Contribuția Mitropolitului Andrei Șaguna la făurirea unității de neam și de [630444]

1
Contribuția Mitropolitului Andrei Șaguna la făurirea unității de neam și de
credință
Student: [anonimizat] : Pr. lect . univ. dr. Coriolan Nicolae DURA

Introducere
Dacă citim referatul biblic din Cartea Facerii la capitolul 11, vom observa faptul că
oamenii și -au pus în plan să construiască un turn, dar Dumnezeu, prin sfat treimic, coboară ca
să amestece limbile pământului, ca pedeapsă pentru faptul că omul a vrut să slujească luiși,
lăsându -l pe El la o parte. Cu toate acestea, limbile pământului sunt amestecate de către
Dumnezeu, luând naștere o unitate de popoare, cu diverse neamuri și o credință aparte, fiind
înglobate în națiuni diferite, generând totodată, personalități cu roade fructuoas e care
conturează personalitatea lor proprie.
Astfel, ,,fiecare popor și -a întrupat propriul Hristos ”, după spusele lui Nichifor
Crainic, iar Skovorda va zice că ,,Hristos este legea internă a lumii ”, fapt pentru care suntem
datori să ne iubim patria și ne amul, fără a cădea în filetism.
Părintele Dumitru Stăniloae face o schițare deosebit de frumoasă asupra națiunii.
Aceasta a apărut o dată cu căderea omului în păcat, constituind un obstacol în dezvoltarea
omenirii. Totuși, aceste două, naționalul și umanul , sunt într -o unitate armonioasă, și nu poate
fi vorba de mai multe națiuni, deoarece fiecare națiune locuiește într -o singură umanitate și
sunt veșnice în Dumnezeu. Acestea trăiesc în forme diferite, avându -și fiecare propria
specificitate1.
Omul fără Du mnezeu nu are valoare, iar această valoare privită din perspectiva
credinței îi dă omului valoare, făcându -l pe om să fie valorizat. În urma acestei valorizări a
persoanei, Hristos se întrupează în fiecare om sub forma darurilor cu care El îl înzestrează,
pentru ca omul să fie în fața lui Dumnezeu rod al întrupării lui Hristos.
În virtutea celor afirmate , Mitropolitul Andrei Șaguna, a fost rodul întrupării lui
Hristos, căpătând o valoare eternă pentru neamul românesc, curgând din personalitatea sa o
bogată activitate pentru făurirea unității de neam și de credință. El a fost cel care scris pe
pagina istoriei, o istorie cum niciun alt ierarh înainte de el nu a mai făcut -o, și anume, o
istorie a unei bogate activități privită din cele trei sfere, cu bogate roa de din care a putut să se
fructifice neamul românesc.

1 Dumitru STĂNILOAE, Ortodoxie și românism , București, Editura Basilica, 2014, p. 41 -43.

2
Pe drept cuvânt, a știut să încheghe ze Biserica, națiunea și cultura la un loc, dând
naștere la o rodnică formare de conștiință etnică și ereditară, formând o generație sănătoasă
promotoare de valori cu rădăcini adânci în ființa poporului român . Biserica a fost asul din
mânecă al mitropolitului care a salvat națiunea, cultura și poporul din mâna catolicismului.
Ea este fondul activității lui Șaguna, pe toate planurile de realizare împotriva propagandei
catolice, cu scopul de a păstra nealterat o conștiință vie și lucrătoare .

I. Personalitatea proeminentă a mitropolitului
Datorită mamei lui, Anastasia Șaguna, a purces din ea în fiul ei această conștiință a
identității dintre Ortodoxie și neam, în mod evident , nașterea înseamnă în mod simbolic
etnogeneză2. Prin sângele mamei sale a curs dragostea de patrie și neam3.
Fiind un om cu o statură mare, îmbrăcăminte simplă și cu o fire iute, dar și de o moralitate
care insufla respect și simț religios și în ceilalți4, îl arată ca pe un adevărat ierarh de vocație,
care vor contribui la acțiunile desfășurate pe parcursul păstoririi sale. Principala caracteristică
a mitropolitului era ordinea, recitând adesea celebra expresie ,,ordo est anima rerum! ”
Exigența și rigurozi tatea, erau cele care îi conturau demersurile politice, naționale și
bisericești5 . Mergea uneori așa de departe cu rigurozitatea, până la apărarea drepturilor
bisericii sale6. Toate aceste caracteristici, i -au conturat întreaga personalitate, având
reperc usiuni pozitive în plan bisericesc și național. În istoria bisericii, Șaguna rămâne ca fiind
omul faptelor mărețe7.
Istoria mitropolitului Șaguna este aproape istoria poporului român însuș i, într -un pătrar de
secol, câ t conduse el afacerile și destinele no astre naționale. Viața lui e legată de viața
poporului român, așa de tare încât aceste două se conțesură într -una8. În acest sens, afirmația
lui Nicolau Popea pare să se potrivească în mod armonios cu această idee ,,poporului român,
pe care l -a iubit Șaguna mai mult decât pre sine însuși”.
Magia imponderabilă a personalității sale ni -l ilustrează ca pe un om cu o structură
sufletească care împrăștie în j urul său forțe nevăzute. Vorbea ,,ca unul care are putere”,

2 Ilie MOLDOVAN, ,,Profilul moral și conștiința ortodoxă a Mitropolitului Andrei Șaguna”, în Revista
Teologică , 1-2/1996, p. 15.
3 Ibidem , p. 16.
4 Nicolau POPEA, Andreiu Baron de Șaguna , Sibiu, Editura Arhiedecezană, 1879, p. 64 -68.
5 Ibidem , p. 66.
6 Ibidem , p. 103.
7 Ibidem , p. 68.
8 Ibidem , p. 5 -6.

3
putere care izvorăște din taina personal ității indefinibilă și magnetică9. Crescând un cuget
religios și politic, rămâne o ponderabilă magie ce influențează pe urmași10.
,,Cu cât personalitatea sa ne apare mai uriașă, cu atât lucrarea și munca sa pentru ridicarea
Bisericii și a poporului din car e făcea parte ne apare mai complexă ”11. Octavi an Goga spunea
despre Șaguna că ,,figura lui s -a introdus definitiv în conștiința populară din toate cătunele
Ardealului, întinzându -și rețeaua strălucitoare asupra întregului pământ românesc”12, iar în
altă part e zice că ,,este poate cel mai evocator mormânt al românismului din Ardeal de o sută
de ani încoace, fiindcă sub lespedea lui doarme omul care a realizat cele mai mari binefaceri
pe seama acestui colț de pământ”. Lucian Blaga îl estimează cu aceste cuvinte ,,geniu al
locului”, rămânând cu acest renume de -a lungul deceniilor13.
Nicolae Bălan îl caracteriza astfel pe Șaguna ,,cea mai frumoasă expresie, cea mai
puternică întrupare a geniului creștin al poporului nostru”14. ,,Șaguna a fost un caracter de
preot cl ădit pe temelia Evangheliei. Din conștiința clară și profundă a izvorât belșugul de
fapte mărețe pe care l -a revărsat pe toate tărâmurile vieții poporului. Această conștiință a fost
sâmburele central al personalității sale”15. Tot Nicolae Bălan mai spune că ,,în Mitropolitul
Andrei Șaguna se întâlnește cultura teologică oriental ă cu cultura umană occidentală”16.
Aceste personificări, nu fac altcev a decât să creioneze profilul acestui ierarh, pigmentând
viața cu diferite nuanțe care scot la iveală un adevărat diamant șlefuit, și prin care se vor
șlefui și alți oameni, punând în practică valorile acestui vlădică.

II. Activitatea desfășurată de mitropolit în spațiul transilvănean
Șaguna și -a desfășurat activitatea pe cele trei mari linii care vor avea o remarcabilă
contribuție la făurirea unității de neam și de credință, și anume: bisericesc, politic -național și
cultural.

9 Lucian BLAGA, Ceasornicul de nisip , ediție îngrijită, prefaț ă și bibliografie de Mircea Popea , Cluj, Editura
Dacia, 1973, p. 208.
10 Ibidem , p. 209.
11 Gh. PAPUC, ,,Întru pomenirea mitropolitului Andrei Șa guna la 175 de ani de la nașterea sa”, în Biserica
Ortodoxă Română , 1-2/1984, p. 63.
12 Octavian GOGA, apud , Mircea PĂCURARIU, ,,O aniversare de suflet românesc: 150 de ani de la venirea lui
Andrei Șaguna la Sibiu”, în Revista Teologică , 1-2/1996, p. 3.
13 Ilie MOLDOVAN, op.cit ., p. 14, cf., Lucian BLAGA, op. cit., p. 209.
14 Nicolae BĂLAN , apud , Constantin VOICU, ,,Preocupări umaniste la mitropolitul Andrei Șaguna”, în Revista
Teologică , 1-2/1996, p. 12.
15 Nicolae BĂLAN, apud , Mircea PĂCURARIU, ,,O aniversare de suflet românesc: 150 de ani de la venirea lui
Andrei Șaguna la Sibiu”, p. 14.
16 Ibidem , p. 14.

4
a) Pe tărâm bisericesc , Șaguna urmărea deplina emancipare a biserici i sale din ,,cătușele
sclavismului , atât celui politic cât și celui bisericesc , și organizarea ei pe baze tari, autonome
și independente, în sensul canoanelor și instituțiunilor bisericești ”17. Reînființarea mitropoliei
Ardea lului și autonomia bisericească au fost ținta activității lui Șaguna18. Proiectul a fost
prezentat în cadrul si nodului eparhial de la Sibiu, dar singurul care a refuzat să -și dea avizul a
fost episcopul Eugenie Hacman al Bucovinei, care a și intenționat să ajungă mitropolit, fapt
ce s-a și întâmplat în 187319. Era necesară o întocmire a unei legi bisericești, după c are să se
conducă Biserica, fapt pentru care a convocat la Sibiu un Congres Național -Bisericesc al
românilor ortodocși din întreaga Mitropolie20. Un alt obiectiv pe care îl urmărea Șaguna era
acela al convocării unui sinod diecezan, cu scopul de a obține li bertatea și egala îndreptățire
bisericească și națională, restaurarea și autonomia vechi mitropolii, posesiunea bisericii în
stat, îmbunătățirea stării preoțimii și învățătorilor21. Stăruințele lui Șaguna pentru reînființarea
mitropoliei și organizarea ei p e baze canonice parcurg mai multe etape, marcate de
evenimente le politice din imperiul habsburgic. Eforturile lui sunt sporadice și întotdeauna
zădărnicite de politica Curții de întărire a catolicismului22.
Pentru a obține toate acestea, el trebuia să lupte din trei părți, și anume: cu regimul din
Viena, cu biserica greco -catolică și cu episcopatul sârbesc. În discurs ul său din anul 1860 va
zice că ,,dregătoria bisericii o va duce după principiile bisericești, și nu după cele lumești”23.
b) În ceea ce privește activitatea organizatorică -bisericească, a înaintat Curții din Viena
un memoriu pentru restaurarea vechii Mitropolii, urmând ca în anul 1864, Francisc Iosif I să –
și dea acordul pentru reînființarea Mitropoliei Transilvaniei24. Opt ani mai târziu, a ceastă
realizare a fost î ncununată de constituirea unui R egulament de funcționare a mitropoliei, ce
poartă numele de ,,Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania”25.
Principiile de bază au fos t: autonomia, prin care Biserica era apărată de orice amestec al

17 Nicolau POPEA, op. cit ., p. 71.
18 Silviu -Petre PUFULETE, ,,Actualitatea operei canonice a mitropolitului Andrei Șaguna”, în Studi i Teologice ,
7-8/1973, p. 560, cf. Mircea PĂCURARIU, ,,O aniversare de suflet românesc: 150 de ani de la venirea lui
Andrei Șaguna la Sibiu”, p. 4.
19 Mircea PĂCURARIU, ,,100 de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna”, în Biserica Ortodoxă
Română , 7-8/1973, p. 92, cf. Mircea PĂCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. III (secolele XIX –
XX), tipărită cu binecuvântarea P reafericitului Părinte TEOCTIST , Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994, p. 92.
20 Ibidem , p. 92.
21 Nicolau POPEA, op. cit ., p. 76 -80.
22 Silviu -Petre PUFULETE, op. cit., p. 561.
23 Nicolau POPEA, op. cit., p. 86 -87.
24 Alin ALBU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Evenimente, personalități, instituții , curs universitar, vol. I,
tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte IRINEU, Arhiepisop al Alba Iuliei, Alba Iulia, Editura
Reîntregirea, 2013, p. 361.
25 Ibidem , p. 361 -362.

5
puterii de stat și sinodalitatea prin care avea libertate interioară26. Reacția negativă nu a
întârziat să apară, căci a fost obiectat faptul că acest tip de funcționare ar fi de factură
protestantă, ceea ce nu s -a dovedit adevărat, pent ru că Șaguna a fost un canonist versat și nu
avea cu să alunece înspre această direcție27.
Legătura pe care a avut -o cu Țara Românească, Bucovina și Moldova, ni -l înfățișează ca
pe un om versat în cele trei direcții de natură bisericească, națională și cult urală. Astfel,
dezastrele din 1849 și respectiv 1851 subsumează o serie de catastrofe, de pildă: bisericile
parohiale au fost nimicite; cărți, icoane, obiecte religioase au fost distruse, precum și un
număr de doisprezece preoți au fost uciși28, culminând c u apelul făcut către frații din
Moldova și Bucovina, arătând expresia manifestării sentimentului unității de neam și de
limbă a românilor din Principate, precum și cu frații lor din Transilvania29. Pe lângă veșminte
și cărți, a primit peste 1.000 de florini din partea moldovenilor cu scopul ajutorării bisericilor
din Transilvania30. A avut legături și cu episcopii din Țara Românească, întreținând legături
în scopuri culturale, științifice, bisericești și filantropice31. Informații cu referire la raporturile
dintre Șaguna și bucovineni, sunt lăsate ca mărturie articole le publicate în Telegraful
Român32. Aceste legături pe care le -a avut cu conaționalii săi, îl pun în sfera de lumină ce
tronează în jurul vieții sale ca pe un diamant cu multe fațete culturale, naționale și bisericești.
Trebuie menționat faptul că în vremea lui Șaguna termenul de autonomie, era sinonim cu
cel de autocefalie, ceea ce însemna faptul că autonomia era definită ca fiind autocefalie.
Astfel, autocefalia se referea la relațiile interne bisericești, iar autonomia făcea referire la
relațiile Bisericii Ortodoxe cu Statul. În secolul al XX -lea, această distincție dintre acești doi
termeni a început să se contureze, fiind dezbătută în cadrul sinodului panortodox33.
c) Pe câmp politic -național a fost conducătorul națiunei, președintele adunărilor,
congreselor și deputaților naționali34, în fond și la urma urmei ,,tot ce s -a făcut în respect
politic -național român, prin mitropolitul Șaguna s -a făcut, și fără de dânsul nimic nu s -a
făcut, din câte s-au făcut, ș i că lipsa lui, lipsa acestui f ar luminos al românilor, o simțim astăzi

26 Ibidem , p. 362.
27 Ibidem , p. 362.
28 Ioan Mircea IELCIU , ,,Relațiile lui Andrei Șaguna cu personalități bisericești, politice și culturale de dincolo
de Carpați”, în Mitropolitul Andrei Șaguna – creator de epocă în Istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania ,
Sibiu, Editura Andreiana, 2008, p. 347.
29 Ioan Mirc ea-IELCIU, ,,Legăturile Mitropolitului Andrei Șaguna cu românii de dincolo de Carpați”, în Revista
Teologică , 1-2/1996, p. 33.
30 Ibidem , p. 36.
31 Ibidem , p. 39.
32 Ibidem , p. 44.
33 Silviu -Petre PUFULETE, op. cit., p. 561.
34 Ncolau POPEA, op. cit., p. 189.

6
în gradul cel mai mare!”35. Prin eforturile sale, relevă o puternică paradigmă a națiunii sale36.
Șaguna considera uniatismul un pericol național care corespundea intențiilo r politice de
deznaționalizare: destrămarea unității religioase a românilor urmărea de fapt distrugerea
unității naționale37. Pentru a contracara acest adevăr, va spune că ,,Sinodul face parte din
ființa Bisericii, pentru că este prescris de organismul ei, are deci un rost soteriologic ”38. El
voia ca Biserica să fie Biserică și, independentă și bine organizată, să poată sluji în forme
tradiționale națiunea39.
Keinth Hitchins, la început era de părere că Șaguna a implicat Biserica în scopuri politice
și economi ce, dar mai târziu, va ajunge la concluzia că prin Biserică s -a putut alimenta și
apăra viața națională a poporului român40.
Pentru formarea conștiinței politice , naționale și susținerea unei vieț i spirituale întemeiază
ziarul ,,Telegraful Român”, urmând ca la sfârșitul anului 1852, să ia naștere acest ziar41, dar
înainte ca acesta să vadă lumina zilei, numele lui avea să fie ,,Telegraful popular”42. Acesta
cuprindea un soi de știri politice, industriale, comerciale și literare, cu scopul de a informa
poporul român43. Ceea ce este important la acest te legraf, este faptul că acest cuprins bogat al
coloanelor sale, poate fi considerat ca făcând parte din memoriile lui Șaguna, iar după
moartea lui, a urmărit politica modestă despre el44. Telegraful Român avea să de vină un
apărător al intereselor bisericești și naționale ale poporului, fiind folosit ca mijloc de
informare a învățătorilor, de culturalizare și de circulare a informațiilor pe întreg spațiul
Transilvanie i. Pe coloanele ziarului se afl ă o gamă întreagă de articole cu un bogat cuprins
bisericesc, școlar, literar, politic, precum și o mulțime de polemici cu cei care erau împotriva
acțiunilor lui45.

35 Ibidem , p. 190.
36 Ibidem , p. 204.
37 Silviu -Petre PUFULETE, op. cit., p. 564.
38 Ibidem , p. 566.
39 Ibidem , p. 568.
40 Antonie PLĂMĂDEALĂ, ,,Momentul Andrei Șaguna în istoria și în cultura Transilvaniei”, în Mitropolia
Ardealului , 1-2/1984, p. 17.
41 Dumitru STĂNILOAE, Ortodoxie și naționalism , București, Editura Basilica, 2011, p. 177, cf., *** ,
Mitropolitul Andreiu baron de Șaguna. Scriere comemorativă la serbarea centenară a nașterii lui , Sibiu,
Editura consistoriului mitropolitan, 1909, p. 193.
42 ***, Mitropolitul Andreiu baron de Șaguna. Scriere comemorativă la serbarea centenară a nașterii lui , p.
194.
43 Ibidem , p. 194.
44 Ibidem , p. 197.
45 Alexandru GĂINĂ, ,,Activitatea culturală a mitropolitului Andrei Șaguna”, în Glasul Bisericii , 1-2/1976, p.
206.

7
Înființarea ,,Astrei” avea ca obiectiv de a uni pe toți intelectualii din Transilvania, în
vederea luptei pentru interesele naționale ale românilor și pentru ridicarea nivelului cultural46,
cât și pentru cultivarea limbii românești presărată cu răspândirea culturii pe întreg spațiul
Ardelean47. Rolul Astrei este p recizat clar în articolul II al ,,Statutelor”, având ca și scop
,,înaintarea literaturii române și a culturii poporului român în deosebitele ramuri de studiu,
elaborarea de opuri prin premii și stipendii pentru diferite specialități de știință și arte și alte
asemenea”48. Trebuie specificat faptul că ideea înfi ințării ,,Asociației transilvane pentru
literatura română și cultura poporului român ”, nu a fost ideea lui Șaguna, ci a lui Ioan de
Pușcariu, după cum amintesc jurnalele naționale49.
Un alt eveniment important a fost acela că a prezidat împreună cu episcopu l Ioan Lemeni
Marea Adunare Națională din 3/15 mai 1848, unde a rostit o cuvântare în fața a 40.000
români50. Fiind în fruntea ,,Comitetului permanent al românilor”, a declarat în fața
împăratului Ferdinand V că ,,tezaurul cel mai scump al românilor sunt le gea și limba sa”51,
primind supranumele de ,,diplomat” al Revoluției52. Lupta pentru drepturile națiunii sale a
ținut până după alegerea sa în 1860 ca membru în Senatul imperial din Viena, prin numeroase
discursuri, memorii, congrese și conferințe53. S-a dov edit a fi un adevărat lider al românilor,
având, de altfel, trecere la Curtea din Viena cum nu o să mai fie nici un alt conducător
bisericesc sau politic54.
d) Pe câmp cultural a fost preocupat de ridicarea poporului român prin cultură, sprijinind
școlile p oporale55, deoarece, odată cu venirea sa în Transilvania lipseau dascăli bine pregătiți,
precum și materialele de uz școlar, dar cu toate acestea, a reușit să înlăture aceste
neajunsuri56, aducându -și o contribuție aparte pentru făurirea neamului românesc, p rin
culturalizare. În 1852, obligă ca fiecare parohie să posede propriul edificiu școlar, culminând
cu formarea unor cadre didactice pentru școala teologică -pedagogică din Sibiu, de unde au
ieșit primele generații de preoți și învățători cu o deosebită pregătire57.

46 Ibidem , p. 207.
47 Dumitru STĂNILOAE, Ortodoxie și naționalism , p. 177.
48 Alexandru GĂINĂ, op. cit., p. 207.
49 Nicolau POPEA, op.cit , p. 329.
50 Alin ALBU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. I., p. 358 -359.
51 Ibidem , p. 359.
52 Ibidem , p. 359.
53 Ibidem , p. 359.
54 Ibidem , p. 360.
55 Mircea PĂCURARIU, ,,100 de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna”, p. 857.
56 Mircea PĂCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. III., p. 94.
57 Mircea PĂCURARIU, ,,100 de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna”, p. 858 -859, cf., Constantin
NECULA, ,,Locul educației în cultura poporului roman. Viziunea Mitropolitului Andrei Șaguna”, în Revista
Teologică , 1-2/1996, p. 68.

8
Venind în Transilvania, spune el ,,a dorit ca pe românii transilvăneni să -i deștepte din
adâncul lor somn, lovind în piatră, a deschis poporului său izvorul culturei spirituale”58. O
contribuție deosebită a fost pe de o parte, în retipărirea de cărți voluminoase bisericești rituale
și trecându -le însuși prin reviziune și îndreptându -le, iar pe de alta, prin compunere de cărți
dogmatice, canonice, istorice și scolastice59. Folosul cel mare al unei tipografii arhidiecezane
pentru înaintarea în cultu ră a poporului, existase încă din anul 185060.
Dacă sub episcopul Vasile Moga cultura era îmbrăcată într -o formă de sărăcie, Șaguna va
prelua această sărăcie ducând -o la înflorire prin înființarea unei tipografii proprii pentru
satisfacerea trebuințelor șco lare și bisericești, pe cheltuiala sa61, înzestrând, astfel, bisericile și
școlile cu cărți62. Astfel, în doar 11 ani au apărut peste 35 de cărți63, precum și 25 lucrări
științifice, ia r cele două lucrări importante: ,,Istoria națională” și ,,Dreptul canonic” i-au fost
cărțile de căpătâi care i -au servit întreaga sa viață64.
Încă din timpul episcopului Vasile Moga, școlile poporale ortodoxe din Transilvania erau
sub conducerea supremă a episcopului romano -catolic65de Alba Iulia, dar Șaguna se va ocupa
de această situație, pregătind demersurile din 12 martie 1850, de a trece școlile de sub tutela
episcopului romano -catolic, sub tutela sa. Ca urmare a acestora, școlile poporale vor deveni
școli confesionale, deoarece în acele timpuri școala românească se putea dezv olta mai bine
sub controlul bisericii66.
Școlile poporale, existau încă din timpul episcopului Vasile Moga, urmând ca în anul
1850, aceste școli să cunoască o dezvoltare deosebit de importantă pentru îmbunătățirea stării
culturale, folosind, astfel, princip iul confesional ca bază a organizării acestor școli, și
culminând cu un bogat plan de învățământ67. Aceste școli poporale, mai mult de jumătate au
fost înființate de Șaguna, numărându -se în eparhia sa 800 de aceste școli68, constituind un
puternic reflex și pumnal la adresa deznaționalizări69. Pe lângă aceasta , insistă pe cultivarea

58 Nicolau POPEA, op. cit., p. 188, cf., Antonie PLĂMĂDEALĂ, op. cit., p. 7.
59 Nicolau POPEA, op. cit., p. 320 -321.
60 Ibidem , p. 327, cf., Constantin VOICU, ,,Preocupări umaniste la mitropolitul Andrei Șaguna”, în Revista
Teologică , 1-2/1996.
61 ***, Mitropolitul Andreiu baron de Șaguna. Scriere comemorativă la serbarea centenară a nașterii lui , p.
173-174.
62 Ibidem , p. 176.
63 Ibidem , p. 181.
64 Ibidem , p. 187.
65 Cf., Constantin NECULA, p. 69
66 Alexandru GĂINĂ, op. cit., p. 198.
67 ***, Mitropolitul Andreiu baron de Șaguna. Scriere comemorativă la serbarea centenară a nașterii lui , p.
151-156.
68 Mircea PĂCURARIU, ,,O aniversare de suflet românesc: 150 de ani de la venirea lui Andrei Șaguna la
Sibiu”, p. 9.
69 Constantin VOICU, op. cit., p. 9.

9
în mod sistematic și unitar cântarea bisericească70. Se remarcă un crescendo pe parcursul
celor 8 ani, în care mitropolitul a avut o remarcabilă contribuție și implicare, ajungând c a în
anul 1858 să fie în Ardeal 2398 de școli poporale, având peste 90.000 școlari71. Prin aceste
școli, Șaguna a manifestat un interes deosebit față de tineretul de atunci.
Manualele didactice au jucat un ro l deosebit de important în oper a de educare și fo rmare a
conștiinței naționale, începând acțiunea de tipărire a manualelor72. Atât cărțile, cât și
circularele, ni -l dezvăluie pe Șaguna ca pe un om preocupat de cultură teologică culminând
cu cea a literaturii didactice73. Toate cărțile alcătuite de el și al ți autori au fost folosite de
cadrele didactice de la Seminar, cât și de școlile poporale confesionale74.
Prin spiritul său creator și prin bogata sa cultură, a dat o atenție deosebită învățământului
românesc. Aceste școli primare, erau puține, dar cu timpul ele vor cunoaște o puternică
evoluție prin contribuția lui Șaguna, ducând un aport prețios prin înmulțirea acestor școli,
îmbrăcate prin programul său școlar75, contribuind atent în dozarea cunoștințelor76. A fost
preocupat de ridicarea acestor școli, de promovare a culturii poporului, dar la temelia acestor
școli poporale avea ca fundament epoca renașterii învățământului românesc din Ardeal77.
Pentru a -i stimula pe învățători, Șaguna va cere ca ei să fie plătiți din lada comunală și
din contribuția pop orenilor, fapt ce va culmina cu ,,Fundația dascălilor săraci”78. Pentru o mai
bună pregătire a profesorilor din punct de vedere pedago gic, va da vitalitate pentru prima dată
,,conferințelor învățătorești” (1863) și care erau prezidate de către un comisar șc olar79.
Seminarul teologic -pedagogic va cunoaște o evoluție de la an la an deoarece, pentru
promovarea culturii erau nevoie de preoți și dascăli pregătiți. Îi va asigura o bună dezvoltare
din punct de vedere moral și material, îngrijindu -se de soarta elevil or care nu aveau mijloace
materiale, iar prin punerea în practică a programului școlar, cursul teologic este ridicat la 3
ani, iar cel pedagogic la 2 ani. Acest seminar va fi ridicat la rang de Academie, iar mai târziu

70 ***, Mitropolitul Andreiu baron de Șaguna. Scriere comemorativă la serbarea centenară a nașterii lui , p.
162.
71 Ibidem , p. 164.
72 Alexandru GĂINĂ, op. cit., p. 204.
73 Ibidem , p. 205.
74 Ibidem , p. 206.
75 Ibidem , p. 197.
76 Constantin NECULA, op. cit., p. 73.
77 Alexandru GĂINĂ, op. cit., p. 197.
78 Ibidem , p. 200.
79 Ibidem , p. 200.

10
de Institut Teologic80, care va avea u n rol important în culturalizarea meselor de români
transilvăneni81.

III. Roadele activității la făurirea unității de neam și de credință
Pe teren bisericesc, îi revine sarcina reînființări mitropoliei Transilvaniei, în 186482. Prin
capacitatea sa organizatorică , a creat un adevărat parlament pentru românii ortodocși din
Transilvania, și anume, Congresul Național Bisericesc , iar mai târ ziu Valeriu Braniște va zice
că ,,organizarea dată de Șaguna Bisericii a devenit fortăreață inexpugnabilă a întregului
neam”83. Prin Statutul Organic , Șaguna a dat Bisericii ortodoxe române transilvănene o
organizare superioară84, arătându -l ca fiind cel mai mare legiuitor și organizator bisericesc în
Biserica Ortodoxă Română85.
Șaguna s -a aruncat în vâltoarea luptei pentru câștiga rea de drepturi pentru românii
oprimați, social, național și religios în Transilvania86, spunând într-o jalbă din 1850 că
,,fiecare națiune are dreptul de a -și păstra și de a -și cultiva naționalitatea și limba și dreptul
acesta nu i se poate vătăma”87, iar î n alt loc zicea că ,,viitorul națiunei reazămă pe cei
tineri!”88.
În testamentul mitropolitului Andrei Șaguna sunt precizate o serie de lucruri, înfăptuite de
el, vrednice de amintit sunt: consistoriul arhidiecezan și tipografia arhidiecezană, fondată din
bani proprii și donată biserici din Ardeal89. Activitatea gospodărească -economică ni -l
dezvăluie ca pe un adevărat om interesat de soarta eparhiei sale, dăruind el însuși două mii de
florini, cumpărând o clădire care servește până astăzi drept reședință mitr opolitană90.
În anul 1852, vede lumina tiparului Îndrumătorul bisericesc , iar în anul următor,
Telegraful Român . În 1861, la insistențele lui Șaguna, s -a înființat Asociațiunea transilvană
pentru literatura română și cultura poporului român – ASTRA, care va contribui la

80 Ibidem , p. 202.
81 Mircea PĂCURARIU, ,,O aniversare de suflet românesc: 150 de ani de la venirea lui Andrei Șaguna la
Sibiu”, p. 5.
82 Gh. PAPUC, ,,Întru pomenirea mitropolitului Andrei Șaguna la 175 ani de la nașt erea sa”, în Biserica
Ortodoxă Română , 1-2/1984, p. 64.
83 Ibidem , p. 65.
84 Mircea PĂCURARIU, ,,100 de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna”, p. 857.
85 Mircea PĂCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol III, p. 94, cf., Alin ALBU, Istoria Bi sericii
Ortodoxe Române , vol. I, p. 362.
86 Gh. PAPUC, op. cit., p. 63 -64.
87 Ibidem , p. 64.
88 Nicolau POPEA, op. cit ., p. 387.
89 Ibidem , p. 178 -182.
90 Mircea PĂCURARIU, ,,100 de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna”, p. 861.

11
realizarea marelui act al Unirii din 1 Decembrie 191891. Prin înființarea Telegraful Român , cu
ajutorul acesteia s -au propagat diverse articole cu un bogat cuprins bisericesc, școlar și
politic92.
O deosebită realizare a fost tipărirea Bibliei ilustrate , fiind prima de acest gen la noi,
precum și Introducerea Bibliei făurită de Șaguna93. Biblia lui Șaguna (1858) încheie șirul
Bibliilor creatoare de limbă, și totodată îl estimează pe Simion Ștefan, pentru că prin el s -a
statornicit în mod definitiv limba Bibliei. Atât mitropolitul Andrei Șaguna, cât și mitropolitul
Simion Ștefan, au fost promotorii intrării în civilizație și cultură, aducând o nouă dimensiune
spațiului transilvănean94.
S-a preocupat permanent pentru sădirea și cultivarea suf letelor preoților și credincioșilor
săi o credință, vie și lucrătoare, manifestată în disciplină, în fapte creștinești, în viață morală
superioară95. Toată dragostea paternă și ocrotitoare se revarsă ca un potop de apă caldă în
scrisorile sale pastorale, ră suflând un mare suflu părintesc pentru popor96.
Prin intermediul lui Șaguna a avut loc o renaștere culturală, identificându -se astfel cu
poporul său97, făcând dovada că a fost conștiința românească a vremii sale în Transilvania98.
Conștiința religios -morală a mitropolitului Șaguna deschide orizonturi în istoria vieții
bisericești, sociale și culturale, care servesc drept rădăcini la formarea poporului român99,
fiind punctul esențial de însănătoșire cu străfundurile existenței noastre etnice100.
Șaguna a însemnat pentru ființa acestui popor, jertfă, dăruire totală, care s -a folosit de
elementul spiritual -eclesial în slujba acestui neam101. În timpul cât a răspândit, dragostea de
neam și de credință, biserica a fost aceea care a prezervat unitatea neamului, având rădă cini
profunde în etnogeneză și care reprezintă conștiința acestei națiuni102.
Poporul transilvănean a avut față de manifestările mitropolitului, o deosebită recunoștință,
deoarece a fost conducătorul proeminent al destinelor și făcătorul lor de bine103. Întrea ga

91 Gh. PAPUC, op. cit., p. 64.
92 Mircea PĂCURARIU, ,, 100 de ani de la moartea mitropolitului Andrei Șaguna”, p. 860.
93Ibidem , p. 860.
94 Antonie PLĂMĂDEALĂ, op. cit., p. 13.
95 Gh. PAPUC, op. cit., p. 65.
96 Ibidem , p. 66.
97 Alexandru GĂINĂ, op. cit., p. 210.
98 Antonie PLĂMĂDEALĂ, op. cit., p. 8.
99 Ilie MOLDOVAN, op. cit., p. 13.
100 Ibidem , p. 13.
101 Ibidem , p. 16.
102 Ibidem , p. 17.
103 Nicolau POPEA, op. cit., p. 338.

12
activitate pe tărâm școlar o îmbină cu rostul culturii poporului român într -o unitate ce le
contopește pe amândouă, și anume, cea a tipografiei cu ce a Astrei104.
A foste cel dintâi care a introdus limba română în oficiu, de asemenea a fost membru la
mai multe societăți științifice și literare105. Unitatea de limbă a promovat unitatea de neam,
fapt ce l -a determinat pe Șaguna să spună că ,,adevărata limbă este cea care să fie înțeleasă de
toți românii de pretutindeni, căci limba acestei cărți nu e făcută, ci e luată din gura poporului,
iar traducătorul, nu e decât un răsunet nu numai al limbii, ci și al simțirii și, peste tot, al
chipului cugetării poporului”106.
Ipostaza de preot și predicator a înnăscut în ființa preoțimii oameni de elită care au
contribuit la ridicarea stării morale și materiale a țărănimii, fapt pentru care rezultatele au fost
constante107. Fondul predicilor lui Șaguna a fost acela că erau îmbrăcate într -un limbaj
accesibil tuturor, cu argumente Scripturistice și cu un bogat conținut doctrina r, adresate
poporului pe un ton de părinte și învățător al lor108.
Activitatea lui Șaguna a avut un rol hotărâtor în apărarea vieții spirituale, fapt dovedit în
opunerea unirii, care vedea în acest mijloc spulberarea Ortodoxiei și neamului109. Șaguna
intuind relația dintre Ortodoxie și națiune o vede într -o relație organică ca cea dintre suflet și
trup, iar instrumentul principal care a apărat soarta românilor a fost Biserica110. În acest sens
ea a avut un rol dublu, una spirituală și alta socială, îndeplinind o ,,varietate de instituții, un
cler luminat și viguros, școli moderne și diferite asociații dedicate dezvoltării culturale”111.
Poporul român fiind aflat într -o stare de somnolență, Andrei Șaguna a fost cel care a
dinamizat voința tuturor, coborând cu toată dragostea în mijlocul acestei inca pacități
naționale, purtându -se ,,ca un fel de duh ce se mișca deasupra apelor”, dându -le viață și
formă112. El este cel care organizează primele cursuri de alfabetizare pentru poporul
transilvănean deșteptându -i din starea de somnolență în care se aflau. Într -o circulară din
1855 spunea : ,,La meșteșuguri turmă iubită, la meșteșuguri, pentru că fiind tu turmă
numeroasă, poți forma din fiii tăi oameni învățați, care să -și apere interesele”113.

104 Alexandru GĂINĂ, op. cit., p. 209.
105 Nicolau POPEA, op. cit., p. 335.
106 Antonie PLĂMĂDEALĂ, op. cit., p. 13.
107 Visarion BĂLȚAN, ,,Mitropolitul Andrei Șaguna ca predicator”, în Revista Teologică , 1-2/1996, p. 81.
108 Ibidem , p. 84 -85.
109 Ilie MOLDOVAN, op. cit., p. 19.
110 Ioan Mircea -Ielciu, ,,Relațiile lui Andrei Șaguna cu personalități bisericești, poli tice și culturale de dincolo de
Carpați”, p. 357.
111 Alin ALBU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. I., p. 369.
112 Dumitru STĂNILOAE, Ortodoxie și naționalism , p. 172.
113 Gh. PAPUC, op. cit., p. 65, cf., Mircea PĂCURARIU, ,,100 de ani de la moartea mitr opolitului Andrei
Șaguna”, p. 862, cf., Mircea PĂCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol. III, p. 105.

13
În viziunea lui Șaguna, națiunea ș i educația sunt atribute ale evanghelismului social al
Bisericii, întrucât aceste două mecanisme erau încorporate în interiorul Bisericii114, creionând
o cultură bogată în diverse sfere și care se întrepătrund într -un mod armonios, având ca efect
roadele gen erate de aceste mecanisme picurând și implementând în conștiința poporului
dragostea pentru Biserică, neam și cultură.
Sistemul școlar confesional includea astfel factorul religios ca indispensabil în acest
proces, oferind tinerilor o educație religioasă, politică, civică, iar mai presus de toate o
maturizare morală și spirituală115. Șaguna a optat pentru aceste școli confesionale datorită
unei perspective pe care o avea asupra culturii în raportul ei cu Biserica și națiunea116.
Astfel, viziunea lui Șaguna asu pra educației, nu se baza pe acumularea de cunoștințe,
ci pe o maturizare moral ă și spirituală, ceea ce face ca factorul religios să îmbine acești trei
termeni: Biserică, cultură și națiune117. Garantul în susținerea sistemului confesional și în
chestiunea ș coli era factorul ecleziastic118. Drepturile naționale au stat la baza secularizării
școlilor, iar teama lui Șaguna că școlile vor trece sub patronajul statului, l -a determinat să se
împotrivească proiectelor de secularizare a educației119.
Prin extinderea șc olilor primare, Șaguna a extins granițele alfabetizării și prin aceasta
a deschis accesul spre nivele superioare de educație120. Învățământul secundar a dus la
creșterea inteligenței și care va avea un rol principal în mișcarea culturală cu deosebită
relevan ță națională până la 1918121. În cadrul secției de pedagogie unde se formau viitori
profesori, aceștia vor crea din mers o pedagogie românească, iar scopul Conferințelor
învățătorești aveau rolul de a întări învățământul din Transilvania și de a evita procedeele
pedagogice inutile care afectau procesul educativ122.
La temelia educației sale, a stat o pedagogie ca rezultat al trăirii sale în conformitate
cu exigențele sale, menită să form eze omul doxologic, bazat pe principii confesionale123. Cel
mai d e seamă izvor al educației sunt ,,Circularele școlare” care au avut ca și țintă restaurarea
și întărirea educației și a culturii124.

114 Alin ALBU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , p. 367.
115Alin ALBU, Modelul școlar șagunian – o posibilă paradigmă culturală într -o Românie int egrată european ,
p. 7 (acces la manuscris).
116Ibidem , p. 2.
117Ibidem , p. 2 -3.
118Ibidem , p. 3.
119 Ibidem , p. 4.
120Ibidem , p. 4.
121Ibidem , p. 4.
122Ibidem , p. 5.
123 Constantin NECULA, op. cit., p. 66 -67.
124 Ibidem , p. 67.

14
Aflându -se într -o plină epocă a naționalismului, Șaguna n -a fost un naționalist, ci a
fost ,,un derivat al unui evanghelism social” care este cheia oricărui act politic al oricărui
ierarh125. Șaguna a elaborat o operă care să servească Biserica în condițiile de atunci, și a
orientat -o în același timp spre viitor. Totod ată, organizarea pe care a dat -o Bisericii a servit
drept armă pentru apărarea independenței Bisericii din Ardeal126. Are o atitudine energică
împotriva coruperii și alterării vieții lăuntrice românești, având ca efect nealterarea eticului și
esența unei vie ți creștine curate127.
Păstoria sa ar putea fi, pe drept cuvânt o ,,epocă de aur”, deoarece cu toate obstacolele
întâlnite, a știut să le ferească cu diplomație128, iar ca o coroană a acestora se adaugă
realizările sale epocale129, fiind un adevărat născător și purcezător de daruri cu care a fost
înzestrat de Dumnezeu, punându -le în folosul poporului nostru, creând o conștiință unitară
națională vie. Școlile începeau să împânzească majoritatea satelor, dând la dispoziție manuale
și programe școlare130. Școala a fos t singurul loc unde a păstrat conș tiința națională, curată și
vie ,,unde se putea adăposti, suf letul prigonit al neamului”131.
Odată cu trecerea la cele veșnice, a lăsat o Biserică bine organizată, înzestrată cu cele
mai de seamă instituții care aveau să -i asigure o bună dezvoltare și în viitor. Meritele sale l -au
așezat membru al mai multor societăți literare și științifice132. Nicolae Iorga îl elogia că a fost
,,un cârmuitor de oameni și un îndreptător al vremurilor…”133. Keith Hitchins spune că e
,,ultimul m are prelat conducător de popoare”134. Datorită operelor lui, Șaguna este pus în
rândul istoriogra fiei bisericești, fiind socotit ,,părintele istoriografiei moderne bisericești” la
români135.

125Alin ALBU, Modelul școlar șagunian – o posibilă paradigmă culturală într -o Românie integrată european ,
p. 7.
126 Silviu -Petre PUFULETE, op. cit., p. 560.
127 Ilie MOLDOVAN, op. cit ., p. 13.
128 Alexandru GĂINĂ, op. cit., p. 209.
129 Alin ALBU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol I., p . 371.
130 Alexandru GĂINĂ, op. cit., p. 209.
131 Ibidem , p. 209.
132 Ibidem , p. 209.
133 Antonie PLĂMĂDEALĂ, op. cit., p. 18.
134 Ilie MOLDOVAN, op. cit., p. 24, cf. Ioan -Mircea IELCIU, ,,Legăturile Mitropolitului Andrei Șaguna cu
românii de dincolo de Carpați”, p. 26.
135 Pavel CHERESCU, ,,Andrei Șaguna – Istoria Bisericii Ortodoxe Răsăritene Universale. Studiu comparativ”,
în Revista Teologică , 1-2/1996, p. 65.

15
În loc de concluzii: Mitropolitul Andrei Șaguna – profet al neamului său
Mitropolitul Andrei Șaguna este un prototip al profetului Moise, întrucât întreaga sa
activitate seamănă foarte bine cu a acestuia. D upă cum Moise a salvat poporul d e sclavismul
muncii și a dăruit acestuia tablele legii, așa și Andrei Șaguna a curățat poporul de mizeria ce
înconjura spațiul transilvănean care provoca haos și a dăruit prin intermediul Bisericii o
națiune și o cultură bogată. Se poate numi pe drept cuvânt un ,,Moise al Ardealului ”.
A îmbogățit literatura cu numeroase opere, împle tindu -le cu canoanele și cu literatura
bisericească. A fost un bărbat trimis de providență pentru fericirea poporului său, fiind un
Moise al românilor, pentru că și el, ca acela, a condus poporul său în pământul autonomiei și
independenței, dând poporului său tablele legii – Statutul O rganic136. Pe drept cuvânt, a fost
omul providențial care a știut să conducă poporul român după principiile evanghelice,
precum Moise care a condus poporul după porunca lui Dumnezeu.
A luat în cârcă o responsabilitate deosebit d e grea, de a face posibilă accesul la
cultură, precum Moise care va face accesibil descoperirea lui Dumnezeu sub diferite minuni.
Faraonul, ca simbol al catolicismului, subjugând puțin câte puțin poporul transilvănean,
Șaguna face dovada faptului că Dumnez eu, prin intermediul său, va înăbuși această
propagandă, stingând -o prin ampla activitate, și ducând -o la apogeu datorită roadelor lui.
Fiind ales de Dumnezeu, și încredințat cu o misiune specială, duce la bun sfârșit
planurile sale, de pildă: obține indep endența și autonomia Bisericii, luptă pentru drepturile
românilor, de asemenea și pentru opera de culturalizare pe plan bisericesc, național și politic
sub diferitele aspecte și mijloace, fiind un ceasornic al epocii sale, care i -a deșteptat din starea
de somnolență.
Fără contribuția ierarhului, poporul transilvănean n -ar fi cunoscut niciodată o
asemenea înflorire, căci datorită lui avem o limbă curată, accesibilă și înțeleasă de toți. În
toată opera de rodnică activitate, Biserica a fost singurul element c are a dat viață demersurilor
lui la făurirea unității de neam și de credință, închegând cele trei sfere: Biserică – națiune –
cultură, încorporându -i pe toți pentru a se putea împărtăși de aceste foloase în formarea unei
personalități morale și intelectual e. Cu toate aceste a, a fost aplecat înspre nevoile poporului.

136 Nicolau POPEA, op. cit., p. 136.

16
Abstract:
Studiul de față își propune să scoată la iveală un giuvaer al Ortodoxiei cu numeroase calități
care-i pun în lumină principalele trăsături, prezentându -l drept icoană a Creatorului. Cele
două elemente ale personalității sale, exigența și rigurozitatea, au fost promotoare de valori
pentru ființa poporului român. Întreaga activitate a avut ca obiectiv apărarea vieții spirituale
și spulberarea obstacolelor care -i împiedica a cțiunile mitropolitului Andrei Șaguna. Cei 70 de
ani scurși în Transilvania de la 1848 la 1918 au reprezentat o pregătire a poporului român
pentru Marea Unire, prin alfabetizarea adusă de școlile lui Șaguna și de școlile greco -catolice
care au conservat na ționalitatea românilor și au dezvoltat simțul național. Nu a fost străin de
lipsurile poporului, ci a știut să jaloneze acțiunile în defavoarea propagandei catolice și în
favoarea poporului român, iar prin acest gest, dovedindu -și paternitatea față de fiin ța
poporului român. Prin urmare, mitropolitul Andrei Șaguna va deveni prototipul viitorilor
ierarhi, înscriindu -se pe orbita marilor personalități de seamă ale Ortodoxiei.

Cuvinte cheie: Biserică, națiune, cultură, popor, ființă, unitate, conștiință.

Abstract:
The present study aims to uncover a jewel of Orthodoxy, a man with countless qualities
which bring into light his main features, presenting him as an icon of the Creator. The two
elements of his personality, the exigency and rigor helped to perpetua te the values which
formed the essence of the Romanian people. His entire activity had as main objective the
defending of the spiritual life and the elimination of the obstacles which might have hindered
the actions of metropolitan Andrei Saguna. The 70 ye ars which passed in Transilvania from
1848 to 1918 stood as a preparation of the Romanian people for the Great Union, by the
literacy promoted by Saguna’s schools and the Greek Catholic schools which preserved the
nationality of the Romanians and developed a national sense. He wasn’t blind to the
shortcomings / distresses of the people, but he knew how to direct his actions to deflate the
Catholic propaganda and to help the Romanians, thus proving his paternity to the Romanian
people. Therefore metropolitan Andrei Saguna will become the prototype for the future
hierarchs, enrolling thus in the circle of the great personalities of Orthodoxy.

Key words: church, nation, culture, people, essence, unity, conscience.