Contribuții privind amprentarea digitală în orientarea și selecția calităților motrice combinate și coordinative în handbalul de performanță juvenil [304805]

[anonimizat]: [anonimizat],

Prof. Univ. Dr. Simion Gheorghe

2020

[anonimizat]: [anonimizat],

Prof. Univ. Dr. Simion Gheorghe

COMISIA DE ÎNDRUMARE

PROF. UNIV. DR. NICULESCU IONELA

PROF. UNIV. DR. MIHĂILĂ PAUL

PROF. UNIV. DR. MIHĂILESCU LIVIU

2020

LISTA TABELELOR

Tabelul nr. 1 [anonimizat] 5

Tabelul nr. 2 Model somatic pentru selecția preliminară 7

Tabelul nr. 3 Baremuri de performanță la proba 30 m sprint 31

Tabelul nr.4 Baremuri de performanță : dribling printre jaloane 32

Tabelul nr. 5 Baremuri de performanță la proba 10X30m 32

Tabelul nr.6 Baremuri de performanță: săritura în lungime de pe loc 32

Tabelul nr.7 Baremuri de performanță: deplasarea în triunghi 33

Tabelul nr. 8 Etapele cercetărilor experimentale 36

Tabelul nr. 9 Valorile indicelui Dorgo 38

Tabelul nr. 10 Valori statistice ale măsurării înălțimii 47

Tabelul nr. 11 Valorile statistice pentru greutate 48

Tabelul nr. 12 Valorile statistice pentru anvergură 49

Tabelul nr. 13 Valori statistice pentru măsurarea lungimii palmei 49

Tabelul nr. 14 Valorile statistice ale perimetrului toracic în inspirație 50

Tabelul nr. 15 Valorile statistice ale perimetrului toracic în expirație 51

Tabelul nr. 16 Valorile statistice pentru îndoirea laterală a trunchiului spre stânga 52

Tabelul nr.17 Valorile statistice pentru îndoirea laterală a trunchiului spre dreapta 53

Tabelul nr.18 Valorile statistice pentru îndoirea trunchiului înainte 54

Tabelul nr. 19 Valorile statistice ale probei 30 m sprint 55

Tabelul nr. 20 Valorile statistice ale probei 30 metri dribling printre jaloane 56

Tabelul nr. 21 Valorile statistice ale testării probei săritura în lungime de pe loc 57

Tabelul nr. 22 [anonimizat] 3 pași 58

Tabelul nr. 23 Valorile statistice ale probei deplasării în triunghi 59

Tabelul nr. 24 Valorile statistice ale indicelui Dorgo 60

Tabelul nr. 25 Valorile statistice înregistrate la testul de echilibru 61

Tabelul nr. 26 Rezultatele centralizării semnelor distinctive ale amprentelor digitale la subiecții supuși investigațiilor experimentale 66

Tabelul nr. 27 Procentajele tipurilor de desene papilare 67

Tabelul nr. 28 Distribuirea formulelor digitale la subiecții supuși experimentului 68

Tabelul nr. 29 Modelul somatic pentru selecția preliminară 68

Tabelul nr. 30 Modelul motric pentru selecția preliminară 68

Tabelul nr. 31 Model somatic junioare IV 69

Tabelul nr. 32 Model motric junioare IV 69

Tabelul nr. 33 Desfășurarea activității pe etape și acțiuni 73

Tabelul nr. 34 Valorile statistice ale probei de 30 metri sprint 74

Tabelul nr. 35 Valorile statistice ale probei de 30 metri dribling printre jaloane 75

Tabelul nr. 36 Valorile înregistrate la proba săriturii în lungime de pe loc 76

Tabelul nr. 37 Valorile statistice ale probei de aruncare a mingii de handbal la distanță cu 3 pași de elan………………………………………………………………………….. 76

Tabelul nr. 38 Valorile statistice pentru proba deplasării în triunghi 77

Tabelul nr. 39 Valori procentuale ale testului de echilibru la testarea finală 78

Tabelul nr. 40 Indicatori statistici, privind proba de 30 metri sprint 79

Tabelul nr. 41 Indicatori statistici, privind proba de 30 metri dribling printre jaloane 80

Tabelul nr. 42 Indicatori statistici, privind proba de săritură în lungime de pe loc 80

Tabelul nr. 43 Indicatori statistici, privind proba de aruncare a mingii de handbal la distanță cu elan de 3 pași 81

Tabelul nr.44 Indicatori statistici, privind proba de deplasare în triunghi 82

Tabelul nr. 45 Rezultatele înregistrate pentru postul de portar la testul de echilibru 82

Tabelul nr. 46 Rezultatele înregistrate pentru postul de inter la testul de echilibru 83

Tabelul nr. 47 Rezultatele înregistrate pentru postul de centru la testul de echilibru 83

Tabelul nr. 48 Rezultatele înregistrate pentru postul de pivot la testul de echilibru 83

Tabelul nr. 49 Centralizarea amprentelor digitale ale jucătoarelor Centrului Național de Excelență Rm. Vâlcea 88

Tabelul nr. 50 Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei HCM Torok Rm. Vâlcea (extreme) 91

Tabelul nr. 51 Valorile procentuale ale desenelor papilare la jucătoarele de pe postul de extremă legitimate la HCM Torok Rm. Vâlcea 92

Tabelul nr. 52 Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea (extreme) 93

Tabelul nr. 53 Valorile procentuale ale desenelor papilare la jucătoarele de pe postul de extremă legitimate la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea 93

Tabelul nr. 54 Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei HCM Torok Rm. Vâlcea (interi) 97

Tabelul nr. 55 Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de inter de la echipa HCM Torok Rm. Vâlcea 97

Tabelul nr. 56 Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea (interi) 97

Tabelul nr. 57 Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de inter de la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea 97

Tabelul nr. 58 Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei HCM Torok Rm. Vâlcea (coordonatori de joc) 101

Tabelul nr. 59 Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de coordonator de la HCM Torok Rm. Vâlcea 102

Tabelul nr. 60 Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea (coordonatori de joc) 102

Tabelul nr. 61 Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de coordonator de la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea 102

Tabelul nr. 62 Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei HCM Torok Rm. Vâlcea (pivoți) 105

Tabelul nr. 63 Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de pivot de la HCM Torok Rm. Vâlcea 105

Tabelul nr. 64 Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea (pivoți) 105

Tabelul nr. 65 Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de pivot de la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea 106

Tabelul nr. 66 Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei HCM Torok Rm. Vâlcea (portari) 108

Tabelul nr. 67 Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de portar de la HCM Torok Rm. Vâlcea 108

Tabelul nr. 68 Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea (portari) 109

Tabelul nr. 69 Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de portar de la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea 109

LISTA GRAFICELOR

Graficul nr. 1 Valorile înregistrate pentru înălțime 47

Graficul nr. 2 Valorile înregistrate pentru greutate 48

Graficul nr. 3 Valorile înregistrate pentru anvergură 49

Graficul nr. 4 Valorile înregistrate pentru lungimea palmei 50

Graficul nr. 5 Valorile înregistrate pentru perimetrul toracic în inspirație 51

Graficul nr. 6 Valorile înregistrate pentru perimetrul toracic în expirație 51

Graficul nr. 7 Rezultatele obținute la proba reprezentată de îndoirea laterală a trunchiului (stânga) 52

Graficul nr. 8 Rezultatele obținute la proba reprezentată de îndoirea laterală a trunchiului (dreapta) 53

Graficul nr. 9 Rezultatele obținute la proba reprezentată de îndoirea trunchiului înainte 54

Graficul nr.10 Rezultatele obținute la proba 30 m sprint 55

Graficul nr. 11 Rezultatele obținute la proba 30 m dribling printre jaloane 56

Graficul nr. 12 Rezultate obținute la proba săriturii în lungime 57

Graficul nr. 13 Rezultate obținute la proba aruncării mingii de handbal la distanță, cu elan de 3 pași 58

Graficul nr. 14 Rezultate obținute la proba deplasare în triunghi 59

Graficul nr. 15 Rezultate obținute la proba de 30 metri sprint la testarea finală 73

Graficul nr. 16 Rezultate obținute la proba de 30 metri dribling printre jaloane la testarea finală 74

Graficul nr. 17 Rezultate obținute la proba de săritură în lungime de pe loc 75

Graficul nr. 18 Rezultate obținute la proba de aruncare a mingii de handbal la distanță cu elan de 3 pași 76

Graficul nr. 19 Rezultate obținute la proba de deplasare în triunghi 76

Graficul nr. 20 Valorile procentuale ale amprentelor digitale ale jucătoarelor specializate pe postul de extremă 92

Graficul nr.21 Valorile procentuale ale amprentelor digitale ale jucătoarelor specilizate pe postul de inter 97

Graficul nr. 22 Valorile procentuale ale amprentelor digitale ale jucătoarelor specializate pe postul de coordonator de joc 102

Graficul nr. 23 Valorile procentuale ale amprentelor digitale ale jucătoarelor specializate pe postul de pivot 105

Graficul nr. 24 Valorile procentuale ale amprentelor digitale ale jucătoarelor specializate pe postul de portar 109

LISTA FIGURILOR

Figura nr. 1 Criterii medico-sportive în selecție 6

Figura nr. 2 Criterii somatofiziologice în selecție 7

Figura nr. 3 Componente ale ariei psihice 9

Figura nr. 4 13

Figura nr. 5 Componente psihologice 14

Figura nr. 6 Componentele antrenamentului sportiv 17

Figura nr. 7 Reprezentarea schematică a celor două grupe de principii în structura jocului de handbal 20

Figura nr. 8 Obiectivele antrenamentului sportiv 21

Figura nr. 9 Principiile antrenamentului sportiv 22

Figura nr. 10 Mijloacele antrenamentului sportiv 26

Figura nr. 11 Efectele mijloacelor de refacere a capacității de efort 28

Figura nr. 12 Tipuri de evaluare din punct de vedere didactic 30

Figura nr. 13 Calitățile motrice dominante ale jucătoarei pe postul de extremă 91

Figura nr. 14 Calitățile dominante ale jucătoarelor specializate pe postul de inter 97

Figura nr. 10 Calitățile motrice dominante ale jucătoarelor pe postul de coordonator de joc 102

Figura nr. 15 Calități motrice dominante pentru jucătoarele poziției de pivot 106

Figura nr. 16 Calități dominante ale jucătoarei pe postul de portar 108

Figura nr. 17 Conceptul sistemic al exercițiilor de tip stretching 117

Figura nr. 18 Modele pliometrice (după Niculescu, M., 1999, p. 39) 125

LISTA IMAGINILOR

Imaginea nr. 1 Platforma Sensamove 39

Imaginea nr. 2 Model prelevare amprente digitale 41

Imaginea nr. 3 Model grafic test echilibru stabil 61

Imaginea nr. 4 Model grafic test echilibru lateral 61

Imaginea nr. 5 Desen papilar de tip arc sau adeltic 63

Imaginea nr. 6 Desen papilar de tip monodeltic – dextrodeltic 63

Imaginea nr. 7 Desen papilar de tip monodeltic sinistrodeltic 64

Imaginea nr. 8 Desen papilar de tip bideltic 64

Imaginea nr. 9 Desen papilar de tip bideltic 64

Imaginea nr. 10 Desen papilar de tip trideltic 65

Imaginea nr. 11 Desen papilar de tip quatrodeltic 65

Imaginea nr. 12 Model privind o acțiune în sistemul de apărare 1-5 85

GLOSAR TERMINOLOGIC

PARTEA I

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA TEMEI

1.1 Actualitatea temei

Sportul de performanță are un rol determinant în societatea contemporană și aduce cu sine transformări importante în cadrul acesteia. Valoarea pe care o capătă îl face să devină un bun național, îl încadrează în cultura națională. Importanța deosebită acordată sportului, mișcării sportive, constituie unul dintre factorii primordiali care au contribuit la creșterea performanței sportive. Acest fapt are implicații multiple în toate sferele mișcării sportive și realizează continuu conexiuni din cele mai variate între sport și noi domenii de activitate.

Pe plan mondial sportul de performanță a evoluat foarte mult, astfel volumul pregătirii a cunoscut o curbă ascendentă îmbunătățindu-se rezultatele sportive, fapt observat în primul rând în cadrul competițiilor naționale, și internaționale de mare anvergură: Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene.

Handbalul de performanță cunoaște o dezvoltare fără precedent, prin lărgirea ariei de practicare, prin noile modele de sportivi care domină handbalul mondial. Jocul de handbal și tot ceea ce este necesar lui este în continuă schimbare și evoluție, cu o dinamică progresivă. Jocul modern presupune viteză de execuție crescută, mobilitate rapidă de adaptare a tacticii de joc, atac foarte rapid și incisiv, apărare caracterizată prin agresivitate, în limitele regulamentului.

Concurența la cel mai înalt nivel, mutațiile valorice apărute pe plan european și mondial, impun multe reactualizări, adaptări, progres și perfecționări în aspectul jocului, al antrenamentului și al selecției.

Modelul jucătorului de handbal este supus unei pregătiri fizice generale solide, are o pregătire specifică de înalt nivel, stăpânește un număr mare de deprinderi motrice, procedee tehnice, acțiuni tactice și stereotipuri dinamice caracteristice jocului. Tendința dominantă a jocului de handbal este caracterizată printr-o rapiditate tot mai crescută, în toate acțiunile individuale de joc. Ea determină o creștere a tempoului și a succesiunii fazelor de joc.

Cerințele jocului de handbal impun în selecție să se țină seama de criterii medico-sportive, somatofiziologice, biochimice, psihologice și motrice.

Performanțele superioare ale jucătoarelor de handbal, în general ale sportivilor, sunt rezultate din combinări complexe de mai mulți factori. Factorul major care determină potențialul de excelență al sportivului este moștenirea genetică, aceasta incluzând caracteristici antropometrice, trăsături cardiovasculare moștenite, proporții ale tipurilor de fibre musculare, capacitatea de progres prin antrenament. La acestea se adaugă starea de sănătate, statutul nutrițional, cantitatea și calitatea antrenamentului, găsirea unor strategii optime de lucru.

Astfel, practica în domeniu ne demonstrează că performanța în handbalul modern este în strânsă legătură cu selecția atât la sectorul de copii și juniori cât și la nivel de seniori.

Selecția este un proces care se desfășoară continuu, sistematic și obiectiv care, corelat cu antrenamentul sportiv condus la nivel științific, cu o bază materială bună, contribuie la evoluția handbalului.

Acordarea atenției cuvenite selecției la nivelului de copii și juniori, se demonstrează pe termen lung a fi o alegere pentru perfecționarea totală a jucătorului de handbal.

1.2 Motivația alegerii temei

Unul dintre motivele care m-au determinat să aleg această temă este cel legat de faptul că am fost jucătoare de handbal de performanță, iar în prezent sunt profesor de educație fizică și sport și antrenor, și consider că în privința selecției referitoare la categoriile de copii și juniori în handbal, mai pot fi aduse îmbunătățiri care să vină în ajutorul evoluției jocului actual de handbal.

În urma studierii literaturii de specialitate am ajuns la concluzia că există numeroase studii privind criteriile de selecție motrice, medico-sportive, psihologice, dar criteriile somatice nu sunt dezbătute suficient.

Datorită importanței selecției la începutul instruirii sportivelor debutante în handbal consider că abordarea problematicii din punct de vedere al criteriilor somatice, respectiv amprentarea digitală, vor constitui un element esențial în cunoașterea particularităților individuale și în dezvoltarea jocului.

Observând tendințele exprimate în handbalul de performanță în legătură cu criteriile de selecție, care sunt adaptate în permanență zilelor noastre, presupunem că acestea vor fi în continuare într-un proces de dezvoltare, care să constituie un factor determinant în atingerea înaltei performanțe.

1.3 Importanța practică a temei

În tema aleasă pentru cercetare ne-am propus să evidențiem faptul că selecția în handbalul modern este un proces care se află în continuu progres. În momentul de față, selecționarea sportivilor – la nivel de grupe de copii – se face în special prin abordarea anumitor probe și norme de control, examen medical și sporadic examen psihologic. Acesta este motivul pentru care considerăm că această temă este de actualitate și are o importanță deosebită.

În ultima perioadă de timp am asistat la un interes crescut în ceea ce privește aspectele referitoare la performanța sportivă. Contribuțiile diferitelor științe sunt numeroase, iar necesitatea zilelor noastre de a prevedea rezultatele bune este o certitudine.

Credem că randamentul sportiv ridicat va avea o creștere mai mare dacă investim în jurul criteriilor somatice; probabil va avea loc o nouă orientare în selecția sportivă și o nouă modelare a talentului sportiv.

Consider că am putea îmbunătăți aria de selecție prin implementarea unui nou criteriu, acesta fiind cel de amprentare digitală care în viitor ar putea fi factorul hotărâtor în ceea ce privește progresul și obiectivitatea în cadrul selecției în handbal.

Amprentarea digitală – a făcut obiectul studiului pentru o gamă variată de oameni de știință și cercetători, și în ultima perioadă de timp a atras atenția geneticii medicale și a a sportului.

La nivel internațional studiul dactiloscopic în domeniul sportului ia amploare tocmai pentru a identifica profilul fiecărui sportiv, facilitând dezvoltarea potențialului lor și de a a crea indici de detectare a talentului sportiv în viitor.

Literatura de specialitate internațională ne pune la dispoziție experimente și cercetări făcute pe eșantioane de sportivi de diferite niveluri de performanță și categorii de vârstă, care ne demonstrează că amprentarea digitală poate fi un factor determinant în selecționarea tinerelor talente.

CAPITOLUL 2 – IDENTIFICAREA TEORETICO-ȘTIINȚIFICĂ A PROBLEMATICII ABORDATE ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE ȘI INTERDISCIPLINARĂ

2.1 Scurt istoric privind criteriile de selecție în diferite ramuri de sport pe plan național și internațional

Sportul în general, și în special handbalul, cunoaște în ultima perioadă de timp o ascensiune spectaculoasă. Performanțele atinse atât pe plan național cât și pe plan internațional, nu pot fi realizate decât de sportivii a căror capacitate de performanță atinge niveluri superioare de pregătire și se află în continuă creștere.

Sportivii care ajung să aibă rezultate de înaltă performanță, indiferent de ramura sportivă practicată, sunt copiii care au fost selecționați și îndrumați pas cu pas spre o activitate dirijată științific. Viitorii performeri sunt aleși în baza unor criterii, norme sau probe de selecție, acestea fiind mai mult sau mai puțin diferite în funcție de ramura și proba sportivă aleasă.

În literatura de specialitate, conceptul de selecție cunoaște definiri diverse: „preocuparea sistematică a antrenorilor desfășurată în vederea despistării sportivilor cu cele mai corespunzătoare aptitudini pentru practicarea diferitelor ramuri de sport sau în vederea desemnării celor mai indicați sportivi pentru a participa la competițiile prevăzute în calendarul sportiv”. (Șiclovan, I., 1977)

Procesul de selecție are loc zilnic, din momentul în care copii sunt dispuși pe grupe în funcție de vârstă, sex, abilități sau poziționare geografică.

„Selecția este un proces organizat și repetat, de depistare timpurie a disponibilităților înnăscute ale copilului, juniorului cu ajutorul unui sistem complex de criterii, pentru practicarea și specializarea lui ulterioară într-o disciplină sau probă sportivă”. ( Nicu, A., coord., 2002)

Selecția nu încetează niciodată, aceasta fiind un proces continuu și gradat de a descoperi sportivi, care să corespundă din punct de vedere fizic, psihologic, tehnic și tactic sportului de performanță.

„Selecția este o activitate sistematică a specialiștilor desfășurată pe baza unor criterii biologice și psihologice în direcția depistării copiilor cu aptitudini deosebite, pentru practicarea diferitelor ramuri de sport”. ( Dragnea, A., Mate-Teodorescu, S., 2002, p.111; Niculescu I., 2006, p.50)

Astfel, selecția reprezintă o acțiune repetată care se desfășoară pe mai multe planuri asupra unor grupuri de copii și tineri, având un grad ridicat de complexitate și care se realizează pe o perioadă lungă de timp. Nu ar trebui făcută sub nici un fel de presiune sau în apropierea unui termen limită, pentru a fi lipsită de subiectivism.

Criteriile, normele sau probele de selecție sunt elaborate în urma analizării performanțelor unor sportivi de top dintr-o ramură sportivă, stabilindu-se astfel un model de selecție.

„Componentele modelului de selecție pentru o anumită ramură de sport se stabilesc prin studierea acestora pe plan internațional la nivel de înaltă performanță, evidențiindu-se însușirile tipice necesare obținerii unor rezultate superioare.ˮ (Niculescu, I., I., 2006, p.53)

Acest model de selecție suferă transformări în funcție de vârsta subiecților la care este raportat. În consecință se stabilesc baremuri pentru sportivii de înaltă performanță – seniorilor, continuându-se cu stabilirea baremurilor la nivelele inferioare – tineret, juniori I, juniori II, juniori III, grupe de copii.

În acest sens, selecția utilizează un sistem complex de criterii și cerințe pentru identificarea tinerelor talente care aspiră la devenirea unui sportiv de succes.

Nicu A. (1993) în lucrarea „Antrenamentul sportiv modern” precizează că în „Sistemul național de selecție și pregătire a copiilor și juniorilor din România” acționează 5 tipuri de criterii: medico-sportive, somatofiziologice, biochimice, psihologice și motrice, pe când Dragnea A. (2002) în lucrarea „Teoria Sportului” consideră că elementele de structură ale selecției sunt: indicii morfologici ai subiecților, indicii fiziologici și biochimici, indicii capacității motrice și criteriile psihologice de selecție.

În accepțiunea lui Drăgan I., selecția medico-sportivă se realizează în trei etape: primară – inițială, secundară – pubertară, finală – performanță.

Etapele selecției medico-sportive (după Drăgan, I., coordonator, 1989)

Tabelul nr. 1

În continuare, vom prezenta criteriile de selecție existente, care acționează în sistemul național:

Criterii medico-sportive;

Criterii somatofiziologice;

Criterii biochimice;

Criterii psihologice;

Criterii motrice.

Criterii medico-sportive în selecție

Criteriile medico-sportive acționează asupra sistemului de selecție prin culegerea informațiilor genetice, fiziologice, din sfera medicinii sportive pentru a oferi posibilitatea unei selecții dirijate, orientate către sportul de performanță.

Concret, aceste criterii sunt cele care stabilesc gradul de sănătate al sportivului. Starea de sănătate este apreciată în urma unui examen medical care cuprinde anamneza – folosită în determinarea antecedentelor personale și pe cele eredocolaterale; și o investigație medicală amănunțită care să arate funcționabilitatea principalelor aparate și sisteme ale organismului uman. Acest examen medical se recomandă a fi efectuat de 2 ori pe an sau de câte ori este necesar, pentru a putea preîntâmpina orice posibilă afecțiune. Datorită faptului că performanța presupune participarea zilnică a sportivilor la antrenamente, starea de sănătate este obligatorie pentru ca aceștia să poată face față stresului fizic și psihic.

Figura nr. 1 Criterii medico-sportive în selecție

Criteriul acesta are o mare stabilitate efectuându-se în toate etapele selecției sportive, deoarece este binecunoscut faptul că sportivul „ nu trebuie să aibă nici o afecțiune care contraindică efortul fizic”.

De asemenea, copii care suferă de afecțiuni cardiovasculare, malformații locomotorii congenitale sau dobândite nu fac obiectul nici unei etape a selecției în vederea practicării unui sport dinamic. De importanță deosebită sunt și criteriile cardiorespiratorii deoarece acestea elimină posibilitatea subiectului de a practica discipline sportive cu caracter dinamic.

O altă categorie de criterii sunt cele radiologice care la nivelul selecției pot semnala anumite anomalii, putându-se dovedi incompatibile cu practicarea unor sporturi.

La nivelul selecției inițiale acest criteriu este de maximă exigență; în cadrul selecției secundare are un grad ridicat de exigență, în special în cazul copiilor care au probleme de sănătate și este impus elementul limitativ; iar la selecția finală acest criteriu este indulgent având în vedere investigațiile anterioare din punct de vedere medical.

Criterii somatofiziologice în selecție

Criteriul somatofiziologic este unul de mare importanță deoarece înălțimea, proporțiile segmentelor corporale, greutatea, structura corporală și tipul somatosexual conduc la stabilirea tipologiei constituționale optime în funcție de sportul practicat, având o importanță majoră în selecție.

Înălțimea este indicatorul principal în funcție de care se poate estima dezvoltarea sportivului și care se stabilește în urma examenului antropometric, fiind un parametru la care se pot raporta celelalte măsurători antropometrice. Importanța înălțimii oscilează de la o ramură sportivă la alta sau de la o probă la alta, fiind sporturi unde înălțimea nu influențează selecția, iar în cadrul altor sporturi ajută.

Figura nr. 2 Criterii somatofiziologice în selecție

Greutatea este foarte importantă pentru un sportiv de performanță, deoarece poate fi reprezentată de mărirea masei musculare sau de adaos de țesut adipos. Dacă mărirea greutății se datorează adosului de țesut adipos, se impun restricții în alimentația sportivului.

Model somatic pentru selecția preliminară(după Rizescu, C., 2011, p.40)

Tabelul nr. 2

În tabelul prezentat anterior, după Rizescu C., sunt precizate câteva repere somatofiziologice întâlnite în selecția inițială în handbal.

Stabilirea tipului somatosexual are de asemenea o mare importanță în cadrul selecției, datorită caracteristicilor anumitor probe sau ramuri sportive în care rezultatele de performanță sunt asociate cu o anumită rată de masculinitate sau de feminitate.

Ca și criteriile medico-sportive, criteriile somatofiziologice sunt prezente la toate etapele selecției privind copii și juniorii.

Criterii biochimice ale selecției

Importanța criteriilor biochimice este dată de aspectele biochimice ale energeticii organismului.

Parametrul biochimic reprezintă un element important în selecție și în antrenamentul sportiv.

Pentru ca organismul să funcționeze în condiții de efort și solicitare fizică este nevoie de factorul energetic, care este implicat în transformarea moleculelor din simple în complexe, în producerea energiei termice și a celei mecanice atât pentru realizarea mișcărilor interne cât și pentru cele externe.

Funcționalitatea organismului este condiționată de reacțiile chimice energetice, care la rândul lor depind de o serie de factori care păstrează în limite constante parametrii fizici, biologici, chimici, enzimatici.

Este recomandat ca aspectele legate de biochimie să fie făcute de un specialist în domeniu pentru acuratețea rezultatelor și interpretarea acestora.

Criterii psihologice de selecție

Modelul sportivului de înaltă performanță cuprinde și un anumit profil al personalității (voință, capacitate de învățare motrică, motivație, disciplină, conștiinciozitate, autodepășire, etc), care îi va permite clasarea pe trepte superioare în sportul practicat.

Selecția și pregătirea psihologică au luat amploare în ultimii ani, devenind un factor important al antrenamentului sportiv, cât și al competițiilor. Datorită faptului că în unele sporturi debutul este foarte timpuriu, și nu se pot analiza cu obiectivitate caracteristicile psihocomportamentale, este nevoie de antrenori cu experiență care să observe anumite aptitudini manifestate în copilărie, afirmate mai apoi în adolescență și tinerețe.

Acțiunea de selecție psihologică este bine să se realizeze pe etape de vârstă și după ce a fost efectuată selecția sportivă și motrică.

Figura nr. 3 Componente ale ariei psihice

Parametrii psihologici folosiți în activitatea sportivă, se raportează la anumite aspecte din aria psihică:

inteligență – poate fi remarcată în urma unor discuții avute cu sportivul;

calități ale voinței, ambiție, perseverență – reperate în cadrul unei ședințe de antrenament sportiv;

structura personalității, temperament, caracter – aceste trăsături se pot analiza atât în timpul antrenamentelor cât și în afara acestora;

psihomotricitate, reprezentare spațială, coordonare;

calități ale atenției, concentrare, percepții – se pot observa în timpul antrenamentului la anumite exerciții mai complexe, schimbări de ritm.

Factorul psihic este cel care poate dezvolta la un nivel superior calitățile motrice, dar nu le poate înlocui lacunele.

Criteriul psihologic crește în importanță odată cu nivelul performanțial al sportivului, iar în competițiile de mare anvergură poate face diferența între locul I și locul al II-lea.

Criteriile motrice în selecție

Motricitatea este reperul de maximă importanță în cadrul selecției valabil pentru majoritatea ramurilor și probelor sportive. Aceasta se regăsește în toate etapele selecției, de la cea inițială la cea finală, fiind evaluată sub forma unor probe sau norme de control care sunt integrate în cadrul unui sistem. Conținutul acestui sistem care înglobează probele și normele de control se diferențiază de la o etapă la alta a selecției în funcție de vârsta și de gradul de pregătire al sportivului.

Aprecierea motricității sportivilor, pentru fiecare calitate motrică în parte și apoi cumulate se face prin analiza rezultatelor înregistrate la un set de teste la baza căruia stă testul intenațional de capacitate fizică – „Standard Fitness Test”. (Nicu, A., 1993)

În etapa inițială a selecției accentul se pune pe nivelul de dezvoltare al calitaților motrice generale, pe când în etapele superioare vor fi folosite probe de motricitate caracteristice fiecărei discipline sportive referindu-se la tehnica și tactica sportului respectiv.

Criteriile motrice sunt hotărâtoare pentru stabilirea nivelului de pregătire fizică. Baremele la probele de control sunt cele care reflectă evoluția individuală realizată pentru fiecare categorie de vârstă și nivel de pregătire.

Analizând criteriile și procesul de selecție, observăm cât de implicată este cunoașterea factorilor și abilităților considerate esențiale în cadrul selecției, cât de importante sunt, și influența acestora în procesul de selecție. (Johansson, A., 2010, p. 8)

2.2 Caracteristicile instruirii sportive în jocul de handbal modern

În jocul de handbal modern întâlnim următoarele caracteristici (Popescu, D.C., 2007, pp. 20-22; Rizescu,C., 2013, pp. 13-14; Leuciuc F.V., 2012, p.15; Nicu, A., 1993, p.105, Mihăilă, I., 2006, pp. 19-20):

Handbalul modern este un joc colectiv, care este caracterizat de dinamism, datorită faptului că se desfășoară într-o mișcare continuă, cu schimbări dese de viteză și direcție;

Fazele de joc se succed cu rapiditate, majoritatea jucătorilor fiind angrenați într-o acțiune simultan, execuțiile tehnice sunt executate la nivel de măiestrie sportivă, imprimând caracterul spectaculos al handbalului;

Este un joc sportiv accesibil datorită tehnicii simple și ușor de învățat, putând fi practicat de copii și tineri;

Este o activitate care se desfășoară în mod organizat, respectând anumite reguli, principii și cerințe având ca scop educarea calităților motrice, psihologice;

Prezintă ofensivitate și agresivitate în realizarea sarcinilor de joc în apărare și în atac;

Scopul este atingerea înaltei performanțe, în acest sens contribuind o serie de oameni de știință, medici, antrenori și sportivi;

Este un proces pedagogic, instructiv-educativ, cu tendința de a prelucra personalitatea sportivului;

Este o activitate de lungă durată, se defășoară pe mai multe niveluri de pregătire, vârstă, sex;

În jocul de handbal modern prezența adversarului și deciziile pe care acesta le ia pentru rezolvarea unor situații de joc stimulează dezvoltarea calităților intelectuale (creativitate, perseverență, capacitate de anticipare etc.)

Selecția este efectuată conform unor criterii bine puse la punct, cu rezultate orientate spre obținerea performanțe.

Concluzionând, caracteristicile jocului de handbal modern trebuie să cuprindă: dinamism, rapiditate, ofensivitate și agresivitate, tehnică bună, calități intelectuale și care să se regăsească în joc și în procesul de pregătire.

Procedeele tehnice, acțiunile tactice diverse executate cu viteză mare, forță, precizie și utilizate în condiții de adversitate, solicită o bază tactică și tehnică polivalentă, care presupun depunerea unor eforturi fizice și psihice mari sunt factori hotărâtori ai drumului spre înalta performanță.

Handbalul se află în plină evoluție, tehnica fiind îmbogățită în permanență cu elemente și procedee noi la fiecare competiție de anvergură, lăsând de înțeles că întotdeauna este loc de îmbunătățiri.

2.3 Particularitățile creșterii și dezvoltării organismului la practicantele jocului de handbal, vârsta 10-12 ani

Practicarea jocului de handbal încă din copilărie conduce la îmbogățirea substanțială a bagajului motric.

Csudor, G. (1986, pp.23-31) consideră că la această vârstă jocul este simplificat, și trebuie să se acorde o atenție sporită dezvoltării fiziologice, somato-motrice precum și a personalității copiilor.

„Această vârstă se caracterizează în mod deosebit printr-o creștere intensă, prin maturizarea funcțiilor organismului, dezvoltarea motricității și conturarea personalității.” (Harre D., 1973, p. 35)

Handbalul este un joc sportiv dinamic fiind caracterizat de acțiuni complexe: prinderea și pasarea mingii de pe loc și din deplasare, schimbări de direcție, sărituri, deplasări în tempouri variate. Astfel organismul copiilor trebuie să fie pregătit pentru a face față cerințelor antrenamentului, să se evidențieze o evoluție optimă, pentru a dobândi performanțe din ce în ce mai bune.

Această perioadă se caracterizează printr-o dezvoltare neuniformă, ritm accelerat al dezvoltării somatice și îmbunătățirea marilor funcții ale organismului.

În continuare prezentăm caracteristici ale creșterii și dezvoltării specifice vârstei de 10 – 12 ani. (Ifrim M., Iliescu A., 1978, pp.57-60; Demeter A., 1974, pp.92-134, Dragnea A., 2006, p.47)

Aparatul locomotor. Oasele se dezvoltă în special în grosime, devenind mai rezistente datorită acumulării de săruri minerale (calciu, fosfor) în dauna flexibilității lor. Dezvoltarea toracelui are loc într-un ritm lent, mobilitatea coloanei vertebrale crește intens, articulațiile sunt slab dezvoltate, iar ligamentele au rezistența la răsuciri și tracțiuni destul de mică. Musculatura scheletică se modifică prin alungirea fibrelor, forța relativă nu înregistrează creșteri, tonusul muscular este scăzut.

Datorită modificărilor survenite la nivelul oaselor și musculaturii, aspectul predominant al acestei etape este unul de tip caricatural.

Nu se recomandă antrenamente de forță în care efortul să fie maximal, ci exerciții cu greutatea corpului sau cu greutăți mici pentru a nu suprasolicita ligamentele și articulațiile.

Talia și greutatea. Cele două caracteristici permit modificări majore în această fază. Greutatea înregistrează o creștere importantă, uneori de 3-5kg/an; talia cunoaște o creștere subită din cauza apariției primelor semne de pubertate.

Sistemul nervos prezintă anumite particularități: persistă plasticitatea sistemului nervos central – avantajează mobilitatea proceselor nervoase fundamentale și consolidarea deprinderilor motrice recent achiziționate în repertoriul motric printr-un număr mare de repetări, predomină excitația față de inhibiția corticală, folosirea celui de-al doilea sistem de semnalizare în proporție mai mare decât a primului sistem.

Activitatea sportivă determină o activitate nervoasă deosebită și o evoluție intelectuală majoră.

Aparatul cardiovascular. Dezvoltarea este lentă, volumul inimii la 10 ani este în medie de 80 cmc, iar greutatea se situează în jurul valorii de 140 g; arterele au proporții mai mari decât cele ale adulților.

Datorită dimensiunilor mici ale inimii, cantitatea de sânge expulzat, cât și rezervele cardiace sunt reduse. Astfel copii de această vârstă suportă cu greutate deplasările în alergare pe distanțe mai mari de 800 de metri, acestea reprezentând un efort suplimentar pentru miocard. (Ghervan, P., 2014, p.24)

Frecvența cardiacă are valori ridicate de 90-100 bătăi/minut, volumul sistolic la debutul acestei perioade este scăzut (circa 30 ml) cu tendință de creștere în anii următori ai pubertății ajungând la 16 ani la valori de 50 ml în medie. Debitul cardiac la vârsta de 10 ani este de aproximativ 2litri/minut, ajungând la vârsta de 12 ani la 2,5 litri/minut, iar în timpul efortului fizic aceste valori pot crește până la 15-20 litri/minut.

Aparatul respirator. În perioada pubertară are loc o dezvoltare a tuturor componentelor aparatului respirator, implicit o aprovizionare cu oxigen în timpul efortului fizic, dar și în momentele de inactivitate. Plămânii cunosc un progres intens dezvoltându-se în greutate și în volum. Dacă la începutul perioadei pubertare greutatea este în medie de 500 de grame, spre sfârșitul pubertății ajung la greutatea de 800 de grame.

Sistemul endocrin. Activitatea continuă a sistemului nervos central reprezintă primul semn al instalării perioadei pubertare caracterizat de apariția hormonilor gonadotropi. În același timp are loc și maturizarea glandelor suprarenale care determină caracterele sexuale secundare androgene.

În concluzie, în cadrul antrenamentelor sportive de handbal juvenil este imperios necesar să se țină cont de dezvoltarea aparatelor și sistemelor organismului uman pentru a nu suprasolicita organismul prin aplicarea unor programe care includ eforturi care sunt peste limita posibilităților sportivelor debutante în handbal.

2.4 Particularitățile psihologice la practicantele debutante în jocul de handbal

Activitatea sportivă contribuie la întărirea sănătății, dar și la formarea trăsăturilor de caracter ale omului. Caracterul psihologic la activității sportive se referă la motivele determinate de aceasta pentru practicarea unei ramuri sportive, de a ajunge pe culmile cele mai înalte ale succesului.

„Este cunoscut faptul că un anumit comportament al individului depinde, în structura și formele sale de manifestare, de natura și caracteristicile stimulilor care-l provoacă și de particularitățile persoanei respectiveˮ. (Niculescu, I., I., 2006, p.18)

În jocurile sportive, obținerea de rezultate implică o pregătire exemplară, care trebuie să fie în continuă creștere în apropierea competițiilor de anvergură. De foarte mare importanță, este o pregătire psihologică bună care să întărească pregătirea fizică, tehnică și tactică atât în timpul antrenamentelor cât și în timpul competițiilor.

Indiferent de categoria de vârstă sau nivel de pregătire, pregătirea psihologică este un factor indispensabil în activitatea sportivă și trebuie făcută constant, nu doar înaintea vreunui concurs, pentru o eficiență maximă.

În jocul de handbal modern, practicat în ultimul timp, diferența dintre câștigător și învins este foarte mică și este dată de cele mai multe ori de capacitatea de concentrare a atenției, motivație personală a fiecărui sportiv în parte de a-și demonstra valoarea, aptitudinile.

Dacă în timpul antrenamentelor ponderea pregătirii fizice, tehnice, tactice este de 95% și cea a pregătirii psihologice este de 5%, în timpul concursurilor acest procentaj se inversează factorul psihologic având 95% și factorii fizic, tehnic, tactic 5%, astfel doar cei care sunt pregătiți mai bine din punct de vedere mental vor fi cei care vor părăsi terenul câștigători.

Pregătirea psihologică în cadrul antrenamentului sportiv ar trebui începută încă de la nivelul copiilor și juniorilor, adică la nivel de debut în ramura sportivă.

Epuran M. (1968, p.35) în lucrarea sa „Psihologia sportului” consideră că orice sportiv trebuie să tindă spre un scop pentru a putea performa la cel mai înalt nivel.

Acesta identifică trei categorii de scop, care să fie urmărite încă de la inițiere:

scop îndepărtat – formează la sportiv o atitudine conștientă caracterizată prin perseverență, dorință de pregătire;

scop apropiat – obținerea vreunui rezultat intensifică voința, contribuie la creșterea efortului în mod conștient;

scop imediat – implică rezolvarea unor sarcini de antrenament, ceea ce conduce la îndeplinirea unui scop apropiat sau chiar îndepărtat.

Figura nr. 4

„Formarea deprinderilor și priceperilor motrice ale elevilor, însușirea unui anumit comportament motor (de natură tehnică, tactică, etc.) depind de natura și particularitățile celor doi factori determinanți ai reacțiilor subiecților – de stimuli și de însușirile personalității. (Niculescu, I., I., 2006, p.19)

Categoria de vârstă la care facem referire (10 – 12 ani) face parte din perioada pubertății fiind caracterizată de sfârșitul copilăriei și începutul fazelor de maturitate.

Figura nr. 5 Componente psihologice

Pubertatea este considerată o etapă dintre cele mai dificile, complexe și pline de transformări.

Conduita este în continuare destul de copilăroasă, manifestându-se prin nevoia de mișcare, de joc, participare la numeroase activități.

Caracteristicile memoriei se modifică din punct de vedere calitativ, având un ritm de progresie important. În acest proces de memorare intervine fixarea elementelor, reproducerea fidelă a modelului de urmat, dar și recunoașterea diferitelor reprezentări. La această vârstă, modul prin care debutantele în handbal își însușesc anumite elemente tehnice, tactice este repetiția – metodă activă de învățare. Tot acum apare și comparația între execuțiile pe care le realizează fiecare sportivă și cele realizate de celelalte colege fapt care duce către formarea unei imagini de sine și îmbunătățirea acesteia.

Gândirea se remarcă prin capacitatea de înțelegere a unui volum mare de cunoștințe și informații, înțelegerea și rezolvarea anumitor situații de joc prin analiză. Între 10 – 12 ani se observă dezvoltarea continuă a gândirii, iar aspectul concret al acesteia de la începul perioadei se dezvoltă; spre vârsta de 12 ani se pot percepe informații cu caracter abstract.

Limbajul – debitul verbal (între 60 – 120 de cuvinte pe minut), debitul verbal scris (între 10 – 11 cuvinte pe minut) înregistrează creșteri semnificative datorită gândirii intense. Se manifestă întenția de a folosi cuvinte elevate în exprimare care devine mai facilă și fluentă. (Șchiopu U., 1967, pp.280-281)

Afectivitatea – prezintă un dezechilibru la nivel emoțional, acesta fiind recunoscut prin alternarea stărilor de calmitate cu cele de neliniște. Se observă dorința de adaptare și acceptare în cadrul unui grup social, interesul pentru propria imagine crește, puberul fiind într-o perioadă de descoperire a sinelui. Se dezvoltă sentimentul prieteniei marcată de devotament, de împărtășirea acelorași interese căpătând un caracter de stabilitate față de etapa anterioară. (Dragnea A., 2006, p.47; Șchiopu U., 1967, pp.285-289)

Personalitatea evoluează cu o anumită instabilitate și o mare diversitate. Activitatea sportivă are o influență semnificativă asupra atitudinii tinerei handbaliste privitor la succes sau la înfrângere, apar stări de recunoaștere sau de dezaprobare a temperamentului în raport cu adulții, comportamentul este unul încă marcat de manifestări copilărești. Se poate observa diferența dintre cerințele antrenorului și ceea ce poate arăta tânăra sportivă, momente de distragere de la activitatea curentă, de visare și chiar lipsă de concentrare. (Verza E., 2000, pp. 163-166)

CAPITOLUL 3 – ANTRENAMENTUL SPORTIV – CONCEPT SISTEMIC ÎN INSTRUIREA HANDBALISTELOR ÎN ETAPA ACTUALĂ

3.1 Cerințele antrenamentului sportiv actual

În literatura de specialitate, antrenamentul sportiv cunoaște de-a lungul timpului diferite definiții :

Dicționarul Explicativ Român (1998, p.49) definește antrenamentul ca fiind „un proces complex și sitematic de pregătire a unui sportiv pentru a avea o bună comportare în competițiile sportive, în scopul obținerii unor performanțe”.

Epuran M. (1968, p. 33) subliniază că „antrenamentul sportiv este un proces pedagogic deosebit de complex, cuprinzând atât latura instructivă, cât și pe cea de pregătire și educare a sportivilor.”

Deoarece performanța sportivă se află într-o continuă evoluție, antrenamentului sportiv trebuie să i se aducă necontenit îmbunătățiri, să fie condus în baza unor criterii bine stabilite, obiective și planuri de scurtă, medie și lungă durată.

„Sistemul de antrenament sportiv trebuie privit totdeauna ca un complex de părți legate, între care există interacțiune, dar care se realizează sub forma unui proces unitar.” (Ozolin N.G., 1972, p.16)

În literatura de specialitate autohtonă antrenamentul sportiv este descris ca fiind „un proces complex desfășurat sistematic și continuu gradat, de adaptare a organismului sportivului la eforturi fizice și psihice intense, implicate în participarea în concursuri.” (Dragnea A., Mate-Teodorescu S. 2002, p.155)

Șiclovan I. (1977) consideră că antrenamentul sportiv este: „un proces pedagogic de educare a sportivilor, de inițiere și perfecționare într-o ramură de sport, în cadrul căruia exercițiile fizice sunt predate metodic, însușite creator, organizate în condiții igienice, sub un permanent control medical, psihologic și sociologic, în vederea obținerii performanțelor maxime”.

În opinia lui Cercel P. (1983, p. 12) antrenamentul sportiv reprezintă: „un proces pedagogic de educație, învățare și ridicare a capacității funcționale a sportivului în condițiile unui regim igienic corect și ale unui control medical și pedagogic minuțios.ˮ

În literatura de specialitate, se menționează tot mai des termenul de cerințe ale antrenamentului sportiv, care ajută la buna desfășurare a procesului de instruire a sportivilor. Cele mai importante cerințe ale antrenamentului sportiv după Simion G., Mihăilă, I., Stănculescu, G., (2011, p. 34-36) sunt reprezentate de:

perfecționarea continuă a strategiilor de selecție;

realizarea unui volum optim de pregătire;

creșterea considerabilă a intensității efortului în lecțiile de antrenament sportiv;

creșterea numărului mijloacelor nespecifice și folosirea de instalații și aparate, ce pot valorifica în mai mare măsură rezervele funcționale ale organismului;

amplificarea caracterului social și spectacular al sportului de performanță, privind creșterea numărului de tineri care doresc să fie cuprinși în această activitate;

conducerea științifică a antrenamentului sportiv.

3.2 Obiectivele antrenamentului la handbalistele de vârsta 10-12 ani

În această primă etapă, a inițierii în sport, în cazul nostru inițierea în handbal, obiectivele antrenamentului sportiv sunt împărțite în 2 categorii: obiective generale și obiective asociate componentelor antrenamentului sportiv. (Trofin, E., 1967, p.22)

Elementele antrenamentului sportiv sunt: pregătirea fizică, pregătirea tehnică, pregătirea tactică, pregătirea psihologică și pregătirea teoretică.

Figura nr. 6 Componentele antrenamentului sportiv

Pregătirea fizică reprezintă o componentă de bază în antrenament, aceasta fiind cea care condiționează formarea viitoarelor jucătoare și obținerea de rezultate sportive. Urmărind evoluția jocului de handbal putem afirma că importanța pregătirii fizice este din ce în ce mai mare, pentru a putea face față rigorilor competițiilor actuale.

La rândul ei, pregătirea fizică se împarte în 2 categorii: pregătire fizică generală și pregătire fizică specifică.

Pregătirea fizică generală se referă la dezvoltarea calităților motrice, în special la capacitatea de viteză și îndemânare, la mărirea capacității de efort cât și la învățarea deprinderilor motrice variate, care pe termen lung sprijină specializarea în handbal.

Pentru dezvoltarea calităților motrice se recomandă folosirea jocurilor și ștafetelor care au în componență elemente similare cu handbalul; „copii își dezvoltă deprinderile și acțiunile de bază prin intermediul jocului și al jocurilor”. (Bompa, T.O., 2003, p.63)

Pregătirea fizică generală împrumută exerciții din alte ramuri de sport ca atletismul, gimnastica, alte jocuri sportive. Aceste exerciții trebuie să fie alese în concordanță cu obiectivele propuse.

Pregătirea fizică specifică reprezintă un proces de dezvoltare a motricității specifice jocului de handbal.

Mihăilă, I., (2004, p.16) afirmă că: „această activitate se desfășoară în condiții cât mai apropiate de joc și se realizează într-o strânsă interdependență cu însușirea deprinderilor tehnico-tactice.

Pentru dezvoltarea capacității de viteză se vor folosi ștafetele și exercițiile sub formă de concurs; pentru îndemânare sunt recomandate traseele aplicative și ștafetele executate cu sau fără mingea de handbal. (Mihăilă, I., 2006, p.74)

Pentru îmbunătățirea forței se vor folosi circuite scurte în care încărcătura este greutatea propriului corp, accentul punându-se pe grupele de mușchi abdominali și cei ai spatelui, pe când musculatura membrelor inferioare și superioare va fi antrenată prin intermediul exercițiilor specifice handbalului – sărituri, pase, aruncări la poartă.

Rezistența generală la această categorie de vârstă se educă prin alergări în ritm constant pe distanțe scurte. (Bota, I., Bota, M., 1987, p.65)

Pregătirea fizică specifică și pregătirea fizică generală se află într-o legătură strânsă, fiind condiționate una de cealaltă, astfel că nici una nu poate prelua rolul și obiectivele celeilalte în antrenament.

Pregătirea tehnică este reprezentată de folosirea celor mai adecvate metode și mijloace specifice pentru a se însuși tehnica specifică fiecărei ramuri sportive.

Tehnica jocului de handbal reprezintă „un ansamblu de deprinderi motrice specifice ca formă și conținut, care se referă la manevrarea mingii, precum și la deplasările jucătorilor în vederea acestei manevrăriˮ (Cercel, P.,1983, p.20) și este foarte importantă datorită eficienței pe care o asigură în execuția acțiunilor.

La grupele de copii și începători scopul este lărgirea bazei de deprinderi motrice, și se realizează prin învățarea și consolidarea tehnicii fundamentale. Mijloacele folosite în pregătirea tehnică sunt compuse din structuri care sunt asemănătoare cu situații din timpul jocului.

Jocului de handbal îi corespund o serie de elemente tehnice, care au un caracter abstract de noțiune:

poziția fundamentală;

mișcarea în teren;

ținerea mingii;

prinderea mingii;

aruncarea (pasarea) mingii;

driblingul;

fentele;

aruncarea la poartă;

scoaterea mingii din dribling de la adversar;

blocarea aruncărilor la poartă;

elemente specifice portarului. (Mihăilă, I., 2004, p.35)

„Procedeele tehnice, reprezintă modul concret de execuție a elementelor tehniceˮ. (Mihăilă, I., 2004, p.36)

Procedeele tehnice sunt de două feluri:

procedee tehnice simple care au caracter invariabil și sunt executate în baza unui stereotip dinamic;

procedee tehnice complexe, apar în timpul jocului, în funcție de partenerii și adversarii de întrecere, situații de joc.

Tehnica jocului se află în strânsă legătură atât cu pregătirea fizică, cât și cu pregătirea tactică.

Pregătirea tactică reprezintă un sistem de acțiuni individuale și colective, pregătite anterior, în care sunt folosite elementele și procedeele tehnice învățate și utilizate în funcție de adversar și condițiile de joc. Aceasta se poate folosi cu succes doar în situația în care pregătirea tehnică este însușită la un nivel foarte bun, în caz contrar însușirea tacticii va fi mult mai dificil de antrenat.

Obiectivul pregătirii tactice este acela de a reliefa calitățile și pregătirea jucătoarelor individual și mai apoi la nivel de echipă, pentru rezolvarea unor sarcini de joc imediate cu scopul obținerii victoriei.

Practicarea unui joc tactic înseamnă anticiparea mișcărilor adversarului și acționarea cu cea mai bună soluție – crearea unei situații de a marca dintr-o poziție favorabilă sau contracararea atacului advers.

Acțiunile tactice sunt realizate pe baza unor principii, care trebuie să ghideze jucătoarele atât pe faza din apărare cât și pe cea din atac.

Redăm în continuare, principiile tacticii jocului de atac și de apărare (Mihăilă, I., 2004, pp.40-41) completate de noi, în care acestea ordonează scopul și acțiunile unei echipe în încercarea de a găsi cele mai bune soluții pentru a finaliza întreg jocul de atac cât și cel de apărare.

Tactica jocului în atac

asigurarea posesiei mingii;

variațiile de ritm la deplasarea în teren;

alternarea acțiunilor tehnico-tactice;

păstrarea posturilor;

schimbarea jocului de pe o parte pe alta;

alternarea sistemului de joc în atac.

Tactica jocului în apărare

asigurarea echilibrului defensiv;

replierea în timp util în apărare;

repartizarea adversarilor;

trecerea din acțiunile de atac în apărare;

atacarea permanentă a jucătorului cu mingea.

Figura nr. 7 Reprezentarea schematică a celor două grupe de principii în structura jocului de handbal

Pregătirea psihologică și teoretică. La grupele de copii și începători cel mai important lucru este inocularea pasiunii pentru handbal și dezvoltarea acesteia în timp.

La fel de importante sunt formarea temperamentului și caracterului sportivului, dezvoltarea calității atenției și a spiritului de observație, dezvoltarea gândirii, pregătirea volitivă, adaptabilitatea la anumite situații întâlnite în antrenament și competiții.

Pregătirea teoretică vizează la acest nivel cunoșterea regulamentului de joc, cunoștințe despre istoricul handbalului pe plan național și internațional precum și a celor mai răsunătoare succese.

Prezentăm în continuare principalele obiective ale antrenamentului sportiv în handbal la categoriile de copii și începători.

Figura nr. 8 Obiectivele antrenamentului sportiv

Obiective generale:

– selecționarea celor mai corespunzători copii;

– promovarea probelor de control specifice nivelului;

Obiectivele pregătirii fizice:

– dezvoltarea calităților motrice de bază;

Obiectivele pregătirii tehnice:

– învățarea mișcării și poziționării în teren;

– învățarea prinderii și pasării;

– învățarea și perfecționarea aruncării la portă, driblingul;

Obiectivele pregătirii tactice:

– învățarea marcajului și demarcajului;

– învățarea plecării din apărare și a contraatacului;

– învățarea replierii și a sistemului de apărare 6-0;

– învățarea atacului cu un pivot;

Obiectivele pregătirii psihologice:

– formarea personalității sportivului;

– dezvoltare cognitivă, creativitate și voință;

– integrare, comunicare cu antrenorul și colegii de grup;

Obiectivele pregătirii teoretice:

– învățarea regulamentului de joc.

3.3 Principiile antrenamentului sportiv

În organizarea și configurația antrenamentului sportiv, un rol important îl au principiile, care ajută atât sportivii cât și antrenorii să găsească cele mai bune metode de îmbunătățire a performanțelor sportive.

Nicu, A., (2002, p.36) punctează că „principiul se definește ca o idee de bază a unei doctrine sau baze care structurează și orientează o activitate de cunoștere sau de natură practică, din care derivă o serie de consecințe în planul acțiunii sau comportamentului.”

În literatura de specialitate, referitor la metodologia antrenamentului se prezintă, în funcție de autor diferite principii ale antrenamentului sportiv.

Bompa, T.O. (2006, pp.25-46) identifică principiile: participarea activă, dezvoltarea multilaterală, specializarea, individualizarea, varietatea, modelarea progresivă a încărcării.

Harre, D. (1973, pp.87-115) ia în considerare drept principii: principiul accesibilității, principiul efortului continuu, principiul participării conștiente, principiul periodizării și structurii ciclice a efortului, principiul sistematizării, principiul intuiției, principiul însușirii temeinice, principiul individualizării.

Dragnea, A. (2002, pp. 200-215) prezintă următoarele principii ale antrenamentului: principiul adaptării la solicitări progresive, principiul ciclicității, principiul compensării și supracompensării, principiul motivației, principiul individualizării.

Simion Gh., Mihăilă, I., Stănculescu, G., (2011, pp. 24-33) identifică următoarele principii: modelării, continuității și ritmicității, progresivității eforturilor intense și maximale, multilateralității și polivalența în instruire, individualizării, pregătirii fizice generale și a celei specifice, conștientizării motivației și al clarității instruirii.

Figura nr. 9 Principiile antrenamentului sportiv

Antrenamentul sportiv este un proces în care sunt implicați mulți factori dintre care amintim consumul mare de energie, stresul psihic și fizic, satisfacțiile, motivația pentru continuarea activității începute indiferent de obstacolele întâlnite.

Pentru obținerea rezultatelor de înaltă performanță este nevoie de foarte multă muncă, astfel, numai respectând principiiile antrenamentului sportiv se pot atinge aceste rezultate.

În continuare prezentăm unele dintre cele mai reprezentative principii ale antrenamentului sportiv după părerea noastră.

Principiul individualizării

Individualizarea reprezintă una din cerințele importante ale antrenamentului și se referă la particularitățile individuale ale fiecărui sportiv. Acestea pot fi fiziologice, psihologice, motrice, medicale, și care, nefiind supuse atenției antrenorilor pot deteriora obiectivele pregătirii.

Este binecunoscut faptul că nici un sportiv nu seamănă cu celălalt, din punct de vedere anatomic, psihologic, adaptabilitate la efort, etc. De foarte multe ori antrenorii privesc acest principiu cu superficialitate, sau ca o metodă de corectare a unui procedeu tehnic, ori de specializare a unui jucător pe postul pe care îl ocupă într-o echipă.

În multe cazuri, programele de antrenament destinate sportivilor de performanță, sunt implementate și la nivelul categoriilor de copii și juniori neținându-se seama de incompleta maturizare fizică și mentală a acestora.

Antrenorii trebuie să planifice obiectivele unui antrenament ținând cont de următoarele caracteristici:

vârsta – referindu-ne la copii și juniori unde pregătirea ar trebui să aibă un caracter multilateral;

capacitatea de efort – nu toți sportivii de performanță au aceeași capacitate de efort;

starea de sănătate – individualizarea este indicată mai ales în cazul sportivilor care revin după accidentări;

nivelul de pregătire – sportivi aflați la același nivel de performanță pot avea un nivel diferit de dezvoltare a vitezei, rezistenței, forței, capacității coordinative;

capacitatea de refacere a organismului după efort;

diferențele de gen – intensitatea trebuie să fie diferită la antrenamentele destinate băieților, față de cele ale fetelor.

Obținerea rezultatelor maxime este de neconceput fără respectarea acestui principiu, deorece presupune cunoașterea permanentă și totală a sportivilor cu care se lucrează.

Principiul adaptării progresive

În handbal, în sport în general, nivelul performanțelor a atins praguri de neimaginat în urmă cu câteva decenii. Acest lucru a fost posibil datorită exigențelor sportivilor și antrenorilor privind pregătirea fizică, tehnică, tactică, psihologică și a motivației de a fi cel mai bun.

Termenul de progresivitate se referă la adaptabilitatea organismului de a răspunde la solicitări de antrenament aflate în continuă creștere.

Îmbunătățirea performanței sportive depinde în mod direct de modul în care sportivul dorește să crească încărcătura de antrenament.

Este cunoscut aspectul conform căruia o încărcătură constantă în timpul unui ciclu de pregătire conduce doar la menținerea unui nivel de performanță, nicidecum la îmbunătățire. Creșterea încărcăturii trebuie să fie făcută ținând cont de vârsta biologică, vârsta cronologică, nivelul de pregătire și timpul trecut de la inițierea antrenamentelor – fiind un factor decisiv în organizarea eficientă a antrenamentelor.

În viziunea lui Weineck J. (2005) există 3 tipuri de încărcătură în execuția diferitelor mijloace specifice:

încărcare progresivă – se aplică la categoriile de copii și juniori – stimulii trebuie să fie doar în creștere în funcție de vârstă;

încărcare discontinuă;

încărcare variată – se aplică în momentul în care prin creșterea progresivă nu se mai obțin îmbunătățiri și vrem să păstrăm un nivel ridicat de pregătire pe termen lung.

Principiul pregătirii multilaterale

Acest principiu este cel care orientează pregătirea generală spre pregătirea specifică. Dezvoltarea multilaterală își găsește aplicativitatea la toate categoriile de sportivi (grupe de copii și începători, juniori, sportivi de performanță și înaltă performanță), dar se folosește predominant în pregătirea copiilor și juniorilor.

Este foarte important ca la începutul pregătirii pentru o ramură sportivă, copii să stăpânească o serie de deprinderi fundamentale. Drumul către devenirea unui sportiv de înaltă performanță este destul de lung – ani de pregătire – și pentru aceasta tinerii sportivi trebuie să dispună de o pregătire sistematică pe temen lung. (Bompa T.O., 2003, p.8)

Pregătirea multilaterală se referă la dezvoltarea tuturor componentelor pregătirii sportive: capacitățile anatomice, fiziologice, calitățile motrice, deprinderile tehnice și tactice, capacitățile psihologice. Unilateralitatea în pregătire, pe termen lung poate duce la o plafonare a sportivului, suprasolicitare sau accidentări. În jocurile sportive exercițiile folosite în pregătire au caracter multilateral prin natura sportului.

Concluzionând, acest principiu stă la baza pregătirii specializate pentru fiecare ramură sau probă sportivă.

Principiul motivației

Implicarea motivației în desfășurarea activității sportive are un caracter complex și are loc pe mai multe planuri.

Consider că principalul motiv în practicarea unui sport de echipă, sau individual îl constituie nevoia permanentă a omului de a-și etala calitățile, de a fi cel mai bun într-un anumit domeniu. În perioada copilăriei motivele diferă față de cele din adolescență și maturitate.

În copilărie se manifestă dorința de apartenență la un grup, de mișcare, de combativitate, de afirmare de sine; iar pe măsură ce intervine maturizarea, motivele practicării sportului se schimbă, astfel sportivii manifestă dorința de afirmare prin clasări superioare la concursuri, recompensare materială în raport cu rezultatele obținute, de a performa la cel mai înalt nivel. La sportivii care sunt componenți ai echipelor reprezentative intervine și dorința de patriotism și recunoaștere a meritelor.

Din punctul de vedere al lui Dragnea A., și Mate-Teodorescu S.(2002) motivația în sport este de 2 feluri: intrinsecă și extrinsecă.

În concluzie, motivația este un factor determinant în practicarea sportului de performanță și înaltă performanță.

Principiul ciclicității antrenamentului

Ciclicitatea antrenamentului sportiv este dată de caracterul ciclic al pregătirii sportive.

Ciclicitatea pregătirii se repetă an de an în funcție de calendarul competițional și de momentele în care trebuie să se atingă vârful de formă sportivă. Repetarea unui ciclu, implicit succesiunea antrenamentelor conduce la dezvoltarea capacității de efort și de performanță.

Numai participând la numeroase antrenamente și concursuri se întăresc calitățile fizice și caracterul sportivului.

Principiul continuității

Antrenamentul sportiv trebuie să aibă un caracter continuu, deoarece doar prin continuitate în pregătire se pot obține rezultate în pregătirea sportivilor de înaltă performanță.

Menținerea unei pregătiri sportive optime este obligatorie, nerespectarea acestui principiu ducând la diminuarea acumulărilor în plan fizic, tactic, tehnic. În lipsa exercițiilor obișnuite din cadrul antrenamentului sportiv, organele și sistemele organismului uman și astfel capacitatea lor funcțională se adaptează noului tip de efort. Desigur, pentru realizarea unui nivel de performanță, continuitatea efortului trebuie să conțină și pauze de diferite durate pentru a asigura timpul necesar de refacere a organismului.

Pentru a evita involuțiile capacității funcționale și diminuarea nivelului unor calități motrice, se recomandă planificarea antrenamentelor sportive pe perioade mai lungi de timp, ținând cont de specificul fiecărei ramuri de sport.

3.4 Mijloacele antrenamentului sportiv la jucătoarele de handbal, vârsta 10-12 ani

Mijloacele antrenamentului sportiv, reprezintă elementele practico-metodice utilizate de către fiecare antrenor pentru antrenarea sportivilor, pentru obținerea de performanțe sportive reprezentative.

Pentru îndeplinirea obiectivelor antrenamentului sportiv sunt folosite un număr mare de exerciții, instalații și aparate, în vederea asigurării pregătirii sportivilor pentru obținerea de performanțe înalte.

În funcție de formele de pregătire a activității sportivilor, principalele categorii de mijloace sunt reprezentate de:

– mijloace de antrenament sau de lecție;

– mijloace de refacere a capacității de efort;

– mijloace competiționale.

Figura nr. 10 Mijloacele antrenamentului sportiv

Mijloacele de antrenament sau de lecție

În funcție de obiectivele pe care le îndeplinesc în cadrul antrenamentului, mijloacele de lecție se pot clasifica în trei categorii:

Mijloace de pregătire generală – cuprind o gamă de exerciții care să ajute la îndeplinirea obiectivelor privind dezvoltarea capacității funcționale, a calităților motrice de bază, influențarea capacității de efort.

Exercițiile pentru pregătirea fizică generală trebuie să respecte o serie de particularități:

– să contribuie la dezvoltarea multilaterală a organismului;

– să contribuie la influențarea îmbunătățirii motrice dominante;

– să formeze deprinderi și priceperi motrice generale;

– să reflecte particularitățile sportului în general;

– să poată fi aplicate cu ușurință;

– să se bazeze pe mișcări cunoscute și cu o ritmicitate ușor de realizat;

– să nu prezinte mișcări greu de realizat. (Simion Gh., Mihăilă I., Stănculescu G., 2011, p. 66)

Mijloace cu caracter de pregătire mixtă sau intermediare – sunt construite pentru a asigura îndreptarea sau însușirea anumitor elemente sau procedee tehnice, care nu pot fi antrenate global.

Mijloace cu caracter specific – contribuie la dezvoltarea capacitații de efort solicitată în antrenament și concurs, angajând acele lanțuri musculare ce contribuie la execuția corectă și eficientă a procedeelor tehnice.

Mijloacele de refacere a capacității de efort

În cadrul perioadelor de instruire sau de competiții, refacerea organismului după efort este un factor deosebit de important al antrenamentului sportiv, deoarece fără o refacere integrală nu putem vorbi despre solicitări maxime – deci, nu se poate realiza creșterea capacității de performanță.

Prezentăm în continuare taxonomia mijloacelor de refacere în accepțiunea lui Dragnea, A. (2006, pp.248-249).

A. După efectele exercitate:

– neuropsihice;

– neuromusculare;

– endocrino-metabolice;

– cardio-respiratorii.

B. După apartenența mijloacelor de refacere:

– balneo-fizio-hidro-terapice;

– psihoterapice;

– dietetice;

– farmacologice;

– odihnă activă, odihnă pasivă.

Mijloacele care accelerează refacerea neuropsihică

psihoterapice (convorbiri, yoga, sugestie);

acupunctură, presopunctură;

oxigenare naturală sau artificială;

aeroionizare negativă naturală sau artificială;

odihnă activă-pasivă;

hidroterapie caldă;

masaj;

medicație.

Mijloacele care accelerează refacerea neuromusculară:

hidroterapie caldă, saună, masaj;

yoga, acupunctură, presopunctură;

odihnă activă-pasivă;

dietă;

farmacologie – glucoză, glicol, Na, K, P, Mg, vitamina B.

Mijloacele care accelerează refacerea endocrino-metabolică:

oxigenare naturală sau artificială

tehnici de relaxare neuromusculară;

reechilibrare hidroelectrolitică;

masaj, acupunctură;

medicație (piracetam, pirovitan, vitamine etc.)

Mijloacele care accelerează refacerea cardio-respiratorie:

oxigenare naturală sau artificială;

reechilibrare hidroelectrolitică;

odihnă activă-pasivă;

hidroterapie caldă;

saună (15 minute/săpămână), masaj zilnic;

dietă alcalină, glucidică, vitaminizată;

medicație (P, Na, K, Mg, Ca, glucoză, vitamine B, C, E, tirozină).

Iată cum se poate reprezenta schematic legătura care există între componentele mijloacelor de refacere a capacității de efort.

Figura nr. 11 Efectele mijloacelor de refacere a capacității de efort

Mijloacele competiționale – specifică următoarele mijloace competiționale: jocul-școală, jocul de antrenament, jocul de verificare și jocul competițional.

Jocul școală – este pus în aplicare în compania unor adversari mai accesibili, în care se pot exersa acțiunile tehnico-tactice;

Jocul de antrenament – se folosește pentru omogenizarea echipei și se pune în practică săptămânal, de obicei la ora jocului viitor.

Jocul de verificare – are loc în condiții identice cu jocul oficial: arbitrii, scor, analiza jocului.

Jocul competițional – are loc de obicei înaintea începerii campionatului, în cadrul turneelor amicale.

3.5 Evaluarea randamentului antrenamentului sportiv, la jucătoarele de handbal vârsta 10-12 ani

Evaluarea face parte din „procesul de învățământ care cuprinde trei componente cu conținuturi, funcții, obiective distincte, componenete care se condiționează, fiind permanent în relație de interdependență: predarea- învățarea- evaluarea.ˮ (Mihăilescu, L., Mihăilescu, N., 2006, p.34)

Predarea este reprezentată de conținutul care urmează să fie transmis, prezentat și mai apoi însușit de cel căruia i se adresează.

Învățarea se referă la însușirea cunoștințelor necesare asupra activităților practice viitoare.

Evaluarea și aprecierea randamentului în cadrul antrenamentului sportiv al jucătoarelor reprezintă un punct foarte important în procesul de selecție. Evaluarea și măsurarea activităților sportive reprezintă un sistem compus din tehnici și proceduri de analiză și apreciere a rezultatelor procesului instructiv-educativ, în raport cu scopul și obiectivele stabilite, specifice particularităților antrenamentului sportiv actual.

Văzută din acest punct de vedere, Epuran M. (1992, p. 222, vol.I) consideră că, evaluarea este „procesul prin care se fac judecăți asupra rezultatelor măsurătorilor, judecăți care au în vedere anumite criterii și care reprezintă în același timp scopul măsurării.ˮ

Jinga, I., Istrate, E., (1998, p.322) definesc evaluarea „ca fiind un proces complex de comparare a rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectivele, planificate (evaluarea calității), cu resursele utilizate (evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).ˮ

După Cârstea, Gh. (1999, p.179) „evaluarea este un element fundamental în orice activitate umană, care are obiective de realizat bine precizate. De aceea, se afirmă că evaluarea se realizează cu rigoarea necesară numai pe temeiul obiectivelor propuse, care pot fi și repere utile pentru autoevaluare.ˮ

Colibaba-Evuleț, D., Bota, I., (1998, p.295) remarcă faptul că tehnologia didactică sistematizează tipurile de evaluare în funcție de:

Moment : inițială, curentă, periodică și finală;

Modul de efectuare: orală, scrisă, practică. Evaluarea orală și scrisă folosește instrumente de apreciere cum ar fi convorbirile, anchetele, chestionarele etc.;

Scopul didactic : formativă, sumativă, normativă, criterială, calitativă, eficientă.

Figura nr. 12 Tipuri de evaluare din punct de vedere didactic

Evaluarea formativă „vizează nucleul formativ al personalității umane (cunoștințe, aptitudini, capacități, scheme operaționale, atitudini etc.) supus procesului de instruire sportivă. Accentul cade mai mult asupra operațiunilor de învățare-corectare-perfecționare al comportamentului observabil decât al performanțelor manifestate.ˮ (Marcu, V., Chiriac, M., 2009, p.136)

Avantajul evaluării continue este atât pentru antrenor cât și pentru fiecare jucătoare în parte – datorită verificărilor permanente se pot identifica și evalua greșelile apărute pe parcursul procesului de instruire sportivă, ulterior stabilindu-se un program de îndreptare a carențelor.

Evaluarea sumativă are loc după o perioadă mai lungă de instruire și are drept scop verificarea cunoștințelor însușite în acest timp. Aceasta stabilește gradul în care au fost atinse obiectivele propuse pentru această perioadă, cât și nivelul de cunoaștere și însușire a priceperilor și deprinderilor.

Evaluarea sumativă în antrenamentul sportiv se mai realizează prin parcurgerea unor probe sau norme de verificare prin care se urmăresc anumite bareme. Evaluarea sumativă a cunoștințelor teoretice se apreciază cu ajutorul calificativelor sau notelor.

Evaluarea normativă reprezintă verificarea tuturor jucătoarelor dintr-o echipă prin intermediul aceluiași test și compararea performanțelor obținute de către o jucătoare față de rezultatele obținute de celelalte.

Evaluarea criterială se referă la performanțele fiecărei jucătoare în parte raportate la anumite bareme standard. Obiectivele și nivelurile de performanță individuale constituie tocmai criteriile de evaluare propriu-zisă.

Evaluarea calității procesului de pregătire presupune luarea în considerație a două relații de asociere fundamentale: cantitate-calitate și pregătire calitativă-strategie instrucțională.

Evaluarea eficienței se referă la resurse umane, financiare, materiale, informaționale utilizate pentru realizarea obiectivelor propuse.

Acțiunea de evaluare prezintă următoarele caracteristici:

orice sistem funcționabil în parametrii optimi trebuie să aibă o anumită formă de evaluare;

diferitele procedee de evaluare oferă posibilități de control pentru întregul sistem;

procedeele de evaluare mențin un nivel ridicat de eficiență, în funcționarea sistemului de educație fizică și sport. (Dragnea, A., 2002, p.11)

Evaluarea randamentului antrenamentului sportiv, a nivelului de pregătire al jucătoarelor se realizează prin utilizarea unor probe și teste de control, elaborate de Federația Română de Handbal.

În afara acestor probe oficiale impuse de federația de specialitate, fiecare antrenor își poate verifica periodic jucătoarele din echipă.

Probele de control elaborate de antrenori trebuie să țină cont de:

cerințele specifice jocului și perioada de pregătire în care se află;

să fie relativ simple;

să fie trecute periodic;

să aibă un grad sporit de aplicabilitate. ( Popescu, C., 1979, p.117)

În ceea ce privește probele de control acestea reprezintă cea mai simplă operațiune de evaluare a unei capacități sau a unei atitudini bine definite a capacității de performanță.

Spre deosebire de proba de control, testarea verifică și atestă existența și valoarea unui comportament performanțial bine definit, înainte și după desfășurarea instruirii practice.

În accepțiunea noastră, testarea presupune o procedură standardizată de exprimare a nivelului de performanță în antrenament și competiție.

În continuare prezentăm probele de control obligatorii la nivelul echipelor de ligă națională și juniori (masculin și feminin) începând cu sezonul 2013-2014 stabilite de Federația Română de Handbal :

30 m sprint – câte două încercări, notându-se cea mai bună (plecarea este de la linia de 4 metri și sosirea în viteză la semicercul de 6 metri opus)

Baremuri de performanță la proba 30 m sprint

Tabelul nr. 3

30 m alergare în dribling, slalom printre jaloane – primul jalon se află la 6 metri distanță de linia de plecare, celelalte 6 jaloane la o distanță de 3 metri unul de altul, sosirea fiind cu mingea sub control (se acordă câte două încercări, și se notează cea mai bună). Proba este numai pentru jucătorii de câmp.

Baremuri de performanță : dribling printre jaloane

Tabelul nr.4

10X30 m alergare continuă ( gen navetă) – este necesară atingerea cu piciorul a marcajelor (start/sosire).

Baremuri de performanță la proba 10X30m

Tabelul nr. 5

Săritura în lungime de pe două picioare, cu aterizare pe două picioare – vârfurile picioarelor sunt la o linie trasată pe sol. Jucătoarea execută săritură pe ambele picioare de pe loc. Se acordă două încercări, notându-se cea mai bună.

Baremuri de performanță la proba: săritura în lungime de pe loc

Tabelul nr.6

Aruncarea mingii de handbal la distanță, cu elan de 3 pași – se execută câte două încercări, notându-se cea mai bună.

Deplasarea în triunghi ( 3 trasee complete) – triunghiul se trasează în felul următor: baza triunghiului o constituie linia dreaptă de 3 metri a semicercului de 6 metri, pe această bază, din mijlocul ei se ridică o perpendiculară de 3 metri care ajunge la semicercul punctat și care va fi înălțimea triunghiului. Laturile triunghiului se marchează prin unirea celor 3 puncte astfel obținute. În vârful celor 3 unghiuri și tangent la ele se trasează câte un cerc cu diametrul de 30 de centimetri. Este obligatorie atingerea cu piciorul a cercului din colțuri, câte două încercări, notându-se cea mai bună.

Baremuri de performanță pentru proba: deplasarea în triunghi

Tabelul nr.7

Probele prezentate anterior, tabelele în care sunt arătate baremele și limitele în care trebuie să se încadreze jucătoarele de handbal de la categoria debutante – selecție preliminară; până la jucătoarele junioare I sunt elaborate și recomandate de Federația Română de Handbal.

(http://www.frh.ro/frh/pdf/documente/Normedecontrol2013-2014.pdf)

CAPITOLUL 4 – CONCLUZII PRELIMINARE PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA PREGĂTIRII FIZICE GENERALE, LA JUCĂTOARELE DE HANDBAL DEBUTANTE

În urma studierii literaturii de specialitate autohtonă și străină, vă prezentăm concluziile de bază:

Pentru atingerea unui nivel cât mai ridicat al performanței, sunt necesare criterii de identificare a potențialului viitoarelor sportive;

Respectarea criteriilor de selecție – medico-sportive, somatofiziologice, biochimice, psihologice, motrice, conduc la identificarea posibilităților fizice ale sportivelor debutante în handbal;

Pregătirea psihologică ocupă un rol determinant în obținerea și consolidarea performanțelor;

Pregătirea fizică este o componentă care influențează prioritar atingerea marilor succese;

Pregătirea multilaterală a sportivelor debutante stă la baza pregătirii specializate, în vreme ce unilateralitatea conducere la plafonarea, accidentarea sportivelor pe termen lung;

Adaptarea conținutului antrenamentului la vârsta și nivelul de dezvoltare al calităților și deprinderilor motrice este absolut necesară în sportul de performanță;

Obiectivele componentelor antrenamentului sportiv trebuie să urmărească maximizarea nivelului posibil pentru fiecare sportivă în parte.

PARTEA A II- A

CAPITOLUL 5 – ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

5.1 Identificarea eșantionului experimental al handbalistelor de vârsta 10-12 ani

Eșantionul de subiecți cuprins în cercetare este alcătuit din jucătoare de handbal cu vârste cuprinse între 10 și 12 ani, categoria cadete.

Numărul de subiecți incluși în cercetare este de 30 de handbaliste.

Precizăm că pe perioada începerii și derulării testelor și probelor de control inițiale – 01 februarie 2018 – 14 martie 2018 – am avut la dispoziție întreg eșantionul de subiecți.

5.2 Locul de desfășurare și condițiile tehnico-materiale ale cercetării preliminare

Locul de desfășurare a probelor și testelor de control efectuate a fost reprezentat de sălile de sport ale școlilor gimnaziale nr. 10 și Anton Pann din Rm. Vâlcea.

Pentru realizarea probelor specifice jocului de handbal aprobate de Federația Română de Handbal am utilizat următoarele materiale:

– cronometru;

– fluier;

– jaloane;

– ruletă;

– mingi de handbal.

Pentru măsurătorile somatice și funcționale am folosit următoarele materiale:

– centimetru;

– cântar;

– cronometru.

Pentru testarea echilibrului am utilizat un kit format din:

mini placă de echilibru Sensamove;

software Sensamove;

calculator pentru intrarea și interpretarea datelor obținute.

5.3 Etapele cercetărilor experimentale

Etapele cercetărilor experimentale

Tabelul nr. 8

5.4 Metodele de cercetare folosite în cadrul demersului experimental

5.4.1 Metoda studiului bibliografic

Cu ajutorul acestei metode, a studiului bibliografic, am examinat literatura de specialitate care tratează subiectul temei alese. Astfel, au fost analizate lucrări din domeniul sportului, cât și din alte domenii: fiziologie, psihologie, criminalistică, statistică-matematică, biologie, medicină sportivă, ale unor autori autohtoni, dar și ale unor autori străini.

Această metodă a fost necesară pentru o bună fundamentare științifică a temei.

Informațiilor au fost adunate prin consultarea materialelor aflate în Biblioteca Județeană Antim Ivireanu Râmnicu Vâlcea, Biblioteca Universității Pitești și A.N.E.F.S. București, dar și prin folosirea internetului și a articolelor și revistelor de specialitate.

5.4.2 Metoda observației pedagogice

Simion, Gh., Amzăr, L., (2009, p.107) consideră că „metoda observației reprezintă o contemplare intenționată și metodică a unui obiect, fenomen sau eveniment, condiționată de prelucrarea prin rațiune a datelor obținute.ˮ

Această metodă am folosit-o pe întreg parcursul cercetării preliminare atât în cadrul măsurătorilor, cât și în timpul susținerii probelor motrice fiind o metodă indispensabilă și deplin necesară celorlalte metode.

În urma observației, datele au fost consemnate pentru a putea fi interpretate ulterior din punct de vedere statistico-matematic și grafic.

5.4.3 Metoda probelor și testelor de control

Pentru realizarea cercetării preliminare am aplicat o serie de măsurători somatice și probe motrice specifice jocului de handbal.

Măsurători somatice și funcționale:

Înălțimea – se măsoară cu un taliometru, subiectul fiind așezat cu spatele lipit de bara verticală a taliometrului. Valoarea este apreciată în centimetri.

Greutatea – se măsoară cu ajutorul unui cântar și este consemnată în kilograme.

Anvergura – subiectul stă în picioare cu mâinile întinse orizontal; reprezintă distanța dintre extremitățile membrelor superioare. Se exprimă în centimetri.

Lungimea palmei – cu ajutorul unei benzi metrice se măsoară de la degetul mijlociu până la mijlocul pliului distal al palmei. Se exprimă în centimetri.

Perimetrul toracic în inspirație – se măsoară la nivelul pieptului, subiectul inspirând adânc, cu ajutorul unui metru de croitorie.

Perimetrul toracic în expirație – se măsoară la nivelul pieptului în expirație, cu metrul de croitorie.

Probe motrice specifice jocului de handbal:

30 metri sprint – linia de start se află la 4 metri de la linia de fund a terenului, iar linia de sosire este la semicercul de 6 metri opus. Subiectului i se acordă 2 încercări dintre care se va înregistra cea mai bună. Se notează în secunde și zecimi de secundă.

30 metri dribling printre jaloane – plecarea se va face de la linia de 4 metri, din interiorul semicercului; primul jalon se află la 6 metri de linia de start, celelalte 6 jaloane poziționate la 3 metri distanță unul de altul. Jucătoarea trebuie să facă acest traseu executând dribling multiplu printre jaloane, sosirea fiind obligatoriu cu mingea sub control. Subiectului i se acordă 2 încercări dintre care se va înregistra cea mai bună. Se consemnează în secunde și zecimi de secundă.

Săritura în lungime de pe loc – jucătoarea se află înapoia unei linii trasate pe sol; desprinderea și aterizarea se realizează pe ambele picioare. Se vor executa două încercări, alegându-se cea mai bună. Rezultatul se notează în metri și centimetri de la vârful picioarelor din poziția de start și până la călcâie în poziția de oprire.

Aruncarea mingii la distanță, cu elan de 3 pași – aruncarea se va realiza fie folosind pasul încrucișat, fie pas adăugat. Se stabilește o linie limită, trasată pe parchetul sălii care nu trebuie depășită sau călcată până în momentul în care mingea nu este aruncată de către jucătoare. Se acordă 2 încercări, luându-se în considerare cea mai bună dintre ele. Rezultatul se notează în metri.

Deplasare în triunghi, 2 trasee – triunghiul se trasează în felul următor: baza triunghiului o constituie linia dreaptă de 3 metri a semicercului de 6 metri , pe această bază, din mijlocul ei se ridică o perpendiculară de 3 metri care ajunge la semicercul punctat și care va fi înălțimea triunghiului. Laturile triunghiului se marchează prin unirea celor 3 puncte astfel obținute. În vârful celor 3 unghiuri și tangent la ele se trasează câte un cerc cu diametrul de 30 de centimetri. Este obligatorie atingerea cu piciorul a cercului din colțuri.Proba va fi executată de două ori, cel mai bun timp este luat în considerare.

Pentru a observa capacitatea de refacere a fiecărui subiect am utilizat testul Dorgo.

Starea fizică postefort a subiecților a fost observată cu ajutorul testului Dorgo, care ne indică gradul de refacere al organismului după efort. Aplicativitatea acestui test constă în măsurarea pulsului pe un interval de 10 secunde înainte de efort și câte 10 secunde în minutele 2,4 și 6 postefort și se calculează după formula:

Irefacere = , unde:

P1 = pulsul înainte de efort;

P2 = pulsul din minutul 2 postefort;

P3 = pulsul din minutul 4 postefort;

P4 = pulsul din minutul 6 postefort.

Valorile indicelui Dorgo

Tabelul nr. 9

Test pentru determinarea echilibrului

NMC test – control neuromuscular

Acest test permite observarea echilibrului și a coordonării, bazat pe măsurători precise, perfecte pentru sportul competițional sau recreativ, recuperare în urma traumatismelor sau accidentărilor sau promovarea dezvoltării la copii.

Echilibrul poate fi definit ca și capacitatea omului de a-și păstra centrul de greutate în baza de suport. Acesta poate fi static sau dinamic.

Echilibrul static este abilitatea de a păstra o anumită poziție în timp ce corpul nu se mișcă. (Marino, P.W., 2014, p.7)

Echilibrul dinamic se referă la menținerea stabilității în timp ce corpul se află în mișcare. Echilibrul dinamic stă la baza majorității mișcărilor în sport.

Rolul echilibrului dinamic în handbal este evident, dacă analizăm mișcările implicate în antrenamente și meciuri: pasare, aruncare la poartă, schimbări de direcție și poziție, coliziuni.

Testul s-a realizat cu ajutorul pachetului Sensamove, care este format dintr-un senzor atașat pe un disc de propriocepție și este conectat la un calculator prin intermediul unui USB.

Platforma oferă posibilitatea de a înregistra performanțele subiecților pentru capacitatea de echilibru, fiind nevoiți să adopte o poziție standard pentru a le fi evaluată această abilitate. (Mihăilescu, L., Mihăilescu, L., Mihai, I., 2019, p. 1672)

În timpul exercițiului, senzorul înregistrează mișcările corpului și le corelează cu soft-ul testului de echilibru.

Imaginea nr. 1 Platforma Sensamove

Testul realizat cu Sensamove este eficient prin urmărirea și cartografierea controlului neuromuscular și a propriocepției.

Cu ajutorul acestui test am verificat:

Echilibrul stabil;

Propriocepția;

Echilibrul dinamic vertical;

Echilibrul dinamic lateral.

Pentru trei dintre aceste testări ale echilibrului (stabil, echilibrul dinamic lateral și vertical) subiectul are posibilitatea de a vizualiza un cursor pe ecranul calculatorului, în vreme ce pentru propriocepție cursorul dispare și subiectul trebuie să conștientizeze poziția anterioară și să mențină stabilitatea.

5.4.4 Metoda înregistrărilor dermatologice privind amprentarea eșantionului experimental

În încercarea de a se atinge marea performanță, medicina sportivă caută noi forme de depistare a sportivilor care au calități biomotrice, funcționale și psihice deosebite.

Metoda amprentării digitale este una din formele de depistare a posibilităților și caracteristicilor unui individ, predispoziția acestuia spre rezistență, mai mult sau mai puțin spre forță, capacitate coordinativă, mobilitate, suplețe sau viteză.

Aceste informații pot fi folosite ca bază în pregătirea antrenamentelor care au ca și scop performanța.

Pentru colectarea amprentelor digitale am folosit următoarele instrumente și materiale :

tuș negru tipografic;

fișe dactiloscopice decadatilare;

rulou de aplicare al tușului;

lupă;

șervețele umede și uscate;

săpun.

Pentru o amprentare calitativă trebuie să fie respectate o serie de reguli printre care amintim :

tușul tipografic special trebuie să fie repartizat uniform pe suprafața degetelor subiecților eșantionului experimental;

dispunerea amprentelor digitale să fie expuse pe fișa de înregistrare în poziție verticală;

desenele papilare să fie situate în spațiile special delimitate ale fișelor dactiloscopice. ( Popa, Gh., 2011, p. 53)

Prelevarea corectă a amprentelor digitale se efectuează pe toate cele 10 degete ale fiecărui subiect în parte.

Tehnica de execuție:

– se colorează fiecare dintre cele 5 degete ale fiecărei mâini cu ajutorul unui cilindru pe fațetele laterale interne și externe până la unghii;

– palma se așează, fără a distribui degetele pe hârtia dactiloscopică de înregistrare a amprentelor;

– se rotește fiecare falangă longitudinal pe fișa dactiloscopică decadactilară, imprimând cu grijă pentru a nu se depăși spațiul dedicat fiecărui deget de pe hârtia de înregistrare.

Prezentăm în continuare un model de amprentare digitală prelevată de la unul dintre subiecții supuși investigațiilor experimentale.

Imaginea nr. 2 Model prelevare amprente digitale

5.4.5 Metoda experimentală

Nicu, A., (1999, p. 89) este de părere că „experimentul pedagogic este considerat ca o activitate complexă cu caracter permanent, pe baza unui raționament logic și care urmărește producerea unui fenomen în condițiile dorite de om.ˮ

Am efectuat un studiu experimental care a constat în amprentare digitală și testarea nivelului elementelor care intră în alcătuirea condiției fizice pentru a observa legătura dintre simbolurile amprentelor și înclinația subiecților spre o anumită calitate motrică.

5.4.6 Metoda statistico-matematică

În cadrul cercetării experimentale am folosit o serie de probe și teste de control, ale căror rezultate le-am prelucrat utilizând indicatori statistico-matematici.

Indicatorii statistici folosiți sunt prezentați în cele ce urmează:

„Media aritmetică este rezultatul sintetizării într-o singură expresie numerică a tuturor nivelurilor individuale observate, obținută prin raportarea valorii totalizate a caracteristicii la numărul total al unităților.ˮ (Biji., E, Baron, T., Tovissi, L., Wagner, P., Isaic-Maniu, Al., Korka, M., Porojan, D., 1991, p.81)

Ma= ,

unde:

Ma – reprezintă media aritmetică,

x1, x2,…………., xn – reprezintă valorile seriei;

n – numărul de valori ai unei serii.

Mediana este „ acea valoare care împarte șirul în două grupe egale ca număr de elemente.ˮ ( Albici, M., 2010, p.19)

Dacă seria este formată dintr-un număr impar mediana este reprezentată de termenul central, iar dacă seria este formată dintr-un număr par, mediana va fi reprezentată de media aritmetică dintre cei doi termeni centrali.

Minimul – este valoarea cea mai mică înregistrată într-o serie.

Maximul – reprezintă valoarea cea mai mare din cadrul seriei.

Amplitudinea maximă este dată de diferența dintre maximul și minimul unei serii.

A = xmax – xmin.

Dispersia – este un indicator al variației fiind utilizat frecvent în analiza statistică. Aceasta se calculează ca medie aritmetică a pătratelor abaterilor termenilor față de media lor.

d=.

Abaterea standard – este prin definiție , rădăcina pătrată din dispersie. (Albici, M., 2010, p. 22)

s = .

Coeficientul de variație este dat de raportul dintre abaterea standard și media aritmetică, înmulțit cu 100.

Cv=x100.

5.4.7 Metoda grafică și tabelară

Prin intermediul acestei metode am accentuat și sintetizat rezultatele obținute de subiecți în urma testelor. Pentru aceasta am utilizat diferite forme de reprezentare grafică pentru o interpretare mai ușoară a datelor, tabele pentru a exprima datele inițiale și mai apoi datele prelucrate.

Forma tabelară este cea mai indicată și logică formă de exprimare a prelucrării prime a rezultatelor obținute și ajută la observarea rapidă a datelor pe care le prezentăm.

Cu alte cuvinte, această metodă oferă o vizualizare imediată a rezultatelor înregistrate, având o importanță foarte mare deoarece oamenii tind să nu asimileze o cantitate mare de informație individuală la prima vedere și cu ajutorul graficelor, figurilor, tabelelor se grupează datele și se extrage esențialul.

5.4.8 Metoda analizei și interpretării rezultatelor

În urma aplicării probelor și testelor de control și înregistrarea rezultatelor, datele obținute trebuie analizate pentru a se găsi semnificația acestora.

Rezultatele analizei și interpretarea acestora trebuie să se raporteze la obiectivele stabilite în prealabil. Analiza și interpretarea datelor trebuie să aibă loc în paralel, acestea fiind într-o relație de interdependență.

Finalul este reprezentat de concluziile care au caracter personal referindu-se la informațiile și subiectul cercetării.

CAPITOLUL 6 – CADRUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII PRELIMINARE

6.1 Scopul cercetării preliminare

Scopul cercetării preliminare constă în amprentarea digitală a handbalistelor care fac parte din categoria cadete, vârsta cuprinsă între 10 și 12 ani și de a observa legătura dintre desenele papilare și punctele forte privind calitățile motrice combinate și coordinative ale jucătoarelor.

6.2 Obiectivele și sarcinile cercetării

Obiectivele cercetării preliminare sunt următoarele:

investigații privind izvoarele bibliografice cuprinse în literatura de specialitate și interdisciplinară;

amprentarea handbalistelor cu vârste cuprinse între 10 și 12 ani;

evaluarea capacității motrice generale a jucătoarelor prin intermediul probelor și testelor de control;

corelarea amprentării cu rezultatele probelor și testelor de control pentru stabilirea predilecției jucătoarelor către una sau mai multe calități motrice combinate și coordinative.

Sarcinile cercetării se referă la:

Recunoașterea activităților incluse în cercetarea preliminară;

Identificarea eșantionului de subiecți supus cercetării;

Stabilirea probelor și testelor de control specifice jocului de handbal;

Stabilirea măsurătorilor somatice;

Amprentarea eșantionului de subiecți;

Interpretarea și analiza rezultatelor obținute în urma amprentării și a probelor;

Analiza din punct de vedere statistico-matematic a rezultatelor;

Exprimarea concluziilor cercetării preliminare.

6.3 Ipoteza investigațiilor experimentale preliminare

Ipoteza generală

Prin amprentarea digitală a practicantelor jocului de handbal vârsta 10-12 ani se vor stabili, particularitățile neuromusculare, precum și calitățile motrice dominante necesare creșterii și maximizării performanțelor în acest joc de echipă.

Ipoteze de lucru

Dacă se vor efectua noi criterii de selecție în practica jocului de handbal vârsta 10-12 ani, prin amprentarea digitală, se vor putea produce îmbunătățiri privind depistarea subiecților cu aptitudini de performanță specifice acestui joc sportiv.

Prin amprentarea digitală se va contribui la selecționarea handbalistelor de perspectivă cu calități motrice combinate și coordinative pentru handbalul de performanță.

Depistarea particularităților bio-motrice ale handbalistelor debutante vârsta 10-12 ani, pe baza desenelor papilare va conduce la determinarea calităților motrice specifice practicării jocului de handbal atât în antrenamentul sportiv cât și în competiție.

CAPITOLUL 7 – IDENTIFICAREA TEORETICO-METODICĂ ÎN IMPLICAREA CRITERIILOR DE SELECȚIE LA PRACTICANȚII JOCULUI DE HANDBAL, VÂRSTA 10-12 ANI

7.1 Capacitatea motrică generală, delimitări conceptuale privind pregătirea fizică generală

Handbalul este un sport foarte complex care în ultimul timp a căpătat o notă de spectaculozitate și rapiditate în toate fazele jocului. Este caracterizat de o remarcabilă viteză de deplasare, viteză de reacție și viteză de execuție îmbinată perfect cu forța, rezistența și coordonarea fiecărui jucător atât individual cât și în raport cu ceilalți coechipieri.

Acest fapt, dezvoltarea calităților motrice, este subliniat și de Teodorescu, L. (1975, p.54) care susține că, prin „pregătire fizică se urmărește hipertrofierea componentelor motrice ale performanței, respectiv ale calităților motrice: forță, viteză, detentă, îndemânarea, rezistența, suplețeaˮ.

În „Terminologia educației fizice și sportuluiˮ (1973, p. 146) termenul de pregătire fizică este definit ca fiind „nivelul dezvoltării posibilităților motrice ale individului, atins în procesul repetării sistematice a exercițiilor fiziceˮ.

Bompa, T. O. (2002, p.48) este de părere că „ pregătirea fizică este unul dintre cei mai importanți factori și, în unele cazuri, cel mai important ingredient al atingerii marii performanțe.ˮ

Fazele de joc se succed cu repeziciune, ceea ce conferă jocului un caracter de atractivitate. Datorită ritmului de joc crescut al echipei din atac, și jocul din apărare a crescut foarte mult în intensitate adaptându-se acestui ritm. Pentru a contracara acțiunile din atac este nevoie de forță și rezistență în egală măsură, dar și de capacitate de anticipație. Pentru a depăși o apărare puternică este nevoie de viteză, îndemânare și gândire tactică din partea echipei din atac, acestea fiind necesare în toate fazele atacului.

Astfel putem afirma că pregătirea fizică generală reprezintă baza pe care se vor clădi ulterior pregătirea tehnică și tactică specifică jocului de handbal.

Pregătirea fizică generală va reprezenta întotdeauna o condiție esențială în mărirea performanțelor sportive și ca urmare a îmbunătățirii metodelor de dezvoltare a calităților motrice în concordanță cu cerințele specifice.

7.2 Locul și importanța instruirii privind conceptul de pregătire fizică generală în instruirea practicanților de handbal feminin, vârsta 10-12 ani

Pregătirea fizică este un element principal al antrenamentului sportiv și formează suportul performanțial pentru toate categoriile de practicanți – de la începători la seniori deopotrivă.

La nivelul echipelor de handbal, în care jucătoarele au vârste cuprinse între 10 și 12 ani, pregătirea fizică reprezintă un factor determinant în drumul spre performanță. Dinamizarea jocului prin trecerea rapidă de la atac la apărare, creșterea numărului de acțiuni tactice în mare viteză, forța și precizia aruncării prezente încă de la aceste eșaloane ne demonstrează că această parte a antrenamentului sportiv se află în continuă creștere.

Pentru a beneficia de o pregătire fizică durabilă, în stadiile de inițiere trebuie să ne axăm pe pregătirea fizică generală, și cu cât ne apropiem de stadiul de perfecționare procentul să încline spre pregătirea fizică specifică. (Ghervan, P., 2014, p.13)

Handbalul, are ca notă definitorie, desfășurarea acțiunilor cu rapiditate ceea ce implică și un consum de energie mărit. Luând în considerare că și acțiunile de joc tehnico-tactice sunt executate în relație directă cu adversarul, putem să conturăm o imagine clară a importanței pregătirii fizice, pe care trebuie să o aibă fiecare jucătoare de handbal în parte.

Ghermănescu, I.K., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I. (1983, p.253) consideră că „pregătirea fizică, generală și specifică, trebuie să aibă o pondere mare, ocupând un loc important în instruirea copiilorˮ.

Astfel, instruirea practicantelor de handbal la această categorie de vârstă, ar trebui să aibă loc în majoritatea timpului antrenamentelor, cu mențiunea că ponderea și mijloacele dezvoltării calităților motrice să se realizeze în funcție de calendarul competițional. În acest fel se pregătește organismul pentru efort din punct de vedere funcțional. Perioadele de pregătire fizică la nivelul copiilor și juniorilor sunt mai lungi datorită pauzelor mai mari în cadrul competițiilor.

Pentru dezvoltarea calităților motrice se recomandă efectuarea exercițiilor diversificate, atractive pentru a impulsiona practicantele de handbal să lucreze la capacitate maximă.

La această categorie de vârstă, dezvoltarea vitezei continuă să fie realizată prin intermediul ștafetelor și jocurilor dinamice în timpul cărora formele de manifestare sunt solicitate la maximum.

Îndemânarea este dezvoltată prin intermediul ștafetelor și jocurilor de mișcare, cu sau fără minge și care presupun mișcări noi în care este necesară coordonarea între segmentele corpului sau coordonarea acțiunilor cu coechipierii.

Pentru forță se recomandă „circuitele scurte în care sunt solicitate analitic diferite grupe musculare, precum și circuitele care folosesc mijloace specifice handbalului.ˮ (Mihăilă, I., 2006, p.74)

Pentru dezvoltarea rezistenței se vor folosi alergări în ritm variat sau uniform în timpul perioadei de pregătire, iar în perioada precompetițională diferite exerciții specifice jocului de handbal.

De asemenea pregătirea fizică generală poate fi dezvoltată și prin intermediul exercițiilor folosite în practicarea altor ramuri de sport, complementare (înotul, fotbalul, atletismul), sau cu ajutorul exercițiilor la aparate, cu și fără materiale ajutătoare. Un joc practicat aflat în constantă evoluție nu poate fi realizat decât de jucătoarele care sunt pregătite sistematic din punct de vedere fizic.

CAPITOLUL 8 – ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR INVESTIGAȚIILOR PRELIMINARE PRIVIND CAPACITATEA DE PREGĂTIRE FIZICĂ GENERALĂ PRIN IDENTIFICAREA DESENELOR PAPILARE LA EȘANTIONUL EXPERIMENTAL

Determinarea nivelului de pregătire fizică generală la eșantionul experimental pe baza probelor și testelor de control

Măsurători somatice și antropometrice

Înălțime

Valori statistice ale măsurării înălțimii

Tabelul nr. 10

Înălțimea subiecților are o valoare medie egală cu 156,8 cm, iar mediana este de 157,5 cm. Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 137 cm și 170 cm, având o amplitudine de 33 cm .

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 8,5 și coeficientul de variabilitate egal cu 5,42% .

Coeficientul de variabilitate se încadrează în cadrul proporției de foarte bine, ceea ce reprezintă omogenitatea subiecților supuși cercetării noastre. Cu alte cuvinte subiecții corespund din punct de vedere al creșterii și dezvoltării somato-funcționale particularităților de practicare a jocului de handbal cu perspectiva performanței sportive.

Graficul nr. 1 Valorile înregistrate pentru înălțime

Greutatea

Valorile statistice pentru greutate

Tabelul nr. 11

Greutatea medie are o valoare egală cu 50,3 kg, iar mediana este de 48 kg. Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 35 kg și 84,5 kg, cu amplitudinea de 49,5 kg .

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 10,17 și coeficientul de variabilitate egal cu 20,21% .

Coeficientul de variabilitate se încadrează în cadrul proporției de bine, ceea ce reprezintă omogenitatea subiecților supuși cercetării noastre. Din acest punct de vedere al creșterii și dezvoltării somato-funcționale, subiecții corespund particularităților de practicare a jocului de handbal cu perspectiva performanței sportive.

Graficul nr. 2 Valorile înregistrate pentru greutate

Anvergura

Valorile statistice pentru anvergură

Tabelul nr. 12

Anvergura medie are o valoare egală cu 157,4 cm, iar mediana este de 158,5 cm. Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 135 cm și 171 cm, având o amplitudine de 36 cm .

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 9,05 și coeficientul de variabilitate egal cu 5,74% .

Coeficientul de variabilitate se încadrează în cadrul proporției de foarte bine, ceea ce reprezintă omogenitatea subiecților supuși cercetării noastre.

Graficul nr. 3 Valorile înregistrate pentru anvergură

Lungimea palmei

Valori statistice pentru măsurarea lungimii palmei

Tabelul nr. 13

Lungimea palmei are o valoare medie egală cu 16,6 cm, iar mediana este de 16,75 cm. Amplitudinea maximă este de 4,5 cm având valorile cuprinse între 14,5 și 19 centimetri.

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 1 și coeficientul de variabilitate egal cu 6,02 %.

Valorile determinate de coeficientul de variabilitate se situează sub 15%, astfel concluzionăm că eșantionul celor 30 de subiecți este unul omogen din perspectiva creșterii și dezvoltării somato-funcționale în vederea performanței sportive.

Graficul nr. 4 Valorile înregistrate pentru lungimea palmei

Perimetrul toracic în inspirație

Valorile statistice ale perimetrului toracic în inspirație

Tabelul nr. 14

Perimetrul toracic în inspirație are o valoare medie egală cu 84,6 cm, iar mediana este de 86 cm . Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 69 cm și 110 cm, având o amplitudine de 41 cm .

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 9,9 și coeficientul de variabilitate egal cu 11,7% .

Coeficientul de variabilitate se încadrează în cadrul proporției de foarte bine, ceea ce reprezintă omogenitatea subiecților supuși cercetării noastre.

Graficul nr. 5 Valorile înregistrate pentru perimetrul toracic în inspirație

Perimetrul toracic în expirație

Valorile statistice ale perimetrului toracic în expirație

Tabelul nr. 15

Perimetrul toracic în expirație are o valoare medie egală cu 78,7 cm, iar mediana este de 79 cm. Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 64 cm și 105 cm, având o amplitudine de 41 cm .

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 9,84 și coeficientul de variabilitate egal cu 12,5 % .

Coeficientul de variabilitate se încadrează în cadrul proporției de foarte bine, ceea ce reprezintă omogenitatea grupului de subiecți supus cercetării noastre.

Graficul nr. 6 Valorile înregistrate pentru perimetrul toracic în expirație

Îndoirea laterală a trunchiului (spre stânga)

Valorile statistice pentru îndoirea laterală a trunchiului spre stânga

Tabelul nr. 16

Valoarea medie a îndoirii laterale a trunchiului spre stânga este egală cu 21,11 cm, iar mediana este de 21,5 cm . Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 10 cm și 30 cm, având o amplitudine de 20 cm .

Dispersia exprimă o structură cu o împrăștiere mijlocie, cu abaterea standard de 4,47 și coeficientul de variabilitate egal cu 21,17%.

Valorile precizate ale coeficientului de variabilitate în acest caz se situează sub 30%, astfel concluzionăm că cei 30 de subiecți se regăsesc într-un eșantion relativ omogen din punct de vedere al creșterii și dezvoltării somato-funcționale în vederea performanței sportive.

Graficul nr. 7 Rezultatele obținute la proba reprezentată de îndoirea laterală a trunchiului (stânga)

Îndoirea laterală a trunchiului (spre dreapta)

Valorile statistice pentru îndoirea laterală a trunchiului

spre dreapta

Tabelul nr.17

Valoarea medie a îndoirii laterale a trunchiului spre dreapta este egală cu 21,85 cm, iar mediana este de 22,5 cm . Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 12 cm și 30 cm, având o amplitudine de 18 cm .

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 3,85 cm și coeficientul de variabilitate egal cu 17,62% .

Valorile precizate ale coeficientului de variabilitate în acest caz se situează sub 30%, astfel concluzionăm că cei 30 de subiecți se regăsesc într-un eșantion relativ omogen din punct de vedere al creșterii și dezvoltării somato-funcționale în vederea performanței sportive.

Graficul nr. 8 Rezultatele obținute la proba reprezentată de îndoirea laterală a trunchiului (dreapta)

Îndoirea trunchiului înainte

Valorile statistice pentru îndoirea trunchiului înainte

Tabelul nr.18

Pentru proba îndoirea trunchiului înainte valoarea medie este egală cu 0,96 cm, iar mediana este de 1 cm . Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între – 5 cm și 8 cm, având o amplitudine de 13 cm.

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 8,26 și coeficientul de variabilitate egal cu 29,8%.

Valorile determinate de coeficientul de variabilitate se situează sub 30%, astfel concluzionăm că eșantionul celor 30 de subiecți este unul relativ omogen din perspectiva dezvoltării motrice în vederea atingerii performanței sportive.

Graficul nr. 9 Rezultatele obținute la proba reprezentată de îndoirea trunchiului înainte

REZULTATELE PROBELOR MOTRICE SPECIFICE

30 metri sprint

Valorile statistice ale probei 30 m sprint

Tabelul nr. 19

Pentru proba 30 metri sprint valoarea medie este egală cu 5,08 secunde , iar mediana este de 4,93 secunde. Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 4,30 secunde și 6,70 secunde, având o amplitudine maximă de 2,40 secunde.

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 0,569 secunde și coeficientul de variabilitate egal cu 11,1% .

Coeficientul de variabilitate se încadrează în cadrul proporției de foarte bine, ceea ce reprezintă omogenitatea subiecților supuși cercetării noastre. Cu alte cuvinte subiecții corespund din punct de vedere al dezvoltării motrice particularităților de practicare a jocului de handbal cu perspectiva performanței sportive.

Graficul nr.10 Rezultatele obținute la proba 30 m sprint

30 metri dribling printre jaloane

Valorile statistice ale probei 30 metri dribling printre jaloane

Tabelul nr. 20

Pentru proba 30 metri dribling printre jaloane valoarea medie este egală cu 7,025 secunde, iar mediana este de 7,18 secunde. Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 6,12 secunde și 8,43 secunde, având o amplitudine de 2,31 secunde.

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 0,531 și coeficientul de variabilitate egal cu 7,3%.

Valorile determinate de coeficientul de variabilitate se situează sub 15%, astfel concluzionăm că eșantionul celor 30 de subiecți este unul omogen din perspectiva dezvoltării motrice în vederea atingerii performanței sportive.

Graficul nr. 11 Rezultatele obținute la proba 30 m dribling printre jaloane

Săritura în lungime de pe loc

Valorile statistice ale testării probei săritura în lungime de pe loc

Tabelul nr. 21

La săritura în lungime de pe loc valoarea medie este egală cu 161,6 cm, iar mediana este de 161,5 cm . Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 120 cm și 207 cm, având o amplitudine de 87 cm .

Dispersia exprimă o structură omogenă , cu abaterea standard de 20,98 cm și coeficientul de variabilitate egal cu 12,9% .

Coeficientul de variabilitate se încadrează în cadrul proporției de foarte bine, ceea ce reprezintă omogenitatea subiecților supuși cercetării noastre. Cu alte cuvinte subiecții corespund din punct de vedere al dezvoltării motrice particularităților de practicare a jocului de handbal cu perspectiva performanței sportive.

Graficul nr. 12 Rezultate obținute la proba săriturii în lungime

Aruncarea mingii de handbal la distanță, cu elan de 3 pași

Valorile statistice ale probei aruncării mingii de handbal la distanță, cu elan de 3 pași

Tabelul nr. 22

La aruncarea mingii de handbal la distanță, cu elan de 3 pași valoarea medie este egală cu 23,7 m, iar mediana este de 23,5 m. Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 17 m și 33 m, având o amplitudine de 16 m.

Valorile precizate ale coeficientului de variabilitate în acest caz se situează sub 30%, astfel concluzionăm că cei 30 de subiecți se regăsesc într-un eșantion relativ omogen din punct de vedere al creșterii și dezvoltării motrice în vederea obținerii performanței sportive.

Graficul nr. 13 Rezultate obținute la proba aruncării mingii de handbal la distanță, cu elan de 3 pași

Deplasare în triunghi (2 trasee)

Valorile statistice ale probei deplasării în triunghi

Tabelul nr. 23

Pentru proba deplasarea în triunghi valoarea medie este egală cu 18"34 secunde, iar mediana este de 18"23 secunde. Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 16"67 secunde și 20"15 secunde, având o amplitudine maximă de 3"48 secunde.

Dispersia exprimă o structură omogenă , cu abaterea standard de 0,95 și coeficientul de variabilitate egal cu 5,17% .

Coeficientul de variabilitate se încadrează în cadrul proporției de foarte bine, ceea ce reprezintă omogenitatea subiecților supuși cercetării noastre. Cu alte cuvinte subiecții corespund din punct de vedere al dezvoltării motrice particularităților de practicare a jocului de handbal cu perspectiva performanței sportive.

Graficul nr. 14 Rezultate obținute la proba deplasare în triunghi

Calcularea indicelui de refacere

Valorile statistice ale indicelui Dorgo

Tabelul nr. 24

Pentru testul Dorgo valoarea medie este egală cu 7,33, iar mediana este de 7,0. Rezultatele înregistrate de subiecții testați variază între 5,6 și 10,2 având o amplitudine de 4,6 .

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 1,17 și coeficientul de variabilitate egal cu 15,96% .

Rezultatele testului de echilibru NMC – control neuromuscular

Valorile statistice înregistrate la testul de echilibru

Tabelul nr. 25

Referindu-ne la datele înregistrate de soft-ul Sensamove, acest test s-a bazat pe echilibru static, propriocepție, echilibru dimanic lateral și echilibru dinamic vertical.

În tabelul anterior sunt prezentate performanțele jucătoarelor de handbal cu vârsta între 10-12 ani, din punct de vedere procentual pentru fiecare dintre componentele echilibrului verificate.

Rezultatele obținute sunt interpretate atât grafic, cât și numeric, arătând nivelul performanței exprimat în procente, iar pentru echilibrul dinamic oscilațiile stânga-dreapta sau înainte-înapoi sunt exprimate în grade (⸰).

Imaginea nr. 3 Model grafic test echilibru stabil

Imaginea nr. 4 Model grafic test echilibru lateral

Din punct de vedere numeric, ne sunt prezentate date precum deviația spre înainte și înapoi și secundele aferente acestor valori, deviația medie pentru cele patru direcții (înainte, înapoi, stânga și dreapta).

CAPITOLUL 9 – AMPRENTAREA DIGITALĂ LA SUBIECȚII INVESTIGAȚIILOR EXPERIMENTALE

9.1 Aspecte generale

Înainte de a fi interesul științific pentru amprentele digitale, atenția oamenilor a fost îndreptată către aceste semne digitale – referindu-ne la picturile și amprentele pe care le regăsim în peșteri și pe obiectele oamenilor preistorici care ajutau în identificarea apartenenței lucrurilor materiale.

În trecutul apropiat amprentele digitale erau folosite de către analfabeți cu scopul de ale substitui semnătura.

În unele țări relieful papilelor ajută în predicția destinului, sau la intuirea acestuia și în practicarea chiromanției.

Termenul de amprentă digitală este propus pentru prima dată de Cummins și Mildo în 1926 în prima carte de anatomie umană cu referire la reliefurile dermice, cu care au și câștigat cea de-a 42-a Sesiune Anuală a Asociației Americane în aprilie 1926 (Penrose, I., 1968).

Gravurile pielii sau dermatoglifele reprezintă astăzi, obiectul de studiu pentru diferite categorii de cercetători: anatomiști, geneticieni, antropologi, medici, ajungând și în domeniul geneticii medicale și sportului.

Profilul unui sportiv din punct de vedere al dermatoglifelor poate detecta talentul acestuia, dar mai mult decât atât poate ajuta în orientarea și selecția acestuia.

Amprentele digitale reprezintă semne genetice universale care apar încă din cea de-a șasea lună a vieții intrauterine și rămân neschimbate pe întregul parcurs al vieții, cu excepția cazurilor în care derma este distrusă în urma leziunilor. Desenele papilare au un număr stabil – nu apar sau dispar în timp, cu același plasament și formă. Acestea sunt formate din multiple linii ale crestelor papilare și rămân constante, cu excepția faptului că își măresc dimensiunea. Fiecare individ are o amprentă unică, chiar și gemenii.

Cu toate că nu există două amprente identice sau asemănătoare, anumite desene palipare formează modele care pot fi întâlnite la membrii familiei sau în grupuri etnice.

9.2 Tipuri de desene papilare

Crestele papilare sunt consecința unei modificări ale pielii. Acestea se prezintă în general sub forma unor linii curbate pe întreaga suprafață a palmelor, dar doar spre extremitățile degetelor aceste linii formează desene particulare, la intersectarea liniilor crestelor papilare cu apariția semnelor delta (∆).

Prin amprentare digitală, în acest caz ne referim la identificarea și clasificarea desenelor prezente pe suprafața degetelor, în funcție de formă și relația dintre crestele papilare, acestea fiind prezentate de noi în cele ce urmează:

Tipul Arc sau adeltic – este tipul de desen papilar cel mai puțin întâlnit (5%), având cea mai simplă formă alcătuită doar din creste papilare ușor sau puternic curbate. Deoarece tipul arc nu prezintă nici o delta, poartă numele și de tip adeltic. Desenul de tip arc este compus din linii care traversează amprenta fără a se intersecta unele cu altele.

Imaginea nr. 5 Desen papilar de tip arc sau adeltic

(sursa: www.rasfoiesc.com)

Tipul monodeltic ( presila L) – este tipul cel mai des întâlnit (70%). Aici se pot observa cu ușurință cele 3 regiuni ale desenului: regiunea marginală, regiunea centrală și regiunea bazală. Punctul unde se întâlnesc aceste zone formează o deltă, de aici și numele de monodeltic.

Desenele de tip monodeltic sunt la rândul lor clasificate în funcție de poziția deltei:

tip dextrodeltic – este reprezentat de semnul delta care se află situat situată în partea dreaptă a amprentei.

Imaginea nr. 6 Desen papilar de tip monodeltic – dextrodeltic

(sursa: www.rasfoiesc.com)

tip sinistrodeltic – este reprezentat când semnul delta este situat în partea stângă a desenului papilar.

Imaginea nr. 7 Desen papilar de tip monodeltic sinistrodeltic

(sursa: www.rasfoiesc.com)

Tipul bideltic (verticilul W) – este ușor de identificat datorită crestelor papilare sub forma unui cerc. Acestea formează două delte în locul de intersecție cu punctul de plecare a crestelor.

La acest desen papilar, regiunea centrală este reprezentată de un desen închis, datorită crestelor concentrice.

Imaginea nr. 8 Desen papilar de tip bideltic

(sursa: www.rasfoiesc.com)

Imaginea nr. 9 Desen papilar de tip bideltic

(sursa: www.rasfoiesc.com)

Tipul polideltic – are o formă mai rară și apare în urma combinării desenelor de tip monodeltic și bideltic. Astfel apar:

desenele de tip trideltic care apar prin combinarea unui desen monodeltic cu unul bideltic și sunt caracterizate de existența a trei delta;

Imaginea nr. 10 Desen papilar de tip trideltic

(sursa: www.rasfoiesc.com)

desenele de tip quatrodeltic caracterizate de existența a 4 delta apărute prin combinarea a două desene de tip bideltic. (Pășescu, Gh., Constantin, I.R. 1996, p.74; Galton, F., 1892, pp. 68-77; Galton, F., 1895, pp. 61-62)

Imaginea nr. 11 Desen papilar de tip quatrodeltic

(sursa: www.rasfoiesc.com)

Cunoscând caracteristicile generale ale amprentelor digitale și modul de interpretare a fiecărui desen papilar, analizând aceste caracteristici la eșantionul subiecților participanți la experiment, am înregistrat următoarele date:

Rezultatele centralizării semnelor distinctive ale amprentelor digitale la subiecții supuși investigațiilor experimentale

Tabelul nr. 26

Rezultatele impresiunilor digitale redau un procent mai mare al desenelor de tip L, urmat de prezența desenelor de tip W și un procent mic de desene de tip A, după cum urmează:

Procentajele tipurilor de desene papilare

Tabelul nr. 27

∆ 10 – reprezintă complexitatea desenului de la cele 10 degete ale mâinilor. Se calculează însumând simbolul ∆ de la toate amprentele după formula:

∑ L + 2 x ∑ W = ∆10,

Arc A – caracterizat de absența ∆;

Presila L = 1∆;

Verticilul W = 2∆.

Suma poate varia de la 0 la 20, unde cel mai simplu desen este cel de tip A și cel mai complex este cel reprezentat de W. (Abramova, Nikitina&Ozolin, 1996 citat de Junior, A.T.C., Cunha, A.C.P.T., Schneider, A T.,Dantas, P.M.S., 2006 p.83)

În afară de formula pentru aflarea sumei desenelor delta, se folosesc și următoarele tipuri de formule pentru observarea caracteristicilor întregului grup de subiecți :

AL – prezența desenelor de tip A și L în orice combinație;

ALW – formulă dată de prezența desenelor de tip A, L, W în orice combinație;

10L – prezența a 10 presile;

LW – este reprezentată de prezența desenelor de tip L și de tip W cu condiția ca L≥5;

WL- prezența W și L în desenul papilar, cu condiția ca numărul desenelor de tip W să fie mai mare decât 5(W>5) . (Cunha, R.S.P., Filho, J.F., 2004, p. 252; Zaar, A. 2007, p. 278)

În cazul eșantionului nostru de subiecți avem următoarele procentaje pentru formulele enumerate mai sus:

Distribuirea formulelor digitale la subiecții supuși experimentului

Tabelul nr. 28

Pentru a putea interpreta rezultatele obținute în urma măsurătorilor, a probelor de control, cât și în a amprentării digitale, prezentăm în cele ce urmează modelele somatice și motrice ale jucătoarelor de handbal cu vârstele cuprinse între 10 – 12 ani.

Modelul somatic pentru selecția preliminară (după Rizescu,C., 2013, p. 36)

Tabelul nr. 29

În tabelul anterior, este prezentat modelul somatic al selecției inițiale, acesta cuprinzând talia, anvergura, lungimea palmei și raportul dintre talie și greutate.

Modelul motric pentru selecția preliminară (după Rizescu, C., 2013, p. 37)

Tabelul nr. 30

Tabelul cu numărul 30 ne oferă date referitoare la modelul motric aferent selecției preliminare în handbal. Se pot observa valorile recomandate pentru probele sportive indicate de Federația Română de Handbal pentru fiecare categorie de vârstă corespunzătoare debutului în handbal.

Model somatic junioare IV (după Rizescu, C., 2013, p.39)

Tabelul nr. 31

Din punct de vedere somatic, jucătoarele de la linia de 9 metri și portarii sunt mai dezvoltate din punct de vedere constituțional decât jucătoarele de semicerc.

Model motric junioare IV (după Rizescu, C., 2013, p.39)

Tabelul nr. 32

În tabelele anterioare, am prezentat atât modelul somatic cât și modelul motric pentru practicantele de handbal la categoria de vârstă 10-12 ani, respectiv la selecția preliminară cât și la nivelul junioarelor IV. Aceste date ne vor ajuta să realizăm corespondența între rezultatele înregistrate de noi, și nivelul optim la care ar trebui să se afle subiecții în momentul atingerii pragului de vârstă.

Tabelele centralizatoare cu corelarea amprentării, a probelor practice, măsurătorilor și raportate la baremele prezentate mai sus, se regăsesc în anexe la paginile

CAPITOLUL 10 – CONCLUZII PRELIMINARE CONSTATATIVE DESPRINSE DIN INVESTIGAȚIILE EXPERIMENTALE PRIVIND CAPACITATEA DE PREGĂTIRE FIZICĂ GENERALĂ LA HANDBALISTELE DE 10-12 ANI

Concluzii generale

În urma analizării probelor fizice specifice jocului de handbal, a caracteristicilor desenelor papilare găsite pe suprafața amprentelor digitale și comparate cu modelul motric corespunzător categoriei de vârstă alese de noi, am desprins următoarele concluzii preliminare:

Subiecții care au un număr de ∆10 mai mare decât media eșantionului, cei care au obținut rezultatele mai bune, se situează în prima jumătate a clasamentelor probelor efectuate. Complexitatea desenelor papilare indică un nivel ridicat al formelor de manifestare ale calităților motrice de bază.

Prezența desenelor de tip arc (A) indică o slabă capacitate de coordonare, acești subiecți având cele mai slabe rezultate la proba 30 metri dribling printre jaloane – probă de coordonare;

Subiecții care au înregistrat un număr mare de presile, semn papilar marcat de prezența unei singure ∆ (L≥5), au reușit să se încadreze sau să înregistreze un timp mai bun decât baremul probei de 30 m sprint, aceștia reprezentând 60% din totalul subiecților testați, caracteristică legată de capacitatea de a dezvolta un nivel ridicat de viteză;

Subiecții care prezintă un număr de presile L>7 și un număr de verticili W<3 au înregistrat rezultate foarte bune la probele de forță explozivă – săritura în lungime de pe loc și aruncarea mingii de handbal cu elan de 3 pași.

Cea mai des întânită formulă a desenelor papilare este reprezentată de LW (prezența desenelor de tip L și de tip W cu condiția ca L≥5), ceea ce indică predispoziția subiecților către capacitatea de viteză și coordonare, calități specifice jocurilor sportive în general, în handbal pentru cazul prezentat de față.

PARTEA A III-A

CAPITOLUL 11 – DESIGNUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII PEDAGOGICE

11.1 Scopul investigațiilor cercetării pedagogice

În elaborarea acestei cercetări am plecat de la ideea că o jucătoare de handbal care este foarte bine antrenată din punct de vedere fizic se exprimă mult mai bine în relația cu colegii de echipă, față de oponenți în cadrul unei competiții, câștigând respectul acestora prin evoluțiile sale, și nu în ultimul rând va avea eficacitate superioară atât în antrenament, competiții amicale și oficiale.

Scopul cercetării este de a reliefa importanța amprentelor digitale, implicit a desenelor papilare existente pe suprafața degetelor, în raport cu pregătirea fizică astfel încât criteriul dermatologic să fie unul de referință în descoperirea și antrenarea jucătoarelor de handbal și îndrumarea acestora spre handbalul de înaltă performanță.

Prin intermediul acestei cercetări științifice dorim să contribuim la implementarea unui nou criteriu în selecționarea și orientarea pe posturi în cadrul echipei, a practicantelor jocului de handbal.

11.2 Obiectivele demersului experimentului pedagogic

Obiectiv general:

Selecția copiilor și juniorilor, orientarea acestora pe posturi în funcție de caracteristicile dermatoglifice și identificarea potențialelor jucătoare de handbal de înaltă performanță să fie făcute și în funcție de desenele papilare, pe lângă criteriile deja existente.

Obiective specifice:

Elaborarea de programe specializate în urma analizei și interpretării impresiunilor digitale;

Evaluarea capacității motrice generale a subiecților prin intermediul probelor de control.

Analiza probelor de control finale corelate cu rezultatele amprentării;

Prezentarea modelului motric de jucător pe posturi;

Amprentarea și identificarea caracteristicilor dermatologice ale jucătoarelor de handbal legitimate la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea – categoria de vârstă 16-18 ani – în funcție de postul ocupat în echipă;

Compararea impresiunilor digitale găsite la subiecții eșantionului experimental cu cele ale subiecților din grupul martor.

Sarcinile cercetării

Documentarea științifică a cercetării;

Fixarea obiectivelor și a sarcinilor cercetării;

Stabilirea etapelor de desfășurare a cercetării;

Elaborarea programelor de pregătire specializate și implementarea acestora;

Efectuarea probelor de control finale;

Centralizarea și interpretarea rezultatelor obținute după probele finale;

Amprentarea subiecților echipei Centrului Național de Excelență Rm. Vâlcea;

Compararea impresiunilor digitale ale subiecților echipei HC Torok Rm. Vâlcea cu cele ale subiecților echipei Centrului Național de Excelență Rm. Vâlcea;

Redactarea concluziilor.

11.3 Ipotezele cercetării

Dacă se vor aplica programe specializate la jucătoarele de handbal cadete, în funcție de caracteristicile amprentelor digitale, se va realiza un progres rapid și un randament corespunzător într-un interval de timp scurt.

Prin practicarea unor activități corespunzătoare lecțiilor de antrenament individualizat, cu ajutorul impresiunilor digitale și a rezultatelor probelor de control, efectuate în perioada pregătitoare se va asigura dezvoltarea calităților motrice combinate și coordinative deficitare, la practicantele jocului de handbal vârsta 10-12 ani participante în sistem

Dacă se vor cunoște posibilitățile psihomotrice ale fiecărui subiect în conformitate cu impresiunile digitale ale desenelor papilare, se vor putea orienta subiecții spre diferite posturi de joc, în care randamentul acestora va fi îmbunătățit în conformitate cu cerințele și sarcinile jocului de handbal actual.

11.4 Metode și tehnici folosite în cercetare

Metodele și tehnicile folosite de noi au constituit subiectul dezbaterii în partea a doua a tezei de doctorat, care au scos în evidență contribuțiile privind criteriile de pregătire fizică generală prin mijloace de selecție psihomotrice (amprentare digitală) printre care reamintim:

Metoda observației pedagogice

Metoda probelor și testelor de control

Metoda statistico – matematică

Metoda grafică și tabelară

Metoda analizei și interpretării rezultatelor

Față de metodele de cercetare prezentate, am considerat necesar să acordam o atenție deosebită și metodei matematico-statistică de comparare a rezultatelor obținute în investigațiile întreprinse de subiecții testați după aplicarea programelor specializate fiecăruia în parte.

Metoda matematico-statistică de comparare reprezintă acțiunea realizată de un cercetător, prin care se compară informațiile sau datele obținute cu scopul de a constata dacă există componente diferite sau identice în cadrul experimentului. În primul rând am folosit această metodă pentru a compara rezultatele probelor de control dinainte și după aplicarea programelor specializate ale eșantionului experimental.

În al doilea rând, am folosit metoda comparativă pentru a determina elementele identice sau diferite ale amprentării digitale între cele două grupuri: primul este eșantionul experimental format din subiecți cu vârsta cuprinsă între 10-12 ani și cel de-al doilea este reprezentat de jucătoarele Centrului Național de Excelență Rm. Vâlcea de junioare 1 categoria de vârstă 16-18 ani.

Pentru realizarea comparației am folosit impresiunile digitale regăsite pe suprafața policelui și a indexului, precum și numărul total de semne Δ regăsite pe derma tuturor celor 10 degete a jucătoarelor celor două echipe de handbal feminin.

Menționez că acestă metodă a fost folosită doar în cadrul cercetării finale.

11.5 Desfășurarea cercetării

Desfășurarea activității pe etape și acțiuni

Tabelul nr. 33

CAPITOLUL 12 – ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR PROBELOR DE CONTROL FINALE

Pentru susținerea acestor probe finale au fost alese jucătoarele care participă la jocurile din competiția naționlă destinată categoriei de vârstă.

În cele ce urmează prezentăm rezultatele din punct de vedere statistico – matematic pentru fiecare probă de control evaluată, la testarea finală.

În urma aplicării programelor specializate realizate în funcție de caracteristicile amprentelor digitale, s-au obținut următoarele rezultate:

30 metri sprint

Valorile statistice ale probei de 30 metri sprint

Tabelul nr. 34

Graficul nr. 15 Rezultate obținute la proba de 30 metri sprint la testarea finală

Valoarea medie a probei de 30 metri sprint este de 4,74 secunde, iar mediana seriei este dată de valoarea 4,81.

Rezultatele înregistrate de jucătoarele evaluate sunt cuprinse între 4,30 și 5,25 secunde, având amplitudinea maximă de 0,95 secunde.

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de 0,272 secunde și coeficientul de variabilitate egal cu 5,73%.

Valorile precizate ale coeficientului de variabilitate în acest caz se situează sub 10%, astfel concluzionăm că jucătoarele se regăsesc într-un eșantion omogen din punct de vedere al creșterii și dezvoltării somato-funcționale în vederea performanței sportive.

30 metri dribling printre jaloane

Valorile statistice ale probei de 30 metri dribling printre jaloane

Tabelul nr. 35

Graficul nr. 16 Rezultate obținute la proba de 30 metri dribling printre jaloane la testarea finală

Valoarea medie înregistrată pentru proba de 30 metri dribling printre jaloane este de 6,81 secunde, iar mediana seriei este egală cu 6,84 secunde.

Rezultatele obținute de subiecții testați variază între 6,10 secunde și 7,35 secunde, având o amplitudine maximă de 1,25.

Dispersia exprimă o structură omogenă, cu abaterea standard de la medie de 0,371 secunde și un coeficient de variabilitate egal cu 5,44%.

Săritura în lungime de pe loc

Valorile înregistrate pentru proba săriturii în lungime de pe loc

Tabelul nr. 36

La proba de săritură în lungime de pe loc, media valorilor înregistrate este egală cu 180,1 cm, iar mediana seriei se situează la valoarea de 176,5 cm. Amplitudinea maximă este 40 cm, având minimul de 165 și maximul de 205 cm.

Coeficientul de variabilitate egal cu 6,78% ne indică faptul că seria este una omogenă, cu o abatere standard de la medie de 12,227.

Graficul nr. 17 Rezultate obținute la proba de săritură în lungime de pe loc

Aruncarea mingii de handbal la distanță cu 3 pași de elan

Valorile statistice ale probei de aruncare a mingii de handbal la distanță cu 3 pași de elan

Tabelul nr. 37

Valoarea medie la proba aruncării mingii de handbal la distanță cu elan de 3 pași este egală cu 27,7 m, iar mediana cu 27,5m.

Rezultatele înregistrate de subiecți variază intre 22 și 33 metri, amplitudinea fiind de 11 metri. Datorită valorii coeficientului de variabilitate egal cu 14,1% constatăm că este vorba despre un eșantion omogen, cu abaterea standard de la medie de 3,926 m.

Graficul nr. 18 Rezultate obținute la proba de aruncare a mingii de handbal la distanță cu elan de 3 pași

Deplasarea în triunghi

Valorile statistice pentru proba deplasării în triunghi

Tabelul nr. 38

Timpul mediu de execuție al probei de deplasare în triunghi este egal cu 17,93 secunde; minimul seriei este egal cu 16,70, maximul de 18,90 secunde rezultând o amplitudine maximă de 2,20 secunde.

Dispersia prezintă o structură omogenă cu o abatere standard de 0,677 secunde de la medie.

Graficul nr. 19 Rezultate obținute la proba de deplasare în triunghi

Testul de echilibru

Ca și la testarea inițială, în realizarea acestui test am folosit pachetul Sensamove pentru a evalua capacitatea de echilibru a jucătoarelor participante la experiment, jucătoare care evoluează pe poziții de semicerc, 9 metri și portar.

În urma efectuării testării finale am înregistrat următoarele rezultate din punct de vedere procentual:

Valorile procentuale ale testului de echilibru la testarea finală

Tabelul nr. 39

În urma aplicării programului constând în exerciții având ca obiectiv îmbunătățirea echilibrului am constatat o creștere procentuală pentru fiecare variantă a testului de echilibru.

La echilibrul stabil avem o medie de 83,75%, pentru propiocepție media este egală cu 79,75%, la echilibrul dinamic lateral se înregistrează o medie de 77,75% și la echilibrul dinamic vertical media corespondentă este de 87,5% toate componentele având în medie creșteri semnificative față de testarea inițială.

12.1 Analiza și interpretarea rezultatelor probelor de control folosind metoda statistico-matematică de comparație

Pe lângă indicatorii statistici folosiți în interpretarea rezultatelor inițiale și finale, analiza comparativă a fost făcută cu ajutorul Testului „Tˮ- student, care ne arată diferența dintre eșantioane, acestea fiind testate asupra aceleiași variabile, în condițiile în care acestea au un volum mic n <30, unde n reprezintă numărul de subiecți participanți la experiment.

Calculând valoarea lui „tˮ și apoi comparând-o cu valoarea corespunzătoare din tabelul lui Fischer putem constata diferența, folosind următoarea formulă:

t =

Ordinea operațiilor este următoarea:

Se calculează diferența mediilor aritmetice ale fiecărui eșantion;

Se ridică la pătrat fiecare abatere standard, iar rezultatele se adună;

Se calculează

Rezultatul operației 3 se înmulțește cu rezultatul operației 1, produsul reprezentând valoarea lui t și se regăsește în tabelul lui Fischer pentru n-2 pentru eșantioanele cu mai puțin de 30 de subiecți, reprezentând pragul de semnificație.

Acest test se realizează prin formularea a două ipoteze și apoi admiterea sau respingerea ipotezei de nul.

Ipotezele pentru testul student sunt:

Ipoteza de nul (diferența mediilor):

–= 0

=

Ipoteza de nul admite faptul că nu există diferențe între mediile rezultatelor înregistrate de subiecți la proba inițială și cea finală.

Ipoteza alternativă H2, este cea care infirmă ipoteza nulă.

≠

Indicatori statistici, privind proba de 30 metri sprint

Tabelul nr. 40

La proba de alergare pe distanța de 30 metri (sprint) media rezultatelor finale a scăzut cu 0,02 secunde, media rezultatelor ajungând la 4,76 secunde de la 4,74 secunde obținute la testarea inițială, de asemenea coeficientul de variabilitate a scăzut de la 11,1% la 5,73%. Coeficientul final reprezintă o creștere a omogenității eșationului de subiecți experimental.

În conformitate cu interpretările împrăștierii rezultatelor față de medie, literatura de specialitate prezintă următoarele valori:

Între 0 – 10% omogenitate foarte bună;

Între 11 – 20 % omogenitate bună;

Între 21 – 30 % omogenitate slabă;

Peste 31% omogenitate foarte slabă.

În urma aplicării programelor de exerciții specializate propuse de noi în investigațiile realizate s-a constatat o îmbunătățire a capacității motrice generale a subiecților eșantionului supus studiului nostru privind creșterea performațelor la jucătoarele de handbal, vârsta 10-12 ani.

Se respinge ipoteza de nul și se acceptă ipoteza alternativă.

Indicatori statistici, privind proba de 30 metri dribling printre jaloane

Tabelul nr. 41

La proba de 30 metri dribling printre jaloane media rezultatelor finale prezintă o îmbunătățire a timpilor înregistrați cu 0,21 secunde, media rezultatelor ajungând la 6,81 secunde de la 7,02 secunde, iar valoarea coeficientului de variabilitate a coborât de la 7,3% la 5,44%.

Se constată o îmbunătățire a rezultatelor înregistrate de subiecți de la momentul testării inițiale la cea finală, iar din punct de vedere al coeficientului de variabilitate, omogenitatea eșantionului este una foarte bună.

Se respinge ipoteza de nul și se acceptă ipoteza alternativă, mediile nefiind egale între ele.

Indicatori statistici, privind proba de săritură în lungime de pe loc

Tabelul nr. 42

O creștere a performanței s-a realizat la proba de săritură în lungime de pe loc, prin care am urmărit îmbunătățirea forței explozive la nivelul musculaturii membrelor inferioare. Rezultatele probei inițiale ne prezintă o medie a rezultatelor înregistrate de 161,6 cm, iar testarea finală ne prezintă o creștere evidentă unde media rezultatelor este de 180,1 cm, iar coeficientul de variabilitate diminuându-se de la 12,9% la 6,78%, stabilindu-se o omogenitate foarte bună în cadrul eșantionului.

Prin compararea rezultatelor observăm o îmbunătățire a performanțelor, iar acest lucru se datorează folosirii în antrenamentul specific a exercițiilor specializate folosite în perioada pregătitoare.

Astfel se respinge ipoteza de nul și se acceptă ipoteza alternativă.

Indicatori statistici, privind proba de aruncare a mingii de handbal la distanță cu elan de 3 pași

Tabelul nr. 43

O îmbunătățire a rezultatelor observăm și la proba aruncării mingii de handbal cu 3 pași de elan, probă care ne indică dezvoltarea forței expolozive a membrelor superioare. Media rezultatelor finale a crescut cu 4 m, media rezultatelor inițiale fiind de 23,7 m și ajungând la valoarea de 27,7 m la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate s-a diminuat de la 21,39% la 14,1%, observându-se o omogenitate bună în cadrul eșantionului.

Se respinge ipoteza de nul și se admite ipoteza cercetării.

Indicatori statistici, privind proba de deplasare în triunghi

Tabelul nr.44

Observăm că la proba deplasării în triunghi, media rezultatelor finale s-a îmbunătățit cu 0,42 secunde, media rezultatelor la testarea finală fiind de 17,93 secunde, iar la testarea inițială de 18,35 secunde, de asemenea coeficientul de variabilitate a coborât de la valoarea de la 5,42% la 3,77%, observându-se o omogenitate foarte bună în cadrul eșantionului.

În urma rezultatelor testării finale putem afirma că se observă un progres, acesta venind pe fondul exersării programelor propuse de noi în perioada pregătitoare.

În acest caz putem susține infirmarea ipotezei de nul, acceptând ipoteza de cercetare, mediile nefiind egale între ele.

Compararea rezultatelor testărilor inițială și finală pentru testul de echilibru

Rezultatele înregistrate pentru postul de portar la testul de echilibru

Tabelul nr. 45

Rezultatele înregistrate pentru postul de inter la testul de echilibru

Tabelul nr. 46

Rezultatele înregistrate pentru postul de centru la testul de echilibru

Tabelul nr. 47

Rezultatele înregistrate pentru postul de pivot la testul de echilibru

Tabelul nr. 48

Tabelele anterioare prezintă comparativ din punct de vedere statistic situația înregistrată la testul de echilibru pentru cele patru categorii (echilibru stabil, propriocepție, echilibru dinamic lateral și vertical), înainte și după realizarea și implementarea exercițiilor propuse de noi destinate îmbunătățirii acestei componente.

Putem observa îmbunătățirea echilibrului în majoritatea cazurilor, excepție făcând testarea echilibrului dinamic vertical la jucătoarea de pe postul de inter, unde s-a înregistrat o scădere nesemnificativă de un procent (1%) și la propriocepție la jucătoarea de pe poziția de pivot (1%) tot o scădere nesemnificativă. Având în vedere că la celelalte testări ale echilibrului s-au înregistrat îmbunătățiri, scăderea aceasta o punem pe fondul emoțiilor și a perioadei pubertare care este traversată de jucătoarele mai sus menționate.

Pentru deviația medie spre înainte se observă un plus la testarea finală în 81,25% din cazuri; la deviația spre înapoi este o ameliorare a situației în 75% din cazuri; la deviația medie spre stânga un procent de 56,25% și la deviația medie spre dreapta îmbunătățirea este în procent de 75%.

Diferența optimizării echilibrului dintre deviația medie spre stânga și deviația medie spre dreapta este datorată predispoziției aruncării la poartă cu brațul drept.

CAPITOLUL 13 – MODELUL DE JOC ÎN HANDBALUL MODERN

13.1 Particularitățile și randamentul psiho-motric în jocul de handbal

Handbalul modern este un joc sportiv de viteză fiind caracterizat de performanțe atletice.

Jucătoarele de handbal modern pot îndeplini o multitudine de sarcini: sărituri, alergare, schimbări de direcție și poziție, elemente și procedee tehnice impuse de situația de joc.

Mișcarea jucătoarelor în teren, cu și fără minge, marcajul, demarcajul, pasarea și prinderea mingii, sărituri și aruncări din diferite poziții și direcții sunt elemente tehnice specifice necesare jucătoarelor de înaltă performanță. O altă cerință a handbalului modern este specificitatea antrenamentelor, care trebuie să se ghideze după exigențele performanței.

Condiția fizică în jocul de handbal este foarte importantă, antrenamentele ar trebui să fie bazate pe cerințele performanței și pe dezvoltarea mijloacelor și metodelor necesare antrenamentului specific.

Jocul de handbal durează 60 de minute și este împărțit în două reprize de 30 de minute fiecare. Pe durata întregului meci distanțele parcurse de jucătoare sunt diferite în funcție de poziția de joc ocupată, de caracteristicile defensive și ofensive.

Pe lângă distanțele parcurse în timpul unui meci o jucătoare de handbal alternează acțiuni cu o intensitate crescută – schimbări de direcție, sărituri, coliziuni, accelerații cu acțiuni cu faze de joc cu o intensitate mai scăzută.

Atenția este centrată pe repunerea mingii în joc foarte rapidă, contraatacul, acțiuni de atac 1 la 1, 2 la 2 sau 3 la 3 – care devin astfel o prioritate tehnico-tactică.

13.2 Prezentarea principalelor sisteme de apărare și modelul psihomotric al jucătoarei de handbal pe posturi

Handbalul este un sport de echipă complex, caracterizat de un efort intens. Obiectivul acestui joc sportiv este de a înscrie cât mai multe goluri din diferite acțiuni de joc tehnice și tactice și din diferite poziții.

În cadrul echipei există un număr de șapte poziții de joc de atac, și pentru fiecare dintre ele sunt necesare o serie de calități și cerințe: portarii trebuie să aibă viteză de reacție și să respingă mingile care sunt șutate pe spațiul porții; extremele au nevoie de viteză pentru a putea surprinde adversarul pe contraatac dar și pentru a se replia în apărare; interii să arunce cu putere la poartă și de la distanțe mai mari; centrii să coordoneze atacul echipei prin distribuirea de pase utile celorlalți coechipieri, pivoții blochează ieșirea apărătorilor reușind să formeze culoare de aruncare la poartă pentru interi și centri.

Jucătoarea de handbal modern, pe lângă postul atribuit inițial în echipă conform regulamentului de joc, pornește de la poziția de bază și se integrează în funcție de dinamica echipei astfel încât peste 60 % din acțiuni sunt din poziții derivate și flexibile ( exemplu: extrema pătrunde în circulație la semicerc devenind al doilea pivot; interul în urma unei învăluiri poate ajunge la finalizare din zonă centrală sau din zonă laterală, etc.) și doar 40% dintre acțiuni sunt din poziții semi-fixe și fixe.

Se poate remarca următorul aspect: jocul de handbal se află într-o continuă evoluție dar și într-o dinamică permanentă.

Imaginea nr. 12 Model privind o acțiune în sistemul de apărare 1-5

În dinamica aceasta a jocului modern de handbal pentru faza ofensivă remarcăm:

Tehnica individuală dusă spre perfecțiune, executată în maximă viteză, punând permanent presiune asupra adversarului;

Perfecționarea maximă a specializării pe post și posibilitatea de a acționa eficient pe alte 2/3 posturi.

În funcție de nivelul de pregătire, sistemul de joc impus în apărare de Federația Română de Handbal, apărarea avansată, se poate transforma în sistemul de joc 5-1, 4-2 sau 6-0, aceasta depinzând de capacitatea motrică a jucătoarelor de handbal cu vârsta cuprinsă între 10-12 ani.

Pentru categoria de vârstă aleasă de noi se impune apărarea avansată în afara liniei semicercului de 9 metri. Între 6 și 9 metri este permisă doar relația apărător-atacant.

În spațiul dintre cele două semicercuri poate pătrunde un număr egal de jucătoare aflate în apărare cu jucătoarele aflate în faza de atac, acestea din urmă inițiind o acțiune tactică.

Sistemul de joc 6-0

Sistemul de apărare 6-0 are toate jucătoarele pe semicercul de 6 metri și nici o jucătoare în față, de aici și denumirea de apărare în zonă. Sistemele de joc sunt denumite după poziționarea jucătoarelor în raport cu semicercul de 6 metri.

Este un sistem de joc relativ ușor de pus în practică deoarece poziția tuturor jucătoarelor într-o linie ușurează cooperarea și sporește protejarea spațiului dinaintea porții.

Acest sistem se folosește în general împotriva unei echipe care nu are jucătoare de 9 metri dezvoltate din punct de vedere fizic, sau au jucătoare de semicerc puternice. Dezavantajul este reprezentat de faptul că nu pot fi întrerupte combinațiile echipei adverse sau atacarea interilor în momentul aruncării la poartă de la distanță.

Sistemul de joc 5-1

Acest sistem este folosit pentru a pune presiune pe jucătoarele adverse în transmiterea mingii către propriul coordonator de joc.

Apărătoarea central avansată este responsabilă pentru zona jucătoarelor de la semicercul de 9 metri, împiedicându-le pasarea, pregătirea combinațiilor de atac tehnico-tactice, dar și incomodarea interilor în încercarea de a arunca la poartă de la distanțe mari.

Dezavantajul acestui sistem este comunicarea greoaie între jucătoarele din linie și cea avansată în zona centrală realizarea schimbului de oameni.

Sistemul de joc 4-2

Așa cum este sugerat și în denumirea acestui sistem, este vorba de distribuirea apărătoarelor pe două linii de apărare: 4 jucătoare pe semicercul de 6 metri formând prima linie, respectiv 2 jucătoare avansate care formează a doua linie de apărare.

Principala sarcină a jucătoarelor avansate este de a întâmpina aruncările la poartă de la distanță și de a împiedica circulația cursivă a mingii.

În aplicarea acestui sistem sunt și dificultăți, în principal la închiderea culoarelor, dar și la schimbul de oameni, astfel fiecare jucătoare trebuie să cunoască și să stăpânească foarte bine sarcinile pe post în apărare.

În cele ce urmează prezentăm datele referitoare la semnele digitale ale amprentelor papilare ale jucătoarelor componente a Centrului Național de Excelență, categoria de vârstă 16 – 18 ani, care ne vor ajuta în demersul nostru de a le compara cu impresiunile digitale aparținând jucătoarelor componente ale echipei HCM Török Rm. Vâlcea, în conformitate cu calitățile motrice dominante influențate în instruirea sportivă.

Centralizarea amprentelor digitale ale jucătoarelor Centrului Național de Excelență Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 49

Unde:

Δ10 – este simbolul care reprezintă numărul de semne digitale existente pe cele 10 degete ale jucătoarei;

A – reprezintă semnul care este caracterizat de absența semnului Δ, la calcularea sumei desenelor acesta are valoarea 0;

L – este semnul digital care reprezintă un semn ∆ în calcularea numărului total al impresiunilor digitale și apare prin intersectarea crestelor papilare în partea stângă sau dreaptă a amprentei.

W – indică existența unui desen papilar care are în alcătuire 2 semne Δ, desenul fiind unul complex de tip circular sau sub forma literei S.

Pentru a implementa exercițiile personalizate fiecărui post de joc, prezentăm un model de planificare pe mezociclu de pregătire.

Perioada pregătitoare august 2019

Pregătire fizică generală și specifică, pregătire tehnico- tactică

Model antrenament pregătire fizică generală

Încălzire colectivă………………………………………………………………15 minute

Exerciții de stretching ………………………………………………………….5 minute

Perfecționarea prinderii și pasării…………………………………………25 minute

Perfecționarea sistemului de apărare…………………………………….25 minute

Sporturi auxiliare……………………………………………………………….15 minute

Perfecționarea orientării în spațiu și a îndemânării………………….20 minute

Efort…………………………………………………………………………………….105 minute

Pauză activă și pasivă……………………………………………………………….15 minute

Model antrenament pregătire fizică specifică

Încălzire condusă cu minge………………………………………………….15 minute

Exerciții individuale de stretching…………………………………………..5 minute

Combinații de atac între 2 și 3 jucătoare…………………………………40 minute

Perfecționarea sistemului de apărare avansat…………………………..25 minute

Contraatacuri simple și cu intermediar…………………………………..15 minute

Efort ……………………………………………………………………………………100 minute

Pauză activă și pasivă, indicații………………………………………………….20 minute

Model antrenament pregătire tehnico-tactică

Încălzire individuală……………………………………………………………15 minute

Exerciții stretching………………………………………………………………..5 minute

Perfecționarea aruncării la poartă………………………………………….35 minute

Din alergare;

Din săritură;

Cu bătaie pe piciorul brațului de aruncare;

Cu evitarea blocajului;

De la șold;

Liftată.

Perfecționarea atacului în egalitate numerică 2×2, 3×3, 4×4………20 minute

Perfecționarea atacului în inferioritate numerică 2-1, 3-2. 4-3……20 minute

Joc școală…………………………………………………………………………..10 minute

Efort ……………………………………………………………………………………105 minute

Pauză, indicații ……………………………………………………………………….15 minute

13.2.1 Modelul psihomotric al jucătoarei specializate pe postul de extremă

Rolul fundamental al extremelor este de a iniția contraatacuri și de a le finaliza cu succes în mare viteză, viteza fiind calitatea motrică dominantă.

Jucătoarele de pe postul de extremă sunt caracterizate de o greutate corporală mai mică, acest lucru fiind necesar datorită faptului că extremele acționează în situații clare, rareori intră în contacte fizice dure cu adversarii – în antiteză cu cei de pe postul de pivot.

Luând în considerare că extremele acționează într-un spațiu restrâns și unghiul de pasare și aruncare la poartă este mai puțin favorabil, principalul atuu este jocul dinamic și agilitatea mișcărilor.

Anvergura membrelor superioare este foarte importantă mai ales în momentul aruncării la poartă, datorită faptului că apare posibilitatea de mărire a unghiului de aruncare în raport cu plasamentul portarului și frecvența eficienței aruncărilor la poartă.

Jucătoarele pe postul de extremă stăpânesc procedeele clasice de aruncare la poartă, dar și unele procedee tehnice care sunt perfecționate pe parcursul instruirii cum ar fi: aruncare cu pământul și efect de ocolire; aruncarea la poartă cu mărirea unghiului și aterizare a jucătoarei spre centrul semicercului; aruncarea liftată; aruncare la poartă cu boltă peste portar; etc.

În urma analizei făcute pe amprentele digitale prelevate atât de la subiecții eșantionului experimental, cât și de la subiecții Centrului Național de Excelență pentru postul de extremă prezentăm următoarele rezultate:

Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei HCM Torok Rm. Vâlcea (extreme)

Tabelul nr. 50

Literatura de specialitate apreciază faptul că, cu cât numărul de semne ∆ este mai mare, cu atât sportivii au abilități și aptitudini pentru practicarea jocurilor sportive, deci și a jocului de handbal.

Am adaptat la situația de față concluzia din cadrul cercetării Abramovei T., referitoare la predilecția spre jocuri sportive a copiilor care au media semnelor ∆ cât mai mare.

Valorile procentuale ale desenelor papilare la jucătoarele de pe postul de extremă legitimate la HCM Torok Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 51

Mₐ ∆10 – reprezintă media aritmetică a tuturor semnelor amprentelor digitale existente corespunzătoare jucătoarelor de pe poziția de extremă.

În tabelul nr. 51 putem observa procentele în care apar cele trei semne distictive pe suprafața dermei degetelor. Astfel putem observa că semnul digital A lipsește, semnul L apare cu predominanță, în mai mult de 80% din cazuri și sporadic apare semnul papilar W.

Conform studiilor specialiștilor în domeniu (Abramova, Fernandes Filho, Dantas) s-a ajuns la concluzia ca fiecărei particularități a desenelor papilare îi corespunde o calitate motrice astfel:

Semnului papilar A îi corespunde capacitatea de forță relativă;

Desenul papilar L corespunde cu capacitatea organismului de a dezvolta viteza sub toate formele ei de manifestare;

Semnul papilar W în conformitate cu literatura de specialitate se referă în mod direct la jucătoarele care dovedesc capacități coordinative dezvoltate și care corespund postul de joc – coordonator.

În continuare prezentăm schematic calitățile dominante ale jucătoare de handbal pe specializată pe postul de extremă.

Figura nr. 13 Calitățile motrice dominante ale jucătoarei pe postul de extremă

Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea (extreme)

Tabelul nr. 52

Valorile procentuale ale desenelor papilare la jucătoarele de pe postul de extremă legitimate la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 53

Comparativ, valorile înregistrate pentru Mₐ ∆10 atât la jucătoarele aparținând clubului HCM Török Rm. Vâlcea și a celor de la Centrul Național de Excelență sunt sensibil egale, și putem observa existența în mare majoritate a desenului papilar L – corespunzător capacității de viteză.

În conformitate cu rezultatele obținute de noi în cadrul investigațiilor experimentale pedagogice s-a constatat că viteza de deplasare și de reacție s-au îmbunătățit cu preponderență la jucătoarele care aveau semnul papilar L.

Graficul nr. 20 Valorile procentuale ale amprentelor digitale ale jucătoarelor specializate pe postul de extremă

Pentru a realiza comparația între impresiunile digitale prelevate de la grupul de jucătoare legitimate la HCM și jucătoarele legitimate la CNE am utilizat metoda grafică. În urma acestei comparații am observat că jucătoarele specializate pe postul de extremă prezintă diminuarea desenului papilar de tip arc A(>7%), și o augmentare a desenului de tip monodeltic L, unde L>80%. Prezența semnului bideltic W are o prezență destul de mică, aceasta variind între 12%-19%.

Conform cercetărilor întreprinse de numeroși cercetători printre care amintim (Teixeira, M.E.S., Nunes, R.M.A., Costa, G., Dantas, P.M.S., Fernandes Filho,J., 2005, pp. 45-51) valorile ridicate ale desenului de tip monodeltic – L – indică predispoziția jucătorului spre capacitatea de viteză, specifică jucătoarelor de pe postul de extremă în special.

Model de exerciții destinate îmbunătățirii calităților dominante ale jucătoarelor specializate pe postul de extremă

Exercițiul nr. 1

Obiectiv: dezvoltarea cuplului forță – viteză

Descrierea terminologică

Poziție inițială: din stând, extrema este poziționată în colțul terenului. Se execută sărituri succesive peste 3 gărdulețe, alergare și ocolirea unui jalon aflat la linia de 9 metri și revenire la colțul terenului prin retragere cu spatele. O jucătoare de pe postul de inter pasează cu pământul spre extrema care vine în pătrundere, recepționează pasul și aruncă la poartă din unghi.

Dozare: efort – 2 serii x 3 repetări consecutive;

Pauza – este activă reprezentată de exerciții de stretching între serii;

Indicații metodice: Săriturile la gărdulețe sunt executate pe vârfurile degetelor, genunchii se ridică spre piept, spatele drept. La aterizare genunchii sunt flexați pentru a atenua impactul cu solul. Săritura la poartă se face cu bătaie pe piciorul opus brațului de aruncare și aterizarea se face spre linia de 7 metri (centrul semicercului).

Exercițiul nr. 2

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de reacție și execuție

Descrierea terminologică

Poziție inițială: stând, jucătoarele de pe postul de extremă pleacă din colțul terenului. O coechipieră se află la semicercul de 9 metri cu o minge de handbal în mână. La semnal sonor, extrema aleargă în viteză, ia mingea din mâna celeilalte jucătoare, o depășește pe exterior și aruncă la poartă.

Dozare: efort 2 serii x 4 aruncări consecutive.

Pauză pasivă între serii.

Indicații metodice: Jucătoarea care execută se află în poziție de start din picioare, culegerea mingii se face cu ambele mâini. În timpul exercițiului mișcările respiratorii sunt normale.

Exercițiul nr. 3

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de execuție și a orientării în spațiu

Descrierea terminologică

Poziție inițială: stând în poziție de extremă în colțul terenului. La semnal sonor extrema execută plecare în alergare în diagonală până la intersectarea cu o apărătoare pasivă. În dreptul acesteia execută depășire cu piruetă fără minge, primind pasul în spatele apărătorului cu aruncare la poartă.

Dozare: efort – 2 serii x 5 aruncări executate alternativ.

Pauza este activă cu exerciții de stretching între serii, pauza între repetări este activă cu recuperarea mingii și revenirea în colțul terenului. Se lucrează alternativ.

Indicații metodice: Mișcările respiratorii sunt normale în timpul execuției.

Exercițiul nr. 4

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de execuție și a coordonării

Descrierea terminologică

Poziție inițială: stând în colțul terenului, extrema pleacă din poziția de bază – din colțul terenului, cu pas la interul de pe aceeași parte, în circulație. Interul atacă poarta și pasează extremei care finalizează din zona centrală.

Dozare: efort – 3 serii x 3 aruncări. Se lucrează alternativ.

Pauza între serii este de natură pasivă.

Indicații metodice: extrema pleacă în circulație după ce a atacat poarta. Pasa către inter este din alergare. Extrema aruncă la poartă din săritură, bătaia se realizează pe piciorul opus brațului de aruncare.

Exercițiul nr. 5

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de deplasare

Descrierea terminologică

Poziție inițială: stând în poziție de start din picioare. 10 jaloane așezate la o distanță de 1 metru între ele. Jucătoarea pleacă de la linia de fund a terenului executând alergare în viteză cu schimbarea direcției la fiecare jalon. Întoarcerea în viteză maximă prin lateralul jaloanelor până la linia de plecare.

Dozare: efort – 4 repetări /jucătoare.

Pauza este pasivă între repetări.

Indicații metodice: schimbările de direcție se execută alternativ spre stânga și dreapta. Spatele este drept, privirea orientată spre înainte. În timpul alergării brațele sunt flexate din articulația cotului.

13.2.2 Modelul psihomotric al jucătoarei specializate pe postul de inter

Jucătoarele de la 9 metri – interii, sunt jucătoare polivalente care au, prin prisma postului ocupat posibilitatea de a avea realizări eficace în marcarea unui număr mai mare de goluri.

Rolul și sarcinile jucătoarei de pe postul de inter s-au schimbat foarte mult, de la acestea așteptându-se valorificarea acțiunilor de atac în mod favorabil prin înscrierea golurilor, dar în același timp prin forțarea apărătorilor să iasă din sistem pentru a-i anihila, creând astfel breșe pentru jucătorii de la linia de 6 metri (extremele și pivoții).

Aceasta este jucătoarea de la care se așteaptă eficientizarea acțiunilor din toată zona centrală (inter stâng – centru – inter drept).

Interul poate arunca la poartă din poziții și procedee diferite (din alergare, din sprijin, din săritură, cu evitare, etc.), utilizând cu ușurință depășirea adversarului, pătrunderea spre poartă de la 9 metri sau chiar de la linia semicercului de 6 metri.

Una din principalele sarcini ale acestei jucătoare este de a crea superiorități numerice și a le valorifica prin înscrierea golurilor.

În continuare prezentăm caracteristicile dermatoglifice, prelevate de la jucătoarele care activează pe postul de inter – caracteristici ale policelui si ale indexului, atât la echipa de handbal HCM Török cât și la Centrul Național de Excelență.

Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei HCM Török Rm. Vâlcea (interi)

Tabelul nr. 54

Valorile procentuale ale desenelor papilare la jucătoarele specializate pe postul de inter de la echipa HCM Torok Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 55

Din tabelele prezentate mai sus, putem observa că în ceea ce privește media aritmetică a desenelor papilare totale la jucătoarele de pe poziția de inter este în creștere față de cea a jucătoarelor de pe extremă.

Constatăm că prezența desenului papilar L este în scădere, direct proporțional cu creșterea prezenței semnului papilar W.

În timp ce semnul A lipsește, celelalte două semne întâlnite se găsesc în proporții egale la jucătoarele clubului HCM Török Rm. Vâlcea respectiv 50%.

Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea (interi)

Tabelul nr. 56

Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de inter de la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 57

În conformitate cu calitățile motrice predominante corespunzătoare jucătoarelor de pe postul de inter (figura nr. 9)– viteză de execuție, forță și coordonare, jucătoarele Centrului Național de Excelență au o repartiție optimă a desenelor papilare corelate cu aceste calități astfel: pentru viteza de execuție căreia îi corespunde semnul L avem un procentaj de 58,3%, pentru capacitatea de forță semnul papilar A apare în 16,7% din cazuri și pentru capacitatea de coordonare avem un procentaj de 25%.

În concluzie, jucătoarele specializate pe postul de inter ale Centrului Național de Excelență întrunesc toate condițiile pentru handbalul de mare performanță din punct de vedere al repartizării procentajului calităților dominante.

Figura nr. 14 Calitățile dominante ale jucătoarelor specializate pe postul de inter

În cele ce urmează prezentăm comparativ rezultatele din punct de vedere procentual ale amprentelor digitale pentru jucătoarele de pe postul de inter.

Graficul nr.21 Valorile procentuale ale amprentelor digitale ale jucătoarelor specilizate pe postul de inter

În urma analizei făcute asupra amprentelor digitale prelevate subiecților celor două grupuri pe postul de inter se observă mărirea procentajului desenului complex W, unde W>25% ceea ce indică predispoziție către coordonare, se menține un nivel ridicat al desenului monodeltic, unde L = 50% ceea ce se referă la înclinația jucătorului spre capacitatea de viteză.

Prezența desenului de tip arc A indică capacitatea subiectului de a dezvolta capacitatea de forță relativă (Abramova ,1995), necesară în procedeele de aruncare la poartă de la distanță în faza de atac, iar în faza de apărare aduce un plus – forța fiind una din caracteristicile aparătoarelor care se află în zona centrală a terenului, fiind știut faptul că jucătoarele de pe poziția de inter datorită fizicului ocupă pozițile centrale în cadrul sistemului defensiv.

Comparativ cu jucătoarele Centrului Național de Excelență, jucătoarelor clubului HCM Rm. Vâlcea le lipsește prezența semnului papilar A, ceea ce duce la concluzia că aceste jucătoare vor trebui să suplinească lipsa foței relative native cu antrenamentele speciale pentru a îmbunătăți această calitate.

Prezentăm în continuare câteva modele de exerciții destinate îmbunătățirii calităților motrice dominante ale jucătoarelor de pe postul de inter.

Exercițiul nr. 1

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de execuție, a coordonării și orientării în spațiu

Descrierea terminologică

Poziția inițială: stând cu un umăr pe direcția de alergare. Se execută alergare laterală cu joc de glezne peste 5-6 copete și aruncare la poartă de la nivelul șoldului din pas încrucișat.

Dozare: efort – 5 repetări/jucătoare;

Pauza este activă cu recuperarea mingii și revenirea la coada șirului.

Indicații metodice: Jucătoarele de pe poziția de inter sunt dispuse într-un șir, fiecare cu minge. Se pleacă în executarea exercițiului individual. În timpul execuției alergării laterale, brațul de aruncare este ridicat deasupra umărului. După ultima copetă, jucătoarea execută pas încrucișat și coboară brațul de aruncare în lateral pentru a putea executa aruncarea la poartă de la șold.

Exercțiul nr. 2

Obiectiv: dezvoltarea capacității de forță și a vitezei de execuție

Descrierea terminologică

Poziția inițială: stând cu fața spre poartă, jucătoarele cu minge fiecare sunt pe poziția de inter, una în spatele alteia. Se execută săritură peste 4 obstacole joase pe un singur picior. După ultimul obstacol, aterizarea se face pe piciorul de bătaie, urmată de pas sărit și aruncare la poartă din săritură.

Dozare: efort – 5 serii;

Pauză activă cu recuperarea mingii și revenirea la locul de plecare.

Indicații metodice: în timpul săriturii peste obstacole, piciorul de bătaie este întins, brațul de aruncare ridicat deasupra umărului. La aterizare genunchiul este flexat, desprinderea se face pe vârful degetelor. Spatele rămâne drept, abdomenul încordat. Inspirația și expirația sunt normale în timpul execuției.

Exercițiul nr. 3

Obiectiv: dezvoltarea capacității de forță (membrele inferioare) și a vitezei de execuție

Descrierea terminologică

Poziția inițială: stând cu picioarele depărtate la nivelul umerilor. Jucătoarele execută genuflexiune urmată de săritură la blocaj.

Dozare: efort – 2 serii x 10 repetări;

Pauză activă cu exerciții de stretching.

Indicații metodice: în momentul săriturii genunchii sunt întinși, abdomenul încordat, spatele drept și brațele întinse în prelungirea corpului. La aterizare gamba și coapsa trebuie să realizeze un unghi de 90°, spatele rămâne drept și privirea orientată spre înainte. În timpul exercițiului mișcările de respirație sunt: inspirație profundă, expirație forțată.

Exercițiul nr. 4

Obiectiv: dezvoltarea coordonării și a vitezei de execuție

Descrierea terminologică

Poziția inițială: stând în zona centrală. Pe semicercul de 9 metri sunt 2 jucătoare pasatoare statice, una dintre ele cu o minge. Interii pleacă din zona centală, fiecare cu minge, pasează la jucătoarea fără minge, retragere cu spatele până în dreptul unui jalon și primirea pasei în pătrundere din partea opusă pasării cu aruncare la poartă din săritură în exterior.

Dozare: efort – 5 repetări/ jucător;

Pauza este activă cu recuperarea mingii și revenire la coada șirului.

Indicații metodice: atacarea porții și retragerea interului se face în diagonală menținând direcția porții. Pasele sunt executate cu brațul ridicat deasupra umărului. Jucătoarele pasatoare execută pasul oferit, datorită distanței mici între ele și executante.

Exercițiul nr. 5

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de execuție

Descrierea terminologică

Poziția inițială: stând în șir, fiecare jucătoare cu minge pe pozițiile de inter; un apărător pe semicercul de 6 metri. Se execută ieșirea apărătorului pe brațul de aruncare, după care se retrage pe semicerc cu brațele ridicate pentru blocaj. Interul se retrage 2-3 metri și pătrunde spre poartă și finalizează acțiunea.

Dozare: efort – 5 repetări/jucător;

Pauza este de natură activă, cu recuperarea mingii și revenirea la spatele șirului.

Indicații metodice: aruncarea la poartă se face din săritură cu evitarea blocajului. Apărătorul, în momentul blocajului, are brațele întinse urmărind traiectoria brațului de aruncare a atacantei.

13.2.3 Modelul psihomotric al jucătoarei specializate pe postul de conducător de joc

Cel mai important rol al conducătorului de joc este acela de a coordona jocul. Acesta trebuie să joace pentru coechipieri, punându-i întotodeauna în valoare, fluidizând atacul de la plecarea din apărare și până la finalizarea atacului pozițional.

Ca și interul, coordonatorul de joc trebuie să fie o jucătoare polivalentă care poate să evolueze oriunde la linia de 9 metri, dar și să se infiltreze al doilea pivot, atunci când este nevoie.

Pe lângă sarcina de a coordona acțiunile echipei, centrul trebuie să fie capabil să finalizeze ea însăși acțiunile prin aruncare directă la poartă sau prin utilizarea fentelor și a depășirilor în diferite zone ale apărării adverse.

Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei HCM Torok Rm. Vâlcea (coordonatori de joc)

Tabelul nr. 58

Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de coordonator de la HCM Torok Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 59

Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea (coordonatori de joc)

Tabelul nr. 60

Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de coordonator de la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 61

Din datele prezentate în tabelele de mai sus putem observa dispariția semnului papilar A – responsabil de prezența capacității de forță, la toate jucătoarele de pe postul de coordonator de joc, fapt care este normal dacă analizăm calitățile dominante ale acestor jucătoare: capacitatea de coordonare, capacitatea de viteză, orientare în spațiu și capacitatea de forță.

Constatăm o creștere semnificativă a procentajului impresiunii papilare W, atât la jucătoarele de handbal debutante, categoria de vârstă 10-12 ani; cât și la jucătoarele de handbal junioare I, categoria de vârstă 16-18 ani.

Figura nr. 10 Calitățile motrice dominante ale jucătoarelor pe postul de coordonator de joc

Graficul nr. 22 Valorile procentuale ale amprentelor digitale ale jucătoarelor specializate pe postul de coordonator de joc

Pentru postul de coordonator de joc, în urma analizei impresiunilor digitale am constatat augmentarea desenelor de tip W – complex – 37,5%, păstrarea unui procentaj ridicat al desenelor de tip L – 62,5% și dispariția completă a desenelor de tip A. Aceste caracteristici sunt ideale pentru dezvoltarea capacității coordinative (Linhares, R.V., Matta, M.O., Lima, J.R.P., Dantas, P.M.S., Costa, M.B.,Fernandes Filho, J., 2009, pp. 48-54), foarte importantă în antrenarea jucătorilor specializați pe acest post.

În continuare prezentăm câteva exerciții concepute pentru jucătoarele de pe poziția de coordonator de joc.

Exercițiul nr. 1

Obiectiv: îmbunătățirea coordonării și orientării în spațiu

Descrierea terminologică

Poziția inițială: grupuri de 4 jucătoare, fiecare cu minge. Se execută pase succesive, pasarea fiind simultană între toate jucătoarele.

Dozare: efort – 4 serii x 45”(2 serii spre stânga, 2 serii spre partea dreaptă). Pauză activă între serii cu exerciții de stretching pentru brațe x 20”.

Indicații metodice: Pasarea se execută cu joc de glezne, brațul de pasare se schimbă în funcție de partea spre care se execută pasarea. Dacă se pasează spre stânga, se folosește brațul stâng. Analog pentru pasarea spre partea dreaptă. Pasarea se execută cu joc de glezne pe loc.

Exercițiul nr.2

Obiectiv: dezvoltarea capacității de coordonare și orientare în spațiu

Descrierea tehnică: coordonatorii de joc, fiecare cu minge în zona centrală la o distanță de 15 metri de poartă, pasează pe rând spre un portar de rezervă aflat la semicercul de 9 metri. Acesta după prinde și ține mingea în mână care urmează a fi luată de către coordonator care aruncă la poartă din alergare.

Variante:

cu schimbarea mingii cu portarul

cu schimbare de direcție în dreptul portarului.

Dozare: efort – 6 repetări /jucător.

Pauza între repetări este activă, cu recuperarea mingii și revenirea la punctul de plecare.

Indicații metodice: portarul care stă la pasare stă pe loc in zona centrală a semicercului de 9 metri. Pasarea și prinderea mingii se face în mișcare, cu atacarea porții. Privirea este orientată spre înainte. Inspirația și expirația sunt normale în timpul execuției.

Exercițiul nr. 3

Obiectiv: dezvoltarea coordonării și a orientării în spațiu

Descrierea terminologică

Poziție inițială: pe perechi, față în față cu o minge. Se execută prinderea și pasarea mingii pe perechi. Pasul se execută cu brațul îndemânatic de deasupra umărului. Una dintre jucătoare pasează de pe loc, cealaltă execută o mișcare de pătrundere – retragere delimitată de jaloane, o dată spre stânga, o dată spre dreapta.

Dozare: efort – 2 serii/ jucătoare x 1 minut.

Pauza este activă între serii, datorită executării alternative a exercițiului.

Indicații metodice: La pătrundere privirea este spre înainte, brațul de pasare ridicat deasupra unmărului, piciorul opus brațului de pasare este mai avansat. Retragerea după pasarea mingii se face cu spatele. În timpul execuției mișcările respiratorii sunt normale.

13.2.4 Modelul psihomotric al jucătoarei specializate pe postul de pivot

Poziția pivotului este una mai diferită de celelalte – între jucătoarele echipei adverse, cu spatele sau în lateral față de poartă și de oponenți. Aceasta trebuie să mențină o poziție stabilă, fixă și să aibă în permanență contact cu adversarele pentru a reuși să își facă un culoar de aruncare, dar și pentru a-și ajuta coechipierele să înscrie prin blocarea apărătoarelor. Toate aceste acțiuni sunt caracterizate de împingeri, trageri de tricou, răsuciri cu adversarele în spate, adică acțiuni scurte și dinamice și mențineri de poziții.

Sunt câteva puncte forte care ar putea ajuta jucătoarea specializată pe postul de pivot cum ar fi: centrul de greutate jos, masa musculară și greutatea corporală mai mare.

Eficiența maximă în contactul cu adversarii la finalizare și blocarea acestora pentru a favoriza ceilalți coechipieri să înscrie sunt acțiuni determinante pentru jucătoarea specializată pe postul de pivot.

Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei HCM Torok Rm. Vâlcea (pivoți)

Tabelul nr. 62

Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de pivot de la HCM Torok Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 63

Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea (pivoți)

Tabelul nr. 64

Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de pivot de la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 65

La fel ca și jucătoarele de pe postul de inter, pivotul are nevoie de forță, viteză de reacție și execuție, coordonare astfel toate cele trei semne papilare A, L și W sunt necesare pentru aceste jucătoare. Din tabelele prezentate mai sus, observăm că atât pivoții echipei HCM Török Rm. Vâlcea, cât și cei ai echipei Centrului Național de Excelență prezintă toate cele 3 semne necesare.

Procentajele sunt egale la cele 2 echipe, astfel putem afirma că jucătoarele de handbal debutante de pe postul de pivot întrunesc premizele pentru a accede în eșalonul valoric superior.

Graficul nr. 23 Valorile procentuale ale amprentelor digitale ale jucătoarelor specializate pe postul de pivot

În cadrul cercetării noastre, pentru postul de pivot observăm faptul că procentajele referitoare la desenele papilare de tip W (41,6%) și tip L (50%)sunt apropiate , de asemenea constatăm apariția desenului de tip A. Acest lucru corespunde faptului că pivotul deține cea mai solicitantă poziție de joc din cadrul echipei, acesta având nevoie ca toate calitățile motrice să fie dezvoltate (forță, viteză, coordonare).

Figura nr. 15 Calități motrice dominante pentru jucătoarele poziției de pivot

Prezentăm câteva modele pentru poziția în atac de pivot.

Exercițiul nr. 1

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de execuție și a capacității de forță

Descrierea terminologică: jucătoarea de pe postul de pivot este ținută cu o bandă elastică la nivelul taliei și execută pasare și reprimire a mingii de la o coechipieră de pe postul de centru, pivotează și aruncă la poartă din săritură.

Dozare: 2 serii x 4 repetări. Se lucrează alternativ, pauza este pasivă.

Indicații metodice: spatele drept, privirea înainte, genunchii sunt puțin flexați iar brațele îndoite din articulația cotului, palmele deschise pentru recepționarea mingii. Mișcările de respirație sunt normale.

Exercițiul nr. 2

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de execuție și a orientării în spațiu

Descrierea terminologică: Pivotul se află în poziție fundamentală (picioarele depărtate, genunchii îndoiți brațele ridicate) la nivel intermediar. Aceasta primește pas cu pământul, prinderea mingii cu trecerea pe sub un obstacol și aruncare la poartă din săritură.

Dozare: 2 serii x 4 repetări, se lucrează alternativ cu pauză pasivă între serii.

Indicații metodice: Pivotul se află cu un umăr spre poartă, picioarele flexate și depărtate pentru stabilitate. Mișcările respiratorii sunt normale.

Exercițiul nr. 3

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de execuție și a orientării în spațiu

Descrierea terminologică: 4 saltele așezate perpendicular pe semicercul de 9 metri. Jucătoarea execută rostogolire spre înainte din ghemuit în ghemuit, ridicare în viteză, culegerea unei mingi statice de la semicercul de 6 metri cu aruncare la poartă din săritură. Pivotul se retrage cu spatele și lucrează similar la celelalte saltele.

Dozare: 2 serii cu pauză activă executată prin exerciții de stretching.

Indicații metodice: Rostogolirea se execută energic, picioarele sunt strânse, bărbia în piept. Culegerea mingii se face cu ambele mâini, retragerea printre saltee cu spatele, privirea înainte. Inspirația și expirația sunt normale, cu mișcări continue.

13.2.5 Modelul psihomotric al jucătoarei specializate pe postul de portar

Portarul este cea mai diferită jucătoare având în vedere elementele tehnice și tactice pe care trebuie să le posede în calitatea sa de ultim apărător al echipei.

Aceasta acționează individual într-un spațiu limitat. Poziționarea portarului este întotdeauna în lateral, față și spate, deplasându-se în funcție de adversarul cu minge, întotdeauna între adversar și poartă.

Mobilitatea trebie să fie foarte bună, forța explozivă la nivel maxim în special când ne referim la sărituri sau la mișcarea brațelor, iar rapiditatea mișcării picioarelor să fie foarte mare.

Viteza de reacție este foarte importantă pentru portarii de handbal. Viteza, flexibilitatea și reacțiile bune sunt calități dorite la un portar. De aceea, antrenamentele pentru viteză sunt benefice pentru antrenarea acestor jucătoare.

Din punct de vedere antropometric , portarul are o constituție atletică, cu talia și anvergura mare pentru a acoperi o suprafață cât mai mare din poartă, dar și pentru a ajunge mai repede în colțurile opuse ale porții cu economie de mișcări.

Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei HCM Torok Rm. Vâlcea (portari)

Tabelul nr. 66

Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de portar de la HCM Torok Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 67

Interpretarea statistico-matematică a valorilor procentuale pentru poziția de portar a jucătoarelor debutante, vârsta 10-12 ani, ne arată o creștere evidentă a semnului W, căruia îi corespunde capacitatea de coordonare – de 62,5%, și o scădere a procentajului referitor la capacitatea organismului de a dezvolta viteza – 37,5%.

Figura nr. 16 Calități dominante ale jucătoarei pe postul de portar

Analizând calitățile dominante necesare unei jucătoare pentru poziția de portar, constatăm că jucătoarea care are 100% desenele papilare ale indexului și policelui de forma W nu corespunde acestei poziții de joc.

Caracteristicile amprentelor digitale ale jucătoarelor aparținând echipei Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea (portari)

Tabelul nr. 68

Valorile procentuale ale desenelor papilare ale jucătoarelor specializate pe postul de portar de la Centrul Național de Excelență Rm. Vâlcea

Tabelul nr. 69

Jucătoarele Centrului Național de Excelență au înregistrat pentru poziția de portar un procentaj de 100% prezență a semnului papilar L – care corespunde capacității de viteză în toate formele ei de manifestare, calitate motrică dominantă pentru acest post.

Graficul nr. 24 Valorile procentuale ale amprentelor digitale ale jucătoarelor specializate pe postul de portar

Din înregistrările făcute, referitoare la desenele papilare consemnate cât și din analizarea calităților motrice dominante observăm că, pentru postul de portar este necesară viteza, iar aceasta se poate observa prin prezența unui procentaj cât mai mare a desenelor de tip L. În cazul de față, portarii CNE au înregistrat un total de 100% pentru desenele de tip L, în vreme ce portarii echipei HCM au un procentaj destul de scăzut pentru această poziție în echipă de doar 37,5% și o creștere majoră a procentajului desenului W.

În cele ce urmează vă vom prezenta câteva modele de exerciții specifice poziției de portar.

Exercițiul nr. 1

Obiectiv: exersarea elementelor tehnice specifice postului și dezvoltarea orientării în spațiu.

Descrierea terminologică

Poziția inițială: stând cu picioarele depărtate la nivelul umerilor, brațele ridicate și îndoite din articulația cotului. Jucătoarea execută deplasare pe linia de fund a terenului de handbal cu pas adăugat și mișcări de simulare a apărării mingii.

Se execută deplasare cu simularea apărării mingii sus cu brațul dinspre interiorul terenului, și simularea apărarea mingii jos, cu fandare laterală .

Dozare: efort – 4 lungimi – câte 2 lungimi pentru simularea apărării mingii sus și câte 2 pentru simularea și apărarea mingii jos.

Pauza între lungimi este pasivă.

Indicații metodice: poziția este înaltă, spatele drept, privirea înainte, genunchii flexați, picioarele depărtate la nivelul umerilor.

Exercițiul nr. 2

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de execuție și a orientării în spațiu

Descrierea terminologică

Poziția inițială: din poziție fundamentală – picioarele depărtate la nivelul umerilor și brațele ridicate și îndoite din articulația cotului, pe centrul porții cu spatele la semicercul de 6 metri. Portarul execută atingerea dreptunghiurile albe ale barelor porții alternativ stânga dreapta.

Se începe cu zonele aflate central pe bara transversală și se continuă exercițiul până când toate zonele albe ale barelor au fost atinse.

Dozare: efort 3 serii – se lucrează alternativ.

Pauza între serii este activă cu exerciții de stretching.

Indicații metodice

Deplasarea între barele porții se face prin pas adăugat. Brațele rămân în permanență ridicate deasupra umerilor. Privirea conduce mișcarea brațului corespunzătoare direcției de deplasare. În timpul execuției mișcările respiratorii sunt normale.

Exercițiul nr. 3

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de reacție, vitezei de execuție și a orientării în spațiu

Descrierea terminologică

Poziția inițială: stând picioarele depărtate la nivelul umerilor, brațele ridicate, pe centrul porții cu spatele la semicercul de 6 metri. Jucătoarea execută atingerea colțului din dreapta sus și pe rând din mișcare cu pas adăugat atinge doar dreptunghiurile negre ale barelor porții.

Dozare: efort – 2 serii ;

Pauză pasivă între serii.

Indicații metodice: deplasarea se va realiza cu pași adăugați, brațele sunt ridicate, îndoite din articulația cotului.

Spre partea dreaptă se atinge doar colțul de sus de la încheietura barelor transversală și laterală, iar spre stânga se vor lua pe rând fiecare dreptunghi negru

Mișcările respiratorii în timpul execuției sunt normale.

Exercițiul nr. 4

Obiectiv: dezvoltarea echilibrului static

Descrierea terminologică

Poziția inițială: din poziția stând picioarele apropiate, brațele ridicate deasupra umerilor, portarul ridică alternativ piciorul stâng și drept la semiînălțime – piciorul de sprijin este întins, brațele ridicate cu coatele la nivelul umerilor si antebrațele orientate spre în sus.

Dozare: efort – 2 serii /picior.

Pauză pasivă între serii.

Indicații metodice: piciorul care se ridică la semiînălțime este flexat. Brațul de pe aceeași parte cu piciorul care se ridică coboară în același timp cu ridicarea acestuia, întâlnindu-se la mijocul distanței, în zona bazinului.

Exercițiul nr. 5

Obiectiv: dezvoltarea vitezei de reacție și execuție, orientare în spațiu

Descriere terminologică

Poziția inițială – portarul se află în poziție fundamentală în cadrul porții. În fața acestuia la o distanță de 2 metri antrenorul aruncă spre poartă în diferite direcții și înălțimi copete. Portarul trebuie să reacționeze rapid prin respingerea copetelor înainte de a trece de linia porții.

Dozare: efort – se execută 2 serii a câte 10 aruncări fiecare.

Pauză pasivă între serii.

Indicații metodice

Privirea este orientată spre înainte. Brațele sunt ridicate, îndoite la nivelul cotului. La copetele aruncate de către antrenor jos se va executa fandare laterală, privire conduce mișcarea. Deplasarea între zonele în care sunt distribuite copetele se va face prin pas adăugat.

13.3 Sistem de exerciții executate cu ajutorul mingii bosu – pentru îmbunătățirea echilibrului jucătoarelor de handbal debutante, vârsta 10-12 ani.

Mingea bosu reprezintă un mijloc unic și multidimensional pentru antrenament, cu ajutorul căreia se pot crea exerciții de la cele mai simple la cele mai complexe, statice sau dinamice și de îmbunătățire a echilibrului. În cazul nostru, am folosit acest mijloc modern de antrenament pentru a mări randamentul jucătoarelor în ceea ce privește capacitatea de echilibru.

Obiectiv: îmbunătățirea echilibrului și propriocepției la jucătoarele de handbal debutante, vârsta 10 – 12 ani

Perioada pregătitoare : august – noiembrie 2019

Descrierea terminologică a exercițiului: din stând pe mingea bosu , jucătoarea execută schimbări ale centrului de greutate spre stânga – dreapta și înainte – înapoi.

Indicații metodice: genunchii sunt puțin flexați, picioarele depărtate la nivelul umerilor. Tălpile sunt paralele cu vârfurile orientate spre înainte. După ce se execută mișcarea de înclinare spre stânga și dreapta, jucătoarea revine în poziția inițială – neutră și apoi execută mișcare spre înainte – înapoi.

În timpul execuției mișcările respiratorii sunt normale.

Dozare : efort – 3 serii x 20 ”; pauză pasivă între serii de 30 ”.

Descrierea terminologică a exercițiului: din stând pe un disc propiroceptiv, jucătoarea execută mișcări circulare, astfel încât să descrie un cerc cu ajutorul marginilor acestuia.

Indicații metodice : centrul de greutate coboară, genunchii sunt îndoiți, brațele sunt îndoite la nivelul pieptului ajutând jucătoarea să își găsească punctul de echilibru. La acest exercițiu inspirația și expirația sunt profunde.

Dozare: efort – 4 serii x 20 ” ( câte 2 serii mișcările circulare sunt executate spre partea dreaptă, 2 serii spre partea stângă); pauză pasivă între serii de 45”.

Descrierea terminologică a exercițiului: stând în sprijin pe un picior,celălalt îndoit din articulația genunchiului.

Indicații metodice : Piciorul de sprijin al jucătoarei trebuie să fie poziționat pe centrul mingii, pentru a-și păstra echilibrul. Spatele este drept, privirea spre înainte, abdomenul încordat. Inspirația și expirația în timpul execuției sunt normale.

Dozare: efort – 4 serii x 20 ” ( câte 2 serii pentru fiecare picior). Pauza între serii este de natură pasivă cu o durată de 30”.

Descrierea terminologică a exercițiului: stând pe minge, picioarele drepte, brațele întinse pe lângă corp și cu ochii închiși.

Indicații metodice : Picioarele sunt depărtate la nivelul umerilor cu tălpile paralele, abdomenul încordat. Mișcările respiratorii sunt profunde.

Dozare : efort – 3 serii x ”20 ; pauză pasivă între serii de 20 ”.

Descrierea terminologică a exercițiului: stând în sprijin pe un picior, jucătoarea execută semigenuflexiune.

Indicații metodice : piciorul de sprijin se află situat pe centrul mingii, iar celălalt este îndoit spre înapoi din articulația genunchiului.

Inspirația și expirația sunt profunde.

Dozare : efort – 4 serii x 5 repetări ( câte 2 serii pentru fiecare picior în parte); pauză pasivă între serii de 30”.

Descrierea tehnică a exercițiului : din stând pe minge , jucătoarea execută genuflexiune, astfel încât coapsa și gamba să formeze un unghi de 90°.

Indicații metodice : în poziția inițială genunchii sunt puțin flexați, la fel și la revenirea din genuflexiune. Brațele sunt orienatate spre înainte, îndoite din articulația cotului. Mișcarea se execută lent atât la coborâre cât și la revenirea în poziția inițială. Inspirația și expirația sunt normale.

Dozare : efort – 2 serii x 10 repetări; pauză pasivă între serii de 45”.

Descrierea tehnică a exercițiului: stând cu un picior pe minge și cu celălalt în exteriorul acesteia. Se execută genuflexiune, urmată de ridicarea piciorului, din exteriorul mingii, cu genunchiul la piept.

Indicații metodice : Tălpile trebuie să fie paralele și la același nivel. Vârfurile și genunchii sunt orientate spre înainte. Brațele sunt îndoite la nivelul pieptului. Genunchiul din exteriorul mingii se ridică spre cotul mâinii opuse. În timpul executării exercițiului mișcarea de inspirație și cea de expirație sunt profunde.

Dozare : efort – 2 serii x 10 repetări ( câte o serie pentru fiecare picior); pauza pasivă cu o durată de 45” între serii.

Descrierea tehnică a exercițiului: stând pe minge, greutatea pe un singur picior, celălalt sprijinit doar pe vârf, se execută fandare laterală și fandare spre înainte.

Indicații metodice : fandările se vor executa alternativ. Piciorul de sprijin, de pe minge, în timpul execuției este îndoit la 90°, în așa fel încât genunchiul să nu depășească vârful piciorului. Spatele este drept, brațele îndoite la nivelul pieptului.

Dozare : efort – 2 serii x 10 repetări ( câte o serie pentru fiecare picior); pauză pasivă între serii de 45”.

Descrierea tehnică a exercițiului: stând în spatele mingii cu picioarele depărtate la nivelul umerilor, se execută săritură spre înainte pe ambele picioare pe minge cu menținere 2” și revenire în poziția inițială prin pășire spre înapoi.

Indicații metodice: Aterizarea se face pe toată talpa, abdomenul este încordat, brațele întinse spre înainte, iar trunchiul înclinat la 45°. Coapsa și gamba formează la aterizare un unghi drept. Inspirația este profundă, iar expirația în timpul execuției este prelungită.

Dozare : efort – 2 serii x 10 repetări; pauză pasivă între serii de 1 minut.

Descrierea tehnică a exercițiului: se execută pas sărit, desprindere pe un membru inferior și aterizare pe celălalt pe o minge bosu. Amortizarea la aterizare se face în articulația gleznei și a genunchiului piciorului opus celui de desprindere.

Indicații metodice : la aterizare se va menține poziția pentru 2 ”, după care se revine la poziția inițială tot prin pășire laterală. Brațele sunt îndoite din articulația cotului pe lângă corp. Mișcarea de inspirație este una profundă, iar cea de expirație este una forțată.

Dozare : efort – 2 serii x 10 repetări, pauză pasivă între serii de 1 minut.

13.4 Stretchingul – mijloc eficient în îmbunătățirea mobilității articulare și musculare

Stretchingul este o metodă simplă și eficientă prin intermediul căreia se îmbunătățește elasticitatea musculară și mobilitatea articulară, care contribuie la performanța sportivilor și în același timp la diminuarea traumatismelor și accidentărilor.

Privind influențarea stretchingului asupra organismului au fost conduse foarte multe cercetări științifice.

În anul 1967 danezii Amussen E. Și Nielsen M. au constatat că întinderile repetate și într-un ritm rapid produc o contractare a mușchiului și astfel se opune antrenamentului de optimizare a mobilității.

Americanii Knott M. și Voss D. în 1968, dar și suedezii Yungwirth și Myrenberg în 1973 au descris și probat tehnica de contracție – relaxare – tensiune, care stă la baza exercițiilor de tip stretching.

Cercetătorul american Tanigawa M.C. a comparat în 1972 contracția – relaxarea – tensiunea cu mobilitatea pasivă a mușchiului, ajungând la concluzia că, prin intermediul stretchingului se constată o creștere mai rapidă a amplitudinii mobilității articulare.

Modul de executare a exercițiilor de tip stretching este:

Contractarea musculaturii;

Relaxarea musculaturii;

Apariția elongației musculaturii.

După Sven și Solverborn în 1986 acțiunile de contracție – relaxare – întindere ar trebui executate astfel:

Contracția musculară a unui mușchi sau a unei grupe musculare se realizează prin contracții statice izometrice, în care poziția trebuie menținută 20-30 secunde.

Relaxarea musculară – după contacția mușchiului se efectuează o relaxare a cestora timp de 2-3 secunde.

Întinderea sau tensiunea musculară – se referă la întinderea mușchiului atât cât îi permite elasticitatea, și menținerea acestei poziții cât timp a fost mușchiul contractat 20-30 secunde.

Figura nr. 17 Conceptul sistemic al exercițiilor de tip stretching

Metoda de pregătire care include exercițiile stretching poate fi aplicată tuturor categoriilor de sportive (de la debutante până la cele de înaltă performanță).

Executarea exercițiilor de tip stretching este recomandat să se facă individual, iar performanțele sportivelor să nu fie comparate între ele.

În executarea exercițiilor de tip stretching există reguli care presupun avantaje și dezavantaje, de care trebuie să ținem seama în vederea maximixării performanțelor:

Stretchingul nu trebuie folosit în locul prelucrării selective a aparatului locomotor al organismului;

Exercițiile de tip stretching se execută până la apariția senzației de durere. Întinderea exagerată a fibrelor musculare precum și menținerea îndelungată în tensiune poate produce efecte adverse de contracturi traumatice.

Trebuie evitate săriturile;

Respirația reprezintă o piesă importantă în cadrul acestor exerciții. Inspirația trebuie să fie calmă și expirația prelungită , oferind un plus de concentrare și ajută la relaxare;

Nu se recomandă exerciții de stretching pentru un segment lezat;

Stretchingul trebuie făcut înainte și după antrenamentul sportiv pentru a relaxa și elibera de tensiune musculatura implicată în efort.

Prezentăm în continuare avantajele și dezavantajele exercițiilor de tip stretching în economia antrenamentului sportiv la jucătoarele de handbal debutante, vârsta 10 -12 ani.

Avantajele exercițiilor de tip stretching în economia instruirii:

Reduce senzația de oboseală și durere de la nivelul mușchilor;

Îmbunătățește flexibilitatea;

Îmbunătățește mobilitatea articulară și musculară;

Mișcările sunt mai eficiente;

Se mărește forța musculară;

Corectează postura corporală.

Un studiu realizat de Samson și colaboratorii (citat de Reid, A., 2019, p. 134) arată că, dacă în completarea încălzirii organismului se vor efectua exerciții de stretching pasiv și dinamic, performanța sportivului va fi îmbunătățită.

În continuare vă prezentăm cele mai întâlnite tipuri de stretching în activitatea sportivă:

Stretchingul pasiv – se execută prin menținerea corpului într-o anumită poziție în care un mușchi sau mai multe grupe musculare pot fi întinse sub presiune. În timp ce se menține această poziție, corpul se mișcă pentru a mări tensiunea pe mușchiul întins. În acest punct poziția este menținută pentru a permite mușchilor să se relaxeze și să se întărească.

Stretchingul dinamic – presupune implicarea unor mișcări active care sunt folosite în general înaintea unei activități sau înaintea altei forme de stretching. Avantajul stretchingului dinamic este acela că, mușchii și încheieturile se mișcă la fel ca în cazul activității zilnice. Practic, stretchingul dinamic este similar cu încălzirea organismului pentru o ramură sportivă, dar mișcările sunt efectuate la o intesitate mai scăzută.

Vă prezentăm în continuare un program alcătuit din exerciții tip stretching.

Stretching pentru musculatura membrelor superioare

Obiectiv: creșterea elasticității musculaturii palmelor

Contracția musculară: din poziția stând, întrepătrunderea degetelor la nivelul pieptului și apoi îndreptarea brațelor și răsucirea palmelor spre exterior cu durata de 20 secunde.

Relaxare: timpul scurs de la contracție la stretching este de 2 secunde

Stretching: Întinderea brațelor spre înainte cu palmele orientate spre exterior timp de 20 de secunde.

Acțiunea musculară

(sursa: www.TheStretchingInstitute.com)

Obiectiv: îmbunătățirea mobilității articulației mâinii

Contracția musculară: din poziția stând, brațul stâng (analog și pentru brațul drept) întins înainte la nivelul umerilor. Cealaltă mână menține poziția palmei spre în jos timp de 20 de secunde.

Relaxare: trecerea de la contracție la stretching este de 2 secunde.

Stretching: Cu ajutorul mâinii libere tragerea degetelor spre corp și menținerea acestei poziții timp de 20 de secunde.

Acțiunea musculară

(sursa: www.TheStretchingInstitute.com)

Obiectiv: îmbunătățirea elasticității musculare a tricepsului

Contracție musculară: din poziția stând, brațul înapoia gâtului, îndoit din articulația cotului, cotul orientat spre în sus – 20 de secunde.

Relaxare: timpul de relaxare dintre contracție și stretching este de 2 secunde.

Stretching: se execută apăsarea brațului spre înapoi cu ajutorul mâinii opuse în regiunea cotului ridicat. Se menține poziția timp de 20 de secunde.

Acțiunea musculară

(sursa: www.TheStretchingInstitute.com)

Obiectiv: creșterea supleții musculaturii brațului

Contracția musculară: din poziția stând, îndoirea brațului pe trunchi, celălalt braț susține cotul la orizontală. (20 de secunde)

Relaxare: timpul ce trece de la contracția musculară la stretching este 2 secunde.

Stretching: Cu ajutorul mâinii libere, se trage cotul spre înapoi și se menține poziția timp de 20 de secunde.

Acțiunea musculară

(sursa: www.TheStretchingInstitute.com)

Stretching pentru musculatura trenului superior

Obiectiv: îmbunătățirea elasticității musculaturii spatelui

Contacția musculară: stând pe genunchi, trunchiul aplecat cu brațele întinse în prelungirea corpului pe sol. Timp de execuție 20 de secunde.

Relaxare: timpul dintre contracția musculară și stretching este de 2 secunde.

Stretching: menținerea poziției – capul între umeri, brațele întinse spre înainte apăsând pe sol, timp de 20 de secunde.

Acțiunea musculară

(sursa: www.TheStretchingInstitute.com)

Obiectiv: îmbunătățirea elasticității musculaturii abdominale

Contracția musculară: din stând culcat ventral, brațele depărtate la nivelul umerilor. Coapsele rămân fixe, pe sol, privirea înainte și ridicarea trunchiului prin întinderea brațelor – 20 de secunde.

Relaxare: timpul de relaxare între contracția musculară și stretching este de aproximativ 2 secunde.

Stretching: menținerea în tensiune a poziției timp de 20 de secunde.

There are no sources in the current document.

Acțiunea musculară

(sursa: www.TheStretchingInstitute.com)

Obiectiv: îmbunătățirea elasticității musculaturii dorsale inferioare

Contracția musculară: stând culcat dorsal, genunchii îndoiți. Se execută rotarea șoldurilor și spatelui odată cu genunchii, brațele întinse în lateralul trunchiului, umerii nu se ridică de pe sol timp de 20 de secunde.

Relaxare: timpul dintre contracție și stretching de 2 secunde.

Stretching: menținerea poziției în tensiune timp de 20 de secunde.

Acțiunea musculară

(sursa: www.TheStretchingInstitute.com)

Stretching pentru musculatura membrelor inferioare

Obiectiv: îmbunătățirea elasticității tendoanelor

Contracția musculară: din poziția stând, ridicarea unui picior pe o ladă de antrenament. Piciorul trebuie să fie întins, iar vârful orientat spre în sus (20”).

Relaxare: timpul dintre contracție și stretching este de aproximativ 2 secunde.

Stretching: trunchiul se apleacă spre înainte, brațele întinse spre vârful piciorului. Se apucă vârful cu degetele și se menține poziția timp de 20 de secunde.

Acțiune musculară

(sursa: www.TheStretchingInstitute.com)

Obiectiv: îmbunătățirea musculaturii supero-anterioară a coapsei

Contracția musculară: din poziția stând întins pe o parte, picioarele apropiate se flexează piciorul de deasupra din articulația genunchiului spre înapoi timp de 20 de secunde. Genunchii apropiați, corpul este drept, bazinul împins spre înainte.

Relaxare: timpul trecut de la contracție la stretching este de 2 secunde.

Stretching: Se menține poziția timp de 20 de secunde.

Acțiune musculară

(sursa: www.TheStretchingInstitute.com)

Obiectiv: îmbunătățirea elasticității musculaturii anterioare a coapsei

Contracția musculară: din poziția șezând, cu tălpile apropiate și aduse cât mai mult spre bazin, se apasă pe genunchii cu ajutorul coatelor 20 de secunde.

Relaxare: timpul scurs între contacție și stretching este de 2 secunde.

Stretching: se menține poziția prin care se apasă pe genunchi timp de 20 de secunde.

Acțiunea musculară

(sursa: www.TheStretchingInstitute.com)

13.5 Pliometria simplă în pregătirea fizică a jucătoarelor de handbal debutante

Trăsătura de bază a sportului de performanță modern este reprezentată de dinamism. Astfel se încearcă găsirea celor mai eficiente metode și mijloace adaptate pregătirii pentru a valorifica la maxim potențialul organismului fiecărei jucătoare.

Astfel s-a ajuns la îmbinarea exercițiilor de tip izometric, static și pliometric care reprezintă bazele unei bune pregătiri cu efecte imediate și în timp.

Pliometria este un mijloc eficient, care se bazează pe mișcări și acțiuni naturale, pentru pregătirea fizică generală. Exercițiile pliometrice pot fi folosite în antrenamentele cu copii și juniori, având caracter plăcut și mobilizator.

În cadrul unui microciclu de pregătire este indicat să se folosească exercițiile pliometrice în alternanță cu elemente tehnice, acestea având rolul de a solicita articulațiile, chiar dacă la următoarea sedință de antrenament exercițiile cu caracter tehnic vor avea o pondere mai mare.

Exercițiile pliometrice sunt utilizate frecvent în multe programe de pregătire. Pliometria constituie un antrenament bazat pe sărituri – forma cea mai întâlnită de pliometrie, unde la aterizarea după fiecare salt mușchii sunt solicitați. În urma acestei acțiuni, următoarea săritură va avea o putere mărită. Contractarea și întinderea mușchilor duc la tonifierea corpului, dau mușchilor forță, echilibru și agilitate.

Vercoshanski I., în 1987 consideră că exercițiile pliometrice trebuie executate în bloc, în alternanță cu exerciții pentru tehnică.

Antrenamentul pliometric poate avea:

Efect imediat reprezentat de oboseala musculară totală sau locală;

Efect întârziat care se observă după o perioadă de timp;

Efect cumulativ care reprezintă cumulul efectelor pozitive ale exercițiilor destinate pliometriei.

Caracteristicile exercițiilor pliometrice:

Se pot folosi la orice categorie de vârstă;

Sunt formate din mișcări naturale;

Solicită întreaga musculatură sau numai anumite grupe musculare;

Nu necesită aparatură și instalații speciale;

Au caracter atractiv pentru sportivi;

Ajută la dezvoltarea detentei;

Îmbunătățesc propriorecepția (cum înțelege mintea unde este corpul în relație cu obiectele din jur – percepția de sine însuși).

Figura nr. 18 Modele pliometrice (după Niculescu, M., 1999, p. 39)

Prezentăm, în continuare, o serie de exerciții cu caracter pliometric simplu.

Exercițiile se pot efectua în condiții obișnuite, nefiind necesare aparate sau instalații speciale. Antrenamentul pliometric poate fi adaptat oricărui sportiv.

Exerciții fără încărcătură pentru membrele inferioare

Descriem în cele ce urmează câteva exerciții destinate dezvoltării mușchiului cvadriceps în ordinea crescândă a dificultății.

Exerciții cu cercuri

Săriturile de pe un picior pe celălalt redau cea mai simplă formă de pliometrie.

Sărituri în cercuri decalate

Cercuri dispuse pentru săriturile pe ambele picioare

Exerciții cu bănci de gimnastică

Băncile reprezintă un punct de sprijin care ușurează execuția săriturilor rapide.

Se pot efectua sărituri: pe un singur picior sau pe ambele picioare.

Sărituri peste bancă pe un singur picior.

Sărituri pe bancă cu ambele picioare și aterizare în spațiul dintre bănci.

Secvența sol – obstacol – sol determină îmbunătățirea înălțimii săriturii.

Exerciții cu gărdulețe

Gărdulețele vor fi dispuse unul în spatele celuilat, cu distanță între ele raportată la posibilitățile fiecărei jucătoare.

Aceste exerciții ajută la îmbunătățirea detentei, contactul cu solul făcându-se rapid, pe vârful piciorelor.

CAPITOLUL 14 – CONCLUZII DESPRINSE DIN EXPERIMENT

Scopul acestei teze de doctorat este implementarea unui nou criteriu destinat orientării și selecției în handbalul de performanță juvenil. Acest criteriu vine în ajutorul specialiștilor în domeniu, permițând o evaluare obiectivă a posibilităților unei jucătoare de handbal încă de la inițierea în acest sport de echipă.

Prezenta teză de doctorat este de factură interdisciplinară, astfel în realizarea ei a fost nevoie de cunoștințe din domenii variate printre care amintim: sport, anatomie, genetică, fiziologie, criminalistică, psihologie.

Punctele forte ale lucrării de față sunt:

Identificarea caracteristicilor desenelor papilare ale jucătoarelor de handbal cu vârsta cuprinsă între 10-12 ani, aparținând eșantionului experimental, cât și ale jucătoarelor Centrului Național de Excelență Rm. Vâlcea, categoria de vârstă 17-18 ani.

Identificarea calităților motrice dominante ale jucătoarelor pe posturi și punerea în legătură directă cu rezultatele amprentării digitale.

Realizarea unor exerciții specializate în funcție de postul de joc ocupat în echipă și de calitățile dominante aferente acestora.

Concluzii generale

În urma elaborării și aplicării programelor specializate de antrenament, am observat o îmbunătățire a tuturor rezultatelor probelor motrice efectuate.

În urma aplicării programului de exerciții pentru echilibru, între testarea inițială și testarea finală am observat un progres atât din punct de vedere al capacității de echilibru, cât și la celelalte probe motrice și la poziționarea jucătoarelor în teren.

Programul destinat stretchingului a ajutat jucătoarele foarte mult în perioada de pregătire, acestea nemaiacuzând dureri musculare. Menționez că exercițiile de stretching au fost executate atât în timpul antrenamentelor, cât și la finalul acestora.

Datorită faptului că jucătoarele au realizat progres de la testarea inițială la testarea finală, ipotezele de nul au fost respinse, mediile celor 2 testări nu au fost egale, astfel au fost acceptate ipotezele cercetării.

Amprentarea digitală făcută pe subiecții echipei Centrului Național de Excelență Rm. Vâlcea aflați în perioada premergătoare tranziției către seniorat și stabilirea modelului psihomotric al jucătoarei de handbal în funcție de poziția ocupată, corelată cu activitatea cercetătorilor străini referitoare la modelul impresiunilor digitale și a caracteristicilor necesare unui randament optim pe post ne-au ajutat în elaborarea concluziilor.

De asemenea, compararea caracteristicilor papilare ale jucătoareleor componente ale Centrului Național de Excelență cu cele ale jucătoarelor aflate la debutul în handbalul de performanță – comparație făcută în urma aplicării programelor specializate – au susținut concluziile următoare.

În funcție de procentajul înregistrat la interpretarea desenelor papilare în funcție de postul ocupat, putem determina dacă jucătoarele participante în campionatul destinat categoriei de vârstă 10-12 ani sunt repartizate pe posturi în conformitate cu caracteristicile amprentelor digitale.

Concluzii desprinse din experiment

Pentru postul de portar este necesară viteza sub toate formele ei, astfel că principalul desen papilar care indică prezența acesteia este cel de tip monodactilar L. Comparând amprentele digitale ale jucătoarelor celor două echipe, care sunt specializate pe acest post constatăm că:

portarii Centrului Național de Excelență dețin în proporție de 100% desenul de tip L (semn distinctiv care indică un nivel de dezvoltare mai mare pentru capacitatea motrică de viteză) ;

portarii de la echipa HCM Török Rm. Vâlcea au un procentaj destul de scăzut de doar 37,5 % a desenului L și o augmentare a desenului de tip W care este de preferat jucătorilor de teren datorită potrivirii acestuia cu capacitatea de coordonare.

După perioada de pregătire, unul dintre portarii echipei HCM Török Rm. Vâlcea a abandonat sportul de performanță – jucătoare care nu corespundea din punct de vedere al impresiunilor digitale cu postul pe care îl ocupa în cadrul echipei, concluzie desprinsă în urma analizei făcute pe prelevarea și interpretarea impresiunilor digitale.

Pentru postul de extremă observăm că, atât la echipa Centrului Național de Excelență, cât și la HCM Török Rm. Vâlcea, însușirea principală este reprezentată de prezența desenului papilar de tip L, subiecții având predispoziție clară spre capacitatea de viteză, capacitate care este nativă și care se poate îmbunătăți doar în mică măsură prin antrenament.

Pentru postul de inter, am ajuns la concluzia că este nevoie de prezența fiecărui semn în urma identificării calităților predominante, datorită acțiunilor întreprinse de aceste jucătoare: forță de aruncare, coordonare, viteză de execuție fapt confirmat de prezența semnului A care este asociat cu forța relativă, L – viteză, dar și mărirea procentajului semnului W – un indicator al prezenței capacității de coordonare.

Astfel jucătoarele echipei Centrului Național de Excelență întrunesc această condiție, având în componența amprentelor digitale toate cele 3 semne distinctive (A, L, W), într-un procentaj echilibrat raportat la necesitățile jocului de handbal modern.

Ținând cont de aceste caracteristici și observând că jucătoarelor echipei Hcm Török Rm. Vâlcea le lipsește impresiunea digitală A – corespunzătoare capacității de forță nativă recomandăm includerea în antrenamentele individualizate a jucătoarelor de pe acest post de joc a exerciților care să determine dezvoltarea capacității de forță.

Pentru postul de coordonator de joc, remarcăm absența în totalitate a desenului de tip A – datorită nevoii de agilitate mai mare decât cea de forță, și mărirea procentului de semne complexe W și L, atât la subiecții eșantionului experimental, cât și la jucătoarele Centrului național de Excelență.

Pentru postul de pivot, la fel ca și cel de inter, este nevoie de o combinație între cele 3 tipuri de impresiuni digitale. În comparație cu celelalte compartimente aici observăm o creștere procentuală a desenului papilar de tip arc A, dar și o creștere a desenului digital de tip W.

În urma aplicării exercițiilor specializate pentru fiecare post de joc în parte, randamentul jucătoarelor s-a îmbunătățit, fapt confirmat de rezultatele obținute la probele de control finale.

Jucătoarele eșantionului experimental HCM Török Rm. Vâlcea, întrunesc condițiile din punct de vedere al semnelor papilare identificate în urma amprentării digitale, pentru practicarea handbalului de înaltă performanță.

Sugestii de dezvoltare

Prezenta lucrare constituie o primă etapă, un prim pas spre abordarea unui nou criteriu de selecție și orientare în handbalul juvenil, astfel:

Amprentarea digitală ne poate oferi informații valoroase din punct de vedere al posibilităților motrice fiecărei jucătoare, putând ajuta în procesul de instruire pe parcursul junioratului – acesta fiind intervalul de timp în care se pot realiza reorientări pe posture și specializarea ulterioară.

Îmbunătățirea procesului de instruire prin individualizarea antrenamentelor în funcție de desenele papilare și calitățile motrice dominante.

Introducerea amprentării digitale ca și criteriu de sine stătător în sistemul național de selecție a copiilor și juniorilor.

În urma cercetării întreprinseîn această teză de doctorat, prin intermediul rezultatelor obținute se schițează noi linii de cercetare în domeniul amprentării digitale în handbalul juvenil și în selecție și orientare.

Prin intermediul acestei metode se realizează un pas important în găsirea tinerelor talente

BIBLIOGRAFIE

Abramova, T., Nikitina, T., Ozolin, N., (1992) – Impressões Dermatoglificas nos Atletas de Alta Qualificação de Diferentes Desportos, Volovogrado, Moscovo

Abramova, T. (1995) – Posibilidades de Utilização das Impressões Dermatoglificas na Selecção Desportiva, Cultura Fisica e Desporte, Moscovo

Abramova, T.F., Nikitina T.M. & Ozolin, N.N. (1996) – Impressoes dermatoglificas – marcas geneticas no potencial energetico do homen, Anais cientifico do ano 1995, Moscou

Albici, M. (2010) – Statistică economică. Matematici aplicate în economie, Editura Universitaria, Craiova

Amussen, E., Nielsen, M. (1967) – Jerebogmenneskets fysiologi – Copenhaga

Anderson, B., (1980) – Stretching, Shelter Publications, California

Anjos, M.A.B, Fernandes Filho, J., Novaes, J.S. (2003) – Caracteristicas somatotipicas, dermatoglificas e fisiologicas do atleta de trialto, Fitness & Performance Journal, v.2, nș1, pp. 49-57

Balint, E. (2005) – Instruirea în jocul de handbal – conținut tehnic, Editura Universității Transilvania, Brașov

Barani, G., Gavrilă, S. (1968) – Pregătirea fizică în antrenamentul sportiv, Editura Consiliului Național pentru Educație fizică și sport, București

Biji, E., Baron, T., Tivissi,L., Wagner, P., Isaic-Maniu, Al., Korka, M, Porojan, D. (1991) – Statistică teoretică și economică, Editura Didactică și Pedagogică, București

Binu Dorjee, Nitish Mondal & Jaydip Sen (2014) – Applications of Dermatoglyphics in Anthropological Research: A Review, South Asian Anthropologist, 2014, 14(2): 171-180 New Series ©SERIALS

Bompa T.O. (2002) – Teoria și metodologia antrenamentului – periodizarea, Editura Tana, București

Bompa, T.O. (2003) – Totul despre pregătirea tinerilor campioni, editura Ex Ponto, București

Bompa, T.O. (2006) – Periodizarea – teoria și metodologia antrenamentului, ediția a II-a, editura Tana, București

Bon, M., Pori, P., Sibila, M. (2015) – Morphological Characteristics of Female Handball Players, Coll. Antropology 39, pp. 631-639

Borin, Joao & Padovani, Carlos & Aragon, F.F. & Gonçalves, Aguinaldo. (2012) – Dermatoglyphics in Sports Sciences: Understanding the distribution of quantitative indicators in non-athletes and athletes of basketball according to their performance. Revista Andaluza de Medicina del Deporte. 5 pp. 99–104. 10.1016/S1888-7546(12)70015-1

Bota, I. (1984) – Handbal – modele de joc și pregătire, Editura Sport –Turism, București

Bota, I., Bota, M. (1987) – Handbal – pregătirea și formarea echipelor de performanță, Editura Turism, București

Carvalho, E., Filho, J.F., Novaes, J.S (2005) – Perfil dermatoglifico, somatotipico y fisiologico de los atletas de alta performance, particepes en las carreras de resistencia, de Rio de Janeiro. Fitness & Performance Journal, v.4, nr. 3, pp. 168-174

Cârstea, Gh. (1999) – Educație fizică – fundamente teoretice și metodice, Editura Casa de Editură Petru Maior, București

Cercel, P. (1980) – Handbal – exerciții pentru faze de joc, Editura Sport – Turism, București

Cercel, P. (1983) – Handbal. Antrenamentul echipelor masculine, Editura Sport-Turism, București

Clanton, R.E., Dwight, M.P. (1997) – Team Handball – steps to success, Human Kinetics Inc, USA, p. 142

Colibaba-Evuleț, D., Bota, I. (1998) – Jocuri sportive. Teorie și metodică, Editura Aldin, București

Colil-Abad, A., Hernandez-Mosquieira, C., Filho, F.J. (2015) – Dermatoglifia, fuerza maxima y rendiminto ergometrico en seleccionados chilenos de remo , Horizonte: Ciencias de la Actividad Fisica, año 6, numero 1, Junio 2015, pp. 7-13

Csudor, G. (1986) – Handbal la clasele I-IV, Editura Stadion, București

Cunha, R.S.P., Filho, J.F. (2004) – Identifiçao de egrimistas estrangerios de alto rendimento das tres armas, participantes do Campeonato Mundial de Esgrima – Havana – Cuba 2003, Fitness&Performance Journal, v.3, nș5, pp. 247-253

Cunha, R.S.P., Filho, J.F. (2005) – Identificação do perfil Dermatoglifico, somatotipico e das qualidades fisicas bàsicas da equipe brasileira feminina de esgrima, Fitness&Performance Journal, v.4, nș1, pp.34-44

Czerwinski, J., Taborsky, F. (1997) – Basic Handball – Methods.Tactics. Technique, AVIS – Werbung, Viena/Austria, p.46

Dantas, P.M.S., Fernandes Filho, J. (2002) – Identificação dos perfis genetico, de aptidão fisica e somatotipico que caracterizam atletas masculinos de alto rendimento, participantes do futsal adulto no Brasil, Fitness&Performance Journal, v.1, nș1, pp. 28-36

Del Vecchio, Fabricio & Gonçalves, Aguinaldo (2011) – Dermatoglyphics as biological markers of sports performance. Revista Andaluza de Medicina del Deporte. 4. pp. 44-52

Demeter, A. (1974) – Bazele fiziologice ale educației fizice și școlare, Editura Stadion, București

Demeter, A. (1981) – Bazele fiziologice și biochimice ale calităților motrice, Editura Sport-Turism, București

Demeter, A. (1984) – Femeia și sportul, Editura Sport-Turism, București

Dragnea, A. (1984) – Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport, Editura Sport-Turism, București

Dragnea, A. (2002) – Măsurarea și evaluarea în activitățile motrice, Editura Universității din Pitești, Pitești

Dragnea, A., Mate-Teodorescu S. (2002) – Teoria sportului, Editura Fest, București

Dragnea, A. (2006) – Educație fizică și sport – teorie și didactică, Editura Fest, București

Dicționarul explicativ român, (1998) – Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a), Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, București

Drăgan, I. (1989) – Selecția și orientarea medico-sportivă, Editura Sport-Turism, București

Efetene, A., Acsinte, A. (2000) – Handbal – de la inițiere la marea performanță, Editura Media, Bacău

Enoka, R., M. (1988) – Muscle strength and its development: new perspective, Sports Med

Epuran, M. (1968) – Psihologia sportului, Editura Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, București

Epuran, M. (1992) – Metodologia cercetării activitățiolor corporale, Departamentul Sport – Direcția Sport de Performanță, București, vol.I

Epuran, M., Holdevici, I., Tonița F. (2001) – Psihologia sportlui de performanță – teorie și practică, Editura FEST, București

Fazolo, E., Cardoso, P.G., Tuche, W., Menezes, I.C., Teixeira, M.E.S., Portal, M.N.D., Nunes, R.M.A., Costa, G., Dantas, P.M.S., Fernandes Filhom J. (2005) – A dermatoglifia e a somatotipologia no altor rendimento do beach soccer – seleçao brasileira, Revista de Educaçao fisica, 130, pp. 45-51

Ferreira, A.A.M., Fernandes Filho, J. (2003) – Corrida de orientaçço: caracterização dermatoglifica e somatotipicas de atletas de alto rendimento da região sul do Brasil , Fitness&Performance Journal, v.2, nș3, p. 145-150

Florescu, C. (1982) – Metodica dezvoltării calităților motrice, Editura Stadion, București

Gabbett, T., King, T. Jenkins,D. (2008) – Applied psysiology of rugby league, Sports medicine 38:119 – 138

Galton, F. (1892) – Finger prints , Macmillan and Co. , London and new York; ediție digitală http://www.biometricbits.com/Galton-Fingerprints-1892.pdf accesat la data de 02.07.2018

Galton, F. (1895) – Fingerprints directories, Macmillan and Co., London and New York, ediție digitală http://galton.org/books/fingerprint-directories/galton-1895-fingerprint-dirs-1up-clean.pdf accesat la data de 02.07.2018

Ghermănescu, I.K., Gogâltan, V., Jianu, E., Negulescu, I., (1983) – Teoria și metodica handbalului, Editura Didactică și Pedagogică, București

Ghervan P. (2014) – Handbal – pregătirea sportivă în stadiul de inițiere (9-10 ani), Editura Didactică și Pedagogică, București

Ghervan P (2014) – Handbal – repere conceptuale, Editura Didactică și Pedagogică, București

Gladkova, I. (1966) – Estudo dos Desenhos das Impressoes Digitais das Mãos e dos Pés do Homem e dos Primatas, Moscovo, Cultura Fisica e Desporto

Gontarev, S., Kalac, R., Zivkovic, V., Velickoska,L.A., Telai, B (2017) – Position Specific Morphological Characteristics of Top-Level Male Macedonian Handball players, The Anthropologist, 28:1-2, pp.79-85, DOI:10.1080/09720073.2017.13.11665

Hansen, D., Kennelly, S. (2017) – Plyometric anatomy, Human Kinetics, Champaign, IL

Harre, D., (1973) – Teoria antrenamentului, Editura Stadion , București

Hanțău, C. (2000) – Handbal, Editura Alfa, Buzău

Horghidan, V. (2000) – Problematica psihomotricității, Editura Globus, București

Knott, M., Voss, D. (1968) – Proprioreceptive Neuromuscular Facilitation, New York

Ifrim, M., Iliescu, A., (1978) – Anatomia și biomecanica educației fizice și sportului, Editura Didactică și pedagogică, București

Ifrim, M. ( 1987) – Biomecanica generală, I.E.F.S., București

Jinga, I., Istrate, E., (1998) – Manual de pedagogie, Editura ALL Educațional, București

João,A., Fernandes Filho, J. (2002) – Identificação do perfil genetico, somatotipico e psicológoco das atletas brasileiras de ginàstica olimpica feminina de alta qualificação esportiva, Fitness &Performance Journal, v.1, n. 2, p. 12-19

Johansson, A. (2010) – Selection to to – level sport teams, Pedagogiska rappoerter nr. 83, Pedagogiska Istitutionen, Umea Universitet

Junior, A.T.C., Cunha, A.C.P.T., Schneider, A.T., Dantas, P.M.S. (2006) – Caracteristicas dermatoglificas, somatotipicas, psicologicas e fisiologicas de seleção brasileira feminina adulta de handebol, Fitness &Performance Journal, v.5, nș2, p. 81-86

Klein, C.M.O., Fernandes Filho, J. (2003) – Relação entre a dermatoglifia, as qualidades fisicas e o nivel maturacional de escolares adolescentes de ambos os sexos, Fitness &Performance Journal, v.2, n. 6, p. 321-329

Kovacs, M. (2009) – Dynamic Stretching, Ulysses Press, United States

Lafay, O. (2004) – Methode de musculation, Edit. Amphora, Paris

Leuciuc, F.V., (2012) – Aprofundare într-o ramură sportivă – handbal, Editura Universității „Ștefan cel Mareˮ, Suceava

Linhares, R.V., Matta, M.O., Lima, J.R.P., Dantas, P.M.S., Costa, M.B., Fernandes Filho, J., (2009) – Effects of sexual maturation on body composition, dermatoglyphics, somatotype and basic psysical qualities of adolescents, Arquiros Brasileiros de Endocrinologia et Metabologia, 53(1) pp. 48-54.

Linhares, R.V., Filho, J.F., Mettrau, M.B. (2013) – As caracteristicas dermatoglificas de crianças e adolescentes talentosos do Instituto Rogerio Steinberg do Rio de Janeiro, Psicologia Clinica, Rio de Janeiro, vol. 25, n. 11, p.153-164

Machado, J.F., Roquetti Fernandes, P., Fernandes Filho, J. (2010) – Relação da qualidade fisica de força de preensão de mão com a quantidade de linhas dermatoglificas:um estudo preliminar da pre- disposição genetica, Fitness &Performance Journal, jan-mar, 9(1), p. 100-105

Manole V. (2008) – Condiția fizică în handbalul feminin, Editura PIM, Iași

Manno, R. (1989) – Les bases de l'entraînement sportif, Edit. SPA, Bologna

Marcu, V., Chiriac, M. (2009) – Studii privind evaluarea în cultură fizică și sport, Editura Universității din Oradea, Oradea

Marino, P.W. (2014) – Balance basics, first edition, ISBN: 978-1-304-94569-3 , accesat 07.01.2020

Martin, D. (1981) – Concepția unui model pentru antrenamentul copiilor și juniorilor, Editura Sport-Turism, București

Menezes, L.S., Fernandes Filho, J. (2006) – Identificação e comparação das caracteristicas dermatoglificas, somatotipicas e qualidades fisicas bàsicas de atletas de GRD de diferentes niveis de qualificação esportiva, Fitness & Performance Journal, v.5, nș6, p.393-401

Messina, M. (2019) – El stretching, Editorial de Vecchi, ISBN 978-1-64461-638-3

Mihăilă, I. (2004) – Handbal – curs teoretic, Editura Universității din Pitești, Pitești

Mihăilă, I. (2004) – Pregătirea fizică specifică diferențiată, Editura Valinex SA, Chișinău

Mihăilă, I. (2006) – Optimizarea pregătirii specifice la echipele de juniori, Editura Universitaria, Craiova

Mihăilă, I., Popescu D., C. (2016) – Metodica antrenamentului pe ramura de sport – handbal, Editura Universității din Pitești

Mihăilescu L., Mihăilescu N. (2006) – Atletism în sistemul educațional, Editura Universității din Pitești, Pitești

Mihăilescu, L., Mihăilescu, L., Mihai, I. (2019) – The Management of Some Objective Parameters Determination Used in Performance Sports Diagnosis, Edu World 2018 The 8th International Conference, p. 1670-1679

Monea G., Monea D. (2010) – Selecția și orientarea în sportul de performanță, Editura Mido-print, Cluj-Napoca

Nelson, A.G., Kokonen, J. (2007) – Stretching Anatomy, Human Kinetics, USA, ISBN 13: 978-0-7360-8084-2

Nicu, A. (1972) – Studii privind pregătirea sportivă a copiilor și juniorilor, Editura Stadion, București

Nicu, A. (1993) – Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, București

Nicu, A., (1993) – Rolul și importanța pregătirii fizice a spotivilor, Editura 4, București

Nicu, A. (2002) – Teoria și metodica antrenamentului sportiv modern, Editura Fundației „România de mâine”, București

Niculescu, I., I., (2006) – Psihomotricitatea în jocul de volei, Editura Universitaria, Craiova

Niculescu, I., I., (2006) – Evaluare motrică și somato-funcțională, Editura Universitaria, Craiova

Niculescu, M. (1999) – Știința pregătirii musculare, Editura Universității din Pitești

Niculescu, M., Georgescu, L., Marinescu, A., (2006) – Condiția fizică și starea de sănătate, Editura Universitaria, Craiova

Niculescu, M., Simăn, I.,I., Mateescu, A. (2008) – Pregătirea musculară în condiții speciale, Editura Universitaria

Nishioka, G.A.C., Dantas, P.M.S., Fernandes, J.F. (2007) – Perfil dermatoglifico, somatotipico e das qualidades basicas das bailarinos bolsistas do centro de Moviemiento Deborah Colker, Fitness & Performance Journal, 6(5), p.331-337

Nogueira, T.N., Cunha Junior, A.T., Dantas, P.M.S., Fernandes Filho, J. (2005) – Perfil somatotipico, dermatoglifico e das qualidades fisicas da seleçao Brasileira de handebol feminino adulto por posiçao de jogo, Fitness &Performance Journal, v. 4, nș4, p. 236-242

Ozolin, N.G. (1972) – Metodica antrenamentului sportiv, Editura Stadion, București

Pavel, D.A.C., Fernandes Filho, J. (2004) – Identificação dos perfis dermatoglifico, somatotipico e das qualidades fisicas bàsicas de atletas de alto rendimento em modalidades de natação em provas de meio-fundo e fundo, Fitness &Performance Journal, v.3, n.1, p. 18-27

Pășescu, Ghe., Constantin, I.R. (1996) – Secretele amprentelor papilare, Editura Național, București

Pășescu, C., Constantin, I.R. (1998) – Secretele amprentelor digitale, Editura Național, București

Penrose, L. (1968) – Memorandum on Dermatoglyphes Nomenclature

Pereira da Silva Miya Awazu (1971) – Hérédité des dermatoglyphes : I, Les dermatoglyphes digitaux. In: Bulletins et Mémoires de laSociété d'anthropologie de Paris, XII° Série. Tome 7 fascicule 3, 1971. pp. 263-280; doi : 10.3406/bmsap.1971.2020

Piaget, J., Inhalder, B. (1966) – Psihologia copilului, ediția a 3-a, Presses Universitaires de France, Paris

Popa, Ghe. (2011) – Metode și tehnici de identificare criminalistică, Editura AIT Laboratories s.r.l., București

Popescu, C. (1971) – Lecții de handbal, Editura Stadion, București

Popescu, C. (1979) – Antrenorul. Profilul, personalitatea și munca sa, Editura Sport-Turism, București

Popescu, D.C. (2007) – Instruirea în stadiile formative primare, Editura Universitaria, Craiova

Reid, A. (2017) – The Science of Stretching, The Crowood Press, Ramsbury, ISBN 978-1-78500-261-8

Rizescu, C. (2011) – Handbal – Selecția și pregătirea tehnică a începătorilor, Editura Ovidius University Press, Constanța

Rizescu, C. (2013) – Didactica handbalului, Editura Ovidius University Press, Constanța

Rizescu, C. (2013) – Handbal -aprofundarea specializării, Editura Ovidius University Press, Constanța

Sampaio, A.O.S., Dantas, P.M.S., Fazolo, E., Fernandes Filho, J. (2003) – Perfis somatotipico, de qualidades fisicas bàsicas e dermatoglifico dos pilotos de caça da FAB com as patentes de Tenente e Capitão, Fitness & Performance Journal, v.2, n.2, p. 122-127

Santos, M.R., Fernandes Filho, J. (2003) – Perfis dermatoglifico, somatotipico, e das qualidades fisicas basicas dos para-quedistas do exercito brasileiro do ano de 2003, Fitness &Performance Journal, v.3, n. 2, p.88-97

Santos M.R., Fernandes J.F. (2007) – Estudo do perfil dermatoglifico, somatotipico e das qualidades fisicas dos policiais do batalhão de operações especiais (pmerj) do ano de 2005, Fitness & Performance Journal, p. 98-104

Serdarusic, N. (2006) – High Speed Handball Training and Development in the area of performance, top Coaches Seminar, Switzerland

Sibila, M., Pori, P. (2009) – Position related differences in selected morphological Body Characteristics of top level handball players, Coll Antropology 33(2009) pp. 4:1079 – 1086

Simion, Gh., Grimalschi, T.I., (1999) – Gimnastica – îndrumar metodico-terminologic, Editura Universității din Pitești

Simion, Gh, (2006) – Arta pregătirii forței musculare, Editura Universității din Pitești

Simion, Gh., Amzăr, L. (2009) – Știința cercetării mișcării umane, Editura Universității din Pitești, Pitești

Simion, Gh., Mihăilă, I., Stănculescu, G. (2011) – Antrenament sportiv concept sistemic, Editura Ovidius University Press, Constanța

Sotiriu, R. (1998) – Handbal. Teorie, antrenament, metodică, Editura Gorald, București

Șchiopu, U. (1967) – Psihologia copilului, Editura Didactică și pedagogică, București

Șiclovan, I. (1977) – Teoria antrenamentului sportiv, ediția a 3-a revăzută, Editura Sport-turism, București

Șiclovan, I. (1984) – Teoria educației fizice și spotului, Editura Stadion, București

Tanigawa, M.C. (1972) – Physical Therapy, vol. 52, p. 725 – 735, California USA

Teodorescu, L. (1975) – Probleme de teorie și metodică a jocurilor sportive, Editura Sport-Turism, București

Terminologia educației fizice și sportului (1973), Editura Stadion, București

Trofin, E., Grigorovici, S. (1967) – Handbalul la copii și juniori, Editura Consiliului național pentru educație fizică și sport, București

Urban, F., Kandrac, R., Taborsky, F. (2011) – Position related categorization of somatotypes in top level handball players, EHF publications

Varga, M. (2014) – Stretching, mobility and flexibility, Smashwords Edition, www. Editura virtuală.ro

Verkhoshanski, Y. (1987) – La programazione e l'organisazzione del processo di allenamento, Societa Stampa Sportiva, Roma

Verkhoshanski, Y. (2011) – Todo sobre el metodo pliometrico, Editorial Paidotribo, 2 Edition

Verza, E. (2000) – Psihologia vârstelor, Editura Pro Humnitate, București

Walker, B. (2007) – The Stretching Handbook, Walkerbout Health PtycLtd and the stretching Institute, ISBN 978-0-9581093-3-8

Weineck, J. (2004) –La Anatomia deportiva, Editorial Paidotribo, 4a Edition, Barcelona

Weineck, J. (2005) – Entrenamiento total, Editorial Paidotribo, Barcelona

Yungwirth, Myrenberg (1973) – Studier av behandeligstekniken, contract – relax, IPNF, Suedia

Zaar, A. (2007) – Identificaçao dos Perfis de Dermatoglifia Digital nos Atletas das provas de 100m, 800m e 3000m rasos dos 17ș Joguinhos Albertos de Santa Catarina, 22ș Congresso International de Educaçao Fisica – FIEP/2007, Foy de Iguaçu: grafica new Word 2007, v.77, p. 276-279

Zamfir, Gh., Gomboș, L. (2010) – Handbal teorie și metodică, suport de curs pentru uz intern, Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj-Napoca

http://www.frh.ro/frh/pdf/documente/Normedecontrol2013-2014.pdf

www.TheStretchingInstitute.com; ISBN 978-1-905367-15-3

www.rasfoiesc.com/legal/criminalistica/TIPURILE-SUBTIPURILE-SI-VARIET59.php accesat la data de 20 noiembrie 2019