Contributii la Cunoasterea Performantelor Realizate de Hibridul de Tara Rora, Crescut In Conditiile S.c. Strugaru Com S.r.l. Dara

BIBLIOGRAFIE

Bălășescu M. și colab., 1980 – Avicultura. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

Chiran A., Banu A., Gându E., 2003 – Economia creșterii animalelor – teorie și practică. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] I., 1999 – Considerații asupra necesității diminuării agresivității factorilor de stres în creșterea intensivă a păsărilor. U.Ș.A.M.V. Iași, Lucr. șt., [NUME_REDACTAT], vol. 41,42, Edit "[NUME_REDACTAT] de la Brad" [NUME_REDACTAT] I., Pop M., Păsărin B., [NUME_REDACTAT]., 2000 – Contribution to study of the possibilities to increase the quantitative and qualitative production of meat in broiler. U.Ș.A.M.V.B. Timișoara. Lucr. șt. Zootehnie și Biotehnologii, vol. XXXII, Edit. AGROPRINT

Gîlcă I. – Zootehnie generală, [NUME_REDACTAT]’98, Iași, 2001.

Gîlcă I. – Zootehnie specială, [NUME_REDACTAT]’98, Iași, 2001.

Gîlcă I., Drăgotoiu D. – Tehnologii de creștere și exploatare a animalelor, Edit. ECA, București, 2003.

Gîlcă I., Doliș M. – Tehnologii de creștere a animalelor, Edit. ALFA, Iași, 2006.

[NUME_REDACTAT]., 1995 – Zootehnie specială. Edit. Mirton, [NUME_REDACTAT] Gh., Lungu S., 1993 – Tehnologia creșterii animalelor domestice. Edit. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] E., 1996 – Tratat elementar de zootehnie aplicată. Edit. Helicon, [NUME_REDACTAT] I., 1997 – Nutriția și alimentația animalelor. Edit. Fundației „România de mâine”, [NUME_REDACTAT] D. și colab., 1986 – Creșterea intensivă a palmipedelor. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] M.G., 1999 – Incubația la păsările domestice. Edit. "[NUME_REDACTAT] de la Brad" [NUME_REDACTAT] M.G., 2004 – Producerea ouălor de consum. Edit. "[NUME_REDACTAT] de la Brad" [NUME_REDACTAT] M.G. și Păduraru G., 2005-Tehnologii de creștere a păsărilor. Edit. Alfa, Iași.

Vacaru-Opriș I. și colab., 2000-Tratat de Avicultură, vol I, Edit. Ceres, [NUME_REDACTAT]-Opriș I. și colab., 2002-Tratat de Avicultură, vol II, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Opriș I. și colab., 2004-Tratat de Avicultură, vol III, Edit. Ceres, [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] figurilor

Lista tabelelor

INTRODUCERE

Obiectivul strategic fundamental în dezvoltarea zootehniei, acela de trecere la economia de piață și adaptarea producției animale românesti la cerințele UE, presupune consolidarea unei zootehnii moderne și care, pe baza mecanismelor specifice economiei de piață, să permită folosirea integrală a resurselor naturale și umane ale țării, în vederea apărării securității alimentare a populației și întărirea poziției României în cadrul schimburilor cu produse animale pe piața mondială.

În ultimele decenii, zootehnia a cunoscut noi dimensiuni sociale date fiind implicațiile ei intrinseci în existența omenirii. De aceea, cererea mereu crescândă a consumatorilor pentru produsele alimenmtare de origine animală, trebuie susținută printr-o creștere a nivelului producțiilor obținute, dar și prin implementarea în practică a rezultatelor cercetărilor întreprinse în domeniul creșterii animalelor.

Topul produselor pe care zootehia le pune la dispoziția consumatorilor este dominat de producțiile avicole, ca urmare a valorii lor biologice ridicate, dar și a prețurilor mai scăzute la care pot fi achiziționate. Carnea de pasăre satisface exigențele marii majorități a consumatorilor, existând chiar țări în care consumul acesteia este tradițional. Având sarcolema subțire și bobul deosebit de fin, carnea de pasăre este un aliment dietetic, care se pretează și valorificarea superioară sub formă de semipreparate sau preparate. Palmipedele în general, și rațele în mod special, sunt crescute pentru carnea obținută de la tineret, motivația fiind necesitatea diversificării sortimentale a produselor din carne, dar și faptul că acest tip de carne poate fi obținut în condiții economice deosebit de avantajoase.

Palmipedele au o predispoziție aparte pentru steatoza hepatică (Gîlcă I. 2001). Furajarea lor cu anumiți aditivi sau cu cereale cum ar fi porumbul (are un conținut redus de proteine, dar mai ales, de colină, care favorizează migrarea acizilor grași din ficat spre țesuturi), în cadrul unui proces tehnologic numit "îndopare", determină cresterea greutății ficatului de până la zece ori greutatea inițială, consecutiv dublării greutății corporale (Gîlcă I. și colab., 2003).

Ficatul gras obținut de la palmipedele îndopate constituie materia primă pentru obținerea celui mai bun și hrănitor pate', produs deosebit de apreciat de către consumatori.

Puful, fulgii și penele mari reprezintă o materie primă valoroasă pentru industria ușoară, dar și pentru mica gospodărie, fiind în același timp articole de export foarte căutate. Subprodusele rezultate în urma abatorizării sunt utilizate la obținerea făinurilor proteice.

Din cele prezentate reiese că, practic, tot ceea ce rezultă de la palmipede și implicit de la rațe se poate valorifica îm mod eficient.

Creșterea rațelor, ca de altfel și a altor specii avicole, s-a facut inițial în gospodării particulare pentru acoperirea nevoilor personale, apoi s-a trecut la creștere în sistem intensiv.

Producția de carne de rață realizată în țările componente ale UE, a devansat net pe cea de gâscă și curcă. În același timp a fost înregistrată și o creștere a acestei producții de la o perioadă la alta. Astfel dacă în anul 1990, în țările UE s-a obținut 200 mii tone de carne de rață, în anul 1998 producția a fost de 300 mii tone. În anul 2013 statistica FAO arată că în Europa producția de carne de rață a fost de 448 mii tone, Franța fiind una din țările cu cea mai mare producție de carne de rață, de 250 mii tone (Gîlcă I. și colab., 2006).

În țara noastră creșterea intensivă a rațelor a început după importul dn anul 1981, a primelor linii pure de rață din rasa Pekin, de la firma [NUME_REDACTAT] din Anglia, aceste linii au stat la baza formării primului hibrid românesc de rață pentru carne, denumit "RORA" (Tipuriță D. și colab., 1986).

Cea mai mare producție realizată de „Avicola” Botoșani a fost în anul 1998, când a livrat către piață peste 175 tone carne de rață, din totalul de 340 mii tone carne pe întregul sector avicol al României din acel an (Vacaru-Opriș I. și colab., 2002)..

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL ÎN DOMENIUL PERFORMANȚELOR REALIZATE DE HIBRIZII DE RAȚĂ

1.1. Linii și hibrizi de rață

Liniile pure de rațe din țara noastră provin din materialul importat din Anglia, de la firma [NUME_REDACTAT] și care s-a obținut prin lucrări de selecție și ameliorare laborioase, cu o durată de peste 20 de ani, pe rasele Pekin, [NUME_REDACTAT], Aylesbury și alte rase locale englezești; în final, s-a obținut o rață cu penaj de culoare albă, ciocul alb sau alb-gălbui și picioare de culoare gălbuie. Nucleul importat în anul 1981 era constituit din două linii pure de rață Pekin, care au participat la formarea primului hibrid românesc de rață pentru carne, denumit ’’RORA’’.

Linia 005 tatăl hibridului, este specializată pentru producția de carne+ouă și selecționată pentru viteza de creștere, indice piept, fertilitate, producție de ouă și rezistență la boli.

Linia 001 componentă maternă este specializată pentru producția de ouă-carne; la lucrările de selecție și ameliorare se urmăresc: producția de ouă, eclozionabilitatea, viteza de creștere, indice piept și rezistență la boli.

Caracterele acestor linii sunt buna combinalitate, ceea ce oferă hibridului comercial calități productive superioare.

Părinți:

175ouă/rață pe ciclu de 40 săptămăni de ouat;

95% fecunditate;

85% eclozionabilitare;

148 boboci/femelă;

90 % păstrarea efectivului;

3,5kg greutate corporală la vârsta adult.

Broiler:

2670g greutate corporală la 48 de zile;

3 kg consum specific n.c.

95% păstrare efectiv.

În sistem intensiv, rațele se cresc pe așternut permanent, pe grătare sau în baterii; mai răspândită, date fiind rezultatele net superioare, este creșterea la sol pe așternut permanent, situație în care se utilizează hale oarbe (fără ferestre), cu mediu controlat.

Tehnologia de creștere a hibridului ,,RORA” cuprinde 3 perioade, după cum urmează: perioada I, de la vârsta de o zi la 7 zile; perioada a II a, de la 8 la 21 zile și perioada a III a, de la 22 la 49 47 zile (Bălășescu M. și colab., 1980).

1.2. Norme tehnologice pentru perioada 1 – 7 zile

Popularea halelor cu boboci de o zi se face numai după pregătirea prealabilă a spațiilor de creștere, În fiecare țarc de creștere echipat cu eleveuză, se introduc câte 500 boboci de o zi; țarcul de demaraj este confecționat din patru coli PFL, cu diametrul de 4 metri și înalt de 50-60cm. Eleveuzele electrice au puterea de 2160w și se distribuie câte una pe țarc, situată central.

Tăvițele de furajare și adăpătorile vacumetrice se dispun circular și alternativ în țarcul PFL; se asigură câte una la 100 de capete.

Sub eleveuză, temperatura trebuie să fie de +350C; ea se reduce cu aproximativ 10C pe zi, ajungându-se la +290C în ziua a 7 a de viață a bobocilor. În restul halei, temperatura trebuie să fie la populare de +270C; pe măsura creșterii bobocilor, temperatura scade treptat, cu aproximativ 0,50C/zi (+240C la 7 zile).

Ventilația va începe să devină activă de abia din ziua a 7-a, pentru a se evita formarea curenților de aer, față de care bobocii sunt foarte sensibili. Umiditatea relativă a aerului trebuie să se înscrie în limitele de 60-70% ([NUME_REDACTAT]. Și colab., 1993).

Așternutul (talaj, coajă floarea soarelui, paie sau rumeguș) fără mucegaiuri, uscat și curat reprezintă o condiție esențială pentru păstrarea sănătății bobocilor; el trebuie împrospătat zilnic și chiar înlocuit în zona adăpătorilor. În practică, pentru siguranța menținerii așternutului în stare curată, adăpătorile se așează în tăvițe de material plastic, care preiau excesul de apă, dar se pot pune și pe grătare sau tăvițe de colectare a apei scurse în exces; se folosesc câte o adăpătoare vacumetrică pentru maxim 100 boboci. Se recomandă ca, în prima zi, apa din adăpători să fie călduță și să conțină medicamente antistres și vitamina AD3E ([NUME_REDACTAT]., 1995). Este foarte important ca la sosire, bobocii să fie distribuiți în țarcuri sub eleveuze, cât mai repede posibil, dar numai după ce au fost hidratați individual.

Hrănirea se face la discreție, din tăvițe, revenind maxim 100 boboci la o tăviță cu nutreț concentrat rețeta 26-1 negranulat (tabelul 1.1)

Tabelul 1.1

Structura și condițiile de calitate ale furajului combinat 26-1, utilizat în hrana hibridului RORA

* n.c. nutreț combinat

Lumina va fi continuă în primele 2 zile de viață a bobocilor. Se recomandă, de asemenea ca sub eleveuză să funcționeze un bec de 100w, pentru a permite bobocilor să se orienteze mai ușor în țarcul de demaraj; din ziua a 3-a se vor asigura 23 ore lumină/zi iar. Din ziua a 5-a se poate începe lărgirea țarcurilor PFL folosite la demaraj (Usturoi M.G. și colab., 2005).

1.3. Norme tehnologice pentru perioada 7-21 zile

O dată cu lărgirea țarcului, bobocii vor avea acces în zona de adăpare, care este dispusă pe mijlocul halei și constituită dintr-un canal colector pe care sunt așezate grătare metalice și covorașe din plastic perforate pentru ca bobocii să nu-și prindă picioarele între bare; pe aceste grătare sunt așezate adăpătorile liniare care pot fi confecționate din aluminiu, fier sau tablă. Adăpătorile vacumetrice se transferă în această zonă, urmând ca mai târziu să fie retrase și vor rămâne numai cele liniare. Înălțimea adăpătorilor și nivelul apei din ele se vor regla cu atenție, pentru un acces facil și pentru a se evita udarea păsărilor.

Temperatura sub eleveuză va continua să scadă cu aproximativ 10C pe zi, ajungându-se la + 200C în ziua a 14 a; la această vârstă se egalizează temperatura de sub eleveuză cu cea din hală. Temperatura de + 200C se va menține până la lichidarea seriei de creștere.

Umiditatea relativă a aerului se păstrează la nivelul de 60-70%, iar ventilația va fi activă, asigurându-se 0,75 m3 aer/oră/kilocorp (Vacaru-Opriș I. și colab., 2000).

Până la vârsta de 14 zile, hrănirea se face tot la discreție, cu furaj combinat din rețeta 26-1, granulat la 3 mm. Începând cu vârsta de 15 zile bobocilor, se introduc hrănitorile tonconice, iar furajul granulat va avea dimensiune de 5 mm; de la această vârstă se folosește furajul combinat de tip 26-2 (tabelul 1.2).

Tabelul 1.2

Structura și condițiile de calitate ale furajului combinat 26-2, utilizat în hrana hibridului RORA

În perioada de creștere și finisare, hibridul RORA manifestă cerințe mai scăzute în proteine. Rațele ca și alte specii de păsări, pot să-și autoregleze consumul de energie, iar depunerea de grăsime în carcasă se face în funcție de concentrația energetică și nivelul de hrănire, dar și de potențialul genetic al hibrizilor.

Așternutul se va improspăta zilnic menținându-se curat și uscat, în special în zona de adăpare.

Programul zilnic de lumină va fi alcătuit din 23 ore lumină și o oră de întuneric; intensitatea luminoasă va fi de de 3 w/m.

1.4. Norme tehnologice pentru perioada 22- 49 zile

Dacă sub aspectul temperaturii ambientale, al umidității relative a aerului, a ventilației și a regimului de lumină din hală nu sunt modificări față de perioada anterioară de vărstă, în schimb apar modificări de densitate, care nu trebuie să depășească 5cap/m, în condițiile în care sub o eleveuză s-au introdus la populare 500 boboci (Sas E., 1996).

Hibrizii comerciali vor fi hrăniți cu furaj combinat granulat din rețeta 26-2, respectându-se necesarul de energie și substanțe nutritive (Stoica I., 1997). Bobocii pentru carne se sacrifică pană la vârsta de 7-8 săptămâni, deoarece peste această vârstă depun în carcasă o cantitate mare de grăsimi, iar sporul de creștere în greutate se realizează în mare parte pe baza acestora.

La creșterea bobocilor de rață pe grătare din material plastic se are în vedere ca, în perioada de demaraj, deasupra grătarelor să se pună covorașe din material plastic. După D.Tipuriță și col.,1986, densitatea la populare în cazul creșterii bobocilor de rață pentru carne trebuie să fie de 8-10 cap/m2 la cei de rațe comune și de 8 cap/m2 la cei din rasa PEKIN, dar se impune mecanizarea tuturor lucrărilor tehnologice.

Creșterea bobocilor de rață pentru carne se poate face și în tabere de vară, sub șoproane, tehnologie care presupune demarajul bobocilor până la 3-4 săptămâni în hale cu mediul controlat, după care se face transferul lor în tabere de vară aflate în apropiere. Sistemul este avantajos pentru sezonul călduros (aprilie-octombrie) când se poate realiza un rulaj rapid și creșterea gradului de folosire a suprafeței construite. Acest sistem s-a folosit și la I.A.S. Botoșani, în perioada anilor 1984-1989, folosindu-se din plin lumina naturală pe timpul zilei (lumina artificială se folosea numai noaptea) și furajul verde de pe pășune.

1.5. Performanțele productive ale hibridului „RORA”

1.5.1. Dinamica creșterii în greutate și consumul de furaje

Asigurarea la un nivel optim a microclimatului din hală, unei densități tehnologice 5cap/m2, a apei de băut de foarte bună calitate și a unei furajări la discreție cu nutrețuri combinate granulate, echilibrate ca nivel energetic și proteic, garantează realizarea performanțelor de creștere indicate în tabelul 1.3, dar și a unui procent de păstrare a efectivului de peste 95%.

Tabelul 1.3

Performanțele hibrizilor de rață pentru carne „Rora”

Bobocii pentru carne RORA se sacrifică la vârsta de 7 săptămâni, deoarece peste această vârstă, depun în carcasă o cantitate mare de grăsimi, iar sporul în greutate se realizează exclusiv pe baza acestora. La vârsta de 7 săptămâni, greutatea corporală medie a unui boboc de rață pentru carne este de 2680g, greutate realizat cu un consum total de nutrețuri combinate de 7638g și un consum specific de hrană de 2,85 kg n.c./kg spor (Vacaru-Opriș I. și colab., 2004).

1.5.2. Producția calitativă și cantitativă de carne

Valoarea alimentară a cărnii de pasăre se datorează prezenței în compoziția ei chimică a principalelor grupe de substanțe necesare vieții, respectiv, proteinele cu rol plastic și lipidele cu rol energetic; în plus, oligoelementele și vitaminele conținute îi conferă remancabile proprietăți nutriționale și organoleptice.

Carnea de rață, comparativ cu cea a altor specii avicole, are o caloricitate ridicată (247-314 calorii/100g), datorită conținutului său mare în lipide (22,9-37,0%); pe de altă parte, apa conținută de carnea acestei specii are o pondere mai redusă (49,4-58,7%), față de carnea de găini (65,0-70,9%) sau chiar de curci (60,0-68,0%) (tabelul 1.4).

La broilerul de rață, calitatea în viu se apreciază în funcție de conformația corporală; pasărea trebuie să aibă o musculatură dezvoltată pe toată întinderea pieptului, carnea sternală să fie elastică și neevidențiată de depuneri de grăsime în regiunea abdomenului, pielea să aibă cu nuanțe de culoare de la albă la galbenă, iar penajul să fie complet, uscat și curat.

La procesul de industrializare a bobocilor de rață în țara noastră, carnea se prelucrează fie direct în carcasă și nu conține ficatul, inima și pipota, fie în carcasa de rață tranșată în pulpe, piept și tacâmuri de gătit; ficatul, inima și pipota se comercializează separat (tabelul 1.5).

Tabelul 1.4

Compoziția chimică a cărnii de pasăre

Tabelul 1.5

Părțile componente ale carcasei la palmipede

„Pulpele” reprezintă porțiunea anatomică detașată de la carcasă și este alcătuită din oasele femur și tibia, împreună cu țesuturile corespunzătoare acestora (mușchi, grăsimi, tendoane și piele).

„Pieptul” reprezintă porțiunea anatomică obținută prin secționare circulară în jurul regiunii pectorale, astfel ca să cuprindă stratul muscular, grăsimea și pielea aferentă.

„Tacâmul de gătit” reprezintă porțiunile anatomice rămase după detașarea pieptului și a pulpelor de la carcasă și este format din spinare, aripi și regiunea costală rămasă de la detașarea pieptului. Tacâmul nu conține pipota, ficatul și inima.

La palmipede, cantitatea de sânge scursă este de aproximativ 4,6% din greutatea vie; sângerarea durează minimum 2 minute.

Pe lângă produsul de bază care este carnea, din procesul de abatorizare a rațelor rezultă și subproduse comestibile și necomestibile. Organele comestibile sunt reprezentate de inimă, pipotă și ficat, iar cele necomestibile de esofag, gușă, trahee, pulmonii, intestine și pancreas. Organele necomestibile, împreună cu sângele și labele se utilizează ca materie primă la obținerea făinurilor proteice.

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL ȘI ORGANIZATORIC ÎN CARE

S-AU EFECTUAT CERCETĂRILE

2.1.Situația geografică și social-economică

Așezare geografică. [NUME_REDACTAT] se situează în extremitatea N a județului Botoșani, la intersecția paralelei de 48 grade și 10 secunde latitudine nordică cu meridianul de 26 de grade și 36 secunde longitudine E.

Acest oraș se încadrează în marea unitate geografică a [NUME_REDACTAT] și în partea N a [NUME_REDACTAT]: sectorul Darabani-Săveni ce corespunde [NUME_REDACTAT] superioare și a Bașeului. Teritorial, orașul Darabani are formă alungită orientată în direcția NV-SE și se află la contactul dintre zona de pădure și silvostepă.

Relieful orașului apare larg, vălurat, cu intefluvii colinare, deluroase sub formă de mici platouri joase, lăsând impresia că provin dintr-o suprafață tăiată de râuri. Relieful natural a fost modificat în sudul orașului prin terasare.

Are o suprafață de 9985 ha și o populație de 12032 locuitori. Funcția predominantă este cea agricolă, susținută de prezența solurilor fertile, apariția orașului fiind favorizată și de întretăierea unor drumuri comerciale.

Orașul are în componență cartierele Bombeni,Cornești,Lucovița,Mărgineni,Suseni și Teioasa și câteva sate dintre care cel mai important este Bajura. Principalele cursuri de apă care străbat orașul Darabani sunt râul Prut și pârâul Podriga.

Geografic este așezat pe rama înaltă, nordică, a [NUME_REDACTAT], într-o zonă deluroasă cu altitudinea maximă de 264 m, cu o mare fragmentare a reliefului, la contactul dintre zona de pădure și silvostepă, pe malul drept, înalt a râului Prut.

[NUME_REDACTAT] este cel mai nordic oraș al țării, al treilea ca mărime din județul Botoșani, după municipiile Botoșani și Dorohoi. Teritoriul administrativ al orașului Darabani este situat în extremitatea nordică a orașului Darabani și se învecinează cu următoarele teritorii administrative: Păltiniș nord-est, Viișoara nord-est, Coțușca est, Mileanca sud, Concești sud-vest, Hudești vest, Ucraina nord.

Orașul dispune în teritoriul său administrativ de numeroase suprafețe de teren agricol care asigură o bază bună pentru aprovizionare cu produse de natură vegetală,iar producția zootehnică este în mare măsură valorificată pe piața țărănească. Principalele legături de circulație din teritoriu sunt: Dorohoi-Rădăuți-Prut DN 29A, Dorohoi prin Cristinești DJ291D, Bajura-Mileanca DJ 298A și DC 1C.

În prezent economia orașului se bazează pe agricultură și creșterea animalelor, industria ușoară prin fabrica de confecții, cea de încălțăminte și ateliere de tricotaje, industria alimentară prin cele trei societăți de prelucrare a cărnii și cele două de prelucrare a laptelui, ale căror produse se regăsesc pe rafturile multor magazine din țară. Turistic, se remarcă existența celor patru stejari seculari despre care legenda spune că au fost plantați de Ștefan cel Mare înainte de anul 1500.

[NUME_REDACTAT] este unicul centru urban pe o rază de peste 35 km, având o importanță majoră în zonă prin instituțiile pe care le găzduiește, respectiv Spitalul orășenesc cu un număr de 75 de paturi, [NUME_REDACTAT] Darabani, Judecătoria, banca, Circa fiscală, etc. De asemenea, Darabaniul se detașează în zonă din punct de vedere comercial și de prestări servicii.

Din aceste motive, adăugând faptul că Darabaniul se află la mică distanță și pe una din arterele de acces către [NUME_REDACTAT], unde se află în lucru un viitor punct de trecere a frontiera de stat către [NUME_REDACTAT], este necesară lansarea unor programe de dezvoltare a infrastructurii în orașul Darabani, pentru a face față traficului auto și de persoane.

În prezent industria orașului Darabani este reprezentată de 186 agenți economici, majoritatea cu capital privat, care pe lângă activitatea de comercializare si desfacere a mărfurilor execută și producție industrială de tipul tricotaje, încălțăminte, mobile, articole din piatră, industrie alimentară (tabelul 2.1).

Paralel cu dezvoltarea producției s-au dezvoltat si activitățile de prestări servicii către populație: croitorie, tâmplărie, tinichigerie, cojocărie, construcții locuințe, morărit, etc.

În economia orașului Darabani, agricultura continuă să constituie o componentă de bază. Lucrările agricole se efectuează cu mijloace mecanizate, prestarea acestor lucrari către deținătorii de terenuri se face de 3 societati comerciale.

Tabelul 2.1

Situația orașului Darabani

2.2.Geomorfologia și hidrologia zonei

Relieful orașului [NUME_REDACTAT] specifice ale reliefului orașului Darabani sunt redate de succesiunea de culmi orientate NV-SE, despărțite de văi largi consecvente, care se diferențiază prin energii de relief variabile: peste 200m în vest de-a lungul Siretului, unde și altitudinile sunt mai mari depășind 400m în NV și 500m în SV, 100-150m în cea mai mare parte a județului, cu excepția părții centrale Cozancea, cu o enegie mai accentuată ( 150-175m ), și a unei zone cuprinsă între Dorohoi, Botoșani și Cristești, cu energie de relief sub 100m, evidențiind astfel aspectele cele mai apropiate de câmpie.

Orientarea și înclinarea generală a reliefului de la NV spre SE reflectă o altă caracteristică și anume structura monoclinală: dealurile sunt de obicei asimetrice, cu versanți mai abrupți spre N și NV ( relief de cueste ) și cu coline domoale spre S și SE. Acest relief de cueste evidențiază povârnișuri în panta abruptă către nord ( respectiv NV ), de exemplu:[NUME_REDACTAT] povârnită spre valea Prutului de la hotarul de nord al țării, [NUME_REDACTAT] dintre Corlăteni și Dângeni, [NUME_REDACTAT] la sud de Sulița-Hlipiceni. Reversul cuestei este alcătuit din planuri prelungi în panta lină spre S,SE: cuestele sunt bine însorite, ca și podurile largi ale culmilor care conferă terenurilor însușiri favorabile pentru cultura plantelor.

Însă privit în ansamblu, teritoriul județului se caracterizează în cea mai mare parte printr-un relief larg vălurat cu interfluvii colinare, deluroase, dezvoltate pe depozite miocene monoclinale (înclinate spre SE ), cu interfluvii paralele, orientate NV, SE, separate prin văi cu lunci largi și pline de iazuri.

Teritoriul orașului Darabani are o rețea hidrografică deficitară, datorită climei continentale și a terenurilor impermeabile.

a.Apele de adâncime includ strate acvifere sub presiune, cu caracter ascensional, acumulate în depozitele sedimentare.Aceste ape sunt puternic mineralizate prin dizolvarea sărurilor conținute de sedimentarul silurian. În orașul Darabani, apele de adâncime au o duritate foarte mare ( de peste 60 G ), iar cele de la Dângeni o culoare neagră datorită conținutului în sulfuri de fier. Stratele acvifere de adâncime nu influențează semnificativ rețeaua hidrografică de suprafață și au debite foarte reduse.

b.Apele freatice sunt folosite de populație prin săparea de fântâni și sunt mai bogate în zona dealurilor mari din vest, mai bine alimentate datorită precipitaților mai abundente, prezentând o succesiune de strate permeabile și impermeabile. Uneori, apele freatice pot avea și un caracter ascensional. Ape de bună calitate se găsesc în dealul Bour, cu debite de 5l/s. Se întâlnesc însă și ape freatice sărace, apariția lor fiind legată de intercalațiile de nisipuri.

Rețeaua hidrografică se caracterizează printr-o densitate medie cuprinsă între 0,43-0,62km/km.

Prutul, bine alimentat de afluenți de munte cu debite bogate ( Prutețul,Ceremușul ), izvorăște din Carpații de pe teritoriul Rusiei și ajunge la granița țării noastre la Oroftiana, după 249 km, cu un debit mediu anual de 67m/s, de peste 5 ori mai bogat decât Siretul. Prutul curge la un nivel relativ coborât și poate fi folosit pentru irigații și alimentări ale localităților.

Rețeaua hidrografică a județului Botoșani mai cuprinde și o serie de râuri mici ce aparțin în mare parte bazinului Prutului. Dintre acestea cele mai importante sunt în partea estică a județului: Ghireni (de 21km ) se varsă în Prut, lângă Mitoc și are multe iazuri mici; Volovățul (de 45km lungime ), se varsă în Prut lângă Ripiceni și are iazuri mari; Bașeul,cel mai mare râu din [NUME_REDACTAT] după Jijia (106km lungime ), are ca afluenți pe Podriga, Bodeasa. O altă grupă cuprinde Jijia cu afluenții săi ce drenează partea central-vestică a județului. Jijia izvorăște la vest de localitatea Pomârla de pe versantul estic al [NUME_REDACTAT] și este cel mai important afluent de pe dreapta al Prutului. Jijia are ca afluenți Buhaiu și Ibăneasa, singurul afluent semnificativ al Jijiei pe stânga.

2.3.Principalele caracteristici ale climei

Clima orașului este temperat-continentală. În urma observațiilor meteo înregistrate la stația Darabani, reiese că dinamica atmosferei este dominată de de masele de aer nord vestice, cu origine maritimă, răcoroase și umede pentru primăvara și început de vară, de aer cald-tropical, vara și rece-polar iarna. Temperatura medie anuală este de 8,4 grade C cu o amplitudine medie anuală de 25,2 grade C, precipitațiile anuale au valori de 500 mm/an, iar media zilelor cu zăpadă este de 37,7 zile. Vânturile dominante sunt din directia NV spre SE, iarna bate crivațul din direcție estică.

Fiind situat în partea de nord-est a țării, teritoriul orașului Darabani este supus influențelor climatice ale Europei de est, deși majoritatea precipitațiilor sunt provocate de masele de aer care se deplasează dinspre vestul și nord-vestul Europei.

Climatologic, teritoriul studiat se încadrează în unitatea corespunzătoare formulei D.f.b.x. adică un regim climatic temperat continental, cu nuanță excesivă. Acest caracter climatic este dat de producerea unor geruri mari ( cu temperaturi sub -30 C) și viscole violente în timpul iernii, ori călduri tropicale și secete îndelungi în unii ani, în perioadele de vară.

2.3.1. Regimul termic

Temperatura medie anuală a aerului în orașul Darabani este de 8,6 C cu 1 grad mai scăzută decât la Iași. O ușoară scădere a temperaturii medii anuale se înregistrează la Darabani ( 8,3 C ) și o ușoară creștere la Ștefănești unde media termică anuală este de 9,2 C. Se observă așadar o creștere a temperaturii medii anuale și de la vest la est (Botoșani: 8,6 C și Ștefănești:9,2 C ). Mediile anuale cele mai ridicate au ajuns la Botoșani la 10,3 C în 1930, iar cele mai coborâte la 6,8 C. Diferențe asemănătoare se înregistrează în lunile cu temperaturile medii cele mai scăzute și cele mai ridicate: -4,1 C la Botoșani, -4,4 C la Darabani și -3,7 C la Ștefănești în luna ianuarie ( față de -3,6 C la Iași și -3,1 C la București ) și de 20,1 C la Botoșani și 19,7 C la Darabani în luna iulie ( față de 21,3 C la Iași și 23 C la București ).

Astfel, amplitudinea medie anuală ce exprimă contrastul de temperatură vară-iarnă de 24 C la Darabani atestă gradul de continentalism al orașului care este mai redus decât în sudul țării. Pe măsura creșterii altitudinii medii ( spre vest și nord ) și latitudinii scade acest grad de continentalism, puțin mai accentuat în partea sudică și estică a județului. Caracterul de climat continental-continental cu nuanță excesivă este evidențiat și de media temperaturilor maxime și minime: de exemplu în luna iulie la Darabani media temperaturilor maxime este de 33,4 C, iar în luna ianuarie, media temperaturilor minime este de -20,7 C.Și temperaturile extreme absolute sunt mai puțin accentuate decât cele din sudul țării. Maxima absolută s-a produs la data de 7 august 1952 și a fost de 39,4 C și minima absolută de -32,5 C la Darabani în anii 1911, 1937, 1940. Amplitudinea termică absolută de 71,9 C, mai mică decât în sud demonstrează nuanța mai puțin accentuată a continentalismului. În general, temperatura medie anuală mai redusă a Moldovei de NE nu se datorează iernilor care nu sunt mai friguroase decât în sud, ci mediilor mai coborâte din lunile de vară, aflate sub influența maselor de aer oceanic de NV.Verile, destul de călduroase, sunt totuși mai moderate decât în sud, fapt dovedit și de numărul redus de zile tropicale, adică de zile cu temperaturi maxime egale sau mai mari de 30 C.

Din datele furnizate de stația meteo Darabani, reiese faptul că temperatura maximă în 2012 a fost de 23,6 C, iar minima de -2,8 C și 5 zile tropicale; în 2013 maxima a atins 21,2 C și minima -5,1 C și au fost 29 de zile cu îngheț. Înghețurile timpurii de toamnă și cele târzii de primăvară sunt frecvente și de durată și se datorează invaziilor de aer foarte rece de la periferia anticiclonului euro-asiatic. Numărul mediu anual al zilelor cu îngheț este de cca 120-130.

Temperatura solului întregește tabloul termic al orașului Darabani.Temperatura medie anuală a suprafeței active variază de la un an la altul și se datorează predominarii stărilor de timp cu regim baric anticiclonic. Astfel, în 2012, temperatura medie anuală a fost la Darabani de 11,7 C și la Botoșani de 12,5 C, iar în 2013 la Darabani a coborât la 10,6 C și la Botoșani la 11,5 C.

2.3.2.Regimul pluviometric

Sursa principală de umiditate este cea atlantică. Precipitațiile atmosferice sunt mai abundente în partea înaltă din vestul orașului (563mm la Darabani ) și scad ușor în partea joasă din estul orașului( 488mm- 452mm). Din cantitatea totală de precipitații, cca 2/3 cad în intervalul aprilie-august sub formă de ploaie. În intervalul noiembrie-martie se înregistrează 34-42 de zile cu ninsoare.

În bazinul superior al Jijiei cantitatea de precipitații este cuprinsă între 500-550mm anual. Cele mai reduse cantități au fost de 345mm la Darabani, ani consecutivi deficitari fiind 1894-1896, 1902-1904, 1937-1939, 1943-1946. Ani foarte ploioși au fost 1901, 1912, 1932, 1940, 1970. Față de media multianuală de 526 mm, în 1912 au căzut la Darabani 964 mm. Minimul pluviometric se înregistrează în luna ianuarie, iar lunile cele mai bogate în ploi sunt mai și iunie, uneori chiar și iulie. O expresie evidentă al climatului continental excesiv o constituie ploile torențiale din sezonul cald ce alternează cu perioade de secetă. Din punct de vedere meteorologic, perioadele secetoase au o durata medie de 14-18 zile, iar stratul de zăpadă a atins grosimea maximă de 154cm în 1956.

Bruma se manifestă în medie cca 40 zile/an în intervalul octombrie-aprilie, cea mai târzie brumă s-a produs pe 17 mai 1986 la Darabani.Chiciura are o frecvență redusă de 3,5 cazuri pe iarnă la Botoșani și de 5,6 cazuri la Darabani, producându-se frecvent în decembrie și ianuarie. Grindina este caracteristică pentru lunile iunie, iulie și mai puțin pentru august, când se produc în medie câte 1-2 căderi de ploi lunar, rar cate trei, provocând pagube importante culturilor agricole.

2.3.3.Lumina,nebulozitatea,umiditatea relativă,vânturile

Lumina.

Lumina reprezentată prin radiația solară directă absorbită de plantele verzi, are o importanță deosebită în procesul de fotosinteză.Pe lângă fotosinteză, lumina intervine și în celelalte procese fiziologice: transpirația, creșterea și forma plantelor. În cazul animalelor, lumina acționează asupra organelor fotoreceptoare ce determină coloritul sau ritmul activității. În funcție de influența intensității luminii asupra distribuției în interiorul arealului, s-au separat două grupe ecologice de plante și animale: heliofile, fotofile ( iubitoare de lumina ) și umbrofile, fotofobe ( iubitoare de umbra ). Dintre speciile heliofile întâlnite și în orașul Darabani, menționăm:colilia,păiușul,frasinul,stejarul.Animalele fotofile, precum popândăul, hârciogul, se întâlnesc în „ochiurile de stepă” din partea de est a teritoriului studiat . Animalele umbrofile sunt păsările active noaptea și liliecii. În funcție de toleranța la lumină, plantele și animalele se grupează în două categorii ecologice: euriterme ( suportă variații mari ale temperaturii ), de exemplu șoarecele Mus musculus și stenoterme ( condiții termice constante ).

În condiții de temperaturi reduse, plantele s-au adaptat pentru utilizarea cât mai eficientă a căldurii solului, adică dispunerea ramurilor pe sol așa cum sunt speciile de Betula nana, Salix repentis. Și în cazul condițiilor de temperature ridicate, plantele s-au adaptat ( formarea unor perisori la baza tulpinii, pentru protejarea de razele solare,dispoziția verticală a frunzelor, paralelă cu razele calorice ). Astfel, plantele se grupează în mai multe categorii denumite forme biologice ( bioforme ): fanerofite ( Quercus,Clematis ) , camefite ( Trifolium repens, Artemisia ) , hemicriptofite ( Festuca, Hypericum, Taraxacum ), frecvente în orașul Darabani. Animalele își caută microhabitate cu temperaturi favorabile, așa cum sunt rozătoarele care își construiesc galerii subterane, tunele.

Variațiile de temperatură pe verticală determină apariția etajelor de vegetație în cadrul orașului Darabani: păduri de stejari mezofili, păduri de fag și carpen, silvostepă și „ochiuri de stepă”.

Umiditatea aerului și nebulozitatea.

Umiditatea aerului este un element climatic foarte important pentru componentele peisajului geografic al teritoriului studiat, în special pentru profilul agricol al județului care resimte din plin influențele acestuia. În cuprinsul orașului Darabani, umiditatea se modifică în timp, în raport cu temperatura aerului.

Se poate constata, din datele furnizate de stația meteo, că umiditatea relativă anuală variază:astfel, în 2012 la Darabani a fost de 78% și la Botoșani de 73% , iar în 2013 a scăzut usor, la Darabani 77% și la Botoșani 68%. Media anilor 2012-2013 la Darabani a fost de 78% și la Botoșani de 71%. Umiditatea relativă este maximă iarna ( decembrie-februarie ) și minima vara ( aprilie-august ).

Pe suprafața [NUME_REDACTAT], nebulozitatea variază între 5,5 și 6,5 zecimi, o nebulozitate mare, datorată frecvenței mari a maselor de aer umed și a fronturilor ce se deplasează de pe oceanul Atlantic. Regimul nebulozității se poate exprima și în numărul mediu anual de 40-60 de zile cu cer senin și 100-120 de zile cu cer acoperit.

Vântul.

Întreaga dinamică a atmosferei este dominată de masele de aer nord-vestice, urmate de cele sud-estice și cele nordice. Frecvența medie anuală a vânturilor este următoarea: vântul de NV în proporție de 23,6 % , cel de SE de 18,7%, cel din nord de 10,7%, iar cel dinspre NE doar de 6,4%. Vânturile de N,NE și E, deși au o frecvență mai redusă, se manifestă în timpul iernii, sub forma crivățului, asociat zilelor geroase și uscate sau unor viscole puternice. Vântul are frecvență maximă în perioada caldă a anului din aprilie în iulie și frecvența minimă în perioada rece din septembrie în ianuarie. Vânturile de NV, cu maxima în iulie, transportă mase de aer umed oceanic, favorizând căderea precipitațiilor. Vânturile de SE sunt mai frecvente spre toamnă, iar cele din sectorul sudic aduc mase de aer uscat, intensificând evaporația și evapotranspirația. Situațiile de calm atmosferic reprezintă 28,2%, iar viteza medie corespunzătoare celor 3 tipuri de vânt este: 4,1-5,7 m/s, 3,1-4,4m/s și respectiv 1,7-4,5m/s.

2.4.Caracterizarea solului

Referitor la învelișul pedologic , studiile efectuate de-a lungul timpului au evidențiat o gamă largă de soluri în orașul Darabani , a căror răspândire se află în strânsă legatură cu elementele geomorfologice, litologice, climatice și vegetale. În acest context, învelișul de sol prezintă aceiași dispunere, în trepte de la VNV la E ca și relieful sau clima.

Învelișul de sol prezintă unele diferențieri în cadrul orașului Darabani care evidențiază mai bine decât relieful sau clima diviziunile teritoriale. Astfel, în zona dealurilor din vest și nord, predomină solurile silvestre cenușii și brune-cenușii podzolite ( ocupă 25/ din suprafață ) –doar cernoziomuri , iar în zona dealurilor joase din [NUME_REDACTAT] predomină soluri din grupa cernoziomurilor și a cernoziomurilor levigate, acestea fiind soluri zonale.-doar cernoziomuri.

Pe versanții slab înclinați sau pe depozite deluvio-proluviale și terase sunt prezente cernoziomurile semicarbonatice, iar pe cei cu înclinări pronunțate cernoziomuri de pantă.

Solurile de luncă în general, se usucă puternic în perioadele secetoase, apărând crăpături destul de adânci, impermeabilitatea acestora în perioadele cu precipitații abundente, favorizează creșterea duratei inundațiilor produse de râuri. Solurile din județ, după părerile specialiștilor, sunt puternic erodate, gradul de erodare depinzând de gradul de acoperire cu vegetațe, de felul vegetației, cât și de activitatea omului în utilizarea terenurilor ( M.Pantazică,1974 ). Așadar, erodosolurile se întâlnesc pe tot teritoriul județului și în special pe versanți și pe suprafețele plane, unde vântul a îndepărtat materialul parental.

Din suprafața totală a județului ( 498.569 ha ), cea agricolă reprezintă 78% , iar terenul agricol 22%.Suprafața agricolă a județului Botoșani este de 387.803 ha din care 75% arabil, 1,5% vii și livezi, 23% pășuni și fânețe. Condițiile pedoclimatice sunt favorabile culturilor de grâu, porumb, soia, floarea-soarelui (în zona de câmpie), cartofi ( în bazinul Siretului ), pomi fructiferi (în V și NV ), vița de vie (în S ).Cu aproape 80% terenuri agricole, județul Botoșani face parte din grupa județelor „eminente agricole”.

2.5. Flora cultivată și spontană din zonă

Conforma condițiilor pedoclimatice și de relief, este împărțită în doua zone: una cu pădure de foioase și alta de silvostepă. Pădurile conțin stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), tei, frasin (Fraxinus excelsior L.), arțar, cireș (Prunus avium), plop. Cea mai mare parte a teritoriului este destinată agriculturii cu soluri fertile (cernoziomuri cambice) pe care se cultivă grâu, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr.

Aspectul actual al florei și vegetației din orașului Darabani, precum și originea și diversitatea elementelor floristico-geografice, nu se pot explica doar prin determinismul zonalității climatice și nici nu pot fi înțelese fără o scurtă incursiune în trecut.

Vegetața întregului județ,cât și a orașului Darabani, este influentată de climatul răcoros și relativ umed al Moldovei de nord, cu ierni bogate în zăpezi, astfel că și silvostepa se aseamănă mai mult cu cea din Câmpia de Vest ( cu păduri de stejari mezofili ), decât cu cea din [NUME_REDACTAT] și Moldova de sud ( cu arbori termofili ).

Vegetația influențează desfășurarea proceselor hidrologice prin intermediul solului. Infiltrarea sau scurgerea superficială a apei din precipitații este determinată de gradul de acoperire a solului cu vegetație. Terenurile acoperite cu plante de cultură exercită o influență diferită în funcție de felul plantelor cultivate. Prin lucrările executate pentru întreținerea culturilor se distruge structura solului, micsorându-se infiltrația. Terenurile înțelenite, acoperite cu covor ierbaceu, exercită o influență pozitivă, deoarece în astfel de terenuri, datorită rugozității mărite, se micșorează scurgerea superficială. Terenurile nefiind afânate prin lucrări agricole, favorizează formarea solului cu structura, la care prezentă sistemului radicular mărește posibilitățile de infiltrare a apei și implicit creșterea scurgerii subterane, eroziunea terenurilor este mai redusă. Influența cea mai mare asupra desfășurarii proceselor hidrologice o exercită pădurea care contribuie la atenuarea scurgerii maxime, la sporirea scurgerii minime lichide, cât și la micșorarea scurgerii solide. Pădurea influențează posibilitățile de păstrare a apei prin toate componentele sale ( M.Pantazică, 1974 ).

Defrișarea pădurilor și desțelenirea pajiștilor de pe terenurile înclinate, folosirea lor nerațională pentru pășunat sau pentru agricultură, au provocat și sprijinit dezvoltarea proceselor de degradare a versanților și de creștere a gradului de torențialitate a scurgerii (M.Pantazică, 1974).

Vegetația intrazonală este condiționată de prezența unor discontinuități importante în desfășurarea parametrilor biotopurilor,ca suport, lumină,chimism, comparativ cu mediul de viață zonal,în care se dezvoltă plantele spontane (I.Bojoi, 2000).Specificul formațiunilor vegetale naturale ale luncilor (pajiști și arborete) este determinat de prezența solurilor aluviale și lăcoviștilor inundate periodic și cu exces de umiditate freatică, de umezeală relativă mai ridicată a aerului și de frecvență mai mare a fenomenelor hidrometeorice (rouă, brumă).

Pajiștile de luncă apar ca urmare a umidității mari, a inundațiilor periodice,a aluviunilor nesolificate, a apei subterane apropiate de suprafață. Acestea sunt alcătuite din specii mezofile și mezo-higrofile.

Vegetația lemnoasă este alcătuită din esențe slabe ce se grupează sub formă de zăvoaie (sălcișuri, răchitișuri, plopișuri și aninișuri) și preferă locurile umede din cuprinsul luncilor sau din imediata vecinătate a apei râului.

2.6. Prezentarea fermei

2.6.1. Scurt istoric

S.C. "[NUME_REDACTAT]." SRL Darabani, județul Botoșani, are ca domeniu principal de activitate comerțul cu materii prime agricole, animale vii, păsări vii – găini, pui, rațe, gâște, curci, comerț cu amănuntul și cu ridicata al cărnii și produselor din carne, iar ca obiecte secundare de activitate, creșterea păsărilor sau a diferitelor specii de animale, industrializarea cărnii și cultura vegetală.

Societatea a fost înființată în anul 1992, când se achiziționau aminale de la populație (porcine și taurine) și se sacrificau în abatorul propriu de la Darabani; carnea era vândută ca atare prin magazinul propriu, dar și sub formă de preparate diverse (salamuri crude, cârnați, salamuri uscate, etc).

În anul 1994, societatea a cumpărat fostul CAP Darabani, situat la 4 km de oraș. Înainte de anul 1989, existau 12 grajduri destinate creșterii vacilor de lapte și a porcilor; grajdurile cu suprafața de 625m2 fiecare au fost construite din cărămidă și acoperișul din țiglă.

La preluarea fostului CAP, s-au achiziționat numai patru adăposturi, sediul de CAP, o magazie și 2 hectare teren; la momentul achiziționării, adăposturile se aflau într-o stare avansată de degradare și au necesitat investiții importante pentru reparații și amenajări interioare.

2.6.2. Situația actuală

Prin preluarea acestei unități zootehnice și continuarea activității de industrie alimentară, conducerea societății a început un alt drum, cu răspunderi mai mari, dar și cu convingerea că prin muncă vor reuși să formeze în timp un sistem integrat în creșterea păsărilor.

Noul proprietar a făcut anumite modificări la vechile adăposturi, respectiv a amenajat central câte o cameră tampon de 25m2 (cu rol de depozit pentru furaje și materiale), despărțind în mod egal halele; în același timp, s-au realizat și amenajările interioare specifice pentru creștere de păsări, astfel încât, în perioada 1995-2002 au fost exploatate găini ouătoare, iar în continuare pui de carne, livrabili în viu către populație.

În anul 2003, s-a cumpărat de la fosta „Avicola” Botoșani, un număr de 1.250 cap rațe (1.000♀ + 250♂), utilajele necesare creșterii acestei specii (hrănitori tronconice, adăpători liniare, tăvițe de furajare și adăpători vacumetrice) și două incubatoare de 5.000 ouă/serie. Apa era asigurată din fântâni proprii cu hidrofor, iar furajul se prepara în fermă, din cereale achiziționate de la populația din zonă, dar și din producția proprie; premixul, fosfatul dicalcic, carbonatul era cumpoărat, de regulă, din Iași, iar așternutul de la o fabrică de mobilă din Dorohoi.

Beneficiind de aceste utilități, firma a demarat un nou gen de activitate, respectiv creșterea bobocilor de rață, pe care îi vindea către populație, la vârsta de 15 zile și cu o greutate de cca. 550g (figura 2.1).

Figura 2.1. Ferma de rațe Darabani (vedere exterioară)

În anul 2004, societatea a cumpărat în localitatea Răchiți-județul Botoșani o fermă, alcătuită din 4 hale a câte 1000m2 fiecare, pentru creșterea puilor de carne în baterii, două magazii, un șopron și un micro-abator de 500cap./ora. Ulterior, s-a renunțat la bateriile din cele 4 hale, trecându-se la creșterea puilor de carne pe așternut permanent. În anul 2005, s-a procedat la retehnologizarea fermei, prin achiziționarea de echipamente de hală de tip [NUME_REDACTAT] și darea în exploatare a două hale de creștere la sol a puilor de carne.

Rațele de reproducție achiziționate în anul 2003, după finalizarea ciclului productiv, au fost sacrificate, în propriul abator de la Răchiți și apoi livrate către populație prin magazinele proprii; deoarece, noul sortiment avicol „carne de rață în carcasă” s-a bucurat de un real succes, managerul societății s-a decis pentru dezvoltarea acestui gen de activitate astfel că în aprilie 2006 au fost cumpărați de la o societate din [NUME_REDACTAT] un număr de 6.600 boboci rață de o zi, pentru popularea fermei de la Darabani.

Restricțiile sanitar veterinare drastice impuse de apariția gripei aviare, au determinat conducerea societății să renunțe la creșterea bobocilor de rață, până la reglementarea situației, nemaiavând voie să achiziționeze pui, boboci, păsări vii în general, din alte județe.

La ora actuală, S.C. STRUGARU COM. S.R.L are 500 ha teren, din care 50 ha sunt proprietate și 450 ha sunt arendate. Ea este o societate cu capital social integral privat și cu peste 100 de angajați; în strategia administrației au fost cuprinse permanent măsuri care să asigure stabilitatea locurilor de muncă, venituri salariale decente, la care se adaugă cu titlu de gratuit, masa zilnică, echipamentul de protecție și de lucru și asistență medicală.

2.6.3.Situația de perspectivă

În perioada următoare, conducerea S.C [NUME_REDACTAT] SRL Darabani urmărește înființarea a două noi ferme, una pentru pui carne, iar cealaltă pentru exploatarea găinilor ouătoare; de asemenea, se are în vedere ridicarea performanțelor tehnice și a calității. În acest scop, societatea s-a preocupat de atragerea de fonduri europene, astfel încât, în anul 2013, a obținut printr-un proiect depus la APDRP suma de un milion euro pentru amenajarea la Darabani a unui abator nou de industrializare a cărnii.

Pentru anul în curs, sunt prevăzute următoarele:

modernizarea la Răchiți încă două hale pentru pui de carne;

achiziționarea a 16 hale pe platforma Răchiți și utilarea acestora cu echipamente [NUME_REDACTAT] pentru creșterea în sistem intensiv a puilor de carne;

modernizarea fermei de la Darabani, pentru creșterea bobocilor de rață conform standardelor UE;

construirea unei ferme de reproducție găini rase grele;

construirea unei stații de incubație echipată cu aparate produse de "[NUME_REDACTAT] Limited" din [NUME_REDACTAT], pentru a asigura puii broiler pentru fermele proprii dar și pentru alți crescători din județ;

construirea unui FNC propriu, cu instalații pentru furaj granulat;

achiziționarea unui autobuncăr pentru furaje.

Societatea va funcționa pe principiul lanțului tehnologic integrat, iar activitatea se va desfășura în cadrul unor departamente specializate, astfel:

departament achiziție cereale și producere nutrețuri combinate;

departament achiziție, creștere și îngrășare animale (porcine și taurine);

departament industrializare a cărnii;

departament creștere și industrializare păsări;

departament magazine.

PARTEA a II-a

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3

OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Scopul lucrării

Creșterea rațelor, atât în sistem industrial, cât și în gospodăriile populației este o problemă care a fost ignorată în ultima vreme.

Rațele sunt crescute, mai ales, pentru carne și ficat gras, sortimente avicole tot mai căutate de către consumatori, dată fiind bogăția lor în principii nutritive, de o înaltă valoare biologică. În plus creșterea rațelor conferă și alte avantaje de ordin biologic și economic; așa de exemplu, ele valorifică eficient nutrețurile mai ieftine, cum ar fi masa verde, au un ritm de creștere sporit și o rezistență organică mare la condiții neprielnice de mediu, posedă un penaj foarte căutat pentru valoarea sa, consumă mai puțină energie pentru termoreglare, nu necesită adăposturi și echipamente costisitoare etc.

În ultimul timp, a crescut tot mai mult cererea pieței pentru bobocii de rață de o zi, mai ales în rândul crescătorilor particulari și în mod deosebit, în zonele cu tradiție în creșterea acestei specii de păsări.

Bineânțeles că, acoperirea solicitărilor pentru bobocii de o zi nu este posibilă decât în condițiile existenței unor sectoare de reproducție bine puse la punct, unde să fie folosit un material biologic performant și exploatat după cele mai moderne principii de creștere.

Odată cu intrarea țării noastre în UE, sperăm ca avicultura românească să se dezvolte și mai mult, iar creșterea palmipedelor să redevină o preocupare a crescătorilor de păsări.

Cu investiții minime, se pot obține performanțe satisfăcătoare, dacă se respectă tehnologia de creștere a hibridului.

Din considerentele enumerate anterior, în lucrare ne-am propus să prezentăm rezultatele tehnice și economice realizate în cazul creșterii bobocilor de rață pentru carne la S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L.-Darabani.

3.2. Material și metode de lucru

3.2.1. Materialul biologic studiat

Obținerea unor performanțe superioare în procesul de creștere a hibridului de rață "RORA" este condiționată direct de părinții din care provin; pentru aceasta, se cere ca bobocii să provină de la rațe de reproducție sănătoase, cu un potențial genetic și productiv ridicat; de asemenea, interesează condițiile de creștere, calitatea furajului, factorii de microclimat, calitatea așternutului folosit, dar mai ales de densitatea la populare, avându-se în vedere faptul că ea se corelează cu greutatea la sacrificare.

Materialul biologic a fost reprezentat de două serii a câte 3300 boboci de rață de o zi achiziționați de la o societate avicolă din Râmnicu–Sărat județul Buzău; cele două serii de boboci au fost crescute în "Ferma de rațe" Darabani a SC Strugaru–Com SRL Darabani județul Botoșani și s-au urmărit performanțele productive ale acestor boboci.

3.2.2. Metode de lucru

Performanțele productive ale bobocilor au fost apreciate prin stabilirea următorilor indicatori:

dinamicii creșterii în greutate-prin cântărirea bobocilor din fiecare serie, la vârstele de o zi, 14, 28 și 49 zile;

consumul de furaje (s-a determinat consumul total și cel specific);

situația ieșirilor din efectiv-au fost înregistrate cazurile de prin mortalitate și apoi raportate la numărul de boboci din fiecare serie;

producția cantitativă de carne rezultată, stabilindu-se randamentul la sacrificare după formula R(%) = (în care: R=randament la sacrificare; Gc= reutatea carcasei; Gv=greutatea vie)

greutatea organelor interne (g);

ponderea porțiunilor anatomice tranșate în alcătuirea carcaselor (%);

eficiența economică a creșterii hibrizilor de rață RORA pentru carne

eficiența economică a valorificării sub formă de produse a bobocilor studiați.

Principalele date au fost prelucrate statistic, calculându-se

1. Media aritmetică

2. Deviația standard (s)

s =

3. Eroarea standard a mediei ()

() = sau

Această variație însoțește întotdeauna media:

4. Coeficientul de variabilitate

V% =

În funcție de valorile pe care le poate lua coeficientul de variabilitate, variabilitatea poate fi caracterizată astfel:

până la 10%, variabilitatea este scăzută;

între 10-20%, variabilitatea este mijlocie;

între 21-25%, variabilitatea este mare;

peste 25%, variabilitatea este foarte mare.

CAPITOLUL 4

REZULTATELE PROPRII

4.1. Fluxul tehnologic din ferma de rațe

Ficare hală de creștere are o suprafață de 600m2 și este împărțită în două părți egale; în fiecare jumătatea sunt amplasate câte trei țarcuri, cu câte o eleveuză pe mijloc (figura 4.1). Țarcurile confecționate din 4 coli PFL, au diametrul de 4 metri; în interiorul lor se introduc 6 tăvițe din aluminiu cu dimensiunea de 30/50 cm pentru furajare, 3 tăvițe cu grătar și covoraș de plastic perforat pe care sau așezat 6 adăpători vacumetrice. Ventilația este asigurată prin șase ventilatoare.

Figura 4.1. Hală echipată cu eleveuze de 2160w și hrănitori tronconice

La populare, în fiecare țarc s-au introdus câte 550 boboci de o zi; ei au fost hidratați individual cu apă având medicamente antistres (OXIVIT și VITAMINA AD3E), dar această medicamentație s-a administrat timp de 5 zile consecutiv.

Furajul folosit, a fost nutreț combinat negranulat realizat după rețeta 26-1 (tabelul 4.1) și administrat timp de 21 zile, apoi s-a trecut la furaj din rețeta 26-2 (tabelul 4.2) până la sacrificare, tot negranulat.

Tabelul 4.1

Structura și condițiile de calitate ale nutrețului combinat 26-1 administrat bobocilor studiați

Tabelul 4.2

Structura și condițiile de calitate ale nutrețului combinat 26-2 administrat bobocilor studiați

Temperatura sub eleveuză a fost de +350C în prima zi de viață a bobocilor. Pentru uniformizarea temperaturii din hală, s-au folosit și sobe cu rumeguș, pentru a se asigura +270C în restul halei (figura 4.2). Temperatura s-a redus treptat, până la un nivel de +290C sub eleveuze (sfârșitul primei săptămâni) și în continuare până la +200C, temperatură menținută până la lichidarea seriilor. Umiditatea relativă a aerului s-a situat în jurul valorii de 65%.

Figura 4.2. Modalitate de suplimentare a căldurii din hale

Figura 4.3. Zona de adăpare și furajare

Programul de lumină a constat în asigurarea a 24 h lumină în primele 2 zile de viață, apoi 23 h lumină și 1 oră întuneric până la finalul seriilor. În primele 7 zile, sub fiecare eleveuză a existat un bec de 100w, care a fost înlocuit ulterior cu unul cu o intensitate mai mică 40w; deoarece, hala era prevăzută cu ferestre oarbe, s-a folosit la maxim și lumina naturală, apelându-se la lumina artificială numai pe timpul nopții. Furajarea s-a făcut la discreție. Așternutul s-a împrospătat zilnic, menținându-se un așternut curat, pentru odihna bobocilor, dacă așternutul este ud, aceștia devin agitați, ceea ce duce la scăderea sporului în greutate.

La vârsta de 2 zile, țarcurile au fost unite două câte două, iar la 7 zile au fost desființate; în același timp s-au introdus și hrănitorile tronconice din aluminiu pentru ca rațele să consume și din acestea, dar au fost lăsate și tăvițele. Tot la 7zile s-au introdus adăpătorile liniare în zona de adăpare-furajare (figura 4.3), apa curentă fiind asigurată din 2 fântâni cu hidrofor.

4.2. Performanțele productive ale bobocilor de rață studiați

4.2.1 Dinamica creșterii în greutate

Este cunoscută corelația pozitivă dintre greutatea ouălor de incubație și cea a bobocilor de o zi, precum și evoluția ulterioară a greutății corporale. Acest lucru a fost constatat și pe parcursul investigațiilor noastre, la care bobocii din cele două serii de creștere studiate au provenit din ecloziuni diferite (tabelul 4.3 și figura 4.4).

Tabelul 4.3

Dinamica creșterii în greutate (g) a bobocilor studiați

Figura 4.4. Dinamica greutății corporale la bobocii studiați

Astfel, la vârsta de o zi, greutatea bobocilor din seria S1 de creștere a fost de 51,4±0,20g, pe când a celor din seria S2 de 55,6±0,43g.

La cântărirea efectuată la vârsta de 14 zile a bobocilor, greutățile coporale au înregistrat valori de 531,17±2,21g la S1 de creștere și respectiv, de 532,24±1,22g la cei din S2, în timp ce la vârsta de 28 zile, greutatea medie a bobocilor a fost de 1298,36±8,67g la seria S1 și de 1314,78±7,51g la cei din seria S2.

La momentul sacrificării, respectiv la vârsta de 49 zile a bobocilor, greutățile corporale medii au fost de 2624,22±10,71g la cei proveniție din prima serie de creștere (S1) și respectiv, de 2673,59±8,54 g la cei din seria a doua (S2).

Considerăm că rezultatele obținute de noi sunt mulțumitoare, deoarece la aceeași vârstă de 49 zile, hibridul RORA este creditat cu o greutate de 2680g.

În privința sporului mediu de creștere realizat se poate spune că, exceptând primele 14 zile, când bobocii din seria S1 au avut rezultate mai bune, în restul perioadelor, bobocii din seria S2 au înregistrat valori superioare, astfel că, pe total perioadă, această serie de creștere s-a închis cu cel mai bun spor mediu zilnic (53,43 g/cap/zi), față de numai 52,51 g/cap/zi cât au realizat bobocii din prima serie de creștere (S1).

4.2.2. Consumul de furaje

Performanțele bobocilor studiați au fost apreciate și prin prisma consumului de furaje, stabilindu-se consumul mediu zilnic și cel specific (tabelul 4.4).

Tabelul 4.4

Consumul de furaje la bobocii studiați

Datele obținute de noi arată faptul că, în primele 14 zile, consumul mediu zilnic a fost de 45,92g/cap la bobocii din seria S1 și de 44,21g/cap la cei din seria S2, corelat de altfel cu sporul de creștere realizat de către aceștia.

În următoarea perioadă de vârstă (15-28 zile), consumurile zilnice de furaje s-au situat la niveluri de 155,93g/cap la seria S1 și respectiv, de 157,08g/cap la seria S2, pentru ca în ultima perioadă (29-47 zile), valorile calculate pentru consumurile medii să fie de 221,15 g/cap la bobocii din prima serie de creștere (S1) și de 224,75g/cap la cei din seria a doua (S2). Pe total perioadă studiată, consumul mediu zilnic înregistrat de bobocii din seria S1 de creștere a fost de 151,61g/cap/zi, iar cel realizat de bobocii din seria S2, de 153,1g/cap/zi.

Sub aspectul consumului specific, cea mai bună valoare (2,806kg n.c./kg spor) au realizat-o bobocii din seria S2, în timp ce la bobocii din seria S1 consumul specific a fost mai mare, de 2,831 kgn.c./kg spor.

Așa cum a fost prezentat anterior, furajele destinate hrănirii bobocilor din cele două serii de creștere au fost produse în regie proprie, la prețuri de cost de numai 0,7249 RON pentru rețeta 26-1 și 0,5228 RON pentru rețeta 26-2 (tabelul 4.5).

Acest lucru a fost posibil deoarece, o bună parte din materiile prime utilizate la producerea furajelor, au provenit din alte sectoare de activitate aparținând firmei [NUME_REDACTAT] SRL; în final, prețurile scăzute ale furajelor au influențat pozitiv rentabilitatea creșterii rațelor.

Tabelul 4.5

Costul furajelor

4.2.3. Situația ieșirilor din efectiv la bobocii studiați

În paralel cu urmărirea performanțelor de creștere a bobocilor studiați, a fost apreciată și proporția de păstrare a efectivului din cele două serii de creștere.

Datele prezentate în tabelul 4.6 arată faptul că, la ambele serii de creștere, cea mai mare rată a mortalității s-a înregistrat în primele 14 zile de viață ale bobocilor, fiind de 4,3% la cei din seria S1 și de 4,0% la cei din seria S2.

Tabelul 4.6

Situația ieșirilor din efectiv la bobocii studiați

În următoarele perioade de control (15-28 zile și respectiv, 29-49 zile), ponderea ieșirilor din efectiv s-a redus mult, fiind de numai 1,0% la prima serie de creștere (S1) și de 0,7% la cei din seria a doua (S2). Pe total perioadă, proporția ieșirilor din efectiv a fost de 5,3% la bobocii din seria S1 și respectiv, de 4,7% la cei din seria S2 de creștere.

4.2.4. Randamentul la sacrificare

În urma sacrificării bobocilor din cele două serii de creștere (la vârsta de 49 zile), a fost stabilit randamentul la sacrificare, utilizându-se pentru calculul greutatea carcaselor obținute și greutatea vie a bobocilor. (tabelul 4.7 și figura 4.5). Astfel, greutatea la sacrificare a bobocilor din prima serie de creștere (S1) a fost de 2624g, iar cea a carcaselor, de 1769g, ceea ce a condus la realizarea unui randament la sacrificare de 67,41 ± 1,58%. Bobocii crescuți în seria a doua (S2) au avut o greutate vie de 2673g și o greutate a carcaselor de 1817g, rezultând un randament la sacrificare de 67,97 ± 0,89%. La ambele serii de creștere, caracterul studiat a fost mai puțin omogen, valorile coeficientului de variație fiind de 18,77% și respectiv, de 15,41%.

Tabelul 4.7

Randamentul la sacrificare (%) la bobocii studiați

Figura 4.5. Randamentul la sacrificare (%) la bobocii studiați

Apreciate în ansamblu, rezultatele obținute pot fi considerate ca fiind mulțumitoare, în literatura de specialitate fiind citate valori ale randamentului la sacrificare de 69,7–78,8%.

4.2.5. Greutatea organelor interne

Obținerea unor producții superioare de carne este condiționată de dezvoltarea corespunzătoare a principalelor organe interne, datorită rolului pe care acestea îl joacă în fiziologia și metabolismul păsărilor.

Ficatul, cea mai complexă glandă din organism, este mai dezvoltat la pasările care realizează sporuri superioare de creștere. Astfel, la bobocii din seria a doua de creștere (S2) ficatul a înregisrat o greutate medie de 81,4±0,4g, în timp ce la bobocii din prima serie (S1), greutatea glandei amintite a fost de 81,05±0,62 (tabelul 4.8 și figura 4.6).

Tabelul 4.8

Greutatea organelor interne (g) la bobocii studiați

Figura 4.6. Greutatea organelor interne (g) la bobocii studiați

Superioritatea bobocilor crescuți în seria a doua (S2) s-a observat și în cazul inimii și a pipotei, a căror greutate a fost de 14,82±0,17g și respectiv, de 88,63±0,16g, față de numai 14,50±0,2g și respectiv, 88,25±0,49g, cât a fost greutatea medie pentru cele două organe la bobocii din seria S1 de creștere.

4.2.6. Ponderea porțiunilor tranșate

Carcasele rezultate în urma abatorizării bobocilor studiați au fost tranșate în cele trei regiuni anatomice principale, respectiv: piept, pulpe și tacâm. Din acest punct de vedere, s-a constatat că cele mai ridicate ponderi ale componentelor valoroase (pieptul și pulpele) s-au găsit la carcasele provenite de la bobocii din seria a doua de creștere (S2) (tabelul 4.9 și figura 4.7).

Tabelul 4.9

Ponderea porțiunilor tranșate (%) în alcătuirea carcaselor la bobocii studiați

Figura 4.7 Ponderea porțiunilor tranșate (%) în alcătuirea carcaselor la bobocii studiați

Astfel, în cazul bobocilor din seria S2, ponderea pulpelor în alcătuirea carcaselor a fost de 25,97 ± 0,17%, cea a pieptului de 25,15 ± 0,32%, în timp ce tacâmul a reprezentat 48,88 ± 0,38% din total carcasă.

La carcasele rezultate de la bobocii crescuți în prima serie (S1), ponderea pulpelor a fost de 25,53 ± 0,14%, cea a pieptului de 24,96 ± 0,82%, iar a tacâmului de 49,51 ± 0,47%; așa cum se știe, tacâmul de pasăre este un sortiment cu un preț de vânzare mult inferior celui practicat pentru piept sau pulpe.

4.3. Eficiența economică a creșterii bobocilor de rață

Calcularea eficienței economice a creșterii bobocilor de rață pentru carne (hibridul RORA) s-a făcut pe baza elementelor de calcul prezentate în tabelul 4.10.

În urma analizei indicatorilor realizați, s-a constatat că cele mai bune rezultate tehnice le-au înregistrat bobocii de rață din seria a doua de creștere (S2) care au avut un procent de mortalitate de numai 4,7%, un spor mediu zilnic de 53,43g/cap/zi și o greutate la sacrificare de 2673,59g.

În aceste condiții și eficiența economică a creșterii bobocilor de rață a fost superioară la cei din seria a doua de creștere-S2 (tabelul 4.11).

Din datele prezentate rezultă faptul că, la bobocii din seria S1 de creștere, cheltuielile de producție au fost de 3,0531 RON/kg viu, rezultând un venit total de 28790,2 RON; beneficiul net realizat în acest caz a fost de 3755 RON/serie de creștere. La bobocii din seria a doua de creștere (S2), cheltuielile de producție au fost mai scăzute, de numai 3,0171 RON/kg viu, ceea ce a determinat realizarea unui venit total de 29527,5 RON și a unui beneficiu net de 4153,2 RON/serie.

Tabelul 4.10

Elemente de calcul pentru stabilirea eficienței economice în creșterea bobocilor de rață

Tabelul 4.11

Eficiența economică înregistrată la creșterea bobocilor studiați

4.4. Eficiența economică a comercializării cărnii de rață

Abatorul societăți STRUGARU-COM. S.R.L. funcționează numai atunci când este necesar; de regulă, este folosit pentru sacrificarea puilor de carne rămași din vânzările în viu-perioada aprilie-septembrie, dar a fost utilizat și pentru abatorizarea broilerului de rață. Având o capacitate de tăiere de 500cap/ora, abatorul este deservit de 11 salariați, un inginer, un contabil, un medic veterinar și un specialist electromecanic-frigotehnist.

Deoarece, bobocii din cele două serii de creștere au fost valorificați sub formă de carne în carcasă sau sortimente de carne de rață, s-a găsit ca fiind necesară calcularea eficienței economice pentru acest gen de activitate, pe baza elementelor de calcul prezentate în tabelul 4.12.

Tabelul 4.12

Elementele de calcul pentru stabilirea eficienței economice a comercializării cărnii de rață

Datele noastre arată faptul că, la bobocii din seria S1, s-a obținut o greutate totală de carne în carcasă de numai 5527,62kg, față de 5716,27 cât s-a obținut la cei din seria a doua de creștere (S2), ca urmare a diferențelor referitoare la greutatea în viu la sacrificare și a randamentului la sacrificare care au fost superioare la bobocii din seria S2.

Analiza sub raport economic a procesului de abatorizare și a valorificării prin magazinele proprii a sortimentelor «CARCASA BROILER RATA» și «SPECIALITATI BROILER RATA», a demonstrat superioritate rezultatelor tehnice din timpul creșterii realizate de către bobocii din seria S2 (tabelul 4.13).

Prin urmare, la lotul evidențiat anterior (seria S2 de creștere), beneficiul net realizat în cazul sortimentului «Carcasă de rață» a fost de 2163,02 RON, iar la «Specialități broiler rață» de de 10277,25 RON.

În cazul bobocilor din prima serie de creștere (S1), beneficiul net obținut la comercializarea sub formă de «Carcasă de rață» a fost de 1833,52 RON, iar la «Specialități broiler rață» de 9509,89 lei RON.

Tabelul 4.13

Eficiența economică a comercializării cărnii de rață

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

CONCLUZIII

Din investigațiile noastre privind procesul de creștere a bobocilor de rață-hibridul RORA și valorificarea acestora prin S.C. STRUGARU COM S.R.L. Darabani, au rezultat următoarele concluzii:

densitatea asigurată la populare a fost mai mare decât recomandările pentru hibridul Rora (5,5 cap/m2 față de max. 5 cap/m2), afectând negativ ritmul de creștere al bobocilor și proporția ieșirilor din efectiv;

nutrețul combinat utilizat la furajarea bobocilor nu a fost granulat, de unde și consumuri de furaje mai mari, datorate, în mare parte, pierderilor din sistemul de furajare;

rata mortalității a fost destul de ridicată, fiind de 5,3% la seria întâi de creștere și de 4,7% la seria a doua;

cea mai bună greutate corporală la sacrificare au realizat-o bobocii din seria S2 (2673,59g), ca urmare a unui spor mediu zilnic superior (53,43g/cap/zi);

valorificarea bobocilor sub formă de sortimente de carne de rață (piept, pulpe, tacâm, ficat și pipote + inimi) a condus la realizarea celui mai bun beneficiu, mai ales în cazul bobocilor din seria S2 de creștere.

RECOMANDĂRI

Ca urmare a concluziilor la care s-a ajuns în urma studiului efectuat, ne permitem să facem și câteva recomandări, respectiv:

respectarea factorilor tehnologici specifici hibridului Rora și mai ales a densității la populare, aceștia condiționând, în final, cantitatea de carne ce se poate obține pe unitatea de suprafață;

în cazul în care se recurge la achiziționarea bobocilor de o zi de la alte unități, este bine să se cunoască valoarea efectivului de părinți și mai ales starea lui de sănătate, pentru a se asigura bobocilor o profilaxie corespunzătoare;

furajul folosit în alimentația bobocilor de rață să fie granulat conform tehnologiei, cu dimensiuni de 3 mm în perioada de vârsta 7–14 zile și de 5 mm în perioada de creștere și finisare (14–49 zile);

pentru a se asigura rentabilitatea sectorului de creștere a broilerului de rață, recomandăm valorificarea produsului finit sub formă de carne în carcasă, dar mai ales ca specialități, modalitate care asigură creșterea sigură a eficienței economice, mai ales în cazul în care circuitul de producție se închide prin magazinele proprii.

BIBLIOGRAFIE

Bălășescu M. și colab., 1980 – Avicultura. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

Chiran A., Banu A., Gându E., 2003 – Economia creșterii animalelor – teorie și practică. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] I., 1999 – Considerații asupra necesității diminuării agresivității factorilor de stres în creșterea intensivă a păsărilor. U.Ș.A.M.V. Iași, Lucr. șt., [NUME_REDACTAT], vol. 41,42, Edit "[NUME_REDACTAT] de la Brad" [NUME_REDACTAT] I., Pop M., Păsărin B., [NUME_REDACTAT]., 2000 – Contribution to study of the possibilities to increase the quantitative and qualitative production of meat in broiler. U.Ș.A.M.V.B. Timișoara. Lucr. șt. Zootehnie și Biotehnologii, vol. XXXII, Edit. AGROPRINT

Gîlcă I. – Zootehnie generală, [NUME_REDACTAT]’98, Iași, 2001.

Gîlcă I. – Zootehnie specială, [NUME_REDACTAT]’98, Iași, 2001.

Gîlcă I., Drăgotoiu D. – Tehnologii de creștere și exploatare a animalelor, Edit. ECA, București, 2003.

Gîlcă I., Doliș M. – Tehnologii de creștere a animalelor, Edit. ALFA, Iași, 2006.

[NUME_REDACTAT]., 1995 – Zootehnie specială. Edit. Mirton, [NUME_REDACTAT] Gh., Lungu S., 1993 – Tehnologia creșterii animalelor domestice. Edit. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] E., 1996 – Tratat elementar de zootehnie aplicată. Edit. Helicon, [NUME_REDACTAT] I., 1997 – Nutriția și alimentația animalelor. Edit. Fundației „România de mâine”, [NUME_REDACTAT] D. și colab., 1986 – Creșterea intensivă a palmipedelor. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] M.G., 1999 – Incubația la păsările domestice. Edit. "[NUME_REDACTAT] de la Brad" [NUME_REDACTAT] M.G., 2004 – Producerea ouălor de consum. Edit. "[NUME_REDACTAT] de la Brad" [NUME_REDACTAT] M.G. și Păduraru G., 2005-Tehnologii de creștere a păsărilor. Edit. Alfa, Iași.

Vacaru-Opriș I. și colab., 2000-Tratat de Avicultură, vol I, Edit. Ceres, [NUME_REDACTAT]-Opriș I. și colab., 2002-Tratat de Avicultură, vol II, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Opriș I. și colab., 2004-Tratat de Avicultură, vol III, Edit. Ceres, București