Contributia Cetatenilor Romani la Definirea Scopului Socialdocx

=== Contributia cetatenilor romani la definirea scopului social ===

Contribuția Cetățenilor români la definirea scopului social

Marius Alexandru, VĂLEANU

University of Craiova, Faculty of Law, Craiova, [anonimizat]

Scientific coordinator: Associate Professor, PhD, Alina Livia NICU

ABSTRACT

Prezenta lucrare este un demers științific având caracter preponderent practic. Pornind de la studiul doctrinei referitoare la conceptul de scop social și la modalitățile de realizare a acestuia (într-un mod indirect, prin intermediul  reprezentanților sau prin lipsa de implicare sau reacție la anumite fapte și propuneri din partea exponenților instituțiilor statului, inițiativa legislativă a cetățenilor, referendumul, veto-ul popular, petiționarea, participarea la ședințele consiliului local), am realizat și implementat un chestionar cu întrebări specifice pentru tema în lucru, pe un eșantion de o sută respondenți având vârste, ocupații și niveluri de pregătire diferite. Chestionarul propune o serie de unsprezece întrebări ce au ca scop să releve nivelul de cunoștințe al subiecților cu privire la drepturile lor, cât și modul în care se reflectă activitatea organelor statului în viața lor de zi cu zi.

Concluzia este aceea că sociologii trebuie implicați mai mult în definirea valorilor fundamentale ale colectivităților locale sau ale întregului popor, reglementările sub forma legilor, hotărârilor consiliilor locale, hotărârilor consiliilor județene, trebuind să aibă ca bază rezultatul investigațiilor sociologice cu privire la valoarea socială care trebuie consacrată prin norma juridică viitoare. Numai astfel, dând prioritate opiniei cetățenilor și lăsând în planul al doilea ambițiile politice, se poate realiza cu adevărat scopul social, adică realizarea corelată abinelui public și a binelui individual.

Keywords: scop social, societate civilă, referendum, consiliu local, cetățeni, chestionar.

INTRODUCERE

Având în vedere preocupările legislative recente privind descentralizarea administrației publice, cu consecința transferului deciziei la nivelul administrației publice locale se conturează întrebarea: „Cum poate fi implicat direct cetățeanul în elaborarea unor strategii și programe de acțiune concretă astfel încât soluția dată problemelor de interes general să fie optimă pentru membrii colectivității locale?” Prezenta lucrare își propune să analizeze percepția unui segment de populație din municipiul Craiova cu privire la reglementarea principiului consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit cu accent pe referendumul local și pe inițiativa legislativă cetățenească. Analiza a fost realizată pe baza datelor obținute prin meatoda „Chestionar”. Chestionarul cuprinde următoarele întrebări: „1) Ați fost consultat/ă la un moment dat în legătură cu o problemă de interes public local?; 2) Cunoașteți metode de participare activă a cetățenilor la definirea scopului social?; 3) Ați utilizat cândva astfel de metode?; Considerați necesară participarea cetățenilor la definirea scopului social?; 5) Ați susținut/inițiat o inițiativă legislativă cetățenească? Cunoașteți acest termen (inițiativă legislativă cetățenească)?; 6) Ați luat o poziție critică privitor la o propunere guvernamentală?; 7) Ați participat la ședințe ale Consiliului Local?; 8) Faceți parte dintr-o structură a Societății Civile?; 9) Considerați că în momentul de față organele statului, centrale și/sau locale, țin cont cu adevărat de opinia și/sau idealurile poporului?; 10) Considerați că autoritățile statului, centrale și locale, ar trebui să consulte/chestioneze, în mod constant, populația cu privire la anumite propuneri/măsuri importante sau/și cu privire la politicile pe care și le propun?; 11) Sunteți mulțumit/ă de modul în care angajații instituțiilor publice vă facilitează accesul la informațiile de interes public?” La aceste întrebări respondenții au putut alege între trei variante de răspuns: DA, NU și respectiv Nu știu/Nu mă interesează.

Noțiuni teoretice

Scopul social reprezintă binele comun asigurat prin conservarea ordinii sociale și înfăptuirea justiției, cu mențiunile că binele comun reprezintă binele societății ca entitate transindividuală și că binele comun trebuie considerat în orice moment în corelație simultană cu binele individual[1].

Pentru a fi cu adevărat într-o democrație, pentru a face o distincție clară față de un regim totalitarist este obligatorie existența societății civile. O adevărată experiență a democrației nu poate fi realizată un absența unei societăți civile organizate în paralel cu structura organică, instituțională a statului, cu alte cuvinte „nu există democrație fără o societate civilă distinctă față de stat”[2]. În sens restrâns prin societate civilă se înțelege "acea parte a societății care se opune structurii politice (în contextul unei ordini sociale în care această separare a avut loc sau este posibilă)"[3], iar în sens larg societatea civilă "se referă la o societate în ansamblu, în cadrul căreia instituțiile nonpolitice nu sunt dominate de cele politice și nu se sufocă indivizii"[4].

Formele contribuției cetățenilor la definirea scopului social

Contribuția cetățenilor români la definirea scopului social poate fi una pasivă sau una activă. Contribuția pasivă presupune ca cetățeanul să contureze scopul social într-un mod indirect, prin intermediul reprezentanților sau prin lipsa de implicare ori de reacție la anumite fapte și propuneri din partea exponenților instituțiilor statului. Astfel, prin votul acordat pentru constituirea Parlamentului, cetățenii dau un acord anticipat direct, pe baza a ceea ce politicienii au propus și exprimat ca principii și scopuri esențiale de urmărit în eventualitatea obținerii mandatului, pentru activitatea legislativă a Parlamentului și indirect petru activitatea Guvernului, care este constituit prin votul legislativului. Prin acest acord anticipat, de altfel o prezumție relativă, ușor de răsturnat printr-o reacție negativă a cetățenilor, se consideră că legile și celelalte acțiuni ale legislativului, dar și activitatea Guvernului este în concordanță cu idealurile și opiniile cetățenilor, chiar în concordanță cu scopul social. De asemenea, în momentul în care, prin activitatea propusă sau chiar desfășurată de organele statului, se ajunge la schimbarea sau definirea scopului social, fie în totalitate fie doar parțial, pe anumite domenii de activitate, se poate manifesta contribuția pasivă a cetățenilor prin simpla lipsă de reacție a acestora. Contribuția pasivă a cetățenilor se concretizează prin aprobarea tacită, fără reactie, fie ea și aprobatoare, a unor politici de guvernare, de administrare sau legislative, făcute publice, aduse în atenția publică prin diverse metode, și aplicate fără să existe o anumită reacție generală contrară, astfel acele politici sunt asumate și acceptate, ca fiind în concordanță sau ca parte a scopului social, prin neexpunerea unui argument împotrivă sau a unei împotriviri publice și generale.

Contribuția activă a cetățenilor români la definirea scopului social presupune implicarea cetățeanului în mod direct la conturarea sau definirea scestui scop, implicare ce se concretizează prin mai multe tipuri de acțiuni care pot fi întreprinse de cetățeni, fie colectiv, fie individual, în scopul manifestării și aducerii în atenția organelor statului a viziunii cu privire la scopul social și la modul în care statul implementează metode de concretizare a acestuia. Importanța acestor acțiuni de participare activă a cetățenilor la definirea scopului social pentru legiutor reiese din consacrarea acestora în sistemul de drept românesc începând cu Constituția României.

Metodele de participare activă a cetățenilor români la definirea scopului social sunt: inițiativa legislativă cetățenească și aprobarea legii prin plebiscit, referendumul local sau național, veto-ul popular, petiționarea, participarea la ședințele consiliului local, etc.

PARTEA APLICATIVĂ

Implementarea chestionarului s-a făcut cu scopul de a cerceta aspectele referitoare la scopul social care se reflectă în viața de zi cu zi a subiecților de drept, de a releva gradul de informare și de conștientizare a importanței acestuia, de cunoaștere a posibilităților legale ale cetățenilor de a-l defini, modifica și posibilităților de a participa la materializarea lui. S-a urmărit și verificarea gradului de conștientizare a rolului lor de principali beneficiari ai acestei materializări. Chestionarul a fost aplicat unui eșantion de 100 de persoane de vârste și ocupații diferite, cu studii superioare.

Partea inițială a chestionarului se referă la datele generale de identificare ale respondenților. Deoarece grupul țintă îl reprezintă persoanele cu sudii suprioare, în curs de finalizare sau definitivate, nu există mențiuni în chestionare cu privire la nivele inferioare celui de licență (Figura1). Persoanele cu studii superioare au fost alese ca grup țintă deoarece reprezintă elita intelectuală a societății și ar trebui să aibă un nivel ridicat de conștientizare a importanței definirii scopului social. Analizând datele privind vârsta (Figura2), se constată că respondenții au avut vârste cuprinse între 18 ani și 45 ani, iar cea mai mare pondere a ocupat-o grupul de vârstă 20-25 ani cu 65% din respondenți. O pondere importantă au avut-o și cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 20 de ani, aceștia reprezentând 25% din numărul total al respondenților. Se poate observa că 90% din persoanele chestionate se încadrează în grupul țintă, aceste vârste fiind specifice studenților, ca atare rezultatele obținute reflectă într-o majoritate covârșitoare opiniile și status quo-ul din rândul generației tinere, cea care ar trebui să aibă cel mai mare grad de implicare socială și o atitudine de deschidere spre nou și schimbare. În ceea ce privește sexul persoanelor care au participat la studiul practic, acestea au fost în proporție de 71% femei (Figura3). Aceast raport de participare se explică, în coroborare cu celelalte date strânse, prin faptul că majoritatea respondenților au fost studenți ai Facultății de Drept din Craiova și este îndeobște cunoscută tendința existenței unei proporții mai mari a persoanelor de sex feminin care optează pentru studii juridice.

Se observă că 83% dintre respondenți au fost studenți, ceea ce determină gradul mare de relevanță al rezultatelor cercetării practice cu privire la tineri, în special cu privire la elita intelectuală și la nivelul acestora de cunoștințe civice. Relevantă esta și opinia persoanelor ce și-au finalizat studiile superioare și au ajuns să practice o profesie, ei fiind mai informați despre problemele care apar în practică. Din punct de vedere al ocupației respondenților a rezultat: juriști-2%, studenți-83%, masteranzi-1%, doctoranzi-2%, profesori-3%, bibliotecari-5%, economiști-1%, programatori-1%, consultant imagine-1%, neprecizat-1% (Figura 4).

Cu ajutorul primei întrebări am dorit să aflăm dacă respondenții au fost consultați la un moment dat cu privire la o problemă de interes public, cu alte cuvinte, să aflăm status qvo-ul acțiunilor sau măcar al inițiativelor de consultare și de conștientizare a intereselor cetățenilor de către organele administrației locale, în cazul de față, dar într-o oarecare măsură și a organelor statului, în contextul în care cadrul legal permite și încurajează astfel de acțiuni, consultarea cetățenilor reprezentând chiar o instituție juridică a democrației. Rezultatele obținute (Figura 5) sunt unele îngrijorătoare, deoarece aproape jumătate dintre cei chestionați, mai exact 47%, au afirmat că nu au fost consultați niciodată în legătură cu o problemă de interes public local, în contextul în care 48% au răspuns cu „Da”, iar 5% au ales “Nu știu/Nu mă interesează”. Ponderea negativă relevă o tendință a autorităților de a nu ține cont de opinia publică, preferând să decidă singure, în conformitate doar cu viziunea celor ce ocupă funcții și demnități în cadrul acestor instituții. O astfel de atitudine arată că personalul din instituțiile publice ignoră, deseori, faptul că se află în servicul plubic.

Prin cea de-a doua întrebare a chestionarului am urmărit să aflăm dacă persoanele care au completat chestionarul au cunoștințe privitoare la posibilitatea de se implica în problemele care îi privesc, dacă ei cunosc faptul că dispun de pârghiile legale pentru a participa la procesul de identificare, definire și soluționare a problematicii care îi interesează, atât la nivel individual cât și la nivel de colectivitate, altfel spus, la definirea scopului social. Concret, am căutat să identificăm dacă respondenții cunosc modalitățile precise de implicare în procesul de definire a scopului social de către cetățeni. Rezultatele obținute (Figura6) sunt îngrijorătoare deoarece 60% dintre respondenți au o atitudine negativă în raport cu această chestiune. Mai exact 50% dintre respondenți au afirmat că nu cunosc metode de implicare a cetățenilor în acest proces, iar 10% au susținut ca nu știu să răspundă la întrebare sau că nu prezintă interes a răspunde. Doar 40% dintre respondenți au afirmat că au astfel de cunoștințe. Problema relevată este gravă, deoarece jumătate dintre cei care au răspuns sunt persoane care au cunostințe juridice. Rezultă totodată și faptul că autoritățile se complac în această situație și nu manifestă interes în derularea de acțiuni de informare și de educare a populației în vederea implicării în definirea scopului social.

Cea de-a treia întrebare a chestionarului vine în completarea celei de-a doua, în sensul identificării situației aplicării cunoștințelor și a utilizării pârghiilor la îndemâna cetățenilor, întrebarea chestionând pe respondent dacă a utilizat cândva metodele precizate la întrebarea 2.

Răspunsurile au arătat o situație dezastruoasă având în vedere ponderea persoanelor cu studii superioare în domeniul juridic. Astfel 71% dintre respondenți nu au folosit niciodată astfel de metode de implicare socială și civică (Figura7). Doar 21% dintre respondenți au utilizat astfel de practici cetățenești, iar 8% nu au manifestat interes a răspunde sau nu au știut cum să răspundă, ridicând astfel nivelul atitudinii negative la 79%. Această situație relevă faptul că respondenții au o gravă lipsă pe planul implicării efective și a acțiunii civice împotriva autorităților, fiind absentă exericitarea efectivă a controlului cetățenesc permanent.

Întrebarea cu numărul patru se axează pe verificarea dorinței cetățenilor de a se implica și de a fi luați în considerare în cadrul procesului decizional, pe verificarea idealurilor și viziunilor acestora cu privire la o societate mai bună și la relații sociale cât mai aproape de ideal. Mai precis, întrebarea este formulată cu scopul de a arăta dacă respondentul consideră necesară și oportună participarea cetățenilor la definirea scopului social. Rezultatele sunt surprinzătoare (Figura8), contrare tendinței negative din întrebările anterioare, aducând o urmă de speranță spre o redresare, însă concomitent agravând și completând definirea problemei ce se manifestă în rândul cetățenilor. Astfel, într-o proporție de 94% respondenții consideră necesară participarea cetățenilor, doar 5% considerând-o neoportună. Marea problemă este faptul că deși își doresc să fie implicați în conducerea și administrarea colectivității totuși, cei 95% nu au acționat în acest sens, preferând sa rămână pasivi, atât în ceea ce privește implicarea directă și a urmărilor ei, cât și din punct de vedere al informării cu privire la pârghiile de acțiune socială.

Cea de-a cincea întrebare abordează respondentul cu privire la o modalitate expresă de implicare a cetățenilor în cadrul societății: inițiativa legislativă a cetățenilor. Această întrebare este structurată pe două componente: prima verifică dacă cetățeanul a susținut sau a inițiat o inițiativă legislativă, iar cea de-a doua dacă respondentul cunoaște acest concept. Rezultatele primei parți sunt de natură negativă, relevând lipsa de implicare a cetațenilor în promovarea de inițiative legislative. Doar 27% au afirmat că au susținut sau inițiat o inițiativă legislativă (Figura 9). Situația răspunsurilor acordate la cea de a doua parte a întrebării numărul cinci (Figura 10) este una încurajatoare, dar deschide drumul unor noi abordări ale problematicii, situația exactă fiind următoarea: 70% dintre respondenți au susținut că au cunoștințe cu privire la inițiativa legislativă cetățenească, 22% au afirmat că nu cunosc conceptul, iar 8% nu au știut ce să răspundă sau nu au fost interesați să răspundă. Aceste proporții susțin ideea conform căreia cetățenii duc lipsă de implicare efectivă.

Prin cea de a șasea întrebare din chestionar am urmărit să aflăm dacă respondenții au adoptat o poziție publică, de orice natură, cu privire la o propunere guvernamentală, pentru a vedea dacă cetățenii își apăra opiniile și/sau interesele în spațiul public în cadrul dezbaterilor pe anumite teme de interes public. Șiîn acest caz situația este una nemulțimitoare, deoarece 62% dintre respondenți au afirmat că nu au făcut acest lucru. Doar 32% au afirmat că au adus critici unei propuneri guvernamentale, iar 6% nu au fost interesați să răspundă (Figura 11). Aceste rezultate demonstrează faptul că cetățenii respondenți se complac în situația pasivității, preferă să își mențină opiniile de orice natură în spațiul personal. Acest fapt este periculos deoarece implicarea cetățenilor este fundamentală într-un regim democratic.

Întrebarea cu numărul șapte are rolul de a arăta dacă respondenții au uzat de dreptul lor legal de a se implica în problemele comunității locale prin intermediul participării la ședințele Consiliului Local și luării cuvântului în cadrul acestora. Rezultatele sunt de asemenea îngrijorătoare (Figura 12). Răspunsurile demonstrează că respondenții sunt prinși în capcana pasivității, deși manifestă dorință de implicare și au idealuri cu privire la o societate condusă în așa fel încât să se țină cont de ei cât mai mult posibil. Rezultatele sunt: 79% dintre respondenți nu au paricipat niciodată la o ședință a Consiliului Local doar 17% au participat la astfel de ședințe, iar 4% nu au știut cum să răspundă sau nu au prezentat interes.

Întrebarea a opta a chestionarului verifică dacă respondenții s-au înscris și acționează, din proprie voință, la diverse structuri ale societății civile (asociații, fundații, grupuri de ințiativă, partide politice), însă rezultatele sunt unele negative și care sustin ideile mai sus enuțate (Figura 13). Astfel, de 70% dintre respondenți au afirmat că nu fac parte dintr-o structură a societății civile, 24% au afirmat că fac parte din astfel de structuri de implicare civică, iar 6% nu au știut cum să răspundă sau nu au prezentat interes a răspunde.

Cu cea de a noua întrebare am urmărit să aflăm care este opinia cu privire situația actuală, dacă respondenții cred că organele, de orice natură, ale statului țin cont cu adevărat de opinia și interesul poporului în activitatea pe care o desfășoară acestea. Răspunsurile aduc o nouă lumină asupra problemei, dar în același timp o și complică (Figura 14). Astfel, 74% dintre respondenți au afirmat că nu cred că instituțiile țin cont cu adevărat de opiniile și de interesele poporului, doar 17% considerând că organele statului țin cont de valorile precizate. Această configurare a rezultatelor arată că, deși populația are percepția că statul, prin instituțiile și organele sale, nu ține cont efectiv de opiniile cetățenilor și de interesele acestora, totuși, respondenții nu au avut o conduită de reacție la această atitudine a statului.

Prin întrebarea numărul 10 am vrut să verificăm dacă respondeții își doresc/consideră normal ca autoritățile să consulte în mod constant populația cu privire la măsurile și politicile care urmează a fi adoptate în domenii importante ale vieții sociale. Rezultatele se încadrează în tendința mai sus enunțată: se manifestă o mare dorință de apreciere a opiniilor personale de către instituțiile statului, dar nu se întreprinde nimic pentru afirmarea publică a acestor opinii. (Figura 15). Astfel, 89% dintre persoanele chestionate au afirmat ca și-ar dori aceasta.

Ultima întrebare a chestionarului dorește să scoată la iveală dacă respondeții sunt mulțumiți de serviciile acordate de către angajații instituțiilor publice (Figura 16). La această întrebare 70% dintre persoane au răspuns că sunt nemulțumite. Aceste proporții vin în susținerea ideii mai sus enunțate conform căreia cetățenii, deși sunt conștienți de deficiențele sistemului, preferă să rămână inactivi, sperând că lucrurile se vor rezolva de la sine.

Concluzii

Concluzia este aceea că sociologii trebuie implicați mai mult în definirea valorilor fundamentale ale colectivităților locale sau ale întregului popor, reglementările sub forma legilor, hotărârilor consiliilor locale, hotărârilor consiliilor județene, trebuind să aibă ca bază rezultatul investigațiilor sociologice cu privire la valoarea socială care trebuie consacrată prin norma juridică viitoare. Numai astfel, dând prioritate opiniei cetățenilor și lăsând în planul al doilea ambițiile politice, se poate realiza cu adevărat scopul social, adică realizarea corelată abinelui public și a binelui individual.

REFERENCES

[1] Iulian Nedelcu, Alina Livia Nicu, Drept administrativ, (Craiova: Editura Themis, 2002), 10 .

[2] Dan Claudiu Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, (București: C.H. Beck, Vol.I, 2007), 88.

[3] Ernest Gellner, Condițiile libertății. Societatea civilă și rivalii ei, (Iași: Editura Polirom, 1998), 63.

[4] Ernest Gellner, Condițiile libertății. Societatea civilă și rivalii ei, (Iași: Editura Polirom, 1998), 179-180.

BIBLIOGRAPHY

Dan Claudiu Dănișor, Drept constituțional și instituții politice, București: C.H. Beck, Vol.I, 2007.

Ernest Gellner, Condițiile libertății. Societatea civilă și rivalii ei, Iași: Editura Polirom, 1998.

Iulian Nedelcu, Alina Livia Nicu, Drept administrativ, Craiova: Editura Themis, 2002.

ANEXA

Figura 1. Nivel studii – statistici

Figura 2. Vârsta – statistici

Figura 3. Sex – statistici Figura 4. Ocupație – statistici

Figura 5. Răspunsuri la întrebarea 1 Figura 6. Răspunsuri la întrebarea 2

Figura 7. Răspunsuri la întrebarea 3 Figura 8. Răspunsuri la întrebarea 4

Figura 9. Răspunsuri la întrebarea 5 Figura 10. Răspunsuri la întrebarea 5.b)

Figura 11. Răspunsuri la întrebarea 6 Figura 12. Răspunsuri la întrebarea 7

Figura 13. Răspunsuri la întrebarea 8 Figura 14. Răspunsuri la întrebarea 9

Figura 15. Răspunsuri la întrebarea 10 Figura 16. Răspunsuri la întrebarea 11