Contributii LA Cunoasterea Insusirilor Productive ALE Crapului DE Cultura Crescut In Conditiile Fermei Piscicole Hanesti Botosani
CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA ÎNSUȘIRILOR PRODUCTIVE ALE CRAPULUI DE CULTURĂ CRESCUT ÎN CONDIȚIILE FERMEI PISCICOLE HĂNEȘTI BOTOȘANI
CUPRINS
Lista figuri
Lista tabele
Partea I
Considerații generale
INTRODUCERE
Activitatea specifică ramurii piscicultură, este considerată ca fiind alcătuită din cinci componente distincte, și anume: producerea peștelui pentru consum uman, comercializarea acestuia, procesarea și industrializarea lui, cercetarea științifică din domeniul învățământul de profil mediu, și superior.
Încă din deceniul al IX-lea al secolului trecut, s-a inițiat o activitate de cercetare, bazată pe selecții și încrucișări multiple, cu scopul obținerii unei varietăți de crap de cultură lipsit de înveliș de solzi și cu o bună creștere și dezvoltare, adaptat la condițiile climatice din Podișul Central Moldovenesc.
Pentru continuarea activității de cercetare și selecție, la ferma piscicolă Hănești, s-au reamenajat mai multe bazine experimentale. S-au introdus în amenajările piscicole filtrele din produse de balastieră, care au rolul de a împiedica pătrunderea speciilor sălbatice în pepinierele piscicole, odată cu apa de alimentare, filtru ce reduce cheltuielile necesare cu manopera, în faza tehnologică de alimentare, cu 80%.
Acest sistem de alimentare, superior sistemelor folosite în piscicultură (site și casete din plasă de sârmă cu ochiul de 0,8mm), împiedică total pătrunderea alevinilor de caras, știucă, șalău, biban, ceea ce nu realizează alte sisteme de filtrare. Acest filtru, amplasat pe canalul de alimentare este dimensionat în funcție de durata perioadei de umplere a heleșteului de creștere și de volumul de apă necesar.
În piscicultura județului Botoșani s-a introdus, în amenajările piscicole sistematice pentru crap, un nou tip de heleșteu – heleșteul submersibil, folosit în reproducerea natural-dirijată a crapului, precum și la predezvoltarea speciilor fitoplanctonofage. Acest heleșteu se dimensionează în funcție de suprafață heleșteului de creștere, în funcție de producția de crap realizată la unitatea de suprafață.
Folosind aceste heleșteie submersibile, s-a stabilit o nouă tehnologie de reproducere naturală-dirijată la crap.
Heleșteul este construit în interiorul heleșteului de creștere vara I, cu alimentare și evacuare separată, digul de contur cu o înălțime mai mică cu 0,5m față de nivelul normal de retenție, pentru a permite evadarea puietului în heleșteul mare, la 7-8 zile de la eclozare și pentru a opri cantonarea păsărilor ihtiofage pe coronamentul acestui dig submersibil.
Punctele tari ale acestei tehnologii sunt:
– reducerea perioadei de predezvoltare cu cca. 10-12 zile;
– eliminarea stresului în urma epuizării biomasei planctonice și acomodarea cu hrană artificială;
– eliminarea operațiunilor de pescuit, transport și lansare a puilor predezvoltați de 15-20 zile în heleșteul de creștere, reducând astfel cheltuielile cu manopera și transportul;
– reducerea cu 30% a pierderilor de material piscicol în urma eliminării operațiunilor de pescuit, transport și lansare;
– eliminarea operațiunii de furajare a puietului pe durata perioadei de predezvoltare (15-20 zile), fază care implică reducerea cheltuielilor cu furajele ce se administrează și a celor cu manoperă aferentă;
– înregistrarea unui spor de creștere de 5-8 ori mai mare în perioada de predezvoltare față de predezvoltarea clasică.
Dintre punctele slabe ale acestei tehnologii, atragem atenția că există pericolul unor greșeli tehnologice dacă nu se face o evaluarea corectă a numărului de icre de la fiecare femelă folosită, fapt care poate avea consecințe negative asupra producției de puiet ce trebuie realizată.
Tot pe baza heleșteielor submersibile, s-a stabilit o nouă tehnologie de predezvoltare a larvelor de 3-5 zile la speciile planctonofage, predezvoltare ce se face la sfârșitul lunii iunie și începutul lunii iulie, când apa atinge temperaturi de 25ºC. Pescuitul, transportul, lansarea puietului predezvoltat în heleșteiele de creștere determină pierderi de până la 50%. Folosind tehnologia predezvoltării în heleșteiele submersibile, se elimină pierderile, toate celelalte cheltuieli necesare acestor faze tehnologice.
Când Stațiunea de Cercetare Piscicolă Iași nu a putut continua creșterea în condiții adecvate a materialului biologic obținut prin încrucișare (Rasele Ineu×Podu-Iloaie) s-a transferat la Ferma Hănești lotul de remonți și reproducatori disponibili, asigurându-le condiții de mediu optime.
Luând în considerare, faptul că lotul de remonți și reproducători obținuți prin absorbție între crapul de Ineu cel de Podu Iloaiei, precum și puietul obținut după prima reproducere natural dirijată a înregistrat pierderi la iernat mai mari decât la lotul martor (Podu Iloaiei), s-a efectuat o nouă încrucișare de absorbție, cu masculi aduși din lacul de acumulare Stânca Costești.
După încrucișarea de absorbție s-a obținut un produs viguros și prolific, și mult mai rezistent pe perioada iernării, precum și la variațiile de oxigen.
Crapul golaș Moldova-Podu-Iloaiei, este un produs rezultat în urma cercetărilor laborioase, acesta fiind studiat și caracterizat din punct de vedere fenotipic și genetic, iar rezultatele studiilor fenotipice și genotipice sunt prezentate în cataloagele înaintate către OSIM, în vederea omologării varietății amintite.
Pentru prima data în țara noastra, s-a încercat și s-a reușit obținerea unei varietăți de crap de cultură, fără înveliș de solzi (golaș).
Totodată, în țara noastră, acest produs al cercetării, a fost deja implementat în producție și oferit pe piață.
CAPITOLUL I
TEHNOLOGIA DE EXPLOATARE A CRAPULUI DE CULTURĂ
1.1. Tipurile de încrucișările care au dus la obținerea crapului de cultură
În anul 1988, în cadrul Stațiunii de cercetări piscicole Iași, colectivul din cadrul temei de ameliorare a procedat la selecția, din cadrul loturilor de crap reproducător și remont ale stațiunii, aparținând varietății locale „Podu Iloaiei” a exemplarelor cu înveliș redus de solzi. S-au preferat exemplarele cu solzi puțini, eventual "nude". S-au obținut loturi reduse, fiind reproduse artificial în cadrul Stației de reproducere a peștelui (S.R.A.P.) Ciurea Iași.
Descendența reproducători a prezentat o mare variabilitate a învelișului de solzi predominând chiar exemplarele cu înveliș complet. Aceeași variabilitate accentuată s-a manifestat și în ceea ce privește conformația corporală, valorile principalilor indici biometrici analizați statistic înregistrând pentru coeficientul de variabilitate valori mai mari de 8. Deși s-a avut în vedere o variabilitate însemnată, valorile coeficientului menționat trebuie să treacă de 10, știut fiind faptul că pentru populațiile cu caratere stabilizate, valorile lui se grupează în jurul cifrelor 4 sau 5 pentru majoritatea indicilor biometrici care definesc conformatia corporală.
În decursul a trei ani consecutivi, s-au studiat aceste loturi de pui de crap, valorile principalilor indici biometrici fiind analizate statistic anual. În cel de-al treilea an s-au înregistrat, pentru indicele de profil și indicele lungimii capului, valori ale coeficientului de variabilitate, de 3,34 și, respectiv, 4,63 (medie pe cele trei repetiții), iar pentru indicele lungimii și înălțimii pedunculului caudal, acest coeficient a fost de 5,69 respectiv 6,83. Se constată că în acest al treilea an, valorile coeficientului de variabilitate au fost reduse, fapt ce se explică prin selecția masală drastică, aplicată bianual în cadrul loturilor studiate.
Reamintim faptul că principalul aspect urmărit în cadrul lucrărilor de selecție masală 1-a prezentat învelișul de solzi, selectându-se exemplarele cu cel mai redus număr de solzi.
În anul 1991, s-a obținut un lot de remonți destul de omogen, care a fost testat la reproducere, pentru studiul precocității materialului selectat. Rezultatele au fost sub așteptări (de exemplu, raportul gonosomatic la femele a oscilat între 6 și 9%, iar la masculi între 4–5%), însă s-a obținut un lot de pui care urma să se studieze în continuare, reproducerea urmând să se reia în anul următor, cu studiul complet al parametrilor tehnologici.
Deoarece în cadrul unităților de cercetare, realizarea și întreținerea unor loturi semnificative de reproducători nu s-a dovedit efectiv posibilă, s-a hotărât transferul unui lot de crap reproducător în anul următor (1992), către Ferma Hănești. Aici, reproducerea crapului golaș, obținut prin selecție masală din crapul de Podu Iloaiei s-a realizat după tehnologia natural-dirijată, exploatată în două bazine de reproducere, din cadrul pepinierei fermei Hănești. Rezultatele obținute au fost comparabile cu cele realizate în bazine de reproducere ale fermei, unde s-au utilizat reproducători din rasa Podu Iloaiei, cu înveliș complet de solzi. La pescuitul de control, singura diferență a constat în dispunerea solzilor, care la descendeța din bazinele experimentale erau în număr restrâns. Indicii tehnologici de creștere, vara întâi, au fost sensibil apropiați în heleșteiele experimentale, cu cel martor.
Rezultatele înregistrate la reproducerea și creșterea pe parcursul a două generații a crapului din forma locală, cu înveliș redus de solzi nu au fost la nivelul parametrilor propuși.
Dacă în ceea ce privește masa corporală individuală, sporurile de creștere, producțiile obținute sau prolificitatea reproducătorilor, s-au obținut valori sensibil apropiate de cele ale crapului obișnuit (de Podu Iloaiei), nici în privința învelișului de solzi efectul selecției reproducerii înrudite nu a dat rezultatele dorite. Numărul de solzi la descendenți era redus, iar procentul exemplarelor care se asemanau cu parentalii nu a depășit în nici unul dintre experimente 60%, învelișul complet de solzi fiind prezent în unul din loturile experimentale la 49% din efectiv. Prin urmare, se impunea o muncă extrem de laborioasă în selectarea exemplarelor lipsite de solzi, care trebuia aprofundată pe parcursul mai multor generații. Explicația acestui insucces în crearea a unei varietăți nude, pornind de la crapul local cu solzi, o constitute faptul că genele care determină învelișul complet de solzi sunt gene dominante.
1.1.1. Încrucișările care au dus la obținerea noii varietăți de crap de cultură
Deoarece prin selecțiile riguroase, multianuale, nu s-a putut realiza o varietate de crap nudă, în anul 1996, s-a procedat la o încrucișare de absorbție, și anume: ponta rezultată de la 4 femele de crap de Ineu a fost fecundată cu amestecul de spermă obținut de la 5 masculi de crap aparținând noii forme de crap, obținută prin selecție bianuală, numită în continuare crap de Podu Iloaiei, dar prezentând un înveliș mai redus. Crapul de Ineu este cunoscut ca fiind un crap golaș, cu corpul scurt și înalt, și cu capacități bioproductive remarcabile.
Ținând cont de diferențele climatice destul de accentuate dintre Moldova de Nord-Est și Banat (de unde provine varietatea de crap de Ineu), s-a practicat această încrucișare pentru ca descendența să se adapteze mai ușor la condițiile din Moldova. Totodată, s-a avut în vedere și obținerea unui fenomen de heterozis.
Procedându-se la reproducere artificială, în cadrul Stației de Reproducere artificială a peștelui Iași, s-au putut efectua măsurători multiple pe reproducătorii utilizați. Pe baza măsurătorilor efectuate, s-au calculat valorile principalilor indici biometrici, pentru caracterizarea formei corpului parentalilor, Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 1.1 (Gheracopol, 1996 citat de Păsărin, 2004).
S-au urmărit toate etapele tehnologice ale reproducerii și predezvoltării larvelor obținute (Matei și colab., 1990 citați de Păsărin, 2004).
Media numărului de ovule/g a fost de 535,77 ovule la rasa Ineu, iar la rasa Podu Iloaiei (reprodusă pentru sectorul de producție), a fost de 786,74 ovule. Raportul gonosomatic la cele două rase a înregistrat următoarele valori medii:
– crapul de Ineu Femele ……..19,21%
Masculi 8,36%
– crapul de rapul de Podu Iloaiei Femele 16,52%
Masculi 7,39%
Tabelul 1.1
Valorile principalilor indici biometrici, înregistrate la rasele parentale,
Podu Iloaiei și Ineu (valori medii)
Descendența a manifestat o variabilitate mai restrânsă, atît în ceea ce privește conformația corpului, cât și învelișul de solzi. Explicația constă în faptul că selecțiile anuale efectuate asupra loturilor de crap "golaș" au avut în vedere aceleași caracteristici, pe care le-a consolidat crapul de Ineu. La sfârșitul primului an de viață, coeficientul de variabilitate nu a depășit, pentru nici unul din indicii biometrici luați în studiu, valoarea 6 (cu excepția coeficientului Fulton, care este direct influențat, în mod direct de factorii de mediu).
Aceste valori au scăzut la finele fiecărui an de viață, dovedind creșterea omogenității loturilor de crap obținute, ca urmare a selecției masale drastice, efectuate atât la pescuitul de control, cât și la populările din primavara următoare.
La sfârșitul primului an de viață, repartiția solzilor pe suprafața corpului, s-a prezentat astfel:
– 64,92% solzi în ramă;
– 21,05% solzi numai în zona caudală (ca Ineu);
– 8,77% solzi în ramă și pe linia laterală;
– 5,26% cu solzi dispuși neregulat pe suprafața corpului.
La vârsta de două veri (ca urmare a două acțiuni drastice de selecție masală), învelișul solzos al loturilor experimentale avea următoarea configurație:
– 58,81% exemplare cu solzi numai caudală;
– 20,05% exemplare cu solzi în ramă, sau numai în lungul dorsalei;
-14,43% exemplare cu solzi dispersați pe toată suprafața corpului;
– 6,71% exemplare complet nude.
La sfârșitul toamnei următorului an, situația învelișului solzos era următoarea:
– 87,68% exemplare cu solzi numai la înotătoarea caudală;
– 5,74% exemplare cu solzi dispersați pe suprafața corpului;
– 5,27% exemplare cu solzi în ramă, sau în lungul dorsalei;
– 2,31% exemplare complet nude.
Situația învelișului de solzi s-a analizat pe loturi prelevate randomizat, în fiecare an, analizând 200 exemplare/lot. Menționăm, faptul că experimentele s-au desfășurat în bazine de până la 5.000m2, astfel că la pescuitul depozitelor de iernat, precum și la cel de recoltă, materialul piscicol experimental a fost supus în totalitate selecției masale pentru acest caracter Astfel se explică modificarea rapidă a tipului de înveliș solzos, pe parcursul a 3 ani de studiu.
Producția de pui de crap, pentru toate categoriile de vârstă, a înregistrat o serie de rezultate deosebite. Astfel, coeficientul de multiplicare a fost următorul (valori medii pe cele trei bazine experimentale care au reprezentat 3 repetiții);
– vara I 62,66 ori;
– vara a II-a 15,33 ori;
– vara a III-a 2,78 ori.
Trebuie însă luat în calcul faptul că s-a lucrat pe loturi mici, cu densități tehnologice, ceea ce face rezultalele lipsite de probitate științifică sau de aplicabilitate .
La atingerea stadiului “remont” s-a practicat o reproducere omogenă a metișilor obținuți, pentru consolidarea caracterelor studiate, dar mai ales pentru studiul precocității noii forme de crap obținută. Rezultatele au fost cele așteptate, în sensul că procentele de maturare s-au situat sub 35%/lot, iar supraviețuirea de la icră la larve de 5 zile a fost în medie de 62%. Produșii obținuți nu au putut fi crescuți separat, din lipsa spațiilor experimentale.
La atingerea maturității sexuale a descendenței obținute din încrucișarea celor două rase, lotul de crap reproducător a fost transferat în totalitate la Ferma Hănești, pentru studierea caracteristicilor productive ale metisului obținut în condiții de fermă.
Studiul învelișului solzos pe un lot de 30 de exemplare, prelevate randomizat din totalul reproducătorilor transferați a dat următoarele rezultate:
– 94% exemplare doar cu 1-2 solzi la baza caudalei;
– 4% exemplare cu solzi în ramă, sau în lungul dorsalei;
– 2% exemplare cu solzi (rari) pe linia laterală sau în alte regiuni ale corpului.
Conducerea complexului a decis ca, pentru creșterea vigorii crapului obținut, să se procedeze la o noua încrucișare de absorbție, cu masculi de crap cu înveliș de solzi redus, pescuiți din lacul Stânca Costești. De aceasta dată reproducerea s-a efectut tot după tehnologia natural-dirijată, într-un singur bazin de reproducere. Comparând rezultatele obținute la acest experiment cu cele ale bazinului alăturat (martor), în care au fost reproduși, în condiții similare, un număr identic de reproducători de crap din rasa Podu Iloaiei, s-au constatat următoarele:
– numărul de pui de crap în vârstă de 15 zile a fost mai redus la crapul golaș (178.000 exemplare/femelă, comparativ cu 234.000 exemplare/femelă la lotul martor) ;
– la predezvoltare, situația se repetă (280.000 pui predezvoltați/femela la crapul golaș, față de 320.000 ex/femelă la lotul martor);
– creșterea puilor până la vârsta de o vară a fost relativ asemănătoare (56 g/exemplare pentru crapul golaș și 42 g/exemplare pentru lotul martor);
– supraviețuirea puilor până la vârsta de o vară a fost de asemenea, comparabilă (63% pentru crapul golaș și 65% pentru lotul martor).
Rezultatele obținute la reproducere și la creșterea descendenței în vara I nu au fost mulțumitoare. Explicația constă în faptul că parentalii utilizați la reproducere au aparținut la două varietăți mult diferite. Crapul de Stânca Costești a oferit descendenței vigoare, dar linia maternă utilizată în încrucișare nu era total adaptată noilor condiții de mediu (caracteristicilor biotopului, dar și sistemului de creștere în regim de producție: iernare și prematurare în densități mai mari, cu periodicitatea schimbului total de apă din heleșteu mai redusă, manipulări și transport suplimentar etc.). Se poate considera că reproducătorii au suferit un stres mai puternic decât rasa locală, având astfel, drept urmare, rezultate mai slabe obținute la principalii indici tehnologici.
Caracteristica cu privire la învelișul cu solzi, a fost evidențiată mult mai bine, rezultatele obținute fiind cele scontate. Din totalul puilor în vârstă de o vară analizați (300 exemplare), 77% au fost asemănători parentalilor, iar 23% au avut solzi dispuși în diverse variante, și anume: 11% au prezentat solzi de-a lungul liniei laterale, sau în lungul dorsalei; 7% au prezentat solzi dispuși neregulat, 3% au fost complet nuzi, iar 2% au avut învelișul de solzi complet.
La calcularea principalilor indici biometrici, valorile acestora s-au apropiat de cele ale parentalilor și au variat în limite restrânse.
Schematic, obținerea noii varietăți de crap de cultură fără înveliș solzos este prezentată în fig. 1.1.
LINIA MATERNĂ LINIA PATERNĂ
1988
Generația I
Selecție
1992
Generația a II-a
Selecția
1996
Generația a III-a
Selecție
2000
Fig. 1.1. Schema obținerii varietății nud în cadrul rasei Moldova-Podu Iloaiei
(PIn – Podu Iloaiei, varietatea nudă; In – crap de Inău, nud)
În tabelul 1.2 prezentăm valoarea principalilor indici biometrici, la loturile de crap reproducător utilizate în încrucișările care au dus la formarea varietății de crap fără solzi, rasa Moldova
Tabelul 1.2
Valorile medii ale principalilor indici biometrici, la parentali noii
varietăți de crap de cultură
Fenotipul reprezintă manifestarea, expresia tuturor genelor unui organism, în condițiile de mediu dat. El se traduce prin alcătuirea externă și internă a respectivului organism, precum și prin fiziologia acestuia.
Cunoașterea anatomiei și fiziologiei organismelor este esențială pentru crescătorii de animale, cu atât mai mult pentru cei ce își propun lucrări de ameliorare a acestor animale. Unele lucrări de ameliorare se referă direct la aspectul exterior al animalelor, altele la fiziologia acestora, în funcție de scopul pe care și-1 propune amelioratorul.
Nu de puține ori, forma generală a corpului este legată de anumite caractenstici fiziologice. Spre exemplu, la crap s-a constatat că forma corpului mai puțin hidrodinamică, puțin aerodinamică (fusiformă), cu cap mai mic și peduncul caudal mai scurt și mai înalt, este asociată nu numai cu creșterea masei musculare, dar și cu un ritm de creștere mai accelerat.
Dintre caracteristicile care pot defini fenotipul unui individ, sau al unei populații de organisme, în prezenta lucrare s-au luat în studiu următoarele aspecte:
– conformația corporală, analizată pe seama pricipalilor indici biometrici;
– valorile principalilor indici meristici;
– câteva aspecte privind compoziția chimică a cărnii;
– câțiva indici fiziologici, exprimați prin capacitatea bioproductivă, rezistentă la condițiile de mediu, prolificitate și fecunditate, etc. (Huian, 2007).
1.2. Tehnologia creșterii crapului de crescătorie
1.2.1. Tehnologia de creștere si exploatare a reproducătorilor
Nucleul de reproducție este format din reproducători și remonți. În zona temperată, maturitatea sexuală a crapului are loc la 4-5ani, la femele și 2-3ani la masculi. Crapul se reproduce, de obicei, în perioada de primavară-vară, când temperatura apei este de cel puțin 17C–20C, conținutul în O2 de 5-6mg/litru, iar vatra lacului să fie acoperită de fire de iarbă. Când sunt create condiții optime, crapii, maturi sexual se retrag la mal si își depun icreleî grup. Icrele depuse se lipesc de vegetație. Nucleul, matca este formată din familii ce se compun din 2 masculi si o femelă.
Calcularea numărului de reproducători are la bază numarul de puiet care se comercializează, suprafața heleșteielor, procentul de supraviețuire la diferite vârste, etc. În efectuarea calculului, prezintă importanța și prolificitatea.
Producția piscicolă se deduce în funcție de performanțele exploatațiilor din zonă, sau din producția anilor anteriori. Greutatea corporală a puietului are limite variabile în funcție de condițiile de creștere, limitele de variații sunt între 15-70g. Se apreciază că de la o femelă se pot obține 120.000 icre/kg greutate corporală. Practic se calculează 1-2 familii la fiecare hectar de heleșteu de creștere sau 3-6 reproducători.
Furajarea rațională a reproducătorilor stimulează ovogeneza și spermatogeneza. În perioada de reproducere, raportul proteic nu trebuie sa fie mai strâns de 1/2, iar din amestecurile furajere nu trebuie sa lipsească furajele de origine animală. Cantitatea de furaj administrată zilnic nu trebuie să depășească 3% din greutatea reproducătorilor.
Nu se va administra hrană în exces primavara, din dorința de a grabi maturarea reproducătorilor, deoarece peștele va depune țesut adipos și va deveni inapt pentru reproducție.
1.2.2. Tehnologia creșterii larvelor de crap
Odată cu încheierea procesului de incubație are loc eclozionarea larvelor care vor fi lansate în juvelnice, amplasate în bazinele de creștere a larvelor. Capacitatea acestor juvelnice este de 200-250 mii larve, de la 1-2 femele, și au o durată de utilizare de 5-7 zile.
Apa circulă de jos în sus, cu un debit sporit de 0,4-0,5 l/sec/m2 fiind curată și aerată. La 3-4 zile se curăță juvelnicele pentru a nu se colmata pereții și a permite circulația corespunzătoare a apei, iar zilnic se perie pereții acestuia.
Perioada larvară durează aproximativ 6-10 zile, timp în care se hrănesc atât endogen, din rezervele sacului vitelin, cât și exogen, cu elemente trofice din mediul înconjurător, valorificând unele alge unicelulare. Hrănirea cu alge determină o dezvoltare a tubului digestiv; lipsa hranei specifice, în această perioadă determină persistența sacului vitelin, ca un răspuns al organismului la condițiile de mediu.
În funcție de natura hranei, la crap există trei etape distincte de hrănire:
Etapa I – caracterizată prin aceea că larvele se hrănesc prin excelență cu fitoplancton, etapă ce corespunde nutriției mixte și în continuare încă 2-3 zile de nutriție exogenă;
Etapa II – când hrana de bază o reprezintă zooplanctonul, larvele sunt preponderent zooplanctonofage. Această etapă începe după vârsta de 6 zile, și durează până la vârsta de 45 zile, incluzând atât perioada larvară cât și cea de alevin și puiet;
Etapa III – se caracterizează prin faptul că atât puietul, cât și tineretul, consumă o hrană preponderent bentonofagă.
Norma de populare a heleșteului de predezvoltare sau celui de I, cu larve sau puiet, se determina după formula:
N= nr de larve sau pui
S= suprafața heleșteului (ha)
p= productivitatea naturală (totală kg/ha)
La vârsta de 6 zile, larvele pot fi pescuite și transportate spre bazinele de predezvoltare. Transportul larvelor se face în pungi de polietilenă umplute cu apă și larve la circa 75% din volum, diferența de 25% reprezintă spațiul liber, unde se introduce oxigenul sub presiune.
Densitatea larvelor într-o pungă de transport, în funcție de durata transportului, este următoarea:
– până la 5 ore – 200.000 bucăți (pierderi max. 3%);
– 5-10 ore – 150.000 bucăți (pierderi max. 3%);
– 10-15 ore – 100.000 bucăți (pierderi max. 5-7%);
– 15-20 ore – 70.000 bucăți (pierderi max. 5-7%);
– 20-24 ore – 50.000 bucăți (pierderi max. 10-15%, peste 24 ore se schimbă O2);
După sosirea la destinație, pentru a evita pierderile prin șoc termic, pungile se introduc închise în apa bazinului unde vor fi deversate, pentru egalizarea temperaturii. Dacă temperatura este prea ridicată, se deschide punga și se introduce treptat apă din heleșteu, după care se lasă larvele să iasă din pungă, într-un țarc confecționat din tifon și amplasat în heleșteu.
Astfel se poate urmări viabilitatea larvelor, pierderile înregistrate și se pot elimina cele care au murit sau au o viabilitate redusă, urmând ca celelalte să fie lansate în bazin.
1.2.3. Tehnologia creșterii alevinilor și puietului
În acvacultura clasică se întâlnesc două situații distincte:
– alevinii, sunt crescuți în bazinul în care s-au reprodus parinții;
– larvele rezultate în urma reproducerii artificiale, sunt folosite pentru popularea heleșteielor de creștere a alevinilor (perioada post-larvară). În ziua a 15-a de la inundare se populează cu larve de 3-5 zile.
Norma de populare depinde de gradul de dezvoltare al biomasei planctonice accesibile alevinilor: infuzori, alge verzi, zooplancton, zoobentos.
Densitățile recomandate sunt de 0,5-2,0 (3,0) milioane/ha larve î vârstă de 3-5 zile.
Când larvele au atins vârsta de 6 zile, se administrează un furaj special prestarter în cantitate de 8kg/ha repartizat în 10 tainuri răspândite uniform pe suprafața heleșteului. În zilele următoare cantitatea de furaj se suplimentează cu câte 1kg/zi.
În această perioadă, principalele lucrări efectuate pentru menținerea și îmbunătățirea habitatului sunt:
– oxigenarea apei cu aeratoare sau prin administrarea unui debit permanent de apă;
– dacă se impune se administrează îngrășăminte, drojdii sau faină de pește;
– combaterea vegetației dure.
La vârsta de 15-18 zile, alevinii se pescuiesc și se transferă în heleșteie de creștere. Greutatea medie a alevinilor, la această vârstă, este de 0,2-0,3g/buc.
Transportul alevinilor pe distanțe medii sau mari se face în saci de polietilenă cu capacitate de 50 l sau în cisterne autonome. Raportul este 20 l/30 l O2.
În perioada 8-20 zile, crapul realizează cel mai accentuat ritm de creștere. Începând cu vârsta de 20-24 de zile puietul trebuie furajat cu hrană bogată în proteine.
Se recomandă ca în această perioadă, să fie distribuite furaje complexe, a căror structură să conțină componente care se găsesc în cantități mai reduse în bazin, amestecate în diferite proporții, în funcție de etapele de vârstă considerate.
Administrarea hranei pentru alevini și puiet se va face prin împrăștierea acesteia pe suprafața apei, în 6-8 tainuri pe zi, la 1-2m față de maluri, pentru a nu fi impinsă de valuri la mal, iar pe măsură ce înaintează în vârstă, se va reduce numărul meselor pe zi, dar va crește cantitatea de furaj.
La sfârșitul acestei perioade, puietul ajunge la 3-5g și, respectiv, 5-6cm lungime, când poate fi pescuit și deversat în bazinele de creștere a crapului vara I, etapă ce se suprapune calendaristic cu începutul lunii iunie.
1.2.4. Tehnologia creșterii tineretului de vara I
Începând cu vârsta de 45 de zile (greutate=3-5g și lungime 5-6cm), puietul se pescuiește din heleșteiele de predezvoltare sau de reproducere, și se trec în heleșteie de creștere vara I.
Pescuitul, sortarea și numărarea puietului este recomandabil să se facă dimineața sau seara, evitând ca această acțiune să se desfășoare în perioadele cele mai călduroase ale zilei, reducând astfel la minimum pierderile efectivului. Transportul, se face de regulă în saci de polietilenă, cu capacitatea de 20 l apă, în care se pot parca 15-20 mii pui.
În cazul unei populări mai rare, se va produce o valorificare incompletă a bazei trofice, ceea ce va avea drept rezultat scăderea producției totale, chiar dacă greutatea individuală va fi mai mare, iar o populație prea deasă va avea ca efect o situație inversă, în sensul că baza trofică va fi consumată în totalitate, dar ea va fi insuficientă și creșterea individuală limitată. Densitatea de populare este dependentă în funcție de condițiile asigurate, fiind cuprinsă între 20-60 mii exemplare/ha cu productivitatea naturală variabilă, ce poate ajunge la 350-1000kg/ha.
Bazinele de creștere trebuie să fie bogate în hrană naturală, predominant bentonică, compusă din larve si nimfe de insecte, viermi (tubifex), moluște mici. În gropi săpate în heleșteie de creștere se poate cultiva hrană vie (daphnia).
Locurile de hrănire diferă în funcție de suprafața bazinului, de densitatea populației piscicole și de cantitatea de furaj ce urmează a fi distribuită. Literatura de specialitate prevede ca la o suprafață de 2ha să se instaleze 3-4 mese, la cele cu suprafață de 2-5ha, 5-7 mese, iar la cele cu suprafață mai mare de 10ha, se amenajează o masă la ha. Locurile de hrănire sunt marcate prin pari. La o masă se distribuie 50-60kg furaj, înmuiat în apă cu 1-2 ore înainte de administrare.
Furajarea începe când temperatura apei atinge 15C. Distribuirea furajelor se realizează din barcă, de 1-2 ori pe zi, la același ore și în același locuri. Prima furajare se face la primele ore ale dimineții (vara, între orele 500-900) controlând dacă peștele a consumat hrană distribuită.
Greutatea la finele toamnei este cuprinsă între 30-60g, în funcție de condițiile de hrănire și întreținere asigurate. Producția de crap de o vară, in toamnă, poate fi de 800-1600kg/ha și chiar mai mult dacă se face o hrănire suplimentară adecvată.
Pescuirea se face prin golirea bazinelor de creștere vara I și dirijarea peștelui spre gropile sau bazinele de pescuit, iar de aici se preia cu minciogul. Se mai poate utiliza și “cutia prinzător”, care se instalează la gura de evacuare a apei din heleșteu.
Înainte de livrare sau transvazare, crapul se sortează, pe categorii de greutate, se îndepărtează speciile nedorite și se face deparazitarea. Transportarea se face cât mai rapid posibil, cu mijloace adecvate și la temperatura apei de 5-7C.
1.2.5. Tehnologia creșterii crapului de consum
Crapul destinat consumului poate fi de două veri (C1+) sau de trei veri (C2+), în funcție de tehnologia de exploatare adoptată. La crapul de două veri se parcurge o singură hibernare sau somn de iarnă, pe când la crapii de trei veri, două hibernări.
Popularea bazinelor cu crap vara a II-a sau a III-a se face cât mai devreme posibil, deoarece o întârziere a transvazării peștelui din bazinele de iernat în cele de creștere, după ce apa a început să se încălzească, se soldează fie cu pierderi de efectiv, fie cu o scădere semnificativă a greutății corporale.
Suprafața bazinelor de creștere a crapului vara a II-a sau a III-a se încadrează între limitele de 5-20ha și, respectiv, 15-30ha, pentru crapul de III veri. Suprafața bazinelor de creștere trebuie să fie corelată cu cantitatea de pește ce a fost iernată, dar și cu baza trofică naturală, respectiv, cu posibilitatea de hrănire suplimentară.
În mod obișnuit se poate avea în vedere o populare de 4-6 indivizi/m2 la crapul de II veri și III indivizi/m2 la crapul de III veri, cu variații în funcție de condițiile de hrană de care beneficiază. După sortare și deparazitare, la populare, se urmărește atingerea unei greutăți corporale de 700-800g pentru C1+, și 1,2-1,5kg pentru C2+
În vederea unei valorificări cât mai eficiente a bazei trofice naturale, se pot folosi și categorii de vârste diferite, fără însă a depăși densitatea optimă stabilită.
CAPITOLUL II
RASE ȘI VARIETĂȚI DE CRAP CRESCUTE ÎN ZONA MOLDOVEI
2.1. Rasa Moldova – Podu Iloaiei
Această varietate de crap de cultură reprezintă un produs al cercetării științifice desfășurate în a doua jumătate a secolului trecut, în cadrul stațiunilor de cercetare științifică de profil, existente la Nucet și respectiv, Iași-Podu-Iloaiei (Matei, 1990).
Prima încrucișarea s-a realizat între femele aparținând crapului de cultură cu solzi din cadrul Stațiunii de cercetări piscicole Nucet cu masculi de crap sălbatic de Siutghiol, în anul 1953.
Produșii obținuți, care a ajuns la maturitate în anul 1957, au prezentat un ritm de creștere și o prolificitate superioare parentalilor. Autorii (Matei, 1990) afirmau că obiectivul urmărit a atins, noua formă de crap fiind mai rezistentă la hidropizie cu 50%, comparativ cu crapul de cultură.
În paralel cu studierea acestor loturi în decursul celor 4 ani, s-a întocmit și planul încrucișărilor ulterioare. Astfel, reproducătorii din prima generație au fost supuși la încrucișări de absorbție și altenante cu crap indigen de Cefa și Nucet, precum și cu crap de import, din Ungaria și Ucraina. Astfel, în anul 1963 s-a obținut generația a treia, cu următorul aport genetic: 12,5% crap sălbatic de Siutghiol, 37,5% crap de Nucet și 50% crap unguresc. Studiile efectuate pe aceste loturi, în anul 1968, până la atingerea maturității sexuale, au demonstrat că noul crap obținut moștenește vitalitatea și viguoarea crapului sălbatic, este bine adaptat la condițiile de mediu din zona în care a fost creat, dar prezintă și un spor de producție net superior, moștenit de la crapul unguresc (Artenie, 1993) .
În tabelul 2.1. sunt prezentate valorile cu referire la cele trei forme de crap utilizate în încrucișări, caracterizate prin valorile medii ale principalilor indici biometrici, înregistrate la reproducătorii utilizați în experiment.
Dacă metișii din prima generație au prezentat un heterozis pronunțat, dând sporuri de producție de 20-30%, la a doua generație de încrucișare, ritmul de creștere al descendenței nu a fost superior metișilor din generația I, ceea ce a determinat trecerea la a treia generație de încrucișare, cu crap importat din Ungaria, un crap selecționat și cu caracteristici bioproductive superioare celui de Nucet, având și o conformație a corpului mai favorabilă (indice de profil -2,3).
Tabelul 2.1
Valorile medii ale principalilor indici biometrici la reproducătorii de crap utilizați pentru obținerea unei noi rase de crap (Elena Costea, 1980)
*Generația I, a II-a, a III-a
În urma generației a III-a de încrucișare, au rezultat metișii, care au avut caracterele plastice mult ameliorate comparativ cu crapul de Nucet (indice de profil -2,4), dar și cu metișii din generațiile anterioare.
Selecția a continuat în cadrul Stațiunii de cercetări piscicole Nucet, prin realizarea unor împerecheri înnrudite, în vederea consolidării caracterelor favorabile manifestate de produșii de încrucișare.
S-a constatat că absorbția caracterelor parentale a dus la obținerea unei forme de crap mai productive decât crapul de cultura Nucet, dar și mai rezistentă la condiții vitrege de viață. Acest fapt a făcut ca să se treacă la experimentarea creșterii acestei noi rase de crap în Moldova, unde condițiile de mediu sunt mai puțin favorabile, datorită temperaturilor mai scăzute.
Noua varietate de crap de cultură, obținută în cadrul Stațiunii de cercetări piscicole Nucet-Dâmbovița, a primit denumirea „Frăsinet”, primind numele unității experimentale a stațiunii, unde au avut loc lucrările de ameliorare.
Pentru studiul adaptării acestui nou crap în condițiile din nordul țării, unde perioada de creștere anuală este mai redusă în medie cu două-trei săptămâni, s-a procedat la transferul, în anul 1969, la Stațiunea de cercetări piscicole Iași, a unor loturi de reproducători din generația a treia, selecționați după principalii indicatori luați în studiu, și anume :
– conformația corporală (este un bun indice al carnozității peștelui);
– masa corporală la atingerea maturității sexuale (indică ritmul de creștere);
– prolificitatea reproducătorilor;
– vitatilatea pe întreaga perioadă studiată (până la atingerea maturității sexuale), adică rezultate bune la ieșirea din depozitele de iernare.
Fig. 2.1. Rasa Frăsinet
Fig. 2.2. Rasa Moldova Podu-Iloaie Iași (forma cu solzi)
Fig. 2.3. Rasa Moldova Podu-Iloaie Iași (forma nudă)
Lucrările de cercetare privind creșterea și selecția acestei noi forme de crap s-a desfășurat la Baza experimentală Podu Iloaiei, aparținând Stațiunii de cercetări piscicole Iași. S-a urmărit reproducerea omogenă pe parcursul a trei generații succesive, în perioada 1969-1981.
Pe parcursul celor trei generații s-a păstrat sporul de producție datorat heterozisului, precum și rezistența la hidropizie. Încă de la lotul de reproducători transferați s-a decelat o diferențiere între vitalitatea și vigurozitatea acestuia, comparativ cu crapul de cultură de aceeași vârstă, care a constituit lotul martor. Lotul de crap local a înregistrat îmbolnăviri cu hidropizie în propriție de cca. 20% din efectiv, în schimb, lotul crapului de Nucet, nu a manifesta boala, deși condițiile de mediu au fost identice.
Referitor la principalele caracteristici morfologice, lputem spune că reproducătorii celei de-a III-a generație de reproducere omogenă, crescuți în condițiile Podișului Central Moldovenesc, au avut pentru principalii indici biometrici valorile prezentate în tabelul 2.2.
Tabelul 2.2
Valorile principalilor indici biometrici ai reproducătorilor de crap crescuți la Podu Iloaiei-Iași, comparativ cu metișii transferați de la Nucet
Putem confirma faptul că noul crap, realizat la Stațiunea Piscicolă Iași, prezintă un corp ceva mai fusiform, care se apropie destul de mult de crapul de Nucet, sub aspectul tuturor indicilor studiați.
Noua varietate de crap a manifestat un ritm de creștere bun, atât la populări cu densități mari, cât și la densități reduse, iar producțiile la hectar, obținute în condițiile respectării tehnologiei de creștere au fost în medie 1.200-1.800kg/ha pentru vara I și, peste 2.000kg/ha în vara a II-a și a III-a.
Odată cu introducerea acestei noi forme de crap în unitățile de producție, s-au obținut sporuri de producție semnificative și s-a înregistrat și un recul al incidenței hidropiziei infecțioase.
La fiecare generație, învelișului solzos, a înregistrat reduceru treptate, semnalându-se exemplarele cu număr redus de solzi, dispuși divers pe suprafața corpului, care au reprezentat până la 4% din efectiv. Permanent s-au selecționat acele exemplare cu corpul complet acoperit cu solzi.
În anii '80, cea mai mare parte a unităților de producție piscicolă din Moldova, au introdus în cultură, crapul de Podu Iloaiei, care s-a adaptat perfect la condițiile din această zonă a României.
Cele două varietăți de crap de cultură, reprezintă două entități diferite, care au fost crescute pe parcursul a mai multor generații, fără alt aport genetic; prima varietate este caracteristică pentru nordul țării (Podu Iloaiei), iar a doua varietate, pentru sudul țării (Frăsinet), chiar dacă nu au fost patentate la OSIM.
Scopul final pentru experimentele de încrucișare între aceste două rase, efectuate în cadrul Stațiunii piscicole Iași, la sfârșitul anilor '80, au avut drept rezultat un produs metis, care a înregistrat sporuri de producție (comparativ cu parentalii), pe baza vigorii hibride care apare în urma încrucișărilor neînrudite.
2.2. Rasa Ineu
S-a importat din Ungaria, în anul 1962, un lot de remonți de crap selecționat, cu vârsta de 3-4 ani, proveniți de la crescătoriile din Szeged. Caracterizat prin calități morfofiziologice și productive considerabile, acest crap a fost introdus în țara noastră pentru creștere ca rasă pură, dar și pentru încrucișări ulterioare. Prezentăm, în continuare, câteva date biometrice ale crapului unguresc importat, comparativ cu descendența acestuia, obținută la noi în țară (Cristian și Elena Costea, 1971).
Tabelul 2.3
Valorile principalilor indi biometrici la crapul unguresc
și la descendență (Cristian și Elena Costea, 1971)
Această varietate de crap a fost răspândită, prin dispozițiile Departamentului Industriei Alimentare, în multe regiuni ale României, deci și în Moldova.
Datorită numărului redus a unor unități de cercetare de profil au dus la neglijarea acestui material biologic valoros și pierderea lui prin încrucișări făcute la întamplare.
În zona Banatului, la Ineu, acest crap a fost păstrat în rasă pură și, pe parcursul generațiilor succesive, a fost adaptat condițiilor de mediu locale.
Datorită faptului că în zona Ineului clima, cantitatea și calitatea apei din crescătorie, sunt destul de diferite de cele din Centrul Moldovei, s-a procedat la utilizarea acestei varietăți de crap de cultură pentru încrucișările prevazute în programul de ameliorare întocmit în vederea realizării crapului nud.
2.3. Crapul sălbatic de Stânca-Costești
Lacul de acumulare Stânca-Costești este construit prin bararea râului Prut în dreptul localităților Stânca, pe malul românesc și Costești pe malul basarabean. În contextul amintit, ihtiofauna acestui lac este alcatuită din specii preexistente pe râul Prut, precum și din specii aduse de afluenți.
În cadrul Stațiunii de Cercetări Piscicole Iași s-au efectuat studiicu privire la ihtiofauna acestui lac, pe parcursul a mai mult de un deceniu, evidențiindu-se cu acestă ocazie, în pescuiri repetate, prezența unui crap cu înveliș redus de solzi. Dispunerea solzilor pe corp, era în general neuniformă, cel mai adesea aceștia fiind dispuși în lungul liniei laterale, sau dispersați pe suprafața corpului. S-a stabilit să se utilizeze această varietate de crap pentru încrucișări, chiar dacă nu avea învelișul de solzi corespunzător (complet nud), dar având un format corporal apropiat de ceilalți parentali utilizați și formându-se infuzia de sânge de la un crap ce nu provine din crescătorii.
Tabelul 2.4
Valorile câtorva indici biometrici la crapul de Stânca-Costești utilizat în
experimentări, comparativ cu martorul (varietatea Podu Iloaiei)
(Adriana Strat, Elena Voștinar, 1986)
Datorită schimbării regimului de proprietate (cu concesionări multiple) asupra zonelor de pescuit din lac au hotărât încetarea cercetărilor privind ihtiofauna, astfel ca asupra acestei varietăți de crap deținem mai puține date privind biochimia sau fiziologia lui (Huian, 2007).
Partea a II-a
Contribuții proprii
CAPITOLUL III
DESCRIEREA BAZEI DE PRACTICĂ
Unitatea piscicolă Hănești, cunoscută și sub denumirea de S.C. Gema S.R.L. este situată în localitatea cu același nume, din județul Botoșani.
Sediul fermei piscicole este amplasat în albia majoră a pârâului Bașeu, la 3 km aval de confluența Bașeului cu pârâul Bodeasa (afluent de stânga al Bașeului), pe raza comunei Hănești având ca vecini, în partea nordică satul Miron Costin, comuna Vlăsinești, la cca. 5 km, în partea sudică DJ 282, în partea estică se învecinează cu un teren agricol, iar în partea vestică cu localitatea Hănești.
Sursa de alimentare cu apă pentru desfășurarea obiectului de activitate este pârâul Bașeu pentru iazul Hănești și pepiniera Hănești, iar pentru iazul Sărata pârâul Sărata. În acest sens, societatea are încheiat cu S.G.A. Botoșani un contract de livrare apă brută.
Pentru iazul Hănești volumul de apă necesar pentru asigurarea condițiilor de creștere și dezvoltare a efectivului piscicol este de 2,7mil/m3 și un debit salubru de cca 20 l/s în perioada de creștere (mai-septembrie).
Pentru pepinieră volumul de apă necesar inundării tuturor bazinelor la nivel de exploatare este de 709,66mii/m3, alimentarea fiind realizată printr-o priză de alimentare din iazul Hănești pentru bazinele de reproducere, creștere vara I, iernare, iar pentru bazinul de creștere vara a II a situat în amonte de iaz, prin stația de pompare.
Volumul de apă necesar pentru asigurarea condițiilor de creștere a efectivului piscicol din Iazul Sărata este de 720mii/m3 și se asigură de pe suprafața bazinului de recepție a pârâului Sărata. În perioada de creștere (mai-septembrie) se asigură, de asemenea, un debit salubru de cca 20 l/s.
Unitatea dispune de instalație electrică, telefonică și apă potabilă. Rețeaua rutieră din zonă este reprezentată de drumurile de exploatare a terenurilor agricole, drumuri comunale și județene.
Societatea are în administrarea operativă o suprafață totală de 369,68ha din care luciu apă și stuf 358,46ha.
Fig. 3.1. Localizare Ferma Pisciolă Hănești
(www.google.ro)
Fig. 3.2. Barajul Hănești (foto original)
Bunurile piscicole folosite sunt:
– Iazul Hănești – 232,04ha – amplasat în bazinul de recepție al râului Bașeu, pe raza comunei Hănești;
– Iazul Sărata – 48,63ha – amplasat în bazinul de recepție a pârâului Sărata, pe raza comunei Mihălășeni;
– Pepiniera Hănești – 77,79ha – amplasată în aval de iaz Hănești (bazin de reproducere iernare și creștere vara I), iar bazinul de creștere vara a II-a amonte de iaz pe raza comunei Vlăsinești.
Fig. 3.3. Ferma piscicolă Hănești – ansamblu (foto original)
La sediul social din cadrul fermei, necesarul de apă potabilă pentru utilități este asigurat de o fântână construită în incintă.
CAPITOLUL IV
SCOPUL LUCRĂRII, MATERIAL ȘI METODA DE LUCRU
4.1. Scopul lucrării
Prin prezenta lucrare ne-am propus următoarele:
– studierea eficienței metodelor de selecție și încrucișare, în modificarea bazei ereditare;
– demonstrarea faptului că și ameliorarea este un proces evolutiv;
– argumentarea premizei că intervenția în procesul ameliorării trebuie făcută în etapa reproducerii.
Studiul a avut ca finalitate practică următoarele elemente:
– descrierea unei varietăți de crap de cultură, lipsit de înveliș de solzi;
– descrierea tehnologiei de selecție a loturilor de reproducători.
Deși în prezent schimburile comerciale cu țările UE ar permite importul unor rase performante de crap din alte țări, cu tradiție în creșterea crapului de cultură, obținerea unei varietăți de crap de cultură autohtone, adaptată la condițiile climatice tehnologiile specifice nordului țării va furniza fermelor de producție din această zonă un material biologic valoros, care să asigure producții superioare, cu costuri de producție cât mai mici.
4.2. Material și metoda de lucru
Materialul biologic a fost reprezentat de exemplare de crap de cultură din populația Moldova-Podu Iloaiei, crescute și exploatate în condițiile fermei Hănești.
Exemplarele recoltate au fost supuse următoarelor măsurători corporale:
– lungimea corpului fără înotătoarea caudală, numită și lungimea standard (cm);
– lungimea capului (cm);
– lungimea pedunculului caudal (cm);
– înălțimea maximă a corpului (cm);
– înălțimea minimă a corpului (cm);
– grosimea corpului (cm);
– circumferința corpului (cm);
– masa corporală (g).
Fig. 4.1. Bazine piscicole experimentale Ferma Hănești (foto original)
Măsurătorile s-au efectuat cu șublerul și cântarul electronic, iar în unele cazuri s-a utilizat și ihtiometrul. Valorile obținute în urma măsurătorilor au fost introduse în formule prin care s-au obținut indicii biometrici luați în calcul, respectiv:
– indicele de profil (1/H);
– indicele lățimii spatelui, sau al grosimii corpului (G/l);
– indicele circumferinței sau indicele Kiselev (1/C);
– indicele lungimii pedunculului caudal (1/lp);
– indicele înălțimii pedunculului caudal (1/h);
– coeficientul de îngrășare sau coeficientui Fulton (W x 100)/13.
În vederea realizării măsurătorilor, prelevarea exemplarelor din loturile studiate s-au făcut randomizat, astfel că valorile indicilor biometrici să fie cât mai apropiate de valorile medii per lot.
Fig. 4.2. Puiet din populația Moldova-Podu Iloaiei (varietate cu solzi)
4.3. Elemente de calcul statistic
Principalele date experimentale obținute au fost prelucrate statistic, calculându-se:
– media aritmetică ();
– variația ();
– deviația standard (s =);
– abaterea standard a mediei ( = = );
– coeficientul de variabilitate (V % = ).
În funcțe de valoarea coeficientului de variație, se stabilește dacă o populație este omogenă (atunci când V% este mai mic de 10%), cu omogenitate medie (atunci când V% este între 10 și 20%) sau foarte heterogenă (atunci când V% este mai mare de 20%).
Calculul statistic a fost cel care a relevat acuratețea alegerii materialului, a efectuării măsurătorilor, dar și variabilitatea exemplarelor în cadrul lotului respectiv, deci eficiența selecției.
CAPITOLUL V
ANALIZA REZULTATELOR OBȚINUTE ȘI DISCUTAREA LOR
5.1. Caracterizarea fenotipică pe baza indicilor biometrici
Pentru cunoașterea formatului corporal, peștii luați în studiu, sunt măsurați periodic. Pe baza acestor măsuratori sunt calculați o serie de indici numiți indici biometrici, care ne dau informații precise asupra formatului corporal.
Prelucrarea statistică a datelor obținute face ca valorile principalilor indici biometrici să instituie repere de bază în lucrările de selcție și ameliorare. Aceasta cu deosebire în cazul peștilor, unde culoarea părului sau a penajului, lungimea acestora sau alte caracteristici speciale (coarne, pinteni etc.), elemente ce ușurează lucrările de ameliorare la păsări și mamifere, lipsesc, și deci, nu pot fi luate în calcul (Huian, 2007).
Pentru activitatea de selecție se practică măsurarea a 15-20 de mărimi, dar principalele sunt (Gheracopol, G., 1966, Păsărin B., Stan Tr., 2003):
– lungimea corpului fără înotătoarea caudală, numită și lungimea standard (cm);
– lungimea capului (cm);
– lungimea pedunculului caudal (cm);
– înălțimea maximă a corpului (cm);
– înălțimea minimă a corpului (cm);
– grosimea corpului (cm);
– circumferința corpului (cm);
– masa corporală (g).
Indici biometrici luați în calcul sunt:
– indicele de profil (1/H);
– indicele lățimii spatelui, sau al grosimii corpului (G/l);
– indicele circumferinței sau indicele Kiselev (1/C);
– indicele lungimii pedunculului caudal (1/lp);
– indicele înălțimii pedunculului caudal (1/h);
– coeficientul de îngrășare sau coeficientui Fulton (W x 100)/13.
Așa cum s-a amintit anterior, pentru toate măsurătorile efectuate, prelevarea exemplarelor din loturile studiate se face randomizat, astfel că valorile indicilor biometrici să fie cât mai apropiate de valorile medii per lot.
Fig.5.1. Puiet din populația Moldova-Podu Iloaiei
(varietate cu solzi)
Fig. 5.2. Puiet din populația Moldova-Podu Iloaiei
(varietate cu solzi în ramă)
Pentru noua varietate de crap de cultură, realizată în cadrul fermei Hănești, în urma ultimei încrucișări efectuate, s-a procedat la măsurători pe loturi semnificative de pești, atât la pescuitul de recoltă, cât și la cel de populare, din primăvară.
Fig. 5.3. Puiet din populația Moldova-Podu Iloaiei varietatea oglindă
Fig. 5.4. Puiet din populația Moldova- Podu Iloaiei varietatea nudă
Măsurătorile s-au realizat și asupra puilor rezultați din prima încrucișare omogenă, pentru stabilirea gradului de transmitere a caracteristicilor de la parentali la descendență.
În tabelul 5.1 sunt prezentate valorile principalilor indici biometrici ai noii varietăți de crap de cultură, obținute prin măsurători efectuate la pescuitul de control al fiecărei perioade vegetative (C0+ – C3+).
Tabelul 5.1
Valorile principalilor indici biometrici la noua varietate de crap de cultură
fără solzi, populația Moldova-Podu Iloaiei
Valorile principalilor indici biometrici pot fi interpretate după cum urmează:
Indicele de profil are valori reduse, asemănătoare cu cele ale parentalilor [(I×PI)×Siutghiol. Chiar dacă la loturile măsurate la fiecare grupă de vârstă, valoarea acestui indice diferă puțin (ex. 2,23 la C1+ și 2,27 la C2+), variațiile sunt reduse, în general, mărimea lui se situează în jurul valorii de 2,2. Deci corpul scurt și înalt al rasei Ineu se regăsește la produsul de încrucișare obținut.
Indicele lungimii corpului se situează între limitele medii: 26,67 și 27,72, demonstrând că noua varietate obținută are un cap de dimensiuni reduse. Ținând cont de faptul că, de exemplu, rasa Ropșa, cea mai apropiată, în ce privește conformația corporală, de crapul salbatic pentru acest indice morfometric valori de 26-27%, se poate insista în procesele de selecție ulterioare pe reducerea procentului pe care îl reprezintă lungimea capului din lungimea standard.
Fig. 5.5. Dinamica indicelui de profil și a coeficientului Fulton, la populația studiată
Lungimea pedunculului caudal reprezintă procentual 14-15% din lungimea standard. Se observă cel mai pregnant efectul lucrărilor de selecție masală, valorile acestui indice scazând progresiv, de la vârsta de o vară (15,25%), la vârsta maturității sexuale (14,35%). De altfel, acest caracter este mult mai variabil decât alte caractere luate în studiu, ceea ce îl face apt pentru o selecție riguroasă.
Fig. 5.6. Dinamica indicilor biometrici, la populația studiată
Înălțimea pedunculului caudal oscilează în jurul valorii de 16%, crescând puțin de la vârsta de o vară la vârsta maturității sexuale (16,02% la crapul reproducător din prima generație, față de 15,74% la puii în vârstă de o vară). Acest caracter de selecție este corelat cu cel anterior, crapul din noua varietate prezentând un peduncul caudal scurt și înalt, asemănător cu reproducătorii din ultima generație de încrucișare, dar cu valori superioare acestora, ca efect al selecțiilor masale bianuale.
Pentru comparație, rasa Ropșa se caracterizează printr-un peduncul lung (17-18%) și puțin înalt (12–13%).
Pentru lucrările de selecție ce se vor efectua în continuare la loturile celei de a doua generații de încrucișare omogene, se va avea în vedere acest element al carcasei, care poate fi ameliorat, mai ales în ceea ce privește lungimea pedunculului caudal.
Indicele grosimii sau a lățimii spatelui, este un caracter valoros, îndeosebi la vârstele mai tinere, dar la crapul reproducător acest indice poate fi influențat de mărimea gonadelor. La puii de crap nud valorile înregistrate se situează între l7,l7% și 18,67%, demonstrând o bună carnozitate și o creștere accentuată. Ca și coeficientul Fulton, acest indice poate fi influențat de condițiile mediate, fapt care îi scade valorea de indicator al conformației corporale. În condiții de mediu ideale el demonstrează capacitatea bioproductivă a exemplarelor din populația studiată.
În ceea ce privește valorile coeficientului Fulton putem afirma că s-a situat între 3,28 (C3+) și 3,67 (femele reproducătoare), dovedind o bună capacitate de creștere.
Indicatorul stării de întreținere este cel mai puternic influențat de condițiile de mediu și, prezintă cea mai mare variabilitate.
De menționat faptul că rasa de crap Ropșa poate atinge rareori valori superioare cifrei 3 pentru acest indicator, din cauza formei foarte alungite a corpului (lungime standard mare). Deci, valorile coeficientului Fulton, în toate cele patru etape de vârstă studiate, depășind cifra 3, caracterizează varietatea golașă ca fiind un crap robust, cu o creștere viguroasă, care răspunde eficient la condiții de mediu controlate.
Pentru corectitudine valorilor medii obținute, la indicii biometrici luați în studiu, s-a efectuat calculul statistic al valorilor, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 5.2.
În vederea studierii stabilizării caracterelor de rasă obținute și transmiterea lor la descendenți, s-au efectuat măsurători pe loturi semnificative (200 de exemplare) de pui de crap obținuți din prima reproducere omogenă, calculându-se valorile principalilor indici biometrici. Acestea au fost comparate cu valorile indicilor înregistrați de parentali (valori medii pe cele două sexe).
Calculul statistic demostrează că eșantioanele prelevate din fiecare grupe de vârstă pentru măsurători sunt reprezentative pentru loturile respective. În sprijinul acestor afirmații prezentăm datele tab.5.3.
Tabelul 5.2
Calculul statistic al valorilor principalilor indici biometrici
Tabelul 5.3
Valorile principalilor indici biometrici la crapul în vârstă de o vara,
comparativ cu valorile medii ale parentalilor
Din analiza acestor date se constată că valoarea unor indici biometrici analizați în cazul puilor obținuți din prima încrucișare omogenă este puțin diferită de cea a parentalilor, și anume:
– capul este mai lung, reprezentând aproape 30% din lungimea standard (28,65cm);
– pedunculul caudal este mai lung (15,44cm, față de 14,05cm media parentalilor), și mai puțin înalt (15,02cm din lungimea standard, față de 16,02cm, media femelelor și masculilor);
– important este faptul că puii de crap rezultați din prima reproducere omogenă au un corp asemanător cu parentalii, indicele de profil având valori foarte apropiate la cele două loturi studiate (2,36cm la puiet și 2,30cm la reproducători).
Fig. 5.7. Valorile indicilor biometrici la părinți și descendenți, la populația studiată
Ca și în cazul reproducătorilor, valorile principalilor indici biometrici utilizați pentru caracterizarea puilor de crap au fost prelucrate statistic (tab. 5.4), dar pe lângă media aritmetică, deviația standard și abaterea standard, s-au mai calculat și coeficientul de variabilitate (Cv%) pentru fiecare caracter, cu scopul stabilirii gradului de dispersie în populație a valorilor caracterului respectiv.
Tabelul 5.4
Prelucrarea statistică a valorilor principalilor indici biometrici, la puii de crap rezultați din prima reproducere omogenă
Pentru creșterea acurateții informației oferite de valorile indicilor biometrici, s-a procedat la prelucrarea statistică a acestor valori, calculându-se: media aritmetica (), abaterea standard a mediei (±), deviația standard a medici (s), coeficientul de variabilitate (C) si varianța (S2) ultimele două valori fiind mai importante în studiul transmiterii caracterelor morfometrice de la parentali la urmași.
În calculul statistic, în cazul populațiilor naturale (Pecheanu, 1988) valorile coeficientului de variabilitate situate sub 10% indică o variabilitate restrânsă, pentru valorile cuprinse între 10% și 20% variabilitatea este considerată moderată, iar pentru valori ale coeficientului de variabilitate ce depășesc 20%, variabilitatea este considerată accentuată.
În analizale statistice ale principalilor indici biometrici calculați la eșantioane aparținând unor loturi de indivizi de aceeași specie și vârstă, valorile acestui coeficient au depășit rareori 10%, astfel că am considerat aceste valori ca indicând o variabilitate mai pronunțată.
În cazul puilor de crap obținuți din prima reproducere omogenă, numai coeficientul Fulton se încadrează în această categorie, fapt lesne de înțeles, știută fiind variabilitatea greutății individuale la indivizii din lot, caracteristică frecvent întâlnită la puii de crap în vârstă de o vară. Calculul varianței demonstrează de asemenea că variabilitatea caracteristicilor morfometrice la puii de crap golaș în vârstă de o vară este redusă.
Putem considera faptul că valorile principalilor indici biometrici analizați ilustrează asemănarea descendenței cu parentalii, la majoritatea caracteristicilor studiate. Având în vedere că aceste loturi de pui de crap vor fi supuse unor selecții masale riguroase, în vederea obținerii unor noi loturi de remonți și reproducători, putem afirma că principalele caracteristici favorabile, privind conformația corporală se vor ameliora și, mai ales, se vor stabiliza în câteva generații succesive de reproduceri omogene.
5.2. Caracterizarea productivă a crapului crescut în cadrul fermei pisciole Hănești
După analiza carcasei noii varietăți de crap de cultură, s-a procedat la calculul ponderii procentuale a principalelor organe (fig. 5.8), din masa corporală. Analizele s-au efectuat pe indivizii în vârstă de două veri, obținuți din prima reproducere omogenă. S-au sacrificat un număr de 100 de exemplare, prelevate randomizat, iar după eviscerare, principalele organe au fost cântărite și raportate la masa corporală.
Fig. 5.8. Evidențiarea viscerelor și cântărirea lor(foto original)
Lotul martor a utilizat indivizi de aceași vârstă, din varietatea locală Podu-Iloaiei, cu solzi. Valorile medii înregistrate sunt prezentate în tabelul 5.5. Restul procentelor (până la 100%), au fost pierderi la sacrificare (sânge, resturi de hrana etc.).
S-a analizat, în special, cantitatea de carne și procentul reprezentat de oase, care s-au cântărit după fierberea carcasei. Analizând datele obținute, se remarcă un randament la tăiere mult mai bun la noua varietate de cra, comparativ cu lotul martor.
Tabelul 5.5
Valoarea procentuală a diferitelor componente ale carcasei și viscerelor la noua varietate de crap de cultură golaș
Fig. 5.9. Principalele componente la carcasa și viscerele,
populației studiate
Analiza compoziției chimice a cărnii la noua varietate de crap de cultură fără solzi a fost asemenea, efectuată pe loturi însemnate de tineret de crap (30 exemplare), până la atingerea maturității sexuale. Aceste exemplare au fost prelevate randomizat, iar valorile înregistrate de principalele componente biochimice sunt prezentate în tabelul 5.6.
Prin comparație cu crapul selecționat de Podu Iloaiei, care are 14,88-15,07% proteine (Misăilă, 1998, 1999), crapul golaș are la vârsta adultă un procent mai mare de proteine.
Tabelul 5.6
Compoziția chimică (%) a cărnii de crap golaș
Lipidele, sunt în general tributare hranei consumate. Dacă hrana crapului este alcatuită în exclusivitate din plancton, aceste componente ale cărnii de crap pot atinge 3-5% procente din total (Georgescu, 1994). O rație furajeră alcătuită cu un procent ridicat de porumb, duce la creșterea lipidelor până la 5-6%, într-o singură lună de furajare. Se recomandă folosirea de rații furajere echilibrate, adaptate la vârsta, condițiile de densitate și regimul hidric.
Totuși, se remarcă unele modificări în raport cu vârsta, constând în scăderea conținutului de apă și creșterea procentelor proteinelor și lipidelor. Aceste modificări sunt datorate și evoluției gonadelor, care la atingerea maturității sexuale reprezintă procente însemnate din masa corporală (detaliat, în raportul gonosomatic).
Tot pentru caracterizarea productivă a noii varietăți de crap, s-au luat în calcul un număr de indici productivi, și anume: ritmul de creștere, procentele de supraviețuire, consumul specific de furaje, precocitatea și prolificitatea. Ritmul de creștere a fost calculat la fiecare etapă de vârstă, și evidențiat prin doi coeficienți:
– coeficientul de multiplicare;
– rata creșterii medii zilnice.
Coeficientul Fulton se referă la creșterea corporală, dar el indică îndeosebi starea de întreținere a exemplarelor măsurate. Din aceste considerente, mai este numit indice de îngrășare. Spre deosebire de acest coeficient, calculat pe baza măsurătorilor individuale, în cazul ritmului de creștere, cântăririle se efectuează pe eșantioane mari de indivizi, pentru stabilirea greutății medii, astfel că valoarea obținută este mai fidelă întregului lot de crap obținut într-un bazin.
Prezentăm în tabelul 5.7, valorile medii ale masei corporale înregistrate de puii de crap din noua varietate creată, în urma ultimei încrucișări.
Tabelul 5.7
Sporul de creștere lunar înregistrat la crapul golaș după ultima încrucișare de absorbție (g/exemplar)
Calculul acestor valori s-a efectuat pe loturi de minim 50 de exemplare în vara I și a II-a, iar la stadiul de remont, pe minim 25 de exemplare, la pescuirile de control lunare.
Sunt prezentate valorile înregistrate în fiecare din bazinele experimentale de creștere, asigurând cele trei repetiții pentru fiecare vârstă.
Exemplarele de crap rezultate din prima reproducere omogenă, au înregistrat, la sfârșitul primei perioade vegetative, pentru masa corporală, următoarele valori medii, pe fiecare din cele trei bazine de creștere:
– bazinul nr.1 55,37 g/exemplar;
– bazinul nr.2 71,10 g/exemplar;
– bazinul nr.3 57,02 g/exemplar.
Tabelul 5.8
Valorile medii lunare ale puilor de crap golaș obținuți din prima reproducere omogenă, până la vârsta de o vară
Centralizând datele din tabelul 5.8 s-a calculat coeficientul de mutiplicare a loturilor experimentale, precum și creșterea medie zilnică, la fiecare vârstă, rezultatele fiind redate în tabelul 5.9.
Tabelul 5.9
Valorile coeficientului de multiplicare și creșterea medie zilnică la crapul din varietatea golașă după ultima încrucișare
Această creștere este prezentată grafic în fig. 5.10.
Fig. 5.10. Dinamica creșterii anuale a crapului golaș
Lotul de tineret de crap golaș obținut din prima reproducere omogenă, a înregistrat la sfârsitul primei perioade vegetative, un coeficient de multiplicare de 62,52 ori, iar creșterea medie zilnică a avut valoarea de 0,42 g/exemplar/zi.
Aceste valori sunt apropiate de cele înregistrate la puii de o vară obținuți din ultima încrucișare de absorbție, dar puțin mai mici, datorită procentelor de supraviețuire superioare la puii din reproducerea omogenă.
Procentele de supraviețuire a crapului, la diferite vârste sau etape tehnologice, reprezintă de asemenea indici fiziologici, care, pe lângă influența semnificativă a condițiilor de mediu, au și o componentă genetică, deci e firesc să se moștenească de la parentali.
Predezvoltarea puilor de crap golaș obținuți din ultima încrucișare de absorbție, s-a făcut după tehnologia clasică, în bazinele utilizate la reproducerea naturală. Din aceste considerente, procentele de supraviețuire nu s-au putut stabili cu precizie, ca în cazul populărilor cu larve, nefiind cunoscut numărul total de pui de crap obținuți la eclozare. Estimările care s-au făcut au fost utilizate în tehnologia de populare, dar nu au girul științific cerut de o astfel de lucrare.
Puii predezvoltați au fost populați pentru creștere în heleșteie, în trei bazine asemănătoare, care reprezintă trei repetiții ale experimentului de creștere vara I.
La pescuitul de control s-a estimat numărul total de tineret de crap în vârstă de o vară, în cele 3 bazine, pe baza căruia s-au calculat procentele de supraviețuire. Datele referitoare la supraviețuirea materialului experimental sunt prezentate în tabelul 5.10.
Tabelul 5.10
Procentele de supraviețuire la crapul golaș în vârstă de o vară, obtinut din
ultima încrucișare de absorbție
Utilizând trei repetiții pentru creșterea în vara I, rezultatele pot fi considerate ca informații corecte privind capacitatea de adaptare a noii varietăți de crap la condițiile date.
Procentele de supraviețuire, precum și pierderile în greutate înregistrate la finele fiecărei perioade de iernare au fost puternic influențate de temperatura apei din bazinele de iernat, îndeosebi de durata capacului de gheață. Prezentăm valorile obținute în cadrul loturilor experimentale de crap golaș, pe parcursul celor 3 ani de creștere. Iernarea acestor loturi experimentale s-a efectuat în câte un singur bazin, astfel că procentele de supraviețuire se vor compara cu cele înregistrate de puii de crap Podu-Iloaiei, iernați în condiții asemănătoare de densitate și regim hidric.
Tabelul 5.11
Supraviețuirea crapului golaș (%), la sfârșitul perioadei de iernare,
comparativ cu cea a crapului Podu-Iloaiei de aceași vârstă varietatea golașă
Se remarcă procentele ceva mai mari înregistrate de rasa Podu-Iloaiei (lot martor), (fig. 5.11), comparativ cu crapul golaș dar acest fapt este explicabil prin aceea că noul crap este un produs de încrucișare, în curs de adaptare la noile condiții de mediu.
Fig. 5.11. Dinamica procentelor de supraviețuire la crapul golaș la finele
perioadei de iernare
Dovada faptului că selecțiile masale anuale au dus la obținerea unor loturi mai viguroase, în ultimul an de experiment crapul golaș a avut o supraviețuire ceva mai bună decât lotul martor.
Deoarece trecerea la iernare s-a făcut prin respectarea tehnologiilor piscicole caracteristice etapei, precum și faptul că nu s-au semnalat mortalități semnificative în loturile experimentale, impun concluzia că o parte din pierderile înregistrate la iernat se datoresc braconajului, sau dușmanilor naturali (păsări și mamifere acvatice). Totuși, în această perioada a anului, braconajul nu reprezintă un factor determinant pentru procentele de supraviețuire, așa cum se întamplă, în unele bazine, pe parcursul perioadei vegetative.
Pierderile înregistrate de masa corporală pe parcursul etapei de iernare sunt și mai puternic influențate de condițiile mediale, întrucât ele reprezintă răspunsul duratei de hibernare propriu-zisă. Dacă iarna este blândă și temperatura apei nu scade suficient, crapul rămâne activ o perioadă mai îndelungată de vreme și scăderile înregistrate în masa corporală sunt semnificative. În general, aceste pierderi în greutate nu au depășit în nici unul din bazine 20% (valoare maximă, înregistrată la puii în vârstă de 1 an).
În ceea ce privește procentele de supraviețuire obținute la finele fiecărei perioade vegetative, s-au înregistrat valorile individuale pentru fiecare bazin în parte din cele trei repetiții. Rezultatele sunt prezentate în tab.5.12.
Tabelul 5.12
Procentele de supraviețuire înregistrate de loturile experimentale de crap,
la finele perioadelor vegetative
Fig. 5.12. Procentul de supraveițuir la loturilor studiate
Totuși putem conchide că varietatea de crap s-a adaptat perfect la condițiile din cadrul Complexului piscicol Hănești, la specificul biotopului, dar și al tehnologiilor de creștere în bazinele mari, specifice unei ferme de asemenea dimensiuni.
5.3. Evaluarea stării de sănătate a crapului crescut în cadrul fermei pisciole Hănești
Aprecierea stării de sănătate s-a efectuat pe exemplare de puiet și tineret (1-2 veri) și crap adult, efectuându-se un examen ihtiopatologic total, respectiv examen clinic, examen morfopatologic, examen parazitologic, examen bacteriologic, examen hematologic (Bogatu, 1983, 1991,1992; Ghittino, P., 1985).
Examinarea directă a peștilor s-a efectuat în fermă în momentul pescuirilor de control impuse de tehnologie sau în momentul livrării peștelui de consum. Metodele de examinare au constat în inspecție și palpație.
Inspecția de ansamblu a urmărit aprecierea conformației generale a corpului (prezența unor anomalii de conformație), starea generală de întreținere, prezența de plăgi, hipersecreție de mucus sau a unor paraziți macroscopici. La branhii s-a apreciat coloritul, integritatea și infestările parazitare. Fiecare arc branhial (după ce a fost desprins prin secționare la capete) s-a așezat pe o lamă de sticlă și s-a examinat la lupa de mână sau microscopică. S-au investigat leziuni macroscopice, paraziții sau formațiunile chistice. Inspecția s-a aplicat și asupra înotătoarelor și a globilor oculari.
Palpația s-a efectuat asupra corpului în totalitate (prin atingere și presare), apreciindu-se tonusul, consistența și reacția de răspuns a peștelui. La peștii de talie mare s-a efectuat și palpația abdomenului pentru aprecierea consistenței acestuia, a masei intestinale și a gonadelor în perioada reproducerii.
Examenul morfopatologic
La exteriorul corpului au interesat leziunile (plăgi, ulcere, noduli), uneori recoltându-se mucusul de pe piele și înotătoare, în vederea efectuării examenului citopatologic. Branhiile s-au examinat după secționarea operculului, urmărindu-se prezența hemoragiilor și a unei cantități excesive de mucus ca rezultat al atacului paraziților. Pentru examenul histopatologic s-au prelevat branhii întregi de la peștii de talie mică sau porțiuni de 1-2cm din arcul branhial la peștii de talie mare care au fost depozitate în recipientul cu soluție fixatoare (formol 10%).
Necropsia peștelui s-a efectuat pe peștele așezat în decubit lateral: s-a realizat incizia în lungul abdomenului după care s-a decupat peretele abdominal lateral cuprins între opercul, coloana vertebrală și pedunculul caudal, descoperindu-se astfel, masa viscerală. S-a examinat la început, partea internă a peretelui abdominal, după care s-au inspectat în ansamblu organele interne, la care s-au notat modificările privind forma, dimensiunile, coloritul și poziția lor. Pentru efectuarea examenelor histopatologice, funcție de caz, s-au recoltat și fixat porțiuni din marile organe: ficat, rinichi, intestin, splină.
Examinarea histopatologică a urmărit recoltarea, fixarea, includerea în parafină, secționarea la microtom, colorarea și examinarea microscopică propriu-zisă.
Examinul parazitologic
Pentru identificarea ectoparaziților (ai pielii, înotătoarelor, branhiilor și globilor oculari) examenul parazitologic s-a realizat fie direct (preparat nativ lama-lamelă,), fie prin fixarea, colorarea și examinarea microscopică a preparatelor. Astfel, s-au examinat raclate de la suprafața pielii, înotătoarelor și a branhiilor sau preparate squash (prin strivire între lama și lamelă) din branhii sau din formațiuni patologice (noduli, chiști).
Identificarea endoparaziților s-a realizat prin examinarea directă sau a preparatelor microscopice (de tip squash) din organele interne:
– organe digestive (intestin, ficat, vezică biliară, stomac);
– organe urinare (rinichi și uretere);
– alte organe ca: vezica înotătoare, splina, creierul, glandele sexuale, etc.
Examenul bacteriologic
Acest tip de examen s-a aplicat ori de câte ori s-a suspectat sau s-a remarcat prezența sau evoluția unei bacterioze. Examenul bacterioscopic s-a efectuat mai rar prin analiza microscopică a raclatelor de pe piele, înotătoare și branhii sau a frotiurilor (colorate Gramm sau Giemsa) efectuate prin amprenta din organele cu modificări. Cel mai frecvent, probele au fost recoltate și expediate la Laboratorul de Sănătate Publică Botoșani, unde s-a efectuat examenul bacteriologic.
Însămânțările s-au realizat pe medii uzuale aerobe (bulion, geloză nutritivă), medii anaerobe (bulion cu tiogliocat de sodiu, anaerobic-agar), agar-sânge și pe mediile speciale de izolare, eritrit-agar, Cytophaga-agar, Korthof.
Examenul bacteriologic propriu-zis (identificarea tulpinilor bacteriene) s-a realizat prin examenul caracterelor culturale, al caracterelor morfologice și al caracterelor biochimice.
Examenul hematologic
Acest tip de examinare s-a aplicat pentru aprecierea stării de sănătate a efectivelor piscicole și pentru depistarea modificărilor hematologice cauzate de agresiunea parazitară, în conformitate cu metodele descrise în literatura de specialitate. Prelevarea probelor de sânge s-a efectuat prin puncția venei caudale sau a cordului la exemplarele de talie mare, față de puiet la care proba de sânge s-a obținut prin secționarea pedunculului caudal.
S-a efectuat un examen microscopic direct al sângelui între lamă și lamelă, pentru depistarea flagelatelor din genurile Trypanosoma și Trypanoplasma.
Examenele hematologice propriu-zise au constat în determinarea hemoglobinemiei, a numărului de eritrocite și leucocite.
Examinarea biochimică a sângelui a constat în recoltarea probelor în tuburi vacutainer cu EDTA și efectuarea investigațiilor cu ajutorul unui analizor semiautomat.
Analiza florei bacteriene s-a realizat prin examene bacteriologice cantitative și calitative, pe exemplarele de pești studiate. Examenul bacterioscopic direct a evidențiat o microfloră polimorfă, predominant Gram-negativă, la nivelul fiecăreia din nișele anatomice investigate (piele, branhii, intestin). Examenul bacteriologic propriu-zis a fost efectuat pe probe de mucus cutanat, mucus branhial și conținut intestinal. Examenele au permis izolarea a mai multor tipuri de tulpini.
De exemplu la crapul comun (vârstă de 2 ani) recoltat din ferma Hănești, s-au efectuat raclate de pe piele, branhii și din conținutul intestinal, raclate ce au fost colorate prin metoda Gram. În toate frotiurile realizate din bulionul nutritiv însămânțat și incubat, s-au observat preponderent bacterii G negative în forme de cocobacili de diverse forme și mărimi, nesporulați, dar și bacterii G pozitive, cu forme de coci sferici sau ovalari. Prezența cocobacililor G negativi în frotiuri, a indicat utilizarea mediilor de cultură selective pentru bacterii G negative: EMB, VRBG și Pseudomonas agar. Din tulpinile bacteriene izolate de pe pielea celor 3 exemplare de pești luate în studiu, fac parte cele din genurile: Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Escherichia, Panthotea, Serratia, Pseudomonas, Aeromonas, Flavobacterium, Plessiomonas, Micrococcus, Streptococcus.
Dintre coloniile izolate pe baza caracterelor culturale de pe agar nutritiv și supuse testelor biochimice clasice, s-au identificat bacterii din genurile: Aeromonas (hidrophyla și sobria), Pseudomonas (fluorescens), Flavobacterium și Plessiomonas.
Menționăm că floră bacterienă depistată nu a determinat evoluții clinice și nici leziuni organice, datorită condițiilor bune de întreținere și administrării preventive de clorură de var pentru reducerea substanței organice și a încărcăturii bacteriene.
Examinarea parazitologică efectuată pentru depistarea ecto- și endoparaziților a condus la alcătuirea unui tablou parazitologic în care s-a notat inclusiv intensivitatea invaziei.
Prezentăm rezultatele acestei examinări în tab.5.13.
Tabelul 5.13
Principalii ecto și endoparaziți decelați de la crapul golaș
Din analiza datelor parazitologice se observă faptul că invaziile parazitare au evoluat subclinic și că gradul de parazitare a fost minim, în special cu protozoare ce sunt în majoritatea cazurilor epifite. În situațiile în care intensivitatea parazitării a fost ușor crescută (infestația cu Sphaerospora molnari), după examinarea ihtiopatologică s-a trecut la măsuri terapeutice preventive, așa cum ar fi administrarea de soluție de Triclorfon (Onefon) în masa apei.
CONCLUZII
Primele preocupări în domeniul ameliorării animalelor se situează la începuturile istoriei omenirii, această activitate desfășurându-se, în mod empiric, simultan cu domesticirea și, respectiv, creșterea animalelor domestice.
În România, nu există încă nici o rasă de crap omologată, deși cercetările din domeniu au dus la obținerea a două varietăți de crap de cultură cu solzi, una caracteristică pentru nordul țării, denumită Podu Iloaiei, și una pentru sud, denumită Frăsinet.
În prezent, nu se mai efectuează studii și cercetări privind puritatea acestor două varietăți de crap de cultură sau caracteristicile bioproductive actuale.
1. Concluzii referitoare la caracterizarea fenotipică
1. Caracterizarea fenotipică s-a realizat pe baza unor indici biometrici, meristici, biochimici și fiziologici.
Indicii biometrici luați în studiu (indicele de profil, indicele lugimii capului, al lungimii și înălțimii pedunculului caudal, indicele grosimii, sau al lățimii spatelui, coeficientul Fulton), au demonstrat că noua varietate de crap de cultură prezintă corpul scurt și înalt (I.P = 2,220,015), capul mic (l.lc. = 28,750,236cm) și pedunculul caudal scurt (I.lp. = 15,540,236cm) și înalt (I.h. = 15,110,202cm). Lățimea spatelui indică o carnozitate pronunțată (I.G. =16,86%), iar coeficientul Fulton, o creștere corporală bună (C.F. =3,67), ca urmare a valorificării superioare a hranei.
Analiza valorilor acestor indici biometrici pe grupe de vârstă, demonstrează că selecțiile bianuale efectuate loturilor experimentale au îmbunătățit caracterele morfologice ale puilor de crap, până la vârsta maturității.
2. Compararea valorilor indici biometrici la reproducătorii utilizați pentru reproducerea omogenă cu cele ale descendenței, dovedindu-se destul de apropiate, demonstrează că formatul corporal favorabil al crapului golaș din prima generație s-a transmis descendenței.
Situația învelișului de solzi a fost analizată minuțios la toate etapele experimentului.
2. Concluzii referitoare la caracterizarea productivă
1. Ritmul de creștere a fost calculat la fiecare etapă de vârstă, și evidențiat prin doi coeficienți: coeficientul de multiplicare și rata creșterii medii zilnice.
După ultima încrucișare, puii de crap din noua varietate de crap de cultură golaș s-au multiplicat de 62 de ori în vara I, de 15 ori în vara a II-a și de 3-4 ori în vara a III-a (valori medii pe cele trei bazine experimentele utilizate la fiecare categorie de vârstă).
2. Creșterea medie zilnică, exprimată în g/ex/zi, a ocilat între 0,5 g în prima vară, si 11 g în vara a treia (tot valori medii). Deci materialul biologic experimental a avut o creștere bună, răspunzând favorabil condițiilor de viață asigurate.
3. Procentele de supraviețuire calculate de la vârsta de pui predezvoltați, până la pescuitul din toamnă, au fost în medie de 51%.
Pentru studierea capacității de adaptare a crapului golaș la condițiile din baza experimentală, s-au calculat procentele de supraviețuire a puilor de crap, comparativ cu crapul de Podu-Iloaiei de aceași vârstă. La vârsta de 1 și, respectiv, 2 ani procentele sunt sensibil inferioare lotului martor, dar la vârsta de 3 ani crapul golaș surclasează crapul de Podu Iloaiei.
La sfârșitul fiecărei perioade vegetative s-au calculat de asemenea procentele de supraviețuire a crapului golaș, ele situându-se între 80 și 95%.
3. Concluzii cu referire la starea de sănătate
1. Datelor cu referire la examenul parazitologic ne arată faptul că invaziile parazitare au evoluat subclinic și că gradul de parazitare a fost minim, în special cu protozoare ce sunt în majoritatea cazurilor epifite.
2. În situațiile în care intensivitatea parazitării a fost ușor crescută (infestația cu Sphaerospora molnari), după examinarea ihtiopatologică s-au aplicat tratamente terapeutice preventive, prin administrare de soluție de Triclorfon (Onefon) în masa apei.
BIBLIOGRAFIE
ARTENIE, V., PLATON C., (1993) – Studiul polimorfismului transferinic la trei rase de crap de cultură din genoteca SCPP "Acvares" Iași. Simpozion Galați.
BOGATU, D. (1991) – Proteinele în alimentația peștilor. Lucrările Simpozionului ,,Piscicutura și pescuitul în fața economiei de piață" – Galați, 24-25 aprilie 1991,24-26.
BOGATU, D., (1973) – Diagnosticarea și combaterea bolilor în crescătoriile și pepinierele piscicole. Buletin ICPA, sector piscicol nr. 4, p.129-133, București.
BOGATU. D., MUNTEANU, G., (1983) – Contribuții la studiul etiologiei hidropiziei infecțioase. Lucr. șt. Univ., p.3-7, Galați.
COSTEA, E., CRISTIAN, A, (1971) – Rezultatele privind creșterea crapului importat din URSS (Ukraina), în condițiile din România. Bul.ICPP Nr. 1
COSTEA, El., CRISTIAN, Al., (1980) – Cercetări privind adaptarea crapului importat din Ungaria în condițiile din România. Bul.Cerc. Piscicole. Nr.l. București
CRISTIAN, A., COSTEA, E., (1971) – Cercetări privind adaptarea crapului importat din Ungaria în condițiile din România. Bul. ICPP.Nr.1.
GEORGESCU, R., PECHEANU, C., și col. (1994) – Stabilirea necesității fiziologice în nutriție, funcție de specie, vârstă, stare fiziologică, tehnologie de creștere optimizarea randamentelor de utilizare a furajelor. Referat annual la contrac de cercetare științifică nr.SZ15
GHITTINO, P. (1985) – Tecnologia e patologia în aquacultura, vol.2, patologia Emilio Bono, Torino, p. 1-399.
GHERACOPOL, O., (1981) – Piscicultura. Curs Universitatea Galați.
HUIAN, GH., CRISTEA, V., (2007) – Cercetări privind evaluarea stării de sănătate a noii varietăți de crap Topless, Analele Universității ,,Dunărea de Jos" Galați, Fascicula Pescuit -Acvacultură
HUIAN, GH., CRISTEA, V., (2007) – Caracterizarea genotipică a noii varietăți de crap Topless, Analele Universității „ Dunărea de Jos" Galați, Fascicula Pescuit – Acvacultură
MATEI, D., MATEI, C., COSTEA, E., DAVIDEANU, Gh., STRAT. A, (1990) – Crearea rasei de crap Podu Iloaiei, forma adecvată pentru bazinele din nordul Moldovei. Piscicultura Moldovei, Iași
MATEI, D., HUIAN, Gh., (1990) – Stadiul actual și perspectivele dezvoltării pisciculturii în centrul și nordul Moldovei. Piscicultura Moldovei, Iași
MISĂILA, E.R..(1999) – Cercetări biochimice și ecofiziologice asupra profilului metabolic la unii pești de cultură. Teză de doctorat, Universitatea “Al.I. Cuza” Iași
MISĂILĂ, E.R., MISĂILĂ, C., COMĂNESCU, G. (1998) – Some hematological biochemical and histological parameters in the silver carp erytrodermatitis. Simpozionul Internațional Aquarom '98, p.299-300, Universitatea ,,Dunărea de Jos'', Galați.
PĂSĂRIN B., STAN TR. (2003) – Acvacultură, îndrumător practic. Edit. Karro, Iași
PĂSĂRIN, B., STAN, TR., (2004) – Acvacultură. Edit. Ion Ionescu de Brad Iași
PECHEANU, C. (1988) – Metode de creștere a productivității piscicole în bazine amenajate. Referat la programul de doctorat.
www.google.ro
BIBLIOGRAFIE
ARTENIE, V., PLATON C., (1993) – Studiul polimorfismului transferinic la trei rase de crap de cultură din genoteca SCPP "Acvares" Iași. Simpozion Galați.
BOGATU, D. (1991) – Proteinele în alimentația peștilor. Lucrările Simpozionului ,,Piscicutura și pescuitul în fața economiei de piață" – Galați, 24-25 aprilie 1991,24-26.
BOGATU, D., (1973) – Diagnosticarea și combaterea bolilor în crescătoriile și pepinierele piscicole. Buletin ICPA, sector piscicol nr. 4, p.129-133, București.
BOGATU. D., MUNTEANU, G., (1983) – Contribuții la studiul etiologiei hidropiziei infecțioase. Lucr. șt. Univ., p.3-7, Galați.
COSTEA, E., CRISTIAN, A, (1971) – Rezultatele privind creșterea crapului importat din URSS (Ukraina), în condițiile din România. Bul.ICPP Nr. 1
COSTEA, El., CRISTIAN, Al., (1980) – Cercetări privind adaptarea crapului importat din Ungaria în condițiile din România. Bul.Cerc. Piscicole. Nr.l. București
CRISTIAN, A., COSTEA, E., (1971) – Cercetări privind adaptarea crapului importat din Ungaria în condițiile din România. Bul. ICPP.Nr.1.
GEORGESCU, R., PECHEANU, C., și col. (1994) – Stabilirea necesității fiziologice în nutriție, funcție de specie, vârstă, stare fiziologică, tehnologie de creștere optimizarea randamentelor de utilizare a furajelor. Referat annual la contrac de cercetare științifică nr.SZ15
GHITTINO, P. (1985) – Tecnologia e patologia în aquacultura, vol.2, patologia Emilio Bono, Torino, p. 1-399.
GHERACOPOL, O., (1981) – Piscicultura. Curs Universitatea Galați.
HUIAN, GH., CRISTEA, V., (2007) – Cercetări privind evaluarea stării de sănătate a noii varietăți de crap Topless, Analele Universității ,,Dunărea de Jos" Galați, Fascicula Pescuit -Acvacultură
HUIAN, GH., CRISTEA, V., (2007) – Caracterizarea genotipică a noii varietăți de crap Topless, Analele Universității „ Dunărea de Jos" Galați, Fascicula Pescuit – Acvacultură
MATEI, D., MATEI, C., COSTEA, E., DAVIDEANU, Gh., STRAT. A, (1990) – Crearea rasei de crap Podu Iloaiei, forma adecvată pentru bazinele din nordul Moldovei. Piscicultura Moldovei, Iași
MATEI, D., HUIAN, Gh., (1990) – Stadiul actual și perspectivele dezvoltării pisciculturii în centrul și nordul Moldovei. Piscicultura Moldovei, Iași
MISĂILA, E.R..(1999) – Cercetări biochimice și ecofiziologice asupra profilului metabolic la unii pești de cultură. Teză de doctorat, Universitatea “Al.I. Cuza” Iași
MISĂILĂ, E.R., MISĂILĂ, C., COMĂNESCU, G. (1998) – Some hematological biochemical and histological parameters in the silver carp erytrodermatitis. Simpozionul Internațional Aquarom '98, p.299-300, Universitatea ,,Dunărea de Jos'', Galați.
PĂSĂRIN B., STAN TR. (2003) – Acvacultură, îndrumător practic. Edit. Karro, Iași
PĂSĂRIN, B., STAN, TR., (2004) – Acvacultură. Edit. Ion Ionescu de Brad Iași
PECHEANU, C. (1988) – Metode de creștere a productivității piscicole în bazine amenajate. Referat la programul de doctorat.
www.google.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contributii LA Cunoasterea Insusirilor Productive ALE Crapului DE Cultura Crescut In Conditiile Fermei Piscicole Hanesti Botosani (ID: 158978)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.