Contributia Pr. Prof. Dr. Dumitru Calugar Si a Pr. Prof. Nicolae Petrescu la Dezvoltarea Cateheticii Romanesti

Biografia Pr. prof. dr. Dumitru Călugăr

Părintele Dumitru Călugăr s-a născut la data de 8 decembrie 1907, în județul Mureș, localitatea Saschiz, din părinții Ioan și Paraschiva Călugăr. În comuna natală a urmat cursurile școlii elementare, apoi a continuat Școala Normală "Andrei Șaguna" (pedagogică) la Sibiu, pe care a absolvit-o ca șef de promoție al seriei din anul 1927. A urmat studiile superioare din cadrul Academiei Teologice, absolvind la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, după care a studiat în Germania, la Universitatea din Jena, absolvind cursurile superioare de specializare, aprofundând "Didactica și metodica învățământului religios".

Începând cu anul 1932 a fost catehet și profesor în învățământul primar, mediu și universitar atât în Sebeș, județul Alba, cât și în Sibiu. A fost timp de un an învățător la Școala de aplicație din cadrul Școlii Normale "Andrei Șaguna". A predat la Școala de ucenici în două perioade, între anii 1932 și 1946. A suplinit ca profesor la Catedra de religie din cadrul Școlii Normale "Andrei Șaguna" timp de cinci ani. Între anii 1940 și 1945, a fost director al Școlii de cântăreți bisericești. A fost conferențiar suplinitor al Catedrei de omiletică și catehetică la Academia Teologică "Andreiană" în 1943-1948; asistent și apoi profesor titular la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, la aceeași catedră, în anii 1968-1978.

A fost hirotonit în treapta de diacon în anul 1934; la cinci ani diferență a fost hirotonit preot, primind rangul de iconomon stavrofor după douăzeci de ani de slujire; iar în anul 1950 a fost ales în funcția de protopop.

A murit la data de 25 octombrie 1988 la Sibiu, consacrându-și viața în slujba Bisericii și a școlii românești. A publicat volume atât în domeniul pedagogiei, cât și cel al cateheticii.

Pentru secolul al XX-lea, părintele profesor Dumitru Călugăr s-a înscris în lista pedagogilor și a profesorilor de renume din spațiul pedagogiei moderne și a educației religioase. Eforturile sale de propovăduire a religiei și a credinței creștine în spațiul învățământului școlar au făcut ca părintele să fie inclus în categoria preoților-profesori cu preocupări majore în câmpul catehetic-pedagogic și misionar.

Activitatea cărturărească

Dintre operele principale de specialitate apărute la Sibiu, amintim:

"Hristos în școală. Manualul catehetului ortodox pentru Școala primară" și altul pentru Școala supraprimară, reeditate de Episcopia Romanului și Hușilor în anul 1990;

"Caracterul religios-moral creștin", Teză de doctorat, 1955;

"Sfinți și Părinți ai Bisericii", 1936;

"Biserica și tineretul", 1936;

"Treptele formale și învățământul românesc", 1938;

"Copiii din Biblie. Despre cei mici din vremea veche – pentru cei mici din vremea noastră", 1940;

"Șapte cărți de religie", publicate în anii 1940-1946 și reeditate în 1990 de către Episcopia Romanului și Hușilor;

"Preocupări catehetice", 1944;

"Educație și învățământ", 1946;

"Tatăl nostru", 1947.

La București a tipărit "Catehetica. Manual pentru Institutele teologice", 1976, și în colaborare, "Carte de învățătură creștină ortodoxă", 1978.

A mai publicat articole precum:

Portretul unui creștin, în MA, an.  III, 1958, nr. I – 2, p. 105 – 121;

Educația religios-morală în spirit ecumenist, Inițiative și realizări ale Bisericii Ortodoxe Române, în BOR, an. LXXXVIII, 1970, nr. 11 – 12, p. 1246-1258;

Învățământul religios în Biserica Ortodoxă Română, în BOR, an.  LXXXIXI 1971, nr. 1-2, p.135 – 145;

Metode și forme pentru prezentarea învățăturii creștine ortodoxe, în MA, an.  XVII, 1972, nr. 5 -6, p. 398 – 412;

Actualitatea ideilor pedagogice în unele din lucrările Sfinților Trei Ierarhi, în MA, an.  XIX, 1974, nr.  1-3, p. 57 64;

Din izvoarele catehezei, în MB, an.  XXV, 1975, nr. 7 – 9, p. 385 – 399;

Rolul cazaniilor în formarea vieții religioase și morale, în MB, an. XXVIII, 1978,nr.4-6, p.247-253.

A redactat singur timp de trei ani foaia creștină "Lumina satelor" din Sibiu, după cum mărturisește: "…asigurându-i orientare democratică". Părintele Dumitru Călugăr s-a remarcat prin faptul că la Sibiu își desfășura prin scrierile sale, alături de alți teologi români, o activitate ecumenică extrem de importantă pentru perioada respectivă.

Cu toate acestea, principalele volume cu rezonanță în catehetica românească sunt:

Cele două volume "Hristos în școală. Manualul catehetului ortodox pentru Școala primară" și cel pentru Școala supraprimară, publicate în 1934 și 1937, au fost scoase la lumină cu grija episcopului Nicolae Colan. Deși au fost tipărite într-un număr generos de exemplare, la câteva luni de la apariție, arhiepiscopiile Alba-Iuliei și Sibiului au primit peste o mie de cereri pentru a fi retipărite. Manualul cuprinde planul analitic și cuprinsul pentru fiecare lună în parte. Primul volum este destinat elevilor din primele patru clase primare, iar cel de-al doilea volum, pentru următoarele trei clase supraprimare.

Cele "Șapte cărți de religie" constituie un important punct de plecare pentru învățământul religios din țara noastră pentru că se pun bazele alcătuirii unui manual de religie. Cărțile de religie cuprind istorisiri biblice, învățături legate despre Sfintele Taine, lecții despre înființarea și organizarea Bisericii primare și a Bisericii Ortodoxe Române, rugăciuni și cântări bisericești, cât și povestioare extrem de frumoase, dintre care amintim "Capra cu trei iezi", "Greierul și furnica"; toate acestea având alăturate imagini sugestive.

Teza de doctorat cu titlul "Caracterul religios-moral creștin", publicată în anul 1955, privește problematica educației caracterului religios-moral sub patru aspecte: psihologic, caracterologic, antropologic și pedagogic. În cadrul literaturii noastre pedagogice și teologice, este prima lucrare catehetică ce are ca bază tratarea problemei educației caracterului religios-moral creștin, la care aduce o contribuție majoră în privința mijloacelor pe care Biserica le are cu privire la zidirea caracterului creștin. Volumul se dovedește a fi un tratat de teologie practică și un îndreptar catehetic.

"Catehetica. Manual pentru Institutele teologice" este unul dintre cele mai recente manuale de nivel universitar, extrem de actual ce cuprinde teme interesante: psihologia religioasă, educația religioasă, materia învățământului religios, principiile didactice ale catehezei și anexe cu exemplificări de cateheze potrivit momentelor logico-psihologice.

„Manualul se adresează, nu atât profesorilor de religie, care sunt avizați să se orienteze în catehizare după Metodica predării Religiei, ci în primul rând preoților, care sunt îndemnați să nu uite de îndatorirea lor sfântă de a-și catehiza păsoriții, în duminici și sărbători, în cadrul slujbei Vecerniei, pentru a-i familiariza temeinic în învățăturile fundamentale de credință, de morală și cu momentele importante din viața Bisericii”, afirma Părintele Profesor Dr. Sebastian Șebu, în Postfața Cateheticii Părintelui Călugăr, cu ocazia publicării celei de a treia ediții.

Vorbind despre educație, Părintele profesor Dumitru Călugăr spune că aceasta este o acțiune specific umană, care se desfășoară conștient de către un educator, conform unui plan și unei metode bine precizate. Ea este susținută de iubire, de încredere, de libertate și de harul lui Dumnezeu și are drept scop realizarea caracterului religios-moral, cu desăvârșirea lui în personalitatea creștină.

Manualul de Catehetică

În întocmirea planului manualului de Catehetică, Părintele Dumitru Călugăr, după cum însuși mărturisește în prefață, s-a lăsat condus de procedura Mântuitorului, Care, în pilda Semănătorului vorbește despre: 1.ogor; 2. sămânță; 3. modul de însămânțare. Catehetul fiind „Semănatorul” Cuvântului dumnezeiesc, și Catehetica este împărțită în trei părti principale și anume: o parte este închinată problemei capitale pe care o formează sufletul credincioșilor, adică ogorul în care se aruncă neîncetat sămânța sfântă; o altă parte, care tratează problema centrală, este materia catehizării, adevărul revelat, cuvântul lui Dumnezeu, sămânța divină; iar o alta parte se ocupă de prezentarea învățăturii creștine, despre procesul însămânțării.

În jurul acestor trei probleme principale sunt grupate lecțiile din manual, după o introducere și o primă parte care constituie „o scurtă prezentare istorică a Catehezei și Cateheticii”.

După prefață, în partea introductivă găsim tratate teme precum: noțiunea și împărțirea cateheticii; Catehetica, disciplină a teologiei practice, unde sunt predate disciplinele auxiliare, importanța și necesitatea psihologiei pentru Catehetică, și, importanța și necesitatea Cateheticii. La punctul B unde tratează despre importanța și necesitatea psihologiei pentru Catehetică, Părintele Călugăr spune: „Catehizarea este un meșteșug greu fiindcă este meșteșugul zidirii sufletului creștinesc. Dacă toată lumea este convinsă de greutatea lucrării săvârșite de un sculptor, care are să modeleze o materie văzută, accesibilă simțurilor, deci ușor de cunoscut, cu atât mai grea este opera educatorului, care trebuie să formeze sufletul nevăzut, inaccesibil simțurilor, deci foarte greu de cunoscut ”, iar „psihologia este…absolut necesară pentru Catehetică. Catehetica trebuie să se bucure și să știe exploata toate descoperirile făcute de psihologie, pentru că ea ne ajută să-i înțelegem pe aceia pe care avem să-i educăm, iar înțelegerea ne va pregăti calea și ne va deschide poarta spre sufletul lor.”

În prima parte, intitulată: „scurtă prezentare istorică a catehezei și a Cateheticii, Părintele Călugăr prezintă istoria catehezei și a Cateheticii, din epoca apostolică și patristică până în Evul Mediu, în epoca reformei și a iluminismului. Tot aici vorbește și despre învățământul religios (teologic) al Bisericii Otodoxe Române.

A doua parte a acestei lucrări, poartă numele: „Probleme asociate cunoașterii sufletului subiecților catehizării și educației religioase. Aici tratează despre psihologia religioasă și educația religioasă, unde ne este prezentată și „personalitatea catehetului”.

La primul punct, unde vorbește despre „Psihologia religioasă”, Părintele Profesor tratează, în primul rând despre „Structura psihologică a religiei” unde spune:

„Psihologia religiei constată că religia ar fi: raportul nemijlocit al “eului” nostru mărginit cu un “Eu” supraomenesc pe care îl trăim în mod nemijlocit ca pe o divinitate care se coboară, dintr-o lume superioară, în ființa noastră pământească. În urma acestui raport, se produce în noi o înnoire neîncetată a sentimentului nobil și prin aceasta o schimbare, o înviorare a vieții.

O legătură strânsă a “eului” propriu cu un “Eu” superior în forma cea mai plauzibilă se manifestă: la proorocii din Vechiul Testament; la Domnul Iisus Hristos și la Sfinții Apostoli.

În viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos trăirea divinității este, de asemenea, izvorul primordial, din care pornește întreaga Lui acțiune. Mântuitorul “trăiește” unitatea lui Dumnezeu-Tatăl. … Iisus nu aduce o teologie, ci El aduce viață nouă. Singura condiție de a fi părtaș la această viață este credința încununată cu faptele ei.

…Religia este un proces de viață, și anume: o putere de viață, provenită din lumea necunoscută, pătrunde prin subconștient în conștient și prin înălțare sufletească o percepem, o simțim în mod nemijlocit. Procesul psihologic în formarea sentimentului religios trece prin două faze: a) convingerea despre micimea, slăbiciunea, neajutorarea proprie, în fața divinității, care pătrunde irezistibil în viața nepăsătoare până aici a individului; b) credința în realitatea lui Dumnezeu, care ridică “eul” slab în sine, toarnă în el viață nouă și înlătură toată neputința, făcându-l capabil de fapte mari (proorocii, apostolii, sfinții).”

Structura psihologică a religiei „este o afirmare a legăturii, a dependenței eului propriu față de Eul superior. Consecințele acestei convingeri sunt devoțiunea sau dăruirea totală a eului în serviciul lui Dumnezeu, încrederea neclintită în bunătatea și dreptatea Lui. Manifestarea externă a actului intern al convingerii – cuvintele rugăciunii, ținuta demnă, lucrările simbolice, jertfa – este fenomen religios, din punct de vedere psihologic, firește, numai în măsura în care are la temelie adevărata trăire religioasă.”

Apoi, tratând despre Sentimentul religios-moral, spune că formarea conștiinței religios-morale se explică „prin continuă lărgire a cercului de cunoștințe pe baza experienței și a trăirilor, care se ivesc deodată cu deprinderea vieții religios-morale. Numai că trăirile religios-morale își însușesc judecata, o asimilează ca o proprietate personală, fie că este vorba de experiență mijlocită bazată pe observări asupra altora, sau de experiență nemijlocită, bazată pe introspecție. … În urma legăturii strânse și profund interne între religie și morală, sentimentele moraleaparțin trăirilor religioase, cugetarea morală, cugetării religioase și voința morală, voinței religioase.”

Partea a III-a, intitulată „Materia catehizării și modul de prezentare a catehezei”, tratează „despre învățământ în general și despre învățământul religios în special”, iar la punctul B ne sunt prezentate principiile didactice ale catehezei.

Ca o concluzie, în corpul acestei părți, Părintele Călugăr spune că învățământul religios nu va putea realiza nimic dacă nu va fi orientat spre un punct central, în Hristos. „Aceasta înseamnă respectarea principiului hristocentric” unde „Hristos este centrul învățăturii evanghelice”.

Tot în partea aceasta, a treia, Părintele Profesor tratează despre: Izvoarele catehezei; Materia istorică; ș.a.

Cât privește principiile didactice ale catehezei, sunt enumerate:

principiul psihologic, pe temeiul căruia învățământul trebuie să se desfășoare cu considerare la situația sufletească a ascultătorilor, pe căt e cu putință chiar cu referire la ceea ce se leagă de gandirea, voința și simțirea acestora în individualitatea lor.

principiul intuiției. „Totul se cere intuit, priceput, ca să se realizeze o imagine clară și completă, și sensul propriu al evenimentelor și fenomenelor înconjurătoare. Dar, ca să slujească învățământului, procesul intuirii trebuie bine stăpânit, bine controlat, bine condus.”

principiul interesului pedagogic.

principiul activitățiii, care preconizează realizarea unor oameni activi, capabili de inițiative personale, cu judecată personală, gata pentru acțiuni prompte.

principiul muncii;

principiul învățământului educativ. „Învățământul educativ împărtășește cunoștințe – desigur foarte necesare pentru viață – cu sensul lor moral, creator, edificator… ; el ia în considerare dezvoltarea omului ca om, în slujirea oamenilor;…”

principiul învățământului practic. „Pe temeiul acestui principiu, cunoștințele mijlocite prin învățământ își verifică valoarea în faptele izvorâte din ele, fapte care duc la realizarea unei vieți mai bune, mai îmbelșugate, mai luminoase. În cateheză, acestui principiu i se acordă o însemnătate deosebită.”

principiul ecleziocentric, în virtutea căruia toate cunoștințele mijlocite prin cateheză trebuie să fie acelea ale Bisericii, legate de spiritul Bisericii noastre ortodoxe, de viața din trecut și de azi a Bisericii; etc.

principiul hristocentric, care subliniază că Mântuitorul Hristos este inima întregului învățământ al Bisericii.

Ultima parte, adică cea de-a patra, este constituită din cateheze care vin anexate manualului spre a servi ca modele viitorilor cateheți.

Biografia Pr. prof. Nicolae Petrescu

Părintele Nicolae Petrescu s-a născut în Laloșu, județul Vâlcea, în ziua de 2 aprilie 1908. După cursurile liceale de la Râmnicu-Vâlcea (1922-1927), urmează cursurile Seminariilor „Sf. Grigorie Decapolitul” din Craiova (1927-1930) și „Sf. Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea (1930-1931), ale Facultății de Teologie din București (1931-1935) și ale Seminarului Pedagogic Universitar din București (1936).

A slujit în calitate de preot în Băile Olănești în perioada anilor 1933-1938, apoi a activat ca profesor de Religie la Liceul din Gheorgheni (1938-1940), la liceele „Elena Cuza”, „Frații Buzești” și Colegiul „Nicolae Bălcescu”, toate din Craiova (1940-1948), apoi ca: profesor de Istorie la aceleași licee (1949-1956; în anul școlar 1948-1949, a funcționat la Segarcea); profesor de Limbi clasice și discipline teologice la Seminarul Teologic din Mofleni-Craiova (1955-1977).

Se numără printre reprezentanții de seamă ai predicii românești pentru perioada anilor 1945-1989 alături de alți reprezentanți precum: Arhim. Ioan Micle; Pr. Prof. dr. Ene Braniște; Pr. Prof. dr. Ioan G. Coman; Arhid. Prof. dr. Nicolae Balcă, ș. a.

A trecut la Domnul în anul 2001, la Craiova.

Lucrări și articole publicate

Printre lucrările publicate se numără:

Explicarea Apostolelor duminicale.  Manual pentru Seminariile teologice, București 1975;

Omiletica, Manual pentru Seminariile teologice, București, 1977;

Catehetica, Manual pentru Seminariile teologice, București, 1978.

A publicat și articole precum:

Note exegetice cu privire la capitolul 28, 17 din Sfânta Evanghelie de la Matei, în MO, an.  XVII,1965,nr.5-6, p.557-567;

Epistola către Efeseni, V. 32-33.  Note exegetice, în MO, an.  XIX, 1967, nr. 1-2, p. 3-27;

Observații și propuneri cu privire la traducerea Noului Testament (Faptele Apostolilor), în MO,an. XXI 1968,nr.9-10, p.714 -721; an.XXI, 1969, nr. 5-6, p. 397-395, nr. 7-8, p. 541-550, nr. 9-10, p. 663-672; an.  XXII, 1970, nr. 3-4, p. 176-187; an.  XXIII, 1971, nr. 1-2, p. 26-38, nr. 3-4,p. 210-220, nr. 7-8, p. 539-546, nr. 9 – I 0, p. 708 – 720; an.  XXI V, 1972, nr. 5 6, p. 323 – 333; an.  XXX, 1978, nr.1 – 3, p. 68-76 și nr. 4-6, p. 187-301.

Învățătura despre preoție după Sf. Grigorie de Nazianz și chipul de preot al lui însuși, în MO, an. XVIII, 1966, nr. 5-6, p. 391-399;

Învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre preoție și chipul lui însuși de păstor sufletesc, în MB, an.  XVIII,1968, nr.4-6, p.244-259;

Teme moral-sociale în operele literaturii creștine, în MO, an. XX, 1968, nr.1 – 2, p. 12 – 22;

Scrisori ale Sf. Vasile cel Mare.  Documente de strădania pentru păstrarea și apărarea unității dreptei credințe, în BOR, an.C, 1982, nr. 7 – 8, p.650 – 662.

Deasemenea a întreprins o bogată activitate în câmpul traducerilor și astfel a publicat:

Comentarul liturgic al lui Sofronie, patriarhul Ierusalimului, în MO, an.  XVI, 1964, nr. 5-6, p. 351-372;

Omilie la Sfânta Naștere a Domnului Hristos de Sf. Vasile cel Mare, în MO, an.  XX, 1968, nr11 – 12, p. 970-979;

Comentariul liturgic de Teodor. episcop de Andida, în BOR, an.  LXXXIX, 197 1, nr. 3 -4, p.300-322;

Tâlcuirea Sfintei Liturghii de Sfântul Gherman, în MO,an.  XXVI, 1974,nr. 9-10, p.824-832; an. XXVII, 1975, nr. 1-2, p. 74-80, nr. 3-4, p. 213 -219, nr. 7 -8, p. 554-557; an.  XXVIII, 1976, nr. 1 -2, p. 64- 71 și nr. 3 -4, p. 199 205;

Scrisoarea 243 – a a Sfântului Vasile cel Mare, în BOR, an.  XCVII, 1979, nr. 1-2, p. 72-81;

Scrieri ale “călugărilor sciti" daco-romani din secolul al VI-lea, în MO, an.  XXXVII, 1985, nr. 3-4, p. 245-254 (la p.199-244 un studiu introductiv de Pr.  Prof. Dumitru Stăniloae); nr. 5 – 6, p. 391 – 440, nr. 9 – 10, p. 680 – 707, nr.11 – 12 (în colaborare cu Prof.  David Popescu), p. 783 – 792.

Pe lângă acestea a mai publicat predici și cateheze, precum și explicări ale apostolului, dar și recenzii în diferite periodice bisericești precum:

„Mitropolia Olteniei” (de pildă, predicile pentru rugăciunea Tatăl nostru, în mai multe numere din 1976 – 1979);

Alte articole în „Renașterea”- Craiova;

„Biserica Ortodoxă Română”;

„Mitropolia Ardealului” ș.a.

Manualul de Catehetică

Principalul volum cu importanță deosebită pentru catehetica românească este Catehetica, publicată în anul 1989, la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Acest Manual pentru Seminariile teologice, ca și alte manuale de teologie practică din această perioadă, „oglindește, în special, gândul Patriarhului Justinian de a se dezvolta și aprofunda latura practică a Teologiei în școlile bisericești, de a apropia și a lega studiile divine de viața credincioșilor, continuându-se și actualizându-se însuși apostolatul social al lui Hristos, al Sfinților Apostoli și al Sfinților Părinți între creștini”, după cum însuși autorul lucrării mărturisește.

Manualul acesta a fost tipărit sub atenta coordonare a Părintelui Profesor Dr. Dumitru Călugăr, care era titularul catedrei de Catehetică de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu.

Tot autorul mărturisește că a alcătuit acest manual cu nădejdea că „va împlini un dublu scop: de a pregăti pe viitorii preoți, pentru a-și împlini cu cinste demnitatea de cateheți ai Bisericii Ortodoxe Române și, în același timp, de a stimula pe profesorii tineri, care predau Catehetica în Seminariile teologice, să se gândească și ei la alcătuirea, pe îndelete, a unor astfel de manuale, atât de necesare pentru elevi și preoți.”

Acest manual poate fi un îndrumar util, atât pentru însușirea bazelor teoretice, cât și pentru deprinderea procedeelor practice în activitatea de slujitor și catehet al Bisericii Ortodoxe. Manualul a servit ca inspirație și ca model viitorilor cateheți dar și profesori de Catehetică, fiind inclus în rândul manualelor „tradiționale” de catehetică. Lucrul acesta îl putem observa, de pildă, și la Părintele Profesor Dr. Vasile Gordon, care, însuși mărturisește că a sa „Introducere în Catehetica Ortodoxă” are „o seamă de teme comune cu cele abordate în volumele similare, apărute în câmpul catehetic românesc”, teme care se regăsesc în Catehetica Părintelui Petrescu, sau a Părintelui Profesor Dr. Dumitru Călugăr și nu numai.

Prima parte a manualului tratează despre obiectul și istoria Cateheticii din Biserica creștină universală. Aici tratează despre Școlile catehetice din perioada patristică, se arată scopul instructiv-educativ al Cateheticii, se dau îndrumări pentru alegerea materiei catehezelor și se arată destinatarii lor: credincioșii Bisericii. Tot aici tratează despre persoana catehetului, care trebuie să posede cât mai multe calități, spre a se putea numi și dascăl ales al Bisericii, și vrednic liturghisitor al ei.

În partea a II-a a manualului sunt înfățișate principiile pedagogice, metodele, formele și procedeele care trebuie să călăuzească spre alcătuirea unei cateheze. Aici sunt adunate și prezentate învățături pedagogice laice, în general, dar sunt precizate și învățăturile pedagogice creștine, în special, subliniind principiile, metodele și procedeele desfășurării lecțiilor specifice scolilor bisericești.

În partea a III-a, Părintele Petrescu tratează un număr mare de teme religios morale, cu multiple aplicații la viața credincioșilor, ca fii ai Bisericii. Temele tratate, ca exemple de cateheze pentru elevi, sunt culese din toate ramurile Teologiei: biblică, istorică, sistematică și practică.

De remarcat faptul că Părintele Petrescu, tratează întâi „Rugăciunea Domnească” și abia apoi „Decalogul”, lăsându-se astfel condus nu de criteriul cronologic ci de criteriul superiorirății unui pasaj scripturistic față de altul.

Bibliografie

CĂLUGĂR, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Catehetica, Ediția a II-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985;

IDEM, Ediția a IV-a îngrijită și postfațată de Pr. Prof. Dr. Sebastian Șebu, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2005;

IDEM, Caracterul religios-moral creștin, Sibiu 1955;

IDEM, Hristos în școală, vol. I-II, Reeditate de Episcopia Romanului și Hușilor, Roman, 1990;

IDEM, Preocupări Catehetice, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1944;

GORDON, Pr. Prof. Dr. Vasile, Introducere în Catehetica Ortodoxă, vers. dactil., București, 2004;

PETRESCU, Pr. Prof. Nicolae, Catehetica. Manual pentru Seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1978;

TOPALĂ, Răzvan-George, Părintele Dumitru Călugăr: „Creștinismul este putere de viață”, în ziarul „Lumina de Duminică”, Duminică, 5 septembrie 2010, accesat la adresa: http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/parintele-dumitru-calugar-crestinismul-este-putere-de-viata

*** www.dexonline.ro

***Dicționarul teologilor români, accesat la adresa: http://biserica.org/WhosWho/DTR/C/DumitruCalugaru.html și http://biserica.org/WhosWho/DTR/P/NicolaePetrescu.html

***http://basilica.ro/stiri/2-aprilie-1908-s-a-nascut-in-lalosu-judetul-valcea-preotul-profesor-nicolae-petrescu_5402.html