Contribuții privind dezvolarea calității motrice viteza, in lecția de educație fizică și sport la ciclul primar Coordonator științific: Prof.Univ.Dr…. [608335]

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE,
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI INFORMATICĂ

PROGRAMUL DE STUDII LICENȚĂ

Contribuții privind dezvolarea calității
motrice viteza, in lecția de educație
fizică și sport la ciclul primar

Coordonator științific:
Prof.Univ.Dr. Ionela Niculescu

Absolvent: [anonimizat]
2018

2

CUPRINS

Cap. I. Fundamentarea teoretică a lucrării …………………………….. ….. pag. 3
1.1. Actualitatea și motivarea alegerii temei …………………… ….. pag. 3
1.2. Calitățile motrice – locul și importanta lor
în lecția de educație fizică școlară ……………. …………………….. pag. 3
1.3. Viteza – calitate motrică ………………………………………. …… pag. 5
1.4. Factorii care determină valoarea vitezei …………………… ….. pag. 7
1.5. Formele de manifestare ale vitezei …………………………… ….. pag. 9
1.6. Particularitățile de vârstă ale elevilor din clasele I -IV…….. pag. 15
1.6.1. Particularitățile somatice, funcționale,
psihice la 7-10 ani ……………………………………….. …… pag. 15
1.6.2. Particularitățile dezvoltării vitezei la 7 – 10 ani …….. pag. 16
1.7. Aspecte privind dezvoltarea vitezei
stabilite prin programa școlară ……………………………………. pag. 18
1.8. Metodele și procedeele metodice pentru
dezvoltarea vitezei ……………………………………………………. . pag. 20

Cap. II. Organizarea proiectului de cercetare …………………….. ………. . pag. 2 4
2.1. Ipoteza cercetării …………………………………………………………… pag. 24
2.2. Scopul lucrării ………………………………………………………………. pag. 25
2.3. Obiectivele cercetării ……………………………………….. ……………. pag. 25
2.4. Metodele cercetării ………………………………………………………… pag. 25
2.5. Organizarea și desfășurarea cercetării ………………………………. pag. 25

Cap. III. Contribuții personale ……… …………………………. …………. ……… pag. 2 5

Concluzii ……………………………………………………………. …………. ………… pag. 50

Bibliografie ……………………………………………………………. …………. ……….. pag. 5 1

3
Capitolul I
Fundamentarea teoretică a lucrării

1.1. Actualitatea și motivarea alegerii temei

Observând trendul noii generați i de copii, avansarea și implementarea
tehnologiei în viața copiilor, consider foarte important și de o urgență majoră,
implicarea în viața elevilor la cele mai mici vârste și atragerea acestora către mișcare.
Calitățile motrice fiind însușiri ale organismu lui care oferă individului posibilitatea
executării diferitelor acte motrice, legate atât de activitatea sa zilnică, cât și de cea
sportivă, au o prioritate în vederea dezvoltării în rândul copiilor de la cele mai fragede
vârste, pentru activarea unui stil de viață activ al societății viitoare. În procesul de
învățământ ocupă un loc important în rândul preocupărilor profe sorului de specialitate,
găsirea ș i utilizarea unor metode și mijloace cât mai eficiente care să asigure în
pregătire dezvoltarea acestor calităț i.

Am ales calitatea motrică viteza și categoria elevilor din ciclul primar, fiind din
punctul meu de vedere vârsta optimă pentru a da copilului o linie corectă către un stil
de viață sănătos și viteza fiind calitatea motrică care pare că dispare din ce în ce mai
mult în rândul copiilor, cel mai ușor de sesizat fiind întârzierea și lipsa de reacție a
acestora, datorată în principal activitătilor desfășurate în jurul tehlonogiei, referindu –
mă aici la smartphone, tabletă, laptop, consolă ș.a.m.d.

La aceste vârste este mult mai facilă dezvoltarea vitezei, atâta timp cât se găsesc
cele mai eficiente și plăcute metode pentru a capta atenția și a facilita implicarea
elevilor în lecția de educație fizică.

1.2. Calităț ile motrice – locul și importanț a lor în lecția de
educație fizică școlară

Calit ățile motrice sunt niște însușiri ale organismului ce se concretiz ează în
capacitatea de a efectua acț iuni de mi șcare cu anumiț i indicatori de vitez ă,
îndemanare, rezistență și forță (V,Î ,R,F) .

Calit ățile mo trice au caracter nativ al că ror nivel de manifestare ini țială depinde
în mare parte fondul genetic ereditar. Dezvoltarea acestora ulterioar ă precum și
formarea deprinderilor motrice, se va realiz a odată cu o evoluți ea procesului de
creștere ș i dezvoltare, acestea fiind influen țate de specificul activit ăților ce se
desfășară, condițiile de viață, mediul geografic și climateric, ereditatea și activităț ile
desfășurate în școală .
În literatura de specialitate la fel ca și în limbajul specialiș tilor, se folosesc mai
mulți termeni cum ar fi : calităț i fizice, calități bio -motrice, calități motrice, funcții
motrice de bază, calităț i ale activit ății motrice, etc.
În cadrul procesului instructiv și educativ, dezvoltarea calit ăților motrice este
obligatoriu să ocupe un loc fruntaș deoarece :

4
– Calităț ile motrice determină și condi ționeaz ă în mare m ăsură formarea și
mai ales consolidarea deprinderilor motrice ;
– dezvoltarea calit ăților motrice favorizeaz ămărirea capacit ății de efort a
organismului;
– dezvoltarea calit ăților motrice s -ar putea realiza chiar și în condi ții materiale
simple;
– dezvoltarea calităț ilor motrice s -ar pu tea face și în cadrul unor activit ăți
independente a le elevilor .
Sistematizarea calităț ilor motrice:

I. Calităț ile motrice de bază :
– Viteza
– Îndemanarea
– Rezistenț a
– Forța

I.a. Calităț ile – motrice condi ționale: Viteza, Rezisten ța, Forța
– motrice coordinative: Î ndemanarea
– motrice intermediare: Mobilitatea și Suple țea

II. Calităț i motrice utilitar aplicative :
a) (nespecifice)
– Mersul
– Săriturile
– Alergă rile
– Arunc ările

b) (specifice)
-Echilibrul
– Ridicarea și transportarea de greutăți
– Târârea
– Cățărarea și escaladarea
– Tracțiuni ș i împingeri

Locul calit ăților motrice în lecția de educa ție fizică :

Alături de deprinderile motrice, obiective primordiale în conținutul lecției de
educație fizică sunt și calităț ile motrice. Indiferent de condi țiile materiale ( aparaturi,
sală, materia le) sau atmosferice ( ceață, ploaie, ză padă, frig), educarea calităților
motrice are rol primordial, esențial .

Este de preferat ca în lecția de educație fizică să nu fie așezate calităț ile motrice
la întamplare. Locul exercițiilor pentru dezvoltarea calităț ilor motrice în cadrul lecției
de educa ție fizică trebuie să fie stabilit î n funcț ie de natura efortului propriu -zis pentru
a putea asigura o intensitatesau un volum optim și asigurarea revenirii organismului.

5
Dezvolt area Vitezei și Îndemanarii se plasează după veriga a III -a a lecției
numită și influenț area s electiv ă a aparatului locomotor . Forța ș i rezisten ța se situ ează
înainte de eriga de revenire după efort a organismului.

Privind vârsta optimă pentru influen țarea favorabil ă a dezvoltă rii calit ății
motrice menționă m că viteza poate fi cel mai bine dezvoltată la vârsta de 10 -12 ani cu
rezultate foarte bune , dar activitatea de educare a calității motrice vitez a sub diferitele
ei forme începe fără probleme la 5-6 ani. Î ndemanarea de asemenea se dezvolt ă foarte
bine între aceeaș i limit ă de vâ rstă precum viteza. For ța și rezistența, calități le motrice
ce sunt mai uș or perfectibile de la 9 -10 ani se pot edu ca sistematic avâ nd o bună
evolu ție ascendent ă și posibilitate maxim ală de perfec ționare.

În planificarea dezvolt ării calit ăților motrice trebuie să ț inem cont de:
– îndemanarea – calitatea motrică asupra căreia se acționează în
amândouă semestrele;
– necesitatea acț ionării permanente asupra dezvoltă rii calit ăților motrice
în mod prioritar în anumite perioade dar și pe durata î ntregului an școlar;
– forța, rezistențași viteza vor fi dezvoltate cu priorita teîn anumite faze
ale anului școlar fără a fi neglijate nici calităț ile celelalte .

Pentru dezvoltarea mobilității este de preferat săse lucreze pe tot parcursul
lecției chiar și în veriga a III-a sub forma unor exerci ții de Streaching sau exerci țiilor
articulare cu ș i fără rezistentă, efectuate individual ș i cu partener.

1.3. Viteza – calitate motrică

Viteza este o calitate motric ă extrem de important ă, ce este prezent ă mai mult
sau mai puț in în absolut toate actele motrice și mai ales a acelora ce au caracter
sportiv. Viteza mai mare sau mai mic ă a unei persoane depinde în mare mă sură de
„zestrea ereditar ă” de care dispune acesta . Aceast ă calitate motrică , totuși poate fi
dezvoltată deș i este p osibil într-o mă sură mai mic ă, prin preg ătire sistematic ă,
încep ând chiar cu vârsta de 7-8 ani. O atenție major ăîn dezvolt area acestei calit ăți, i se
acordă î n apropierea vârstei de 11 -14 ani, ce este considerat ă a fi vâ rsta optim ă de
realizare a celor mai mari progrese de ordin calitativ. Odată cu vâ rsta de 13 ani ,
exerci țiile de vitez ăpot fi combinate tot mai mult cu exerci țiile de for ță, ca mai apoi de
la 14 ani la acestea s ă se adăuge și exerc iții de vitez ă-rezisten ță.

DEFINIRE A VITEZEI

Viteza este parte din categoria aptitudinilor ce sunt mai puțin perfectibile ,
considerată ca fiind “capacitatea de a exersa o mișcare sau o multitudine de mișcări
într-un timp cât mai scurt”. În literatura de specialitate, viteza este definită, de către
specialiști, în mod diferit.
Într-o succesiune cronologică, definirea vitezei a fost prezentată astfel:
 „capacitatea omului de a efectua acțiuni motrice, într -un timp minim
pentru condițiile respective”, Zațiorschi, V.M., 1968;
 „capacitatea de a efectua rapid mișcarea”, N. Ozolin, 1972;

6
 „în înțelesul cel mai larg reprezintă capacitatea omului de a efectua
mișcările într -un timp cât mai scurt” , Ardelean T., 1981;
 „capacitatea omului de a executa mișcările cu rapiditate și frecvență
mare”, Demeter, A., 1981;
 “iuțeala sau rapiditatea efectuării mișcării sau a actului motric în
unitatea de timp”, Gh. Mitra și Al Mogoș, ca și Dragnea A.,1991,
 “capacitatea de a efectua o puternică accelerare la începutul mișcării
progresive și de a o menține ulterior cât mai mult posibil pentru
atingerea unei viteze maxime crescute”, Gundlach .
( http://edums.ro/Calitate%20motrica -%20VITEZA -%20material%20didactic%20pentru%20examene.doc )

Viteza esteo aptitudine psihomotrică înnăscută a omului, ce poate fi definită ca
fiind “capacitatea organismului de a executa acte sau acțiuni mot rice, cu întregul corp
sau numai cu anumite segmente ale acestuia, într -un timp cât mai scurt, deci cu
rapiditatea maximă, în funcție de condițiile existente”.

Plecând de la ideea că absolut orice mișcare se desfășoară într -un anumit spațiu și un
anumit timp Ardelean T., în 1981, subliniază că „din punct de vedere cinetic, viteza este o
dimensiune a relațiilor spațio -temporale (V = s/t)”. Aptitudinea de viteza este considerată ca o
reprezentare spațio -temporală a mișcărilor, ce poate fi educată prin acț iunea asupra tempoului
și ritmului . Ritmul este înțeles ca reluarea mișcărilor într -o succesiune identică și este o
componentă temporală în strâns ă leg ătură de viteză, precizie, coordonare, abilitate. Astfel
pentru sărituri, pentru alergările de garduri, ritmul reprezintă una din acele calitățiale
alergătorului/ săritorului. Realizarea mișcărilor ciclice într -un ritm rapid , presupune o
dezvoltare repetată a anumitor indicatori de forță în unitatea de timp. Tempoul, înțeles și ca
frecvența de execuție a unor mișcări în unitatea de timp, este foarte important în alergările de
fond, semifond și mare fond și în principiu în mișcările ciclice, dar chiar și în cele aciclice.

Dintre toate aptitudinile psihomotrice, viteza , este con siderată ca fiind aptitudinea care
depinde cel mai mult de factorii ereditari. Însă a cest lucru nu admite și ideea cum că viteza nu
poate fi educată. Pentru c reșterea vitezei este necesară acțiunea susținută față de factori i
perfectibili, asupra acelor a mai puțin perfectibili, dar și asupra dezvoltării unui nivel ridicat al
celorlalte aptitudini, în special a l forței și al coordonării.
( http://edums. ro/Calitate%20motrica -%20VITEZA -%20material%20didactic%20pentru%20examene.doc )

Analizând în adâncă profunzime modul de efectuare a l actelor și al acțiunilor
motrice, se constată că una din componentele acestora temporale este întocmai
rapiditatea cu care se execută. Chiar d in acest motiv putem să exprimăm execuția în
termeni calitativi ( rapid, foarte repede, lent, foarte lent – în general ce ea ce se cunoaște
și sub numele de tempo) și termeni cantitativi (exprimați prin durată 5 sec., 8sec. , sau
distanță de 30 m, 50m). Cel mai frecvent însă m ișcările sunt apreciate concomitent
după caracteristicile spați o – temporale, făcându -se raportul dintre lucru mecanic
efectuat și durată .
Viteza (în cea mai largă accepțiune) se referă în mar e parte la rapiditatea sau
iuțeala efectuării mișcării sau a unui act motric în tr-o unitate de timp, în funcție și de
condițiile existente.

7
Creșterea vitezei miscă rilor se realizeaz ăîn principal datorit ă lucrului î n vitez ă
maximăși a exersărilor în regim de viteză -forță, elementul de progresie fiind în mare
parte dat de creș terea intensit ății efortului prin m ărirea frecven ței mișcăr ilor.

Pentru asigurarea unei eficienț e dorite este necesar ca exercițiile de viteză să se
efectueze în prima parte a lecț iei, imediat dup ă buna pregătireaa organismul ui elevilor
pentru efort. Î n aceste condi ții este posibil ă prelungirea solicită rii la efort cu o
intensitate maximă. Profesorul trebuie să cunoasc ă că însumarea eforturilor scurte (de
vitez ă) de mare intensitate, ce sunt repetate prea des pot determina apari ția oboselii
premature. În aceste condi ții exerciț iile se pot continua numai în concordan ță cu
capacit atea de rezistență a elevilor respectivi apă rând necesitatea lucrului diferen țiat pe
grupe omogene ș i asigur ându-se intervale de odihnă corespunză toare.

1.4. Factorii care determină valoarea vitezei

Viteza este o aptitudine psihomotrică, programată genetic, valoarea ei este
influențată de o serie de factori morfologici, metabolici, funcționali, biochimici și
psihologici. În ceea ce privește acești factorii biologici, unii sunt de natură nervoasă și
alții de natură musculară, unii fiind perfectibili iar alții mai puțin perfectibili.

Dintre factorii ce sunt perfectibili sau mai puțin perfectibili, viteza depinde în mare
parte de:
1. starea de funcționa re a analizatorilor ( cutanat, vizual, auditiv, kinestezic) în
sensul nivelului acu rității, fineții și preciziei acestora;
2. activitatea scoarței cerebrale și respectiv de mobilit atea de desfășurare a
proceselor nervoase, adică viteza de alterna rea proceselor de inhibiție și de excitație și
de intensitatea în manifest area acestora;
3.timpul de latență și de reacție, care la rându -și depinde de calitatea nervului, a
sinapsei și a mu șchiului;
4. capacitatea de analiză și de sinteză la nivelul scoarței cerebrale;
5. viteza de conducere a unui influx nervos eferent și aferentde -a lungul rețelei
nervoase, care depinde în principal de integritatea acesteia;
6. tipul de inervație situat la nivelul plăcii motorii ce este favorizantă pentru
viteză iar inervația prin motoneuroni alfa mari, care transmit impulsuri nervoase
discontinue, rapide;
7. capacitatea de concentrare și de atenție a voinței individului, care depinde la
rândul lui de vârstă și de analizatorii implicați în „senzația de înaintare și perceperea
reală a vitezei mișcărilor, respectiv aprecierea corectă a vitezei de deplasare” ,
Ardelean T., 1981;
8. calitatea și tipul unei fibrei musculare și a proceselor energetice care pot
susțin e efortul (cantitatea de ATP și cantitatea de fosfocreatină, viteza de resinteză și
de descompunere a ATP -ului). Cercetările au demonstrat că fibrele musculare albe
(fazice) sunt mai rapide decât fibrele musculare roșii (tonice) , rapiditate determinată și
de diferențieri de tip enzimatic;
9. echilibrul afectiv este reprezentat printr -o capacitate de manifestare a
comportamentului motric bună în relație cu factorii de stres;

8
10. viteza de contracție a mușchiului , care este determinată în principiu de
apariția excitației nervoase și de tipul de inervație, și în al doilea rând de tipologia
fibrei musculare;
11. nivelul de dezvoltare a l forței musculare dinamice. Orice mișcare se poate
realiz a pe baza f orței musculare , cea care imprimă viteza unei mișcări în funcție și de
rezistența de opunere. Viteza mișcărilor este situată întru -un raport de interdepende nță
cu forța dinamică. Dezvoltarea forței este necesară numai până atinge nivelul de
învingere rapid ă a rezistenței de opunere, idee ce este subliniată și de T. Ardelean , în
1981, care consemnează că „un săritor are nevoie de mai multă forță de cât un sprinter,
iar un aruncător de greutate decât un aruncător de suliță”;
12. durata lucrului de viteză, cea care la rândul ei depinde de o cantitate de
substanțe energetice aflată la nivelul fibrei musculare (ATP , glicogen , fosfocreatină),
de capacitatea de alternare a contracției și relaxării, de cap acitatea de refacere
energetică și de valoarea ph -ului etc .;
13. capacitatea de coordonare neuromusculară , care este rezultatul izocronismului
neuromuscular. Desigur, î n acest sens D. D. Donskoi sublinia că „din jocul
antagonismelor musculare” , înțelegând prin acestea alternarea unei contracții cu
relaxarea „rezu ltă viteza mișcărilor”, ce este o idee completată de Ardelean T. cel care
consemnează că ”jocul antagonismelor musculare este o problemă de coordonare”.
Subliniind de asemenea importanța coordonării musculare pentru o bună vitez ă de
execuție a mișcărilo r Ardelean T., în 1981 considera că „dacă nu este asigurat jocul fin
al antagonismelor musculare (relația optimă dintre contracție și relaxare), și chiar dacă
sunt asigurate toate premisele calității de viteză aceasta tot devine doar „viteză
potențială” ce es te nevalorificabilă, inoperantă”.
14. înălțimea, în special lungimea segmentelor participante la activitate
influențează manifestarea vitezei. Dimensiunea segmentelor corpului determină în
foarte mare măsură frecvența mișcărilor, care la sport influențează viteza de execuție
și, desigur, pe cea de deplasare;
15. mobilitatea articulațiilor și elasticitatea musculară influențează desigur viteza
prin lungime și amplitudinea mișcărilor , dar și prin tr-o capacitate de întindere
musculară. Mobilitatea articulară constituie un principal factor ce in fluențează
amplitudinea mișcării și implicit procesul de creștere a vitezei. La nivelul articulațiilor
cu o bună mobilitate se pot realiza mișcări cu o amplitudi ne mare, deci cu o frecvență
mai mică, în timp ce la nivelul articulațiilor ce au mobilitate mi că, amplitudinea
mișcărilor este mai mică deci crescu tă. Elasticitatea condiționează contractibilitatea
musculară;
16. nivelul de pregătire, înțelegând use tehnic a de execuție a mișcărilor. Absolut
nici o mișcare sau deprindere motrică nu poate fi să fie executată cu rapiditate fără a
avea o stăpânirea a tehnicii de execuție șifără o cunoaștere a mecanismelor de bază;
17. vârsta și sexul influențează de asemenea în mare măsură viteza , sub toate
formele ei de manifestare. Viteza de execuție a mișcărilor va crește odată cu vârsta
până în jurul a 25-30 de ani și va avea valori mai ridicate la bărbați .

Întrucât viteza este importantă pentru majoritatea sporturilor, edu carea acesteia
este un proces ce presupune o activitate practică dirijată, controlată pe bazele
cunoașterii științifice temeinice, schema nr. 1este o posibilitate a abordării pregătirii
ținând cont de factorii ce determină formele de manifestare.

9
Schema II.1 Factorii de condiționare a i formelor manifestării vitezei
( http://edums.ro/Calitate%20motrica -%20VITEZA -%20material%20didactic%20pentru%20exam ene.doc )

1.5. Formele de manifestare ale vitezei

Teoretic, viteza reprezintă aptitudine a motrică c are intră în compoziția mișcării
și odată cu intrarea în combinație cu celelalte aptitudini se manifestă altfel de la o
mișcare la alta, dar și pe parcurs ul unor suite de mișcări. Specialiștii,t eoreticienii
domeni ului găsesc, pentru viteză, multiple modalități de manifestare, ce sunt
determinate în mare măsură și de modalitatea în care acestea ar intra în compoziți a
mișcărilor dar și de factorii ce o influențează. Așadar Verhoșanski, Iu. V., în anul
1988, citat și de G. Rață, B.C., Rață, în 1999, deosebește în ceea ce privește calitatea
motrică viteza: Factori de condiționare ai formelor manifestării vitezei

ar Viteza de reacție:
Viteza de repetiție:
Viteza de deplasare: Viteza de accelerare Viteza de execuție: – rapiditatea transmiterii impulsului nervos în
diferite verigi;
– forța de demaraj;
– reactivitatea organului efector.
– lungimea fuleului;
– raportul optim între lungimea și frecvența pașilor
de alergare
– vârsta și sexul.
– tehnica de execuție a părților componente a
alergării de viteză;
– capacitate a de alternare a unei contracții cu
relaxarea la nivelul acelor mușchi solicitați;
– nivelul de pregătire;
– intensitatea influxului nervos;
– viteza transmiterii impulsului nervos
– felul și mărime pârghiilor;
– mobilitatea articulară și elasticitatea musculară;
– valoarea de contracție a mușchilor antagoniști;
– nivelul de stăpânire a tehnicii de execuție.
– mobilitatea proceselor nervoase;
– izocronismul neuromuscular;
– coordonarea neuromusculară;
– stăpânirea stereotipului dinamic al mișcării;
– rezistența de viteză.
– concentrarea atenției și mobilizarea voluntară;
– concentrarea proceselor nervoase;
– nivelul de dezvoltare a forței de impulsie;
– alternarea proceselor nervoase;
– perceperea și aprecierea corectă a vitezei de
deplasare.

10
 rapiditatea de reacție;
 rapiditatea de deplasare;
 rapiditatea de repetiție;
 rapiditatea de acțiune;
 rapiditatea de rezistență”.

Weineck, J., 1993, din punct ul de vedere al caracteristicilor mișcării, propune în
cadrul vitezei două forme de manifestare precum :
 viteza ciclică, ce este specifică unei succesiuni motrice precum este în
alergare, marș , patinaj , înot , etc.;
 viteza aciclică, specifică unei acțiuni singulare cum este în sărituri,
aruncări, jocuri sportive etc.

Viteza de execuție a acțiunilor și actelor motrice este foarte rar una uniformă.
Ea poate crește și astfel este o accelerație, sau ar putea scădea și atunci este ar fi
decelerație. Din acest punct de vedere , viteza poate fi tratată ca:
 viteză neuniformă, în care se alternează ritmul execuției mișcărilor;
 viteză uniformă, undese menține ritmul execuției mișcărilor.

În execuția mișcărilor , se consideră că viteza pură se va manifesta atunci când
energogeneza mișcării va fi tip anaerob. Efortul de viteză pură , este un efort de
frecvență maximă, are o durată scurtă de 7 -8 secunde , în care energia necesară e ste
obținută din descompunerea ATP când lipsește oxigenul . Forma complexă a vitezei , se
manifestă în combinație și cu forța și atunci realizăm viteză în regim de
forță.Combinat cu rezistența și atunci obținem viteză în regim de rezistență iar în
combinație cu coordonarea avem viteză în regim de coordonare.

Din punct de vedere al complexității, Ardelean, T., în 1981, structurează viteza
în două grupe mari și anume: forme le elementare ce cuprind viteza de reacție , de
repetiție , de execuție și forme le combinate ce cuprind viteza de deplasare și de
accelerare.

În prezent s e acceptă ca forme de manifestare a le vitezei, ca acțiuni motrice,
următoarele:
 viteza de reacție;
 viteza de execuție;
 viteza de repetiție;
 viteza de accelerare;
 viteza de deplasare;
 viteza în regimul altor aptitudini psihomotrice (de rezistență, de forță,
de coordonare);
 viteza uniformă și neuniformă.

Viteza de reacție sau timpul latent al reacției motrice este considerată și viteza
pură, reprezintă după Ardelean T., în anul 1881, „timpul scurs între momentul aplicării
stimulului și momentul declanșării răspunsului motor adecvat”. Aceasta constă în
iuțeala cu care subiect ul răspun de la diferiți stimuli de naturi variate : vizuali , tactili ,

11
auditivi etc. Zațiorschi, V.M., în 1968, care este citat de Matveev, L.P., în 1981, și
apoi de Weineck, J., ÎN 1993, consideră că viteza de reacție , depinde dir ect de cinci
elemente esențiale precum: apariția excitației în receptor , analiza semnalului (ce a care
durează cel mai mult sau transmiterea pe cale aferentă) , transmiterea pe cale eferentă
și excitarea mușchilor. Viteza de reacție se referă la capacitatea de a reacționa într-un
timp cât mai scurt , la un anumit excitant. Aceasta se măsoară în m/s, prin calcularea
timpului petrecut de la apariția excitantului și până în momentul începerii mișcării de
răspuns. După Thörner, timpul reacție i pentru principalii excitanți cu care se operează
în cadrul lecției de educație fizică și sport , are următoarele va lorile medii:
 180 m/s – în cazul excitanților vizuali;
 150 m/s – în cazul excitanților sonori;
 140 m/s – în cazul excitanților cutanați.

În privința vitezei de reacție, există o multitudine de afirmații ce trasează
procesul de educarea a acesteia. Astfel, rusul Rotislav Rujbor, a fost citat în anul 1981
de Ardelean T., ce consideră că „timpul de reacție scade sub influența exercițiului
între 8 -25 de ani, apoi se stabilizează până la 60 de ani, după care crește”, ia r germanul
T. Nett, considera „că o creștere a vitezei de reacție nu poate fi posibilă decât prin
îmbunătățirea forței, a elasticității musculare, a mobilității articulare și a coordonării
musculare”.

Reacții le motrice sunt de două tipuri : reacții motr ice simple sau complexe.
Reacțiile motrice simple , sunt acele reacții c e constau din răspunsuri le cunoscute
(însușit e, exersate) în urma apariției excitanților cunoscuți , dar care apar spontan, ca
de exemplu pocnetul pistolului de la start. Reacțiile comp lexe, sunt acele reacții în care
se implică elaborarea răspunsurilor, în sensul alegerii, corectării acestora în urma
excitanți lor situaționali, ce sunt apăruți în funcție și de situația existentă. Acțiunea de
răspuns , nu a fost exersată în prealabil în ac eleași relați i cu semnalul, excitantul
situațional. Aceste reacții se întâlnesc și în jocurile bilaterale colective, precum și în
toate sporturile ce presupun o evoluție imprevizibilă.

Viteza de reacție nu este chiar identică pentru toate segmentele corp ului, la
membrele superioare se înregistrează indici mult mai buni decât la membrele
inferioare și nici nu se înregistrează aceleași valori , în codiții diferite. În acest sens
Ardelean T., not a în anul 1981, că:
 „la sem nal acustic, timpul de reacție este mai scurt într -un mediu mai
liniștit;
 la oboseală, timpul de reacție se prelungește cu 20 -30 %;
 la altitudine, la semnale vizuale și auditive timpul de reacție este mai
mare;
 cofeina scurtează timpul de reacție, insă alcoolul dă o reacție diferită, în
două faze – scăderea inițială, apoi creșterea timpului de reacție;
 la toate vârstele , persoanele de sex masculin prezintă un timp de reacție
mai scurt decât cele de sex feminin;
 creșterea timpului de reacție poate fi considerată ca un indicator al
oboselii psihice și fizice;
 membrele superioare, sunt mai rapide decât membrele inferioare ;

12
 scăderea timpului de reacție este considerat ca fiind un indicator al
formei sportive”.

Deosebit de important este și faptul că viteza de reacție este în special legată de
viteza de preluare și de prelucrare a informațiilor. Așadar, apare o nouă formă a
vitezei, numită viteză de decizie , care se manifestă coroborat cu anticipare a și viteza
de reacție.

Viteza de execuție sau viteza mișcărilor separate , considerată d e V.M.
Zațiorschi ca fiind viteză maximă , reprezintă viteza cu care se realizează un act motric
de la începutul lui până la încheierea acestuia. Este de asemnea importantă în mișcările
aciclice ( aruncări, sărituri, sărituri la aparate etc.) și este influen țată și de nivelul
însușir ilor tehnicii de execuție a deprinderilor motrice precum și a unor acte motrice.
Demeter A. în anul 1981, prezentând bazele biochimice și fiziologicea calităților
definește viteza de execuție fiind „timpul necesar efectuării integrale a unor acte
motrice, simple sau complexe aciclice a celor realizate în condiții îngreu nate când atât
stimulul cât și execuția conțin elemente surpriză”. Ea ar putea fi definită ca fiind o
capacitate de a efectua o deprindere sau chiar un sistem de deprinderi motrice diferite
realizate într-un timp cât mai scurt. Această formă de manifestare a calității motrice
viteza este influențată și de o serie de factori care depind de planul proceselor
nervoase precum :
 viteza și intensitatea în transmiterea influxului nervos;
 gradul de excitabilitate al căilor nervoase ;
 viteza de alternare și de contracție a contracției cu relaxarea mușchilor;
 forța de contracție depinde în funcție de rezistența ce trebuie învinsă;
 elasticitatea musculară și mobilitatea ar ticulară;
 nivelul de stăpânire a l tehnicii de execuție a deprinderilor motrice.

Viteza de execuție, este o formă de manifestare a vitezei ce se dezvoltă în mare
măsură pe seama unor îmbunătățir i ale coordonării și tehnicilor de execuție, a creșterii
forței optime și pe seama îmbunătățirii elasticității și mobilității musculare.

Viteza de repetiție sau frecvenț a mișcării într -o unitate de timp, este
conside rată ca fiind frecvența cea mai ridicată cu care se pot repeta mișcăril e într -un
timp cât mai scurt, pe care D. Hare , o prezintă ca fiind „ frecvența cu care sunt repetate
mișcările în unitatea de timp". Viteza de repetiție este influențată de:
 mobilitatea proceselor nervoase , anume de alternarea excitației și
inhibiției ce sunt determinate de aseme nea la rândul lor de calitatea
sistemului nervos;
 izocronismul neuromuscular;
 rapiditatea transmiterii impulsurilor nervoase;
 nivelul de stăpânire a l tehnicii de execuție;
 integritatea organelor de recepție și de execuție;
 nivelul de dezvoltare a l celorlalte aptitudini psihomotrice.

Aceasta este condi ționată de asemenea de tempoul execuție i și de ritmul
mișcărilor. Se consideră că oamenii, ar putea ajunge la o frecvență de pană la 5 pași/

13
secundă, conform opiniei lui Florescu C . Însă conform lui G. Rață și B.C., Rață, în
anul 1999, „frecvența pașilor scade odată cu încărcătura și lungimea distanței de
parcurs, dar și odată cu creșterea lungimii pașilor. ” Viteza de repetiție este considerată
și ca fiind capacitatea de a continua execuția unei mișcăr i având aceiași indici de
iuțeală. Aceasta e ste specifică în special mișcărilor ciclice.

Viteza de deplasare este considerată ca fiind capacitatea parcurgerii unei
distanțe date într -un timp cât mai scurt. Așa cum preciz a T. Ardelean, în 1981,
constituie „o formă combinată de manifestare a vitezei implicând pe lângă unele forme
elementare de manifestare a vitezei și alți factori, respectiv lungimea pasului de
alergare, raportul optim între frecvența și lungimea pasului, ca pacitatea de relaxare
musculară, tehnica pasului de alergare, în special a pasului lansat de viteză”.

Această formă de manifestare a vitezei este analizată, în mod special, în probele
de alergări scurte de viteză pe: 100 m și 200 m, pe 100 mg și 110 mg, p e 4 X 100 m,
etc., dar și în celelalte probe și chiar ramuri sportive din două puncte de vedere:
 ca variantă a vitezei de repetiție, când se pune problema cât spațiu se parcurge
într-o unitate de timp prestabilită.
 ca variantă a vitezei de execuție, când se pune problema parcurgerii unui
spațiu prestabilit contra timp;

Referitor la această formă de manifestarea a vitezei, Hare, D., sublinia în 1976
că reprezintă „capacitatea individului de a se deplasa cu cea mai mare rapiditate”, și în
acest caz, rapidi tatea mișcării singulare repetate trebuie înțeleasă ca viteză dezvoltată
împotriva unor rezistențe foarte scăzute.

Viteza de deplasare se determină prin raportul dintre lungimea traiectoriei
parcurse și timpul de parcurgere a acestei distanțe. Se apreciaz ă în m/sec., sau în
unități de timp.
Viteza de accelerare reprezintă capacitatea de a crește indicii de frecvență ai
mișcării până la valoarea maximă a acestora. Tudor Virgil, 1999, definește viteza de
accelerare ca fiind „capacitatea de a dezvolta viteza până la nivelul vitezei limită,
pentru individul respectiv, într -un timp cât mai scurt”, iar după Rață Gloria, 1999,
aceasta „presupune creșterea vitezei de execuție a mișcărilor din momentul începerii
până în momentul obținerii vitezei maxime”. În acelaș i sens Alexe Nicu consemnează
că viteza de accelerare, întâlnită în unele lucrări și sub denumirea de viteză de
demaraj, reprezintă „capacitatea de a ajunge rapid la viteza maximă”. Bogdan Rață,
Dan Alexe, în 2003, analizând probele de alergări de viteză , consideră capacitatea de
accelerare ca fiind influențată de „dezvoltarea forței membrelor inferioare, lungimea și
frecvența pașilor, mobilitatea articulară și elasticitatea musculară, alternarea rapidă a
proceselor nervoase de excitație și inhibiție etc.”. În literatura de specialitate și pe
terenurile de sport acest tip de viteză este denumit capacitate de accelerare prin care
se înțelege capacitatea de a atinge cât mai rapid o viteză maximă, sau numită de unii
autori și capacitate de demaraj. În probele de sprint aceasta este influențată în mare
măsură de forța membrelor inferioare și lungimea pasului (foule), de mobilitatea
articulară și de elasticitate musculo -ligamentară.

14
La formele vitezei prezentate mai sus se pot adăuga și cele ce rezultă din
combi nația cu celelalte aptitudini psihomotrice și anume:
 viteza în regim de forță – detentă ;
 viteza în regim de rezistență;
 viteza în regim de coordonare / îndemânare.

Viteza în regim de forță prezintă un interes major în multe sporturi ca: atletism
(aruncări, sărituri), canotaj academic, box, scrimă, schi – probe alpine, haltere etc.
Viteza este întotdeauna limitată de încărcătură, respectiv dacă deplasăm o încărcătură
mai mare viteza este mai mică. În acest caz, pentru a putea crește viteza mișcării
îngreuiate este nevoie de creșterea indicilor de forță.

Viteza în regim de rezistență, ca formă a combinației dintre viteză și rezistență,
este capacitatea de a efectua ac țiunile de mișcare cu indici ridicați de viteză de -a
lungul eforturilor prelungite. Trebuie să facem precizarea că viteza maximă, nu se
poate manifesta mai mult de 2 -3 secunde, după cum precizează fiziologii, și nu se
confundă cu viteza în regim de rezist ență care poate fi menținută până la 45 secunde –
1 minut.
Viteza în regim de coordonare se manifestă în realizarea deprinderilor motrice
complexe și a structurilor de exerciții în viteză crescută și în condiții mereu
schimbătoare.

Viteza uniformă și neuniformă se manifestă în execuția actelor motrice. Viteza
de execuție și de deplasare este foarte rar uniformă. Astfel atunci când viteza crește
vorbim despre o accelerație iar când aceasta scade vorbim despre o decelerație. Este
foarte important ca spor tivul să știe când să accelereze și când să decelereze în
execuția mișcărilor. Această capacitate, care este relativ ușor de educat, se numește
“simț ul vitezei”, care se corelează cu simțul ritmului și cu cel al tempoului.

Schema I .2 forme de manifestare a vitezei
( http://edums.ro/Calitate%20motrica -%20VITEZA -%20material%20didactic%20pentru%20examene.doc )

Formele de manifestare a vitezei
reacție forme de bază
repetiție forme combinate
accelerare
deplasare în regim de rezistență
în regim de forță în regim de coordonare
execuție

15

1.6. Particularitățile de vârstă ale e levilor din clasele I -IV

1.6.1. Particularitățile somatice, funcționale , psihice la 7 – 10 ani

Din punct de vedere biologic, dezvoltarea copiilor de vârstă școlară mică se
realizează neuniform, marcând perioade de dezvoltare mai rapidă și perioade de
dezvoltare mai lentă.

Statura elevilor prezintă o evoluție ascendentă neuniformă, marcând salturile
cele mai ridicate, aproximativ în clasa a treia. La fete, acest nivel de creștere apare mai
devreme, începând din clasa a doua și se realizează în general, pe seama membrelor
inferioare.

Greutatea prezintă și ea o evoluție ascendentă, neuniformă,înregistrând cele
mai ridicate creșteri în clasa a treia. Oasele se dezvoltă mult mai rapid decât țesutul
muscular, având în structura lor o apreciabilă cantitate de țesut c artilaginos, fapt care
determină slaba rezistență a acestora la solicitări mari, intense și chiar deformarea lor
dacă intervin factori favorizanți în acest sens. Osatura bazinului, fiind incomplet
sudată, poate suferi influențe negative, ceea ce impune res pectarea anumitor cerințe
privind efortul fizic, în special la fete. Din cauza unor eventuale carențe în depunerea
sărurilor de calciu în oase, a pozițiilor asimetrice din timpul șederii în bancă, a purtării
greșite a greutăților în mâini, la această vârst ă pot apărea cifozele, lordozele, spatele
rotund etc, favorizate și de faptul că la vârsta de șase ani fibrele musculare sunt slab
dezvoltate, iar țesutul muscular este bogat în apă; musculatura extensoare, de
asemenea, se prezintă mai putin dezvoltată în comparație cu cea flexoare, de unde și
intenția copilului de a sta într -o poziție ușor cifotică. Sistemul articular se întărește,
mai ales către vârsta de 8 -9 ani, însă nu suficient, prezentând aspecte de instabilitate.
Sistemul muscular se dezvoltă, ajung ând la 27,2% din greutatea întregului corp,
musculatura membrelor fiind mai slab dezvoltată decât cea a trunchiului. Se constată
că marile funcțiuni se dezvoltă concomitent cu aspectele somatice, organismul
dovedind o capacitate de adaptare la efort din ce în ce mai bună. Viteza de circulație a
sângelui este de trei ori mai mare comparativ cu a adulților, arterele și capilarele fiind
și frecvența cardiacă se situează în medie la 90 de pulsații pe minut. Datorită nivelului
scăzut de dezvoltare a centrilor ne rvoși care reglează activitatea inimii, aceasta
prezintă o instabilitate accentuată.

Funcția respiratorie , este slab dezvoltată, plămânii sunt înghesuiți într -o cutie
toracică mică, îngustă, turtită, toate acestea făcând ca în timpul eforturilor să se
mărească amplitudinea mișcărilor respiratorii care se realizează, în general, prin
deplasarea diafragmei. Frecvența respiratorie marchează 30 de respirații pe minut, se
apropie de 24 de respirații abia la vârsta de 12 ani. Perimetrul toracic marchează
creșteri continue de la un an la altul, atât la băieți , cât și la fete, elasticitatea toracelui
prezentând valori mai crescute la fete. Fiecare an aduce modificări atât calitative cât și
cantitative. Așadar , procesul dezvoltării nu se desfășoară în linie dreaptă, uniform −
regulat − ascendent, ci are un ritm mai lent de dezvoltare și altul mai rapid. Copilul nu

16
mai are o vârstă cronologică, ci o vârstă biologică și una mintală, vâr ste la care
adeseori nu corespund numărului de ani scurși de la data nașterii.

Dezvoltarea psihică a copilului de 6 – 10 ani se realizează sub influența
puternică a mediului complex creat prin intrarea în școală. De la memoria cu caracter
predominant intu itiv, specifică elevului de 6 – 7 ani se trece la memoria logică.
Capacitatea de prelucrare, reproducere, fixare și stocare activă a acesteia se
perfecționează prin repetări sistematice , în jurul vârstei de 9 luni. La aceasta vârstă,
așa numita memorie est e în strânsă legatură cu cea vizuală. Școlarul începător are o
slabă capacitate de autocontrol în timpul învățării. Imaginația este activă, orientată
spre obiecte simple, concrete; se dezvoltă imaginația reproductivă și cea creatoare.
Dezvoltarea capacităț ii senzoriale se concretizează în creșterea sensibilității, capacității
vizuale, capacității de orientare în spatiu și a percepției în timp.

Viața afectivă a copilului de vârstă școlară capătă treptat o mai mare stabilitate
și echilibru, acțiunile dictat e de necesitate încep să fie înlocuite treptat cu cele
provenite din plăcere, modificându -se și motivația activității. Se cunosc inconștiența
motivelor care susțin activitatea copiilor, dificultățile întâmpinate în stăpânirea stărilor
emoționale, în contro lul gesturilor și acțiunilor, dificultatea încadrării lor în viața
colectivului. Având în vedere că la această vârstă jocul ocupă încă un rol și un loc
important în cadrul preocupărilor copilului, profesorul trebuie să se ocupe de utilizarea
în continuare a acestuia ca mijloc de bază a educației fizice școlare. Conținutul său
trebuie dirijat în favoarea dezvoltării și lărgirii relațiilor de grup, educării unor calități,
formării unor deprinderi și obișnuințe de comportare morală, lărgirii sferei motivelor ș i
trebuințelor elevilor. Perseverența, răbdarea, curajul, inițiativa, subordonarea
intereselor individuale celor colective, modestia,respectarea regulilor stabilite în grup
trebuie să fie principalele obiective în raport de care vor fi selecționate jocuril e
motrice, se vor stabili cerințele pentru efectuarea lor. Pe lângă rolul lor în dezvoltarea
armonioasă din punct de vedere fizic, exercițiile selectate trebuie să contribuie la
dezvoltarea caracterului analitic al percepției, la dirijarea voită a observaț iei și atenției,
la dezvoltarea memoriei motrice. Corect concepute și realizate, traseele aplicative,
ștafetele cu elementele de întrecere pot contribui la dezvoltarea imaginației, a supleței
gândirii, la îmbogățirea reprezentărilor și noțiunilor, la încur ajarea independenței și
inițiativei. Stăpânirea de sine, disciplina, voința, capacitatea de efort sunt slab
dezvoltate la această vârstă, dar prin jocuri cu reguli și exigențe mai stricte, exerciții de
front și formație, alergări de durată se poate favoriz a dezvoltarea acestora. Se va ține
deci seama, în organizarea lecției de educație fizică „de o serie de factori obiectivi și
subiectivi”, legați de procesele de creștere și fenomenele morfofuncționale și psihice
ale școlarilor. În acest sens se impune acor darea unei atenții deosebite raportului dintre
ritmul de creștere și volumul muscular, tulburărilor dintre echilibrul funcțional,
structurii psihice instabile, preocupărilor variate cu valențele diferitelor
interese,mobilității intelectuale,puterii de conc entrare nervoasă și fizică ale elevilor.

1.6.2. Particularitățile dezvoltării vitezei la 7 – 10 ani

La vârsta școlară mică, viteza de execuție a mișcării, precum și viteza de reacție
se ameliorează constant, datorită procesului de creștere, de dezvoltar e fizică, gradului
de mobilitate articulară și dezvoltare musculară. Vârsta antepubertară este o perioadă

17
propice pentru dezvoltarea vitezei și a cuplului forță -viteză. Antrenamentul copiilor de
această vârstă necesită multă atenție din partea formatorului , mijloacele și metodele
trebuind să fie adaptate posibilităților fizice și psihice ale copiilor, având un caracter
ludic; programele de antrenament nu trebuie să se bazeze așa cum se întâmplă cel mai
des în unitățile școlare și în cluburile sportive doar pe exerciții care vizează
ameliorarea vitezei de reacție și de accelerare, ci trebuie să solicite copiii mai ales
nervos și neuromuscular.

Copiii de vârstă mică au o motricitate lentă, se observă însă că între 7 – 9 ani are
loc o ameliorare a vitezei de acțiune. Antropova, în 1968, ca și Köhler, în 1977,
consideră că până la 10 ani se poate realiza o „creștere a vitezei generale pe baza
creșterii frecvenței mișcărilor”, această creștere poate fi considerată ca rezultatul
învățării corecte a deprinderilor . Blaser, în 1978 citat de Weineck, J., în 1997, se
alătură ideilor subliniate de Antropova, Israel, Köhler, promovând concepția că ”ceea
ce nu s -a dezvoltat la timpul potrivit nu se va mai dezvolta niciodată”, concepție pusă
însă sub semnul întrebării de însuși evoluția unor mari sportivi dar și a unor oameni
care au apărut târziu în activitatea sportivă de performanță sau în activitatea științifică
de cercetare sau în activitatea de producere a artei.

În perioada de vârstă de 8 – 11 ani dezvoltarea vitez ei se realizează pe baza
îmbunătățirii vitezei de reacție și a perioadei de latență. După Markosjan și Wasjutina,
în 1965, viteza de reacție scade de la 0,5 – 0,6 la 0,24 – 0,40, iar Koinzer, în 1978, citat
de Weineck, în 1997 susține că “procesele nervoase, la această vârstă, creează condiții
favorabile de dezvoltare a capacității de viteză”. În perioada de trecere de la copilărie
la adolescență, timpul de reacție scade, ca rezultat a creșterii vitezei de elaborare a
răspunsurilor scoarței cerebrale , urmând ca după vârsta de 20 – 30 de ani și în mod
marcant după 60 -70 de ani acesta să crească progresiv (Sugden, în 1980, Nickolson, în
1982, Grouius, în 1991, citați de Massacesi, R., Madela, A., Donati, Al., în 1996).

Se poate concluziona că pe timpu l școlarității mici și mijlocii (8 – 14 ani),
antrenamentul vitezei trebuie orientat spre dezvoltarea vitezei de reacție, spre
dezvoltarea capacității de accelerare și spre îmbunătățirea capacității de coordonare. În
această perioadă se poate acționa mai pu țin spre dezvoltarea rezistenței de viteză, idee
susținută și de Hollman și Hettinger, 1980, citați de Weineck în 1997, care consideră
că eforturile de acest tip pot provoca reacții ”antifiziologice în organism” întrucât
efortul de tip anaerob lactacid est e greu de suportat la această vârstă încă nematurizată
complet.

În ameliorarea capacităților motrice trebuie să se țină cont de particularităților
morfo -funcționale și psihice ale elevilor. Astfel, pentru ameliorarea rezistenței,copiii
antepubertari sunt apți pentru antrenament de tip aerob; pentru ameliorarea forței se
recomandă antrenamentul în circuit; pentru dezvoltarea vitezei și a cuplului viteză –
forță mijloacele și metodele vor avea un caracter ludic, solicitându -se copiii mai ales
nervos și neuro -muscular; pentru ameliorarea mobilității sunt recomandate exerciții de
întindere pentru ameliorarea mobilității articulațiilor coxofemurale și scapulohumerale.
Se pune accent pe procesul de învățare motrică.
http://edums.ro/Calitate%20motrica -%20VITEZA -%20material%20didactic%20pentru%20examene.doc

18

1.7. Aspecte privind dezvoltarea vitezei stabilite prin programa
școlară

Programa școlară reprezintă un document oficial , de planificare a conț inutului
învățămâ ntului bazat pe "un ansamblu de acț iuni proiectate special pentru a susci nta
instruirea": definirea obiectivelor generale și specifice; stabilirea conț inuturilor care
trebuie predate – învăț ate – evaluate; anticiparea metodelor și a tehnicilor de evaluare;
prezentarea materialelor nec esare pentru realizarea activității de î nvățare (manuale
școlare etc); precizarea dispozi țiilor necesare pentru formarea iniț ială și continuă a
cadrelor didactice.

Proiectarea programei școlare în perspectivă curriculară presupune elaborarea
unor r ăspunsuri coerente la patru întreb ări fundamentale
a) Pentru ce invatam ? – stabilirea criteriilor de elaborare a prog ramei prin
raportare la finalităț ile macrostructurale (ideal pedagogic e – scopuri pedagogice);
b) Ce învățăm ? – alegerea conținuturilor programei î n raport cu obiectivele
pedagogic e generale și specific e (definite la nivel de politică a educa ției) și cu
cerințele pedagogice ;
c) Pentru cine învățăm ? – structur area conținuturilor programei î n raport cu
posibilit ățile minime -medii -maxime de învăț are ale elevului, în termenii optimizării
corelaț iei dintre informare – formare – dezvoltare;
d) Cum invatam ? – metodele de predare – învățare – evaluare și condițiile
neces are pentru valorificarea deplină a capacit ăților de î nvățare ale elevului.

Structura programei școlare presupune ierahizarea cunoștinț elor la nivelul unor
tipologii pedagogice definitivată în funcție de obiectivele generale ș i specifice asumate
în sens prioritar formativ. O asemenea tipologie ierarhic ă angajeaz ă cinci tipuri de
cunoștinț e:
a) cunoș tințe de baz ă, care formeaz ă nucleul epistemic tare al ș tiinței/disciplinei
școlare, indispensabile pentru formarea – dezvoltarea personalit ății elevului în
perspectiva educa ției permanente;
b) cunoștințe funcț ionale, care stimuleaz ă întelegerea fenomenelor studiate prin
redefinire / interiorizare ș i rela ționare, î n diferite contexte de transfer opera țional;
c) cunoș tințe cataliz atoare, care condiț ionează realizarea unor secven țe de
învăț are ulterioar ă;
d) cunoștinț e deschise, care antreneaz ă orizontul cultural al elevului ;
e) cunoștințe î nchise ce încarc ă memoria.

Elaborarea programei ș colare reprezint ă o acț iune specific ă, realizabil ă în
concordan ță cu liniile de proiectare stabilite la nivelul planului de învățămâ nt. Aceas tă
acțiune specifică presupune ierarhizarea urmă toarelor opera ții peda gogice: raportarea
la obiective specifice, stabilirea structurii tematice a discip linei școlare respective,
precizarea îndrumărilor metodologice, proiectarea calendaristic ă a activităț ilor de
predare – învățare – evaluare.

– Stabilirea structurii tematice , a programei școlare presupune respectarea unor
criterii funcț ionale:

19
a) accesibilitatea cunoștințelor ș i a capacit ăților care urmează să fie
dobândite de elevi în diferite etape ale ș colarit ății;
b) gradarea corect ă a cunoș tințelor și a capacităț ilor, în raport cu
resursele de spa țiu și timp existente;
c) deschiderea cuno ștințelor și a capacit ăților spre diferite tipuri de
corela ții disciplinare, intradisciplinare , transdisciplinare , interdisciplinare.

Respectarea acestor criterii func ționale asigură atingerea unor indicatori
calitativi specifici activit ății de pr oiectare cur riculară a programei scolare:
a) relevan ța conț inutului instruirii;
b) secven țialitatea conț inutului instruirii;
c) consistența conț inutului instruirii.

– Proiectarea activit ății de didactice este deteminat ă la nivelul programelor
școlare care direcționează acțiunea de elaborare a planului calendaristic necesar
fiecă rui cadru didactic în contextul semestrului și al anului scolar . Optimizarea
planului calendaristic impli că adaptarea obiectivelor generale și specifice la condițiile
existente l a nivelul fiec ărui colectiv de e levi.

Programa școlară poate suger a mecanismele posibile de operaț ionalizare a
obiectivelor în contextul re surselor de spațiu ș i timp aflate la dispozi ția cadrului
didactic. Programa presupune avansarea structuri lor de p roiectare flexibile care
vizează: Capitolul, numă rul de ore s ăptămânal, s uccesiunea activit ăților didactice /
lecțiilor, etc., termenele stab ilite, obiectivele propuse , conținuturile necesare ,
strategiile didactice posibil, criteriile de evalua re, o bserva țiile care se impun,
conținutul procesului de î nvățământ, curriculum, p roiectarea pedagogic ă.

Conform programei școlare, pe clase, dezvoltarea vitezei are de urmărit
urmatoarele aspecte:

Clasa I -a

 Viteza de reacție la stimuli:
o vizuali
o auditivi
o tactili
 Viteza de execuție
o în acțiuni motrice singulare
 Viteza de deplasare pe direcție rectilinie

Clasa a I I-a

 Viteza de reacție la stimuli:
o vizuali
o auditivi
o tactili
 Viteza de execuție
o în acțiuni motrice singulare

20
 Viteza de deplasare pe direcție rectilinie

Clasa a I II-a

 Viteza de reacție la stimuli:
o vizuali
o auditivi
o tactili
 Viteza de execuție și de repetiție
o în acțiuni motrice singulare și repetate
 Viteza de deplasare pe distanțe și direcții variate.

Clasa a IV-a

 Viteza de reacție la stimuli:
o vizuali
o auditivi
o tactili
 Viteza de execuție și de repetiție
o în acțiuni motrice complexe
 Viteza de deplasare pe distanțe și direcții variate.
o – în funcție de repere și parteneri de întrecere
 Viteza în regimul celorlalte calități motrice

1.8. Metodele și procedeele metodice pentru dezvoltarea vitezei

Metodele de dezvoltare a vitezei , au drept scop creșterea parametrilor vitezei de
execuție a mișcărilor. Acest lucru se realizează prin folosirea metodei repetăr ilor,
metodei cu handicap, metodei competiționale. Viteza face parte dintre aptitudinile
motrice mai puțin perfectibile. Dezvoltarea ei depinde în mare măsură de relația ce se
impune între dezvoltarea forței și perfecționarea tehnicii de execuție a mișcăr ilor.

Viteza este aptitudinea psihomotrică , mai puțin perfectibilă în comparație cu
rezistența și forța, așadar metodica dezvoltării ei este mult mai dificil de realizat. Încă
nu s -a creat o viziune unitară în ceea ce privește sistematizarea metodelor de
dezvoltare. Părerile specialiștilor sunt încă diferite. Astfel Ozolin, în 1972, prezintă
următoarele metode de dezvoltare a vitezei:
 metoda exercițiului din mers, care are la bază parcurgerea unor distanțe
în viteze maxime, după efectuarea unui elan prealabil în mers sau în alergare lansată;
 metoda întrecerii , care are la bază ideea de a fi cel mai bun, de a se
pregătii cel mai bine printr -o acțiune de întrecere;
 metoda întrecerii cu handicap, care are la bază favorizarea unui
concurent printr -un avantaj. De exemplu într -o întrecere pe o distanță de 60 m primul
concurent pleacă cu 5 m înaintea celui de -al doilea care are sarcina de al prinde pe
primul până la lini a de sosire;
 metoda ștafetelor , care are la bază realizarea sarcinilor sub forma
întrecerii colective prin predarea ștafetei;

21
 metoda jocurilor , care are la bază realizarea sarcinilor sub forma de joc
desfășurat de către un grup sau sportivi;
 metoda repetărilor , care are la bază repetarea de un anumit număr de ori
a execuției, cu viteză submaximă, maximă și supramaximă.

Matveev, L.P., Novikov, A.D., 1961, și colaboratorii, clasifică metodele de
dezvoltare a vitezei în:
 metode de dezvoltare a vite zei prin reacții motrice simple;
 metode de dezvoltare a vitezei prin reacții motrice complexe;
 metode pentru educarea vitezei de execuție a mișcărilor.
( http://edums.ro/Calitate%20motrica -%20VITEZA -%20material%20didactic%20pentru%20examene.doc )

O altă împărțire și grupare a metodelor de educare a vitezei poate fi și după
formele de manifestare a acesteia, dar fiecare din aceste metode are la bază repetarea.

Metoda repetărilor presupune acțiunea de reluare multiplă a exercițiilor
executate liber , executate cu îngreuieri mici (o încărcătură prea mare diminuează
viteza), executate în condiții ușurate cu viteză apropiată și peste cea maximă.
Exercițiile folosite pot aparține deprinderilor motrice de bază, deprinderilor utilitar –
aplicative și deprind erilor specifice unor discipline sportive sau exerciții pentru
educarea aptitudinilor psihomotrice (de forță explozivă, de rezistență în regim de
viteză). Se folosesc exerciții cu o durată scurtă de până la 8 -10 secunde când se
urmărește dezvoltarea viteze i de deplasare și de repetiție și exerciții cu o durată de 2 -4
secunde și uneori și mai mică atunci când se urmărește dezvoltarea vitezei de reacție și
de execuție. Numărul repetărilor poate fi cuprins între 4 -10 , cu o pauză care să asigure
o revenire com pletă. Repetările pot fi făcute în 2 -4 serii, cu o pauză de 4 -6 minute și
uneori chiar mai mare.

Metoda repetărilor, așa cum sugestionează și denumirea presupune reluarea
eforturilor ciclice și aciclice cu viteză submaximă, maximă și supramaximă. Pentru
educarea vitezei, folosirea acestei metode necesită respectarea următoarelor cerințe;
 intensitatea exercițiilor să fie peste 80 % din posibilitățile maxime;
 durata exercițiului poate fi de până la 12 -15 ", când viteza este
submaximă, de 8 -10 " când vitez a este maximă iar de 4 – 7 " când viteza este
supramaximă
 numărul de repetări stabilit este cel care nu permite reducerea vitezei
maxime de execuție și este, de obicei, de aproximativ 6 – 8 repetări;
 distanța totală de lucru în cadrul unui antrenament pentru sprinteri și
gardiști este 400 -600 m, reprezentând 10 – 12 % din totalul lucrului efectuat în
procesul de antrenament;
 distanța pe care se execută repetările în viteză maximă poate fi crescută
cu 10 – 12 % față de distanța de concurs;
 pauzele de re venire se stabilesc în funcție de capacitatea de revenire a
fiecărui individ, de gradul de pregătire, de durata execuției exercițiului și de
intensitatea folosită;
 numărul antrenamentelor de viteză pe săptămână este de 1 – 3 ori;

22
 exercițiile de viteză se execută imediat după încălzirea organismului
pentru efort;
 în prealabil tehnica de execuție a exercițiilor folosite în dezvoltarea
vitezei să fie bine însușită.

Pe parcursul desfășurării, repetările pot fi făcute cu intensitate uniformă sau
alternând in tensitățile. Repetarea cu intensitate alternativă este o variantă care are la
bază reluarea ex ercițiilor de mare viteză 6 – 8 secunde în combinație cu exerciții de
mică viteză. Alternarea intensității execuțiilor dezvoltă viteza maximă fără
suprasolicitare a organismului.

Folosirea metodelor de dezvoltare a vitezei , reclamă cunoașterea mecanismelor
interne cu rol reglator care permit stabilirea unei relații optime între intensitatea, durata
și volumul efortului, cunoașterea “barierei de viteză”, a “rezervei de viteză” și a
implicării actului volitiv.
În perioadele de inițiere și învățare a tehnicii de execuție (a probelor atletice
sau a altor a dintre deprinderi le specifice unor discipline sportive) , este indicat ca în
pregătire să nu se folosească intensită ți maxime și supramaxime. Acest lucru se
justifică prin faptul că perioada excitabilității la sistemul nervos central este mai scurtă
decât cea de la sistemul muscular, acest fapt determină că antrenamentul de viteză să
preceadă activitățile motrice obosi toare.

Durata efortului de viteză depinde de obiectivul urmărit. Dacă este prelungită se
acționează în direcția educării vitezei în regim de rezistență, dacă este scurtă atunci se
obține dezvoltarea capacității de accelerare nu însă și îmbunătățirea menți nerii vitezei
maxime. Durata și distanța menținerii vitezei maxime este specifică fiecărei probe și
fiecărui individ în parte. Se consideră că la alergarea pe 100 m, viteză maximă se
obține între 40 -60 m. Este indicat ca durata pauzei dintre repetări să as igure
menținerea excitabilității sistemului nervos. Cercetările indică că, aceasta, poate fi
între 4 -6 minute. Volumul exercițiilor executate depinde de viteza de execuție și este
mai mic cu cât viteza este mai aproape de cea maximă și supra -maximă.

Studi ile recente au scos în evidență , că organismul dispune de o importantă
rezervă de viteză, rezultatele actuale reprezentând doar 75% din posibilități. Această
rezervă de viteză , poate fi mobilizată pe plan volitiv în caz de pericol, dar și prin
droguri. În executarea eforturilor de viteză, participarea psihică prin actul de atenție,
de concentrare și de voință , este o condiție esențială. Datorită participării active și
permanente a sistemului nervos central eforturile de viteză trebuie să fie variate și să se
execute pe un fond de odihnă, de refacere completă și de bună dispoziție.

Experiența arată că viteza și forța explozivă se dezvoltă lent și se pierde ușor,
de aceea activitatea pentru dezvoltarea acestora este continuă și progresivă.

Metoda handicapului are la bază folosirea unui avans /un decalaj în ceea ce
privește startul unui exercițiu de viteză. Acest avans poate fi de 2 -4 m când este vorba
de distanța de parcurs, de 1 -2 secunde când este vorba de timpul de lucru sau de 2 -6 kg
când este vorba de încărcătură. Acordarea unui avans sportivului mai slab are o
importanță deosebită în dezvoltarea vitezei într ucât solicită foarte mult sistemul nervos

23
(atenție, voință, motivație, frică). Mărimea avantajului depinde de diferența de valoare
dintre executanți. Este o metodă des folosită în antrenament ele viteziștilor, întrucât
stimulează atenția , dârzenia , voința, capacitatea de concentrare și de mobilizare.

Metoda competițională se bazează pe folosirea întrecerilor în cadrul grupelor
sau între executanți. Această metodă solicită mult atât componenta psihică cât și pe
cea fizică. Distanța sau durata pe care se org anizează întrecerile, se stabilește în
funcție de vârsta și valoarea concurențil or, sau de obiectivul urmărit (viteza de reacție,
viteza de deplasare , etc.).

Pe lângă metodele descrise anterior , ca o modalitate nouă folosită în pregătirea
de viteză și î n principal pentru dezvoltarea capacității de accelerare este metoda
alternativă, ce are la bază alternarea intensităților. Execuțiile de mare intensitate se
alternează cu execuții de intensitate scăzută. Exemplu se execută alergare pe 60 m cu
intensitate maximă 100 %, urmată după o pauză, de o alergare pe 60 m cu intensitate
de 85 %. Alternare se poate face și în cazul aceleiași execuții 40 m alergare 4/4 + 40 m
alergare 2/4. Metoda alternării intensităților contribuie la dezvoltarea vitezei maxime,
la de zvoltarea capacității și a simțului de accelerare fără să suprasolicite organismul.

Numărul repetărilor poate fi de 2 -4 ori cu pauze de revenire completă, executat e
în 2-3 serii cu pauze de 8 -10 secunde după fiecare serie.

Distanțele de alergare se aleg în funcție de gradul de pregătire și de scopul
urmărit. Când se urmărește dezvoltarea vitezei maxime, a capacității de accelerare se
folosesc distanțe mai scurte, de 40 -80 m, iar când se urmărește dezvoltarea vitezei de
rezistență se folosesc distanțe de 8 0-120 m. La copii lungimea distanțelor folosite nu
trebuie să depășească 40 -60 m în cazul alternărilor în aceeași repetare și 40 m în cazul
alternărilor dintre repetări. Distanțele cresc odată cu vârsta și valoarea performanțelor.
http://edums.ro/Calitate%20motrica -%20VITEZA -%20material%20didactic%20pentru%20examene.doc

Procesul de educare și dezvoltare al vitezei este un proces complex ce cuprinde
și alte elemente importante cum este nivelul de stăpânire a procedeelor tehnice sau a
exercițiilor. Pentru a contribui la dezvoltarea vitezei, acțiunile motrice trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
 exercițiile să fie foarte bine însușite, pentru a elibera atenția de pe
detaliile de execuție și a concentra -o pe viteza de execuție;
 exercițiile să se repete numai în viteze maxime și supramaxime;
 să se folosească exerciții ce favorizează dezvoltarea vitezei;
 durata exercițiilor să nu fie prea mare ca să nu scadă viteza de execuție;
 pauza de revenire trebuie să permită refacerea completă, care să asigure
realizarea mai multor repetări cu intensitate maximă.

În această direcție Platonov, în 1984, prezintă și o posibilitate de abordare a
eforturilor de v iteză în funcție de timpul de lucru, de intensitatea execuției și de pauză.

Metodele de dezvoltare a vitezei au drept scop creșterea vitezei de execuție a
mișcărilor. Acest lucru se realizează prin folosirea repetărilor individuale, pe perechi,

24
pe echipe, la cronometru și cu întrecere. Viteza face parte dintre aptitudinile motrice
mai puțin perfectibile întrucât ea este influențată în mare parte de sistemul nervos.

Mișcarea umană este produsul contracției musculare care la rândul ei produce
putere ce es te tratată, încă, în literatura de specialitate ca forță musculară. Forța
musculară prin formele ei de manifestare condiționează realizarea mișcării. Deci
pentru creșterea indicilor de manifestare a vitezei se folosesc în mare măsură și
metodele de dezvolt are a forței musculare, descrise la capitolul forță.

Dezvoltarea vitezei depinde în mare măsură de relația ce se realizează între
dezvoltarea forței, perfecționarea tehnicii de execuție a mișcărilor și funcționalitatea și
plasticitatea sistemului nervos.

Schema I. 3. – Metode de dezvoltare a vitezei
http://edums.ro/Calitate%20motrica -%20VITEZA -%20material%20didactic%20pentru%20examene.doc

Capitolul II
Organizarea proiectului de cercetare

2.1. Ipoteza cercetării

Pornind de la ipoteza că prin metode adecvate, specifice, sistematice și corect
gradate, exarsate în continuu și captând interesul elevilor, viteza se poate îmbunătății ,
putem spune că aceasta se poate dezvolta cu până la 30% . Metode de
dezvoltare
a vitezei Metoda repetărilor – execuției în viteză:
1. mică
2. medie;
3. maximă;
4. supramaximă
Metoda întrecerilor
(competițională) 1. execuției cu plecare la semnal în
condiții de egalitate;
2. execuției cu plecare la semnal, cu
handicap;
3. ștafetelor și jocurilor.
Metode folosite pentru
dezvoltarea celorlalte aptitudini

25
2.2. Scopul lucrării

Scopul lucrării este acela de a facilita dezvoltarea calității motrice viteza, prin
utilizarea de mijloace și metode optime și specifice vârstei elevilor din ciclul primar de
învățământ, urmărind și respectând programa școlară.

2.3. Obiectivele cercetării

Obiectivul principal al acestei cercetări este acela de a atinge un progres al
vitezei, la elevii claselor primare. Pentru a avea success, se va urma planul de lecție
respectând planul anual și urmărind parcursul dezvoltării.

2.4. Metodele cercetării

Metoda studiului bibliographic, folosită în informarea asupra temei, în materialele de
specialitate, atât în manualele tipărite cât și în articolele online adresate calitătilor motrice, în
special vitezei, dar și metodologiei și metodelor de predare în cic lul primar al educației fizice
și sportului.

Metoda observației, urmând a observa în timpul lecțiilor, atât nivelul implicării
elevilor în ora de curs, cât și progresul în ceea ce privește dezvoltarea calității motrice
viteza.

Metoda experimentului o v oi folosi încercând strategii didactice bine structurate
pentru dezvoltarea vitezei, cât mai apropiate de înțelesul și placul elevilor,
experimentând astfel printr -o arie extinsă să captez interesul și implicarea acestora în
speranța unei dezvoltări vizibi le a vitezei.

2.5. Organizarea și desfășurarea cercetării

Desfășurarea cercetării v a avea loc la Colegiul Național ”Mircea cel Bătrân” din
Rm. Vâlcea, colegiu al cărui elev am fost din clasa I și până la absolvire. De asemenea
am ales acest colegiu datorită faptului că se găsește toată infrastructura necesară
desfășurării orelor de Educație Fizică , având în structură chiar și o clasă cu profil
vocațional sportiv, începând chiar cu clasa I și până în clasa a XII -a.

Această cercetare se va întinde pe perioada unui an școlar, urmând programa și
planificarea orelor de educație fizică și sport. Dezvoltarea vitezei fiind posibilă în mod
exclusiv, în două lecții semestriale.

Capitolul III
Contribuții personale

Urmărind planificarea anului școlar și p rograma școlară, voi prezenta planurile
de lecție pe care le voi utiliza în această cercetare , urmă rind utilizarea unor exerciții
noi pentru stimularea micilor elevi .

26
În prezent, structura lecției de educație fizică este realizată pe „verigi” sau
„momente” etc., eșalonând conținutul pe unități mici într -o succesiune cursivă
(coerentă) cu caracter constant. Actuala structură a lecției de educație fizică este
reprezentată prin intermediul unui număr de opt verigi, după cum urmează:
1. Organizarea colectivului de elevi;
2. Pregătirea organismului pentru efort sau „Încălzirea” generală a
organismului;
3. Prelucrarea analitică a aparatului locomotor numită și „Influența rea selectivă
a aparatului locomotor”;
4. Dezvoltarea sau educarea / verificarea calităților motrice viteza sau
îndemânarea;
5. Realizarea temelor lecției – Învățarea, consolidarea, perfecționarea sau
verificarea deprinderilor și/sau priceperilor motrice ;
6. Dezvoltarea sau educarea / verificarea calităților motrice forța sau rezistența;
7. Revenirea organismului după efort sau „liniștirea” organismului;
8. Aprecieri și recomandări.

Teoretic, o lecție de educație fizică este formată din opt verigi ce pot fi prezente
în totalitate, în fiecare lecție, sau pot fi prezente în mod selectiv. Astfel, distingem
verigi le care fac parte din structura oricărei lecții și verigi le care pot să lipsească. În
prima categorie fac parte v erigile c e creează premizele unei bune de sfășurări a
conținutului de principal (verigile I, II și III ), veriga în cadrul căreia se vor realizează
temele lecției și verigi le destinate revenirii organismului (VII) și aprecierilor și
recomandărilor (VIII) .

Pot lipsi verigi le ce cuprin d dezvoltarea calităților motrice, fie simultan fie
alternativ.

În acest sens, profesorul/învățătorul poate opta pentru prezența acelor două
verigi în lecție (a IV -a și a VI -a), la fel cum poate opta și pentru numărul temelor în
lecție, realizabile în veriga rezervată pentru acest obiectiv.

Aceste opțiuni sunt posibile fiindcă, prin folosirea sisteme lor de acționare în
cadrul verigi lor celorlalte ale lecției, se pot obține și finalități similare, adică acelea
care vizează dezvoltarea calităților motrice. În anumite situații, prezența acelor două
verigi ce sunt destinate dezvoltării calitățlor motrice , în cadrul anumito r lecții de
educație fizică, ar pu tea fi, prin obiectivele și prin conținutul lor, inco mpatibile cu
conținutul principal al verigii a V-a, conținut prin care, majoritar , se și realizează
implicit dezvoltarea ca lităților motrice. S e recomandă de asemenea alternarea abordării
calității motrice din cadrul unor sisteme de lecții, sau din cicluri semestriale etc .

Plan de lecție 1

Clasa a IV -a
Subiectul: dezvoltarea vitezei de reacție
Efectiv: 20 elevi
Teme și obiective :

27
– Influențarea dezvoltării corecte și armonioase a organismului și dezvoltarea
calității motrice viteza.
– alergarea de durată , pasul alergător de semifond -fond
Obiective operaționale:
– să execute cu rapiditate acțiunile necesare sau comandate la semnale vizule,
auditive, tactile.
-să manifeste corectitudine față de desfășurarea întrecerilor, în relaț iile cu
adversarii și cu partenerii .
Metode și procedee : observația, explicația, conversația , demonstrația, exersarea,
jocul ,exercițiul .
Mijloace de învățământ: fluier, cronometru, echipament sportiv.
Moduri de organizare : pe echipe, frontal, individual.
Durata : 50 minute

Verigi Conținut Formații Dozare Evaluare
V.1.
Organizarea
colectivului
de elevi
4 min – alinierea clasei în
linie pe un rând,
– controlul ținutei,
– salutul,
– prezența,
– anunțarea temelor

în linie pe un rând

4 minute Capacitate
a de
organizare
Capacitate
a de
executare
a
comenzilo
r

V.2.
Pregătirea
organismului
pentru efort

5 min

– întoarceri la stânga și
la dreapta

– variante de mers
mersul piticului, mers
pe vârfuri cu brațele
sus, mers ghemuit

– variante de alergare
alergare ușoară
alergare cu genunchii
sus
alergare cu pendularea
gambelor înapoi
– alcătuirea formației
de gimnastică

În coloană câte unu l
1/2
lungime
1/2
lungime
1/2
lungime
1/2lungime
1/2
lungime
1/2
lungime Capacitate
a de
executare
a
diferitelor
tipuri de
mers
Capacitate
a de
executare
a
diferitelor
tipuri de
alergare
Capacitate
a de
formare a
coloanei
de
gimnastică
V.3.
Influențarea
selectivă a
aparatului
locomotor
13 min Exercițiul 1
P.I. – stând ușor
depărtat
T1 – aplecarea capului
înainte
T2 – revenire în stând
T3 – extensia capului

În șah

2X 8 timpi

Capacitate
a de
executare
a
exercițiilor

28
T4 – revenire în stând
T5 – aplecarea capului
lateral stânga
T6 – revenire
T7 – aplecarea capului
lateral dreapta
T8 – revenire
Exercițiul 2
P.I. – stând ușor
depărtat
T1 – ridicarea brațelor
înainte
T2 – ridicarea brațelor
sus
T3 – coborârea brațelor
cu mâini pe umeri
T4 – ridicarea brațelor
sus
T5 – coborârea brațelor
lateral
T6 – îndoirea brațelor
cu mâini pe umeri
T7 – revenire în stând
ușor depărtat cu brațele
latera l
T8 – revenire în stând
ușor depărtat
Exercițiul 3
P.I. – stând
T1 – pas lateral stânga
cu ridicarea brațelor
lateral
T2 – ridicare pe vârfuri
cu brațele sus
T3 – revenire în stând
depărtat cu brațele
lateral
T4 – revenire în stând
T5-8 – idem T 1 – 4 dar
spre dreapta
Exercițiul 4
P.I. – stând ușor
depărtat cu mâini pe
șolduri
T1–aplecarea
trunchiului lateral
stânga
T2 – arcuire
T3–aplecarea
trunchiului lateral
dreapta
T4 – arcuire

În șah

În șah

În șah

2 X 8
timpi

2 X 8
timpi

2 X 8
timpi

pentru
diferite
segmente
ale
corpului

Capacitate
a de
coordonar
e a
mișcărilor

Capacitate
a de
executare
a
exercițiilor
-joc

Capacitate
a de

29
T5–aplecarea
trunchiului lateral
stânga cu ridicarea
brațului drept sus
T6 – arcuire
T7–aplecarea
trunchiului lateral
dreapta cu ridicarea
brațului stâng sus
T8 – arcuire

Exercițiul 5
P.I. – stând ușor
depărtat cu mâini pe
șolduri
T1 – răsucire
trunchiului spre stânga
T2 – arcuire
T3 – răsucirea
trunchiului spre dreapta
T4 – arcuire
T5-8 – idem T 1-4
Exercițiul 6
P.I. – stând
T1 – săritură cu
depărtarea laterală a
picioarelor
T2 – revenire în stând
prin săritură
T3 – săritură cu
depărtarea picioarelor,
stângul înainte
T4 – revenire în stând
prin săritură
T5 – săritură cu
depărtarea laterală a
picioarelor
T6 – revenire în stând
prin săritură
T7 – săritură cu
depărtarea picioarelor,
dreptul înainte
T8 – revenire în stând
prin săritură

2 X 8
timpi

2 X 8
timpi

executare
a
exercițiilor
pentru
diferite
segmente
ale
corpului

Capacitate
a de
coordonar
e a
mișcărilor

Capacitate
a de
executare
a
exercițiilor
-joc

V.4.
Dezvoltarea
vitezei de
reacție și
execuție în
acțiuni
motrice Viteza de reacț ie-
executie cu
predominanță viteza de
reacț ie

-alergare uș oara: la
semnal sonor schimbare

4X Capacitate
a de
organizare
pe grupe

30
complexe
12 min
de direcție, urmată de
alergare de viteza pana la
un nou semnal (4×6 m)
-câte doi fa ță în față la 7-
8m distanță , unul a șezat
celălalt se deplaseaza spre
el. La un moment dat cel
de jos se ridic ă, se
întoarce ș i alearg ă evitând
să fie prin s de celă lalt;

-Jocul „ Prinde -mi
umbra”. Se desfășoară
când este soare și poate
forma fiecărui copil
câte o umbră. Copiii
sunt împrăștiați pe
teren, iar un copil ales
de profeso r prinde
umbra unuia dintre ei.
Dacă reușește să pună
piciorul pe umbra celui
urmărit, rolurile se
inversează, urmăritul
devenind urmăritor. Cel
urmărit se poate feri de
a fi prins, micșorându –
și umbra ghemuindu –
se. Se va urmări să nu
fie prins mereu același
copil.
-Jocul ”Păpușarul și
păpușa”. Se formează
perechi, așezați în
coloană , cel aflat în
spate es te păpușarul,
cel aflat în față este
păpușa.
Păpușarul trebuie sa
atingă din spate unul
din membrele păpușii.
Păpușa la semnalul
tactil, trebuie să întindă
spre înainte membrul
atins. Se execută 10
stimuli apoi se
inversează rolulile,
păpușarul devine
păpu șă, iar păpușa
devine păpușar.

Copiii sunt împrăștiați
pe teren.

4X

6X

Capacitate
a de
respectare
a regulilor
jocului
Capacitate
a de
coordonar
e a
mișcărilor

Capacitate
a de
coordonar
e a
mișcărilor

Viteza de
reacție la
stimul
tactil.

31

V.5.
Alergarea de
durată – pasul
alergător de
semifond –
fond
10 min Jocul „Conducătorul
hotărăște drumul”
Colectivul este împărțit
în trei grupe. La fiecare
grupă primul este numit
conducător de joc și
conduce grupa ce va
alerga prin curtea
școlii. După 40 de
secunde sau 1 minut,
grupele trebuie să se
găsească din nou la
locul de plecare,
profesorul anunțând
scurgerea timpul ui din
10 în 10 secunde.
Câștigă grupa care la
sfârșitul timpului
stabilit se găsește
aliniată la locul de
plecare, fără însă să
sosească mai devreme.
Jocul „Alergare în
triunghi” Pe laturile
unui triunghi, marcat
vizibil la colțuri, se va
alerga din latur ă în
latură. Pe o latură
alergare ușo ară, pe
cealaltă în tempo
susținut, iar pe ultima
mers liber pentru
revenirea organismului.
Colectivul este împărțit
în două grupe. 3 grupe

2 grupe 3X

3X
V.6.
Revenirea
organismului
după efort
5 min În coloană câte unu vor
executa două ture de
alergare ușoară.
Elevii vor executa
exerciții de respirație
din mers, mers cu
scuturarea brațelor și a
picioarelor, mers liniștit În coloană
În coloană
4L+4l
2L+2l
V.7.Aprecieri,
indicații
3 min Alinierea
Aprecieri generale și
individuale asupra
modului de execuție ,
salutul În linie pe un rând
În linie pe un rând

3 min.

32

Plan de lecție 2

Clasa a IV -a
Teme:
– Alergare de viteza, startul din picioare, dezvoltarea vitezei de reactie
– Învățarea driblingului simplu și multiplu
Obiective de referință: influențarea dezvoltării corecte și armonioase a
organismului și dezvoltarea calității motrice viteza.
Efectiv: 24 elevi
Obiective operaționale:
– repetare cu accent pe plecarea cat mai scurta la semnal sonor
Metode și procedee : observația, explicația, conversația , demonstrația,
exersarea, jocul,exercițiul.
Mijloace de învățământ: fluier, cronometru, echipament sportiv.
Durata : 50 minute

Verigile lecției Conținut -mijloace Dozar
e
Formații
Indicații
metodice
V.1.
Organizarea
colectivului de
elevi
2 min Alinierea
Prezența
Anunțarea temelor de lecție.
2 min În linie pe
un rând

V.2.
Pregătirea
organismului
pentru efort

6 min Alergare ușoara 1 min 30 sec
Variante de mers : pe vârfuri
cu bratele sus, pe călcâie cu
brațele la ceafă, mers
ghemuit.
Alergare cu genunchii sus
Alergare cu pendularea
gambelor înapoi
Alergare cu pendularea
gambelor înainte 6 min În coloană
câte unul

V.3.
Influențarea
selectivă a
aparatului
locomotor

13 min Exercițiul 1
P.I stând departat cu brațele
pe solduri – rotări de cap
stânga –dreapta de voie

Exercițiul 2
P.I stând depărtat, brațele pe
lângă trunchi – rotări de
brațe spre înainte -înapoi
simultan
Exercițiul 3
P.I stând departat, brațele
îndoite la nivelul pieptului
T.1-2 extensie cu arcuire a

3×8
timpi

3×8
timpi

În formație
de
gimnastică
câte 5

Trunchiul
drept, capul
sus,
picioarele și
brațele bine
întinse

33
brațelor îndoite(plan
orizontal)
T.3-4 extensie cu arcuire a
brațelor întinse(plan
orizontal)
Exercițiul 4
P.I stând depărtat, brațul
stâng sus, drept pe lângă
trunchi
T1-2 extensia brațelor cu
arcuire
T3-4 brațul drept sus, stâng
pe lângă trunchi, extensie de
brațe cu arcuire
Exercițiul 5
P.I stând depărtat cu brațele
la ceafă, prinse la nivelul
palmelor
T.1-2 răsucirea trunchiului
spre stânga cu arcuire
T.3-4 răsucir ea trunchiului
cu arcuire , spre dreapta
Exercițiul 6
P.I stând depărtat, brațele pe
solduri
T.1-2 îndoirea trunchiului cu
arcuire spre stânga
T.2-4 îndoirea trunchiului cu
arcuire spre dreapta
Exercițiul 7
P.I. stând cu picioarele
apropiate, brațele sus întinse
T.1-2 extensie de trunchi cu
arcuire
T.3-4 îndoirea trunchiului cu
arcuire spre înainte
Exercițiul 8
P.I stând apropiat, brațele pe
lângă trunchi
T.1 fandarea piciorului stâng
înainte, concomitent cu
ducerea brațelor
întinse spre înainte
T.2 revenire în poziția
initială
T.3 fandarea piciorului drept
înainte, concomitent cu
ducerea brațelor întinse spre
înainte
T.4 revenire în poziția
fundamentală
Exercitiul 9 3×8
timpi

3×8
timpi

3×8
timpi

3×8
timpi

3×8
timpi

3×8
timpi

Spatele drept,
”trag de brațe
spre înapoi ”

Spatele drept,
capul sus,
privirea
înainte.

Picioarele
bine întinse,
contactul cu
solul pe toată
talpa, bine
fixata pe sol.

Genunchii
bine întinși,
trunchiul
îndoit, nu
aplecat spre
înainte

Spatele drept,
piciorul
dinapoi bine
întins.

34
P.I. stând apropiat, brațele pe
lângă trunchi
T.1 fandarea piciorului stâng
lateral, concomitent cu
ducerea brațelor întinse spre
înainte
T.2 revenire în poziția
inițială
T.3 fandarea piciorului drept
lateral, concomitent cu
ducerea brațelor întinse spre
înainte
T.4 revenire în poziția
initială
T5-T8 se repetă

3×8
timpi

Spatele drept,
brațele bine
întinse.
V.4.
Alergare de viteză
Viteza de reacție

Împreună cu
veriga 5.

16 min

-alergare pe distanță de 15
m, cu plecare la semnal
sonor, din diferite poziții :
-ghemuit
-ghemuit cu spatele spre
direcția de alergare
-sezând
-sezând cu spatele spre
direcția de alergare
-sprijin înainte pe brațe
-sprijin înainte pe brațe cu
spatele spre directia de
alergare
-culcat
-culcat cu spatele spre
direcția de alergare
-alergare de viteză cu start
din picioare, sub formă de
concurs.

În perechi, față în față, la 1
metru și jumătate distanță,
așeza ți în ghemuit, la un
moment dat unul dintre
parteneri, desemnat anterior,
la bătaia din palme aleargă în
sens opus până la la
delimitarea suprafeței de
lucru, aflată la o distanță de 5
metri. Partenerul trebuie să îl
atingă până acesta ajunge la
linia ce d elimitează suprafața
de lucru. După 5 încercări se
schimbă rolurile.

2 x
2x

2 x
2 x

2x
2x

2x
2x

5 x

4X Elevii
distribuiți
pe grupe de
câte 6,
înapoia
liniei de
poartă a
terenului de
handbal, se
lucrează
până pe 15
m, de acolo
se întorc în
coloană câte
unul pe
marginea
terenului și
își reiau
locurile în
linie.

În perechi,
față în față,
pozitionați
în linie pe
lungimea
terenului, cu
spatele la
lățimea
acestuia.

La întoarcere,
mers însotit
de mișcări
pentru
respirație și
relaxare
musculară..

Viteza de
reacție la
bătaia din
palme a
partenerului
și reacția la
stimulul
vizual în
momentul în
care acesta
țâșnește în
sens opus, și
recuperarea
distanței.

35
V.5.
Învățarea
driblingului
simplu și multiplu
8 min －elevii, așezați pe două
rânduri, fiecare cu o minge
în mână, execută dribling
simplu apoi multiplu, lângă
un jalon; －aceiași formație,
din mers apoi din alergare
ușoară, din locul unde se află
inițial, se execută dribling
multiplu până la centrul
terenului și înapoi;
„Cine execută de mai multe
ori dribling pe loc și din
deplasare”
－în grup, elevul care
execută de mai multe ori
dribling fără greșeală, în 30
de secunde, este câștigător;
elevul care execută cel mai
rapid 10 -15 împingeri ale
mingii în sol, este câștigător,
se realizează în grup apoi pe
perechi;

8 min

Pe 2 rânduri

Învățarea
driblingului
V.6.
Revenirea
organismului la
starea obisnuita
3 min Alergare ușoară
Mers de voie
Exercitii de respiratie si
relaxare musculara din mers. 1 min

2 min În coloană
câte unul

V.7.
Concluzii si
aprecieri
2 min Aprecieri pozitive si negative
privind comportamentul in
lectie.
Salut.
2 min În linie pe
două
rânduri.

Plan de lecție 3

Clasa : a II I-a
Efectiv : 18 elevi
Teme:
1. Viteza – dezvoltarea vitezei de reacție și de execuție, cu preponderență cea a execuției.
2. Transport de obiecte – consolidare.
Loc de desfășurare: Sala de sport 20m x 10m
Materiale: mingi și bastonașe

Verigă
Conținut
Dozare
Formație

36
V.1.
Organizarea
colectivului
de elevi
3 min 1. Adunarea, alinierea și salutul.
2. Verificarea echipamentului , a stării de
sănătate.
3. Anunțarea temelor lecției.
4. Întoarceri la stânga și la dreapta prin
săritură.
5. Joc ,,Buchețelele”. 30”
30”

30”
30”

1’ În linie pe
un rând
V.2.
Pregătirea
organismulu i
pentru efort
8 min. Variante de mers :
 mers;
mers pe vârfuri cu brațele sus;
 mers ;
 mers pe călcâie;
 mers ;
 mersul “ Piticului”;
 mers;
 mersul “Uriasului,,;
 mers.
Variante de alergare:
 alergare tempo moderat;
 mers;
 alergare cu joc de glezne;
 mers;
 alergare cu pendularea gambelor
înapoi;
 mers;
 alergare cu pendularea gambelor
înainte;
 mers;
 alergare accelerată;
 mers.

1L
1D
1L
1D
1L
1D
1L
1D
1L

2 tururi
1L
1D
1L
1D

1L
1D

1L
1D
1L În coloană
câte unul

37
V.3.
Influențarea
selectivă a
aparatului
locomotor
9 min 1.P.I.: stând ușor depărtat
T1-4 – rotarea capului spre stânga;
T5-8 – rotarea capului spre dreapta.

2.P.I. – stând ușor depărtat.
T1 – îndoirea brațelor cu ducerea mâinilor pe
umeri;
T2 – ridicarea brațelor;
T3 – revenire in T 1;
T4 – revenire in P.I.

3.P.I. – stând depărtat cu mâinile pe șolduri
T1,2 – îndoirea trunchiului lateral stânga și
arcuire;
T3,4 – idem T 1,2 spre dreapta;
T5-8 – idem T 1-4.

4. P.I. – stând depărtat cu mâinile pe
șolduri
T1,2 – răsucirea trunchiului spre stânga și
arcuire;
T3,4 – idem T 1,2 spre dreapta;
T5-8 – idem T 1-4.

5. P.I. – stând depărtat
T1-2 – extensia trunchiului cu brațele sus cu
arcuire;
T3-4 – îndoirea trunchiului înainte cu
arcuire;
T7-8 – idem T3-4;

6.P.I. – stând cu mâinile pe șolduri:
T1-4 – sărituri pe piciorul stâng;
T5-8 – sărituri pe piciorul drept.

7.P.I. – sprijin ghemuit:
T1,2 –ridicare cu brațele lateral cu inspirație;
T3,4 –trecere in sprijin ghemuit cu expirație.

2 x 8T

4 x 8T

4 x 8T

4 x 8T

4 x 8T

4 x 8T

4 x 8T
In coloana
câte 4

38
V.4.
Viteza –
dezvoltarea
vitezei de
reacție si
execuție
10 min.

1. La semnal sonor (comandă verbală) și
vizual (execuția învățătorului), poziționări
ale brațelor: sus, mâini pe cap, mâini la
ceafă, mâini pe umeri, mâini la piept, mâini
pe șolduri, brațele jos si apoi se reia în sens
invers. La început se va executa mai rar,
apoi se va crește treptat ritmul execuției.

2. La semnal sonor adoptări rapide de
poziții, cu dif erite sarcini: stând, stând
depărtat cu brațele lateral, ghemuit cu mâini
la ceafă etc.

3. Joc ,,Crabii și creveții”.
Jucătorii se împart în echipe egale ca
număr. Echipele se așeaza pe două șiruri, pe
centrul terenului, la un metru între ele. Între
jucăt orii din aceeași echipă va fi o distanță
de 1 – 2 pași. În fața fiecărei echipe la
distanță de 10 – 12m se va trasa o linie care
va reprezenta „casa”. O echipă se va numi
„crabii”, iar cealaltă „creveții”.
Conducătorul jocului strigă numele unei
echipe c are trebuie sa fugă spre casă, fiind
urmarită de cealaltă echipă. Fiecare jucător
atins înainte de a ajunge în casă va aduce un
punct ca penalizare echipei sale

4. Joc ,,Cursă pe numere”.
Formația de lucru: coloană de gimnastică pe
patru șiruri. Fiecare ș ir numără de la primul
la ultimul jucător în continuare formând o
echipă. Conducătorul jocului striga la
întamplare un număr. Jucătorul cu numărul
strigat iese prin dreapta șirului propriu,
aleargă spre coada șirului, ocolește ultimul
jucător și trece la l oc. Jucătorul ajuns primul
castigă un punct pentru echipa sa.

2’

2’

3’

3’

În coloană
câte 6

În coloană
câte 6

În
linie
pe un
rând

În coloană
câte 6

39
V.5.
Transport de
obiecte –
consolidare
15 min. 1. Transportul unor obiecte apucate cu două
mâini, dus -întors și predarea următorului
elev, sub formă de întrecere (2 x 5m).

2. Transportul unor obiecte apucate cu o
mână, dus -întors și predarea următorului
elev, sub formă de întrecere(2 x 5m).

3. Transp ortarea unor obiecte ținute cu una –
două mâini și sprijinite pe una din părțile
corpului(umăr, șold, sub braț), dus -întors și
predarea următorului elev, sub formă de
întrecere(2 x 5m).

4. Ștafetă ,,Semănatul și culesul cartofilor”
(cu mai multe obiecte). Jucătorii se așează
în șiruri în echipe cu număr egal de jucători.
Se trasează o linie de plecare iar în față
fiecărei echipe pe o distanță de 10 – 15 m,
se trasează din metru în metru, cercuri cu
diametrul de 0.5m. În fiecare cerc se pune o
minge repreze ntând cartoful, iar cercul este
cuibul. La semnal primul jucător de la
fiecare echipă aleargă să culeagă, pe rând,
cartofii și îi aduc câte unul la linia de
plecare, iar când a adus ultimul cartof trece
la coada șirului. Jucătorul următor va lua
câte un ca rtof pe care îl va semăna în
ordine, în câte un cerc, la terminare predând
ștafeta.
Câștigă echipa care a terminat prima.
3’

3’

3’

6’

3 echipe a
câte
6 elevi

V.6.Revenire
a
organismului
după efort .
3 min
1. Alergare ușoara cu relaxarea brațelor și
picioarelor.
2. Mers cu ridicarea brațelor lateral cu
inspirație -coborâre cu expirație.
½ tur

½ tur
În coloană
câte unul
V.7.
Aprecieri și
recomandări
1 min

1. Alinierea.
2. Aprecieri asupra activității desfășurate.
3. Salutul.
15’’
40’’
5’’

În linie pe
un rând

40
Plan de lecție 4
Clasa : a-IV-a
Teme :
– Viteza -dezvoltarea vitezei de reac ție și deplasare
– Pase în doi de pe loc din deplasare -consolidare
Tipul de activitate : Consolidare de priceperi și deprinderi
Obiective operaț ionale:
– cognitive :- să respecte regulile ș i indica țiile date
– să execute corect tipurile de exerci ții date conform comenzilor ș i în sincronizare cu ceila lți
copii în limita posibilit ăților individuale
– afectiv -atitudinale: – să-și educ e spiritul de echip ă prin participarea câ t mai activ ă în cadrul
echipei în care evoluează ;
– să-și dezvolte autocontrolul de lucru și al emo țiilor;
-psiho -motrice: – să-șidezvolte viteza de reacț ie la diferite semnale (auditiv ș i vizual);
-să execute cu deplin control mișcările simple ș i complexe;
Metode ș i procedee: -explicaț ia
-demonstraț ia
-exersarea
-exerci țiul

Forme de organizare ș i exersare a ac tivității: -pe grupe
-frontal
-pe perechi
Mijloace de învățămâ nt: – 1 fluier
– 1 conometru

Verigi Conținut
Dozare Formații
Observați
i
V.1.
Organizarea
colectivului
de elevi
4 min

-alinierea și salutul
-verificarea ținutei ș i a st ării de
sănătate
– prezența
-anunțarea temelor
-exerci ții de î ntoarcere la st ânga ș i
la dreapta 30”
30”

1’
1’
1’
În linie

V.2.
Pregatirea
organismului
pentru efort.
5 min

-mers
-alergare cu pornire și oprire la
semnal ș i revenire
-alergare cu pendularea gambei
înainte și revenire în mers
-alergare cu pendularea gambei
înapoi și revenire î n mers
-alergare c u genunchii sus și
revenire î n mers
-pas s ăltat
-mers cu inspirație ș i expira ție 1L+11
1tur

1L+11

1L+11

1L+11
În coloană

41

V.3.
Influen țarea
aparatului
locomotor
12 min EX:1
PI: stând depă rtat
T1-2: rotarea capului spre st ânga
prin față
T3-4:rotarea capului spre dreapta
prin spate
T5-8:idem T1 -4
EX:2
PI:stând depă rtat cu degetele
încruci șate
-rotare la nivelul articula ției
pumnilor(dreapta și stânga)
– închiderea și deschiderea palm elor
EX:3
PI:stând depă rtat
T1-2: rotarea simultană a brațelor
spre î nainte concomitent cu
îndoirea genunchilor
T3-4:rotarea simultan ă a bra țelor
spre înapoi concomitent cu îndoirea
genunchilor
T5-6: rotarea alternativă a bra țelor
spre î nainte
T7-8:rotar ea alternativă a brațelor
spre î napoi
EX:4
PI:stând depă rtat
T1-2: ducerea braț elor prin înainte
sus cu extensie ș i arcuire
T3-4: îndoirea trunchiului cu
palmele pe sol ș i arcuire
T5-6: îndoirea trunchiului spre
stânga cu arcuire cu mâ inile pe sold
T7-8:acela și lucru spre dreapta
EX:5
PI:stând depărtat cu mâ inile pe șold
T1-2:răsucirea trunchiului spre
stânga cu arcuire
T3-4:răsucirea trunchiului spre
dreapta cu arcuire
T5-8: idem T1 -4 cu ducerea
brațelor lateral
EX:6
PI:stând
T1-2:fandare înainte pe piciorul
stâng cu ducerea brațe lor înainte ș i
revenire
T3-4:acela și exerci țiu cu piciorul
drept
T5-6:fandarea lateral ă cu piciorul

2×8

8x

4×8

3×8

3×8

3×8

În formație
de
gimnastică
Câte 5 pe
rând

42
stâng, ducerea braț elor lateral și
revenire
T7-8: acelasi exerciți u cu piciorul
drept
EX:7
PI:stând depă rtat
T1-4 -ridicări pe vârfuri cu ducerea
brațelor lateral și inspirați e
T5-8 – aplecarea trunchiului cu
brațele î n jos și expirație.

4x
V.4.
Viteza-
dezvoltarea
vitezei de
reacți e la
semnale
vizuale și
sonore
și
dezvoltarea
vitezei de
deplasare în
caz prioritar
12 min. -cu start din picioare,la semnalul
vizual (cobor ârea braț ului) alergare
pe direcț ia de deplasare.
– stând ghemuit cu fa ța la direcț ia
de deplasare la semnalul sonor
(fluierat) alergare pe direcț ia de
deplasare
– stând cu latura st ângă pe direc ția
de deplasare la semn alul sonor
(bătaie din palme)alergare pe
direcția de deplasare.
-la semnalul sonor întoarcerea și
ocolirea partenerului aflat î n spate
(la o distanta de aproximativ 1
metru ) si alergare pe direcț ia de
deplasare . 2x10m

2x10m

2x10m

2×10 m Colo ana de
gimnastică

V.5.
Pase in doi
de pe loc din
deplasare
12 min

– Elevii aș ezați pe perechi c âte 2
față în față
– din joc de gleznă de pe lo c,pase
cu doua m âini de deasupra capului
-din joc de glezn ă de pe loc, pase
în doi cu dou ă mâ ini dela piept

-Pase în doi din deplasare cu dou ă
mâini de la piept

2x
30 ''
2x
30''

4x

În perechi
pe lungimea
sălii

-brațele
întinse la
prinderea
mingii

-degetele
mari
apropiate
V.6.
Revenirea
organismului
după efort .
3 min -alergare u șoară cu revenire în mers
-exerc iții de inspiraț ie și expira ție
1L +1 l
În coloană

V.7.
Apreci eri și
recomandări
2 min -aprecierea asupra felului în care s –
a desfa șurat ora
-aprecieri individuale și
recomandări
-salutul
2'
În linie

43
Plan de lecție 5

Clasa a IV -a
Efectiv: 17 elevi
Loc de desfășurare: Sala de sport
Metode și procedee: explicația, demonstrația, exercițiul, corectarea, exersarea, jocul
dinamic
Teme:
1. Viteza, dezvoltarea vitezei de reacție și de deplasare la stimuli auditivi și vizuali.
2. Rostogolirea înainte din ghemuit : consolidare .
Materiale: Fluier, cronometru

Verigile lecț iei Conținut Dozare Formatii
de lucru Obs.
V.1.
Organizarea
colectivului
de elevi
2 min – adunarea,alinierea, salutul, prezența
– verificarea echipamentului și a stării de
sănătate
-anunțarea temelor lectiei
1”
30”
30” Linie pe
un rând

V.2.
Pregatirea
organismului
pentru efort

6 min -Întoarceri la stânga și la dreapta
-mers în cadență
– mers pe vârfuri cu brațele sus
-mers pe călcâie cu mâinile la spate
-mers cu forfecarea brațelor deasupra
capului și la spate
-mers cu ridicarea alternativă a unui
genunchi la piept cu ambele mâini prindere
și ridicare de sub genunchi
-mers cu mișcări de respirație
-alergare ușoară
-mișcări de r espirație
-alergare cu pendularea gambelor la spate
-mers cu mișcări de respirație
-alergare cu genunchii la piept
-mers cu mișcări de respirație
-alergare cu pendularea picioarelor în față
-mers cu mișcari de respirație
-alergare cu pas adăugat
-mers cu m ișcări de respirație
-alergare cu pas săltat
-mers cu mișcări de respirație
-alergare accelerată
-mers cu mișcări de respirație
2x
1L
1l
1L
1l
1L
1l
1L
1l
1L
2 T
1 ½ T
2D
1L
1D
1L
1D
1L
1D
1L
1D
1L
2D
2L
Coloană
de câte
unu

44

V.3.
Influiențarea
selectivă a
aparatului
locomotor

7min 1. P.I Stând depărtat cu mâinile pe
șolduri
T1-2 aplecarea capului înainte si arcuire;
T3-4 extensia capului si arcuire
T5-6 îndoirea capului spre stg. arcuire
T7-8 îndoirea capului spre dr. si a rcuire
2. P.I. Stând depărtat cu brațele îndoite la
piept
T1-2 îndoirea bațelor la piept și arcuire
T3-4 întinderea bațelor lateral și arcuire
T5-8 idem
3. P.I. Stând
T1-2 extensia bațului stâng în plan vertical
și arcuire
T3-4 extensia bațului dre pt în plan vertical
și arcuire
T5-8 idem
4. P.I. Stând depărtat cu mâinile pe
șolduri
T1-2 îndoirea trunchiului spre stanga și
arcuire
T3-4 îndoirea trunchiului spre dreapta și
arcuire
T5-8 idem
5. P.I. Stând depărtat cu mâinile la ceafa
T1-2 răsucirea trunchiului spre stânga și
arcuire
T3-4 răsucirea trunchiului spre dreapta și
arcuire
T5-8 idem cu br. întins pe partea care
răsucim
6. P.I. Stând depărtat
T1-2 extensia trunchiului cu ducerea
brațelor sus și arcuire
T3-4 îndoirea trunchiului cu atingerea
șolului cu degetele și arcuire
T5-8 idem
7. Stând
T1 săritură cu depărtarea picioarelor și
bătaia palmelor deasupra capului
T2 revenire în stând
T3-8 idem
8. Stând
T1 ridicarea brațelor prin lateral – inspirație;
T2 coborârea b rațelor prin lateral – expirație
;
T3-8 idem 4x8T

4x8T

4x8T

4x8T

4x8T

4x8T

4x8T

4x8T

Coloană
de
gimnastică
în linie pe
3 rânduri

V.4.
Viteza –
dezvoltarea
vitezei de
reactie si -alergare din stâ nd cu fa ța și cu spatele pe
direcț ia de alergare
-alergare pe 10m cu plecare din sprijin
facial, cu faț a și cu spatele pe direcți a de
alergare 2x10m

2x10m

2x10m

45
de deplasare
la stimuli
vizuali si
auditivi.
12min
-alergare pe 10m cu plecare din sprijin
dorsal, cu fa ța și cu spatele , pe direcț ia de
alergare
-alergare pe 10m cu transportul unei mingi
deasupra capului
-alergare pe 10m cu transportul a 2 mingi în
brațe
2x10m

2x10m 3 coloane
a câte 6
elevi

V.5.
Rostogolirea
înainte din
ghemuit în
ghemuit : –
consolidare

18min – sprijin înainte, rostogolire înainte în așezat
grupat
– rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit,
executată sub control și corectare pe
momente și faze
– rostogolirea înainte din ghemuit în condiții
normale
5X

5X

5X

câte 2 la
saltea

V.6.
Revenirea
organismului
după efort –
3min – mers cu mișcări de relaxare
-alerg are uș oara
-mers cu miș cări de respiraț ie 1T
11/2 T
11/2 T Coloana
câte unu

V.7.
Concluzii ș i
aprecieri –
2min – adunarea
– evidențieri pozitive ș i negative
– salutul 30”
1”
30” Linie pe
un rând

Plan de lecție 6.

Clasa : a II I-a
Efectiv : 21 elevi
Loc de desfășurare : sala de sport
Metode și procedee: explicația, demonstrația, exercițiul, corectarea, exersarea, jocul
dinamic, concursul.
Materiale folosite: obstacole, fluier, mingi de baschet, bastoane de gimnastica
Teme :
1. Consolidarea calitatilor motrice – viteza de reacție și de execuție, la stimu li
auditivi și vizuali, în acțiuni motrice complexe
2. Deprinderi de locomotie, de stabilitate si de manipulare -tinerea, prinderea și
pasarea mingii cu două mâini de pe loc – minibaschet
Obiective operaționale: La sfarsitul lectiei elevii vor fi capabil s a:
Obiective motrice
-sa execute corect principalele exercitii de dezvoltare fizica a segmentelor
corpului ;
-să-și perfecționeze viteza de reacție și de execuție, la stimuli auditivi și vizuali,
în acțiuni motrice complexe;
-sa aplice in intreceri deprin derile de locomotie, de stabilitate si de manipulare
corect insusite ( aruncare – prindere ) specifice ramurilor de sport predate ;
Obiective cognitive:
– Să descrie un exercițiu;
– Să recunoască greșelile de execuție ale colegilor

46
Obiective social -afect ive:
– Să se bucure de reușită.
– Să își dezvolte spiritul de echipă.
– Să manifeste corectitudine în desfășurarea competițiilor, în relație cu
partenerii și cu adversarii.

Veriga
Conținutul lecției Dozare Formație Obs.
V.1.
Organizarea
colectivului
de elevi
3min – Adunarea în linie pe un
rând;
– Salut ;
– Verificarea ținutei și a
stării de sănătate;
– Prezența
– Comunicarea temelor;
– Exerciții pentru captarea
atenției (întoarceri pe loc)

În linie pe
un rând Receptivitatea
și interesul
elevilor.
Răspunsul
adecvat la
comenzi.

V.2.
Pregătirea
organismului
pentru efort
7 min – Alergare ușoară;
– Mers pe vârfuri cu brațele
sus;
– Mers pe călcâie cu mâinile
la spate;
-Mers pe partea externă a
piciorului/ intern ă a
piciorului;
– Alergare cu pendularea
gambelor înapoi;
– Mers obișnuit cu mișcări de
respirație;
– Alergare cu forfecarea
picioarelor î nainte;
– Mers obișnuit cu mișcări de
respirație;
– Alergare cu genu nchii sus;
– Mers obișnuit cu mișcări de
respirație;
– Pas săltat;
– Alergare cu pas adă ugat;
– Mers obișnuit cu mișcări de
respirație; 15 m
15 m
15 m

15 m

15 m

15 m

15 m

15 m

15 m

15 m

15 m

În
coloană
câte unul

Corectitudine
a execuției
variantelor de
mers și de
alergare.

Observarea
sistematică.

Frecvența de
execuție a
mișcărilor.

Complex exercitii cu
bastoane
Exercițiul nr. 1
P.I. Stând depărtat, bastonul
apucat de capete , brațele
înstinse î napoi:
T1-2 Aplecarea capului
înainte cu arcuire;

3×8

În
coloană
câte cinci

Corectitudine
a execuțiilor

Localizarea
mișcării la
nivelul
articulație,

47

V.3.
Influențarea
selectivă a
aparatului
locomotor.
8 min

T3-4 Extensia capului cu
arcuire;
T5-6 Aplecarea capului spre
stânga, cu arcuire;
T7-8 Aplecarea capului spre
dreapta, cu arcuire.
Exercițiul nr. 2.
P.I. Stând depărtat, bastonul
de cape te apucat, braț ele
întinse î napoi:
T1-2 Semirotarea capului
spre î nainte de la stâ nga la
dreapta;
T3-4 Semirotarea capului
spre înainte de la dreapta la
stânga;
T5-6 Semirotarea capului
spre î napoi de la st ânga la
dreapta;
T7-8 Semirotarea capului
spre înapoi de la dreapta la
stânga;
Exercițiul nr. 3.
P.I.: Stând depă rtat, bastonul
apucat de capete , braț ele
înainte:
T1-2 Balansarea brațe lor
spre st ânga;
T3-4 Balansarea braț elor
spre dreapta;
T5-6 Idem T1 -2
T7-8 Idem T3 -4
Exercițiul nr. 4.
P.I. Stând depărtat, bastonul
de cap ete apucat, braț ele jos:
T1- Ducere a brațelor întinse
înainte
T2- Ducerea braț elor întinse
sus
T3- Idem T1
T4- revenire în PI
Exercițiul nr. 5.
P.I. Stând depărtat, bastonul
apucat de capete, așezat pe
ceafă :
T1-2 Îndoirea trunchiu lui
lateral st ânga cu arcuire;
T3-4 Îndoirea trunchiului

2×8

3×8

3×8

3×8

În
coloană
câte patru

cap-gât,
amplitudinea
mișcării.

Coordonarea
mișcărilor la
întregul
colectiv și
echilibrul.

Observa -rea
sistematică.

Aprecieri
individuale și
colective.

Coordonarea
mișcărilor la
întregul
colectiv.

Situarea
segmentel or
în planurile
indicate,
amplitudi nea
mișcării.

48
lateral dreapta cu arcuire.
T5-6 Îndoirea trunchiului
lateral stâ nga cu arcuire;
T7-8 Îndoirea trunchiului
lateral dreapta cu arcuire.
Exercitiul nr 6:
P.I. St ând, bastonul apucat
de capete, bra țele înainte :
T1 fandare înainte
pepiciorul stâng, ducerea
brațelor sus
T2 revenire î n P.I.
T3-fandare î nainte pe
piciorul drept, ducerea
brațelor sus
T4- revenire în P.I.
T5-8 Idem
Exercitiul 7:
P.I. Stând, bastonul apucat
de un cap ăt celălalt așezat pe
sol :
T 1-2 Trecerea piciorului
stâng de la stâ nga la dreapta
peste baston ;
T 3 -4 Trecerea piciorului
stâng de la dreapta la st ânga
peste baston ;
T 5-6 Trecerea piciorului
drept de la dreapta la stâ nga
peste baston ;
T 7 – 8 Trecerea piciorului
drept de la stâ nga la dreapta
peste baston ;
Exercitiul nr 8 :
P.I. Stând, bastonul apucat
de capete, bra țele înainte :
T1-8 Genuflexiuni

2×8

2×8

2×8

Amplitudinea
actului
respirator.

Cursa pe numere: c lasa este
împărțită în două șiruri
paralele la intervale de două
lungimi de braț unul de
celălalt. Componenții
echipelor vor fi numerotați
de la 1 la 7. La semnalul:
„Cursă pentru numărul …”,
numărul strigat din fiecare
echipă iese prin stâ nga
șirului, ocolindu -l apoi pe

2 șiruri
paralele

Păstrarea
intervalului.

49
V.4.
Consolidarea
calitatilor
motrice
Viteza de
reactie la
stimuli
auditivi si
vizuali
14 min ultimul și s e întorc la locul
lor, reluându -și poziția
inițială. Jucătorul care
ajunge primul va acumu la
un punct pentru echipa lui.
Va c âștig a echipa care a
strâns cele mai multe
puncte.
Crab ii și creve ții: Copiii
sunt împărțiți în 2 grupe
"crabii" si "creveții". Ei sunt
așezați fașă în față la distanț a
de 1 m de -a lungul unei linii
trasate p e jos cu creta (stau
față în față cu u n picior la
linie). Conduc ătorul jocului
strigă: "Crabi! ". Cei care
sunt crabi trebuie să -i prindă
pe cei care sunt creve ți până
ce aceștia nu ajung în
casă. Casa fiecarei echipe se
află după o linie paralelă cu
cea la ca re stau copii
pregă tiți. Regula este ca un
copil atins trebuie să treacă
în casa celor d in echipa
adversă .
Jocul se încheie când rămâne
cel puțin un jucător într -o
echipă. Cealaltă echipă este
astfel câștigă toare.

2 șiruri
paralele
Respectare a
regulilor
jocului.

Alergare a
corectă,
promptitudine
a răspunsului
la semnal.
V.5.
Deprinderi de
locomotie, de
stabilitate si
de manipulare
-Ținerea,
prinderea și
pasarea
mingii cu
două mâini de
pe loc
13 min Ținerea, prinderea și
pasarea mingii cu două
mâini de pe loc:
Mingea frige : așezati în
cerc, p asarea mingii de
baschet cu 2 mâ ini de la
piept.
Apără poarta: așezati în
cerc, în interiorul cercului se
află poarta, este aparat ă de
către un portar , mingea se
transmite cu 2 mâini de la
piept și se va încerca
doborârea porții, cel care
reușește să dă rame poarta, ia
locul portarului.

Așezati î n
cerc
V.6. – Mers cu exerciții de 20 m În

50
Revenirea
organismului
după effort
3 min respirație;
– Mers cu mișcări de relaxare
a membrelor inferioare și
superioare 20 m coloană
câte unul
V.7.
Concluzii și
aprecieri
2 min – Aprecieri asupra
comportamentului elevilor la
lecție;
– Evidențieri pozitive ,
deficiențe, r ecom andări;
– Salutul. 2 min
În linie pe
un rând.

Observații

Putem observa că în ceea ce privește dezvoltarea vitezei, fie că vorbim de viteza
de execuție sau de viteza de deplasare, avem un factor comun care are strânsă legătură
cu acestea, și aici mă refer la viteza de reacție.

Din punctu l meu de vedere, cea mai important ă este viteza de reacție, aceasta în
cazul în care este la un nivel scăzut, influențează negativ atât viteza de deplasare cât și
cea de execuție.

Capitolul IV
Concluzii

Observând și analizând implicarea, comportamentul și reacțiile elevilor claselor
angrenate în aceasă cercetare, am ajuns la următoarele concluzii:

1. Elevii au reacționat într -un mod plăcut la metodele folosite de mine în
lecție, reușind astfel prin diversific area elementelor componente să le atrag interesul și
să le capetez atenția pentru o implicare bună în timpul lecției.

2. Efectuând exercițiile cu armonie și recepționând un feedback pozitiv din
partea elevilor, mă aștept ca ipoteza să se confirme, astfel la finalul lecțiilor să existe o
evoluție cât mai vizibilă în ceea ce privește calitatea motrică viteza.

3. Prin metode și mijloace bine puse la punct și printr -o exersare
permanentă, poate exista o imbunățire a vitezei , fiind chiar vorba de elevi aflați la
vârste foarte fragede.

4. Dezvoltarea vitezei elevilor din ciclul primar, urmărind programa școlară
pentru clasele I -IV și respectând programarea și dozajul a reprezentat scopul cercetării.
Văzând nivelul evoluției în cur sul lecției, tind să sper că indicii fiecărui elev în parte
vor fi îmbunătățiți.

51

Bibliografie

1. ARDELEAN, T., 1981, Fundamentarea teoretică și metodică generală a
dezvoltării calităților motrice în atletism (I), București, Rev. Educație Fizică și
Sport, nr. 11.
2. ARDELEAN, T., 1981, Fundam entarea teoretică și metodică generală a
dezvoltării calităților motrice în atletism (I), București, Rev. Educație Fizică și
Sport, nr. 12.
3. DEMETER, A., 1981, Bazele fiziologice și biochimice ale calităților fizice,
București, Edit. Sport Turism .
4. Demeter, A., (1994), Fiziologia efortului sportiv, Editura Editis, București
5. DRAGNEA, A., 1991, Teoria și metodica dezvoltării calităților motrice
«compendiu», București, ICEF.
6. EPURAN, M., 2005, Metodologia cercetării activităților corporale, Exerciții
fizice. Sport. Fitness, București, Edit. FEST.
7. Hahn, E., (1996), Antrenamentul sportiv la copii, București, Centrul de
Cercetări pentru Probleme de Sport.
8. HARE, D., 1976, Trainingslehre – Sportvelarg, Berlin -P 56-57.
9. HARE, D., HAUPTMANN, M., 1987, Rapiditatea și dezvoltarea ei
(traducere) Scuola dello sport, nr 11.
10. HARE, D., și colab, 1973, Teoria antrenamentului sportiv, București, Edit.
Stadion.
11. MASSACESI, R., MADELA, A., DONATI, AL. 1996, Efectul diferitelor
modalități de practică sportivă asup ra vitezei și a capacității de reacție la copii
în vârstă de 10 ani, Roma, Cagliari Scuola dello sport, XV, 1996, 34, ian -mart,
p. 63.
12. Mănescu, C.,O. (2008), Fotbal – Aspecte privind pregătirea juniorilor, Editura
ASE
13. Mănescu, C.,O. (2010), Modelarea pre gătirii în jocul de fotbal, Editura ASE
14. Mănescu, D.,C. (2008), Dezvoltare fizică și musculară, Editura ASE, București
15. Mănescu, D.,C. (2010), Alimentația în fitness și bodybuilding, Edit. ASE,
București
16. Nicu Alexe, (2002), Antrenamentul sportiv modern, E ditura Editis, București
17. NOVIKOV, A.D. și MATVEEV, L.P., Teoria educației fizice , Edit. Uniunii de
cultură fizică și sport, București, 1961, 492 pp.
18. PLATONOV, V.N., Teoria și metodica antrenamentului sportiv – traducere ,
Kiev, 1984.
19. RAȚĂ BOGDAN C -TIN., ALE XE D. I., 2003, Analiza capacității de
accelerare și de menținere a vitezei maxime în proba de 200 m plat, la studenții
din ciclul I, de la FEFS Bacău, Pitești, Buletin Științific Nr.1 2003.
20. RAȚĂ GLORIA, (1999) Aptitudinile motrice de bază Bacău, Edit. P lumb.
21. SCHMOLINSKI , G., 1980, Atletism (I). Bazele științifice ale antrenamentului ⁄⁄
Atletism, Ieri, Azi, Mâine, nr. XII. – C.N.E.F.S.,. – București, 1980 .
22. VERHOȘANSCHI,i.v.,1988, Antrenamentul eficient, Berlin, traducere.

52
23. VIRGIL, T., (1999) Capacităț ile condiționale, coordinative și intermediare –
componente ale capacității motrice. București, Edit. RAI.
24. WEINECK, J., 1983, Manual d'entrainament sportif ”, Paris, Edit. Vigot.
25. WEINECK, J., 1997, Manual d'entrainament sportif ”, Paris, Ed. 4, Paris, Edit.
Vigot.
26. ZAȚIORSKI, V.M., 1968, Calitățile fizice ale sportivului (traducere ),
București,Edit.C.N.E.F.S., Sectorul de documentare și informare științifică.

Webgrafie

http://edums.ro/Calitate%20motrica -%20VITEZA -%20material%20didactic%20pentru%20examene.doc