii substanțiale a numărului de cercetători, aspect care
captează at enția specialiștilor la nivel european, este dezvoltarea procesului de stimulare a
participării femeilor în activitatea C -D, prin implicarea lor în universități și apoi în activitatea
de C-D.
Societatea bazată pe o abordare de tip antreprenorial trebuie s ă aibă, ca punct esențial
de reper, conceptul de persoană educată. Persoana educată este esențială acum.
Persoana cu educație superioară trebuie să se dovedească a fi capabilă de a influența
prin cunoștințele deținute cu competență prezentul, pentru a n u mai vorbi despre procesul de
modelare a viitorului. Dar cunoștințele nu sunt ieftine. Toate modalitățile prin care se permite

62 Lockett, A., Wright, M.(2005), Resources, capabilities, risk capital and the creation of university spin -out
companies , Research Policy 34 (7), 1043 –1057.

63 University of Reading, UK, (2010), Code of Practice on Intellectual Prope rty, Commercial Exploitation and
Financial Benefits , http://www.reading.ac.uk/ , accesare 10.02.2018, ora 23.15.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 55
dobândirea de cunoștințe necesită fonduri financiare substanțiale, investiții importante
materiale și umane.
”Toate țările dez voltate alocă circa o cincime din PNB producției și răspândirii
cunoștințelor. Procesul de instruirea școlară formală, cât și școlarizarea tinerilor înainte de
intrarea lor în rândul forțelor de muncă – ia cam o zecime din PNB. Organizațiile care
angajea ză personal cheltuie alte 5 procente din PNB pe instruirea continuă a angajaților lor,
sau chiar mai mult. De asemenea 3 până la 5 procente în PNB sunt cheltuite pe
cercetare /dezvoltare, pentru producerea de noi cunoștințe”64.

4.2.2. Investiția prioritar ă a fiecărei țări dezvoltate: educația
În urmă cu cincizeci de ani, persoanele care prestau o activitate bazată pe cunoștințe și
activitate în servicii formau mai puțin de o treime din totalul forței de muncă. La ora actuală,
aceste persoane reprezintă tre i pătrimi, dacă nu patru cincimi din totalul forței de muncă a
țărilor și proporția lor este în continuă creștere. Mai mult de o treime din investiția de capital
din cadrul țărilor dezvoltate s -a cheltuit pentru achiziționarea de echipament în vederea
tratării datelor și a informațiilor: computere, monitoare, lap -topuri, faxuri, poștă electronică,
televiziune cu circuit închis. Totuși numărul de persoane angajate pentru a depune muncă de
funcționari, adică numărul acelor persoane cărora le este atribuită c ea mai considerabilă parte
a acestui echipament, a sporit mult mai repede decât a crescut producția totală sau produsul
național brut.
Cel mai jos /scăzut nivel de productivitate se înregistrează în locurile de muncă din
organizațiile și unitățile de la st at. În toate țările, statul este cel mai important patron al
prestărilor de servicii. În Statele Unite, de exemplu, mai mult de o cincime din întreaga forță
de muncă validă este angajată în cadrul guvernelor federale, statale și locale, predominant în
munc a de birou de rutină. În Marea Britanie, această proporție este aproximativ de o treime.
În toate statele dezvoltate, angajații guvernamentali reprezintă un procent similar din totalul
existent al forței de muncă.
Specialiștii au semnalat că devine tot ma i important să se poată învăța cum să crească
productivitatea lucrătorilor implicați în cunoaștere și a prestatorilor de servicii, iar acest
fenomen să se petreacă într -un timp scurt, repede, altminteri țările dezvoltate se vor
confrunta cât de curând cu o puternică stagnare economică și cu serioase tensiuni sociale

64 Ibidem.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 56
severe. Ocupanții locurilor de muncă pot fi remunerați numai în funcție de productivitatea lor.
Productivitatea lor generează un fond comun de valori, fond din care sunt plătite, apoi,
salarii le. Dacă productivitatea nu crește, cu atât mai mult dacă ar scădea, veniturile mai mari
reale nu vor putea fi plătite.
Lucrătorii în domeniul cunoașterii, odată cu trecerea timpului, trebuie să facă față
unei reduceri aplicate venitului real în cazul î n care productivitatea lor nu va crește. Mulți
prestatori de servicii desfășoară intens o activitate care solicită, din partea lucrătorului, o
oarecare îndemânare și destul de puțină educație. Ceea ce ar justifica lipsa de interes față de
asigurarea unei e ducații corespunzătoare.
Specialiștii au constatat că, ” inflația începe să afecteze venitul real al fiecărui
membru dacă o economie, în care productivitatea activității prestatorilor de servicii este
scăzută, încearcă să le remunereze acestora salarii c u mult crescute peste ceea ce aduce
productivitatea lor propriu -zisă”65.
Și nu după foarte mult timp, inflația va genera atunci tensiuni sociale severe. Dacă s –
ar creea prem isele ca prestatorii de servicii să poată fi plătiți totuși în funcție de
productiv itatea muncii lor, discrepanța survenită între venitul lor și cel al „ angajaților
privilegiați”, adică al lucrătorilor din domeniul cunoașterii, se va mări în mod evident –
generând iarăși tensiuni sociale serioase.
O parte considerabilă din munca desfă șurată în servicii nu se difer ențiază prea mult de
munca în urma căreia se pot produce sau distribui bunuri. Această activitate cuprinde
diferite funcții ca, de exemplu: procesarea de date, facturarea, răspunsul dat la întrebările
clienților, tratarea c ererilor în vederea asigurării, eliberarea de adeverințe sau documente
doveditoare pentru desfășurarea unei activități într -o organizație, îndrumarea și oferirea de
informații solicitanților – persoane fizice sau juridice în legătură cu efectuarea diferite lor
demersuri, eliberarea de carnete de conducere pentru automobiliști – de fapt, aproximativ
două treimi din munca desfășurată în interiorul birourilor guvernamentale și mai mult de o
treime sau mai mult din toată activitatea zilnică a unui funcționar ș i munca în servicii
desfășurată în întreprinderi, în universități, în spitale ș.a.m.d.
Aceasta este considerată, la ora actuală, de fapt „muncă de producție”, dar ea diferă
substanțial de munca depusă într -o uzină, fabrică, sau altă unitate productivă do ar prin faptul
că este și poate fi prestată într -un birou. Dar chiar și această muncă trebuie reorganizată
structural cu scopul de a deveni productivă pentru organizație. Ea trebuie, în mod imperativ,

65 Lafaye, C., Sociologia organizațiilor , Editura Polirom, Iași, traducere Aurelia Boltașu, 1998, p.67.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 57
să fie cercetată și restructurată pentru a -și putea ad uce o contribuție la cote maxime și pentru
a-și îndeplini obiectivele.
În cercetarea fenomenului de supra productivitate din domeniul fabricării și mișcării
lucrurilor, sarcina este dată și clar determinată. Când Frederick W. Taylor a început să
studiez e încărcatul nisipului cu lopata, putea lua ca de la sine înțeles faptul că nisipul trebuie
luat cu lopata. O bună parte a muncii constând în producerea sau distribuirea bunurilor,
sarcina este de fapt „pe măsura mașinii”: muncitorul individual servește ma șina.
În munca bazată pe cunoștințe intelectuale și practic în orice altă asemenea activitate
în servicii, mașina deservește muncitorul. Sarcina nu este dată: trebuie să fie determinată, iar
întrebarea „Care sunt rezultatele așteptate din această muncă?” nu este ridicată aproape
niciodată în vreun studiu tradițional al muncii sau în managementul științific. Dar este
problema -cheie în a -i face productivi pe lucrătorii cunoașterii și pe prestatorii de servicii. Și
este o problemă care cere decizii riscante. De obicei nu există un răspuns corect; există doar
alegeri, iar rezultatele trebuie să fie clar specificate, dacă vrem să ajungem la productivitate.

4.3. DOMENII DE SUCCES ÎN ANTREPRENORIAT
„Antreprenorul scoate resursele economice dintr -un domeniu cu productivitate
scăzută și le introduce într -un domeniu cu productivitate ridicată și cu randament mai
mare” . Este definiția lui Say care nu ne spune, de fapt, cine este acest „antreprenor”.
Deoarece Say a inventat acest termen acum aproape 200 de ani, a e xistat o confuzie totală
asupra definițiilor „antreprenorului” și „sistemului antreprenorial”, confuzie care a fost, la ora
actuală elucidată66, grație cercetărilor întreprinse .
În Statele Unite, de exemplu, antreprenorul este deseori definit ca cineva care își
începe propria sa afacere de proporții mici. Într -adevăr, cursurile despre sistemul
antreprenorial, obișnuite în școlile americane de afaceri, au la origine cursurile despre cum
poți să începi o mică afacere proprie. Dar nu orice mică afacere nouă est e antreprenorială sau
reprezentativă pentru sistemul antreprenorial.
Activitatea antreprenorială constă în reformarea și revoluționarea modului de
producție, exploatând o invenție sau, mai general, o posibilitate tehnologică inedită, în scopul
obținerii u nui nou produs sau serviciu.

66 http://www.bloombiz.ro/cariere/10 -universități -fabrici -de-antreprenori , accesare 14.02.2018, ora 22.45.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 58
Există o numeroasă terminologie ce poate defini sistemul antreprenorial. Ne referim
aici la antreprenor, întreprinzător, investitor .
Procesele de producție din economiile contemporane dezvoltate recunosc legimitatea
luării î n considerare atât a factorilor clasici (munca, capitalul și pământul) cât și a
neofactorilor (știința, progresul tehnic și antreprenoriatul). De aceea în prezent neofactorii de
producție (știința și antreprenoriatul) devin proprii sistemelor economice baz ate pe
concurență și liberă inițiativă. În acest sens firmele sunt permanent preocupate în găsirea
celor mai adecvate modalități de combinare a factorilor de producție care să le permită
obținerea maximei eficiențe și profitabilități.
Exemple recunoscute de practicarea activității antreprenoriale sunt în domenii ca:
a) alimentația publică (firma McDonald);
b) comerțul (firma Mark&Spencer);
c) producție (firma General Electric).
4.3.1. Exemplificări
a) Întreprinderea inițială McDonald a fost și este de tip ant reprenorial.
Produsul său final a fost ceea ce orice restaurant american decent produsese cu ani în
urmă. Dar, aplicând concepte și tehnici de management, standardizând produsul, proiectând
tehnologia și uneltele, totul pe baza analizei muncii care urma să fie depusă și apoi, stabilind
standardele necesare, McDonald a reușit să crească randamentul resurselor și să creeze o nouă
piață și un nou consumator. Aceasta este economia antreprenorială.
Antreprenorii sunt o minoritate printre noile firme, ei creea ză ceva nou, ceva diferit ;
ei schimbă sau transformă valori.
b) General Electric Company (GE), una dintre cele mai mari firme din lume,
veche de mai bine de 100 de ani, are o istorie lungă în inițierea de afaceri noi, antreprenoriale,
pe care, pornind de la zero, le -a transformat în industrii de mărimi considerabile. GE nu s -a
rezumat la antreprenoriat numai în domeniul productiv. GE Credit Corporation a determinat,
într-o mare măsură, transformarea sistemului financiar american , schimbare ce s -a extins
rapid în Marea Britanie și în Europa Occidentală.
c) Mark&Spencer , o mare firmă de negustori britanici, are mai multe elemente
antreprenoriale și inovatoare decât orice altă companie din Europa Occidentală a ultimilor
cincizeci de ani și a avut un impact mai ma re asupra economiei britanice, chiar asupra
societății britanice, decât orice alt agent de schimb din Marea Britanie.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 59
Sistemul antreprenorial nu este restrâns doar la instituțiile economice.
d).Universitatea modernă a apărut ca invenție a unui diplomat ș i funcționar public
german, Wilhelm von Humboldt, care în 1809 a conceput și fondat Universitatea din Berlin,
cu două obiective clare:
• să preia conducerea intelectuală și științifică de la francezi și să
o dea germanilor;
• să capteze energiile eliberate d e Revoluția Franceză și să le
întoarcă chiar împotriva francezilor, mai ales a lui Napoleon.
Șaizeci de ani mai târziu, în jurul anului 1870, însăși Universitatea germană și -a
pierdut importanța, iar ideea de universitate, a lui Humboldt, a trecut Atlanti cul în Statele
Unite. Acolo, la sfârșitul Războiului civil, vechile „colegii” ale perioadei coloniale „mureau
de bătrânețe”. În 1870, Statele Unite nu aveau decât jumătate din studenții pe care îi
avuseseră în 1830, cu toate că populația se triplase. Dar, în următorii treizeci de ani, o pleiadă
de directori ai universităților americane au creat și au construit noua „universitate
americană” – incontestabil nouă și incontestabil americană. Acestea, după primul război
mondial, au câștigat, pentru Statele Unite , supremația în lume pentru activitatea științifică și
pentru cercetare, exact așa cum Universitatea „Humboldt” câștigase supremația pentru
activitatea științifică și de cercetare pentru Germania, cu un secol în urmă.
După al doilea război mondial, o nouă generație de antreprenori academici americani
au introdus iar noul , construind universități particulare și metropolitane . Acestea au
constituit în ultimii 30 de ani un sector de dezvoltare majoră în învățământul superior
american. Marea parte a acestor șc oli noi pare să difere foarte puțin prin programul de
învățământ de instituțiile mai vechi. Dar ele au fost desemnate în mod deliberat pentru o piață
nouă și diferită , mai degrabă pentru oameni care se află la jumătatea carierei , decât pentru
tineri proasp ăt ieșiți de pe băncile liceelor; mai degrabă pentru studenții marilor orașe care
fac naveta la universități decât pentru studenți care locuiesc într -un campus și frecventează
cursurile de zi; pentru studenții cu pregătire diversificată, eterogenă și nu pe ntru puștii de la
colegiile din tradiția americană. Acestea au fost un răspuns la o schimbare majoră pe piață, la
o schimbare în statutul acordării de diplome în colegiu, de la clasa superioară la clasa mijlocie
și un răspuns la schimbarea majoră în ceea c e înseamnă a urma cursurile unui colegiu. Ele
reprezintă sistemul antreprenorial.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 60
4.4. Misiunea universității
Dezvoltarea într -un ritm foarte rapid a tehnologiilor informaționale impune schimbări
majore în domeniul educațional, care nu -și mai poate conserva caracterul tradițional, național,
reglementat de politici guvernamentale, ci tinde să capete dimensiune internațională.
Dinamica dezvoltării societății fiind greu de anticipat, a impus o redimensionare
funcțională la nivelul instituțiilor de învățământ superior, consolidând tot mai mult ideea că
acestea sunt ofertante de servicii educaționale și de cunoștințe.
Accentuarea puternică a dimensiunii internaționale a școlii românești este nu numai o
restituție necesară ci și o probă a dinamismu lui și pragmatismului redobândit.
Racordarea la dimensiunile prezentului presupune, din perspectiva internațională,
compatibilitatea curriculară precum și armonizarea procedurilor de instruire cu cele din țările
care au o substanțială tradiție în domeniu.
Adoptarea unor noi planuri de învățământ respectă atât specificacitatea sistemului
național, cât și interfețele necesare cu o educație din ce în ce mai europeană. Acest fapt
implicând și un proces de recunoaștere reciprocă a diplomelor.
Principala menir e a institutelor de învățământ superior este de a produce cunoaștere,
prin cercetarea științifică, transmiterea prin educație și formare profesională, diseminarea prin
tehnologiile informaționale, utilizarea inovației tehnologice și dimensiunea culturală,
reprezintă elemente care definesc identitatea și unicitatea acestor universități.
Institutele de învățământ superior trebuie să elaboreze programele de studii
universitare în așa fel încât acestea să conducă la o societate bazată pe cunoaștere, la atinger ea
obiectivelor stabilite prin creșterea economică durabilă, la locuri de muncă mai bune și la o
coeziune economică și socială mai mare, în conformitate și cu obiectivele stabilite de
Strategia Europa 2020.
Cerința dezvoltării sistemului de învățământ sup erior provine din faptul că
dezvoltarea economică a unei țări este direct legată de calitatea capitalului uman.
Studiile lui Barro67 efectuate pe economia a peste 100 de țări între anii 1965 și 1995
arată că educația și în special învățământul sup erior au o influență directă asupra ratei de
creștere economică.

67 Robert J. Barro & Gordon Liao, 2017. "Option -Pricing Formula with Disaster Risk ," în AEI
Economics Working Papers 966780, American Enterprise Institute, 2017; Robert J. Barro & Ra chel M.
McCleary, 2017. " Protestant competition is good for saints ," în AEI Economics Working Papers
923614 , American Enterprise Inst itute, 2017; Robert J. B arro & Rachel M. McCleary, "Protestants
and Catholics and educational investment in Guatemala ," în AEI Econo mics Working Papers

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 61
Universitățile trebuie să răspundă provocărilor actuale ale cunoașterii și acțiunii
umane, având drept sarcini creșterea și avansarea cunoașterii, educarea studenților printr -un
proces peda gogic modern, centrat pe studenți și pe rezultatele învățării și angajarea
mecanismelor de conducere a antreprenoriatului academic și se conturează noțiunea rolului
hibrid al identității
personalului academic.

4.4.1.. Antreprenor – Profesor
Educația înseamnă antreprenoriat, iar profesorul are rolul de antreprenor. Ca orice
antreprenor și profesorul trebuie să -și asume riscuri, nu trebuie să le evite. În prezent aceste
riscuri țin de trecerea de la un sistem de învățământ superior clasic spre un sistem de
învățământ superior modern .
În această trecere, apar câteva elemente distincte cum ar fi:
-în forma clasică studenții învață de la profesor, iar în varianta modernă, aceștia
trebuie să învețe de la mai multe persoane din domenii diferite (spec ialiști în științe,
psihologi, ingineri);
-până acum studentul avea un rol pasiv, în învățământul modern îl implică pe acesta în
a participa activ la schimbul de idei ;
-în forma clasică, primează învățarea în organizație, aceasta cu siguranță trebuie
înlocuită cu forma modernă unde apare învățarea prin descoperire ;
-nu este de neglijat că forma clasică promovează învățământul prin atingerea țintei, pe
când forma modernă va promova învățământul pentru a ajunge la ținte .
Toate acestea pot fi posibile, dac ă și universitățile din România, vor accepta să
implementeze așa cum au făcut și universitățile din SUA, Germania, Austria, Noua Zeelandă
spiritul antreprenorial.
Spre deosebire de spațiul românesc în care sunt dese confuzii terminologice, în
Germania s -a constatat o distincție clară între antreprenor / întreprinzător și investitor.

928714 , American Enterprise Institute, 2017; Robert J. Barro & Gordon Y. Liao, "Options -Pricing
Formula with Disaster Risk ," NBER Working Papers ,21888, National Bureau of Economic Research,
Inc., 2016.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 62
Antreprenorul / Întreprinzătorul este cel ce vine cu Ideea, iar Investitorul vine cu Banii. Pot să
fie și aceeași persoană („un cumul de funcții”) dar cel mai frecvent caz est e cel în care sunt
persoane distincte. Investitorul trebuie să creadă în Idee. Iar Antreprenorul / Întreprinzătorul
trebuie să vină și el cu o sumă minimă, sau să garanteze cu bunurile sale, pentru a participa și
el la asumarea riscului.
Conferința de la Lisabona din 2000 a trasat „Strategia Lisabona” prin care se
preconiza ca în 10 ani (deci până în 2010) economia UE să fie cea mai competitivă din lume .
Din păcate azi, UE este departe de obiectivul propus. Mai mult, SUA și Japonia au avut
creșteri mai ma ri.
Pentru a realiza o creștere economică și a standardului de viață, este nevoie ca Europa
să stimuleze inovația și spiritul antreprenorial. Astfel, pe de -o parte decalajul față de
competitori se va accentua, iar pe de altă parte chiar inovatorii și antr eprenorii vor migra
în spații economice mai favorabile , lucru facil într -o lume globalizată.

4.5. Antreprenoriatul social
Deși practica antreprenoriatului social este considerată a avea o istorie relativ
îndelun gată, domeniul propriu -zis de studiu s -a constituit relativ recent. Termenul
antreprenoriat social a început să fie folosit cu mai mare frecvență abia în prima parte a
anilor ’90, iar primele programe academice dedicate acestui domeniu au fost inițiate la
Harvard Business School în 1995. Acestea au fost oferite mai ales de practicieni decât de
analiști sau cercetători ai domeniului. Cursurile nu erau fundamentate pe studii sau cercetări
riguroase, având o dimensiune empirică, raportabilă la descrierea unor experiențe personale
sau a unor „istorii” transmise de alții. În ultimii cincisprezece ani s -a dezvoltat o întreagă
literatură dedicată domeniului, însă suntem încă departe de a putea vorbi despre un domeniu
de cercetare închegat.
În cărțile, studiile sau articolele apărute în ultimii ani se constată nu doar abundența
definițiilor și sensurilor atașate conceptului de antreprenoriat social, cât mai ales tendința de
justificare a fiecărei definiții. Lipsa de claritate în definirea conceptului și confuziile c reate de
absența consensului contribuie în mod substanțial la lărgirea ariei de cuprindere a
domeniului.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 63
Se poate constata că de multe ori antreprenorul social poate însemna aproape orice,
de la fondatorul unei organizații nonprofit până la persoana care, inițiind o afacere, își asumă
și responsabilitatea socială în cadrul întreprinderii respective.
Uneori „spiritul antreprenorial” este asociat cu abilitatea de a obține profituri
personale din „învârteli”, adică din „gestionarea” și manipularea unor fon duri publice în
interes propriu. Altfel spus, exploatarea unei oportunități (oferită, de exemplu, de o funcție de
conducere) în vederea satisfacerii unor interese personale ar echivala cu „spiritul
antreprenorial”.
Interesul în domeniul atât de actual a l fenomenului antreprenoriatului social nu s-a
limitat însă la sfera academică. Începând cu anii ’80 și mai ales după anul 1990, atunci când
remarcabile mutații socio -politice au schimbat fața comunității sociale în general, sute de noi
organizații au fos t înființate în toată lumea, cu scopul declarat de instruire și sprijinire a
antreprenorilor sociali .

4.5.1. DOMENII. TIPURI DE ORGANIZAȚII ANTREPRENORIALE
În general, se admite că un criteriu important de clasificare poate fi reprezentat de:
1)Domenii le și tipurile principale de activitate ale organizațiilor . În acest sens,
Clasificarea Internațională a Organizațiilor identifică 12 domenii majore și anume:
Grupul 1: Cultură, artă și recreere – organizații recreaționale, sportive, de artă, muzee,
grădi ni zoologice, cluburi sociale;
Grupul 2: Educație și cercetare – școli și universități, învățământ profesional, educație
permanentă, cercetare medicală, știință și tehnologie, cercetare științe sociale și politice;
Grupul 3: Sănătate – spitale (pentru adulți, copii și reabilitare), sănătate mentală, sănătate
publică. Educație sanitară;
Grupul 4: Servicii sociale – bunăstarea copilului, servicii pentru tineret, pentru familii,
vârstnici și persoane cu dizabilități;
Grupul 5: Protecția mediului – conser varea resurselor naturale, controlul poluării, protecția
animalelor, conservarea zonelor rurale;
Grupul 6: Dezvoltare economică și socială – dezvoltare comunitară, îmbunătățirea
infrastructurii, locuințe, dezvoltare socială (probleme sociale), locuri de m uncă;
Grupul 7: Apărarea drepturilor și promovarea cauzelor cetățenilor – organizații de
promovare a diferitelor cauze sociale și politice, grupuri minoritare, asociații civice, asistență
și servicii juridice, sprijinirea victimelor, partide politice;

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 64
Grupul 8: Filantropie și voluntariat – organizații centrate pe strângerea de fonduri, fundații
finanțatoare, sprijinirea voluntariatului, intermediere fonduri;
Grupul 9: Activități internaționale – programe de mobilitate, asistență pentru dezvoltare,
spriji n în cazul producerii unor calamități, promovarea internațională a păcii și a drepturilor
omului;
Grupul 10: Religie – organizații religioase;
Grupul 11: Asociații profesionale, de afaceri și sindicate – asociații de afaceri și patronale,
asociații profe sionale, organizații sindicale;
Grupul 12: Organizații ce nu sunt clasificate în categoriile menționate .

4.6. Antreprenoriat Universitar
După cum reiese din clasificarea prezentată, universitățile se încadrează în cea de -a
două categorie de organizații antreprenoriale. Mi -am propus ca în acest subcapitol să
întreprind o cercetare a fenomenului antreprenorial universitar atât în spațiul european, cât și
în spațiul românesc. Referitor la spațiul autohton, an căutat să identific bazele legale ale
desfășurpr ii acestui demers educativ, organizațiile înființate în scopul promovării
antreprenoriatului și, nu în ultimul rând, să prezint câteva modele antreprenoriale universitare
de succes în spațiul nostru romnesc.
De asemenea, am investigat și zona de debut a ed ucației antreprenoriale, mai exact,
preocupările instituționale ale studenților față de acest nou sistem de abordare a procesului
educațional academic. Am fost interesată, de asemenea, de cadrul legislativ în interiorul
cărora aceste organizații studențeșt i funcționează. Am avut o privire critică asupra
documentelor cercetate, deoarece numai prin gândire critic putem identifica modalități
eficiente de asigurare a progresului.
În societatea noastră modernă, antreprenorul academic reprezintă conexiunea stabil ită
între mediul academic (orientat spre învățare și cunoaștere) și lumea comercială a societăților
(orientate spre inovare și producție).
Antreprenoriatul academic presupune o “universitate spin -off ” sau un proces de
transfer instituțional complex de a ctivități de cercetare, dezvoltare sau de tehnologie cu scopul

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 65
clar de a pune la punct inovații sau asocieri. Am putea să definim spiritul antreprenorial
academic ca o “întreprindere intelectuală”, în care universitățile (mediul academic)
cooperează cu co munitățile locale (mediul comercial) pentru a crea valori sau idei noi,
necesare societății în sensul evoluției acesteia, cu un accent special pe procesul de
cunoaștere.
Antreprenoriatul academic se apropie, astfel, de definiția unei “firmă academice”,
care consideră că un antreprenor academic funcționează simultan și ca actor intelectual
(academic) și ca actor antreprenorial (firmă). Așadar, antreprenorul academic ar defini un
profil ocupațional pentru un individ, fiind activ științific dar, în același timp, combinând
activitățile științifice integrate în cadrul rețelei academice cu gândirea antreprenorială, creând
venituri și profit.

Serviciile de antreprenoriat:
În cadrul serviciilor de antreprenoriat putem considera:
 serviciile de consultanță;

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 66
 asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri,
 antreprenoriat general și operațional;
 management de proiect.
Serviciile specifice ma nagementului antreprenorial:
 dezvoltarea clientului;
 dezvoltarea agilă (o abordare interactivă incrementală a ingineriei dezvoltării
produselor și serviciilor prin iterație și pivotare, pornind de la feedback -ul de piață dat
de client);
 design -ul modelului de afaceri (care înlocuiește planurile statice de afaceri).

4.6.1 . Educația universitară în sec.al XX -lea
În secolul al XX -lea se petrece fenomenul de masificare a educației68, prin stabilirea
unei legături tot mai strânse între precesul educațional și mediile de afaceri și prin modificarea
structurală a procesului educațional prin:
 Diversificarea mijloacelor de punere la dispoziția studenților a informațiilor
necesare;
 Evoluția acestor mijloace;
 Modificarea perspectivei asupra interacțiunii instituite între mediul universitar –
academic și student ( prin eliminarea necesității prezenței fizice a sudenților, a
orelor de contact cu aceștia)69.
Am putea considera că momentul de început al acestui proces amplu îl reprezintă
adoptarea actul normativ care aduc e, în sisitemul nostru educațional, noțiunile, instrumentele
și mecanismele necesare implementării inovației educaționale. Mă refer la OUG nr. 75/2005
privind asigurarea calității în educație, aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr.
86/2006.

68 Remus Chină, op.cit., p.14.
69 W.K. Pond, Distributed Education in the 21st Century: Implications for Quality Assurance,
http://www.westga.edu/ -distance/odjla/summer52/pond52.html , accersare 15 octombrie 2017, 0ra 14.20.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 67
Nota specifică sistemului educațional românesc, comparativ cu alte sisteme
educaționale europene sau din alte zone ale globului este dată de generalizarea (la toate
nivelele de învățământ) a unui filtru al ”autorizării/ acreditării/ evaluării periodice” a tuturor
programelor de studiu70.
Începând cu anul 1998, în spațiul educațional din Europa s -au desfășurat câteva
evenimente ”pan -europene”71care și -au concentrat atenția asupra învățământului superior. Voi
prezenta succint aceste evenimente în ordinea lor c ronologică.

4.6.1.1.Evenimente ”pan -europene” de rezonanță educațională
Câteva evenimente majore au influențat evoluția procesului educațional european prin
definirea și jalonarea unor principii de funcționare, principii care s -au aplicat și au dat roa dele
scontate. Privind retrospectiv la momentul declanșării acestor evenimente, se poate afirma că
obiectivele propuse inițial au fost atinse în totalitate, învățământul superior și academic actual
fiind rezultatul acestor întruniri și dezbateri la un ănal t nivel de profesionalism.
1. Declarația de la Sorbona – a avut loc în 1998 și a stabilit obiectivul creării SEIS
(Spațiul European al Învățământului Superior);
2. Declarația de la Bologna – a avut loc în 1999 care a stabilit obiective majore
referitoare la învă țământul superior: recunoașterea diplomelor de licență dintr -un
stat european în altul, aducerea pe prim plan a mobilităților studenților și a
profesorilor – cadre universitare, instituirea sistemului ciclurilor licență – masterat
– doctorat ( cu reducerea numărului de ani de studiu pentru programul de licență ,
dar cu recuperarea și îmbunătățirea sistemului educațional prin programul de
masterat), măsuri care și -au propus instituirea și dezvoltarea uynei dimensiuni
europene a învățământului superior române sc;
3. Reuniunea de la Lisabona – a avut loc în anul 2000 și și -a propus ca în intervalul
2010 – 2020 Europa să devină regiunea cu cea mai competitivă economie la nivel
mondial. Fenomenul s -ar putea explica prin creșterea calității învățământului
superior de specialitate, astfel încât tot ,mai multe cadre să activeze în industrie

70 Drăgulănescu, N.G., Chină, R., Acțiuni corective și corecții oportune în actuala abordare românească a
asigurării calități i educației, în revista Calitatea Acces la succes, nr. 4 -8, 2010, p.43.
71 Ibidem, p. 44.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 68
printr -o pregătire profesională superioară pentru ca, prin consecin ță, să crească, în
mod evident, calitatea economiei, eficineța acesteia răsfrângându -se prin creșterea
nivelului d e trai;
4. Conferința de la Salamanca – a avut loc în anul 2001. Participanții și -au propus că
creeze un sistem de compatibilizare a pregătirii academice a studenților (viitori
absolvenți) și necesitățile concrete existente în viața reală, astfel încât progra mele
de sturii să se continue, în mod firesc, în realitatea înconjurătoare, prin sporirea
calității vieții. Aria curriculară dă fie adaptată la nevoile reale ale vieții socio –
economice contemporane;
5. Reuniunea de la Berlin – a avut loc în anul 2003 și a sta bilit necesitatea ca fiecare
stat european să definească și să implementeze un sistem național de asigurare a
calității învățământului superior în funcție de specificul socio -cultural al spațiului
goegrafic respectiv (resurse naturale, potențial hidoenerge tic,pedologic și geologic,
floră, faună, etc); cu această ocazie, a fost mandatată ENQA (European Network
for Quality Assurance in Higher Education) în vederea elaborării standardelor,
ghidurilor și procedurilor referitor la realizarea și funcționarea tutu ror sistemelor
menite să asigure calitatea în învățământul superior.
6. Reuniunea de la Bergen – această reuniune a avut loc în anul 2005, ocazie cu care
participanții au elaborat și aprobat o serie de recomandări în ceea ce privește
standardele de desfășura re și evaluare, ghidurile și procedurile aferente acestor
procese, cadrul naționaș și internațional de implementare și desfășurare,
descriptorii de ciclu pentru fiecare etapă a învățământului superior, numărul minim
de credite trensferabile72.
Specialiști i au subliniat73 necesitatea imperativă a aplicării acestor transformări
înățământului universitar, cu atât mai mult cu cât în alte zone ale lumii existau, la acea dată,
organisme specifice asigurării și implementării calității , manifestându -se tot mai str ingent
diferențierea dintre sistemele noastre educaționale europene și cele desfășurate în alte zone ale
lumii (America, Japonia). A devenit din ce în ce mai evidentă prezența fenomenului
globalizării problemelor educaționale: ”În ciuda enormei diversități a sistemelor educative de

72 Drăgulănescu, N.G., Chină, R.,op. cit., p. 45.
73 Remus Chină, Managementul inovării în educație , Editura Pro Universitaria, București, 2015, p. 29.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 69
la o țară la alta, mondializarea problemelor epocii noastre duce la mondializarea problemelor
educaționale”74.
Procesul asigurării calității în educație devine cu atât mai necesar, la ora actuală, cu cât se
prefigurează cre șterea necesității unie coerențe evidente existentă între sistemele educaționale
reale, propriu -zise și beneficiari (înțelegând prin acest termen atât studenții, masteranzii,
doctoranzii, cât și cei care vor beneficia concret de pe urma angajării lor în di verse ramuri de
activitate).

4.6.1.2. Procesul de la Bologna
În majoritatea țărilor, modelul Bologna a reușit să creeze în mod evident convergențe
între modelele de structuri academice ce trebuie avute în vedere și gradul de extindere și
impactul diferenț elor cu specific național.
Pentru a se adapta la noile cerințe sociale aflate într -o permanentă și rapidă mișcare,
toate țările se confruntă cu mari provocări de a se adapta, în special pentru a asigura
calificările de care societatea are nevoie, mai ales cele din primul ciclu de studii permițând
accesul după absolvire imediat pe piața muncii.
Procesul Bologna a inițiat o serie de reforme în cadrul învățământului superior
european de a deveni mai compatibil, comparabil, competitiv și mai atractiv pent ru studenți.
Principalele obiective ale acestui proces sunt: introducerea unui sistem de grad de trei cicluri
(licență, master și doctorat); asigurarea calității și recunoașterea calificărilor și a perioadelor
de studii.
În al doilea rând, unul dintre obi ectivele operaționale ale Procesului de la Bologna a
fost eliminarea obstacolelor din calea mobilităților studenților, profesorilor și cercetătorilor în
Europa75.
La fiecare doi ani miniștrii celor 47 de țări participante la acest proces se întâlnesc
pentru a reflecta asupra progreselor înregistrate.
În aprilie 2012, au lansat un comunicat prin care subliniau potențialul învățământului
superior pentru creșterea economică și a locurilor de muncă.

74 Niculescu, B ., Noi, particula și lumea , Rditura Junimea, Iași, 2007, p.334.
75 Peter Scott, Going Beyond Bologna: Issues and Themes , în Adrian Curaj, Peter Scott, Lazăr Vlăsceanu, Lesley
Wilson (editors), European High er Education at the Crossroads Between the Bologna Pr ocess and National
Reforms, New Yoyk, London, 2012.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 70

Capitolul V
EDUCAȚIA ȘI TRANZIȚIA CĂT RE ANTREPRENORIAT

5.1 Universitatea Tradițională în tranziție către Universitatea
Antreprenorială

Pe lângă cele două misiuni de bază tradiționale pe care le aveau universitățile și
anume: generarea de noi cunoștințe prin activitatea de cercetar e și transmiterea acestora prin
activitățile de educație, publicații, universitățile sunt chemate să -și asume și a treia misiune de
bază, transferul cunoștințelor spre mediul de afaceri, prin activitățile economice76. Se
dovedește astfel ancorarea universit ății în mediul social contemporan.

76 Schmitt C, – Universite et entrepreneuriat. Une relation en quete de sens , Paris: L’Harmattan , 2006.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 71
Valorificarea rezultatelor științifice universitare pot lua diferite forme în ceea ce
privește dezvoltarea centrelor de transfer tehnologic, a incubatoarelor de afaceri inovative, a
spin-off-urilor, în care să fie implica te cadrele didactice, cercetători, studenți.
Datorită schimbărilor recente survenite în economia mondială, unde tehnologia a
devenit factorul decisiv ce influențează creșterea economică, iar cunoștințele, abilitățile și
competențele reprezintă componentele esențiale, care au condus la îmbunătățirea curriculei de
învățământ.
Printre multiplii factori de influență asupra tranziției universităților, în ceea ce privește
rolul lor, se află schimbările din economiile avansate către sistemele inovative bazate pe
cunoaștere, deschise și mai interactive.
Aceste schimbări provoacă universitățile să -și reorganizeze cercetarea și inovarea, să –
și evalueze misiunea și metodele educaționale, precum și să -și dezvolte schimbul de
cunoaștere.
Acest proces de transformare a fo st conceptualizat în ultima vreme în moduri diferite,
începând de la ideea că este o schimbare a “ contractului social ” dintre universitate și
societate, până la considerația că este o schimbare a modului de a produce cunoașterea 77.
Într-un raport al Consi liului Rectorilor Europeni Francofoni (CREF, 1996) se exprimă
punctul de vedere al autorităților academice cu privire la antreprenoriat: „Din moment ce
întreprinderile sunt definite ca motor al economiei, cercetarea universitară trebuie să fie unul
dintre carburanții săi”.
Cuvântul antreprenor derivă din limba franceză din cuvintele „entre” care înseamnă
„între” și „prender”, care înseamnă a lua.
La început cuvântul antreprenor era adresat acelor persoane care își asumau anumite
riscuri, pentru a -și pune î n practică realizarea unei idei, produs și / sau serviciu, în speranța
obținerii unui profit.
Universitățile au conștientizat că singura modalitate a transferului rezultatelor
cercetărilor științifice către mediul de afaceri se poate realiza numai prin a ntreprenoriat
academic.

77 Gasse, Y. , "Crearea și Managementul afacerilor", pag. 147 -159 în Filion LJ (Ed), Managementul IM M – urilor,
St. Laurent, Quebec, Prentice Hall, 2007.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 72
5.2.. Rolul educației în dezvoltarea antreprenorială

În marea majoritate a țărilor membre ale Uniunii Europene educația
antreprenorială reprezintă o prioritate de prim ordin al guvernelor, ea fiind inclusă în structura
programelor de educație, cel puțin într -o oarecare măsură.
În raportul „World Development Report 1998 -1999”, experții mondiali considerau că
dezvoltarea sustenabilă economică și îmbunătățirea bunăstării umane, se bazează în principal
pe educație și calificare, inova re, infrastructura informațională, regimul instituțional.
 educația și calificarea – având în vedere că populația unei țări are nevoie de
educație și calificare pentru a fi capabilă să creeze și să împărtășească
cunoașterea și pentru ca să o utilizeze bine ;
 sistemul inovativ al unei țări cuprinde ansamblul firmelor, centrelor de
cercetare, universităților, consultanților, consilierilor și alte organizații care
sunt capabile să sporească stocul de cunoaștere, să asimileze și să adapteze
nevoilor locale acea stă cunoaștere și să creeze noi tehnologii;
 infrastructura, comunicațiile și informațiile – un sistem dinamic al
infrastructurii informației este necesară pentru a facilita comunicațiile efective,
diseminarea și procesarea informațiilor;
 regimul economic și instituțional – poate să ofere stimulente pentru utilizarea
eficientă a cunoștințelor noi și existente și înflorirea antreprenoriatului.
Cu toate acestea aplicabilitatea acestei materii de studiu diferă considerabil de la țară la
țară.
Odată cu introducerea antreprenoriatului în domeniul de studiu al științelor sociale s –
au realizat numeroase studii privind caracteristicile societății de recunoaștere a antreprenorilor
și educația acestora.
Sistemul de învățământ superior trebuie să -și adaptez e structurile și programele de
studii și de cercetare la cerințele mediului social, reflectând totodată nevoilor specifice și
tradițiilor în materie de educație ale societății pe care o deservește.
Funcția fundamentală a instituțiilor de învățământ superi or este aceea de a oferii
societății absolvenți cu o pregătire înalt calificată capabili să facă față provocărilor actuale pe
piața muncii atât la nivel național cât și internațional.
Cursurile de scurtă durată, programele modulare, învățământul la distanț ă, precum și
necesitatea educației pe tot parcursul vieții duc la satisfacerea nevoilor societății reprezentând

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 73
totodată un mijloc de a ține pasul cu dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor
informaționale.
Astfel, începând cu anii 1970 când studiile antreprenoriale s -au extins s -a observat un
efect intens al educației asupra activităților antreprenoriale78.
Referindu -se la educație, Mr. Mc Graw, Director al Direcției pentru Educație a OECD,
a menționat că ” învățarea pe tot parcursul vieții oferă un c adru pentru echitate, permițând
indivizilor accesul la educație la diferite nivele ce variază în funcție de nevoi diferite fără
discriminări cu privire la vârstă sau statut social.
Educația antreprenorială ajută la descoperirea propriului potențial.
Abilitățile dobândite în procesul de educație contribuie la dezvoltarea acestuia.
Studiile de master și cele doctorale pot ajuta la instruirea viitorilor antreprenori prin
dezvoltarea abilităților antreprenoriale și manageriale.
Acest tip de educație poate o feri noi materiale și studii destinate antreprenorilor în
domenii de interes major pentru cei care au deja o educație profesională în management și
antreprenoriat.
Aceasta poate de asemenea să contribuie la îmbunătățirea nivelului calității
marketingului prin studiul oportunităților de pe piață, identificarea acestor piețe, analizarea
riscurilor și a câștigurilor.
În vederea dezvoltării antreprenoriale universitățile urmăresc îndeplinirea următoarelor
obiective:
 sprijinirea procesului de educație și cerce tare în vederea instruirii studenților pentru
promovarea abilităților individuale și sociale și îmbunătățirea capacității acestora de a
trăi într -o lume reală;
 crearea unui mediu în care creativitatea, abilitățile și talentul sunt stimulate alături de
calitățile mentale și logice în vederea soluționării problemelor;
 creșterea spiritului de muncă în echipă și a asumării responsabilităților prin implicarea
studenților în activitățile de grup, extinderea abilităților de comunicare și de pregătire
pentru a pute a face față societății aflată într -o permanentă schimbare;
 implicarea directă a universităților prin transformarea activităților de
cercetare în produse comerciale;
 adoptarea unei strategii active pentru dezvoltarea economică regională;

78 Julien P.A., Marchesnay M. , Antreprenoriat, Paris, Economica, 1996.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 74
 concentrarea pe o perarea principiilor de management al calității de
funcționare a fiecărei universități;
 adoptarea unei strategii bazate pe dezvoltarea programelor de studii în concordanță cu
politica macroeconomică actuală a regiunii/țară.
Atingerea obiectivelor menționa te mai sus depinde de cât de mult își schimbă
universitățile managementul de funcționare și care la rândul său depinde de anumiți factori.
Smart79, în lucrarea „Higher education”, argumenta și prezenta că „este necesar ca
universitățile să colaboreze cu me diul de afaceri regional sau local pentru a dezvolta afaceri
noi și inovative”.

5.3. Impactul factorilor interni și externi asupra universităților

5.3.1 Factori interni
Universitățile trebuie să adopte politici a ofertelor bazate pe cunoașterea cerinț elor
pieței muncii privind formarea și dezvoltarea profesională, ofertă care să atragă un număr cât
mai mare de studenți:
 inițializarea experților antreprenori care urmăresc profitul progresului tehnologic și
doresc să mențină legătura între teorie, practi că, universitate și industrie;
 implicarea membrilor consiliului științific în consolidarea relației dintre activitățile de
cercetare din universitate și industrie pentru identificarea
problemelor și găsirea într -un timp cât mai scurt a soluțiilor;
 așteptă rile studenților de a învăța din materiale de studiu interdisciplinare operaționale,
care să -i ajute să -și desfășoare educația din punct de vedere practic;
 nevoia de materiale noi de studii pe domeniile: antreprenoriat, management,
marketing, evaluarea med iului de educare continuă și a contextului internațional.

5.3.2. Factori externi
Pentru Uniunea Europeană, educația antreprenorială reprezintă un subiect de maxim
interes pentru depășirea crizei economice actuale și dezvoltarea sustenabilă a economiei,
acestea fiind sprijinite în ultimii ani prin noi politici:

79 Smart John C ., Education & Language Higher Education Higher Education: Handbook of
Theory and Research , Routledge, London, UK, 2009.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 75
 modificarea legislației educaționale prin încurajarea de noi abordări și extinderea
încercărilor din domeniul tehnologic și asigurarea de noi resurse financiare
 nevoia de tehnologie nouă în industri e pentru a putea face față competițiilor
internaționale
 identificarea de noi surse financiare pentru a scădea implicarea celor tradițional

5.4. INSTRUMENTELE ȘI ACȚIUNILE PRINCIPALE ALE UNIVERSITĂȚII
ANTREPRENORIALE

În învățământul superior, educația an treprenorială apare în mai multe forme distincte:
 în primul rând este vorba despre cursuri dedicate activității de
antreprenoriat sau cursuri în care se predau materii conexe în special management,
folosind instrumente și metodologii relevante pentru form area antreprenorială a
tinerilor (suporturi de curs care promovează experiențe recunoscute și utile pentru
beneficiari potențiali, studii de caz, plan de afaceri, în scopul dobândirii unor
deprinderi/abilități practice).
În acest sens, pot enumera câteva exemple de facultăți și anume: Facultatea de
Business, Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul (Universității
Babeș -Bolyai, Cluj -Napoca), Facultatea de Comerț (Academia de Studii Economice,
București);
 în al doilea rând , este vo rba despre programe dedicate, care reunesc mai
multe cursuri pentru formarea ulterioară a cursanților (modele de afaceri, impozitare și
sisteme fiscale, planul de marketing, formarea de rețele, etc)
În acest sens, pot aminti de Facultatea de Economie și Ad ministrare a
Afacerilor din cadrul Universitatea de Vest Timișoara.
 în al treilea rând , există facultăți dedicate în administrația mediului de
afaceri (concentrarea asupra stadiilor de dezvoltare a afacerilor și sprijinirea inițiativelor
studenților).
În cadrul Universității Politehnica București se regăsește în momentul de
față Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria și Managementul Afacerilor.
 în al patrulea rând , legătura permanentă a universității cu mediul de
afaceri, întreprinzători și patronate, pro grame de mobilitate pentru profesori și studenți în alte
țări, organizarea de stagii de practică, etc.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 76
 în al cincilea rând , crearea de centre universitare pentru consiliere în carieră
pentru studenți, prin înființarea de incubatoare de afaceri și promovare a transferului
tehnologic prin vânzarea unor patente sau licențe.

5.4.1 Premise și cerințe ale dezvoltării universității antreprenoriale

Dacă până la cel de -al doilea război mondial, studiile universitare erau rezervate numai
unei anumite eli te, după război situația s -a schimbat considerabil.
Goedegebuure și Meek80, au identificat cinci faze de transformare a învățământului
superior în perioada postbelică:
 Între anii 1950 -1960 a universitățile au cunoscut o perioadă de expansiune
rapidă.
A fost perioada cea mai decisivă în diversificarea și crearea altor sectoare
economice asupra universităților care urmau să apară mai târziu.
Creșterea resurselor publice destinate cheltuielilor educaționale în perioada de
recesiune economică, se explică, ca o recunoaștere a faptului că educația reprezintă un factor
important în economia fiecărei țări.
 Între anii 1960 și începutul anilor 1970 are loc un proces de
diversificare a sistemului de învățământ ce a condus la apariția sectoarelor non -universitare.
Este perioada în care apar primele instituții de învățământ superior, cu o orientare
complementară universităților tradiționale, de exemplu: Instituts Universitaires de Tehnologie
(Franța, mijlocul anilor 60), colegiile regionale din Norvegia (începutul an ilor 70);
 La sfârșitul anilor 1970 este perioada grupării și creării mai multor cursuri
alternative mai economice.
În Marea Britanie, Europa de Vest, Statele Unite, Canada, Australia, Portugalia,
guvernele acestor țări au optat pentru o educație în masă, p rin crearea unor instituții a căror
obiective erau concentrate pe formarea de competențe profesionale.
Astfel au apărut colegiile comunitare în Statele Unite și Canada, institutele
politehnice în Marea Britanie și Portugalia (sfârșitul anilor 70), coleg ii de formare avansată și
institute de învățământ tehnice în Australia (începutul anilor 70);

80 Goedegebuur e, L., &Meek, L ., On Change and Diversity: the Role of Government Policy and Environmental
Influences , în ”Higher Ewducation in Europe”, 22 (3), 1997, p.309 -319.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 77
Crearea acestor instituții a fost considerată cea mai potrivită pentru a satisface nevoile
studenților care credeau că sistemul tradițional de învățământ nu era p otivit pentru ei.
Introducerea acestor instituții au dus la crearea unor sisteme binare de învățământ
superior.
 În anii 1980, accentul se pune pe unele aspecte specifice, cum ar fi
diversitatea, îmbunătățirea calității și a eficienței internaționale.
Odat ă cu creșterea numărului tot mai mare de studenți, aceste noi instituții
de învățământ superior cărora le -a fost permis să ofere o educație atestată printr -o diplomă, au
considerat că “statutul de universitate” ar fi în avantajul lor, cerând în cele din ur mă să fie
ridicate la acest grad.
De exemplu, în Marea Britanie, Institutele Politehnice au devenit peste noapte
universități printr -un Decret legislativ; autorii Codling și Meek81 discută aceste aspecte.

 Reducerea cheltuielilor publice și susținerea re ntabilității economice, în anii
1990.
Reducerea drastică a cheltuielilor bugetare au determinat universitățile să
caute noi surse de finanțare.
La această listă s -ar putea adăuga și comercializarea rezultatelor
cercetărilor științifice, rezultate ce cont ribuie la dezvoltarea clară a economiei cunoașterii.
În cele ce urmează, voi exemplifica importanța majoră a factorului “cercetare” de
diferențiere între institutele de învățământ superior.

Bayad și Schmitt82 consideră că o universitate poate trece de la stadiul tradițional la
cel antreprenorial dacă parcurge următoarele stări .

81 Codling, A; MEEK, V, Twelve Propositions on Diversity in Higher Education , în ”Higher Educat ion Management
and Policy”, 2006, 18 (3), pp. 31 – 54.
82 Schmitt C., Bayad M., L’entrepreneuriat comme une activité à projet. Intérêts, apports et pratiques ,în ”Revue
Internationale de Psychosociologie ”, Vol XIV, n°32, printemps, 2008 p. 141 -160

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 78

Figura 2 Stări antreprenoriale
(adaptare după Bayad, Schmitt, 2008, p.184)
Analizele și discuțiile asupra conceptului de universitate antreprenorială au început
după a pariția studiului întreprins la cinci universități europene : Warwick – Anglia, Chalmers
– Suedia, Joensuu – Finlanda, Strathclyde -Scoția, Twente – Olanda, publicat de Burton Clark,
în lucrarea Creatting Entrepreneurial Universities. Organization Pathways of Transformation
în anul 1998 83.
În urma studiul întreprins, autorul a venit cu următoarea observație: ca să fie
antreprenoriale, universitățile trebuie să aibe o structură organizatorică care să le conducă
către o cultură antreprenorială, de jos în sus și invers de sus în jos, să accepte de bună voie
riscuri, atunci când noile practici sunt adoptate .
Clark a mai menționat că această transformare a universităților are loc numai atunci
când un număr de oameni proveniți din medii diferite sunt de acord as upra noii viziuni a
instituției.

5.4.2. Elemente cheie ale noului tip de universitate
Autorul acestui studiu a identificat cinci elemente cheie ale noului tip de universitate:
 O bază consolidată a managementului : universitățile, care au un
 puternic centru de decizie, capabil să acționeze rapid la schimbările de expansiune a
pieței, au un grad ridicat de autonomie și pot fi centralizate, descentralizate sau
centralizate la un nivel intermediar. În opinia sa, cele mai prestigioase instituții de
învățământ su perior pot face față pentru un anumit timp, deoarece alți factori precum:
trecutul, reputația, patronii lor, resursele umane și financiare, competivitatea –
reprezintă o sursă de sprijin
 O periferie întărită de dezvoltare : este caracteristică universitățil or care
au intense activități suplimentare, care depășesc limitele tradiționale dintre domeniul
academic și industrie, cu scopul de a forma relații benefice pentru ambele părți. Parteneriatele

83 Burton Clark, op.cit, p.203 -234.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 79
care rezultă creează o varietate extinsă de funcții cum ar fi: transferul de cunoștințe, contacte
cu industria, valorificarea proprietății intelectuale, educația continuă și activități de strângere
de fonduri cu ajutorul absolvenților. Aceste aspecte au fost remarcate și de alți specialiști84
 O finanțare de bază divers ificată : universități cu o bază extinsă de
finanțare, care au diversificat mai multe surse de venit, cele mai semnificative fiind
guvernamentale regionale și locale, industrie (companii private), drepturi de proprietate
intelectuală, taxe de școlarizare sa u pentru serviciile din campus, și alte surse private, etc.
 Un mediu academic stimulativ : această trasătură se referă la funcțiile
academice esențiale. Valorile tradiționale sunt stabilite în departamentele universității și dacă
instituția intenționează s ă se angajeze într -o abordare antreprenorială, fiecare departament va
trebui să accepte și să se implice pe baza unui angajament puternic. Un mediu academic
stimulativ menține, într -o anumită măsură, practicile tradiționale, dar în același timp
integrează noi practici manageriale în contextul pieței specifice.
 O cultură antreprenorială integrată : cele patru elemente de mai sus
sunt menite pentru a crea o cultură, care încurajează și sprijină schimbarea valorilor
fundamentale ale instituției academice.
Dacă spiritul de inovare și spiritul antreprenorial sunt prezente, punerea în aplicare a
viziunii antreprenoriale poate să înceapă, pornind de la un departament special creat și
continuând până la întreaga universitate, care va facilita dezvoltarea u nei culturi care
îmbrățișează ideea la nivel instituțional.
ARACIS propune următoarea definiție a universității antreprenoriale, definiție studiată
de autorii români: “ Instituție de învățămant superior care desfășoară activități independente,
pe propriul r isc, angajată în dezvoltarea economică și socială a regiunii, utilizând creativ
resursele existente și adaptată la solicitările mediului, funcționând în parametri costurilor și
veniturilo r”85.
În încercarea de a defini mai în detaliu ce este universitatea a ntreprenorială , este
important de a stabili ceea ce aceasta nu este.

84 Hussler Caroline, Picard Fabienne, Tang MingFeng – In search of accurate models to valorise academic
research: qualitative evidence from three regional experiences , The VI Globelics Conference at Mexico City,
September 22 -24, 20 08; Allison Bramwell, David A.Wolfe – Universities and regional economic development:
The entrepreneurial University of Waterloo , în ”Research Policy” nr. 37, p. 1175 –1187, 2008; Domenico
Lucarella – Tools for the valorization, diffusion and fruition of p atent information resources , PATLIB 2004
Conference, 19 –21 May, Vilamoura, Portugal, 2004.

85 Ștrenc, A.,C.,Popescu, M., Valorificarea rezultatelor cercetării din universități : proprietatea intelectuală și
planul de afaceri , Editura Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, 2011.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 80
În primul rând, universitatea antreprenorială nu este o școală comercială care formează
studenții pentru a iniția o afacere. Nu acesta este motivul de a avea mari universități de
cercetar e.
În al doilea rând, universitatea antreprenorială nu implică adoptarea en-gros de
metode și valori ale sectorului comercial.
Universitatea este o importantă instituție culturală, care ar trebui să nu poată fi alterată
ușor. De fapt, prin tradiția ei culturală, universitatea este un motor al inovării.
În al treilea rând, universitatea antreprenorială nu este doar o “ linie de asamblare ”
pentru crearea de noi companii. Cercetarea academică de mare impact, care vizează probleme
complexe, va conduce ine vitabil la înființarea de noi întreprinderi dar, cea mai mare parte a
activității economice va avea loc în afara mediului academic, în structura și cultura mai bine
adaptate exigențelor de zi cu zi ale unui start-up.
În fine, universitatea antreprenorială nu este o autoritate de dezvoltare economică.
Puțini dintre membrii corpului academic sunt experți în a clădii noi industrii, de a crea
clustere tehnologice și de a revitaliza vechi industrii.
Aceasta nu însemnă că inovarea care are loc în universitățile de cercetare nu conduce
la dezvoltare economică, dacă ținem cont că rezultatele cercetării academice sunt difuzate prin
complexe și adânci relații de colaborare cu sectoarele private, civice și guvernamentale.
Dezvoltarea economică este un produs secunda r al universității antreprenoriale. În cea
mai mare parte a activității, crearea de noi întreprinderi se realizează de non -cadre didactice
universitare și are loc în afara mediului academic.
A iniția o strategie de transformare a universității într -una ant reprenorială nu înseamnă
a schimba universitatea într -o mare societate comercială.
În spiritul acestui ghid, ar fi de preferat noțiunea de universitate inovativ –
antreprenorială , în scopul eliminării posibilei confuzii determinate de intenția adoptării
meto dei comerciale în managementul universitar.
Trei teme sunt dezbătute, în încercarea de a se redefini universitatea antreprenorială86:
 Relația dintre comportamentul inovativ și cel antreprenorial.
 Importanța creșterii finanțării activității academice.
 Relați a dintre antreprenoriatul intern și cel extern.

86 L.Tahmooresnejad, M.A.Shafia,R.Salami – Identifying Impact Factors in Technology Transfer with the Aim of
Technology Localization , World Academy of Science, Engineering and Technology 77, 2011; Jan Youtie, Philip
Shapira – Building an innovation hub: A case study of the transformation of university roles in regional
technological and economic development , în ”Research Policy” 37, 2008, p.1188 –1204.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 81
În esență, putem să presupunem că toate universitățile sunt inovatoare, deoarece ele
desfășoară activități de cercetare și educație continuă, care sunt dezvoltate permanent în noi
direcții.
Totuși, o universi tate inovativă nu înseamnă automat că aceasta este una
antreprenorială. Majoritatea asociază antreprenoriatul universitar cu colaborarea externă, prin
care mediul academic contribuie la dezvoltarea și la formarea de noi companii și la evoluția
societății, în general.
Universitatea este considerată a fi una antreprenorială, în funcție de capacitatea
acesteia de a contribui la satisfacerea nevoilor întreprinderilor și societății, într -o anumită
perioadă de timp.
Unii consideră că azi o universitate antrepre norială este cea care s -a transformat din
forma corespondentă societății industriale în forma corespunzătoare societății bazate pe
cunoaștere. Astfel, în scopul de a se transforma pe sine, universitatea trebuie să fie inovativă
și cooperantă cu mediul exte rn, în același timp.
Dezbaterea privind universitatea antreprenorială echivalează adesea antreprenoriatul
cu obiectivul a face bani. Adică, universitatea ar trebui să se angajeze pe activități care
generează un flux de numerar. În toate cazurile, obținerea de finanțare externă este
considerată importantă și este urmărită în mod activ, dar accentul pe ideea de a face bani ca
un obiectiv strategic în sine diferă în funcție de universitate.
În general, antreprenoriatul nu este perceput doar ca un fenomen care are de a face cu
relațiile externe ale universității, dar cu relațiile interne și activitățile interne ale acesteia, în
același timp.
Câteva aspecte sunt de subliniat.
Mai întâi, în universitate trebuie să existe structuri suport, care pot ajuta cercetăto rii în
obținerea de finanțare, protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, comercializarea
ideilor de afaceri viabile, managementul proiectelor și așa mai departe.
În al doilea rând, structura administrativă a universității în sine trebuie să fie
inovatoare și antreprenorială.
În al treilea rând, trebuie să existe dorința de a se asuma riscuri financiare și
intelectuale, iar în ceea ce privește riscul intelectual trebuie să existe o recunoaștere
academică a cercetării aplicate de înaltă calitate.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 82
În al patrulea rând, antreprenoriatul trebuie să se refere nu numai la administrație și la
cercetare, dar și la educație, deoarece mentalitatea influențează tot ceea ce se întâmplă în
universitate.
Bazându -ne pe aceste observații, putem sugera că succesul antreprenoriatului
universitar implică interacțiuni strânse între trei domenii principale: strategie, structură și
cultură (fig.3).

Fig.3. Triunghiul universității inovativ -antreprenoriale
Pentru promovarea universității inovativ -antreprenoriale este recomandabil de a se avea
în vedere următorii principali factori de antreprenoriat ce pot fi clasificați în următoarele
categorii:
Tipul de strategie pus în aplicare de către conducerea universității este foarte
importantă pentru antre prenoriatul universitar.
5.4.3. Caracteristici ale universității antreprenoriale
STRATEGIA:
 Definirea clară a universității inovativ -antreprenoriale.
 Definirea conceptului și a aspirațiilor antreprenoriale ale universității, adică cele
referitoare la prof it, inovare, condiții de piață, valoarea returnată societății etc.
 Integrarea conceptului de antreprenoriat în obiectivele strategice și activitățile cheie
ale universității.
 Accentuarea suportului pentru dezvoltarea antreprenorială a întregii universită ți.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 83
 Identificarea riscurilor antreprenoriale și dezvoltarea managementului riscului.
 Furnizarea de activități bazate pe cerere – ofertă.
Desigur, o universitate nu poate desfășura activități antreprenoriale fără sprijinul
membrilor săi de frunte univers itari care au un puternic spirit antreprenorial. Un
management dinamic, o bugetare cuprinzătoare, structurile de sprijin atașate
principiului antreprenorial sunt factori cheie, cum este abilitatea de utilizare a
fondurilor87.

STRUCTURA:
 Dezvoltarea struc turilor support flexibile și bazate pe cerere – ofertă.
 Implementarea structurilor corespunzătoare de stimulare – de resurse, de timp, de
recompense și de recunoaștere a meritelor.
 Realizarea unui echilibru între centrul de decizie și libertatea antrepre norială.
 Realizarea unui echilibru între stimularea spiritului antreprenorial și impunerile
regulamentelor.
 Configurarea unor procese clare, concise și raționale pentru luarea deciziilor.
 Asigurarea legăturilor dintre cercetare aplicată și cercetarea acad emică de bază.
 Dezvoltarea ideilor optime și de sprijin pentru spin -out.
În ceea ce privește cultura organizațională, punctul crucial pare a fi
filozofia instituției. În cazul în care cultura antreprenorială are o valoare fundamentală care
guvernează în a ctivitățile universitare, este important ca cercetătorii să înțeleagă și să respecte
cultura celor cu care cooperează.
Interdisciplinaritatea în cercetare și predare sunt propice pentru antreprenoriat, în
special în absența opoziției între principiul coop erării cu partenerii externi și principiul
transformării universității.

CULTURA:
 Recompensarea și promovarea bunelor practici antreprenoriale, cu comunicarea
acestora pe plan intern și extern.
 Proliferarea antreprenoriatului în dezvoltarea personalului.
 Predarea antreprenoriatului studenților și oferirea de sprijin acestora pentru spin -out.

87 Rânea, C., Badea C. Dan – Bazele Inovării și Transferului de Tehnologie , Editu ra ELECTRA, București, 2003 .

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 84
COOPERAREA EXTERNĂ reprezintă o altă caracteristică intrinsecă a
universității antreprenoriale. Științele tehnice oferă mai multe posibilități de cooperare externă
față de științele umane și sociale.
În cazul în care universitatea joacă un rol cheie în dezvoltarea regiunii sale, cooperarea
sa cu mediul extern, este stimulată fiind strâns legată de structura , strategia și cultura
universității antreprenoriale.
Cu toate acestea, este de asemenea important ca universitatea să adopte o perspectivă
națională și internațională, pentru a găsii parteneri la nivel înalt, cu care să coopereze,
cooperarea cu structurile industriale și de sprijin sunt deosebit de importante în cazul spin –
offurilor.
Există douăzeci de trăsături standard ale universității
antreprenoriale:

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 85

 Independența de finanțarea guvernamentală -Universitatea nu are nevoie
să obțină acordul guvernului pentru a face investiții semnificative, de exemplu, p entru a
crea noi domenii științifice (pentru predare și cercetare), unități comerciale, etc;
 Întărirea managementului de vârf – O echipă de management, puternică și
rapidă de a decide, de a răspunde în mod oportun la cererile de natură
antreprenorială; rolul celei mai mari comisie de cadre universitare și studenți este mai
puțin importantă;
 Managementul calității, mai ales în domeniul financiar – Universitatea
face recrutarea de experți și le oferă suficiente activități de dezvoltare pe care le pune la
dispoziția celor mai buni dintre ei astfel încât ei însăși să rămână în continuare în funcție ;
 Cultura antreprenorială – Administrarea și cadrele didactice să adopte o
cultură a schimbării, mai degrabă decât o filosofie de conformitate; ei preferă
să inoveze și să pună în aplicare idei noi, ca să pună în aplicare cu strictețe
regulamentul;
 Finanțare bugetară forfetară – Universitatea are în mare parte
permisiunea de a utiliza, deoarece dorește fonduri publice (de exemplu, se
pot efectua transferuri între diferite poziții – personal, IT, capital și alte
elemente de infrastructură și investiții) și păstra vânzări anuale (inclusiv
construirea de fonduri strategice) ;
 Rezultate măsurabile în contracte – Fondurile alocat e de către guverne,
fundații și alți finanțatori sunt calculate și determinate pe baza unor produse
și rezultate măsurabile, care sunt monitorizate în timpul notificării regulate ;
 Ierarhii universitare minimizate – Constrângeri de notificare și ierarhie
sunt reduse la minimum între centru și unitățile de bază pentru a reduce procesul de creare
a ideilor și a deciziilor asociate acesteia ;
 Plan strategic și declarație de viziune -un raport larg circulat servește
pentru a ghida toate deciziile și o biectivele strategice ale universității;
 Activități extinse cu absolvenții – Un program intenționează să mobilizeze
absolvenții pentru a obține finanțări masive și adecvate sau a altor forme de sprijin;
 Cooperarea cu industria și cu alte universități – Universitățile profită de

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 86
sinergii în cercetare, investițiile în facilități de cercetare, de predare și alte activități utile,
prin intermediul unei rețele de personalități și instituții de excelență eminente;
 Competitivitatea infrastructurii din campus – Atracțiile din campus și
zona înconjurătoare utilizate pentru a recruta și menține elevii în condiții excelente ;
 Fonduri suplimentare prin servicii adiționale -Configurarea unei a treia
sursă de venituri, crearea unui centru de conferințe, o școală de man agement / comerț, alte
posibilități de „formare pe tot parcursul vieții“, hotel, etc. ;
 Concentrarea pe o gamă limitată de predare și domenii de cercetare
-Universitatea de management nu este supraîncărcată cu diverse activități care nu se
încadrează în d omeniile de competență de bază ale unității;
 Monitorizarea viitoarelor oportunități în învățământ și cercetare
-Universitatea monitorizează continuu evoluția pieței în procesul de predare și de
cercetare și pune deoparte resursele necesare pentru a se ada pta rapid;
 Atractivitatea dotărilor -Reputația universității, proiectele și rezultatele
sale atrage donații regulate și semnificative ;
 Mediu atractiv pentru tinerii cercetători -Recrutarea universitară își menține cercetătorii
tineri și talentați, deoarec e aceștia pot, la rândul lor atrage studenți și donatori pentru a
face cercetare inovatoare;
 Structură de cercetare interdisciplinară -În cercetare și predare, există o
structură organizatorică bine stabilită, care promovează cooperarea între instituții;
 Transfer tehnologic organizat -Universitatea stabilește mecanisme de
transfer de tehnologie, structurate în zonă;
 Procent mare de studenți la master și la formare postuniversitară –
Predarea oferă noi surse de venit în cazul în care instituția are în ve dere opțiuni, altele
decât cele de formare în tradiționale / obișnuite de pre -licență;
 Servicii oferite pentru companii de spin de off / out – Sprijinul logistic este
propus pentru capitalul de risc de cercetare, servicii de consultanță, furnizarea de bi rouri și
unități de producție mici, garanții de cercetare, etc .

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 87

PARTEA a ll -a
CERCETĂRI PROPRII TEORETICE ȘI
EXPERIMENTALE

Capitolul Vl
Modele de optimizare a procesului de antreprenoriat academic
6.1.Managementul inovării
Managementul inovării reprezintă una dintre cele mai însemnate pârghii de acționare
în sensul dezvoltării capacității creative a formato rilor unei organizații (înțelegând prin
formatori: instructori, profesori, asistenți de seminar, cadre didactice care contribuie direct
prin procesul de predare -învățare la modelarea specialiștilor de mâine). Este un instrument
indispensabil asigurării antreprenoriatului universitar de calitate.
Managementul inovării este considerat a fi un proces complex care se distinge prin
patru etape majore88:

88 Turell, Mark, Lindow, Yvonne, The Innovation Pipeline , Imaginatik Research White Paper, March, 2003.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 88
1. Etapa de identificare a oportunităților (cu accent pe extinderea ofertei organizației
educaționale pe piață, pe compatibilizarea curriculei universitare cu cerințele
sociale ale comunității respective;
2. Etapa complexă de generare, colectare, dezvoltare, evaluare și de selectare a noilor
idei, etapă pentru a cărei implementare cu succes este nevoie de apelarea la eto de
moderne ca: brainstorling, tehnici de creativitate (TRIZ) și focus – grupuri atent
selectate;
3. Etapa de aplicare a managementului oportunităților, în care sunt identificate
oportunitățile de afaceri pe piață;
4. Etapa de proiectare, dezvoltare și execuție, e tapă care reprezintă implementarea
propriu -zisă a procesului de management al inovării.
Managementul inovării definește procesul prin care sunt introduse și utilizate, în
interiorul unei instituții de învățământ superior, cele mai noi descoperiri în domeni u.
Se cuvine să menționăm câteva dintre modelele specifice ale managementului
învățării, inovării și creativității:
 TRIZ (Teoria Rezolvării Creative a Problemelor);
 Modelul Phase – Gate;
 Fuzzy Front End Process.
Acestor trei modele li se adaugă ciclul PDC A (plan – do – check – act), sau ”cercul
calității”89, un instrument specific managementului calității, utilizabil în
managementul inovării din cadrul sistemului universitar.
6.2. TRIZ (Teoria Rezolvării Creative a Problemelor)
Această teorie a fost fundam entată de Genrich Altshuller (considerat a fi ”părintele
TRIZ”90), fascinat la rândul său de literatura SF și de inventică. În perioada 1946 -1048, el a
studiat ”mii de brevete și istoria invențiilor faimoase, descoperind că inovarea nu este un
proces pur in tuitiv, ci un proces bazat pe logică, analogie, gândire și raționament riguros”91.
După ce a studiat provesul elaborării invențiilor, cercetătorul Altshuller a formulat două legi
fundamentale pentru teoria TRIZ:

89 Chină, Remus, op.cit., p.18.
90 Chină, Remus, op.cit., p.22.
91 Mușat, C., – Philean, http://learnromania.workpress.com/lear n-in-romania/

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 89
a. Legea tranziției sistemelor la un nivel mai î nalt (sistemele tehnologice evoluează către
starea ideală), această stare de idealitate fiind definită ca raportul dintre suma efectelor
utile ale sistemului și suma efectelor sale nocive:
b. Legea armonizării ritmurilor de dezvoltare.
Teoria TRIZ a parcurs u n drum ling și sinuos de la formulare pănâ la implementare pe
scară largă. Astfel, în 1971 cercetătorul Altshuller a reușit să poată înființa, la Baku, prima
unitate de predare TRIZ și cel dintâi laborator de cercetare TRIZ. În 1989 a fost formată
”TRIZ As sociation”, unde au început să se înscrie membrii atrași de ingeniozitatea teoriei
și de efectele pozitive obținute. De abia în 1995 a fost înființat în Statele Unite ale
Americii, la Boston, Institutul Altshuller, dedicat studiului TRIZ.
Este impresionat numărul companiilor transnaționale care au apelat la aplicarea acestei
teorii în procesul lor de dezvoltare: Ford, General Motors, Chrysler, Exxon,
Procter&Gamble, Xerox, Boeing, Philips Semiconductor, Samsung, LG Electronics și
multe altele.
Persoanele cr eative care optează pentru înțelegerea și aplicarea acestei teorii trebuie să
dea dovadă de o gândire inovativă, analitică, holistică și independentă și să își asume
străbaterea cătorva pași până la stabilirea necesității de implementare a acestei teorii î n
practică:
a. să identifice problema care trebuie rezolvată;
b. Să abstractizeze această problemă (să o tranforme într -un cadru -concept teoretic);
c. Să formuleze o soluție generală;
d. Să particularizeze apoi soluția problemei inițiale.
Este important să se elimine contradicțiile interne în momentul desfășurării procesului
de soluționare a unei probleme.
Soluția creativă ar însemna, așadar, rezolvarea unei contradicții existente la nivelul
organizației repective.
Aplicată în educația universitară, se dovedește a fi deosebit de utilă deoarece studenții
vor fi pregătiți ca, prin creativitate, că rezolve o serie de probleme cu care sunt confruntați
profesional. Este necesar să se îndeplinească următoarele demersuri:
 Formarea și dezvoltarea, în rândul studenților, un or abilități referitoare la
creativitate;

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 90
 Redefinirea metodelor de predare folosite de către profesori;
 Reconfigurarea suporturilor de curs ale profesorilor prin sintetizarea materiei în
scheme, tabele, grafice dispuse într -un design explicit.

6.3. Modelu l Phase Gate
Specificul acestul model constă în existența unor așa -numite ”porți” de acces de la o
etapă la alta92, model care a fost, pentru început, adoptat, în industria chimică, în anii 40. S -a
considerat că apariția unui produs nou cerea imperios desf ășurarea unor etape distincte
(phases), de la care să se treacă la o etapă superioară printr -o ”poartă” de acces (gate).
Acest model este caracterizat prin existența a cinci faze și cinci porți, după cum
urmează:
 Identificarea și definirea domeniului de i nteres;
 Alcătuirea planului de afaceri;
 Dezvoltarea noului produs compatibil cu planul de afaceri;
 Testarea și evaluarea produsului nou (printr -un proces de cuantificare foarte bine
pus la punct);
 Implementarea noului produs pe piață.
În domeniul educați ei, acest model a presupus identificarea unei noi strategii de
abordare a fenomenului educațional, prin intermediul unor tactici și politici antreprenoriale ,
de natură să pună în evidență specificitatea noului concept abordat (noua strategie
educațională). Abia după parcurgerea acestor etape, se poate trece la implementarea noului
produs pe piață (adică implementarea noii strategii educaționale în sistemul de învățământ
existent, după o verificare și evaluare serioasă a modului în care această nouă strategi e
funcționează).
Acest model poate fi aplicat atât în cadrul managementului procesului inovativ
educațional, cât și în dezvoltarea unei organizații de învățământ (spre exemplu, extinderea
unei universități prin dezvoltarea de curricule universitare, specia lizări în cadrul programului
de licență sau de masterat).
De subliniat faptul că ”porțile” se disting prin câteva elemente comune:

92 Remus Chină, Managenetul inovării în educație , Editura Pro Univoersitaria, București, 2015, p.43 -49.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 91
 Livrarea – adică la fiecare poartă echipa de lucru trebuie să cunoască ce anume
”livrează” pentru următoarea etapă;
 Criteriil e – echipa operativă să cunoască itemii de evaluare a procesului
educațional pentru a putea lua decizii prompte;
 Ieșirile – echipa operativă să poată evalua rezultatele obținute în scopul
prelucrării și utilizării pe viitor a acestor date.

6.4. Procesul Fuzzy Front End
În contextul evoluției vieții contemporane pe toate nivelele sale existențiale,
implicându -se, prin urmare, viața economică, socială, cultural -artistică, este tot mai evidentă
tendința apariției de noi produse/servicii care să faciliteze p rogresul comunităților sociale.
Înainte ca aceste produse să fie proiectate, este necesară prezența unei etape numite ”front
end”, o etapă inițială alcătuită dintr -o serie de elemente care favorizează cristalizarea ei.
Acest proces poate interveni după de sfășurarea unei riguroase analize SWOT (după
interpretarea corespunzătoare a rezultatelor analizei).
În educația universitară, acest proces poate fi aplicat în mai multe situații:
 În expunerea unor idei noi la curs (transmitere de informații necunoscute d e către
srudenți; ceea ce presupune că acest proces este foarte des întrebuințat, având în
vedere că prin prelegerile ținute studenții află cunoștințe teoretice noi, dar și
modalități de implementare a acestora în practica de specialitate imediată);
 În ved erea dezvoltării unei organizații de învățământ (o universitate) prin
diversificarea specializărilor. În acest din urmă caz, modelul de față poate fi împletit
cu modelul Phase Gate.

6.5. Ciclul PDCA (cercul calității)
Ne aflăm în fața unui instrument sp ecific managementului calității, utilizabil în cadrul
managementului inovării din interiorul sistemului de învățământ universitar. Alături de acesta
mai distingem:
 Ciclul SDCA;

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 92
 Tehnica celor 5 S (aplicată, de asemenea, în procesele educaționale și
manageri al-antreprenoriale universitare).
Importanța acestui cerc al calității educaționale este determinantă în cadrul procesului
de antreprenoriat academic/universitar deoarece:
 Este cel dintâi instrument esențial în managermentul calității educaționale;
 Fondat de doi fizicieni profesioniști (A.Shewart și W.E.Deming) acesta se
bazează pe entropia sistemelor termodinamice;
 Poate fi considerat un antidot la creșterea entropiei într -o organizație
(educațională).
Valabilitatea acestui ciclu evolutiv decurge și apl icabilitatea lui multiplă, atât de către
o singură persoană (implicată într -o activitate educațional), cât și de către o instituție. Făcând
referire la cel de -al doilea principiu al termodinamicii (” orice sistem izolat de mediul său și
lăsat liber tinde s pre o stare de echilibru caracterizată printr -o entropie maximă), specialiștii
au subliniat ideea că elementele componente ale sistemului educațional respectiv se vor afla
într-un grad de ordonare minim. Ceea ce ar însemna că aceste elemente constitutive s e află și
acționează independent, putând distruge sistemul. Credem de aceea că cercul PDCA a fost
gândit ”ca un antidot la creșterea entropiei într -un sistem”93.
Combinația cu un alt cerc calitativ, cercul SDCA (standardize – do – check – act)
poate determi na încetinirea creșterii entropiei din organizația educațională respectivă.
6.5.1.Utilitatea ciclului PDCA/PDSA în mediul educațional universitar
Specialiștii au identificat următoarele aplicații importante în cadrul procesului de
antreprenoriat universita r:
 Identificarea nevoilor studenților (se vor aplica metode statistice de lucru și de
cuantificare);
 Stabilirea standardelor educaționale pe plan național (identificarea obiectivelor
operaționale generale și specifice ale fiecărui profesor în parte, în fun cție de
specificul materiei predate);
 Stabilirea metodelor și strategiilor didactice utilizate în procesul de predare –
învățare, dar și în procesul de antreperenoriat universitar;

93 Remus Chină, op.cit., p. 55.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 93
 Evaluarea activităților desfășurate;
 Corelarea rezultatelor obținute cu stand ardele educaționale stabilite la nivel
național.
De remarcat că acest ciclu PDCA/PDSA a fost aplicat cu succes în contextul
elaborăriui metodologiei necesare asigurării calității în educație la nivel european. Mă refer la
Cadrul European de Referință p entru Asiguarea Calității în Educație și Formare
Profesională94.
Aplicarea acestui cerc al calității s -a impus a fi demarată ”la vârf” (este astfel vizat
procesul antreprenoriatului universitar, prin identificarea următoarelor etape de analiză:
 Cine – sunt stabiliți responsabilii de proces pentru fiecare etapă în parte (în
funcție de competențele antreprenoriale);
 Cum – responsabilii de proces vor decide asupra sistemului antreprenorial ce
urmează a fi aplicat;
 De ce – este motivat demersul întreprins prin identificarea compatibilității
dintre sistemul educațional în discuție și sistemul antreprenorial aplicat în
scopul de a răspunde cerințelor impuse de necesitățile sociale;
 Când – se precedează la o jalonare în timp a etapelor parcurse pentru a putea fi
monitorizate mai eficient.
Myron Tribus95 a stabilit o corelație între ciclul PDCA și ciclul SDCA96în sensul că
ceea ce este planned (planificat) în cel dintâi ciclu urmează a fi standardized (standardizat) în
ciclul următor, prin implementare pe scară largă î n întreg sistemul universitar. Acest demers
fravorizează antamarea directă a beneficiarului (în cazul nostru, studenții, recte societatea
civilă).
Tehnica celor 5 S își datorează denumirea cuvintelor de origine japoneză: seiri, seiton,
seoso, seiketsu, shi suke. Iată descifrarea semnificației acestei tehnici care trebuie privită ca o
filosofie de viață.

94 Technical Working Group on Quality in Vet – An European C ommon Quality Assurance Framewor k, Final
version, October 2003, http://www.see -educoop.net/education_in/pdf/quality -vocational -educ -train -oth-
t02.pdf
95 Fizician statistician american, autor a numeroase studii în domeniul termodinamicii statistice și în domeniul
managementului calității (sursa: http://www .qualitygurus.com/gurus/list -of-gurus/myron -tribus/
96 Tribus, Myron, Judging the Quality of an Organization by Direct Observation, în Social Studies, no.756,
Chicago, p.5

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 94
 Seiri (sortare) – se referă la eliberarea spațiului destinat desfășurării activității
educaționale propriu -zise. Prin îndepărtarea obiexctelor care nu prezin tă
importanță sau necesitate în activitatea imediată se poate crea, la nivel
psihologic, o atmosferă favorabilă lucrului.
 Seiton (stabilizare, ordine) – se referă la optimizarea accesului la
echopamentele necesare desfășurării activității. Această etapă se află în strânsă
legătură cu prima,
 Seison (strălucire) – este consecința firească a îndeplinirii primelor două
etape: spațiul de lucru va fi strălucitor de curat, ceea ce va induce o stare de
spirit pozitivă.
 Seiketsu (standardizare) – presupune elaborare a de reguli (privite ca
standarde ale desfășurării activității) necesare în vederea aplicării primelor trei
etape descrise până în acest moment. Totul se înlănțuie firesc.
 Shitsuke (promovarea schimbării) – etapele prezentate se cer a fi aplicate ls
nivel ul întregii instituții de învățământ superior, nu doar într -un singur
compartiment.

6.5.2.Aplicabilitate
Într-o instituție de învățământ superior, tehnica celor 5 S trebuie să fie aplicată
începând cu profesorul care intră în sala de curs. El trebuie să știe cum să -și organizeze
amplasarea echipamentelor tehnice și auxiliare în așa fel încât toți studenții să poată beneficia
de utilitatea acestora, iar procesul de predare -învățare să fie eficient. La nivel antreprenorial ,
aceste sugestii ale fiecărui cad ru didactic universitar se cer a fi adunate, analizate, interpretate
în mod corespunzător și traduse în practică.
În acest fel se asigură mai multe componente educaționale:
 Educarea studenților in spirit ergonomic;
 Educarea studenților în sensul folosirii la m aximum a resurselor materiale
existente;
 Educarea estetică a studenților (amplasarea obiectelor în spațiul destinat
cursului/seminarului);

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 95
 Educarea comportamentală (asigurarea unei discipline de lucru care reprezintă
cheia respectului reciproc și a s uccesului viitor al celor implicați în activitatea
desfășurată);
 Responsabilizarea studenților în sensul insuflării dorinței de a proteja și dezvolta
brandul instituției din care fac parte.

Modelul Elicei Triple -3H

Principalii factori implicați în proce sele de inovare se regăsesc în cele trei sfere
instituționale: a) guvern ( reprezentat prin instituțiile de administrație publică), b) comunitatea
științifică (reprezentată prin instituțiile de învățământ superior) și c) industrie.

Figura 5 Tripla elic e
(Chunyan și Etzkowitz, 2006, sursa web)
În modelul prezentat anterior, putem observa interdependența dintre universitate, stat
și societate, care conduce la activități comune a căror evoluție în timp crează o varietate o
varietate de structuri sub diferi te forme.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 96
Fiecare entitate care formează elicea triplă tinde să -și creeze propriul său câmp de
acțiune, guvernului îi revine sarcina de a elabora și promova politici care să conducă la o
alianță între universități și mediul de afaceri.
Universitățile tr ansferă mediului de afaceri rezultatele cercetării științifice, putând
astfel să atragă venituri proprii (autofinanțare), iar organismele economice sunt în măsură să
le pună în aplicare și să le valorifice.
Prin colaborarea și antrenarea resurselor specifi ce celor trei entități participante la
procesele inovative care rezultă din activitățile elicei triple, conduc la descoperirea de noi
tehnologii, produse sau servicii care sunt transmise apoi utilizatorilor.
Într-un raport al institutului suedez pentru edu cație și cercetare VINOVA (Pagels –
Fick, 2009), se arată că „inovarea și strategiile de stimulare trebuie să joace un rol important
în programele guvernamentale de combatere a crizei financiare și economice” cu care se
confruntă în ultimul timp omenirea [9].
Specialiști ai managementului universitar recunosc importanța tot mai mare a
cooperării instituțiilor de învățământ superior cu mediul extern, permițând universităților să
contribuie la crearea și dezvoltarea de noi întreprinderi și a societății în general, toate acestea
echivalând cu modelul „triplu helix”.

6.5.3. Misiunea universității inovativ – antreprenoriale
Schimbarea structurii și funcțiilor universităților a devenit o necesitate crucială în
transformarea fluxului de cunoaștere în noi surse de inov are industrială [11].
În scopul de a se aduce beneficii economice, s -au dezvoltat variate forme
organizatorice ale universităților, care includ structuri antreprenoriale cum sunt oficiile de
proprietate intelectuală, de transfer tehnologic, de licențiere, facilități de incubare …
Universitățile antreprenoriale, prin propriile unități de cercetare sau în cooperare cu
alți agenți economici, desfășoară o gamă largă de unități lucrative cum ar fi: start -up-uri, spin
– offs-uri, spillovers, parcuri științifi ce și tehnologice etc.
Principial, universitățile sunt solicitate să îndeplinească misiunea educației, cercetării
și serviciilor. Scopul și funcția universității au fost mereu crearea cunoașterii și belșugului în
beneficiul public. Acest model a evoluat că tre acela care privește universitatea ca un actor
major în procesul dezvoltării economice.
Universitățile inovativ – antreprenoriale trebuie să demonstreze beneficiile sociale și
economice ale cercetărilor lor, în scopul participării la competiții pentru d iversele surse de
finanțare disponibile.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 97
Mai mult ca oricând, universitățile inovativ – antreprenoriale se orientează către
managementul, brevetarea și valorificarea proprietății intelectuale create în campusul
universitar.
Astfel, cu menținerea funcțiilo r de bază de educație și de dezvoltare teoretică, multe
universități s -au îndreptat către creșterea atenției pentru funcția creării bunăstării, nu numai în
general pentru societate, cât și în special prin generarea de venituri pentru respectivele
universit ăți.
În legătură cu activitățile universităților inovativ -antreprenoriale, există preocupări
teoretice și practice, care vizează îmbunătățirea managementului universitar.
Multe studii se referă la conceptualizarea implicării cercetătorilor din universități în
activitatea de comercializare a invențiilor, ca o potențială modificare în identitatea lor de rol.
Astfel, există convingerea unor specialiști pentru necesitatea formării unei concepții unitare
privind mecanismele de conducere a antreprenoriatului aca demic și se conturează noțiunea
rolului hibrid al identității personalului academic.
În literatura de specialitate există mai multe definiții care au fost identificate pentru
a defini cât mai bine acest concept al universității antreprenoriale (a se vede a figura 1).

Figura 1 Evoluția unei universități

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 98
(Chunyan și Etzkowitz, 2006, sursa web)

6.6.Managementul educațional. Factori de influență și indicatori ai
procesului de antreprenoriat academic
6.6.1. Definirea procesului de antreprenoriat academ ic
Universitățile își desfășoară activitățile alături de ceilalți actori economici într -un
mediu complex, incert și nesigur în care singura constantă este schimbarea.
Mediul de a afaceri se caracterizează prin așteptări ridicate din partea clienților,
progrese tehnologice, presiuni competitive mari pe plan internațional, schimbări ale
competențelor profesionale a forței de muncă, toate acestea au schimbat piața forței de muncă,
atât de dramatic, încât vechile instituții printre care se numără și universit ățile nu mai erau în
măsură să răspundă acestor schimbări.
Pentru a face față acestor noi provocări universitățile cât și instituțiile au fost nevoite
să țină pasul acestor transformări, în caz contrar erau supuse falimentului.
Prin urmare, rata de învăț are trebuie să fie mai mare sau egală cu rata de schimbare
din mediul exterior, pentru a fi în măsură să supraviețuiască.
Universitățile trebuie să aibă potențialul de a “învăța” și “angajamentul de a învăța”,
numai prin învățarea a ceva nou poate avea loc transformarea (Singh, 2010). Cu alte cuvinte,
universitățile antreprenoriale sunt acele instituții în care toată lumea, de la cadrele didactice
până la studenți ar trebui să fie ancorate în studii de cercetare, să fie creativi, inovatori.

Principale le Definiții ale Universității Antreprenoriale
An Autor Definiție
1983 Etzkowitz Universitățile au în vedere noi surse de fonduri, cum ar fi brevete, de
cercetare în cadrul contractelor și prin intrarea într -un parteneriat cu
o întreprindere privată
1995 Chrisman,
Hynes and Universitatea antreprenorială presupune crearea de noi asociații de
afaceri de către profesori universitari, tehnicieni, sau studenți.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 99
Frase
1995 Dill Prin transfer de tehnologie Universitatea este definită ca eforturile
formale de valorificare pe cercetare universitară prin aducerea
rezultatelor cercetării la îndeplinire asocierii comerciale. Eforturile
formale sunt la rândul lor, definite ca unități organizatorice cu
responsabilitate explicită pentru promovarea transferului de
tehnologii.

1988 Clark "O universitate antreprenorială, pe cont propriu, caută în mod activ să
inoveze modul în care merge cu privire la activitatea sa. Ea caută să
elaboreze o schimbare substanțială în caracter organizatoric, astfel
încât să se ajungă la o postură mai promițătoare pentru viitor.
Universitățile antreprenoriale caută să devină universități "stand -up"
care sunt actori importanți pe propriile lor termeni "
1988 Röpke O universitate antreprenorială poate însemna trei lucruri:
universitatea însăș i, ca organizație devine antreprenorială;
universitățile sunt ele însele transformate într -un fel în
întreprinzători; și interacțiunea universității cu mediul.

1999 Subotzky Universitatea antreprenorială se caracterizează prin parteneriate
strânse între universități și întreprinderi, cu o mai mare
responsabilitate a facultăților pentru accesarea de surse externe de
finanțare, precum și de un etos de conducere în guvernare
instituțională, de conducere și planificare
2002 Kirby La centrul oricărei culturi antreprenoriale, universitățile
antreprenoriale au capacitatea de a inova, recunoaște și de a crea
oportunități, lucrează în echipe, să își asume riscuri și să răspundă
provocărilor.
2003 Etzkowitz La fel cum universitatea pregătește studenții individual și îi trimite în
lume, universitatea antreprenorială este un incubator natural, oferind
structuri de sprijin pentru profesori și studenți la inițiativa creării de
noi asociații: intelectuale, comerciale și Conjoint.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 100
2003 Jacob,
Lundqvist
and
Hellsmark O universitate antreprenorială se bazează atât pe comercializarea
(efectuarea de cursuri de formare continuă, servicii de consultanță și
activități de extindere) și marfarizarea (brevete, licențiere sau
deținute de student stele -up-uri). 2003 Williams … .este nimic mai
mult decât un vânzător de servicii în industria cunoașterii ..
2003 Williams … .este nimic mai mult decât un vânzător de servicii în industria
cunoașterii ….

2008 Shattock Antreprenorismul este o reflectare atât a adaptiveness instit uționale la
un mediu în schimbare și a capacității universităților de a produce
inovare prin cercetare și idei noi. Sursa: elaborare proprie pentru
Guerrero Cano (2007) adaptarea

Source: Own elaboration for Guerrero Cano (2007) adaptation

Aceste defini ții, prezentate mai sus, furnizează anumite elemente ce caracterizează o
universitate antreprenorială, de exemplu: adaptarea organizațională la schimburile de mediu
(Clark, 1998), caracterul distinctiv managerial și de guvernare (Subotzky, 1999), noile
responsabilități ale membrilor lor (Etzkowitz, 1983), noile activități orientate spre dezvoltarea
culturii antreprenoriale la toate nivelele (Clark, 1998; Kirby, 2002; Etzkowitz, 2003),
contribuția la dezvoltarea economică cu crearea de noi asocieri (Chrisman , Hynes and
Frase,1995 RöPKE, 1998), sau de comercializare a rezultatelor cercetării (Dill, 1995; Jacob,
et al 2003), etc. în plus, în afara celor menționate anterior universitatea antreprenorială poate
întreprinde activități inovatoare, cum ar fi dezvolta rea de noi produse, tehnologii, servicii,
tehnici de administrare, strategii (Antoncic și Hisrich, 2001).
În acest sens, antreprenoriatul universitar este o reflectare a modului de adaptare la
mediul extern aflat într -o continuă schimbare și a capacități i universităților de a produce
inovare în plan curricular prin cercetare și a pune în practică noile idei (Shattock, 2008).
Potrivit acestor autori, universitatea antreprenorială poate fi privită și înțeleasă ca o
organizație flexibilă, care se adaptează la schimbările existente din mediul social și
economic căutând noi surse suplimentare de fonduri pentru a putea să -și îndeplinescă în
continuare misiunile simultan: predare, cercetare, transfer de tehnologie și de comercializare a
rezultatelor cercetări i.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 101
Schulte (2004) a menționat că obiectivele universității antreprenoriale sunt orientate
spre: (i) pentru a oferii societății absolvenți bine pregătiți profesional, (ii) brevetarea,
publicarea în reviste de special itate rezultatelor cercetării, sunt puncte de plecare pentru
dezvoltarea ideilor de afaceri în economie și societate pentru noi societăți, și (iii) semnarea de
parteneriate cu mediul extern reprezintă unica sursă de supreviețuire în fața dificultăților ce
pot apărea în timpul perioadelor de creștere a noilor organizații.
Cherwitz și Darwin (2005), în studiul întreprins pleacă de la ideea că universitatea
trebuie să cunoască nevoile societății să coopereze cu mediul extern, dincolo de riscurile care
pot a părea, reprezintă un potențial în dezvoltarea cercetării și inovării.
Astfel de parteneriate, între universități și mediul extern sunt deosebit de necesare
deoarece aduc un plus de valoare gradului de recunoaștere academic, permit acestora, să
modifice p rograma curriculară în funcție de strategia de dezvoltare pe termen mediu și lung a
zonei respective din care face parte instituția de învățământ superior și într -un timp cât mai
scurt, inserția absolvenților pe piața muncii imediat după terminarea studiil or, reprezintă nu
numai o sursă de venit ci contribuie la dezvoltarea organizației.
Cadrele didactice au fost nevoite să -și revizuiască metodologia educațională adoptând –
o la modificările contemporane, învățându -i pe studenți să abordeze o gândire critică și
inovativă asupra problemelor apărute.
Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare sublinia în 1989 faptul că, sunt
necesare schimbări ale metodelor educaționale promovând dezvoltarea competențelor
antreprenoriale în rândul tinerilor. De atun ci, acest lucru a fost văzut ca o calificare vitală
pentru integrarea tinerilor în societate, deoarece specializările de care economia unei țări avea
nevoie în trecut, este destul de diferit de ceea ce este necesar în prezent.
Lucrarea de față va face o tr ecere în revistă a celor mai cunoscute teorii referitoare la
fenomenul managementului educațional, atât din spațiul cultural european (în care am
menționat, evident, opinii ale specialiștilor români), cât și din afara continentului nostru (mă
refer la stud iile de specialitate întreprinse în Canada, Statele Unite ale Americii sau Australia).
Această perspectivă interculturală este de natură să ofere o imagine de ansamblu
fenomenului studiat.
Managementul educațional dezvoltă scopuri și valori supraordonate d e sine stătătoare,
proprii. Aspirația spre obținerea eficienței poate reprezenta misiunea procesului de
management, dacă, așa sum se subliniază în literatura de specialitate, ” aceasta înseamnă
eficiență în realizarea obiectivelor definite de alții, fără a fi doar un concept suficient

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 102
sieși,închis într -o paradigmă rigidă”97.Accentul este așadar plasat pe scopul educațional , dar
aceasta nu presupune, însă, că obiectivele sau țintele, în totalitatea lor, sunt adecvate, mai ales
dacă sunt impuse din afara ins tituției de învățământ superior, de către guvern sau de către alte
organisme oficiale. Este esențial ca managementul să fie orientat înspre atingerea obiectivelor
educaționale , cu condiția ca acestea să fie agreate atât de universitate, cât și de comun itate
căreia unitatea de învățământ îi aparține.
Se poate petrece următorul fenomen riscant: alunecarea pe panta managerialismului în
cazul în care managerii se limitează doar la implementarea inițiativelor externe, fără a le trece
prin filtrul propriei i nstituții. Acest neajuns a fost preîntâmpinat în Anglia, unde atât
instrumentele de monitorizare centralizată cât și cele de determinare a obiectivelor propuse
au fost perfecționate.
Demersul a avut următoarea explicație: să permită guvernului statului să supravegheze
cu atenție unitățile de învățământ superior. Așa au apărut Strategiile Naționale de Alfabetizare
care au permis filtrarea unei populații studențești cu un nivel îmbucurător de cunoștințe
generale la momentul intrării în sistemul universitar . ”Managementul intern de succes
necesită legături clare între valori, obiective, strategii și activități zilnice”98.
Importanța obiectivelor și a scopurilor pentru managementul unităților de învățământ
superior este subliniată în majoritatea abordărilor t eoretice. Totuși, existăun grad de dezacord
referitor la trei aspecte legate de identificarea finalităților în educație:
1. valoarea obiectivelor formale
2. dacă obiectivele sunt cele ale organizației sau ale individului
3. cum sunt stabilite finalitățil e instituției.

6.6.2.Obiectivele formale

La nivelul universităților, obiectivele formale stabilite de către acestea au, uneori, un
grad mare de generalitate. De regulă, aceste obiective presupun o fundamentare temeinică din
punct de vedere științific, dar, pentru că ele sunt adesea mult prea abstracte, desprinse de
realitate, chiar utopice, astfel de obiective furnizează o susținere neadecvată pentru activitatea
managerială. Un astfel de obiectiv tipic stabilit în cadrul unei instituții de învățământ su perior
a fost analizat de Beare, Caldwell și Millikan, Bush (2011)99 care susțin că„liderii

97 Newman, Clarke , Academic Education Nowadays , London, University of London Press (L td), 1994, p. 29.
98 Idem, p.31.
99

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 103
remarcabili au o viziune pentru instituția lor o imagine mentală a unui viitor dezirabil –care
este împărtășită tuturor membrilor comunității universitare”.
Acol o unde organizațiile educaționale au o astfel de viziune, managerii eficienți au
posibilitatea de a crea legături între funcții și obiective pentru a asigura relevanța activității
manageriale. În practică, însă, multe „viziuni”sunt, de fapt, doar obiective educaționale
generalizate ce derivă mai degrabă din imperative guvernamentale naționale.

6.6.3.Obiective ale instituției vs. obiective individuale
În literatura de specialitate a apărut această preocupare a specialiștilor: dacă
obiectivele propuse inst ituțional aparțin, prin esența lor, specificului instituției, sau țin de
personalitatea individului care le propune.
De reformulat
Specialiștii au evidențiat, în literatura de specialitate, două abordări ale
managementului educațional:
 Managementul educați onal este perceput ca o preocupare mai ales față de
obiectivele instituției;
 Managementul educațional perceput ca o manifestare a obiectivelor
individuale.
Între aceste două perspective se interpune o suită de opinii, de la cele care precizează că
obiect ivele „instituționale”pot fi impuse de lideri membrilor fără putere de decizie din cadrul
unității universitare, până la cele care susțin că obiectivele individuale trebuie să se încadreze
unor orientări specifice pentru ca organizația să aibă credibilitat e și autoritate științifică atât
pentru membrii săi, cât și pentru părțile interesate.
S-a pus problema că obiectivele individuale și cele organizaționale ar putea deveni
incompatibile, sau că obiectivele organizaționale ar corespunde, ar reflecta anumite aspirații
individuale, deci nu ale tuturor. Devine evident să prezumăm că majoritatea profesorilor ar
prefera ca universitatea în care își desfășoară activitatea să aplice politici care sunt în
compatibilitate cu propriile interese și preferințe.

6.6.4 .Stabilirea obiectivelor
În centrul managementului educațional este plasat procesul de identificare și aplicare
a obiectivelor organizației. În unele centre universitare, obiectivele sunt stabilite de către

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 104
managerul unității de învățământ respective, cu concursul câtorva colegi cu experiență și,
eventual, prin participarea unui grup minimal de reprezentanți ai comunității sociale locale.
În multe centre de învățământ superior, însă, stabilirea obiectivelor devine o activitate
colectivă care presupune im plicarea, în acest proces decizional, a unui comitet formal ori
informal. Obiectivele centrelor de învățământ superior pot fi influențate de presiunile venite
din mediul educațional mai larg, presiuni care pot conduce la întrebări referitoare la
viabilitat ea „viziunilor”educaționale.
În multe țări, printre care Anglia și Țara Galilor, centrele universitare au un curriculum
național care se înscrie structural și tematic în sisteme naționale distincte de evaluare și de
inspecție.
Asemenea rețete guvernament ale pentru educație oferă centrelor universitare un spațiu
extrem de restrâns pentru a decide în legătură cu propriile obiective. Acestor instituții de
învățământ superior li s -ar putea atribui cel mult sarcina de a decoda imperativele externe, în
defavo area stabilirii obiectivelor pe baza analizelor întreprinse pe cont propriu a nevoilor
educaționale.
Perspectiva lui Wright (2001)100 în legătură cu existența, în centrele universitare, a
unui „leadership fals”susține argumentul acesta, insistând asupra f aptului că este doar
aparentă proiectarea unei viziuni educaționale, deoarece conducerea centrelor universitare din
Anglia și din Țara Galilor se limitează doar la implementarea valorilor și a politicilor
guvernamentale și ale instituțiilor afiliate. Cei c e lucrează în universitate nu ar avea, de fapt
acces la leadership.
”În acest moment, acesta este localizat la nivel politic și nu poate fi supus contestării,
modificării sau adaptării la contextele locale. Problema fundamentală ce derivă de aici este
măsu ra în care conducerea universităților poate modifica politicile guvernamentale,
dezvoltând abordări alternative bazate pe valorile și viziunea aplicabile la nivelul propriei
universități. Trebuie urmat scenariul sau se poate improviza?”101
Cercetarea întrepr insă de Dempster în legătură cu 10 manageri universitari englezi
„remarcabili”abordează, de asemenea, această problemă.102 Acești manageri „au pornit de la
premisa că liderii unității universitare sunt, esențialmente, ‘purtători de valori’… îmbunătățirea
serviciilor instituției de învățământ universitar nu este o știință tehnocrată, cât mai degrabă un

100 Weight, Douglas, Education and Human Evolution. A new Era Nowadays , Routledge, London, 2016, p.210 –
212.
101 Idem, p. 280.
102 Dempster, Neil, MacBeath, John (eds.) Connecting Leadership and Learning: Principles for Practice ,
Routledge, London, 2008, p.145.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 105
proces de căutare a celor mai bune căi de inoculare a anumitor valori educaționale în practica
universitară”103. Autorii afirmă că managerii implicați în studi ul de caz sus menționat își
fundamentau atât practica managerială, cât și cea de leadership pe acest tip de abordări
orientate către valori.
Liderii din studiul de caz menționat evitau practicarea unui „leadership fals”, filtrând
toate politicile guverna mentale prin sistemele proprii de valori. Persoanele intervievate erau o
mărturie evidentă a sistemelor de valori bine închegate exiatente în universități și a măsurii în
care viziunea și valorile implementate erau împărtășite și aplicate direct de către t oți cei
implicați.
Răspunsul lui Dempster la rezultatele studiului de mai sus ridică semnul întrebării
asupra gradului în care înșiși liderii „principiali”pot contesta ori modifica politicile
guvernamentale. În opinia sa, acești manageri sunt consideraț i a fi tot „lideri falși”, deoarece
valorile lor nu se pot sustrage de la imperativele guvernului:” nu se oferă dovezi clare privind
modul în care aceste valori au influențat interfața dintre anumite inițiative guvernamentale și
acțiune în aceste instituț ii universitare … „leadership -ul fals”… presupune, de fapt,
imposibilitatea liderilor universitari de a lua decizii care se opun în mod legitim anumitor
inițiative și norme guvernamentale formulate nerealist și, adesea, nefundamentate104.
Guvernele dețin puterea constituțională de a -și putea impune voința, dar inovațiile de
succes necesită imperios implicarea tuturor acelora care trebuie să implementeze modificările
cuvenite. Dacă profesorii și liderii din centrele universitare consideră că o inițiativă este
neadecvată pentru studenții sau masteranzii lor, este evident ca aceștia să o implementeze cu
entuziasm. Prin urmare, guvernele și -ar dori ca toate universitățile să fie capabile a practica un
tip de leadership vizionar, atâta timp cât viziunile puse în discuție nu se îndepărtează radical
de la imperativele guvernamentale.

Furlong105 adaugă următorul aspect: un control insistent și crescut al guvernului asupra
procesului educațional poate avea implicații semnificative asupra statutului profesion al
deținut de cadrele didactice din universitatea supusă acestui control. Acesta susține că, ”în

103 Idem, p.158.
104 Dempster, Neil, The Treasure Within: Leadership and Successful Planning , The Australian College of
Education, Canherra, 2007, p.87.
105 Furlong, Adam, Dempster, Neil, What Do We Know About Leadership?, Routl edge, London, 2010, p.28.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 106
Anglia și în Țara Galilor, acest statut există grație guvernului, datorită dominanței unui
curriculum național prescriptiv și monitorizării centralizate a acti vității cadrelor didactice”106.

6.6.5. Definirea leadershipului educațional
. Putem identifica trei dimensiuni majore ale leadership -ului, determinante pentru procesul de
dezvoltare a unei definiții funcționale.
a) Leadership -ul ca influență
Cele mai mult e definiții date leadership -ului, în ultimul timp, reflectă prezumția că
acesta implică un proces semnificativ de influență socială în interiorul căruia o influență
evident intenționată este exercitată de către un singur individ (ori de către un grup) asup ra
altor indivizi (ori grupuri) cu scopul de a ordona și structura activitățile și relațiile instituite în
cadrul unui grup sau în cadrul unei organizații (înțelegând prin organizație o instituție de
învățământ universitar)107
Definiția lui Dempster (2007) s coate în evidență faptul că procesul de influență este orientat
în sensul că se dorește obținerea anumitor rezultate:
„Leadership -ul, prin urmare, presupune că motivația și acțiunile unor oameni sunt direcționate
de către alți oameni cu scopul atingerii a numitor scopuri; acesta implică atât luarea unor
inițiative, cât și anumite riscuri”108

b) Leadershipul și valorile
Noțiunea de „influență” provine din sfera valorilor personale de natură profesională ori
interumană, în sensul că este neutră prin faptul că sunt implementate acele valori clar prețuite
de individul -manager, acesta impunându -le colectivului pe care îl manageriază. În literatura
de specialitate109 se vorbește mult despre această influență venită din partea managerului –
individ care își exprimă, pr in procesul de leadership valorile personale (emoționale, morale,
profesionale), precum și propria conștiință de sine.

106 Idem, p. 36.
107 Idem, p.46.
108 Idem, p.67.
109 Dușe, C.S ., Managementul educațional , vol l, editura ULB Sibiu, 2006, p. 37 -51; Iosifescu, Ș. (coord.)
Managementul educațional pentru instituțiile de învățîmânt , Editura Tipogrup Press , București, 2001, p. 101 –
105; Jinga, I., Conducerea învățământului. Manual de management educațional , Editura didactică și
pedagogică, București, 1993, p. 18 -23.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 107
Această realitate implică faptul că valorile luate în discuție sunt „alese”, dar Dempster
susține110 că valorile dominante sunt numai a celea care au origine guvernamentală și adaugă
ideea că aceste valori sunt „impuse”liderilor universitari. Este mult mai probabil ca profesorii
universitare și liderii din mediul universitar să manifeste acceptare și entuziasm față de
schimbările surveni te atunci când simt că aceste schimbări le „aparțin”decât atunci când ele
provin din exterior, fiindu -le impuse.
Bazându -se pe o serie de cercetări întreprinse în universitățile din Canada,
Hargreaves 111 concluzionează că profesorii universitari asociază schimbările inițiateînfăptuite
la inițiativa lor cu o experiență emoțională pozitivă, față de schimbările care le sunt impuse și
care se reflectă în mod negativ, la pol opus la nivel emoțional.

c) Leadership -ul și viziunea
. Southworth112 sugerează că man agerii instituțiilor de învățământ superior vare își impun
propriile valori în sistemul de management, sunt motivați să muncească mult, „deoarece
leadership -ul lor înseamnă urmărirea viziunilor individuale”113.

Studiul lui Dempster & Logan114 asupra a 12 fac ultăți australiene demonstrează că
majoritatea părinților (97%) și a profesorilor (99%) se așteaptă ca managerul universitar să își
exprime perspectiva asupra fenomenului educațional în mod clar, în timp ce un procent de
98% dintre respondenții aparținând celor două grupe se așteaptă ca liderul respectiv să aibă
capacitatea de a dezvolta un plan strategic cu scopul a -și pune propria viziune în aplicare.
În continuare, mă voi concentra asupra învățământului superior din spațiul meu
cultural de referință, d in Europa Centrală și de Est.

110 Dempster, Neil, op.cit., p. 90.
111 Hargreaves, N., The Universitary Leadership,
112 Southwort h, A., Educational Leadership,
113 Idem, p.98.
114 Dempster, N., Logan, G., Wide Perspective on Australian Education , Ingram LTD, Melbourne, 2008, p.87.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 108

CAPITOLUL Vll

Strategia și managementul valorificării antreprenoriale a proprietății
intelectuale

7.1 Integrarea managementului proprietății intelectuale în
managementul universitar

Funcțiile proprietății intel ectuale necesită a fi integrate în managementul universitar, din
următoarele motive115 :
 Personalul academic trebuie conștientizat asupra problemelor proprietății intelectuale,
atât din perspectiva oportunităților, cât și a riscurilor.
 Problemele proprietăți i intelectuale trebuie considerate încă din stadiul inițial al
cercetării.
 Cooperarea cu potențiali parteneri în exploatarea proprietății intelectuale implică
existența unor structuri specializate pentru legătura cu industria.
Din aceste motive, poate fi a vantajos să se integreze funcțiile de management al PI în
structurile de management ale universității.
Există exemple de succes cu privire la asigurarea de servicii suport cercetării, prin
îndeplinirea funcțiilor de management al PI de către personal dedi cat, iar în alte cazuri de
către personalul academic care își asumă suplimentar și această responsabilitate116.

7.2 Promovarea companiilor spin -off

Prin "spin -off" se definește o întreprindere a cărei activitate rezidă în aplicarea sau
utilizarea rezulta telor activității de cercetare – dezvoltare din cadrul unei universități inovativ –
antreprenoriale117.

115 European Council for Small Business and Entrep reneurship, Turku, Finland , From the university environment
to academic entrepreneurship , 2009, ISBN: 978 -952-249-001-8.

116 Krabel, S., Mueller, P. , What drives scientists to start their own company?: an empirical investigation of Max
Planck Society scientists . În ”Research Policy ”, 38 (6), 2009, p. 947–956
117 M. W right et al. (2006), University spin -out companies and venture capital, Research Policy 35, 481 –501.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 109
Acesta este unul dintre instrumentele cele mai interesante și provocatoare ale
transferului tehnologic: transferul oamenilor cu idei de produse / servicii de la universități sau
institute de cercetare, dar nu un transfer la o organizație sau companie care există și care deja
funcționează. În schimb această organizație trebuie să fie construită în același timp cu
dezvoltarea și punerea în practică a ideii.
Procesul poate începe cu o persoană care are o idee pentru un nou produs. De obicei
pentru realizarea produsului este necesară aplicarea unei tehnologii de ultimă oră iar
inventatorul (proaspătul absolvent) este convins că piața de -abia așteaptă această ofe rtă nouă.
Din acest punct încep adevăratele probleme. Posibilul întreprinzător trebuie să învețe
un număr de lecții uneori dureroase. Dezvoltarea unui produs viabil costă timp și bani. Există
alte produse competitive pe piață și nu toți potențialii clienț i care ar putea folosi noul produs
sunt gata să -l cumpere. Nu întotdeauna tehnologia de ultimă oră este cea mai bună pentru a
obține profitul scontat.
Sunt necesare multe fonduri financiare pentru a porni o companie și să convingi
potențialii finanțatori. Planul de afaceri nu este singurul document de lucru ce trebuie realizat.
Sunt mult mai multe astfel de lecții și nu este ușor să găsești surse sigure de informații.
Calea de urmat de un om, un cercetător sau inventator cu o idee de afaceri și până a dev eni un
întreprinzător de succes este dificilă și lungă.
Întreprinderile mici și cele nou -înființate sunt o realitate a economiei globale, în care
flexibilitatea și creativitatea individuală joacă un rol mult mai mare decât în secolul trecut.
Astfel de ac țiuni care se concentrează pe întărirea capacității de dezvoltare a
întreprinderilor start -up și a celor mici sunt cele mai importante.
Prin "start -up" se definesc întreprinderile cu un istoric de funcționare de până la doi
ani de activitate118.
Primele s tadii de viață ale unei întreprinderi start -up sunt cele mai dificile. Procesul de
administrare a creșterii, dezvoltarea noilor abilități în domenii cum ar fi contabilitatea,
reglementarea afacerii și marketing -ul reprezintă provocări considerabile pentru antreprenori,
care se pot confrunta cu un eșec în primii ani de funcționare.
Cea mai frecventă cauză a eșecului întreprinderilor start -up este lipsa suportului
financiar, deoarece întreprinderile mici de obicei trebuie să funcționeze pe piață pe baza
propriilor resurse, fără a beneficia de susținere financiară care să le ajute să facă față
presiunilor mediului concurențial.

118 Druzdzel Marek J., and Roger R. Flynn, Decision Support Systems , Encyclopedia of Library and Information
Science, Second Edition, Allen Kent (ed.), New Y ork: Marcel Dekker, Inc., 2002 , p.276.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 110

7.3 Proprietatea intelectuală
7.3.1. Obiectivele valorificării proprietății intelectuale

Obiectivele valorificării pr oprietății intelectuale ar trebui să fie complementare celor
de educație și de producere a cunoașterii 119.
Universitățile au datoria să promoveze suportul și serviciile menite să creeze mediul
optim favorabil creației și transpunerii practice a proprietăț ii intelectuale (PI).
Din practica celor mai bine cotate universități, rezultă că obiectivele centrale ale
valorificării PI se referă la:
 Înțelegeri contractuale privind participarea la împărțirea veniturilor obținute din
comercializarea PI, care să asigur e beneficii echitabile autorilor PI.
 Recunoașterea largă a activităților PI în universitate.

119 Meyer, M., Academic entrepreneurs or entrepreneurial academics? Research based ventures and public
support mechanisms în ” R&D Management ”, 33 (2), 2003, 107–115.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 111
Realizarea unui echilibru, prin promovarea PI, între beneficiul reputației, impactul socio –
economic și câștigurile financiare În înțelesul acestei dizertații, univ ersitatea inovativ –
antreprenorială vizează valorificarea proprietății intelectuale, care înseamnă toate inițiativele
și activitățile antreprenoriale care conduc la creșterea valorii rezultatelor cercetării și în
general a cunoașterii produse de universitat e.
În mod specific, valorificarea proprietății intelectuale implică mijloacele antreprenoriale
utilizate pentru adaptarea cunoașterii, rezultatelor și capabilităților obținute în centrele de
cercetare, în scopul compatibilizării cu cerințele mediului soci o-economic.
Procesul de valorificare antreprenorială a proprietății intelectuale este ilustrat în fig. 4.

Fig. 4. Procesul de valorificare antreprenorială a proprietății intelectuale

Mecanismele valorificării antreprenoriale a proprietății intelectual e sunt acele activități
care asigură relizarea procesului de diseminare a unei anumite tehnologii de la furnizor către

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 112
beneficiar. În general, aceste procese pot fi de natură financiară, tehnologică sau umană
(reus urse umane).
Acestea constau din diverse forme de proceduri, începând de la formele active,
dinamice, precum comunicarea interpersonală, până la formele pasive, de exemplu, lectura
unei reviste tehnice, sau a unei cărți de specialitate.

7.3.2.Introducere în valorificarea drepturilor de proprie tate intelectuală
Definirea procesului de valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală.
Pentru a înțelege ce este valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală , este util să
menționăm cele două accepțiuni generale ale acestei noțiuni.
Astfel, în sens restrâns, prin valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală se
înțelege:
 cesiunea unei proprietăți intelectuale, care a fost generată și dezvoltată într -o
universitate, prin mijloace legale cum sunt licențierea tehnologiei sau franc iza.
 procesul prin care sunt convertite descoperirile științifice și tehnologice în bunuri și
servicii vandabile.
Valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală implică o serie de relații, de tip
formal și informal, între universități și sectoarele economice publice și private.
Scopul valorificării drepturilor de proprietate intelectuală îl constituie întărirea
economiei pe un teritoriu, prin accelerarea aplicării noilor tehnologii și resurse, pentru
satisfacerea necesităților și oportunităților se ctorului privat și public.
Valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală este procesul prin care
cunoștințe, facilități sau capacități existente, finanțate din fonduri publice de cercetare –
dezvoltare, sunt folosite în scopul satisfacerii unor ne cesități publice și private120 .
În principiu, între rezultatele proceselor de valorificare a drepturilor de proprietate
intelectuală de succes, se pot evidenția îmbunătățirea produselor, eficientizarea serviciilor,
perfecționarea proceselor de fabricație, realizarea unor produse noi destinate desfacerii pe
piețe naționale și internaționale.
În sens larg, valorificarea proprietății intelectuale înseamnă toate inițiativele și
activitățile care conduc la creșterea valorii rezultatelor cercetării și în general a cunoașterii
produselor obținute în universitate.
Activitatea universităților este intrinsec legată de proprietatea intelectuală, prin
elaborarea invențiilor, a modelelor de utilitate sau a mărcilor, a operelor științifice sau literar –
artistice.

120 Auril//UUK//Patent Office, UK , A Guide to MANAG ING Intellectual Property , 2009.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 113

7.3.3.Valorificarea proprietății intelectuale în contextul antreprenoriatului academic

Comparativ cu țările dezvoltate din Uniunea Europeană, universitățile din România se
confruntă cu multe probleme, în ceea ce privește transformarea acestora în universități
antreprenoriale.
Există o finanțare publică deficitară a educației și cercetării științifice și cele mai
multe universități nu au venituri proprii, cu care să poată suplimenta fondurile
guvernamentale.
Indisponibilitatea unor fonduri adecvate cauzează un iversităților dificultăți în
îndeplinirea misiunii și obiectivelor acestora.
Astfel, universitățile întâmpină greutăți în:
 asigurarea calității învățământului;
 achiziționarea echipamentelor și consumabilelor pentru cercetare;
 asigurarea unei tehnologii mod erne de informare și comunicare.
Salariile mici din universități crează dificultăți în atragerea de personal înalt calificat și
motivat, “ brain -drain ” – ul rămânând o problemă actuală121.
Nivelul transferului de cunoaștere și de tehnologii de la universități în mediul economic
este scăzut, iar contribuția cercetării universitare la creșterea PIB -ului este nesemnificativă.
Legăturile dintre universități și industrie sunt slabe, ceea ce determină existența unor
venituri mici provenite din consultanță, contracte de cercetare și comercializarea invențiilor.
Infrastructura și facilitățile pentru cercetare – dezvoltare sunt inadecvate și deteriorate, pe
seama unei întrețineri deficitare.
Chiar, dacă se manifestă fenomenul de “ brain – drain ” , încă mai există sufic ient personal
înalt calificat în universități. Acestă forță de muncă ar trebui reorientată spre consultanță,
inovare și cercetare cu potențial comercial.
Experiența universităților din țările dezvoltate arată că un venit semnificativ se poate
genera prin c onsultanță, cercetare și dezvoltare, după cum urmează:
 Taxe de licențiere a drepturilor de proprietate intelectuală.
 Drepturi de autor.
 Venituri din servicii de consultanță.

121 Kruger, ME(2004), Creativity in the entrepreneurship domain , PhD (Psychology) thesis, University of
Pretoria, Pretoria, viewed yymmdd
< http:// upetd.up.ac.za/thesis/available/etd -08242004 -145802/ >.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 114
 Venituri din contracte de cercetare.
 Venituri din contracte de sponsorizare.
 Venit uri ale firmelor înființate de universități.
Există mai mulți participanți posibili la procesul de comercializare a invențiilor și la
obținerea finanțării cercetării.
Aceștia sunt:
 universitățile, ca atare, prin centrele lor de cercetare;
 profesori și prof esori invitați;
 cercetători și inventatori;
 cercetători invitați;
 asistenți de cercetare;
 studenți;
 entități de transfer tehnologic;
 sponsori;
 publicul.
Fiecare dintre participanții, în procesul de generare și de comercializare a rezultatelor
cercetării și în cel de obținere a contractelor de cercetare, contribuie într -un fel sau în altul.
Dar, aceștia au propriile interese și a șteptări, situație care, în majoritatea cazurilor,
determină un conflict de interese.
O universitate, ca atare, este principalul participant în acest proces al valorificării
rezultatelor cercetării, deoarece aceasta asigură:
 infrastructura de cercetare;
 salariul personalului de cercetare;
 fonduri pentru cercetare;
 bunul renume al instituției.
Negocierile de succes ale contractelor necesită abilități, pe care cercetătorii, de regulă, nu
le au.
Entitățile de transfer tehnologic sunt cele destinate asigurării unor servicii profesioniste, în
acest domeniu de activitate.
În majoritatea cazurilor, activitățile de cercetare sunt realizate și cu ajutorul asistenților de
cercetare, studenților, cercetătorilor invitați sau al celor care efectuează studii postdoctorale.
Fiecare, dintre aceștia, are o așteptare pentru o răsplată financiară și pentru publicarea
neîngrădită a rezultatelor obțin ute.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 115
În cazul unui proiect major, un membru al unei echipe de cercetare poate fi temporar
eliberat de sarcinile din educație, pentru a se putea concentra pe acel proiect. Ca rezultat,
ceilalți membri ai echipei de proiect pot cere compensații pentru efortu l lor suplimentar.
Aceste aspecte au fost pe larg dezbătute în literatura de specialitate122.
Publicațiile unui cercetător necesită sprijin pentru dezvoltarea sa profesională și de
carieră, dar invențiile potențiale și descoperirile științifice reclamă prote cție împotriva
dezvăluirii premature, care ar pune în pericol exploatarea comercială a acestor rezultate.
O firmă ar putea asigura participarea unui cercetător, care împreună cu cercetătorul
universității, ar fi implicat în dezvoltarea unei invenții cu po tențial comercial. În acest caz,
firma ar putea adopta tehnologia gratis.
Pot exista situații în care finanțatorul să participe într -un “ joint research ” cu
universitatea. În această situație, acest finanțator poate pretinde deținerea unei cote din
drepturi le de proprietate intelectuală.
Mai pot exista finanțări guvernamentale ale infrastructurii și cercetării, ceea ce poate
condiționa caracterul public al rezultatelor cercetării, care trebuie utilizate în beneficiul
dezvoltării țării, fără existența vreunui monopol.
Pentru o eficientă comercializare a invențiilor și rezultatelor cercetării, sunt necesare
organizațiile de transfer tehnologic. Aceste organizații pot asigura informarea tehnologică,
marketing -ul și atragerea surselor de finanțare a trasferului t ehnologic.
Apariția organizațiilor de transfer tehnologic nu determină în sine transformarea
universității într -o instituție antreprenorială, contribuind doar la dezvoltarea unei mai bune
relații cu mediul economic.
Antreprenoriatul academic înseamnă mai m ult decât dezvoltarea unor relații
comerciale cu mediul economic.
În legătură cu finalitatea transformării antreprenoriale a universităților, există
preocupări teoretice și practice, care vizează îmbunătățirea managementului universitar.
Transformările ant reprenoriale ce vor urma în universități și coalescența lumii
academice și economice constituie subiectul unor dezbateri intense, în ultimii ani [3].
Multe studii se referă la conceptualizarea implicării cercetătorilor din universități în
activitatea de co mercializare a invențiilor, ca o potențială modificare în identitatea lor de rol.
Astfel, există convingerea unor specialiști pentru necesitatea formării unei concepții
unitare privind mecanismele de conducere a antreprenoriatului academic și se contureaz ă
noțiunea rolului hibrid al identității personalului academic.
Procedând astfel, vechiul model de cercetător universitar va fi depășit de modelul
antreprenorului academic (universitar), în care profesorul este cercetător și antreprenor, în
același timp.

122 A. Fayolle, Verstraete, T. , „Patru paradigme pentru a identifica domeniul cercetării antreprenoriatului“ , al
7 – lea Congres Internațional Francofon antreprenoriatul și IMM – urile, Asociația I nternațională a
antreprenoriatului și a IMM – urilor, Editura Monitorul Oficial, București, 2004.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 116
Alte studii, pun în evidență ideea că introducerea modelului universității antreprenoriale
presupune schimbarea managementului academic cu unul de întreprindere ( entrepreneurial
management ).

7.3.4. Responsabilitățile participanților în procesul de valorificare an treprenorială
a proprietății intelectuale

Componența participanților în procesul elaborării și valorificării antreprenoriale a
proprietății intelectuale este reprezentată de personalul didactic și de cercetare, studenți,
profesori și cercetători invitați.
Aceștia utilizează resursele și facilitățile universității, sau alte mijloace create pe perioada
angajării sau contractului încheiat. Astfel, ca principiu general, universitatea este titularul
proprietății intelectuale 123.
Deținerea proprietății intelect uale depinde de situația legală și contractuală dintre agenția
finanțatoare, inventator, statutul de salariat al inventatorului și de natura proprietății
intelectuale.

7.3.4.1 Personalul didactic și de cercetare

a) Universitatea își asumă legal deținerea proprietății intelectuale create de salariați,
incluzând, fără a se limita la acestea, următoarele:
 Filme, producții tipografice, video -înregistrări, înregistrări digitale, desene, producții
multi -media, fotografii și alte lucrări efectuate cu facilitățile universității.
 Cursuri, baze de date, software,
 Informații tehnice brevetabile și nebrevetabile.
 Desene înregistrate / neînregistrate și topografii de circuite.
 Drepturi de autor, ex cluzându -le pe acelea care fac obiectul unor contracte anume
încheiate în favoarea autorilor.
b) Directorii proiectelor de cercetare și cercetătorii sunt obligați să declare rezultatele cu
potențial de valorificare sub forma proprietății intelectuale.
c) Drepturile fiecărui autor trebuie respectate, astfel, încât rezultatele și cont ribuțiile sale
să fie protejate, iar ideile avansate și datele obținute de el să nu fie preluate sau
valorificate fără recunoașterea necesară.

123 University of Reading, UK, (2010), Code of Practice on Intellectual Property, Commercial Exploitation and
Financial Benefits , http://www.reading.ac.uk/ .

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 117
Însușirea frauduloasă a contribuțiilor intelectuale este sancționată corespunzător, conform
legii.
d) Atunci când u niversitatea deține drepturile de autor, personalul va insera în toate
lucrările elaborate: “© Universitatea (denumirea instituției universitare).Anul
universitar în curs, Toate drepturile rezervate .”

7.3.4. 2 Studenții

a) Studenții nefiind salariați ai uni versității, aceasta nu deține automat proprietatea
intelectuală.
b) Un student poate avea opțiunea de a ceda universității deținerea proprietății
intelectuale, în schimbul obținerii suportului logistic și financiar.
c) Participarea unui student într -un proiect de cercetare conduce la obligația ca acesta să
cedeze universității deținerea proprietății intelectuale.
d) Realizarea unei lucrări de către un student, sub îndrumarea unui profesor, conduce la
dreptul ca studentul să aibă calitatea de co -deținător al proprie tății intelectuale.
e) Drepturile fiecărui autor trebuie respectate, astfel, încât rezultatele și contribuțiile sale
să fie protejate, iar ideile avansate și datele obținute de el să nu fie preluate sau
valorificate fără recunoașterea necesară.
Însușirea frauduloasă a contribuțiilor intelectuale este sancționată corespunzător,
conform legii.

7.3.4.3 Profesorii și cercetătorii invitați

a) Orice terță parte angajată de universitate va desfășura activitatea în termenii
contractului încheiat, prin care se determină clauzele privind proprietatea intelectuală.
b) Orice vizitator al universității va semna un acord de confidențialitate.
c) Personalul didactic pensionat, care continuă să lucreze în cadrul unor proiecte de
cercetare, va semna un acord cu privire la proprietatea intelectuală.

7.3.5 . De ce trebuie să participe profesorii, cercetătorii și studenții la procesul de
valorificare antreprenorială a proprietății intelectuale ?

Rațiunea participării personalului academic și a studenților la procesul de valo rificare
antreprenorială a proprietății intelectuale este determinată de:

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 118
 Asigurarea unui impact pozitiv asupra societății.
 Sentimentul împlinirii personale.
 Acordarea recunoașterii și / sau a răsplății financiare.
 Generarea de finanțare suplimentară a lab oratorului / departamentului.
 Respectarea obligațiilor din contractul de cercetare.
 Atragerea de finanțatori ai cercetării.
 Crearea de oportunități educaționale pentru studenți.
 Asigurarea de legături ale studenților cu viitoare oportunități de locuri de m uncă.

7.3.6. Resursele valorificării antreprenoriale a proprietății intelectuale

7.3.6.1 Finanțarea din surse proprii

Veniturile obținute din activitățile universității pot fi :
 Venit contractual provenit din finanțări contractuale sau sponsorizate pe ntru programe
de cercetare sau alte activități.
 Venituri realizate din activități antreprenoriale și comerciale (vânzări de
servicii, închirieri etc.).
 Venituri din finanțări din programe europene (FP7, fonduri structurale, etc.) sau
internațional e (din afara Uniunii Europene).
 Venituri din taxe.
 Venituri din finanțări provenite din acțiuni filantropice (donații și cadouri).
 Venituri din dobânzi și dividente.

7.3.6.2. Finanțarea prin fonduri capital – risc

Finanțarea valorificării proprietății i ntelectuale prin foduri de capital risc este preferată
de universități, în situația în care se înființează o companie spin -off sau spin -out.
Fondurile de capital risc pot avea diverse obiective, care influențează tipul de
companie în care investesc.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 119
În m ulte cazuri, aceste fonduri nu investesc în stadiul inițial, ceea ce situează
universitățile în poziția de a finanța acest stadiu din fonduri proprii124.
Majoritatea fondurilor de capital de risc europene au tendința de a investi în stadiul de
dezvoltare al companiei spin -off.
Spre deosebire de investitorii strategici, fondurile de capital de risc sunt parteneri
financiari și nu prezintă în portofoliul lor afaceri similare cu ale companiei spin -off în care
investesc.
Interesul profitului fondului de capita l de risc îl reprezintă creșterea rapidă a
companiei spin -off, în care s -a asociat.
La intrarea în acționariatul acestei noi firme, fondurile de capital de risc preferă cote
de participare minoritare, lăsând universității poziția majoritară în procesul de management.
Fondurile de capital de risc oferă finanțare universităților, fără a solicita în schimb
garanții materiale și acționează ca un investitor activ, implicat fiind în procesul de adăugare
de valoare firmei.
În cadrul acestei asocieri, fiecare ac ționar are propria sa contribuție la creșterea și
succesul companiei spin -off, investitorii financiari adăugând valoare companiei, iar partenerii
lor universitari fiind aceia care creează valoare, prin aportul lor tehnic și de proprietate
intelectuală.

124 M. Wright et al., University spin -out companies and venture capital, Research Policy 35, 2006, p. 481 –501.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 120

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 121

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 122

Activitatea antreprenorială a universităților este intrinsec legată de proprietatea
intelectuală, prin elaborarea invențiilor, a modelelor de utilitate sau a mărcilor, a operelor
științifice sau literar – artistice.

Exemplu de ce ntru universitar de valorificare a proprietății intelectuale

7.3.6.3.Center for Industrial and Governmental Relations (CIGR)

CIGR a fost fondat în cadrul Universității de Electro – Comunicații (UEC) din Japonia
și îndeplinește rolul unui catalizator al colaborării dintre organizațiile guvernamentale și
industrie, în scopul de a produce veniturile necesare activităților de cercetare ale UEC, care
sunt orientate către noi tehnologii, noi produse și noi afaceri 125.
În structura centrului funcționează trei oficii:
– Oficiul de legături cu industria , care promovează cercetarea în colaborare,
asigurând corespondența dintre oferta universității și nevoile industriei și acordă
asistență în coordonarea contractelor de cercetare pentru industrie și agențiile
guvern amentale.
– Oficiul de promovare a capitalului de risc , care are responsabilitatea în
următoarele trei domenii de activitate: asigurarea de asistență realizării
obiectivelor de C&D care vizează crearea de idei tehnologice pentru afacerile de
capital – risc, cultivarea antreprenoriatului și asigurarea suportului pentru
companiile de start – up fondate de universitate, sau de membrii și studenții săi,
incluzând finanțarea C&D și incubarea firmelor noi.
În plus, acest oficiu organizează concursuri privind noi idei pentru participanții din
campus, care ar conduce la noi afaceri pe baza capitalului de risc.
Oficiul asigură suport pentru trei cursuri universitare și anume: Introducere în afaceri
prin capital de risc, Afaceri avansate prin capital de risc, Curs av ansat asupra ultimelor
tehnologii din industrie.
– Oficiul de proprietate intelectuală (OPI) care are ca obiectiv promovarea
strategică a creației, achiziției, managementului și utilizării proprietății intelectuale
a universității. OPI asigură servicii comun ității universitare cum sunt: suport
pentru crearea proprietății intelectuale, cerere de brevet, gestionarea informației de
brevet, diseminarea cunostințelor despre proprietatea intelectuală la toți membrii

125 Nonaka, Ikujiro, Toshihiro, Nishiguchi, Knowledge Emergence: Social, Technical, and Evolutionary Dimensi ons
of Knowledge Creation, 1st Edition, Oxford University Press, UK, 1999, p. 178 -186.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 123
universității, inclusiv studenții. Responsabilita tea OPI mai include investigarea și
managementul drepturilor de autor de software.
Organizații de transfer tehnologic pentru valorificarea proprietății intelectuale.
Multe universități dispun în prezent de diferite entități organizaționale, dedicate pentru
promovarea transferului de tehnologie.
Procesul de transfer, cu scopul de a valorifica comercial rezultatele cercetării, poate
implica mecanisme foarte diferite.
Pot fi încheiate acorduri de licență, joint venture sau parteneriate, dar se pot utiliza și
alte mijloace, de exemplu spin-off. Un spin-off este o nouă organizație sau entitate formată
prin desprindere din una mai mare, de exemplu o nouă companie formată dintr -un grup de
cercetare din universitate sau dintr -un incubator de afaceri, care se bazează pe descoperirile
unor membri ai grupului de cercetare.
Deseori, aceste abordări sunt asociate cu formarea de capitaluri de risc în vederea
finanțării procesului de dezvoltare.
Au fost constituite diferite tipuri de centre de tehnologii aplicative, care deseori extind
capabilitățile facilităților de cercetare existente, de exemplu când sunt asociate cu universități,
sau pot fi inițiative conduse de industrie.
Multe țări au investit în eforturi de creare a unor entități de transfer tehnologic, cum
sunt par curi tehnologice sau incubatoare de afaceri.
Aceste forme au scopul de a îmbunătăți legăturile dintre dezvoltatorii de tehnologii și
utilizatori prin proximitatea fizică, facilitând accesul comun la facilități și echipamente,
expertiză și angajați cu compe tențe specifice domeniilor tehnologice.

7.3.6.4. Entități organizaționale ale infrastructurii de inovare și transfer tehnologic
Principalele tipuri de entități organizaționale ale infrastructurii de inovare și transfer
tehnologic sunt următoarele126:
– Oficiul de legătură cu industria (OLI) se definește ca entitate al cărei obiect de activitate
constă în stabilirea, menținerea și extinderea legăturilor dintre furnizorii rezultatelor
cercetării -dezvoltării și mediul socio -economic (agenții economici), în scop ul facilitării
transferului tehnologic.
– Centrul de transfer tehnologic (CTT) se definește ca entitate din infrastructură a cărei
activitate constă în stimularea inovării și transferului tehnologic , în scopul introducerii în
circuitul economic a rezultate lor cercetării, transformate în produse, procese și servicii noi sau
îmbunătățite. CTT sunt structuri cu răspândire amplă, fiind realizate în universități, parcuri

126 Burgoyne, J., M. Pedler și T. Boydell , Spre Compania de învățare: concepte și practici, Londra, McGraw -Hill,
1994.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 124
științifice și tehnologice, incubatoare de afaceri, instituții guvernamentale, regionale, lo cale,
sau pot fi de sine stătătoare
– Centrele de inovare sunt infrastructuri care răspund necesităților noilor întreprinderi,
implicate în dezvoltarea și comercializarea de produse și procese tehnologice noi, comportînd
un risc comercial ridicat și care o feră servicii de transfer tehnologic și asistență inovativă,
financiară etc. Scopul centrelor de inovare este încurajarea apariției de întreprinderi bazate pe
înalta tehnologie ("high -tech") .
– Centrele de resurse tehnologice sunt organizații care furnizea ză o asistență tehnologică, cum
este cercetare fundamentală sau aplicativă, certificare sau control, difuzarea de informații
tehnologice, formare și consiliere pentru grupuri de firme din același sector de activitate.
– Incubatoare de afaceri (IA), denumit e și "centre incubatoare de afaceri inovative" sunt
entități din infrastructura de inovare și transfer tehnologic a căror activitate este orientată în
principal către facilitarea inițierii și dezvoltării de noi întreprinderi inovative, bazate pe
tehnologie avansată.
Obiectivele specifice ale IA depind de destinația IA și pot fi : inovarea tehnologică,
dezvoltarea regională, subcontractarea industrială, internaționalizare (creare de incubatoare în
rețea), dezvoltare specializată a anumitor sectoare industria le.
Scopul principal este orientarea spre noi tehnologii și pe de altă parte, dezvoltarea
locală și crearea de noi locuri de muncă. O definiție a IA oferită în materiale de specialitate127
care detaliază facilitățile oferite de IA: "Incubatorul de afaceri este o facilitate stabilită pentru
a ajuta firmele tinere ( start-up) în timpul primelor luni sau anilor timpurii (de funcționare).
Acesta oferă spații cu chirii accesibile, servicii și birouri comune, instruire în
management, suport în marketing și deseor i, acces la o formă oarecare de finanțare."

7.3.6.5. Îmbunătățirea accesului la finanțare
Mecanismele, care pot fi stimulate pentru îmbunătățirea accesului la finanțare, sunt:
 finanțarea publică în timpul fazei de gestație, respectiv de la etapa inițială a
conceptului, până la etapa demonstrării viabilității economice a proiectului;
 parteneriatul public / privat, care combină utilizarea fondurilor publice și private.
Acest parteneriat poate include:
▪ instrumente financiare specifice pentru protecția drep turilor de proprietate intelectuală;
▪ fonduri publice de expertiză;
▪ fonduri legate de locațiile de cercetare;
▪ fonduri mutuale destinate creării noilor firme pe principiul "new ventures";
▪ mecanisme specifice de garanții financiare sau patrimoniale;

127 Ibidem, p. 276.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 125
 conexiunile dintre actorii implicați. Aceste conexiuni se pot dezvolta prin:
▪ organizarea de rețele regionale sau locale de "investitori formali", cu scopul măririi gradului
de înțelegere a conceptului de start – up al firmei, de către bănci și fondurile d e capital – risc;
▪ implementarea rețelelor formate din antreprenori, cercetători și finanțiști;
▪ proiectarea și diseminarea metodologiilor de audit adaptate noilor firme;
▪ dezvoltarea de piețe pan – regionale pentru firmele cu creștere rapidă, după mode lul celor
existente în Europa, în scopul atingerii nivelului necesar de lichiditate.
 – legislația care reglementează protecția micilor investitori și utilizarea fondurilor de
pensii sau de asigurări. O legislație adecvată ar putea permite diversificarea
investițiilor financiare în domeniul firmelor necotate la bursă.
Promovarea companiilor spin -off
Prin "spin -off" se definește o întreprindere a cărei activitate rezidă în aplicarea sau
utilizarea rezultatelor activității de cercetare – dezvoltare din cadrul unei universități sau
institut de cercetare 128.
Aceasta este unul dintre instrumentele cele mai interesante și provocatoare ale
transferului tehnologic: transferul oamenilor cu idei de produse / servicii de la universități sau
institute de cercetare, dar n u un transfer la o organizație sau companie care există și care deja
funcționează.
În schimb această organizație trebuie să fie construită în același timp cu dezvoltarea și
punerea în practică a ideii.
Procesul poate începe cu o persoană care are o idee pentru un nou produs.
De obicei pentru realizarea produsului este necesară aplicarea unei tehnologii de
ultimă oră iar inventatorul (proaspătul absolvent) este convins că piața de -abia așteaptă
această ofertă nouă.
Din acest punct încep adevăratele probl eme. Posibilul întreprinzător trebuie să învețe
un număr de lecții uneori dureroase. Dezvoltarea unui produs viabil costă timp și bani. Există
alte produse competitive pe piață și nu toți potențialii clienți care ar putea folosi noul produs
sunt gata să -l cumpere.
Nu întotdeauna tehnologia de ultimă oră este cea mai bună pentru a obține profitul
scontat.
Sunt necesare multe fonduri financiare pentru a porni o companie și să convingi
potențialii finanțatori. Planul de afaceri nu este singurul document de lu cru ce trebuie realizat.

128 Stankiewicz, Rikard, Spin -off companies from universities , Article in ”Science and Public Policy ” 21(2) · April
1994.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 126
Sunt mult mai multe astfel de lecții și nu este ușor să găsești surse sigure de informații.
Calea de urmat de un om, un cercetător sau inventator cu o idee de afaceri și până a deveni un
întreprinzător de succes este dificilă și l ungă.
Întreprinderile mici și cele nou -înființate sunt o realitate a economiei globale, în care
flexibilitatea și creativitatea individuală joacă un rol mult mai mare decât în secolul trecut.
Astfel de acțiuni care se concentrează pe întărirea capacității de dezvoltare a
întreprinderilor start -up și a celor mici sunt cele mai importante.
Prin "start -up" se definesc întreprinderile cu un istoric de funcționare de până la doi
ani de activitate 129.
Primele stadii de viață ale unei întreprinderi start -up sunt cele mai dificile.
Procesul de administrare a creșterii, dezvoltarea noilor abilități în domenii cum ar fi
contabilitatea, reglementarea afacerii și marketing -ul reprezintă provocări considerabile
pentru antreprenori, care se pot confrunta cu un eșec în pr imii ani de funcționare.
Cea mai frecventă cauză a eșecului întreprinderilor start -up este lipsa suportului
financiar, deoarece întreprinderile mici de obicei trebuie să funcționeze pe piață pe baza
propriilor resurse, fără a beneficia de susținere financi ară care să le susțină activitatea.

Capitolul Vlll
Învățământul superior în spațiul european

8.1. Modele de bună practică din Spațiul European al Învățământului Superior
În spațiul european s -a înțeles importanța antreprenoriatului studențes c la nivelul
antreprenoriatului general al universităților de prestigiu. Voi prezenta câteva asemenea centre
universitare care promovează programe de studii de licență în care au integrat educația
antreprenorială.
8.1.1. Bulgaria
Voi prezenta, pemtru înce put, realizările în domeniu din spațiul cultural bulgar, vecin
cu noi.

129 Ibidem.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 127
Antreprenoriatul studențesc (privit ca insti tuție) în mediul universitar bulgar OECD și
Comisia Europeană au realizat, în anul 2014, un studiu referitor la antreprenoriatul desfășurat
în învățământul superior bulgar, studiu în care a fost abordată și tematica foarte actuală a
adaptării universităților la noile necesități din domeniu .
Situația din statul bulgar nu era una deosebită, fiind cvasisimilară cu cea existentă în
prezent în țara noastră. Spre exemplu, se evidențiază, în studiu, realitatea că în nici o
instituție de învățământ superior din Bulgaria nu erau oferite informații pe site -urile proprii în
ceea ce privește măsurile de sprijinire și impulsionare a programelor de start -up desfășurate
de aceste universități, dacă existau, fiind dat ca un exemplu de bună practică în acest sens
pagina web a Universității de Științe Aplicate din München, unde se putea afla, pe pagina sa
principală, un link către strategia antreprenorială a in stituției de învățământ universitar și
modul în care aceasta se aplică130.
De asemenea, se mai menționa și faptul că nu sunt înregistrate multe evenimente
dedicate acestui domeniu, cel mai semnificativ în acest sens fiind intitulat Start -up Weekend,
desfășur at în martie 2014 la Varna, din inițiativa studenților. O recomandare expresă a
raportului era ca instituțiile de învățământ superior să insiste să promoveze aceste inițiative
antreprenoriale.
Studenții chestionați în cadrul acestui proiect au scos în ev idență faptul că ar dori să li
se acorde sprijin suplimentar din partea universităților în care sunt înscriși în toate etapele ce
trebuie parcurse în vederea constituirii unui start -up, pornind de la apariția ideii de afaceri și
pe parcursul tuturor etapel or până la pornirea propriu -zisă a afacerii și, chiar ulterior, pentru
perioada imediat după ce afacerea cunoaște și o formă juridică și se lansează pe piața reală a
muncii.
Studenții mai solicitau promovarea unor modele de bună practică profesională print r-o
serie de conferințe, mese rotunde, workshop -uri și sesiuni de lucru, realizate mai ales cu foști
studenți de succes, cât și cu specialiști recunoscuti în domeniu, sau cu oameni de afaceri
cunoscuți pe piață.
Instituțiile universitare din Bulgaria, impl icate în acest proiect, menționau, printre
măsurile de sprijin oferite studenților care pornesc astfel de afaceri, accesul la infrastructura
academică și de cercetare, precum bibliotecile, laboratoarele, dar și sprijin în accesarea
fondurilor publice. Se simțea că este nevoie de instituirea unor programe de mentorat
organizate de antreprenori deja cunoscuți, cu afaceri rentabile și nu de cadre didactice, bine
pregătite teoretic, deoarece acestora le lipsește dimensiunea practică .
Studenții erau, însă, d e părere că sunt insuficiente aceste facilități și considerau că
accesul lor la infrastructura universitară este restrictiv, insuficient calitativ, iar această bază
materială nu este suficient de dezvoltată pentru ceea ce plănuiesc ei. Au menționat că este
nevoie de apariția unor veritabile incubatoare de afaceri, micro -organisme unde să li se pună
la dispoziție o consiliere adecvată cu privire la pregătirea unui plan fezabil de afaceri, să se
faciliteze colaborarea cu potențiali investitori, precum și să li se ofere un ajutor suplimentar,
în special din punct de vedere juridic în special în privința căilor legale de accesare a liniilor
de finanțare, care în Bulgaria erau preponderent de natură publică.

130 www.oecd_antreprenoriat_academic_european , accesare 04.03.2018, ora 19.05.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 128
”Ministerul Economiei și Energiei bulgar a cuprins în strategia de dezvoltare a IMM –
urilor în perioada 2014 -2020 un program de granturi ce vizează stimularea ideilor de afaceri
ale studenților, facilitând și dezvoltând accesul acestor studenți la o infrastructură academică
dezvoltată corespunzător în cazul î n care respectiva afacere necesita resurse pentru cercetare”.
8.1.2. Germania
În Germania funcționează din 2008 programul intitulat EXIST –University -Based
Business Start -Ups, derulat de către Ministerul pentru Economie și Energie, program care și –
a prop us să implementeze și să dezvolte mediul antreprenorial în interiorul instituțiilor de
învățământ superior, precum și în institutele de cercetare. Acest program și -a propus să
sporească numărul de start -up-uri de succes în domeniul afacerilor, lansări baza te, în special,
pe inovare și pe dezvoltare tehnologică. EXIST îi ajută pe studenți cât și pe absolvenți să își
dezvolte propriile afaceri în acest sistem. De asemenea, programul promovează un spirit
antreprenorial autentic în foarte multe instituții de î nvățământ superior din Germania (cele în
care conducerea organizației de învățământ și -a manifestat interesul), atât în instituțiile
publice, cât și în facultățile private.
Programul este structurat în trei componente majore:
1)
EXIST Culture of Entreprene urship – componentă care sprijină universitățile în
dezvoltarea și în implementarea diferitelor strategii comprehensive referitor la constituirea
unei culturi și a unui spirit adecvat antreprenoriatului;
2)
EXIST Business Start -up Grant – componentă care o feră sprijin real studenților,
absolvenților dar și cercetătorilor în vederea dezvoltătii unor tehnologii inovative aplicate sau
a unor afaceri fezabile bazate pe transfer de cunoaștere;
3)
EXIST Transfer of Research – este componenta de care depind celela lte două
întrucât aceas ta asigură finanțarea, dezvoltarea și constituirea efectivă a resurselor și a
infrastructurii necesare pentru ca implementarea unor programe de start -up de acest tip să
poată fi realizată. Programul EXIST este finanțat de către Guvernul federal al Germaniei care
a înțeles mersul evolutiv al timpului, prin intermediul Ministerului pentru Economie și
Energie, respectiv din fonduri alocate din Fondul Social European, care este, la rândul său,
gestionat de către Comisia Europeană.

8.1.3. Spania
Universitatea „Roviri I Virgili” din provincia spaniolă Catalonia131, este o
universitate publică (sau ”de stat” în terminologia noastră) ce are înscriși aproximativ 13.500
de studenți, având 1561 de angajați, din care 594 reprezintă personalul academic. În cadrul
programelor de master și doctorat, peste 40% dintre studenți sunt internaționali, instituția fiind

131 www.rovere.I.virgili_european_entrepreneurship , accesare 07.03.2018, ora 20.28.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 129
puternic internaționalizată (parteneriate academice cu universități străine, programe de
mobilități studențești și profesorale). De asem enea, această universitate este conectată la
realitățile economice concrete ale provinciei, absolvenții acesteia devenind specialiști în
industriile cheie din Catalonia, precum industria chimică, a energiei, în turism sau în industrie
alimentară. Am remarc at și faptul că aproximativ 27% din bugetul total al universității din
anul 2013 (105.000.000 euro) au fost direcționați activităților de cercetare -dezvoltare -inovare,
ceea ce subliniază interesul față de dezvoltarea antreprenoriatului academic. Din aceas tă
sumă, două treimi provin de la bugetul de stat, în baza unor linii de finanțare sau granturi
accesate de universitate și de cercetătorii din cadrul acesteia132.

Este de -a dreptul remarcabil la această universitate că a dezvoltat, începând cu anul
2007, așa numitele knowledge antennas133, deoarece mai multe municipalități din regiune au
cerut sprijin din partea universității pentru a putea derula diverse acțiuni sau evenimente
social -culturale pentru comunitate, realizându -se în acest mod un eficient și ne cesar transfer
de cunoaștere către populația din acea zonă. Mai mult decât atât, comunitatea academică a
universității catalane a avut astf el ocazia de a dezvolta, în același timp, start -up-uri puternic
ancorate la realitățile socio -economice din respectiv ele comunități, întrucât stagiile de practică
oferite studenților s -au dovedit a fi de calitate. În plus, acest model de abordare a sistemului
de învățământ se aproprie și de paradigma unui învățământ centrat și pe comunitate (Service –
learning), nu numai p e studiu teoretic (learning), cu beneficii concrete pentru toate părțile
implicate134.
Printre multiplele și principalele activități derulate în cadrul knowledge antennas se
numără și acțiunile de accelerare și de dezvoltare a ideilor de afaceri ale potenția lilor doritori,
(studenți, absolvenți, cercetători), aspect pus în practică prin îmbunătățirea conexiunilor
existente între reprezentanții industriei și ai mediului de afaceri (profesioniști consacrați) și
instituția de învățământ superior (cadre didactice ), lucru care se reflectă ulterior în
îmbunătățirea evidentă a programelor de învățământ și a sistemuluilui în care se desfășoară
cursurile și seminarele, universitatea concentrându -și atenția asupra dezvoltării de aptitudini și
competențe specifice conte xtului local pentru care studenții optează să activeze după
absolvire. De asemenea, am remarcat că politica Universității „Roviri I Virgili”din
Tarragona este de a se erija într -un liant între local și global, devenind, spre exemplu, un
intermediar într e comunitățile locale din regiune și studenții internaționali, care vor transmite
mai departe (în țările de proveniență, bunăoară) informații despre potențialul respectivelor
zone.

132http://www.exist.de/EN/Prog ramme/AboutEXIST/content.html;jsessionid=056FFB942976DA41641886245F
375F79

133 Ryan Liam, Quality Assurance in Higher Education , în EC/PHARE Funded Pilot Project on Regional Co –
operation in Reforming Higher Education, Seminar l , OECD, Paris, 1994, p.55 -64.
134 https://heinnovate.eu/resource/university -roviri -i-virgili -hei-businessexternal -relationships -knowledge –
exchange , accesare 0 2.03.2018, ora 22.10.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 130
În timp, universitatea a dezvoltat 13 astfel de antene, după cum și o seri e de organisme
suport, precum The Southern Catalonia Innovation Hub sau Tarragona Region of Knowledge
Office; toate acestea sprijină în mod direct și concret mediul antreprenorial, și în special
studenții și absolvenții respectivei universități.

8.1.4. Po rtugalia
Universitatea Nouă din Lisabona (Universidade Nova de Lisboa), a fost înființată
în anul 1972 și se remarcă printr -o pronunțată descentralizare, cele cinci facultăți și trei
institute de cercetare fiind situate în orașe diferite (Lisabona, Oier as sau Almada).
Universitatea se bucură, prin urmare, de o puternică autonomie, mult mai evident manifestată
decât a oricărei alte instituții de învățământ superior din Portugalia. Universitatea are
aproximativ 19.000 de studenți, deserviți de 1450 cadre d idactice, 750 de angajați personal
nedidactic, respectiv 237 de cercetători135.
În anul 2006, această universitate a dezvoltat Consiliul pentru Antreprenoriat, din
dorința de a dezvolta și implementa un real ecosistem antreprenorial autentic în interiorul
instituției, cu sprijinul partenerilor existenți în regiune. În cadrul acestui consiliu sunt
reprezentate toate structurile din cadrul universității (facultăți, institute de cercetare și liceul),
abordarea practicată de acesta fiind una de tip interdisciplin ar. Consiliul pentru Antreprenoriat
sprijină inițiativele de afaceri venite din partea studenților și a absolvenților, fiind axat,
totodată și pe partea de follow -Up în urma derulării proiectelor. Consiliul pentru
Antreprenoriat funcționează în mod perfect transparent, în baza unui raport anual care este
făcut public, de îndată ce acest raport a fost adoptat de către conducerea universității, în
ședință plenară.
Modelul a fost preluat cu succes și de alte universități din Portugalia, ceea ce a
favorizat imp lementarea noilor programe și tehnici de antreprenoriat universitar spre
beneficiul sistemului de învățământ136

8.2. Învățământul superior în Europa Centrală și de Est
Acest subcapitol este destinat analizării fenomenului revigorării îmvățământului
superi or într -o zonă mai apropiată de România, mai exact, în Europa Centrală și de Est,
deoarece derularea socio -politică în acest spațiu geografic a cunoscut asemănări determinate
de contextul general pe care s -au proiectat faptele. Aceste mutații socio -politic e și economice
au avut rezonanțe cvasi -identice pe plan cultu ral-educațional, în sensul că învățământul
unive rsitar a parcurs etape de transfigurări calitative în vederea recuperării pierderilor și
întârzierilor provocate de regimul social existent.
În Europa Centrală și de est universitățile sunt dornice să schimbe ariile curriculare în
sensul compatibilizării lor cu cerințele tot mai clare ale societății nou formate, în sensul

135 www.universidade.nova.de.lisboa.novelty.in.education , accesare 02.03.2018, ora 23.00.
136 José María Gómez -Gras , INDICATORS OF ACADEMIC ENTREPRENEURSHIP : Monitoring determinants, start –
up activity and wealth creation, Univer sidad Miguel Hernández de Elche, 2007.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 131
dezvoltării reale a personalității tânărului specialist, a promovării itemilo r de calitate în
cercetarea științifică ieșită de sub auspiciile influenței politice, atât de nocive e voluției
societății umane.
După configurarea profiluri lor universităților din centre universitare vest -europene de
prestigiu (Germania, Spania, Portugali a), am considerat că este necesar să analizez procesul
educațional universitar și în cadrul unui sistem social diferit, în fostul sistem socialist, pentru
a evidenția modificările survenite, schimbările de ordin legislativ și curricular, eforturile
depuse pe planul antreprenoriatului universitar, particularitățile acestor demersuri și
rezultatele obținute.
Evenimentele social -politice din ultimii treizeci de ani au dus la procesul de
reconfigurare a sistemelor de învățământ superior în Europa Centrală și de Est, dat fiind că
mentalitatea societății este cea dintâi sensibilă la orice schimbare de structură și, cum era de
așteptat, sistemul educațional universitar a cunoscut tumultoase și ample modificări din cauza
modificării raporturilor existente între s tat și universități. Acest fenomen poate reprezenta și
un grad de democratizare a societății care găzduiește desfășurarea acestor demersuri137.
Am analizat aceste transformări intervenite în ca drul sistemelor de învățământ superior
din Europa Centrală și de Est din următoarele puncte de vedere:
1. Noile raporturi instituite între stat și universități;
2. Organizarea sistemului de învățământ superior în actualitate (autonomia universitară,
planuri de studii;
3. Politici antreprenoriale (aspecte legate de procesul de a creditare, de finanțarea
învățământului superior, de relația stabilită cu studenții la nivel instituțional).

8.2.1. Noile raporturi instituite între stat și universități
La ora actuală asistăm la desfășurarea unei adevărate ofensive a instituțiilor de
învățământ superior împotriva statului autodominator138. Aceste raporturi se concretizează
prin variate mecanisme.
Aș putea menționa pentru început reglementările normative , care constau în legile
aprobate de parlamente, decretele guvernamentale hotărârile mi nisteriale, deciziile unor
organisme academice naționale, carte universitare sau statute de funcționare și regulamente de
ordine interioară. Aceste mecanisme au cunoscut nuanțări de substanță în urma adoptării unor
reglementări transnaționale (mai exact, acorduri, tratate și convenții internaționale sau
regionale)139.
Un alt mecanism este reprezentat de sistemele instituționale noi de organizare și
administrare a învățământului superior la diferite nivele: național, regional sau local.

137 Mihăilescu, Ioan, Sisteme de învățământ superior în Europa Centrală și de Est , Agenția Națională Socrates,
Editura Alternative, București, 1997, p.5.
138 Ibidem, p. 11.
139 Ryan, Liam, Prolegomenes a l habilitation dans les pays de l Europe Centrale et Orientale , în ”L enseignement
superieur en Rurope”, 2010, XVlll, 3, p.90 -100.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 132
Un alt element de no utate care nuanțează raporturile instituite între stat și universități
este reprezentat de mecanismele financiare. Acestea constau în:
 Sistemul alocărilor bugetare;
 Concordanța alocărilor bugetare cu anumiți itemi de evaluare ce țin de
activitatea academi co-universitară;
 Controlul financiar;
 Răspunderea financiară;
 Mecanismul autofinanțării;
 Regimul taxelor și al impozitelor.
Trebuie avut în vedere și ansamblul mecanismelor de piață în virtutea cărora
universitățile sunt privite ca asigurând servicii de utilitate publică, fiind supuse concurenței în
baza criteriilor de eficiență.
Raporturile dintre stat și universități se derulau, în timpul regimului comunist, prin
mecanisme normative și instituționale. Prevederile normative erau uniforme, rigide și
standardizate, fără a face vreo distincție între o universitate și alta, între profilul științific al
universităților, între diversele speci alizări, care toate la un loc erau tratate după același criteriu
singular. Nu exista autonomia universitară, nici liber tatea academică, nici ca principii
normative, nici ca practici instituționale.
Deciziile erau luate nu de către consiliile profesorale de specialitate, în conformitate cu
specificul de studiu al unității universitare respective, ci erau luate de către com itetele centrale
ale partidelor comuniste. De asemenea, nu existau carte universitare și nici statute proprii ale
universităților.
Sistemul instituțional era astfel conceput încât să aplice prevederile politicii de partid
la nivelul unității de învățământ , chiar dacă aceste prevederi nu aveau cum să corespundă în
mod real necesităților existente. Rolul organismelor și instituțiilor academice naționale de a
intermedia între stat (guvern) și universități era redus la zero. În unele țări140 conferințele
rectori lor funcționau, dar acestea nu aveau putere de decizie , rolul lor fiind acela de a
transmite universităților deciziile politice venite din partea partidului comunist. Alocările
bugetare, de asemenea, se făceau fără a se lua în considerare performanțele i nstituționale sau
necesitățile de cercetare.
În urma studiului întreprins, mi -am concentrat atenția asupra Bulgariei, Estoniei,
Lituaniei, Federației Ruse și României și am observat următoarele schimbări survenite, prin
analiză comparativă.
Bulgaria a am endat rapid veche lege a educației, în special prin măsura de includere a
unor prevederi noi referitoare la autonomia învățământului superior și la eliminarea
prevederilor de natură ideologică. Chiar și în forma amendată, legea educației include
numeroase prevederi cu titlu de noutate și fixează un cadru amănunțit de organizare și
funcționare a tuturor instituțiilor de învățământ superior.

140 Idem, p. 103.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 133
Estonia a adoptat în 1992 Legea educației care reprezintă baza legală în vederea
organizării și funcționării instituți ilor de învățământ superior. Această lege a fost completată,
în perioada 1992 -1993, cu alte legi speciale referitoare la aspecte absolut necesare din
domeniul educației, ca de exemplu:
 Educația adulților;
 Educația vocațională;
 Învățământul privat;
 Organiza rea învățământului superior și a cercetării științifice.
Lituania a abrogat, de asemenea, vechea lege a învățământului și a elaborat Legea
cercetării și a învățământului superior în 1993, în care sunt fixate numai principiile organizării
și ale funcțion ării sistemului de învățământ superior. Această lege este ulterior completată de
un mare număr de hotărâri guvernamentale prin care sunt reglementate celelalte aspecte din
domeniul educației universitare:
 Normele de salarizare a personalului didactic și de cercetare;
 Procedurile de acordare a titlurilor și a gradelor didactice;
 Elaborarea certificatelor de studii;
 Stabilirea normelor de calitate în învățământul universitar;
 Procedurile de evaluare a instituțiilor de învățământ universitar;
 Instituirea organ izației Lithuanian State Research and Higher Education Fund;

În România se petrece un femomen unic, în sensul că vechea legislație nu este abrogată.
România a păstrat până în 1995 vechea reglementare privind învățământul universitar, dar
prevederile acest ei legi au fost aproape în majoritate suspendate prin hotărâri guvernamentale
sau ministeriale. Practic, în perioada 1990 -1995 putem vorbi de două legi ale educației care
existau și creau confuzie: legea veche, care nefiind abrogată reprezenta cadrul legal
instituțional și multitudinea de reglementări ministeriale și guvernamentale, introduse cu titlu
de noutate și aplicate în cadrul procesului educațional universitar.
În Federația Rusă a fost elaborată Legea Federală a Educației în 1992, ceea ce constituie
baza legală a organizării și funcționării învățământului universitar. Ca și în cazul celorlalte
state menționate mai sus, și în Federația Rusă Legea învățământului a fost completată de
numeroase prevederi formulate în decrete prezidențiale.
Trebuie mențio nat faptul că nivelul reglementărilor legale este diferit în aceste țări din
subregiune141. În Bulgaria și Estonia, spre exemplu, Parlamentul și -a asumat în totalitate
competențele normative. În Federația Rusă, majoritatea prevederilor legale sunt stabilite prin
intermediul decretelor prezidențiale, în timp ce în Lituania și România se petrece următorul

141 European Union, Mission report . European Union Fact -Finding Mission to the Baltic States (Estonia, Latvia
and Lithuania) , 7-12 november, 1992, p. 39.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 134
fenomen: guvernele și ministerele învățământului și -au asumat majoritatea reglementărilor
legale. Ca durată a implementării măsurilor legislative noi, adopta rea acestora s -a petrecut
într-un ritm mai rapid în Estonia și Lituania și într -unul mai lent în Bulgaria și România.
Motivarea ritmului mai rapid sau mai lent a ținut de adoptarea unui cadru normativ general pe
care trebuia să se grefeze noile reglementăr i care vizau sistemul educațional universitar
(învățământul superior).
Sunt, de asemenea, prevăzute schimbări importante în cadrul raporturilor instituite între
stat și universități la nivelul mecanismelor financiare. Organismele guvernamentale (adică,
ministerele de resort: ministerele învățământului și finanțelor) cât și instituțiile de învățământ
superior sunt toate de acord în a susține necesitatea implementării reformei mecanismelor
financiare prin modificarea condițiilor și a criteriilor de alocare a fondurilor publice, prin
accentuarea rolului autofinanțării, cât și prin sporirea răspunderii finaciare instituționale142.
Am remarcat, în urma studiului efectuat, că s -au manifestat câteva majore conflicte de
interese la următoarele nivele:
 Între stat și u niversități;
 Între stat și noile organisme academice înființate cu scopul intermedierii;
 Între aceste noi organisme academice de intermediere și instituțiile de învățământ
superior;
 În interiorul universității, între managementul academic și cel administra tiv, între
funcția vocațională de natură tradițională a universității și funcția nouă de
prestare de servicii pentru diferiți clienți, între funcția de cercetare și cea
didactică.

8.2.2.Organizarea sistemului de învățământ superior în actualitate

Organ izarea universităților în perioada comunistă urma îndeaproape modelul sovietic,
ceea ce presupunea:
 Puternica centralizare a sistemului;
 Absența autonomiei universitare;
 Dublarea managementului academic de un pronunțat și atotcuprinzător
management politic ;
 Uniformizarea tuturor stucturilor universitare, indiferent de profilul științific
abordat;
 Precara dezvoltare a studiilor postgraduale;

142 Idem, p. 43.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 135
 Înființarea și desființarea de facultăți în baza criterilor exclusiv politice și
ideologice.
Comparând sistemele de în vățământ superior din Europa de Vest cu cele din Europa
Centrală și de Est, după 1989, observăm că se disting cu caracter de trăsături distincte două
fenomene:
1. Creșterea substanțială a diversității universităților din zona supusă cercetării, în
sensul spor irii specializărilor în funcție de cerințele tot mai pronunțate ale societății
civile;
2. Înmulțirea similarităților dintre cele două categorii de sisteme de învățământ
universitar .
Astfel, sunt demne de notat următoarele modificări care apar în toate stat ele ce
formează studiul de caz:
 Apariția formei de învățământ universitar la distanță sau cu frecvență redusă;
 Diversificarea statutului juridic al universităților prin înființarea de unități de
învățământ superior particulare și prin extinderea instituții lor confesionale;
 Modificarea raporturilor existente între stat și universități, în sensul
descentralizării managementului sistemului de învățământ prin creșterea
autonomiei universitare și dezvoltarea rolului cartei universitare143.
Voi exemplifica în con tinuare prin survolarea spațiilor universitare din cele cinci state:
Bulgaria, Lituania, Estonia, Federația Rusă și România.
În Bulgaria, organizarea și funcționarea instituțiilor de învățământ superior sunt
reglementate prin intermediul legilor, hotărâri lor guvernamentale și ministeriale. Aici
funcționează un Consiliu Național al Rectorilor care deține, în raport cu Guvernul, un rol
consultativ real. În anul 1990 a fost adoptată Legea Autonomiei Universitare care a
reprezentat un pas înainte pe calea dezv oltării invățământului universitar bulgar în se nsul
alinierii acestuia la sistemele universitare Vest europene.
În Estonia144 se petrece un fenomen unic: învățământul universitar estonian se
diferențiază, sub numeroase aspecte, de învățământul similar desf ășurat în țările din zonă. Am
putea spune că domnește dezordinea. Fenomenul se explică prin reacția vehementă a
estonienilor față de normele sistemul comunist. Astfel, fiecare universitate se conduce după
un model propriu, în conformitate doar cu propriul statut. Dar, începând cu anul 1993, devine
tot mai evidentă necesitatea elaborării unei strategii educaționale și a unui program coerent de
reformă. S -a impus, de asemenea, apariția organismelor academice cu rolul de a intermedia
între stat și universități , realitate care s -a transpus în practică începând cu anul 1994.

143 Aarma, O., Tamtik, M., Coping with the Results of Civilizational Incompetence, Estonian Higher Education in
Undergoing Reform, în ”Higher Educa tion in Europe”, 2010, XlX, 1, p.41 -43.
144 Ibidem, p. 45.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 136
În Lituania , organizarea și desfășurarea managementului universitar s -a realizat în
baza Legii Cercetării și Învățământului Superior din 1991145.
Potrivit acestei legi, cercetarea științifică și învățământul superior sunt privite ca un tot
inseparabil, alcătuit dintr -o mu ltitudine de tipuri de instituții:
 Universități;
 Instituții de cercetare;
 Grupuri de cercetători;
 Academia Lituaniană de Științe.
Acest conglomerat este coordonat de Consiliul de Științe din Lituania, a cărui
funcționare a fost reglementată prin lege.
Competențe în privința administrării sistemului național de învățământ universitar a
deținut, tot prin lege și organismul Lithuanian Agency for Higher Educatioon, Research and
Development, până în 1994. De la această dată (1994), mai exact, din 31 mai 1994146,
Parlamentul a hotărât înființarea Miunisterului Educației și Cercetării, care a înlocuit agenția
mai sus menționată.
La ora acuală, în procesul de administrare a sistemului n ațional al învățământului
universitar și cercetării științifice mai participă următoarele organisme:
 Lithuanian Academy of Sciences;
 Conferința Rectorilor;
 Directors Conference of State Research institutes
 Conference of Chaimen of Senates of Research and H igher Education
Intitutions.
Pentru România, reorganizarea sistemului național al învățământului superior a
reprezentat o prioritate majoră a reformei. Spre deosebire de celelalte țări din subregiune
(analizate în studiul de caz), specialiștii147 dinamica sc himbărilor instituționale din mediul
educației s -a dovedit a fi mai puternică decât dinamica legislativă.
În perioada 1990 -1993, sub presiunea solicitărilor instituționale, a dorinței societății
civile de a se alinia unui învățământ superior nerestrictiv ș i performant și în absența unei noi
legi a învățământului, au fost emise peste 2000 de acte normative: decrete, ordonanțe de
urgență, ordine guvernamentale și ministeriale, hotărâri departamentale, metodologii,
circulare, etc. Dar în 1995 s -a pus capăt ace stei avalanșe legislative debusolante la un moment

145 Beju, Iulian, L evaluation de la qualite et l habilitation des establissements dans le system roumain et
lithuanian de l enseignment superieur , în ”l enseignement superieu en Europe”, 2012, XlX, 3, p.121 -127.
146 Ibidem, p. 130.
147 Berg, Carin, Autonomie universitaire et evaluation de la qualite , în ”L enseignment superieu en Europe”,
2013, XlX, 3, p. 19 -27; Campbell, Colin G., Dahrendorf, Ralf, Changes in Central Europe: Challenges and
Perspectives fo r Higher Education and Research, Vienna, Institut fur die Wiessenschaften vom Menschen, 2013,
p.78.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 137
dat prin emiterea Noii Legi a Învățământului148 care a prevăzut, printre altele și deschiderea
oportunităților colaborării profesionale dintre universitățile vest -europene de prestigiu și cele
românești. Pri n programele de mobilități studențești și pr ofesorale s -au stabilit numeroase
punți între centrele universitare românești și cele europene, schimbul de experiență fiind
absolut necesar universităților nou intrate în circuitul european. Planuri de învățămân t,
curricule de specialitate, planuri extra -curriculare, descrieri tematice a cursurilor și
seminarelor au reprezentat puncte de maxim interes149.
S-au stabilit coordonate de bază ale desfășurării procesului de învățământ superior
prin:
a. Redefinirea funcțiilo r Guvernului referitor la învățământul universitar;
b. Înființarea de organisme academice cu rol de mediere între Ministerul
învățământului și Instituții;
c. Fundamentarea autonomiei universitare ca major principiu de organizare și
funcționare a învățământului u niversitar românesc (prin garantarea legală a
autonomiei universitare și a libertăților academice).
Numărul mare de universități particulare a încercat să acopere necesitățile societății
civile aflată în plină dezvoltare economică și socială, oferind spe cializări cerute de ritmul
contemporaneității. Au apărut și organisme de acreditare și evaluare, atente la îndeplinirea
standardelor de calitate, printre care voi menționa ARACIS destinat sistemului de învățământ
universitar.
În Federația Rusă150 , competen țele în privința organizării și managementului
învățământului superior sunt distribuite între organismele federale, statale, locale și
instituționale. Prin lege sunt stabilite aceste competențe în sensul material și teritorial. Noua
lege a învățământului o feră o largă deschidere autonomiei universitare și libertăților
academice, dar fără a ignora cu totul controlul la nivelul federației și republicii.

Politici antreprenoriale (aspecte legate de procesul de acreditare, de finanțarea
învățământului superior, de relația stabilită cu studenții la nivel instituțional).

8.2.3. Autonomia instituțională, parte a organizării noului sistem de învățământ
Aspectul cel mai spectaculos al redefinirii sistemului de învățământ universitar în zona
Europei Centrale și de e st îl reprezintă autonomia insituțională. Aceasta s -a realizat prin două
tipuri de acțiuni:

148 Duhamel, C., Scientific Cooperation with Central and Eastern Europe: the Example of Romania , în ”Higher
Education Management”, 2009, 5, 3, p.293 -298; Karp en, U., Flexibility and Mobility Of Academic Staff , in
”Higher Education Management”, 2012, XVlll, 2, p.141 -150.
149 Mihăilescu, Ioan, Lazăr Vlăsceanu, Cătălin Zamfir, Higher Education Reform in Romania , Ministry of
Education, Bucharest, 1994, p. 141.
150 Kallen, Denis, Academic Exchange in Europe în ”The Open Door. Pan -European Academic Cooperation,
UNESCO, CEPES, 2010, p.10 -82.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 138
a. În mod spontan, prin acțiuni instituționale, de cele mai multe ori în afara unui
cadru legal, cau chiar împotriva acestuia (așa cum a fost cazul Estoniei sau
Români ei unde actele normative au venit ulterior să reglementeze o stare de
fapt existentă);
b. Pe cale perfect legală, așa cum s -a întâmplat în Bulgaria unde legislația a
premers acțiunile instituționale151.
La ora actuală, autonomia instituțională este legiferat ă în toate universitățile din
Europa Centrală și de Est, bucurându -se de un real succes, datorită următoarelor aspecte
implicate prin aplicarea acesteia:
a. Este considerată elementul cheie al existenței unei universități;
b. Se bucură de o bază legală solidă;
c. Constituie domeniul principal al manifestării posibilelor conflicte de interese dintre stat
și instituțiile de învățământ universitar, ceea ce reprezintă o garanție (în cazul semnal ării)
a respectării ei și a desfășurării activității universitare conform pr incipiilor științifice
coordonatoare.
Autonomia instituțională se manifestă la următoarele nivele:
1. În domeniul structurilor organizaționale;
2. În domeniul funcțional;
3. În domeniul administrativ.
Voi prezenta, în continuare fiecare tip de autonomie instituț ională, la fiecare dinre
nivelele menționate, împreună cu drepturile pe care le implică, pentru a putea creiona o
imagine de ansamblu a revigorării sistemului de învățământ universitar în statele d in Europa
Centrală și de Est.

8.2.4.Autonomia în domeniul structurilor organizaționale cuprinde următoarele drepturi:
 De a determina propriile structuri organizaționale;
 De a selecta personal didactic și de cercetare, de a selecta și admite studenții după
criterii proprii de evaluare, potrivit necesităților propr ii;
 De a conferi titluri didactice și științifice, cu respectarea standardelor stabilite
național;
 De a edita publicații științifice și culturale și de a înființa posturi de radio și
televiziune;
 De a alege, prin aplicarea unor proceduri democratice, organ isme proprii de
conducere;

151 Klasek, C.B., Kuehl, R.D., United States Higher Education in the Republic of Bulgaria: A Case Study, în” Higher
Education M anageme nt”, 1993, 5, 3, p. 299 -308.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 139
 De a intra în relații de cooperare academică cu entități similare din țară și din
străinătate, prin programele de mobilități studențești și profesorale (schimb de
experiență, studii aprofundate, specializare în vederea derulării studiilor de
masterat sau ale școlii doctorale).
8.2.5.Autonomia în domeniul funcțional cuprinde următoarele drepturi:
 De a defini propriile misiuni și obiective;
 De a elabora și aplica programe de studii proprii, în funcție de necesitățile sociale și
econ omice;
 De a elabora standardele definitorii ale performanței academice;
 De a elabora programe de cercetare științifică și de a decide în legătură cu
posibilitățile de valorificare a cercetării științifice desfășurate de cadrele didactice
și de studenți;
 De a organiza manifestări culturale și științifice în mod periodic (congrese,
conferințe, sesiuni științifice) atât pe plan național, cât și pe plan internațional,
instituind astfel o tradiție academică;
 De a decide normarea activității didactice și salariza rea personalului.
8.2.6.Autonomia în domeniul administrativ cuprinde următoarele drepturi:
 De a utiliza, conform deciziilor proprii, fondurile disponibile precum și
cuantumul alocat;
 De a realiza venituri proprii și de a le utiliza conform necesităților și
priorităților proprii;
 De a administra spațiul universitar în interesul comunității universitare;
 De a acorda din fondurile proprii burse și alte ajutoare pentru studenți conform
criteriilor stabilite pe plan intern;
 De a stabili taxe de studii;
 De a asig ura ordinea de drept în spațiul universitar, care este inviolabil152.
Consider c ă este important să prezint, în continuare, mecanismul reglementării
autonomiei universitare în statele din Europa Centrală și de Est, incluzând în acest tablou
sinoptic și Rom ânia.
Bulgaria a cunoscut reglementarea legală a autonomiei universitare încă din 1990, la
toate nivelele:
 Organizațional;
 Funcțional;

152 Mihăilescu, Ioan, Lazăr Vlăsceanu, Cătălin Zamfir, op.cit., p. 59 -62.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 140
 Administrativ.
Specialiștii153 au remarcat, la câțiva ani după intrarea în vigoare a autonomiei
universitare că autonom ia financiară ”este relativ limitată de prevederile bugetare,
reglementările financiare generale și prin deciziile ministerului învățământului”. La ora
actuală154 autonomia universitară se manifestă în toate centrele universitare bulgare.
În Lituania, auton omia universitară a fost definită în termeni similari cu cea din
Finlanda. Astfel, spre deosebire de celelalte țări din zona analizată, remarcăm că autonomia
universitară din Lituania se concentrează asupra aspectelor de natură patrimonială și care țin
de drepturile de proprietate. La nivel națioanl, autonomia universitară este definită prin lege,
iar la nivel instituțional, prin statute (care sunt acte normative, cu deplină putere legală,
adoptate în consiliile profesorale.
În România , noua lege a învățăm ântului acordă o atenție deosebită definirii,
reglementării și implementării autonomiei universitare, ca o reacție față de perioada
comunistă. Astfel, autonomia universitară este definită ca fiind dreptul comunității
universitare de a se autoconduce și de a-și exercita drepturile și libertățile academice în
spiritul promovării unui învățământ universitar performant, competitiv european, în vederea
pregătirii de cadre cu înaltă specializare. Se insistă asupra următoarelor aspecte ale vieții
universitare:
 Alcătuirea, organizarea și desfășurarea întregului proces educațional (la nivel
curricular și extr a-curricular);
 Elaborarea de noi programe de studii pentru ciclul licență, masterat și pentru
școlile doctorale;
 Identificarea itemilor de evaluare educațională și științifică;
 Configurarea programelor de cercetare științifică (atât pe plan intern, cât și prin
participare la mobilități s tudențești și profesorale, prin intrarea în circuitul
universităților din alte state);
 Deschiderea de punți de cooperare cu alte universități din străinătate (la nivel
curricular și extra -curricular);
 Stabilirea eligibilității organelor de conducere;
 Eliberarea de diplome, certificate de studii cu credite transferabile.
Preocuparea universităților românești, la ora actuală, este de a identifica modalități de
dobândire a unei adevărate autonomii finaciare, în vede rea desfășurării la cote maxime a
obiectivelor propuse spre implementare.

153 Ioan Mihăilescu, op,cit., p.32 -33.
154 http://zoot.ro/universități -europa -centrală -și-de-est, accesare 17.03.2018, ora 23.00.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 141
8.2.7.Planurile de studii
O altă coordonată majoră a desfășurării și organizării sistemului de învățământ
superior o reprezintă alcătuirea și implementarea noilor planuri de sudii în cadrul activității
didactice universitare. S -au manifestat următoarele tendințe în toate țările din subregiunea
analizată, sub acest aspect:

CAPITOLUL lX
Studi u de impact asupra performanței instituționale, corespunzătoare
scenariilor de lucru specifice sistemului de optimizare a procesului de
antreprenoriat academic dezvoltat – aplicabil în universități din România.
Evoluția sistemului universitar din România
9.1. Schimbările legislative în învățământul superior din România

Printre schimbările legislative apărute în învățământul superior din România în ultimii
26 de ani, menționez Legea acreditării nr. 88/1993 amendată de Legea 144/1999, Legea
învățământului 8 4/1995 – prima lege a învățământului după 1989, Legea 288/2004 cea în
baza căreia sistemul de învățământ este structurat pe trei nivele (licență, master și doctorat) și
nu în ultimul rând Legea Educației Naționale nr. 1/2011, care aduce o nouă reformă a
sistemului educațional din România.

9.2 Analiza factuală și statistică a evoluției sistemului universitar din
România

Odată cu masificarea învățământului, universitățile și -au schimbat filozofia, structura,
misiunea, tehnologia și nu în ultimul rând metodologia didactică pentru că statul, organizațiile
economice, instituțiile publice au conștientizat că educația realizată pe tot parcursul vieții este
esențială în prezent, pentru a putea face față transformărilor dinamice pe care le traversează
societ atea155.

155 http://www.aac.ase.ro/ , Academia de antreprenoriat bazat pe cunostere , proiect POSDRU/92/3.1/S/56330,
ASE.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 142
Numărul instituțiilor de învățământ superior și tipul acestora variază de la o țară la
alta.
Instituțiile de învățământ superior pot avea în continuare o abordare academică sau pot
să adopte o abordare profesională. Acestea pot funcționa ca institu ții publice sau particulare,
având finanțare publică sau privată.
Diminuarea sau dispariția totală a acestei diferențieri între universitățile cu orientare
academică cât și cele cu orientarea profesională pot oferi atât programe de studii cu caracter
acade mic cât și profesional.
Acest fapt înseamnă că în timp ce este posibil să existe o diferențiere probabilă între
instituții, nu există nici o diferență în ceea ce privește calitatea diplomelor acordate.
În alte cazuri, există posibilitatea de a nu exista nici o diferențiere între instituțiile de
învățământ superior, dar este posibil să existe o diferențiere între programele de studii.
Hazelkorn156, observăm că dinamica universităților a condus la o bulversare a
mediului social și a publicului tradițional al universităților.
Boom -ul demografic din ultimii ani, avalanșa descoperirilor științifice, creșterea
importanței nivelului studiilor universitare, oportunitățile de acces la cariere de vârf, dincolo
de masificare, diversificare, armonizare și internaționali zare, au transformat universitățile în
entități vii, capabile să se dezvolte în mediile dinamice.
Expansiunea învățământului terțiar , universitățile a fost însoțită de o diversificare a
programelor de studiu răspunzând și unor solicitări non -tradiționale, înființând programe de
studii de scurtă durată, în acord cu cerințele mediului extern. De exemplu, Fachleochschelen
pentru domeniul tehnologic, precum și universități a căror misiune era de formare a unor
abilități profesionale concrete. Aceste universită ți se adresează unei game mari de grupuri de
persoane.
Relevant este faptul, spune Ellen Hazelkorn (2005), s -a produs o stratificare a
universităților – pe de -o parte, pentru formare și cercetare, iar pe de altă parte , pentru formare
profesională înaltă, dar titlul de universitate nu îl poate purta numai instituția capabilă de
cercetare.
Numărul de instituții de învățământ superior a crescut de la 56 de universități (cu 186
facultăți în 1990) la 103 universități publice și private (cu 465 facultăți în 2013 ).

156 Hazelkorn, Ellen, University Research Management: Developing Res earch in New Institutions, Article (PDF
Available) · January 2005, disponibil pe www//:hazelkorn_research_management -2005.eu, accesare în data
12.03.2018, ora 19.56.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 143
Pentru desfășurarea optimă a procesului educațional, facultățile trebuie să dispună de
spații adecvate (amfiteatre, laboratoare) și să pună la dispoziția studenților cât și a profesorilor
materiale și instrumente necesare desfășurării studiului.
Pentru analiza evoluției pe care a cunoscut -o sistemul de învățământ din țara noastră
am folosit serii de date furnizate de Institutul Național de Statistică.
Apariția primelor instituții private de învățământ superior din România s -au înregistrat
în anul 1995 ca o alternativă a universităților publice care ofereau în principal programe de
studii în domeniile economic și juridic.

9.3. România după 1989
Sistemul de învățământ universitar din România s -a aflat după 1989 într -un plin
proces de schimbare. Noil e tendințe înregistrate după 1990 și procesul de globalizare au
impus repoziționarea unităților de învățământ superior în mediul economic și social. Cerința
dezvoltării sistemului de învățământ superior provine din faptul că dezvoltarea economică a
unei ță ri este direct legată de calitatea capitalului uman.
După schimbările politice din 1989 și odată cu căderea regimului comunist România a
înregistrat schimbări majore la nivelul sistemului de educație.
România ca țară membră a UE a depus eforturi considera bile să implementeze
standardele Bologna și Lisabona, dar cu toate acestea încă se constată decalaje și lipsa de
corelație între educație și cerințele pieței muncii.
Datele statistice referitoare la perioada 1995 – 2013 disponibile pe site -ul Institutu lui
Național de Statistică (INS), demonstrează creșterea spectaculoasă a numărului de
universități cât și a numărului de studenți.
După 1990 s -a înregistrat apariția primelor universități private ca alternativă la
învățământul public.
Dacă în România, în anul 1995 existau un număr de 95 de unități de învățământ
superior (59 de unități publice și 36 de unități particulare), dezvoltarea spectaculoasă a
acestora și facilitarea condițiilor de acces la programele de studii terțiale, în anul 2013
numărul acesto ra a ajuns la 103 unități de învățământ terțiar.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 144

Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării

Nivelul maxim al instituțiilor de învățământ superior s -a atins în perioada 1995 -2001,
acesta ajungând la un număr de 126 de universități. Rezultă o dezvoltare extensivă a
învățământului superior, dezvoltare ce nu se poate menține pe termen lung.
Baza materială a învățământului superio r a cunoscut o dezvoltare dar nu în același ritm
cu creșterea numărului de studenți.
În continuare se prezintă evoluția numărului de studenți la învățământul de licență
(ISCED 5a) în perioada 1995 -2013 punând în evidență atât învățământul de stat, cât și
învățământul privat, evoluția numărului de cadre didactice și cea a raportului dintre numărul
de studenți și numărul cadrelor didactice.
În anul universitar 2013 -2014, în România funcționau potrivit datelor publicate de
către Institutul Național de Statist ică, un număr de 56 universități publice (de stat) și 47 de
universități private (particulare), acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu ca urmare
a evaluării instituționale potrivit legii care a avut loc la nivel național în anul 2011 și au
obținut dreptul de a folosi titulatura de „universitate” sau o altă denumire similară.
În cadrul acestora funcționau 590 de facultăți dintre care 405 în cadrul universităților
finanțate de la bugetul de stat.

Învățământul privat deține o pondere importan tă în totalul numărului de studenți,
ponderea atingând un maxim în anul universitar 2001 – 2002 (aproximativ 56,77% dintre

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 145
studenții din România studiau în universități private, în anul 2013 ponderea a scăzut la
aproximativ 45,68%).

Sursa date: Institut ul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării

Baza materială a învățământului superior a cunoscut o dezvoltare dar nu în același ritm
cu creșterea numărului de studenți. Dacă în 1990, universitățile din România aveau 3785 de
amfiteatre și săli de curs, 4328 laboratoare, în 2015 existau un număr de 7926 de amfiteatre și
9719 laboratoare.
Această evoluție este interesantă deoarece arată faptul că universitățile publice și
priva te au avut o dezvoltare destul de diferită în această perioadă.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 146

Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării

Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 147
După o creștere spectaculoasă de 2,70 ori a studenților înmatriculați în învățământul
superior (în special la învățământul particular) de la 336.141 în anul 1995 ajungând la
907.353 de studenți în anul 2007, rata brută de participare la această formă de învățământ a
scăzut în ultimii ani. În anul 2015 mai erau înmatriculați doar 410.697 de studenț i, din care
doar 59 .447 în învățământul privat.
Sistemul de învățământ universitar din România este într -un plin proces de schimbare.
Noile tendințe înregistrate după 1990 și procesul de globalizare au impus repoziționarea
unităților de învățământ superio r în mediul economic și social.
Cerința dezvoltării sistemului de învățământ superior provine din faptul că dezvoltarea
economică a unei țări este direct legată de calitatea capitalului uman. După schimbările
politice din 1989 și odată cu căderea regimul ui comunist, România a înregistrat schimbări
majore la nivelul sistemului de educație.
România ca țară membră a UE a depus eforturi considerabile să implementeze
standardele Bologna și Lisabona, dar cu toate acestea încă se constată decalaje și lipsa de
corelație între educație și cerințele pieței muncii.
Învățământul superior din România a cunoscut transformări majore după 1990, în
primul rând, a crescut spectaculos numărul de studenți.
Evoluția numărului de studenți înscriși în universitățile din R omânia conform
Institutului Național de Statistică a avut o evoluție oscilantă în perioada analizată.
Această evoluție este interesantă deoarece arată faptul că universitățile publice și
private au avut o dezvoltare destul de diferită în această perioadă.
Modificările care au avut loc în structura populației școlare din învățământul superior
depind de mai mulți factori, de exemplu, evoluția demografică.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 148
Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic 2
Reprezentare grafică: Autorul lucrării

Scăderea numărului persoanelor înmatriculate în învățământul terțiar s -a datorat
evoluțiilor demografice dar și a crizei economice care a condus la scăderea veniturilor
populației și a posibil ității plății taxelor de școlarizare pe de -o parte, reducerii anilor de studii
la nivel de licență, datorită implementării sistemului Bologna începând cu 2005, a creșterii
exigențelor de la examenul de bacalaureat, a abandonului școlar, pe de altă parte, s unt numai
câțiva factori care au condus la această situație.
Din păcate, numărul cadrelor didactice nu a cunoscut o expansiune proporțională cu
cea a studenților, proporția fiind doar de 1,17 ori, în perioada 2005 de la 31.543 la 26.949 în
2015.

9.4 Cadrele didactice

Autonomia instituțională pentru managementul personalului academic în învățământul
superior .
În ultima perioadă, institutele de învățământ superior din multe țări au dobândit o mai
mare autonomie în ceea ce privește managementul persona lului academic.
Autoritățile centrale în domeniul educației din foarte multe țări sunt totuși în
continuare responsabile în ceea ce privește criteriile de eligibilitate și de definirea categoriilor
de personal și a calificărilor aferente.
În România, în acest proces este implicată o agenție independentă, împreună cu alți
factori de decizie în domeniul educației.
Recrutarea personalului academic în România, este posibil numai pe bază de concurs
public organizat de instituția de învățământ superior, în baza legislației în vigoare și a
metodologiei cadru stabilite de Ministerul Educației și a Cartei Universitare.
Recrutarea personalului academic se poate face prin anunțuri publice în presa
națională sau internațională, publicarea unui anunț în Jurnalul Ofi cial la nivel central.
Aceste anunțuri sunt întocmite de către instituțiile de învățământ superior care fac
publice posturile vacante scoase la concurs cu obligativitatea de a respecta anumite criterii.
Institutele de învățământ superior au obligația să respecte Metodologia cadru de
concurs, publicând toate posturile scoase la concurs cu cel puțin două luni înaintea susținerii
acestora.
Publicarea posturilor se face atât pe site -ul propriu al instituției de învățământ superior
cât și pe un site speciali zat administrat de Ministerul Educației.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 149
Pentru ocuparea unui post didactic sau de cercetare pot participa la concurs atât
cetățeni români cât și străini, fără nici un fel de discriminare, după obținerea titlului de doctor.
În Republica Cehă, Grecia, Eston ia, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit institutele de
învățământ superior au autonomie pentru stabilirea criteriilor de recrutare, definirea
categoriilor de personal și distribuția acestora.
În Olanda și Regatul Unit, responsabilitatea recrutării personalului , a procedurilor
legate de dezvoltarea și păstrarea personalului revine instituțiilor, cu respectarea legislației în
vigoare, prevăzute de legislația muncii.
Responsabilitățile pentru deciziile privind numărul posturilor disponibile, a
calificărilor necesa re și modul în care membrii personalului sunt numiți în cadrul catedrelor și
a facultăților revine în majoritatea țărilor instituțiilor de învățământ superior.
Personalul angajat în instituțiile de învățământ superior, în marea majoritate a țărilor,
este r etribuit pe baza grilelor de salarizare. Stabilirea grilelor de salarizare, revine autorităților
centrale din domeniul educației.
Acolo unde nu există grile de salarizare, stabilirea nivelurilor salariale, au loc
negocieri salariale o dată la doi sau trei ani pentru toate funcțiile de categorii de personal.
În țările în care, personalul academic are statut de funcționar public sau un statut
echivalent, salariile sunt stabilite la nivel central.
Conform datelor statistice disponibile pe site -ul Institutului Național de Statistică în
perioada de referință 1990 -2015, numărul cadrelor didactice din învățământul superior din
România a înregistrat o creștere de la 13 .927 în 1990 la 31 .973 în 2008, după care s -a
înregistrat o scădere dramatică până la 26 .949 înr egistrată în anul 2015.
Evoluția cadrelor didactice se datorează și apariției primelor universități particulare ca
o alternativă a învățământului public, unde anumite cadre didactice din cadrul instituțiilor
publice, predau și în cadrul instituțiilor par ticulare.
Această creștere indică o profesionalizare crescută a cadrelor didactice, precum și o
ocupare exclusivă a acestora în domeniul învățământului superior.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 150

Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării

Acest indicator se utilizează pentru a evidenția echilibrul sau dezechilibrul în
distribuția cadrelor didactice pe sexe, pentru întreg sistemul.

9.4.1 Evoluția personalului didactic

Analizând tabelul de mai sus, putem observa că numărul total al cadrelor didactice din
învățământul superior public și privat din România a scăzut la nivelul anului 2015 față de anul
2008 cu 5.024 de persoane, datorată într -o anumită măsură probabil vârstei acestora, a
aplicăr ii Legii nr 1/2001 cu privire la pensionare și a blocării pentru o perioadă mai lungă de
timp a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice, sau a măsurilor drastice de la
jumătatea anului de diminuare salarială.
Această evoluție a diminuării numă rului de cadre didactice se înregistrează la întreg
personalul didactic masculin – 4.386 de cadre didactice și feminin – 638 de cadre didactice.
Potrivit datelor analizate mai sus, această descreștere a efectivelor de personal din
învățământul superior, poate conduce la o degradare a calității actului educațional în raport cu
evoluția numărului de studenți înmatriculați.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 151
Vârsta
Unul dintre stereotipurile des întâlnite despre sistemul de învățământ superior este
legat de vârsta cadrelor didactice.
În România, structura pe grupe a cadrelor didactice conform seriilor de date publicate
de Eurostat, exemplifică o distribuție aproximativ egală pentru grupa cuprinsă între 30 -39 de
ani și grupa > 50 de ani, acestea fiind cele mai generoase.
Grupa de vârstă d e până la 30 de ani, are un statut mai special, deoarece o parte din
cadrele didactice pot fi femei aflându -se în concediu de maternitate, sau o parte încă mai
importantă încă mai studiază definitivându -și studiile doctorale.
Acest lucru a condus la o degr adare a calității învățământului datorată creșterii
raportului dintre numărul de studenți și numărul de cadre didactice.
Baza materială a învățământului superior a cunoscut o dezvoltare dar nu în același ritm
cu creșterea numărului de studenți.
Creșterea numărului de studenți nu a fost corelată cu creșterea numărului de cadre
didactice și nici cu dezvoltarea bazei materiale.
Pentru o dezvoltare intensivă a învățământului superior sunt necesare profunde măsuri
de transformare a universităților, pe calea antreprenoriatului academic.

9.4.2 Ponderea cadrelor didactice femei

PFCDth
*100

PFCDth – ponderea cadrelor didactice femei, în nivelul h de educație;
FCDth – numărul cadrelor didactice femei în anul școlar t , în ni velul h de educație;
CDth – numărul total de cadre didactice (femei și bărbați) în anul școlar t, în nivelul h de
educație;
h – reprezintă un anumit nivel educațional, conform clasificării ISCED 97.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 152

Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării

Sex
Ponderea personalului didactic feminin în învățământul universitar terțiar a continuat
să crească an de an din 1990 până în prezent. Acest fapt indică tendința din întreaga perioadă
analizată, de creștere a ponderii cadrelor didactice femei în domeniul învățământului
universitar.
Trebuie avut în vedere faptul că, în continuare, această tendință pozitivă este în general
datorată, titlurilor academice de nivel in ferior (asistent universitar și lector/șef de lucrări).

Indicatorul ponderea cadrelor didactice femei reflectă numărul cadrelor didactice
femei exprimat ca raport procentual din numărul total de cadre didactice într -un an
universitar.
Indicatorul se utili zează pentru a evidenția echilibrul sau dezechilibrul în distribuția
cadrelor didactice pe sexe.
Ponderea personalului didactic feminin din învățământul universitar a continuat să
crească pe toată perioada analizată.
Acestă creștere se datorează și faptul ui că un număr tot mai mare de femei au ales să
urmeze programe de studii doctorale.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 153
Repere europene
La nivelul învățământului superior, personalul didactic masculin este majoritar în
țările europene, cu excepția țărilor baltice (Letonia și Lituania).
Țări precum Slovenia, Italia, Austria, Irlanda, Olanda, Ungaria, Franța, Spania au o
pondere de sub 40% a personalului feminin în totalul personalului didactic – Eurostat 2011

Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării

Numărul de elevi ce revine la un cadru didactic
NCD tht =
unde:
NCDth – numărul de elevi ce revine la un cadru didactic, în anul șco lar t, în nivelul h de
educație;
Nth – numărul total de elevi înscriși în anul școlar t, în nivelul h de educație;
CDth – numărul total de cadre didactice care desfășoară activitate didactică în anul școlar t, în
nivelul h de educație.
h – reprezintă un anumit nivel educațional, conform clasificării ISCED 97.
Indicatorul numărului de studenți ce revine la un cadru didactic reflectă raportul
studenților per cadru didactic într -un anumit an universitar. Indicatorul se utilizează, astfel,
pentru a măsura cu exactitate nivelul resurselor umane alocate în raport cu numărul
studenților înscriși.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 154
Acest indicator oferă o clară imagine asupra resurselor umane (cadre didactice)
alocate educației universitare, cât și strategiilor și politicilor privind asigurarea calității
procesului de învățământ.

Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării

9.5. Rata de absolvire a învățământului superior
Procentul absolve nților unui anumit nivel de educație din totalul populației în vârstă
teoretică de absolvire specifică nivelului respectiv de educație.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 155

Sursa date: Institutul Național de Statistică Grafic x
Reprezentare grafică: Autorul lucrării

Activitatea de cercetare științifică trebuie să aibă în vedere prioritățile europene în
domeniul activităților de dezvoltare, de inovare și de transfer tehnologic.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 156

CAPITOLUL X

Modele universitare ant reprenoriale de succes în România
Universitățile din România au cunoscut un avânt fără precedent imediat după
Revoluția din 1989. Planurile de învățământ, programele curriculare, fișele disciplinelor,
criteriile de evaluare a activității cadrelor didactice universitare, dar și a studenților, formele
de comunicare profesor – student, dar și student – universitate, metodele de predare -învățare,
implicarea mai accentuată a studenților în realizarea demersului de pregătire profesională (de
care beneficiază ei î nșiși), găsirea de către absolvenți a locurilor de muncă adecvate pregătirii
teoretice obținute în facultate, întregirea pregătirii profesionale prin parcursul licență –
masterat – doctorat, implicarea mediului de afaceri din societatea în care ființează
universitatea prin stabilirea de contacte directe și nemijlocite între antreprenori – studenți –
profesori sunt aspectele majore care caracterizează viața universitară din România, indiferent
de aria geografică157.
Învățământul universitar românesc actual cuno aște o bine meritată sincronizare cu
învățământul omolog european, grație eforturilor colectivelor noastre didactice universitare
care au studiat și aplicat în instituțiile noastre de învățământ superior politicile de
antreprenoriat academic, în scopul spo ririi eficienței și eficacității învățământului uniersitar
românesc158
10.1. Entrepreunership Academy (EA)
Tot mai des a apărut , în spațiul nostru cultural, întrebarea referitoare la cum să poată
fi convinși părinții care doresc pentru copiii lor studii în străinătate că este posibil ca fiii lor să
studieze la fel de bine în București?”159
Adrian Stanciu, consultant și antreprenor, de numele căruia se leagă, inevitabil,
dezvoltarea unor companii de prestigiu, precum Ascendis, Xerox România, Kiwi Finance,
Hum an Synergistics, sau Maastricht School of Management, a spus:” Sunt mai mult de 3.000
de copii care pleacă în fiecare an pentru studii universitare în străinătate”, motivându -și astfel
intenția de a pleca la un drum absolut inovator: înființarea unui prog ram universitar cu scopul
declarat de a produce antreprenori în domeniul educației.
El povestește mai mult decât entuziast despre acel model educațional care i -a atras
atenția în mod deosebit tocmai pentru că acesta s -a răspândit în ultimii 25 de ani în a proape
toată lumea. Inițiativa a plecat din Finlanda și a fost preluată și dezvoltată de Johannes

157 Păunescu M.(coord), Vlăsceanu L.(coord.), et al., Calitatea învățământului superior din România , Editura
Polirom, 2011, p.208 .
158 Vasile V.(coord.), Zaman Gh., Perț S., Zarojanu F., Restructuring Romania’s education system considering
the ecolution from the domestic market perspective and impact on RDI progress, European Institute of
Roma nia, Strategy and Polict Studies, 2008.
159 http://zoot.ro/Cele -mai-bune -50-de-universități -din-lume , 157889,html , accesare 07.03.2018, ora 23.15.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 157
Partanen, așa -numitul ”pionier al educației fără profesori”160. Modelul de învățământ
universitar care a fost dezvoltat de acesta presupune un proces de învățar e colaborativă. În
cadrul acestui proces, actul educațional se transformă într -o cerință stringentă a studentului
care se situează central în cadrul programului de învățare.
Acest modelul implică încă din primul an organizarea studenților în grupuri de s tudiu,
fiecare grup trebuind să dezvolte o afacere, care este reală, înregistrată cu acte în regulă,
plătitoare de taxe și de la care lumea (în primul rând studentul -inițiator) așteaptă profit. În
scopul aplicării în practică a cerințelor construcției afac erii, studenții implicați în acest proiect
acced experții este firesc să se confrunte cu diverse probleme de specialitate: alcătuirea unui
plan de afaceri, evidența contabilă a afacerii, alcătuirea unui P&L sau a unui plan de
marketing. În aceste situații vine un expert, îi învață (predare -învățare modernă), sub forma
unor cursuri, la care studenții dau examene și acumulează credite. Cu cât studenții vor fi mai
ancorați în realitatea concretă, imediată, cu atât ei vor asimila mai repede noțiunile teoretic e
dobândite și vor fi mai eficienți în activitatea lor. S -a demonstrat că, în acest fel, studenții au
motivația de a asimila serios și profund noțiunile teoretice deoarece de aplicarea lor corectă în
practică depinde succesul propriei afaceri161.
Ceea ce fac e o diferență între modelul Team Academy și alte universități este
realitatea că afacerile dezvoltate de studenți nu sunt simple simulări, ci sunt chiar afaceri
adevărate, cu ținte clar definite de profit și care se pot dezvolta de către studenții deveniț i
absolvenți chiar după absolvire, dacă ei doresc acest lucru.162
Marjele de profit per echipă devin obiective esențiale în interiorul procesului de
predare – învățare, explică Stanciu – minimul de profit vizat a fi obținut este 1.500 de
euro/membru în echipă în primul an de derulare a afacerii, de 2.500 de euro/membru în cel de
al doilea an și de 5.000 de euro/membru în cel de -al treilea an.
În plus față de creșterea unei afaceri reale, pe parcursul anilor de studiu studenții vor
beneficia de cursuri standa rd desfășurate într -un program de administrarea afacerilor (
matematică, economie, contabilitate, strategii de comunicare, contabilitate, management,
marketing, tehnici de negociere, vânzări, gestionarea situațiilor de criză). Se impune
precizarea că prof esorii implicați în acest program sunt, în realitate, antreprenori și oameni de
afaceri. Astfel, cursurile nu vor putea ocupa mai mult de 10 -12 ore pe săptămână. Timpul
care va rămâne va fi utilizat în scopul constituirii și dezvoltării de companii re ale, care să fie
manageriate în întregime de studenți. Programul este astfel alcătuit încât, fiecare student să fie
responsabilizat în sensul dezvoltării abilităților manageriale pentru ca să trăiască, cu adevărat,
nevoia de a reuși, în calitate de antrep renor, prin forțele sale proprii.
Centrul de interes al acestui proces educațional se mută pe antrenorii studenților, așa –
numiții coach, (1 la maximum 20 studenți), care să îi poată ajuta oricând pe studenți să facă
față provocărilor intervenite, să afl e răspunsuri adecvate la întrebările ivite, să îi învețe de
unde să obțină informațiile necesare și cum să le folosească în mod util pentru afacere.

160 Comisia Europeană ,” Sprijinirea c reșterii economice și a locurilor de muncă – o agendă pentru modernizarea
sistemelor de învățământ terțiar din Europa ”. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. COM (2011) 567 versiunea finală, SEC, 2011,
1063, http://www.umic.pt/images/stories/publicacoes6/SEC(2011)%201063%20final.pdf
161 Ibidem.
162 Ibidem.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 158
Acești antrenori au, de asemenea, rolul de a -i atenționa pe studenți atunci când
aceștia greșesc sau când nu sunt suficient de focusați, detaliază Adrian Stanciu.
Modelul care a fost dezvoltat de către Parten nu este încă acreditat, deși este răspândit
pe scară largă. Olandezii au fost primii care au preluat acest model, intenționând să îl
acrediteze, în vederea transformării lui într -un program academic de maxim interes și ca o
primă opțiune pentru absolvenții de liceu. Prin urmare, l -au structurat și organizat în spiritul
unei universități de tip clasic. Adrian Stanciu mai explică și faptul că au opt at pentru modelul
olandez și nu pentru cel inițial, finlandez, deoarece ei erau în căutarea unui model care să
poată fi acreditat.
Folosind pluralul, Stanciu nu se referă, în mod obligatoriu, la echipa actuală, ci la
acele trei instituții distincte car e au ținut cont, independent, de varianta implementării
programului Team Academy în România. El mărturisește că au reflectat la acest proiect, în
mod simultan, dar independent, trei entități distincte: Universitatea Alternativă (care este
singurul program , la ora actuală, care poate oferi studenților săi o variantă nouă de învățare),
Educativa (organizația înființată de Alex Ghiță, organizație prin care cei mai numeroși
studenți români se deplasează la studii în străinătate) și ei (adică Maastricht School of
Management , care a tatonat constant ideea înființării unei universități pentru antreprenori.
Astfel că, Adrian Stanciu, de îndată ce a avut cunoștință de interesul comun al celorlalte două
părți, i -a solicitat la o întrevedere amicală unde au găndit îm preună un plan de acțiune.
Lucrurile s -au blocat însă la partea de acreditare, deoarece „modelul acesta nu este
compatibil cu sistemul de acreditare din România, unde încă se aplică un sistem destul de
birocratic pentru acreditare, moment în care, în mo d firesc, a apărut întrebarea dacă studenții –
antreprenori aveau cu adevărat nevoie de această acreditare. Chiar dacă ei nu o solicitau,
părinții lor, care susțineau financiar această inițiativă educativă doreau să fie siguri de
validitatea și valabilitat ea diplomei de absolvire care să îi poată face angajabili, în ciuda
faptului că drumul copiilor va fi antreprenorial.
Rezolvarea acestei probleme a fost dată de Team Academy, care le -a prezentat un plan
interesant, nemaiuzitat până în acel moment : să se integreze ca o parte componentă a ceea ce
în legea olandeză a educației se numește „sub steag olandez“. Altfel fie spus, îi acreditează
olandezii: autoritățile olandeze vin în contact cu aceste entități educaționale, pe care le
analizează și acreditează întregul lor program de studiu ( atât din București, cât și din
Amsterdam), iar diplomele fiind aceleași , fără a se menționa pe ele unde a absolvit studentul,
ci doar ce program de studiu a absolvit.
Prin această modalitate de abordare a învățământului universitar, se va putea diminua
impactul mitului (prezent încă) al absolvirii cu succes a unei universități europene de
prestigiu, mit care poate împiedica pe mulți tineri dotați intelec tual să -și clădească o carieră
așa cum doresc.
Este firesc să ne în trebăm cum va putea să fie promovată o astfel de universitate într -o
societate în care învățământul universitar privat este inevitabil acompaniat de o imagine
defavorabilă și în care aproape că s -a împământenit, în mentalul colectiv, ideea că orice copil
dotat intelectual sau cu posibilități financiare trebuie să studieze, obligatoriu, în străinătate.
„Nu mă mint că va fi ușor“, spune Adrian Stanciu, care pornește însă de la ideea că
universitatea (deci implicit sistemul de învățământ universitar) pe care u rmează să o lanseze,

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 159
deși este cotată drept cea mai costisitoare, la ora actuală, de pe piață ( necesitând o taxă de
6.500 de euro pe an față de o medie aproximativă de 2.000 de euro, cam cât ar plăti un
student înscris fie la celelalte universități pri vate din România, fie la programele cu taxă din
cadrul universităților de stat), ar costa anual cam tot cât ar costa și o grădiniță particulară cu
pretenții din București. Comparația este hilară, dar reală sub aspectul costurilor implicate.
Acest fapt i -a determinat pe membrii fondatori ai The Entrepreneurship Academy să creadă că
acestă nouă formulă de învățământ universitar va deveni, în viitor, o variantă de studii
universitare pentru acei copii pe care părinții i -au înscris să frecventeze astfel de gr ădinițe cu
pretenții și care nu ar vrea să se plece din România pentru studii, din diverse motive
(atașamentul față de familie, față de prieteni, față de comunitatea socială în sine, aprecierea
valorilor culturale românești, a tradițiilor, obiceiurilor noa stre și dorința de a -și petrece timpul
în mediul lingvistic românesc, motive care sunt adesea ignorate doar pentru a putea studia în
străinătate).
Universitatea va beneficia însă și de un program de burse, solid și legal întemeiat,
program prin care fondat orii își propun să -i atragă pe tinerii talentați – fondul disponibil
pentru burse este acum în formare, dar oficialii universității declară că valoarea acestuia se
ridică la valoarea de 75.000 de euro în fiecare an de studiu. Se intenționează a atrage un
număr tot mai mare de tineri către acest sistem de învățământ universitar, considerat a fi
premisa viitorului confortabil.
În funcție de sursa de proveniență a fondurilor, bursele s -au împărțit în două mari
categorii: burse provenind din sursa fondului Fu ndației Entreprenation și burse care sunt
oferite prin donație de către partenerii declarați ai The Entrepreneurship Academy (EA), La
începutul anului 2016 a fost confirmată contribuția oferită de ING Bank – care poate fi, în
același timp, considerat și un partener fondator al instituției The Entrepreneurship Academy,
partener care a și semnat, fără ezitare, cu instituția academică un parteneriat pe o durată de
timp de trei ani. Autonom, Bookster, și Microsoft au fost, de asemenea, confirmați ca
parteneri pentru desfășurarea diferitelor proiecte educaționale, iar, pe lângă aceștia, mai
menționez un număr considerabil de discuții de profil, deschise cu alte multe companii locale
sau străine, interesate de proiectele educaționale și care intenționează ca înt r-un viitor apropiat
să se alăture proiectului în derulare fie în calitate de parteneri, fie în calitate de sponsori pe
diferite alte proiecte.
În primul an, mai exact pentru intervalul 2016/2017, The Entrepreneurship
Academy și-a propus să demareze activi tatea universitară având o cifră de școlarizare de 50
de studenți, intenție îndeplinită în fapt. Proiectul a fost îndrăzneț și bine gândit sub aspect
antreprenorial, conducerea fiind susținută atât din punct de vedere motivațional, cât și
științific.
Pentru următorii câțiva ani, Adrian Stanciu își propune o cifră de școlarizare de 250 de
studenți pe serie de învățământ, ceea ce presupune pregătirea a zeci de coach, de numeroși
oameni implicați în procesul de predare -învățare modern, cât și alocarea de res urse
considerabile pentru învățare. Acest demers face ca programul nou implementat să fie extrem
de scump: un profesor care ține o prelegere într -un amfiteatru, în fața a sute de studenți este
înlocuit, în acest sistem, de un coach ( antrenor) care are s arcina de a asculta și îndruma
personal și individual maximum 20 studenți. Profesionalismul pe care acest nou sistem
universitar intenționează a -l insufla studenților săi presupune descoperirea unei vocații, proces

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 160
care durează în timp și se construiește cu dăruire și migală. Scopul acestei noi universități nu
este să ofere societății doar absolvenți, ci persoane perfect autonome și independente
profesional, care să se poată descurca pe picioarele lor din chiar ziua absolvirii încolo.“
10.1.1.Desp re Entrepreunership Academy
The Entrepreneurship Academy (EA) este singura facultate antreprenorială din
România, unde studenții învață practic, încă din prima zi, cum să își construiască și să își
dezvolte propria lor afacere.
Acreditată în Olanda, EA funcționează pe baza unui parteneriat cu Team Academy
International (Netherlands), după un model educațional existent de peste 20 de ani în Finlanda
și implementat cu succes în peste 18 țări.
Dezvoltată în România prin intermediul Fundației EntrepreNation, de către
Universitatea Alternativă, Maastricht School of Management și Grupul EDUCATIVA, în
parteneriat cu Team Academy International, cu sprijinul partenerului fondator ‐ ING Bank și
al mediului antreprenorial autohton, The Entrepreneurship Academy se co nfigurează drept cea
mai inteligentă și de perspectivă variantă de studiu existentă în România pentru acei tineri
care dau dovadă de ambiție și inițiativă.
The Entrepreneurship Academy (EA), este, la ora actuală, unica facultate de
antreprenoriat din între aga Europă de Sud -Est, unde studenții învață, în mod nemijlocit, direct
de la antreprenori. Această instituție își prezintă oferta de studiu publicului țintă în cadrul
Romanian International University Fair (RIUF) care a avut loc în perioada 18 -24 martie. De
remarcat că membrii boardului The Entrepreneurship Academy au optat să prez inte noul
model educațional în mai multe centre universitare, astfel: în București, între 18 – 20 martie
2017, în Cluj, pe data de 22 martie, și în Brașov, pe data de 24 martie . Tot în această
perioadă, EA a lansat și fondul de burse oferit celor dintâi studenți, fond în valoare de peste
170.000 euro. Aceste burse de studiu au fost susținute și oferite de către companii și de către
antreprenori români interesați în angajarea, pe viitor, a unor oameni bine pregătiți profesional.
Observ că tot mai multe companii se implică direct (financiar și logistic) în procesul de
pregătire profesională de calitate a viitorilor specialiști.
La standul organizat de The Entrepreneurship Academ y în interiorul târgului
menționat (RIUF), dar și în prezentările susținute în fiecare oraș, au fost d e față membri
fondatori precum: Alexandru Ghiță (reprezentant al Grupului Educativa ) Cosmin Alexandru
(reprezentat pentru Wanted Transformation ) și decan al noii facultății , Ilinca Păun ( de la
Colliers România ) sau Corina Gheonea ( membru co -fondator la Universitatea Alternativă ).
Aceștia au prezentat evo luția viitori lor studenți EA care vor putea, astfel, împleti cunoștințele
teoretice dobândite la cu rs cu experiențele practice dobândite la seminar pentru a lansa și a
dezvolta, sub îndrumarea directă a specialiștilor din mediul românesc de afaceri, o afacere
sănătoasă financiar, responsabilă de produse și servicii adecvate pieței pe care operează,
solicitate de publicul consumator și care să demonstreze necesitatea lor în societatea civilă.
Deschisă în parteneriat cu instituția Team Academy din Olanda, care este considerată a
fi cea mai de succes instituție universitară internațională de antreprenori at, The
Entrepreneurship Academy implementează în România un model educațional universitar
inedit, implementat cu succes și în multe alte țări, spre exemplu: Spania, Finlanda, Germania,

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 161
Franța, Marea Britanie, Ungaria, Peru și Argentina, cu rezultate abso lut remarcabile: 91%
dintre absolvenții acestui sistem educațional obțin un loc de muncă în domeniul
absolvirii în chiar primele 6 luni după ce au absolvit, iar o proporție de 47% dețin o
afacere sustenabilă la numai 2 ani după absolvire .163
Aplicațiile pe ntru înscrierea în anul universitar 2016/2017 au fost deja deschise pe
website -ul oficial http://www.entrepreneurship -academy.ro/
10.1.2. Despre modelul educațional EA
De-a lungul acestor 4 ani de stu diu, studenții -antreprenori își vor destina timpul lor de
studiu pentru cursuri de marketing, administrarea afacerilor, management, economie, sau
vânzări, dar și pentru crearea și dezvoltarea unor afaceri personale, intenționate a fi
profitabile, sub îndr umarea directă a unor antreprenori renumiți și oameni de afaceri de
succes, precum: Florin Ilie de la Head of Financial Markets Sales al ING Bank în Romania
ING, Adrian Stanciu care este Associated Dean, în departamentul Knowledge and Leadership
din cadr ul Maastricht School of Management Romania; Steven van Groningen , de la CEO
Raiffeisen Bank, Cosmin Alexandru care este decan al instituției The Entrepreneurship
Academy și Sergiu Neguț, care este Antreprenor și Associate Dean la Maastricht School of
Mana gement, lista fiind deschisă în continuare și spre alte colaborări.
În același timp, în fiecare an, studenții vor beneficia și de stagii importante de practică
de specialitate pe care pot să le efectueze , stagii în alte țări din Europa, în companii de p rofil,
ca de exemplu: în Amsterdam, la compania Silicon Valley și într -o altă țară cu piață
emergentă. În acest sens, EA a încheiat numeroase protocoale de practică de specialitate în
domeniu, cu mai multe companii de profil. În urma acestor protocoale vo r fi desemnați
diferiți oameni de afaceri drept tutori de practică pentru diverse domenii de activitate.
Conducerea universității și -a propus ca, la finalul facultăț ii, la absolvire, studenții să dețină ei
propria lor companie deja înființată, care să fu ncționeze la parametri optimi, alături de un set
de abilități care pot fi dezvoltate și îmbunătățite numai în afara sălilor clasice destinate
cursului: comportament antreprenorial, siguranță de sine, responsabilitate și capacitatea
personală de a -și transf orma propriile idei în realitate, abilități de comunicare (în special în
situații de criză) și de gestionare a imaginii organizației în fața societății civile.
Sunt, de asemenea, importante noțiunile legate de temeiul legal al desfășurării
activității ant reprenoriale pentru ca studenții să poată avansa spre atingerea obiectivelor
propuse în planul de afaceri.
10.1.3. Taxe și burse
Sistemul de taxe în vederea școlarizării studenților care și -au început studiile în luna
septembrie 2016 a fost bine gândit ș i stabilit la suma de 6.500 EUR / an, pe un interval de 4
ani. Din taxa aceasta de școlarizare, studenții își pot plăti, pe viitor, inclusiv cheltuielile lor de
transport și de cazare în Amsterdam pe durata celor șase săptămâni, începând cu chiar primul
lor an de studiu. Tot în interiorul RIUF, membrii fondatori au inițiat un fond de burse
destinate studenților, fond de care aceștia pot beneficia de îndată ce vor parcurge atât procesul
de selecție, cât și cel de admitere. Până acum, acest fond de burse a atins o valoare de mai
mult de 170.000 euro în 4 ani, bursele alocate studenților ridicându -se la valoarea de 1.500 și

163 http://www.bloombiz.ro/cariere/10 -universități -fabrici -de-antreprenori accesare 16.02.2018 , ora 23.20.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 162
3.000 de euro. Cel dintâi fond de burse al EA a fost pus la dispoziție universității de către
ING Bank, care este partener fondator al instituției universitare The Entrepreneurship
Academy. Această companie oferă, pe durata celor 4 ani, 10 burse, în valoare totală de
60.000 euro. Restul burselor studențești sunt oferite de către antreprenori, dar, în egală
măsură, și de către compani i românești, cum ar fi Felix Pătrășcanu ( de la Fan Curier), Felix
Tătaru ( de la GMP Advertising) , Adrian Țuluca ( de la Propaganda).
10.2 Alte modele de antreprenoriat universitar
10.2.1. CROS
CROS reprezintă un alt model de antreprenoriat universitar românesc. Iată ce declară
membrii săi fondatori: ”În 2003, pe când eram studenți în Politehnică, am simțit nevoia unui
sistem de educație mai flexibil, mai orientat către practică și mai personalizat. Eram câțiva
care de la o simplă revoltă am ajuns să or ganizăm proiecte care primeau premii și încurajări.
Am încercat mai bine de 4 ani diverse strategii pentru a influența schimbarea din interior. Cu
toate acestea, universitățile nu păreau a se transforma așa cum speram.
Așa că ne -am propus să creem o univer sitate alternativă, centrată pe student”164.
În anul 2008 a fost fondat CROS – Centrul de Resurse pentru Organizații Studențești,
ceea ce a reprezentat o mică parte a visului din totdeauna al entuziaștilor români de a pune
bazele celei dintâi universități a lternative din România. CROS a devenit în 2013 Universitatea
Alternativă (UA) și deține, la ora actuală, o echipă de 20 de persoane. Experiența în educație
a echipei își spune cuvântul. Membrii echipei activează în domeniul educațional de peste 10
ani, având o activitate directă cu peste 2000 de tineri și 106 organizații de tineret și 300 de
fundații culturale. În 2011, în cadrul Galei Premiilor în Educație, CROS a fost premiat cu o
distincție specială pentru contribuția adusă la dezvoltarea învățământ ului din România, prin
promovarea inovației în educație și prin viziunea inovativă aplicată în fondarea Universității
Alternative.
10.2.1.1. Misiunea CROS
Misiunea Universității Alternative este să desfășoare un impact puternic în creșterea și
pregătirea p rofesională a studenților înscriși în acest program de studiu, pentru ca aceștia, la
rândul lor, să aibă un impact la fel de considerabil în cadrul societ ății civile în care vor activa
după absolvire.
Conducerea instituției CROS este de părere că procesu l educațional din interiorul
societății românești (și nu numai) poate fi reinventat, reconfigurat, în funcție de noi itemi de
evaluare ce țin de evoluția societății umane, de mersul inevitabil al timpului. Universitatea
Alternativă își propune să promove ze două de ziderate: diversitatea și inovația în educație,
implicându -i activ pe studenți în propria lor formare profesională. Acest sistem de învățământ
se adresează în special tinerilor care simt pulsul vieții cotidiene și doresc să aibă un impact
pozitiv în jurul lor. Pentru ei este construită o universitate care să cultive libertatea, spiritul
de competiție, curajul, abilitatea de comunicare demnitatea umană și profesională,
originalitatea, creativitatea și învățarea experiențială, după cum comunitat ea socială se
ghidează , în zilele noastre, după aceste valori morale. Până în 2023, această universitate și -a

164 http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_university_mottos , accesare 18.02.2018, ora 22.45.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 163
propus ca 1% din studenții din România să fie atrași a învăța în campusurile Universității
Alternative.
Această universitate intenționează să co ntribuie la implementarea procesului de
internaționalizare a învățământului universitar165
Conducerea CROS este de părere că există tineri cu mare potențial de a deveni agenți
activi de schimbare ai vieții societății românești. Studenții Universității Altern ative își vor
descoperi singuri pasiunile și le vor urma cu tenacitate, dar vor da naștere și unor proiecte și
programe inovative, aducând, pentru prima dată în spațiul românesc universitar, un adevărat
ecosistem de alternative în învățare. RestartEdu , Learnity , The Entrepreneurship Academy
sunt doar câteva dintre proiectele care au rădăcini și în Universitatea Alternativă.
10.2.2. Universitatea Babeș -Bolyai
Un alt model de antreprenoriat academic modern ni -l oferă Universitatea Babeș -Bolyai
aparținând Regiunii de Vest, din Cluj -Napoca. Această universitate a lansat, de curând,
catedra de PwC – Antreprenoriat și Afaceri de famil ie, care este prima asemenea catedră din
țară. La ora actuală, catedra funcționează în interiorul Departamentului de Business al
Facultății de Business. Catedra de PwC – Antreprenoriat și Afaceri de familie a fost fondată
ca urmare a existenței unui pa rteneriat încheiat între PwC și Facultatea de Business. Decanul
Facultății de Business, domnul Ioan Alin Nistor, conf.univ.dr. la aceeași facultate susține că
această nouă catedră ar trebui privită drept o platformă de comunicare și, în același timp, drept
o punte solidă de legătură între mediul academic -universitar, societate și noile afacerile de
familie. Succesul acestei catedre depinde de implicarea academică a cadrelor didactice din
universitate, dar în special de contribuția intelectuală ce urmează a fi pusă la dispoziția
studenților prin împărtășirea experiențelor profesionale către noile generații, pentru a -i putea
pregăti pe studenți să devină antreprenori de succes în propria lor afacere.
Catedra și -a propus ca în viitorul apropiat să deruleze o s erie de activități, printre care
amintesc: organizarea de mese rotunde, de workshop -uri tematice și dezbateri, ateliere de
creație (pe baza metodei brainstorming), elaborarea unor studii de piață și a unor analize
referitoare la antreprenoriatul și afaceri le de familie, organizarea de conferințe ale
antreprenorilor români și străini, organizarea unor cursuri postuniversitare de antreprenoriat.
De asemenea, și -a propus organizarea unei școli de vară, iar pe plan teoretic, și -a propus
susținerea și promovare a disciplinei de Antreprenoriat și Afaceri de Familie, astfel încât
această disciplină să poată fi introdusă legal în curricula Facultății de Business începând cu
anul academic 2013 -2014, fapt realizat.
Această catedră nou înființată trebuie pr ivită dre pt o ingenioasă platformă de
comunicare și o punte trainică de legătură între mediul academic -universitar di n facultate,
societatea înconjurătoare și afacerile de familie nou încheiate.
Directorul -lider al Serviciilor integrat destinate antreprenorilor și afacerilor de familie,
Alexandru Medelean consideră că succesul acestui demers se preconizează a depinde în mod
egal atât de implicarea de care va da dovadă Universitatea Babeș -Bolyai din Cluj, mai exact,

165 Korka M., Internaționalizarea învățământului superior din România, UEFISCU, Politici publice fundamentale
în Învățământul Superior. Proiect cofinanțat din FSE prin PO, Dezvoltarea capacități administrative în perioada
2008 -2023, 2014.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 164
Facultatea de Business cât și de implicarea antr eprenorilor și a afacerilor de familie derulate
în Transilvania la ora actuală.
La întâlnirea oficială care a avut ca scop prezentarea de concluzii stabilite în urma
raportului PwC – Antreprenoriat și Afaceri de familie, moment în care a avut loc și lansar ea
oficială a noii discipline de studiu, s -au întâlnit pentru a dezbate și analiza mersul lucrurilor
reprezentanți ai Universității, reprezentanți ai noii catedre și reprezentanți ai mediului de
afaceri local. Ei au ajuns la concluzia că afacerile de famil ie sunt foarte importante pentru
dezvoltarea comunității sociale locale și că este nevoie ca Guvernul să recunoască, în mod
onest, rolul acestora în cadrul societății civile.166
10.2.3. Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria si Managementul Afacerilor (FAIM A)
reprezintă un alt model antreprenorial academic românesc de succes, model care asigur ă un
învățământ performant, de calitate, o preg ătire inginereasc ă superioară și managerial ă bazat ă
pe creativitate și activitate practic ă, oferind studen ților săi șanse reale în competiț ia instituită
de pe pia ța for ței de munc ă, inclusiv în zona antreprenorial ă, aducând astfel șanse reale de
succes.

Facultatea se adreseaza tuturor tinerilor interesa ți să-și construiasc ă o carier ă în mediul
afaceril or (fie în do meniul industrial dar și î n alte domenii), precum și acelora care
intenționează s ă-și dezvolte propria afacere, pe baza cunoștințelor teoretice dobândite.

Cadrele didactice implicate în acest proces educațional, speciali ști de renume în domeniu,
atât pe plan na țional, cât și interna țional, realizeaz ă acest proces de transfer de cuno ștințe
într-o manier ă interactiv ă, fiind, în mod permanent conectați la activitatea practic ă reală și
asigur ând, astfel totodată, toate condi țiile necesare optime în ved erea stimul ării pentru
studenți, a g ândirii aplicative și critice a acestora, a experien ței și a aptitudinilor personale de
care aceștia dau dovadă, astfel încât rezultatele obținute de ei să le poată permite deschiderea
afacerii.

FAIMA pune la d ispoziția studen ților săi o bază materială foarte consistent ă, dispun ând
de o biblioteca modernă, dotat ă cu tratate, reviste, c ărți și alte publicații din domeniile de
interes aferente specializ ării "Ingineria și Managementul Afacerilor", cum ar fi: manage ment,
marketing, managementul resurselor umane, gestionarea situațiilor de criză, dezvoltare
organiza țional ă, finan țe, contabilitate, management de proiect, comunicare în afaceri,
management strategic, strategii de negociere, precum și alte monografii, c ărți și tratate de
mare valoare, specifice domeniilor conexe. Trebuie să mai men ționez faptul c ă majoritatea
cărților din dotare apar țin unor edituri de mare prestigiu, cum ar fi Prentice Hall, McGraw
Hill, Pearson, Teora, Niculescu și altele.
De ase menea, FAIMA mai dispune și de numeroase laboratoare didactice ultramoderne,
complet echipate în care se desfășoară și se practic ă, sub controlul direct al specialiștilor,
simul ări software utile î n dezvoltarea acelor abilit ăți manageriale de care vor ave a nev oie
studen ții, ca de exemplu: The Marketing Game, Primavera, Adonis, Adoscore, MS Project
etc.

166 Ubb.catedra_ pwc_ antreprenoriat_afaceri_familie_stiri_din_cluj , accesare 25.02.2018, ora 21.51.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 165
Bazându-se pe o rela ție bilaterală existentă între mediul universitar -academic și lumea
afacerilor, facultatea are rela ții puternic construite cu ma ri concerne interna ționale, așa cum
reiese din documentele universității (HP, Siemens, Porsche, Hornbach, Salesianner etc.),
absolven ții put ând astfel îndeplini cu succes criteriile de selec ție și posibilă angajare impuse
de rigorile grilei de angajare.
Trebuie să mai menționez un aspect legat de finalizarea acestor studii universita re, aspect
încă nevra lgic în societatea noastră. După absolvirea celor patru ani de studii de licen ță,
programele masterale oferite de FAIMA asigur ă absolvenților săi o c ompatibilitate foarte
bună a ace stora cu toate cerin țele de calitate impuse de către standardele europene în privin ța
învățământului universitar de calitate, în contextul actual al unei evolu ții continue,
permanente a pie ței muncii din cadrul Uniunii Europ ene.

10.3.Considerente ANOSR cu privire la mediul antreprenorial studențesc

10.3.1.Context național
În 2017, EY România a aniversat 25 de ani de activitate, o perioadă în care a contribuit
substanțial la viitorul României prin următoarele aspecte: a spr ijinit mediul antreprenorial, a
oferit consultanță investitorilor străini interesați înainte de intrarea lor pe piața locală și a
acordat asistență statului în procesul de privatizare a tuturor marilor companii românești.
EY este, putem spune, una dintre cele mai renumite firme concentrate asupra
serviciilor profesionale la nivel global, cu 230.000 de angajați în peste 700 de birouri din 150
de țări și venituri de aproximativ 29,6 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie
2016167. Rețeaua acestei companii este considerată a fi cea mai integrată la nivel global, iar
resursele existente în interiorul acest eia ajută la oferirea către to ți clienții de servicii prin
intermediul cărora aceștia să poată să beneficieze de oportunitățile existente în într eaga lume.
În țara noastră, EY este liderul constant de pe piața serviciilor profesionale încă din
momentul înființării, în anul 1992. Cei peste 700 de angajați din România și Republica
Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistență fiscală, as istență în tranzacții și
servicii de asistență în afaceri către companii multinaționale și locale. Compania deține
birouri în București, Cluj -Napoca, Timișoara, Iași și Chișinău. EY România s -a afiliat în 2014
singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The
Year .
EY Romania s -a implicat cu seriozitate și în procesul dezvoltării antreprenoriatului
studențesc, deoarece acesta este unul slab dezvoltat. Compania pornește de la premisa că într –
o etapă social -istoric dete rminată în care informația poate fi privită drept cel mai de preț bun
al omenirii, antreprenorialul devine, cu siguranță, un model de dezvoltare economică atât
pentru un individ, cât și pentru o echipă, deoarece antreprenoriatul este sustenabil chiar ș i la
nivel național, mai ales în rândul tinerilor entuziaști, dornici de noutate și progres.

167 www.ey.com , accesare 27.02.2018, ora 20.38.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 166
În anul 2014 EY România a realizat un barometru al fenomenului educațional și al
culturii antreprenoriale, intervievând un număr impresionant de studenți. Acest demers a fost
realizat în parteneriat cu Academia de Studii Economice (ASE – București) și cu ajutorul
câtorva organizații studențești membre ale puternicului organism Alianța Națională a
Organizațiilor Studențești din România (ANOSR). Se cuvine să menți onez aceste organizații
studențești: Sindicatul Studenților din Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică
Economică (SiSC), Asociația Studenților în Contabilitate și Informatică de Gestiune (ASCIG)
sau Asociația Studenților Economiști din Român ia (ASER).
Acest barometru a evidențiat faptul că 52% dintre respondenți doresc să își demareze
propria lor afacere în următorii doi ani. De remarcat că o proporție de 57% dintre studenții
intervievați pentru întocmirea acestui chestionar au susținut că ar dori ca ei să fie
antreprenori iar nu manageri168 . O proporție de 1.97% dintre cei intervievați au arătat că ar fi
dispuși să muncească susținut în scopul de a obține ceea ce își doresc. O proporție de 86%
dintre studenții intervievați ar fi dispuși să își asume chiar riscuri. Aceste rezultate mă
determină să consider, la ora actuală, că există, în universitățile românești, un potențial
considerabil și însemnat de posibili viitori antreprenori.
Se poate remarca faptul că 82% din tre studenții in tervievați pr in chestionar sunt de
părere că au/dețin cel puțin un antreprenor specializat în rândul cunoștințelor din afara
cercului propriei familiii, în timp ce aproape o proporție de 56% dintre aceștia au un
antreprenor chiar în familia personală, fapt absolut îmbucurător. Referitor la cea mai de preț și
necesară trăsătură a unui antreprenor de succes, o proporție de 58% dintre studenții
respondenți au indicat viziunea asupra afacerii, în timp ce 38% dintre aceștia au subliniat
problema capitalului ca f iind cea mai importantă calitate în sensul de a deveni antreprenor.
Organizația EY România, alături de alți specialiști cu care colaborează, consideră că
„universitățile concentrate pe antreprenoriat, tehnologie și cercetare au un impact dramatic
asupra e conomiilor din care fac parte, prin ecosistemul antreprenorial creat în acestea, start –
up-urile create de studenți și spin -off-urile desprinse din cercetarea universitară”169.
S-ar explica astfel de ce numărul de SRL -uri (Societăți cu Răspundere Limitată) a
scăzut considerabil în perioada 2008 -2014, sustenabilitatea afacerilor mici și mijlocii fiind
afectată în contextul în care 59% dintre antreprenorii solicitați a răspunde chestionarului
inițiat de EY România în studiul citat subli niază faptul că antrepren oriatul nu este susținut nici
de mentalitățile și nici de valorile tipic românești. Tot astfel s -ar explica și de ce așa numita
generație Millenials, exponentă a activității antreprenoriale din cadrul celor mai dezvoltate
state din lume din această persp ectivă, a traversat cu foarte mari dificultăți perioada de
recesiune economică care a debutat în anul 2008.
Ca atare, chiar dacă 70% dintre respondenții unui alt chestionar EY România170,aplicat
antreprenorilor, consideră că atât educația, cât mai ales pro cesul de pregătirea
antreprenorială s -au îmbunătățit substanțial în ultimii ani în țara noastră, situația existentă în
cadrul mediului universitar nu s -a modificat prea mult.

168 Studiul efectuat de EY Romania în 2014, www.ey.romania.ro , accesare 27.02.2018, ora 22.05.
169 Idem.
170 Chestionar aplicat în octombrie 2014, conform www.ey.romania.ro , accesare 2 7.02.2018, ora 23.50.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 167
Studiul scoate în evidență și faptul că „toate facultățile universității treb uie implicate
de la început în proces: discuțiile pe marginea antreprenoriatului în care au fost implicați, încă
de la început, angajații tuturor facultăților au fost extrem de importante în implementarea
noilor programe dedicate antreprenoriatului și au r eprezentat un factor decisiv în schimbarea
culturală în cadrul universităților, aceea de a promova antreprenoriatul”. De asemenea, se mai
remarcă faptul că trebuie ca „facultățile și catedrele să poată defini antreprenoriatul conform
nevoilor și aplicabili tății proprii. Această definiție trebuie să fie aplicabilă disciplinei
respective și misiunii facultății, până la nivel de catedră”
În România, sistemul de învățământ universitar nu a promovat încă modelul de
universitate antreprenorială, care se bazează p e trei dimensiuni esențiale: cursuri introductive
sau la un nivel avansat despre antreprenoriat și care pot construi abilitățile unui antreprenor
profesionist și de succes, realizarea unui sistem de activități de natură extracurriculară care să
sprijine d imensiunea antreprenorială, precum competiții de idei de business, așa -numite
”incubatoare de afaceri”, acordând o atenție deosebită stagiilor de practică, respectiv unei
adaptări rapide la nevoile pieței reale a muncii și prin aceasta, la nevoile de form are și
instruire ale studenților aflați într -un permanent proces de perfecționare profesională.
Există, în prezent, prin sistemul de asigurare a calității învățământului superior din
România, o serie de prevederi care presupun o colaborare str ânsă și permanentă între mediul
universitar și mediul de afaceri, în scopul îmbunătățirii ofertelor educaționale ale mediului
universitar, în sensul corelării programelor de studii cu cerințele concrete ale pieții actuale.

10.3.2. ANOSR(Alianța Naționa lă a Organizațiilor Studențești din România)
propune o serie de completări la acest proiect . Completarea cea mai importantă se referă la
modalitatea în care aceste organizații studențești vor funcționa. În lumina OMEN nr.
650/2014 privind aprobarea docum entului Metodologie -cadru referitor la procesele de
organizare și de funcționare a centrelor de consiliere și de orientare în vederea alegerii
carierei din cadrul sistemul de învățământ superior din România și al eficientizării structurilor
din cadrul une i universități, fără a exista entități cu o misiune asemănătoare și care să își
propună același grup țintă, sunt de părere că SAS ar trebui să funcționeze în interiorul acestor
centre, și să poată beneficia de tot sprijinul acordat, de interfața și pârgh iile de finanțare
disponibile pentru acestea, deoarece consider că cea mai semnificativă parte a misiunii
acestor noi societăți se poate suprapune cu misiunea centrelor de consiliere și de orientare în
carieră.
Se pare însă că funcționarea Comisiilor în sărcinate cu Evaluarea și Asigurarea
Calității ale instituțiilor de învățământ superior, indiferent de ce denumire poartă acestea, este
una care lasă de dorit din acest punct de vedere, deoarece procesul de consultare este, de cele
mai multe ori, pur form al, în vederea satisfacerii unor standarde.
În situația în care 44% dintre studenții care au fost intervievați în cadrul studiului EY
România consideră că universitățile pe care le urmează doar îi pregătesc într -o măsură medie
pentru viitor, pentru a deve ni antreprenori, consider că universitățile ar trebui, în mod
categoric, să aplice o serie de măsuri noi, precum:

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 168
 Introducerea, pentru studenți, a unei serii de cursuri desfășurate la nivel avansat, având ca
temă antreprenoriatul;
 Sprijinirea procesul ui de desfășurare a unor activități extracurriculare diverse, dar conexe
acestui domeniu;
 Îmbunătățirea calității stagiilor de practică și creșterea diversității locurilor de desfășurare a
acestor stagii de practică;
 Sprijinirea înființării unor centre de inițiere (”incubatoare și acceleratoare de afaceri”)
pentru studenții antreprenori;

Studiul acesta a fost realizat în perioada 3 -29 iunie 2014, pe un eșantion de 765
studenți aflați în an terminal de la următoarele universități:
– Academia de Studii E conomice din București,
– Universitatea din București, Universitatea Politehnica din București,
– Universitatea Tehnică din Cluj -Napoca,
– Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași,
– Universitatea „Babeș -Bolyai” din Cluj Napoca,
– Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,
– Universitatea Petrol și Gaze din Ploiești, Universitatea „Ovidius” din Constanța,
– Universitatea Politehnică din Timișoara, Universitatea din Pitești,
– Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinar ă din București,
– Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava,
-Universitatea „Valahia” din Târgoviște, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
După cum se poate remarca, au fost implicate multe centre universitare de prestigiu
din țară, centr e universitare cu tradiție în domeniul învățământului superior.

10.4 Model de bună practică – Cazul ITA GOLDTECH ARAD
Incubatorul ITA GOLDTECH ARAD este un incubator universitar înființat de către
Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”, Arad, acreditat de către Autoritatea Națională a
Cercetării Științifice (ANCS) prin Decizia nr 9703/ 22.07.2009.
Incubatorul ITA GOLDTECH ARAD, este un incubator tehnologic și de afaceri cu
caracter antreprenorial, de cercetare -dezvoltare -inovare (CDI) și activități de in struire practică
a studenților.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 169
Incubatorul face parte din structura Rețelei Naționale de Inovare și Transfer
Tehnologic (ReNITT) și a Asociației Române de Transfer Tehnologic (AroTT).
Motivațiile înființării și organizării ITA GOLDTECH:
 dezvoltarea spiri tului antreprenorial în cadrul Universității;
 participarea într -o formă activă la dezvoltarea economică locală și regională și
dezvoltarea imaginii Universității;
 dezvoltarea transferului de tehnologii și a relațiilor cu mediul industrial
 creșterea venitur ilor Universității, din licențierea rezultatelor inovative ale cercetării și
drepturile de acționar în spin -offs-uri și start -ups-uri.
ITA GOLDTECH ARAD reprezintă un incubator multisectorial care operează în
următoarele domenii:
 tehnologiile informației ș i comunicării
 eco și biotehnologii
 turism și agroturism
 produse industriale
 electrotehnică
În fig 6 de mai jos sunt reprezentate activitățile specifice celor 3 etape ale procesului de
creare a unei întreprinderi inovative respectiv pre -incubarea, incubarea și postincubarea.

Figura 6 Etapele procesului unei întreprinderi inovative

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 170
ITA GOLDTECH ARAD, realizări (iulie 2009 -iulie 2011)
 Fundamentarea planului de dezvoltare a ITA GOLDTECH ARAD se bazează pe
măsuri de stimulare directă a spirit ului antreprenorial și pe procesul de generare a
ideilor novatoare de afaceri în colectivele formate din studenți, masteranzi,
doctoranzi, cercetători și cadre didactice care să fie selectate și incubate de către
ITA GOLDTECH ARAD.
Măsuri luate:
 elaborarea site-ului ITA GOLDTECH în limba română, engleză, franceză și germană
 elaborarea pliantului ITA GOLDTECH ARAD în limbile română, engleză, franceză și
germană
 conceperea și ofertarea programului de studii masterale Antreprenoriat și
managementul inovării
 elaborarea Regulamentului SPIN –OFF în cadrul Universității, diseminarea și
prelucrarea acestuia
 Creșterea contribuției ITA GOLDTECH la confortarea relațiilor Universitate –
mediile de afaceri local, regional și transfrontalier, diversificarea serviciilor of erite
și încheierea de noi acorduri de parteneriat.
Măsuri și realizări:
 participarea la târguri și expoziții cu caracter tehnico -științific și antreprenorial:
ENERG 2010 Arad, Salonul Inovării CCIA Timișoara
 încheierea a 10 acorduri de colaborare cu par teneri din țară și străinătate
 pregătirea incubării firmei start -up “SC Ecommerce -Fashion SRL”
 Diseminarea IMM -urilor din județ a ofertei și pliantului ITA GOLDTECH ARAD
Studia Universitatis “Vasile Goldiș” Arad Seria Științe Economice Anul 21/2011
Partea I
 Încheierea Acordului de cooperare cu Incubatorul Tehnologic și de Afaceri
BTC Twente – Olanda, vizând schimburi de „bune practici”
 Implicarea în conceperea și promovarea de proiecte cu valență antreprenorială, cu
finanțare UE: 1 proiect câștigat POSDRU Măsura 4.1. în parteneriat cu AJOFM
Arad privind „Cercetarea și prognozarea pieței muncii în regiunea de Vest a
României” și 3 proiecte CBC HU RO privind dezvoltarea turismului și afacerilor în
parteneriat cu Universitatea Debrecen.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 171
10.5 Premise ale dezvolt ării antreprenoriatului din mediul universitar
românesc –prevederi ale Planului de Guvernare pentru intervalul 2017 -2020

Am fost interesată să cercetez fenomenul antreprenoriatului academic (cu rezonanțe în
mediul studențesc) în spațiul cultural românesc, fapt pentru care am pornit de la studierea
Planului de Guvernare actual171.
Planul de Guvernare aferent perioadei 2017 -2020 evidențiază în mod explicit faptul că
educația este un „factor strategic de dezvoltare”, în contextul în care „calitatea resursei uma ne
este primordială”. Guvernul României își propune să introducă măsuri care să conducă la o
dezvoltare coerentă a sistemului educațional „prin viziunea care să asume un mesaj consistent
la nivel național, să asigure o abordare integrată, cu infrastructură bazată pe tehnologiile
moderne la toate nivelurile de învățământ și să aibă o abordare de tip antreprenorial cu accent
pe creativitate și inovare”.
De asemenea, în același plan se menționează că „pilonii principali ai politicii de
reindustrializare națio nală sunt: cercetare -dezvoltare -inovare, dezvoltarea spiritului
antreprenorial pentru dinamizarea pieței naționale, accesul la finanțare și la piețele de capital,
promovarea investițiilor ca factor de dezvoltare economică, stimularea accesării fondurilor
europene”.
Deși bine -venită și necesară pentru dezvoltarea sistemul universitar, viziunea
Guvernului României nu este clar articulată și detaliată, fapt pentru care riscă să devină un alt
document strategic (alături de multe altele) ale cărui prevederi su nt remarcabile, însă care în
lipsa unei operaționalizări corespunzătoare devine redundant.
Deși face apel la experiențe unitare și la o infrastructură în mod constant dezvoltată, nu
se poate contura nici o bază reală care să ne conducă la aceste realităț i, după cum voi
prezenta mai jos. Guvernul României și -a asumat responsabilitatea de a susține pe
„antreprenorii tineri prin intermediul programului Start -up Nation —și nu numai —prin
finanțarea nerambursabilă cu 200.000 lei pentru fiecare start -up, fără a fi nevoie de
cofinanțare” în contextul în care „programul conține date exacte: 10.000 de start -up-uri
finanțate anual, costuri 0 pentru înființarea acestora, durata de înființare —1 zi, dar și
accesarea programului doar online cu aflarea rezultatului în a ceeași zi”172
Prin Ordonanța de Urgență nr 10 emisă în 27 ianuarie 2017 în vederea stimulării
procesului de înființare de întreprinderi noi mici și mijlocii, care a fost publicată în Monitorul
Oficial nr. 79 din 30 ianuarie 2017173, a fost declanșat „în scop ul creării unui cadru favorabil
pentru valorificarea posibilităților actuale de dezvoltare economică a României și a stimulării
mediului de afaceri, prin înființarea de noi întreprinderi mici și mijlocii”, Programul „Start -up
Nation –Romania”. Prin interme diul acestui program „se poate acorda ajutor de minimis în
sumă maximă de 200.000 lei/beneficiar, reprezentând 100% din valoarea cheltuielilor

171 www.planul.de.guvernare.pentru.perioada.2017 -2020.ro , accesare 06.03., ora 23.12.
172 Ibidem.
173 Ordonanța de Urgență nr 10 din 27 ianuarie 2017 pentru stimul area înființării de noi întreprinderi mici și
mijlocii, publicată în Monitorul Oficial nr. 79 din 30 ianuarie 2017 , adoptată în temeiul art.115 alin. (4) din
Constituția României republicată.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 172
eligibile, unui număr maxim anual de 10.000 de beneficiari”, în conformitate cu art. 3, alin.
(1) al respectivei ordonanțe. Aceasta prevede lista beneficiarilor și cheltuielile eligibile pentru
respectivul ajutor de minimis.
Se intenționează, prin același Plan de Guvernare și demersul de „activarea sectorului
privat prin instrumente de susținere a antreprenoriatului orientat către CDI (sprijin inovare la
nivel de firme) și a comercializării rezultatelor CDI (sprijin transfer de la instituții publice la
firme), precum și prin promovarea unor instrumente financiare specifice (fonduri de risc,
împrumuturi etc.)”
Un argu ment referitor la lipsa de viziune în ceea ce privește politicile publice în
domeniul antreprenoriatului, cu aplicație în special la zona de CDI (cercetare -dezvoltare –
inovare), este faptul că actualul Plan de Guvernare 2017 -2020 nu este compatibilizat cu un alt
document strategic, anume cu Strategia Națională de Cercetare -Dezvoltare -Inovare 2014 –
2020, prin faptul că elemente decisive din ultimul document citat precum, „crearea unui
sistem de garanții individuale pentru acoperirea riscului tehnologic în fav oarea IMM -urilor
inovatoare” sau „crearea, în cadrul schemei de ajutor de minimis, a unui sistem de credite
(micro -credite, credite pentru capital de lucru, credite pentru investiții de dezvoltare) cu
dobânzi subvenționate în favoarea IMM -urilor inovatoare ”, nu se regăsesc expuse pe larg,
explicate, analizate sau operaționalizate în Planul de Guvernare.
Conform unui studiu din 2015174, România era situată pe ultimele locuri din UE
referitor la colaborarea existentă între Întreprinderile Mici și Mijlocii (IMM) cu privire la:
c. Schimbul de idei inovative între ele;
d. Implementarea de produse și procese inovative de către IMM -uri;
e. Inovarea realizată prin mijloace proprii a IMM -urilor;
f. Implementarea pe piața internă sau externă a unor produse inovative.

De asemenea , se propune, în Planul de Guvernare, înființarea unor licee de
antreprenoriat, dar și a programului Hope, în vederea susținerii antreprenoriatului pentru tineri
absolvenți aflați în risc de sărăcie evidentă și, implicit, de excluziune socială, dar și a ac elor
tineri studenți sau absolvenți care provin din centrele de plasament prin intermediul acordării
de microgranturi. Din păcate, aceste măsuri nu sunt corelate cu reglementările din Planul
Național Anti -Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale sau cu Pachetul Integrat pentru
Combaterea Sărăciei.
În plus, nu sunt oferite detalii în legătură cu modalitatea în care vor fi abordate și
soluționate aspecte legate de lipsa infrastructurii adecvate derulării acestor tipuri de afaceri,
precum și a personalul ui de specialitate (antreprenori, oameni de afaceri) care să îi sprijine pe
inițiatorii acestor afaceri.
Planul de Guvernare pentru perioada 2017 -2020 urmărește și introducerea în planul de
învățământ a unor „programe de antreprenoriat de la școala primar ă până la universități”,
fiind prevăzută „înființarea de societăți antreprenoriale studențești (SAS ) în cadrul

174 www.întreprinderi -mici-și-mijlocii -uniunea -europeană.inovative , accesare 02.03.2018, ora 22.45.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 173
universităților concomitent cu stabilirea unui fond național de investiții în afaceri pornite de
studenți”. Se menționează în mod explicit că „as tfel de societăți există în unele universități,
dar ele trebuie înființate peste tot”, în cele mai multe situații fiind vorba despre organizații
studențești, de a căror sprijinire nu se menționează nimic în respectivul plan.

10.5.1.Societatea antreprenor ială studențească (SAS)
Cu privire la procesul de conducere a unei SAS se stipulează faptul că în consiliul
executiv al unei asemenea societăți trebuie să fie aleși pentru a face parte atât profesori din
facultate, cât și oameni de afaceri locali și stud enți astfel încât „societatea în sine trebuie să
aibă resurse umane și materiale care să îi permită să activeze ca un incubator de idei”.
Activitatea „acestor societăți se va concentra pe: aducerea de mentori pentru studenții
care vor să înființeze un star t-up; organizarea de sesiuni de proiecte pentru selectarea unor
propuneri care să fie înaintate consiliului executiv spre evaluare și feedback; consiliul
executiv poate apoi recomanda organizarea unui concurs pentru atragerea de finanțatori
pentru cele mai bune proiecte”.175

De asemenea, „pentru a stimula abordarea unor subiecte cu aplicabilitate practică la
lucrarea de licență, vom stabili un fond pentru finanțări nerambursabile acordate celor mai
bune lucrări însoțite și de un plan de afaceri”. Se mențio nează și că „selectarea unei lucrări ca
fiind eligibilă în programul național se va face pe baza recomandării comisiei de licență și a
consiliului executiv al SAS din universitatea respectivă. SAS poate, la cerere, să ofere
feedback aplicantului pentru a -și îmbunătăți propunerea și pentru a deveni eligibil pentru
competiția națională”. De asemenea, „selecția națională va fi realizată de un juriu abilitat, în
limita unui cuantum stabilit anual. Suma oferită poate asigura finanțare totală sau finanțare
parția lă. În cazul finanțării parțiale, suma poate fi folosită pentru a atrage fonduri europene
sau investitori privați”.
Procesul de implementare a Societăților Antreprenoriale Studențești urmează să se
deruleze în perioada 2017 -2020, urmând a se aloca acestu i demers un buget aproximat de
circa 20 de milioane de euro.
Planul de Guvernare176 stipulează, de asemenea, și măsura de sprijinire a proiectelor
studențești de grup contractate, plecându -se de la modelul unor universități apusene, astfel
încât aceste in stituții de învățământ superior beneficiare a unei asemenea măsuri să devină
parte integrantă a unui program național „care să aducă laolaltă studenți în partea de mijloc a
studiilor și agenți economici aflați în căutare de soluții pentru probleme punctual e”.

175 Ibidem, accesare 02.03.2018, ora 23.05.
176 Guvernul României (2011, 2014, 2015, 2016, 2017), Programul național de reformă (2011 -2013, 2014, 2015,
2016, 2017), București; http://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/PNR_2011_2013.pdf

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 174
Scopul acestui program este „ca, pe baza acestei experiențe din timpul facultății,
studenții să capete o perspectivă antreprenorială care să îi ajute să abordeze pragmatic
problema lucrării de licență de la sfârșitul ciclului universitar”. În cadrul p rogramului nou
implementat urmează ca:

Studenții, organizați în grupuri, să acționeze ca un tot unitar care intenționează să
subcontracteze un anumit proiect de la un agent economic determinat.

Agenții economici să pătrundă pe platforma națională și s ă depună descrierea proiectului pe
care doresc să îl realizeze, alături de o listă de condiții/cerințe (necesare în vederea
desfășurării proiectului).

Grupurile de studenți care apreciază că îndeplinesc, prin calitățile și abilitățile lor, cele mai
multe sau chiar toate criteriile unui agent economic să poată elabora un plan de implementare
a proiectului și să depună documentația.

Vor avea loc mai multe întâlniri pentru selectare a grupului cel mai performant, iar procedura
de lucru (desfășurarea propr iu-zisă a activității) în continuare va fi întocmai în spiritul
interacțiunilor existente în mediul antreprenorial real .
Trebuie să remarc faptul că aceste proiecte sunt binevenite, dar ele, proiectele nu sunt
susținute de nicio bază legislativă și materi ală subsecventă, care să le stimuleze, protejeze și
ajute să prindă viață și a căror existență sau constituire să fie cel puțin enunțate în plan. De
asemenea, nu a fost prevăzută nici o perioadă destinată dezbaterilor cu reprezentanții mediului
de afaceri sau modului în care aceștia vor fi consultați în vederea emiterii unor opinii cu
privire la modalitatea în care ar putea să fie eficientizate aceste structuri, la modul în care
tinerii antreprenori ar putea fi sprijiniți. Un alt amendament ar fi acela că n u sunt prevăzute
exact sursele de finanțare pentru aceste entități.

Spre exemplu, în cazul SAS, una dintre surse de s usținere finaciară ar putea fi fondul
alocat prin lege în vederea finanțării de bază a instituțiilor de învățământ superior, cu riscul
nedeclarat de a etatiza, concomitent, spiritul antreprenorial al studenților.
De asemenea, în conformitate cu proiectul privind Legea Bugetului de Stat pe anul
2017, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat va derula o serie de
proiecte pentru stimularea exporturilor, pentru sprijinirea femeilor antreprenor/manager sau
pentru a susține meșteșugurile și artizanatul177.

177 http:// www.startupcafe.ro/stiri , accesare 03.03.2018, ora 23.14.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 175
Dar prevederile art. 6, lit. c), din Legea nr. 102/2016 referitoare la așa -numitele
”incubatoare academice de afaceri” nu sunt legate în niciun fel de activitățile desfășurate în
cadrul Societăților Antreprenoriale Studențești, deși cele două structuri ar trebui să
funcționează în strâns acord.178

10.5.2.Proiectul de Ordin al ministrului privind organizarea și funcționarea de Societăți
Antreprenoriale Studențești în sistemul de învățământ superior din România
În 18 ianuarie 2017 a fost supus dezbaterii publice pe site -ul Ministerului Educației
Naționale, proiectul de Ordin al ministrului privind organizarea și funcționarea de Societăți
Antreprenoriale Studențești în sistemul de învățământ superior din România. Acest proiect
este, însă, unul destul de vag, care doar preia câteva formulări din Planul de Guvernare179, dar
fără să le adapteze la rigorile unui act normativ. Am remarc at că nu conține suficiente
informații despre scopul acestor structuri social -educative, sau despre cum acestea vor putea fi
implementate în mod eficient în societate. Am remarcat că se elimină, în același timp,
organizațiile studențești din rândul acelor potențiale entități care ar putea să își aducă o
contribuție importantă la procesul de dezvoltare a spiritului antreprenorial în rândul
studenților.
În plus, modalitatea și totalitatea surselor de finanțare a acestor societăți nu sunt
prezentate în detali u. De asemenea, o mare parte din prevederile acestui plan sunt omise.
Facem aici referire, spre exemplu, la prevederea conform căreia „pentru a stimula abordarea
unor subiecte cu aplicabilitate practică la lucrarea de licență, vom stabili un fond pentru
finanțări nerambursabile acordate celor mai bune lucrări însoțite și de un plan de afaceri”.
Considerăm că, în această formă, respectivul Ordin de ministru ar fi inaplicabil și nu ar putea
să satisfacă toate obiectivele din Planul de Guvernare cu privire la respectivele societăți
antreprenoriale. Forma acestuia, precum și prevederile, trebuie revizuite fundamental, astfel
încât în momentul înființării SAS să existe constituit tot cadrul legislativ, clar și coerent, în
vederea funcționării optime a acestora. De asemenea, independența mișcării studențești poate
fi afectată dacă nu se fac anumite modificări la acest ordin.

178 http://www.startupcafe.ro/stiri -finantari -21552934 -fonduri -firme -2017 -afaceri -imm -ajutoare -stat-Start ,
accesare -03.03.2018, ora 23.55.
179 Guvernul României, Hotărârea nr. 317/2016 privind aprobarea Strategiei educației și formării
profesionale din România pentru perioada 2016 -2020, text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.
347 din 06 mai 2016; https://lege5.ro/Gratuit/geydomjsgi3a/hotararea -nr-317-2016-privind –
aprobarea -strategiei -educatiei -si-formarii -profesionale -din-romania -pentru -perioada -2016 -2020 ,
accesare 04.03.2018, ora 21.35.

CONTRIBUȚII PRIVIND DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ACADEMIC ÎN ȚĂRILE ÎN
TRANZIȚIE. STUDIU DE CAZ: ROM ÂNIA 2018

Doctorand: Ec. Mariana Pipirigeanu Pagina 176