Contributia Activitatilor din Cercurile Olimpice la Dezvoltarea Invatamantului Rural
CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I
I.1. ASPECTE ACTUALE ALE MIȘCĂRII OLIMPICE
I.1.1. Educația privind înțelegerea reciprocă și solidaritatea;
I.1.2. Educatia privind conștiința ecologică
I.1.3. Educația privind dezvoltarea armonioasă a ființei umane
I.1.4. Educația privitoare la etica sportivă (fair play)
I.2. ORIENTĂRI ALE MIȘCĂRII OLIMPICE ÎN SOCIETATEA MODERNĂ
I.2.1. Sportul în marile competiții și organizarea acestora
I.2.2. Știința sportului și antrenamentul modern
I.2.3. Potențialele pericole ce amenință sportul
I.2.4. Sportul și politica
I.2.5. Sportul și economia
I.2.6. Sportul pentru toți
CAPITOLUL II
ACADEMIA OLIMPICĂ ROMÂNĂ ȘI ROLUL EI ÎN PROMOVAREA OLIMPISMULUI
II.1. Cadrul legal de funcționare al cercurilor olimpice
II.2. Forme de organizare a activității în cadrul cercurilor olimpice
II.3. Structura organizatorică a Cercului Olimpic înființat la nivelul Școlii Gimnaziale Secuieni
II.4. Activitatea cercului olimpic de la nivelul Școlii Gimnaziale Secuieni – „Citius, Altius, Fortius”
CAPITOLUL III
COMPONENTE METODOLOGICE ALE CERCETĂRII APLICATIVE
III.1. Ipoteza și obiectivele cercetării
III.2. Metodologia cercetării
III.3. Eșantion experimental
III.4. Metode și tehnici de cercetare
III.5. Etapele cercetării
III.6. Organizarea anchetei
CAPITOLUL IV
PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
V. 1. Prezentarea rezultatele anchetei
V.1.1. Rezultate cognitive
V.1.2. Rezultate afective
V.2. Prezenterea grafică a rezultatelor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ARGUMENT
Datorită tehnologiilor moderne, a influențelor din universul virtual care i-au limitat și modificat spațiul de acțiune doar la nivelul locului unde muncește sau al casei unde locuiește, individul contemporan nu se mai regăsește, din păcate, în natură sau pe arenele unde se desfășoară acțiuni sportive.
Faptul că foarte mulți copii, tineri, adolescenți „practică” diferite sporturi pe computer, în același timp cu alții care au „scutire” la activitățile de educație fizică și sport, dintr-un imbold deosebit de protector al părinților, reprezintă o manifestare socială reală și foarte primejdioasă. Realitatea aceasta trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru factorii ce se implică în procesul de instruire și formare a tinerei generații. Din acest punct de vedere, cercetătorii din domeniul educației fizice și sportului au un rol deosebit de important nu numai în formularea unor concepte și metodologii de acționare specifică, dar și aducerea, din nou, în atenția societății moderne a celebrului dicton: „Mens sana in corpore sano” (Juvenal).
Timpul pe care îl petrecem în fața computerului și al televizorului crește odată cu înaintarea în vârstă, direct proporțional cu aceasta, dar în defavoarea timpului petrecut în aer liber pentru recreere și mișcare.
Datorită unor motive diverse, copiii și tinerii preferă astăzi să stea în casă în zilele de vacanță sau de week-end, evident în fața calculatorului sau a televizorului, mai mult de 10 ore pe zi, în cele mai multe cazuri fiind „asistați” și de părinți.
Este bine să subliniem că activitățile de educație fizică și sport ce se desfășoară în școală, îndiferent de nivelul de învățământ, au un rol desebit de important în rândul proceselor de formare și dezvoltare a personalității elevului. Valențele formative ale educației fizice și sportului, din punct de vedere motric, biologic, psihologic și social, au fost recunoscute de către specialiștii în domeniul psiho-pedagogiei școlare.
Societatea românească, datorită multiplelor probleme financiare sau a nivelului redus de educație cu care se confruntă, manifestă o poziție destul de rigidă, caracterizată prin indiferență sau chiar respingere față de nevoia oportună a practicării exercițiilor fizice de mișcare, motivul invocat fiind, în cele mai multe cazuri, lipsa de timp sau bani. Această poziție se află în totală contradicție cu orientările emise la nivel mondial și în special cu cele de nivel european. Rezoluția Parlamentului European din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în educație (2007/2086) prevede,în articolele sale interesul al Uniunii Europene pentru sport, pentru aspectele sale sociale și culturale, dar și pentru valoarea socială, educațională pe care le transmite, ca disciplina, solidaritatea, competiția corectă, autodepășirea, respectul față de adversar, combaterea discriminării, integrarea socială, toleranța, spiritul de echipă și sportivitatea;
Sportul poate și trebuie să facă parte din educația tinerilor, atât formală cât și informală, activitatea fizică regulată și mișcarea îmbunătățind forma psihico-fizică, având efecte benefice asupra capacității de învățare. Statele membre sunt încurajate să regândească strategiile privind educația fizică, vizând, un echilibru în școli, între activitățile de ordin fizic și cele de tip intelectual, să realizeze investiții în domeniul amenajărilor cu caracter sportiv în școli și să ia măsuri asupra accesibilității acestora pentru toți elevii, cu atenție deosebită pentru cei cu handicap.
Parlamentul European sugerează diversitatea activităților sportive susținute, astfel încât toți elevii să poată practica diferite sporturi; solicită statele membre să acorde un număr mai mare orelor de educație fizică și sport la nivelul instituțiilor de învățământ; cere promovarea și recunoașterea acelor instituții și organizații care pot contribui la integrare pregnantă a activităților cu caracter sportiv la nivelul de învățământ preșcolar și școlar. Susține acordarea de suport financiar cluburilor și asociațiilor sportive care au contracte de colaborare cu instituții de învățământ, centre pentru tineret sau ale forme de organizare voluntară sau comunitară care pot fi implicate în realizarea unor proiecte specifice.
Acestea sunt numai o parte din linile clare trasate de Parlamentul European ce trebuie cunoscute la nivelul fiecărei tări membre a Uniunii Europene, trebuie respectate și promovate la nivelul organizațiilor abilitate ale statelor, de la cel mai înalt nivel, respectiv, pentru țara noastră : Guvernul și Palamentul României, Ministerul Tineretului și Sportului Academia Olimpică Română și până la factorii de decizie din teritoriu : Inspectoratele Școlare Județene, Direcțiile Județene Pentru Sport, Filialele Județene ale Academiei Olimpice Române, Cluburi și Cercuri Olimpice, unități școlare și cadre didactice specializate în domeniul educației fizice și sportului.
Această viziune a Parlamentului European nu se poate realiza fără suportul și în afara Mișcării Olimpice. „Europa este leagănul ideii olimpice. Sportul atrage majoritatea cetățenilor europeni, iar disciplinele și competițiile sportive cele mai cunoscute pe plan internațional se practică aici. Sportul are un rol social important, complementar dimensiunilor sportive și economice. Acesta asigură servicii vitale pentru bunăstarea societății. Prin urmare, părțile implicate din sectorul public, inclusiv Uniunea Europeană, au o mare responsabilitate în ceea ce privește sprijinul acordat sportului. Acest lucru a fost recunoscut la cel mai înalt nivel politic european în cadrul diferitelor declarații politice, cum ar fi Declarația de la Amsterdam din 1997 și Declarația de la Nisa din 2000”. (Prefață, Cartea albă privind sportul,2007).
Propagarea idealului olimpic în rândurile tinerilor, cunoașterea principiilor olimpismului de către aceștia poate sprijini în mod decisiv în îndeplinirea obiectivelor de nivel european privind educația fizică și sportul.
Pentru promovarea unei educații olimpice este necesară dezvoltarea unei axe educative prioritare, în funcție de cerințele epocii și culturilor noastre, desfășurarea unor acțiuni educative la mai multe niveluri, în diferite instituții, care să se adreseze indivizilor de diferite categorii de vârstă (școală, universitate, sport de înaltă performanță).
Jocurile Olimpice trebuie să servească drept un exemplu la cel mai înalt nivel, ceea ce necesită o acțiune educativă față de sportivii de mare performanță, cu atât mai mult cu cât influența sportivilor de mare nivel asupra tinerilor a crescut datorită mediatizării. Desigur, școala rămâne locul privilegiat al unei educații olimpice, dar o astfel de educație nu se poate înfăptui dacă viitorii profesori nu vor fi sensibilizați față de aceste probleme. Aici rolul școlilor, al universităților, al cercuirlor olimpice, al comitetelor și academiilor olimpice naționale, precum și al academiei olimpice intrenaționale devine primordial. Tot acestor instituții de formare , de pregătire și cercetare le revine sarcina de a veghea în permanență asupra valorilor olimpismului astfel încât să nu se piardă din vedere obiectul educativ al acestuia. În același timp, trebuie să se adapteze aceste valori la cerințele epocii noastre fără a ceda unui materialism exagerat. În acest context trebuie făurită și făcută să progreseze o etică olimpică pentru a salvgarda sportul ca mijloc educative, având drept obiectiv bunăstarea omenirii. Cu toate acestea, nu este vorba de a șlefui diferențele și de a impune un moralism uniform, căci, după exemplul unei partituri a uneia din fugile lui Bach, olimpismul își dezvăluie frumusețea prin diversitatea interpretărilor sale posibile, ceea ce i-a asigurat un succes mondial, care durează de mai bine de un secol.
Fenomenul olimpic are un impact deosebit asupra structurilor societății, îndeosebi asupra celor ce se ocupă de educarea tinerei generații.
Făcând parte – ca student – dintr-o asemenea instituție, respectiv Facultatea de Educație Fizică și Sport din Bacău, am luat contact cu unele noțiuni de olimpism. Aceast fapt a fost posibil atât în cadrul cursurilor, cât mai ales ca membru în cadrul Cercului Olimpic „GIM” – ce își desfășura activitatea în cadrul facultății. Pe măsura desfășurării activităților acestui cerc olimpic am putut avea acces la informații mult mai elaborate asupra fenomenului olimpic. De asemeni, participarea la diverse cursuri de instruire, la nivel județean și național, pentru reprezentanți ai cercurilor olimpice din învățământul universitar de educație fizică și sport, a făcut să fiu interesat și pasionat de tot ce ține de mișcarea olimpică și de olimpism în general.
Având aceste premise, am înființat, cu sprijinul Filialei A.O.R Bacău, la Școala Gimnazială Secuieni din județul Bacău, Cercul Olimpic „Citius, Altius, Fortius”.
Având în vedere sistemul de acționare al Mișcării Olimpice asupra societății prin ierarhizarea componenetelor acestuia în funcție de generalitatea impactului asupra individului ( Academia Internațională Olimpică , Comitetul Internațional Olimpic, Academia Olimpică Română, Comitetul Olimpic Român, Asociații, Filiale și Cercuri olimpice), deducem că acele componente ale acestui sistem care acționează în mod practic în mediul social sunt cercurile olimpice. În cadrul lor, prin adeziunile diferiților membri se pun bazele adevăratei educații olimpice.
În acest context lucrarea de față își propune studierea impactului pe care îl au cercurile olimpice în dezvoltarea indivizilor sociali, particularizată pentru nivelul școlii românești din mediul rural. Se urmărește dezvoltarea bazată pe motivarea acestor indivizi în cunoașterea cât mai profundă a fenomenului olimpic, precum și a implementării unei adevărate educații olimpice în rândul lor cu toate laturile și valențele pe care le împlică această educație.
CAPITOLUL I
I.1. ASPECTE ACTUALE ALE MIȘCĂRII OLIMPICE
Pentru cei mai mulți dintre oameni cuvântul „olimpic” le trezește imagini de la Jocurile Olimpice, fie ele vechi, fie moderne, iar în centrul interesului lor se vor afla cele două săptămâni de festival sportiv, care are loc o dată la patru ani, cu participarea sportivilor de elită din lumea întreagă.
Mulți oameni au auzit, de asemenea despre „Olimpiadă”, crezându-se că se referă în special la Jocuri, la cele două săptămâni de concurs, în realitate însă fiind vorba de o perioadă de patru ani pe parcursul căreia Jpice asupra societății prin ierarhizarea componenetelor acestuia în funcție de generalitatea impactului asupra individului ( Academia Internațională Olimpică , Comitetul Internațional Olimpic, Academia Olimpică Română, Comitetul Olimpic Român, Asociații, Filiale și Cercuri olimpice), deducem că acele componente ale acestui sistem care acționează în mod practic în mediul social sunt cercurile olimpice. În cadrul lor, prin adeziunile diferiților membri se pun bazele adevăratei educații olimpice.
În acest context lucrarea de față își propune studierea impactului pe care îl au cercurile olimpice în dezvoltarea indivizilor sociali, particularizată pentru nivelul școlii românești din mediul rural. Se urmărește dezvoltarea bazată pe motivarea acestor indivizi în cunoașterea cât mai profundă a fenomenului olimpic, precum și a implementării unei adevărate educații olimpice în rândul lor cu toate laturile și valențele pe care le împlică această educație.
CAPITOLUL I
I.1. ASPECTE ACTUALE ALE MIȘCĂRII OLIMPICE
Pentru cei mai mulți dintre oameni cuvântul „olimpic” le trezește imagini de la Jocurile Olimpice, fie ele vechi, fie moderne, iar în centrul interesului lor se vor afla cele două săptămâni de festival sportiv, care are loc o dată la patru ani, cu participarea sportivilor de elită din lumea întreagă.
Mulți oameni au auzit, de asemenea despre „Olimpiadă”, crezându-se că se referă în special la Jocuri, la cele două săptămâni de concurs, în realitate însă fiind vorba de o perioadă de patru ani pe parcursul căreia Jocurile pot avea sau nu loc.
Totuși sunt puțini cei care au auzit de „Olimpism” – filosofia dezvoltată de baronul Pierre de Coubertin, un aristocrat francez care a fost deosebit de influențat de către tradiția sportului în educație, din școlile publice englezești. Această filozofie își concentrează interesul nu doar pe sportivii de elită, ci vizează toți oamenii; nu doar pentru o scurtă perioadă, ci pentru întreaga viață; nu numai pe competiții și pe ideea de a învinge, ci pe valorile participării și cooperării; sportul nefiind văzut doar ca pe o activitate fizică, ci și ca având o influență de formare și dezvoltare, aducându-și contribuția la atingerea unor caracteristici ale personalității individului și ale vieții sociale.
Pentru Olimpism există o filozofie socială care pune accentul pe rolul sportului în dezvoltarea lumii, pe înțelegerea internațională, pe coexistența pașnică și pe educația socială și morală. Pierre de Coubertin a înțeles, la sfârșitul sec. al XIX-lea, că sportul urmează să devină un important punct în cultura populară și că, în calitate de activitate fizică, era destinat universalității, servind drept punct de contact pentru diferite culturi.
O filozofie universală prin definiție se aplică oricui, indiferent de națiune, rasă, gen, clasă socială, religie, sau ideologie și în felul acesta Mișcarea Olimpică lucrat în vederea unei coerente reprezentări universale a sa – o concepție a Olimpismului care stabilește o serie de valori la care fiecare națiune poate în mod sincer să adere, căutând, totodată, să găsească o formă de exprimare a ideii generale, unică în felul ei, generată de propria cultură, așezare geografică, istorie, tradiție și viitor proiectat.
Pierre de Coubertin, ca produs al liberalismului de la sfârșitul sec. al XIX-lea, a scos în evidență valorile egalitîții, corectitudinii, dreptății, respectului față de persoane, raționalității și înțelegerii, autonomiei și perfecțiunii. Sunt valori care dăiniue de aproape 3000 de ani de istorie olimpică, în ciuda faptului că unele dintre ele au fost interpretate în mod diferit în diferite epoci. . Ele sunt, în principal, principalele valori ale umanismului liberal – sau poate chiar ar trebui să spunem pru și simplu umanism, având în vedere că societăților socialiste le-a fost oarecum greu să includă idealurile olimpice în ideologia lor privind sportul.
Sarcina contemporană a Mișcării Olimpice este să continue acest proiect, să încerce să vadă cu mai multă claritate ce anume Jocurile Olimpice și sportul ar putea ajunge să însemne. Această sarcină va fi atât la nivelulideilor, cât și la cel al acțiunii. Dacă practicarea sportului urmează să fie continuată și dezvoltată în conformitate cu valorile olimpice, teoria va trebui să aspire să devină concepția Olimpismului, pe care să se sprijine această practică. Idealul ar trebui atât să sprijine practica sportivă față de orice critică nejustă (dacă ar exista), cât și pentru a îndruma sportul spre o viziune a Olimpismului, care să ajute la rezolvarea problemelor care ar putea apărea.
Să ne reamintim ideile de seamă ale fondatorului Mișcării Olimpice moderne, Pierre de Coubertin.Articolul său „Temeliile filosofice ale olimpismului modern” scris la maturitate (1935) clarifică ideea de olimpism. Ea este:
1. O religie a sportului (religio athletae)
„Am avut dreptate când am creat de la început , în jurul olimpismului reînnoit, un sentiment religios(transformat și lărgit de internaționalism, democrație și știință)… Aceasta este originea tuturor riturilor care alcătuiesc ceremoniile Jocurilor moderne”9P131)
2. O aristocrație, o elită ( însă egalitară și pe bază de merite)
3.Cavalerism (camaraderie și rivalitate – anularea sentimentelor naționale exclusiviste)
4. Împăcare (încetarea temporară a disputelor, certurilor și neânțelegerilor „ …să-și întrerupă pentru o clipă pentru a sărbători Jocurile mușchilor”)
5. Ritmul ( Olimpiada)
6. Tânărul adult. „Aceasta vine de la ceea ce spuneam că adevăratul erou olimpic este, după părerea mea, un individ matur”, capabil să pătrundă în Altis, locul sacru.
7. Frumusețea (creația artistică și literară – „manifestări culturale și intelectuale organizate în jurul Jocurilor”, pentru a promova „ civilizația, adevărul și demnitatea umană, precum și… relațiile internaționale.”)
8. Pacea ( pe baza respectului reciproc și a înțelegerii reciproce)
9. Participarea și întrecerea – Pierre de Coubertin spunea la Londra în 1908: „Duminica trecută în cursul ceremoniei organizate la catedrala St. Paul, în cinstea sportivilor, episcopul de Pennsylvania a reamintit în cuvintele sale de felicitare: „lucrul cel mai important la aceste Olimpiade este mai puțin să câștigi și mai mult să iei parte la ele”. ”…Domnilorsă ținem minte aceste puternice cuvinte. Ele se extind asupra oricărui domeniu, pentru aforma baza unei filozofii sănătoase. Lucrul important în viață nu este victoria, ci lupta; esențialul nu este să fi învins, ci să fi luptat bine”.
Jocurile Olimpice au fost reânsuflețite de Pierre de Coubertin pentru:
– a aduce în atenția întregii lumi faptul că un program național de pregătire fizică și de sport îi va face mai puternici și mai sănătoși pe tineri, dar, totodată – și poate acest lucru este mai important – va forma cetățeni mai buni, prin călirea caracterului, ca urmare a participării la un sport amator, organizat corespunzător;
– a demonstra principiul fairplay-ului și al sportivității, care poate fi adoptat cu mare avantaj în multe sfere de activitate;
– a stimula interesul față de arte, prin expozuții și demonstrații și în felul acesta să contribuie la un orizont mai larg și la o viață mai bună;
– a ne învăța că sportul este practicat pentru a te distra și a te bucura și nu pentru a obține, că prin sârguință față de obiectiv se obține premiul meritat – filozofia amatorismului este în contrast cu cea materialistă;
– a ceea o o prietenie internațională și o bunăvoință, care să ducă spre o lume mai fericită și mai pașnică.
Etapa actuală de dezvoltare a socieții noastre solicită individul sub diferite aspecte cerându-i o permanentă adaptare la schimbările survenite, la dinamica proceselor și fenomenelor sociale. De asemenea, se simte o mai mare nevoie se solidaritate între indivizi și între popoare, de pace și armonie la mivelul întregii planete. Aceste modificări mondiale sereflectă asupra fiecărui individ, îi sensibilizează conștiința și îl îndeamnă să participe alături de ceilalți în sensul rezolvării acestor probleme. Bineînțeles că fiecare individ participă cu ce are el mai bun, cu ceea ce rezultă din pregătirea sa profesională și spirituală. Pe lângă acestea, trăim într-o epocă în care identitatea și tradițiile își pierd treptat din ponderea avută odinioară. Ideologiile și utopiile se năruie, zeii pier și se deschide un vid pe care unii încearcă să-l umple printr-un fanatism religios și un naționalism exacerbat, prin droguri, ori prin supunere oarbă față de organizații compromițătoare sau retrăgându-se în ei înșiși, evadând în individualism, chiar în narcisism.
În fața acestei crize de valori gândirea axiologică câștigă în importanță. În nici un caz însă vidul nu poate fi umplut doar de discuții filosofice abstracte. În trecerea la practică, adică la formarea unei atitudini etice, rolul culturii și al educației au neglijat valorile, aspectul formativ al educației. Dacă educația vrea să rămână demnă de numele ei, ea nu se poate limita doar la transmiterea unor tehnici și cunoștințe, ,ci trebuie să furnizeze niște orientări normative, să sensibilizeze la problemele etice și morale. Criza valorilor nu ia sfârșit în fața domeniului sportiv. Monocultura sportului de înaltă performanță, violența, dopajul, corupția, manipularea sportivilor în scopuri comerciale și politice nu sunt decât exemplele cele mai izbitoare ale unei astfel de crize în sport și în același timp piedici în calea dezvoltării sportului, a sensibilității și creativității, însă mai cu seamă a conștiinței și a libertății individuale. Nimic nu a contribuit în asemenea măsură în vremea noastră, chiar mai mult decât ideologiile și religiile, la promovarea omului robot, vrednic de compătimire, prizonier al reflexelor ancestrale, ușor manipulabil,cum a făcut-o în sport fixația victoriei, a recordului, a medaliei, a podiumului bine remunerat, ceea ce a dus la exacerbarea voinței de putere sau a dizolvării eu-lui individual în spiritul de turmă amorfă. Pe timpul lui PLaton sportul a fost un mijloc, nu un scop în sine cum a ajuns să fie în aceste timpuri supertehnicizate și materialiste.
Noțiunea de valoare în sensul filosofic al termenului, implică o apreciere, o judecată. Valorile sun de preferință generale și simbolizate, atribuite unor situații, acțiuni sau experimente. Valorile educative ale sportului sunt astfel de referințe atribuite obiectivelor globale ale educației. În domeniul activităților sportive se deosebesc 4 orientări:
– egocentrismul – care pune accent pe o dezvoltare armonioasă a persoanei și căutarea perfecțiunii; aici intrând o serie de valori ca: cinstea, fair-play-ul, efortui personal, spiritul de inițiativă și curajul;
– biocentrismul – ce consideră activitățile fizice și sportive ca pe o contribuție la dezvoltarea fizică , la bunăsterea și sănătatea generală;
– etnocentrismul – care utilizează sportul pentru obiective politice, cum ar fi promovarea și susținerea statului și a națiunii;
– antropocentrismul – care privește respectarea mediului înconjurător în cadrul practicii sportive.
În educația fizică și sportul de astăzi regăsim toate aceste orientări dar cu nuanțe diferite, în funcție de culturi, instituții și practicanți. În ultima vreme s-a putut constata o diversificare a activităților fizice și sportive atât în planul organizării, cât și în cel al categoriilor de practicanți. Această eterogenitate este însoțită de o diversificare a obiectivelor practicii sportive ca sănătatea, placerea sau sociabilitatea, care situează urmărirea performanței într-un plan secundar.
După Glassfort (1991) olimpismul modern al lui Coubertin se bazează pe orientarea egocentrică. Aceasta este o interpretare prea limitată a ideilor acestuia. În opera sa găsim toate cele patru orientări, chiar și grija respectării mediului cu ocazia practicii sportive. Cele patru categorii neglijează în schimb orientarea olimpismului după Coubertin, care nu este spre centrism, ci spre universal, cu deschidere spre lumea întreagă. Pentru a înțelege ideea olimpică a lui Coubertin aceasta trebuie plasată în contextul operei sale globale. Inițial, obiectivul principal al lui Pierre a fost o reformă a educației. La acea vreme el vedea în sport un mijloc privilegiat de a acționa asupra omului, atât asupra corpului, cât și a caracterului acestuia.Olimpismul nu se rezumă numai la corp. El vizează omul ca o entitate socio-psiho-somatică. Pentru Coubertin sportul reprezenta înainte de toate un mijloc educativ, el neconsiderând sportul ca pe o educație a corpului, nici o educație prin corp, ci o educație a ființei umane în totalitatea sa, punând în același timp accentul pe educația caracterului prin sport.
În cursul mișcării olimpice ideea olimpică a cunoscut diferite interpretări. După cel de-al doilea război mondial, între anii 1952-1972 Avery Bundage a pus accentul pe independența financiară și politică a mișcării olimpice, luptâns contra comercializării și politizării sportului. El vedea în amatorism și neparticiparea politică valorile fundamentale ale olimpismului, fără care ideea olimpică ar fi sortită eșecului. Președenția Lordului Killanin a anunțat o schimbare în această atitudine, iar odată cu numirea lui Juan Antonio Samaranch, mișcarea olimpică a fost revoluționată din preocuparea de a o adapta cerințelor epocii. În Charta Olimpică a C.I.O. din 1994 se pot deosebi valori referitoare la ființa umană, atât la individ cât și ca ființă socială. În plan individual, noua interpretare a principiilor fundamentale ale olimpismului vizează dezvoltarea armonioasă a corpului, a voinței, a spiritului și a bucuriei de pe urma efortului. La nivel social olimpismul pune accentul pe valoarea educativă a exemplului bun și respectarea principiilor etice fundamentale și universale. El urmărește să pună sportul în slujba păcii ” să contribuie la făurirea unei lumi pacifice, mai bune, educând tineretul prin intermediul sportului practicat, fără nici un fel de discriminare și în spiritul olimpic , care implică înțelegerea reciprocă, spiritul de prietenie, solidaritatea și fair-playul” Juan Antonio Samaranch (1995).
Olimpismul se prezintă ca un ansamblu de valori care permite interpretări multiple. iar Jocurile Olimpice sunt ca o concretizare simbolică a olimpismului, ca un fel de microcosmos reflectând diversitatea și caracterul universal al omenirii. Valorile educative ale olimpismului contemporan având drept suport activitățile fizice și sportive, trebuie să corespundă următoarelor 3 criterii:
să fie pertinente și de actualitate;
să fie deduse logic din valorile de bază ale olimpismului;
să fie universal acceptabile, permițând în același timp realizări adaptate diferitelor contexte.
Pornind de la aceste premise credem că olimpismul oferă orientări în mai multe domenii care preocupă omenirea actuală și care țin de educație. Acestea pot fi grupate în 4 domenii:
Educația privind înțelegerea reciprocă și solidaritatea;
Educația privind conștiința ecologică;
Educația privind dezvoltarea armonioasă a ființei umane;
Educația privind etica sportivă, fair paly-ul.
I.1.1. Educația privind înțelegerea reciprocă și solidaritatea;
În zilele noaste pacea este mai puțin amenințată de o confruntare între două blocuri – cum a fost războiul rece dintre Est și Vest – cât mai des de conflicte interetnice și religioase la nivel local. Trăim într-o lume care devine tot mai mică, grație mijloacelor de transport în comun tot mai rapide și a mijloacelor de comunicație tot mai sofisticate. Lumea noastră e pe cale să devină un sat, un ”sat planetar” după cum afirmă sociologul Mc Luhan (1994). În timp ce globul nostru ”intră la apă”, separatismul, tribalismul, naționalismulși antisemismul înfloresc răspândind teama, teroarea, mizeria, războiul.
În fața acestei situații UNESCO a declarat anul 1995, anul toleranței, un an al toleranței care ar trebui să contribuie la o educație pentru pace în lumea noastră. Ori acum 90 de ani Pierre de Coubertin scriind un manual de educație morală, a tratat îndelung problema toleranței, considerând-o în final ”o virtute negativă, o formă a indiferenței, care poate domni între oamenii care se ignoră” (1920). El ți-a intitulat cartea Respectul mutual. Toleranța nu era suficientă, el nu mai era convins nici de cuvintele care ne cereau să ne iubim unii pe alții, ceea ce-i părea că este mult prea cerut. Ceea ce el cerea era respectul celuilalt.
Foarte curând ideile sale au depășit orizontul Franței, vizând universalismul. Foarte repede el își dă seama că planeta noastră devine tot mai mică, iar pentru ca oamenii din diferite orizonturi , de diferite credințe, de diferite etnii, cu diferite origini sociale să meargă alături în pace, trebuie ca ei să se respecte.Respectul față de celălalt fără nici o discriminare, reprezintă una din valorile de bază ale olimpismului, care este departe de a-și fi pierdut din actualitate în societatea noastră, o societate pe cale de a deveni policulturală.
Sportul poate contribui la înțelegerea reciprocă dar în același timp poate adânci și mai mult diferențale culturale, poate adânci diferențele, poate mări neînțelegerea și chiar provoca violența.
Pentru ca unele întâlniri interculturale să servească la apropierea și înțelegerea reciprocă a unor culturi, pentru a garanta pacea, este necesară o pregătire. Această pregătire constituie rolul unei pedagogii interculturale care trebuie să-și găsească locul și importanța în cadrul educației fizice și sportive.
Respectul față de celălalt înseamnă al accepta pe celălalt așa cum este. Aceasta împlică de asemenea respectul față de persoanele handicapate, înseamnă să li se permită acestora practicarea activităților fizice și sportive fără discriminare. Respectul față de celălalt și înțelegerea mutuală apelează automat la solidaritate, în caz contrar având de-a face cu îndiferența. Locuitorii țărilor în curs de dezvoltare, cei defavorizați, persoanele cu handicap sunt membri ai umanității cu drepturi depline și trebuie să trezească conștiința acestui fapt și să facă apel la solidaritatea față de alte persoane.
I.1.2. Educația privind conștiința ecologică
În anul 1977 cu ocazia unei conferințe UNESCO ținută la Tbilissi a fost subliniată necesitatea unei educații privitoare la mediul înconjurător în scopul de a pregăti consolidarea la scară mondială a unei conștiințe și a unei etici a mediului înconjurător.
”Poluarea naturii prin sport” a constituit obiectul unui articol care poate fi considerat de avangardă, deoarece deabia în ultimii ani această problemă a fost recunoscută în amploarea sa. Din ce în ce mai mult trebuie să ne dăm seama de impactul negativ al sportului asupra mediului înconjurător. Mediul natural este distrus pentru a construi instalații și baze sportive, cum ar fi: pistele de schi sau terenurile de golf ; succesul crescând al activităților în aer liber lăsând urme adânci asupra mediului natural, unele dintre ele chiar ireversibile.Este de la sine înțeles că mișcarea olimpică este o mișcare umanistă la scara globului terestru care se preocupă de planeta noastră – cea pe care generațiile viitoare o vor moșteni de la noi. o educație care să sensibilizeze față de problemele ecologice și care să ducă la conștientizarea protejării naturiiși salvgardării mediului nostru înconjurător în egală măsură și în domeniul activităților fizice și sportive, reprezintă o necesitate urgentă epocii noastre și care ne privește pe toți. Într-un discurs din 1914 la Sorbona, Coubertin constata că : ” Este imposibil să se răspândească în rândul oamenilor gustul pentru aer liber și efort muscular fără o oarecare apropiere între aceștia și natura de la care, datorită problemelor industriale se abat.
I.1.3. Educația privind dezvoltarea armonioasă a ființei umane
Idealul perfecțiunii umane își are originile în secolul al V-lea î. Hr. (denimit și „scecolul lui Pericle”), concretizându-se în celebrul dicton „Kalos Kai Agatos” (om frumos și bun). Pe fondul unei educații îngrijite, acest ideal oferea calități fizice – putere, viteză rezistență, dibăcie, sănătate trupească, care făceau posibile și dezvoltarea de calități morale.
Însușindu-și aceste calități corporale, morale și intelectuale, omul antic beneficia de un echilibru între corpul său și minte, de o anumită „armonie” (arete). Sistemul educațional din vechea Elada conținea obiective „sportive”și cultural-intelectuale în proporții egale. Pericle spunea „suntem iubitori ai frumuseții fără să ne fi pierdut gustul pentru simplitate și iubitori ai
înțelepciunii fără să ne fi pierdut vigoarea”. Iar marele filozof antic Platon susținea educația prin exerciții fizice de la o vârstă fragedă în scopul dezvoltării la copii a forței fizice, curajului, disciplinei, încrederii în sine, rezistenței la oboseală. Tot Platon a fost cel care a extins mijoacele exercițiului fizic și al termenului de „gimnastică”, incluzând și alimentația, băi și masaje care la momentul respectiv făceau parte din terapeutică.
Și în concepțiile romane din acea vreme frumusețea și armonia corpului este considerată o virtute. Juvenal le adresa celebrul dicton „Optandum est ut mens sana in corpore sano” (Este de dorit pentru a avea o minte sănătoasă într-un corp sănătos), celor care nu respectau sănătatea corpului și implicit pe cea aspiritului.
Dacă în timpul Greciei antice practicarea axercițiului fizic reprezenta și o condiție a supraviețuirii, astăzi sub presiunea unei vieți în continuă schimbare și a unei lumi supraindustrializate, o minte sănătoasă într-un corp sănătos râmâne o alternativă sigură, ce trebuie luată în considerare de oricare dintre noi.
Dezvoltarea spirituală depinde în foarte mare măsură de o dezvoltare fizică corespunzătoare. Un aspect fizic plăcut din punct de vedere anatomic influențează și se întrepătrunde cu un spirit activ și creativ, devenind un tot unitar odată în decursul anilor.
Educația fizică reprezintă mijlocul de perfecționare al unor calități moral-volitive ( voință, autodisciplină, perseverență) care cresc la rândul lor puterea de concentrare, viteza de reacție, prezența de spirit.Activitatea fizică bine coordonată și organizată duce la o mai bună activitate intelectuală – fiind stimulate procesele gândirii (analiză sinteză, memorie), devine un factor de longevitate și un tonic cu mare valoare etică, bazat pe corectitudine, spirit de echipă, ținută morală.
Omul modern are ca ideal o dezvoltare fizică armonioasă, o pregătire fizică cu ajutorul căreia să poată face față unei vieți dinamice , competată de o serie minimă de deprinderi motrice, pregătire tehnică și tactică care să îl ajute în practicarea unei ramuri sportive la nivel amator.
Astăzi, exercițiul fizic este unul din mijloacele de depășire a problemelor din viața cotidiană : stres, sedentarism, boli cardio-vasculare, obezitate.
Formarea armonioasă a ființei umane ca o entitate psihosomatică reprezintă o valoare centrală a olimpismului. Această valoare moștenită din antichitatea greacă a însemnat mult pentru Pierre de Coubertin : ” Trebuie urmărită la individ realizarea euritmiei între valoarea sa musculară și cea cerebrală” într-o epocă a cărei particularitate constituie specializarea , ca urmare a preocupării pentru un randament economic, această valoare își recapătă importanța deplină.
Dezvoltarea individului, eu-lui personal include și căutarea efortului, cucerirea perfecțiunii. Deviza ”Alitus, Citius, Fortius” (Mai rapid, mai înalt, mai puternic) pe care Coubertin a preluat-o de de la părintele Dion, nu vizează un obiectiv precis, absolut. Ea este pur și simplu comparativă , aplicându-se astfel la orice nivel. Referința poate fi celălalt, dar și starea actuală a individului însuși. Ea privește atât campionul mondial cât și individual cu un handicap oarecare. Eforturile lui Coubertin în vederea propagării sportului pentru toți au fost considerabile, dezideratul său fiind ”toate sporturile pentru toți oamenii”.
I.1.4. Educația privitoare la etica sportivă (fair play)
Cinstea, respectul față de integritatea persoanei, deci, a adversarului sportului, refuzul înșelătoriei, al manipulării, pe scurt fair-play-ul, reprezintă valori indispensabile unui sport uman și trebuie să constituie un obiectiv prioritar al educației. Violența, abuzul de droguri, nu sunt fenomene de dată recentă în sport, doar că ele nu sunt astăzi prezentate masiv de mass-media. Numeroși tineri îi privesc pe sportiviicunoscuți ca pe niște modele. Trebuie să ne punem întrebarea de a vedea cu regularitate comportamente nesportive ale unor astfel de modele pot avea o influență negativă asupra tinerilor spectatori, cu atât mai mult, cu cât fair-play-ul este mai rar un obiectiv explicit al cursurilor de educație fizică și sport .
În viața milioanelor de indivizi și a poparelor sportul joacă azi mai mult decât în trecut un rol important.
Această observație privește sportul în toate formele sale: sportul de înaltă performanță, sportul pentru toți, sportul practicat în timpul liber (loisir) – recunoscut pentru funcția sa profilactică și de reeducare – sportul practicat pentru divertisment sau sportul care permite evaluarea aptitudinilor fizice, la toate acestea adăugându-se sportul profesionist, cu implicațiile sale în câteva discipline foarte populare.
Este imperios necesar ca ideea de fair-play să fie inoculată tuturor vârstelor și, în mod particular, în educația fizică a copiilor și adolescenților. În paralel cu forma pur didactică ( de la grădiniță la universitate), este important ca antrenamentul, competiția și activitățile sociale desfășurate în asociațiile sportive să satisfacă toate cerințele exigentele fair-play-ului.
Când căutăm soluții pentru promovarea fair-play-ului nu ne gândim la rețete, ci mai ales la situațiile concrete, la problemele puse și la căile optime pentru a reuși.
Imperativul fair-play-ului a căpătat o poziție imuabilă în sport, putând pretinde chiar că – fără fair-play nu există sport -.
Ideea de fair-play este una din principalele valori ale Olimpismului conceput de Pierre de Coubertain.
Fair-play-ul nu înseamnă numai respectul regulilor jocului ci implică mai ales atitudinea sportivului: respectul față de adversar, asigurarea integrității fizice și mentale ale acestuia. Orice sportiv care adoptă ca o linie de conduită punerea sa în locul advesarului are o atitudine în spiritul fair-play-ului.
Aceasta depinde mai întâi de angajamentul personal al fiecărui sportiv. Condițiile determinate sunt totuși structurile exercițiului sportiv în general și ale disciplinei sportive în particular.
Aceste condiții sunt stabilite de federațiile sportive (județene, naționale, internaționale) prin regulamente și aplicate în procesul formării anntrenorilor, arbitrilor, medicilor și oficialilor la toate nivelurile.
Guvernele au prin intermediul instituțiilor publice sau private însărcinate cu procesul educativ o mare responsabilitate în pregătirea ți formarea cadrelor în spiritul de fair-play. Procesul educativ nu se adresează numai celor ce practică sportul ci, de asemenea și spectatorilor. este indispensabil ca inițierea fair-play-ului să fie particularizată și introdusă în programele educative.
Se constată cu mare neliniște existența, în lumea întreagă, a unor evoluții nefaste în sport, contrare spiritului de fair-play. Se impune, deci, o campanie de susținere a fair-play-ului în interiorul sportului, care să permită înțelegerea necesității unui comportament corect pe terenurile de sport. Această acțiune nu trebuie să aibă ca scop unic condamnarea morală a sportivilor aflațiîn culpă ci, mai ales, să dea prioritate măsurilor preventive. Trebuie să regândim condițiile în care sunt realizate, la ora actuală, performanțele sportive și, dacă este necesar, modificate. Să nu căutăm succesul cu orice preț – acesta este primul comandament al fair-play-ului . Este rațiunea pentru care trebuie să dispară presiunea care se exercită asupra sportivilor și antrenorilor care-i fac să creadă că ceea ce contează este numai victoria. Spectatorii și mass-media nu trebuie să amplidfice această presiune. Din nefericire copiilor, și adolescenților lise oferă prea adesea exemple de comportament lipsit de sportivitate care denaturează adevărata imagine despre sport. Din acest punct de vedere orice faptă pozitivă sau negativă săvârșită pe terenul de sport poate influența în bine sau în rău o masă mare de indivizi. . la nivelul marii performanțe, obținerea rezultatelor de excepție este atât de supralicitată încât unii sportivi, oficiali, antrenori, medici – cu acordul, iar uneori la cererea expresă a federațiilor lor, caută să obțină rezultatele dorite cu ajutorul unor experiențe ca dopping-ul, sau chiar cu riscul accidentării. Se ajunge astfel să se ignore efectele grave asupra sănătății, dar și metodele de minimalizare a pericolelor. orice victorie obținută cu acest preț nu are nimic în comun cu ideea de fair-play, degradând individul.
Protejarea sportivului la toate nivelele de riscul accidentării, depunerea de eforturi exagerate în antrenamente și competiții este, de asemenea, un obiectiv un obiectiv important. Suntem convinși, și odată cu noi miile de sportivi și susținători ai sportului, că performanțele sportive cele mai înalte pot fi ralizate în respectul imperativelor fair-play-ului. Dacă aceasta nu este posibil, atunci trebuie să se renunțe la performanțele care nu au nimic în comun cu ideea de sport.
Demnitatea omului, conform Chartei Națiunilor Unite, este o prioritate în sport.
Chiar dacă este greu să se modifice condițiile practicii sportive pentru asigurarea fair-play-ului și, din acest motiv, cuatât mai dificil de militat în favoarea lui, este indispensabil să atragem atenția sportivilor și factorilor respectivi asupra acestei problematici. În același timp este important să dezvoltăm noi forme de acționare și noi concepții pentru a reuși.
Susținerea ideii de fair-play în toate țările, constitue o misiune de mare răspundere care necesită o reflecțieputernică asupra condițiilor realizării sale.
I.2. ORIENTĂRI ALE MIȘCĂRII OLIMPICE ÎN SOCIETATEA MODERNĂ
Cuprinzând totalitatea instituțiilor, organizațiilor, persoanelor care își desfășoară activitatea în vederea promovării spiritului olimpic, Mișcarea Olimpică este o forță extrem de largă, care îți propune implementarea principiilor olimpismului la scară largă.
Mișcarea olimpică – permanență incontestabilă a societății de azi – resimte puternic modificările acesteia și contribuie la dezvoltarea ei. În acest sens, vom evidenția în continuare principalele linii de acțiune ale Mișcării Olimpice Internaționale:
Promovarea valorilor etice, culturale și educative ale olimpismului sunt intensificate de către toți membrii mișcării olimpice. Practicarea sportului în conformitate cu principiile olimpice este o formă de educație deosebit de importantă care trebuie încurajată în special de școli, dar li de celelalte instituții de învățământ. De aceea, se întărește poziția academiilor olimpice.
Necesitatea de a respecta mediul înconjurător trebuie să figureze printre principiile fundamentale ale Chartei Olimpice. S-a propus crearea unei comisii a mediului înconjurător. Toate aspectele care țin de impactul organizării Jocurilor Olimpice asupra mediului înconjurătorconstituie o preocupare permanentă a Mișcării Olimpice. Respectarea mediului trebuie să fie un criteriu foarte important în alegerea orașelor gazdă ale J. O.
Importanța J.O. și specificitate lor nu numai ca manifestație sportivă, dar și ca cel mai important festival al sportului, tinereții, prieteniei, solidarității și păcii în lume trebuie păstrate cu grijă. Principiul universalității J.O. trebuie menținut la fel ca și cel al unității de timp și loc în timpul celebrării acestora. Acest principiu este pus în acord cu voința de a organiza competiții la cel mai înalt nivel și cu necesitatea de a limita numărul de concurenți în virtutea constrângerilor legate de organizarea J.O. Congresul Olimpic de la Paris (1994) notează faptul că Jocurile Continentale pot servi drept cadru pentru organizarea de către anumite Federații Internaționale a unor probe de calificare la J.O.
După un secol de existență Mișcarea Olimpică reînoiește angajamentul în favoarea înțelegerii și păcii în lume. Acest angajament trebuie realizat prin facilitarea dialogului între diverse civilizații, națiuni și indivizi pentru a contribui la suprimarea prejudecăților, pentru a face să domnească înțelegere reciprocă, căutând trăsăturile comune care îi unesc pe oameni și care stau la baza demnității fiecărui individ și a fiecărui popor. Poate contribui la realizarea acestui deziderat doar prin cooperare cu guvernele și organizațiile internaționale, pe baza respectului reciproc, al competenței și personalității fiecărei instituții. Pentru a întări unitatea, înțelegerea reciprocă și fraternitatea între membri M.O. încurajează întâlnirile periodice și dialogul.O astfel de ocazie o constituie întâlnirea sportivilor din toată lumea în Satul Olimpic, dar și întâlnirile organizate de Academia Olimpică intrenațională.
Formarea, încadrarea și rolul sportivului în societate trebuie făcută în raport cu etica olimpismului, care urmărește dezvoltarea globală a personalității lui și nu se limitează la ameliorarea performanțelor sale sportive. Forurile conducătoare ( oamenii politici0 emit programe educative care să permită sportivilor să îmbine programul de antrenament cu cel de studiu și cu formarea personală pentru a se putea încadra cu ușurință în societate. În schimb, sportivul trebuie să se străduiască să fie un exemplu pentru copiii și tinerii iubitori de sport. O atenție deosebită se acordă asupra sportivilor handicapați, cărora trebuie să li se ofere șansa practicării sportului la un înalt nivel.
I.2.1. Sportul în marile competiții și organizarea acestora
Conducătorii în sport trebuie să fie competenți și disponibili, voluntari sau salariați. Ei trebuie să fie un exemplu bun, acum fiind încurajat și accesul persoanelor de sex feminin la funcții de conducere, precum și al sportivilor în cadrul acestora.
C.I.O. încurajează ceerarea pe plan național al unor asociații a sportivilor care participă la J.O., asociații care se vor grupa pe plan internațional, fiind conduse de comisii ale sportivilor, acestea fiind organizate pe cale electorală. În organizarea competițiilor intersul, sănătatea și securitatea sportivului sunt criterii principale de care se ține seama când se fac modificări ale regulamentului unei discipline sportive sau în cazul stabilirii locului ți orarului de desfășurare al competițiilor.
I.2.2. Știința sportului și antrenamentul modern
Chiar în condițiile progresului științei, tehnicii și metodicii în materie de sport, nu trebuie neglijat idealul olimpic al dezvoltării armonioase a omului. legătura dintre sport și știință în mișcarea olimpică este realizată de antrenori ți tehnicieni. Se pretinde că J.O. sunt un laborator de democrație și că aici știința și olimpismul se unesc. Dar ce a făcut știința pentru a descuraja omul să folosească metodele de obținere a unui avantaj în mod neloial? Știința și descoperirile sale au exprimat fiecare aspect al competenței olimpice de la modul de a călători până la măsurarea cea mai fină a rezultatelor. De-a lungul fiecărei Olimpiade progresele tehnicii permit adesea unui număr mare de sportivi să depășească recorduri stabilite cu câțiva ani înainte. Acest lucru poate fi formulat ca un avertisment. Poate descoperirea științifică să fie modelată de rațiunea umană în profitul mișcării olimpice.
I.2.3. Potențialele pericole ce amenință sportul
În cadrul Jocurilor Olimpice controale anti-dopping oficiale au fost făcute pentru prima oară la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 – pentru substanțe convenționale, iar la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 – pentru steroizii anabolizanți. După aceste controale o serie de sportivi (halterofili in special) isi pierd medaliile de aur. Se produc numeroase controverse și discuții, în urma cărora C.I.O. adoptă o hotărâre ce prevedea publicarea rezultatele controalelor anti- doping în timpul desfășurării competiției excepție făcând doar probele ultimelor două zile.
Începând cu anii 1976-1980 de dă startul unei campanii duble, având pe de o parte pe ce caută, și găsesc noi substanțe – ce nu se alfă pe lista anti-doping, iar pe cealaltă parte organele abilitate, care cercetează și urmăresc producerea acestor noi substanțe și le includ pe lista anti-doping. Între cele două părți se produce un decalaj – de la apariția substanței și până la depistarea ei – de până la câțiva ani, care este în favoarea celor ce le folosesc. Din anul 1989 se introduc și controalele în afara desfășurării competițiilor, iar anul 1999 aduce o nouă turnură în lupta anti-dopping, cu prilejul „Conferinței mondiale asupra dopajului” de la Laussane,unde participă majortitatea organismelor cu putere decizională la nivel național și internațional (C.I.O., federații sportive internationale, Comitete Olimpice Nationale, organisme guvernamentale și neguvernamentale). Hotărârile luate se concretizează în „Declarația de la Lausanne” care conține principalele aspecte : înființarea W.A.D.A (Agenția Internațională Antidrog) – agenție non-guvernamentală și independentă din punct de vedere politic, suspendarea pe timp de doi ani din activitate in caz de dopping, accentul în lupta anti-dopping trebuie pus pe educare-informare.
În România avem „Comisia Națională Anti-dopping” (1966), reorganizată în 2001 de Ministerul Tineretului Și Sportului, care colaborează cu „Laboratorul Național de control anti-dopping„ și își desfășoară activitatea conform prevederilor Consilului Europei.
Lupta împortiva dopajului a fost intensificată în ultimii ani, făcându-se eforturi de a găsi factori responsabili pentru fiecare caz. Campaniile educative sunt generalizate, controalele inopinate intensificate, metodele de control și sancționare unificate, reglementările naționale și internaționale armonizate.
Amploarea cu care s-a dezvoltat fenomenul sportiv, din secolul al XIX și până în prezent l-a transformat într-un fenomen de masă, el devenind componentă a vieții noastre sociale. Mii și mii de oameni sunt atrași și implicați în manifestări sportive, participând efectiv în cadrul acestora sau doar în calitate de spectatori.
Rolul cel mai înportant în această transformare l-a avut mass-media, care prin mijloace moderne (presa scrisă, radioul, televiziunea, internetul) a reușit să familiarizeze milioane de oameni cu diferite evenimente sportive, contribuind la dezvoltarea excesivă a anumitor sporturi, creând mitologii față de anumite personalități sportive.
Această amploare a sportului în diversele sale forme, dar și publicarea sau transmiterea evenimetelor sportive la o scară foarte largă în lumea întreagă a dus și la generarea deefecte negative. Sportivi și spaectatori din țări și regiuni ale globului cu manifestări sănătoase, non-violente au luat contact cu „recitalurile ultra-violente” din străinătate, și sub puterea exemplului au început să aibă același comportament, sau poate chiar mai rău. In ultimele decenii se constată o proliferare amanifestărilor violente, dar, curios este că pondere acestora este mai mare în afara terenului de sport, în rândul spectatorilor, a suporterilor, având consecințe mult mai grave.
Huliganismul este prezent permanent pe stadioanele mapamondului. În tribunele arenelor sportive sunt tineri frustrați de condiția lor socială. Pentru un astfel de individ stadionul și sportul prezintă locul în care poate să-ți exprime violent decepțiile. Urmărirea unei manifestații sportive înseamnă pentru el un mod de combatere și distrugere a modelelor existente.
Organizațiile specifice conlucrează în luarea unor măsuri de ordin anticipativ, care să poată controla comportamentul sportivilor și suporterilor. Poate că sportul a devenit o arenă pentru desfășurarea unor scene de violență,însă actele de violență ale suporterilor nu pot fi atribuite sportului. Totuși, sportul reprezintă, în esența sa competiție, luptă pentru a obține victoria, performanța. În urma cercetărilor s-au delimitat câteva aspecte agresive ale unor jocuri sportive, manifestări ale unor tendințe instinctuale:
– brutalitatea caracteristică sporturilor unde victoria se obține prin scoaterea din lupta a adversarului – conform regulamentului de joc;
– brutalitatea unor sportivi față de adversarii din întrecere, pentru intimidarea acestora, pentru scăderea potențialului fizic, pentru a obține un avantaj în afara regulamnetului;
– Injuriile aduse adversarilor, spactatorilor, conflictele între sportivi și spectatori, între sportivi și arbitri, dar și între spectatori și arbitri.
Și în țara noastră se constată creșterea violenței în sport, ceea ce determină organele abilitate să ia măsuri. Acestea apar sub formă de prevederi legislative coordonate de hotărțri luate la nivel european. Însă, datorită prezenței foarte amri a mass-mediei în mijlocul actului sportiv, violența din sport și din jurul sportului beneficiază de o publicitate foarte mare și gratuită. Replica ar trebui să conțină materiale și emisiuni cu mesaje educative privind educația împotriva violenței și combaterea ei, dar locul acestor mesaje este luat tocmai de articole care o scot în evidență, fiind un subiect captat cu mare atenție de cititorii neavizați.
Importanța respectării spiritului de fair-play – ami ales pentru a evita manifestările de violență – trebuie pusă în valoare în fața sportivilor și a persoanelor din anturajul său, în fața antrenorilor, arbitrilor și a altor oficiali. Cea mai bună protecție a sportivului împotriva pericolelor care îl amenință este pe de o parte, o educație adecvată în care familia, școala și ale instituții de îvățământ joacă un rol important. iar pe de altă parte calitatea anturajului sportiv și în special a antrenorului.
I.2.4. Sportul și politica
Din perspectiva întemeietorului lor, baronul Pierre de Coubertin , Jocurile Olimpice moderne ar trebui să fie apolitice. De-a lungul istoriei, din păcate, au existat câteva exempe care au contrazis profund acest principiu, iar interferențele sportului cu politicul s-au făcut simțite.
Sportul este folosit de cele mai multe ca un mod pașnic de a acționa politic împotriva nedreptății. Un exemplu semnificativ fiind că, în timpul segregației, multe țări și federații nașionale au ezitat sau au refuzat participarea la competiții cu Africa de Sud, acest fapt contribuind într-o mare măsură la schimbarea orientărilor politice din această tară.
Pe de altă parte sportul a servit drept mijloc greșit pentru a îndeplini unele obiective
Politice. Primul dintre acestea a fost în 1936 , când Hitler le-a „instrumentat” în cel mai meschin mod pentru a evidenția „rasa ariană”. Cele mai puternice influențe ale politicului au fost asupra edițiilor de vară ale edițiilor olimpice, iar apogeul a fost atins în anul 1972 la J.O. de la München, unde teroriști musulmani au asasinat doi sportivi israelieni, iar alți nouă, luați ostatici, au murit în timpul operației de salvare esuate. Atentatul a transformat J.O. înt-un spectacol sângeros, arătând în acest mod cât de greu se poate separa sportul de politică. Din acel moment terorismul, această „racilă” a contemporaneității a reprezentat o amenințare contină ce a planat peste oricare competiție sportivă de mari proporții.
Ediția J.O. de la Melbourne (1956) a marcat și apariția boicotului, iar motivele practicării acestuia de-a lungul vremii au fost diferite. La ediția de la Melbourne, state ca Egiptul,Cambogia , Irakul, Libanul nu au fost prezente ca un protest față de prezența britanico-franceză în zona Suezului, iar Olanda, Spania și Elveția nu au participat ca protest împotriva „tancurilor rusești care au invadat Ungaria ”.
Competiția celor două blocuri politico-militare ale războiului rece a marcat ani de-a rândul sportul și implicit Miscarea Olimpică, culminând în domeniul olimpic și sportiv cu edițiile J.O. din 1980 de la Moscova și din 1984 de la Los Angeles unde țările membre NATO și cele participante la Pactul de la Varșovia, mai puțin România, s-au boicotat reciproc. Acest lucru sub semnul invaziei sovieticilor din Afganistan ( 24 decembrie 1979).
Trasând un arc de cerc peste veacuri și ajungând în anul 2104 , încă mai simțim umbre ale acestor „emanații” politice în lumea sportului. La deschiderea ceremonia de deschidere a celei de-a XXII-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soc (Rusia) și-au făcut cunoscută absența mai mulți lideri politici ai lumii occidentale, printre care premierul britanic David Cameron, birouri de presă, purtători de cuvânt. Cu toate că nu au dat explicații asupra abseței lor, presa din occident interpretează aceasta ca un protest împotriva exceselor de putere ți a manifestărilor nedemocratice din Rusia de astăzi.
În acest context, importanța deosebită a sportului în societate cere ca factorii investiți cu putere politică să acorde acestuia mijloacele necesare dezvoltării sale și să favorizeze dezvoltarea rolului social al olimpismului. În acest scop M.O. trebuie să întrețină relații foarte bune cu guvernele. Statele sunt încurajate să adopte o politică sportivă, programe educative potrivite, precum și să fixeze un cadru legislativ adecvat care să încurajeze și să granteze dezvoltarea și practicarea liberă a sportului. Factorii investiți cu putere politică trebuie să respecte universalitarea și autonomia M.O. iar sportul și sportivii nu trebuie folosiți în scopuri politice.
I.2.5. Sportul și economia
Economia sportului a beneficiat de numeroase studii și cercetări prin care s-au pus în valoare efectele sociale și economice generate de fenomenul sportiv. Sportul joacă un rol important în societate, acționând direct în împlinirea a ceea ce publicul denumește „bunăstare economică și socială” oferind mijloace de petrecere a timpului liber, pentru fortificarea organismului, pentru o mai bună integrare socială, pentru menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate.
Sportul încurajează dezvoltarea industrială și a diverselor piețe, voluntariatul, dezvoltarea economică și investițiile în instalațiile sportive, creează noi locuri de muncă, fluxuri sociale-economice și legături de schimb care altfel nu ar exista.
Un factor economic deosebit de important în dezvoltarea sportului la nivel național este finanțarea. Finanțarea activităților sportive se realizează din diferite surse care includ persoanele care participă la activități, consumatorii de eveniment sportiv, statul și sistemul școlar al statului, autorități locale, diferite societăți și intreprinderi private, activități de voluntariat. După 1990 în tările europene balanța finanțării înclină în favoarea finanțării private, cu toate că finanțarea publică asigură baza susținerii naționale a sportului.
Cu toate că există diferențe între țările europene, totuși, se observă formarea unui „model european”, caracterizat pe o descentralizare a organizării sportului, unde dezvoltarea de legături între participanți, spectatori și factori de decizie locali și regionali asigură baza finanțării și a menagementului. Această diversitate a surselor de finanțare, mai ales sprijinul sectoarelor publice și a voluntariatului, contribuie decisiv la dezvoltarea „sportului pentru toți” asigurând egalitate în șansa binefacerile sportului. Acest model, dovedindu-și viabilitatea în timp, va putea fi folosit și promovat în țările din central și est-europene, cu economii în stadiu de tranziție.
Un alt aspect economic influențat de sport este consumul. În cazul sportului, consumul (cheltuielile) poate fi împărșit în două mari categorii:
– cheltuieli directe – prin participarea efectivă la activități sportive;
– cheltuieli îndirecte – prin participare pasivă – ca spectator, ca produs al jocurilor de pronostic, sau prin consumul de mărfuri asociate sportului.
În cazul participării active la activtățile sportive, consumul consumul intervine prin: taxa de club, servicii plătite ale unor furnizori comerciali de sport, taxe de utilizare a bazelor sportive de recreere, cheltuieli pentru articole și echipament sportiv.Pe lângă acestea se mai adaugă și cheltuieli adiacente ca: costuri de transport, cazare, asigurări, și documentare.
În cadrul celei de-a doua categorii se află taxele percepute pentru accesul la diferite manifestări sportive sau din popularitatea unor sportivi sau genuri de sport care influențează curente din modă și stil de viață. De asemenea, standardul de viață și nivelul de trai influențează cheltuielile pentru sport.
Concluzionând, Mișcarea Olimpică are o autonomie financiară tocmai datorită acestor multiple și diversificate surse de venituri. Din punct de vedere factorii investiți cu putere publică trebuie să acționeze în vederea susținerii organizațiilor sportive în conformitate cu importanța și contribuția sportului la dezvoltarea societății și a economiei.
Aceste venituri sunt adesea independente încât se cer luate anumite măsuri care să facă în așa fel încât veniturile aduse de sport să revină sportului. J.O. nu sunt doar un magnific eveniment sportiv destinat milioanelor de spectatori și telespectatori. Ele reprezintă pentru țările care le organizează un factor de producție. Date fiind repercursiunile economice și riscurile financiare ale J.O., C.I.O. examinează pentru fiecare candidată costul organizării competițiilor olimpice și rentabilitatea scontată.
I.2.6. Sportul pentru toți
M.O. își asumă un rol marcant în promovarea sportului pentru toți. Ea trebuie să favorizeze cooperarea între diferite organizații de sport pentru toți, precum și coordonarea activității lor. se va atrage atenția asupra rolului sportului pentru toți ca factor de sănătate și dezvoltare socială.
M.O. face tot posibilul pentru a contribui la reducerea inegalităților în matreie de sport, între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare.solidaritatea olimpică își coordonează activitatea cu cea a comitetelor olimpice naționale și a altor programe de asistență în domeniul sportului. solidaritatea olimpică este în general considerată ca un departament al C.I.O. care se ocupă cu dezvoltarea sportului. Misiunea sa este aceea de a propaga idealul mișcării olimpice. de a promova educarea sportivilor,antrenorilor și conducătorilor din lumea sporturilor, de a încuraja practicarea sporturilor în întreaga lume și mai ales de a ajuta comitetele naționale olimpice. De asemeni, solidaritatea olimpică inițiază strategii de pregătire pentru antrenori și sportivi, organizează cursuri, itinerarii pentru conducătorii de cluburi sportive, oferă burse olimpice pentru sportivii de perspectivă, antrenori și foști sportivi de elită care activează în domeniul universitar, organizează seminarii de marketing prin care speră că vor fi ajutați specialiștii din diferite țări să rezolve probleme de ordin financiar. M.O. trebuie să incite guvernele și organismele internaționale în vederea includerii sportului printre criteriile de acordare a asistenței de dezvoltare.
Legătura stabilită de-a lungul acestui secol de olimpism, între M.O. și mijloacele de informare a fost benefică promovării educației fizice și sportive și a permis alocarea unor resurse importante sportului competițional. Pentru a asigura o mai bună cunoaștere a valorilor olimpismului și amesajului umanist al sportului, se va pune la dispoziția jurnaliștilor informația ce îi interesează. M.O. trebuie să faciliteze misiunea mijloacelor de informare garantând dreptul la informare, accesul gratuit al persoanelor acreditate la locurile de desfășurare a competițiilor. Transmiterea prin mass-media a J.O. trebuie să fie asigurată pentru toate țările din lume, o atenție deosebită acordându-se sportulrilor mai puțin cunoscute, iar performanțele masculine și feminine vor beneficia de aceeași considerație. De asemenea, mijloacele de informare contribuie în limita posibilităților la eleminarea violenței și promovarea fair-play-ului în sport.
Orientările și tendințele mișcării olimpice sunt prezentate în anexe.
CAPITOLUL II
ACADEMIA OLIMPICĂ ROMÂNĂ ȘI ROLUL EI ÎN PROMOVAREA OLIMPISMULUI
Academia Olimpică Română este o instituție a Comitetului Olimpic Român, organizată în conformitate cu principiile Chartei Olimpice, Statutului C.O.R. și statutului propriu.
A.O.R. are ca obiective:
Promovarea ideilor generoase ale olimpismului, a spiritului și a principiilor olimpice în activitatea sportivă din România;
Studierea aspectelor istorice; culturale, etice și sociale ale Miscării Olimpice Mondiale, din țara noastră și a Jocurilor Olimpice;
Promovarea spiritului de de fair-play, lupta împotriva violenței, a dopajului și a corupției în sport;
Protejarea sportului și a sportivilor de orice influențe negative care poate conduce la îndepărtarea de la principiile olimpice și etica sportivă;
Contribuția la formarea în spiritul idealurilor olimpice a specialiștilor din educație fizică și sport;
Încurajarea activității de studiu și cercetare, precum și a creațiilor artistice cu tematică olimpică.
Activitatea A.O.R. este asigurată de un consiliu format din 12 membri, condus de un director, numit Comitetul Executiv al A.O.R.
Consiliul A.O.R. se întrunește semestrial și ori de câte ori este nevoie la solicitarea a 2/3 din membrii săi. Secretarul A.O.R. este propus de Consiliul de Conducere al A.O.R. și asigură împreună cu directorul și cu responsabilul de comisie puterea de decizie în caz de urgență, iar la prima întrunire a Consiliului vor informa despre măsurile luate.
Pentru îndeplinirea obiectivelor, A.O.R. are 4 comisii de specialitate, conduse de către un responsabil de comisie . Acestea sunt :
Comisia 1 – organizatorică;
Comisia 2 – de cercetare și documentare asupra fenomenului olimpic;
Comisia 3 – formarea și perfecționarea specialiștilor în domeniul mișcării olimpice;
Comisia 4 – educație și cultură olimpică.
A.O.R. organizează în teritoriul filialei cluburi și cercuri olimpice care au competența de a acționa la nivelul județelor, localităților și unităților sportive și de învățământ pentru promovarea ideilor olimpismului și de a organiza manifestări specifice. De asemenea, organizează un sector de documentare, o bibliotecă, o filmotecă, o videotecă, o fonotecă și o arhivă a documentelor proprii.
Organizează expoziții itinerare privind istoria J.O., retrospective ale Mișcării Olimpice românești și ale medaliaților olimpici români, afișe, fotografii artistice și documentare, lucrări de specialitate și literatură olimpică , lucrări de artă cu tematică sportivă. De asemenea, furnizează filialelor, cluburilor și cercurilor olimpice materialele necesare pentru desfășurarea activităților.
A.O.R. colaborează cu Academia Internațională Olimpică, cu celelalte academii naționale și cu alte instituții de spacialitate pentru realizarea de schimburi de informații și de specialiști, în vederea diversificării aprofundării modalităților de acționare. Realizează, de asemenea, pregătirea, selecționarea și transmiterea cursanților la Sesiunile Anuale ale A.I.O. prin C.O.R.
A.O.R. funcționează ca o instituție a C.O.R. fără personalitate jurudică. Are un caracter social, educativ-cultural-sportiv, umanitar, non-profit, apolitic și non-cofesional. Ea reunește prin adeziune benevolă cadre didactice, antrenori, conducători sportivi, personalități sportive, specialiști în domeniul performanței sportive și din alte domenii de activitate, sau care concură la știința sportului cu preocupări de ordin cultural-educativsau de cercetare privind educația fizică și sportul, olimpismul, mișcarea olimpică și mass-media. Poate fi membră a A.O.R. orice persoană, fără nici o discriminare bazată pe criterii de rasă, sex, etnie, origine socială, apartenență politică sau religioasă, care dorește să sprijine mișcarea olimpică și să contribuie actic la promovarea olimpismului în medii cât mai largi.
A.O.R. colaborează cu Ministerul Educației Naționale, al Culturii, al Apărării, de Interne, Precum și cu Centrul de Cercetări pentru problemele sportului și Institutul Național de Medicină Sportivă, academia națională de Educație Fizică și Sport, Facultățile de Educație Fizică și Sport, cu facultățile de alt profil decât ce de sportși cu direcțiile județene pentru Tineret și Sport și Inspectoratele Școlare județene.
Scopul A.O.R. este acela de a traduce în viață obiectivele C.O.R.
Acest lucru se realizează prin:
Educarea tinerei generații în spiritul idealurilor și principiilor fundamentale ale olimpismului;
Îmbogățirea gradului de cultură olimpică al sportivilor;
Contribuție la formarea specialiștilor în domeniul educației fizice și sportului în spirit olimpic;
Desfățurarea unor activități de cercetare științifică, privind istoria mișcării olimpice române și internaționale;
Acționarea împotriva tuturor formelor de discriminare și violență în sport, a folosirii substanțelor și procedurilor dopante în scopul obținerii victoriei pe că ilicite, a corupției și manipulării sportivilor;
Dezvoltarea unei strategii proprii privind aplicarea acestor obiective în teritoriul național.
Sarcinile A.O.R. în acest context sunt:
Organizarea la nivel național și în cadrul filialelor a manifestărilor tradiționale din cadrul Săptămânii Olimpice, „Crosul Olimpic”, Expoziția concurs „Jocurile Olimpice în imaginația copiilor”, „Ștafeta cercurilor olimpice” – Șirnea – manifestare cultural-sportivă care evidențiază simbolistica olimpică într-un sat de munte.
Organizarea anuală, la nivel național, a Sesiunii de Comunicări a Academiei cu tematică olimpică. Participarea cu secțiuni de olimpism în programul manifestărilor științifice organizate sub egida Consiliului Științei Sportului, Academiei Naționale de Educție Fizică și Sport, a facultăților și secțiilor de educație fizică și sport.
Inițierea de consfătuiri, simpozioane și mese rotunde cu tematică sportivă și asociativă sportului (cultură, mass-media).
Încurajarea creației artistice și literare cu tematică olimpică în rândul copiilor și tinerilor, instituirea anuală a concursurilor cu premii – „Jocurile olimpice în imaginația copiilor” și „ Un condei numit – Fair-Play”.
Organizarea de expoziții, itinerarii de propagandă olimpică privind istoria jocurilor olimpice antice și moderne, retrospective ale medaliaților olimpici români și a marilor personalități ale sportului, afișe, fotografie artistică și documentară, lucrări de artă cu tematică olimpică, lansare de carte sportivă.
Încurajarea înființării de muzee ale sportului, biblioteci, sectoare de documentare, filmoteci, casetoteci, și arhive ale documentelor proprii în cadrul filialelor.
Stimularea inițiativei, organizării unor manifestări cultura-artistice care să pună în valoare simbolistica olimpică și elementele majore sportive: jocurile Olimpice, Campionatele mondiale, Campionatele Europene.
Editarea trimestrială a Buletinului Informativ Olimpic, sprijinire sprijinirea publicării în volum a unor lucrări literare și științifice cu inplicații în promovarea olimpismului.
asigurarea mijloacelor specifice de propagandă olimpică, vizuală și auditivă, materiale documentare necesare desfășurării activităților în filiale, cluburi și cercuri olimpice.
Contribuția la formarea în spiritul idealurilor olimpice a specialiștilor în educație fizică și sportși a cadrelor ce activează în cluburile și cercurile olimpice, prin organizarea anuală a cursurilor de instruire și formare olimpică.
Contribuția la integrarea socială a sportivilor și foștilor sportivi de performanță.
Instituirea unui premiu național pentru stimularea cercetării științifice în domeniul sportului, rezervat specialiștilor.
organizarea periodică de acțiuni – in Memoriam – destinate comemorării dispariției personalităților sportului.
Sprijinirea manifestărilor din cadrul Clubului Olimpicilor.
II.1. Cadrul legal de funcționare al cercurilor olimpice
Filialele A.O.R., Cluburile și Cercurile Olimpice își desfășoară activitatea în conformitate cu :
Charta Europeană a sportului;
Statutul Comitetului Olimpic Român
Statutul Academiei Olimpice Române
Principiile Chartei Olimpice:
– olimpismule este o filozofie de viață, înălțând și combinând într-un întreg echilibrat calitățile corpului, voinței și spiritului. Îmbinând sportul cu cultura și educația, olimpismul caută să creeze un mod de viață bazat pe bucuria găsită în efort, pe valoarea educativă a exemplului bun și pe respectul față de principiile etice fundamentale universale;
– misiunea olimpismului este de a pune oriunde și oricând sportul în slujba dezvoltării armonioase a individului, având în vedere încurajarea instaurării unei societăți pașnice și ocrotirea demnității umane;
– mișcarea olimpică condusă de C.I.O. se naște din olimpismul modern;
– sub suprema autoritate a C.I.O., mișcarea olimpică cuprinde organizații, sportivi și alte persoane care sunt să fie călăuzite de charta olimpică. Criteriul de apartenență la mișcarea olimpică este recunoașterea de către C.I.O.;
– obiectivul mișcării olimpice este acela de a contribui la construirea unei lumi pașnice și mai bune fără nici un fel de discriminare și în spiritul olimpic, necesită înțelegerea mutuală într-un spirit de prietenie, solidaritate și fair-play;
activitatea mișcării olimpice este permanentă și universală. Ea își atinge culmea prin strângerea laolaltă a sportivilor din întreaga lume la marele festiva sportiv, jocurile olimpice;
– Charta Olimpică este o codificare a principiilor fundamentale, regulamentelorși amendamentelor adoptate de C.I.O. Ea guvernează organizarea și activitatea mișcării olimpice și stipulează condițiile de oficiere a Jocurilor Olimpice
Această colaborare se realizează în scopul promovării olimpismului, a valențelor socio-culturale ale educației fizice, sportului ca bază de asociere pentru deprinderea democrației, în rândul tuturor categoriilor sociale, în special a tineretului.
Filialele A.O.R., Cluburile și Cercurile Olimpice se constituie, se organizează și își desfățoară activitatea sub egida A.O.R. în colaborare cu Inspectoratele Școlare Județene, Direcțiile Județene pentru Tineret și Sport, Catedrele de Educație Fizică și Sport din instituțiile de învăâământsuperior, Facultățile de Educație Fizică și Sport și, după caz, cu alte instituții de nivel local și județean.
Cercurile Olimpice se pot organiza în unități de învățământ preuniversitar indiverent de profil (sportiv, pedagogic, militar, handicapați), universitar (de specialitate sau de alt profil), în Centrele Naționale Olimpice pentru pregătirea juniorilor, în alte unități sportive, în tabere de pregătire și de vacanță.
În localitățile unde funcționeazămai multe unități de învățământ se organizează un cerc olimpic model cu rol de – stație pilot – a cărei activitate poate constitui o sursa de inspirație pentru viitoarele cercuri olimpice.
II.3. Forme de organizare a activității în cadrul cercurilor olimpice
Conștientizând importanța olimpismului ca mod de educare a tinerei generații se face simțită înființarea în fiecare școală de nivel gimnazial – cu personalitate juridică – a unui CERC OLIMPIC. Înființarea CERCURILOR OLIMPICE este o prioritară pentu comisia mixtă, nou înființată atât la nivel național, cât și județean, între Inspectoratele Școlare Județeane, Direcțiile Județeane pentru Sport și filialele județene ale Academiei Olimpice Române.
Numele Cercului Olimpic poate fi ales ca fiind al unei personalități din lumea olimpică, din simbolistica olimpică sau un alt nume care se crede că poate defini activitatea cercului olimpic.
Activitățile desfășurate la nivelul cercurilor olimpice sunt coordonate și sprijinite de filialele județene ale Academiei Olimpice Române, Inspectoratele Școlare Județene și Direcțiile Județene pentru Sport.
Conducerea Cercului olimpic este asigurată de un Consiliu cu următoarea componență: director, secretar și 3 membri (aceștia sunt și responsabili acelor 3 comisii lucrative de la n ivelul cercului ). În componența Consiliului avem doar elevi.
Directorul cercului olimpic este un elev care are sprijinul unui cadru didactic (coordonator al cercului olimpic ).
În cadrul cercului olimpic acționează 3 comisii :
– Comisia organizatorică: organizează de activități sportive;
– Comisia de promovare a olimpismului: are obiective cultivarea spiritului de fair- play, a non-violentei, dar și antidoping;
– Comisia de informare-documentare: se ocupă de informarea și documentarea elevilor asupra diferitelor aspecte de problematică olimpică (are ca responsabilitate și actualizarea și verificarea panoului olimpic )
Obiectivele Cercurilor Olimpice sunt:
a) Să atragă și să motiveze tânăra generație în practicarea sportului și utilizarea timpului liber pentru întărirea și fortifierea organismului.
b) Să cultive la nivelul tinerei generații spiritul de fair-play .
c) Să acționeze vehement asupra oricăror manifestări neregulamentare ale violenței în spațiul de joc, în interiorul bazelor sportive sau în afara lor.
d) Să acționeze asupra dopping-ului și a obținerii victoriei cu orice preț și prin orice mijloace.
e) Să protejeze sportivii și sportul, în general, de orice influențe negative care-i pot abate de la etica sportivă și de la respectarea principiilor olimpismului .
f) Să creeze convingeri asupra modului de a privi sportul , în sensul că acesta înseamnă bucuria de conviețuire și exprimare în libertate, că întrecerea sportivă trebuie să fie o confruntare generoasă și loială.
g) Să promoveze conceptul că sportul este un adjuvant al maturizării umane și un factor de educație socială, morală și estetică.
h) Să contribuie la maturizarea tinerilor la întregirea personalități acestora, inoculându-le un spirit activ, bazat pe cooperare, toleranță și respect asupra regulamentelor, legilor și democrației.
i) Să contribuie la educarea adulților în spirit olimpic prin informarea, formarea și perfectionarea acestora.
j) Să cultive respectul și tradițiile pentru înaintași.
Tipuri de activități desfășurate în cadrul cercurilor olimpice :
1. Activități instructiv – educative:
a) prelegeri, colocvii, dezbateri, mese rotunde;
b) schimburi de experiență;
c) emisiuni radio si TV, articole in ziare si reviste,
2. Activitati culturale:
a) realizarea unui panou olimpic (reprezentativ) cu actualizare permanentă;
b) concursuri pe diferite teme olimpice (ex. “Cine știe olimpism câstigă”) ;
c) expoziții-concurs de artă plastică (ex: „Jocurile olimpice în imaginația copiilor)
d) expoziții filatelice;
e) expoziții de afișe din lumea olimpică;
f) expoziție de carte sportivă – cu vânzare;
g) proiecții de casete video cu filme documentare cu tematică olimpică;
h) proiecții de filme artistice cu tematică sportivă;
i) proiecții de diapozitive
3. Activități de documentare, informare, sesiuni anuale de referate in cadrul Clubului Olimpic, studii și cercetări, realizarea unui punct de documentare – informare, consfătuiri ale cadrelor didactice de nivel preuniversitar, universitar, simpozioane științ ifice.
4. Activitati sportive: concursuri pe diferite discipline sportive în cadrul “Zilei Olimpice” (23 iunie) și a “Săptămânii Olimpice”, participări la concursuri cu tematică olimpică la nivel județean, național (Crosul Olimpic) sau internațional (Zilele Olimpice ale Tineretului European).
Ceremonia de deschidere a CERCULUI OLIMPIC la nivelul instituției școlare va avea un caracter festiv . Cu acestă ocazie vor fi aleși membrii Consiliului.
La încheierea activității se încheie un proces – verbal în care se vor preciza: locul , data, participanții, componența consiliului, denumirea cercului olimpic, cadrul didactic coordonator.
Pe baza acestui proces-verbal se va primi din partea Comitetului Olimpic și Sportiv Roman un CERTIFICAT.
Panoul olimpic va fi încadrat, în limita spațiului de fotografii, afișe, diplome obținute de elevii școlii la competițiile sportive.
Se vor primi pe adresa de e-mail a școlii, din partea A.O.R. – prin filialele județene, articole cu tematică olimpică, informații despre acțiuni sportive la nivel județean și național sau rezultate deosebite obținute la nivel național și internațional.
II.3. Structura organizatorică a Cercului Olimpic înființat la nivelul Școlii Gimnaziale Secuieni
Cercul Olimpic înființat la nivelul Școlii Gimnaziale Secuieni își desfășoară activitatea sub numele de „Citius, Altius, Fortius”, și are următoarea structură organizatorică a consiliului de conducere:
– președinte – Anghel Daniel Cristian – profesor de educație fizică și sport la Școala Gimnazială Secuieni;
– director – Ciuchi Sebastian – elev în clasa a VII-a B;
– secretar- Gâlea Adelin – elev în clasa a VII-a B;
– membri responsabili de comisie:
Comisia 1 (promovarea olimpismului, a spiritului de fair-play și a non- violenței) – Bostan-Velisar Miruna – elev clasa a V-a A;
Comisia 2 (organizarea activității cultural-sportive) – Hurmuzache Cosmin – elev clasa a VII-a A
Comisia 3 (documentare-informare, relația cu instituția în care își desfățoară activitatea cercul, respectiv Școala Gimnazială Secuieni și cinstituțiile cu care colaborează acesta) – Huiban Ilie – elev clasa a VI-a .
În cadrul Cercului Olimpic „Citius, Altius, Fortius” s-au desfășurat următoarele acțiuni:
– Prezentarea expunerii „Fenomenul olimpic de la origini la actualitate”. această expunere având rolul de a atrage noi membri în cadrul cercului prin explicarea unor noțiuni elementare de olimpism, precum și prin prezentarea evoluției mișcării olimpice de la începuturile, din anul 1986 până la ultima ediție a Jocurilor Olimpice – Londra – Marea Britanie;
– Prezentarea filmului documentar „ Un veac de olimpism”;
– Prezentarea Bazei Olimpice din Olympia pe baza vizionării materialului video realizat de d-l profesor doctor Radu Ababei cu ocazia vizitării acestei baze;
– Acțiune cu caracter sportiv-recreativ – „O zi în mișcare” – în cadrul căreia au avut loc întreceri la diferite jocuri dinamice (ștafete, parcursuri aplicative, jocuri de atenție), precum și la diferite jocuri sportive (fotbal, handbal,volei).
II.4. Activitatea cercului olimpic de la nivelul Școlii Gimnaziale Secuieni – „Citius, Altius, Fortius”
Activitățile du cea mai mare importanță din cadrul cercului olimpic „Citius, Altius, Fortius” au fost realizate cu ocazia Săptămânii și Zilei Olimpice. Redăm în continuare acțiunile organizate cu acest prilej, precum și impactul pe care acestea l-au avut asupra populației din comuna Secuieni, județul Bacău.
Luni – 15.06.2015 – ora11.00
Deschiderea festivă a manifestării dedicată săptămânii olimpice s-a realizat în laboratorul de fizică al Școlii Gimnaziale Secuieni – acesta fiind singura sală din școală ce dispune de mijloace moderne (videoproiector, amplificare audio, calculator) – cu participarea a peste 80 de elevi, cadre didactice, părinți și oficialități la nivelul comunei.
S-a intonat imnul olimpic, după care directorul cercului olimpic „Citius, Altius, Fortius” – elevul Ciuchi Sebastian – a prezentat un materiaL cu privire la importanța mișcării olimpice și a idealului olimpic. În continuare s-a prezentat programul manifestărilor dedicate Săptămânii Olimpice și filmul „Un veac de olimpism”. Acest film constituie un material deosebit pentru promovarea fenomenului olimpic și s-a bucurat de un succes deosebit în rândul participanților, indiferent de vârstă.
Marți – 16.iunie 2015 – ora 9.00-15.00
Am organizat Ziua Olimpică, devansând data desfășurării – pe 23 iunie elevii sunt deja în vacanță. Pe terenul de sport al școlii s-au desfășurat competiții de handbal, fotbal, volei, dans sportiv – echipa de majorete, iar în interiorul școlii o competiție șahistică. Este important să subliniem aici impactul deosebit pe care îl are această acțiune asupra elevilor școlii care au pregătit programe sportive cu o lună înainte de desfășurarea activităților. Deși societatea românească încă se confruntă cu probleme deosebite din punct de vedere financiar, în deosebi familiile din mediul rural, elevii au găsit resurse pentru realizarea sau achiziționarea de costume speciale dedicate acestei zile, pentru confecționarea pampoanelor pentru majorete, a celorlalte materiale. Menționăm, de asemenea, că acțiunea se constituie și ca finală a Campionatelor școlii la disciplinele amintite.
Startul acțiunii a avut loc dimineața, prin realizarea unui ceremonial asemănător celui olimpic, cu aprinderea unei torțe și arborarea steagului olimpic. După desfășurarea întrecerilor enumerate, actiunea s-a finalizat cu un program de discotecă realizat în curtea școlii. De remarcat că în acest program s-au audiat și dansat și melodiile din concursul de majorete și – surpriză – toate fetele din clasa respectivă învață programul echipei astfel încât dacă o membră lipsește, ea poate fi oricând cu alte eleve. Tot în cadrul acestui program s-au anunțat și premiat echipele câștigătoare în întrecerile sportive, acordându-se diplome și premii – materiale sportive.
Miercuri 17 iunie 2015 – ora 12.00
Am organizat un concurs pe teme olimpice au participat echipale ale claselor a IV-a(A,B) și a VI-a(A,B). De asemenea, s-au prezentat lucrările în poezie și proză pe teme olimpice ale membrilor Cercului Olimpic „Citius, Altius, Fortius”. S-au prezentat 10 lucrări, care reflectă impactul ce îl au acțiunile cu caracter olimpic la nivelul școlii, autorii dovedind o bună pregătire teoretică asupra fenomenului olimpic, dar și creativitate și originalitate în realizarea lucrărilor. După desfășurarea concursului s-au acordat premii concretizate în cupe și diplome.
Joi 18 iunie 2015 ora 11.00
A avut loc vernisajul expoziției de desene pe teme olimpice. Aici cei mai talentați elevi ai școlii au prezentat creații originale, inspirate din simpolistica olimpică, unele de o înaltă calitate a actului artistic, altele cu o mai puțină inclinație în domeniu, dar toate lucrarile reflectând dorința și interesul pe care l-au trezit in imaginația elevilor acțiunile Cercului Olimpic „Citius, Altius, Fortius” la nivelul Școlii Gimnaziale Secuieni.
Vineri 19 iunie 2015
La nivelul Școlii Gimnaziale secuieni și a Cercului Olimpic „Citius, Altius, Fortius” am desfășurat Crosul Olimpic. De acestă dată pe lângă faptul ca au asistat aproape toți elevii școlii și mulți tineri din comună, foști elevi ai școlii, am avut și participanți din rândul acestora din urmă, entuziasmați de manifestările noastre în spirit olimpic. Câștigătorii au fost premiați cu o cupă și diplome din partea Cercului Olimpic.
Tot în această zi, în cadrul festivității de premiere organizată cu prilejul finalizării cursurilor anului Școlar 2014-2015, au fost acordate diplome de către directorul cercului olimpic celor mai activi memebri ai cercului, dar și altor elevi din școală care s-au implicat în mod deosebit atât în organizarea activităților din Săptămâna Olimpică, cât și în activitățile desfășurate de-a lungul anului școlar.
La finalul activităților din Săptămâna Olimpică, concluzionând asupra impactului avut în rândul elevilor, tinerilor, dar și al cetățenilor comunei Secuieni, putem afirma că Cercul Olimpic „Citius, Altius, Fortius” și-a îndeplinit misiunea, rușind să mobilizeze prin acțiunile sale un număr foarte mare de simpatizanți. S-au observat, de-a lungul desfășurării activităților acte de sportivitate și curaj, precum și dorința tinerilor de a se întrece corect după legile Fair-play-ului.
La nivelul comunelor în vecinate – Odobești, Prăjești, Chetriș, Plopana, dar chiar și de la unele licee din municipiul Bacău – Liceul Petru Rareș, Liceul Anghel Saligny, Liceul Dumitru Mangeron, am primit, de la colegii profesori de educație fizică și sport, ecouri pozitive privind activitățile desfășurate.
CAPITOLUL III
COMPONENTE METODOLOGICE ALE CERCETĂRII
III.1. Ipoteza de lucru și obiectivele cercetării
În organizarea și desfășurarea cercetării am pornit de la ipoteza conform căreia: activitățile organizate în cadrul Cercurilor Olimpice contribuie semnificativ la dezvoltarea socială, fizică, culturală și artistică a elevilor din învățământul rural.
În vederea verificării validității ipotezei am stabilit următoarele obiective:
1. Activtalea cercului olimpic poate fi organizată cu succes la nivel de școală gimnazială și în mediul rural.
2. Prin activitatea cercului olimpic se poate realiza o educație olimpică la nivelul tuturor elevilor și nu numai a elevilor membri ai cercului;
3. Educația realizată prin intermediul cercului olimpic contribuie la formarea și dezvoltarea în rândul elevilor a unei conștiințe civice, în primul rând prin promovarea spiritului de fair-play.
4. Activitatea cercului olimpic poate constitui un important adjuvant în promovarea ideii de educație fizică prin sport, de practicare a exercițiului fizic atât în școală, în mod organizat, cât și în afara acesteia, în timpul liber sau sau ca mijloc de întărire al sănătății organismului.
III.2. Metodologia cercetării
Condițiile actuale de dezvoltare a învățământului românesc, racordat la cerintele Uniunii Europene, presupun o cunoaștere profundă a particularităților acestuia. Pentru a putea fi în concordanță cu aceste particularități, ce se modifică cu un ritm deosebit de alert, și pentru a putea avea un răspuns profesional adecvat acestora, specialiștii din domeniul educațional, respectiv cadrele didactice în cazul nostru, trebuie să desfășoare în paralel cu activitățile practice, specifice și activități de cercetare.
Activitatea de cercetare psiho-pedagogică se constituie ca „o strategie proiectată în scopul de a surprinde relații și fapte noi între componentele acțiunii educaționale și de a elabora, pe această bază soluții optime pentru problemele procesului educațional.”( Drăgan I., Nicola I., 1993, p.36) Cercetarea pedagogică este o strategie întreprinsă în vederea surprinderii unor relații inedite între componentele acțiunii educaționale și a desprinderii unor soluții și variante optime în desfășurarea sa ulterioară. Aceasta conduce la descoperirea unor manifestări și interacțiuni proprii educației și sugerează reguli în vederea creșterii randamentului său. Cercetarea pedagogică se concentrează asupra perfecționării tehnicii de intervenție și acțiune asupra acestui proces formativ. Este vorba în fond de a rezolva mai mult și mai bine în activitatea instructiv-educativă. Atingerea unui asemenea deziderat nu se obține în mod spontan, prin simpla acumulare de experiență.
Activitățile de cercetare au la bază metodoogia cercetării, constituită ca „ baza logică și sinteza procedeelor științifice fundamentale de colectare, organizare și prelucrare a datelor empirice și de construire a unor metode teoretice explicative.”(Vlăsceanu L., 1948, p.317)
Metoda „ include un ansamblu de strategii prin care se poate ajunge la obținerea unor rezultate noi, care să asigure perfecționarea și optimizarea acțiunii educaționale.” ( Nicola I.,1996, p.,60) În cadrul oricărei metode se realizează o îmbinare între cunoașterea realității și orientarea subiectului în vederea înfăptuirii acestei cunoașteri.
Procedeul este „ un auxiliar al metodei fiind subordonat acesteia și urmărind cunoașterea unor aspecte colaterale și incidente ale domeniului de fapte care intră în câmpul metodei.” ( Nicola I.,1996, p.61)
Fiecare metodă implică unul sau mai multe procedee, după cum același procedeu îmbracă sensuri diferite în cadrul diverselor metode.
III.3. Metode și tehnici de cercetare utilizate
Vom prezenta în continuare o caracterizare a metodelor utilizate în cadrul cercetării pentru realizarea obiectivelor cercetării și pentru adunarea materialului.
1. Metoda istorică – prin procedeul documentării.
Metoda istorică se constituie ca o reflectare a istoriei obiective a fenomenelor din punct de vedere al dinamicii și al dezvoltării acestora. Oferă posibilitatea de a cunoaște diverse aspecte ale unui fenomen în dinamica desfășurării lor de-a lungul trecerii timpului.
Prin metoda istorică s-au evidențiat condițiile și modalitățile care au determinat evoluția fenomenului olimpic. Cunoașterea fenomenului olimpic din punct de vedere evolutiv și în diferite perioade istorice a dus la mai bună aprofundare a acestui fenomen.
Metoda istorică s-a folosit în prima parte a cercetării, respectiv în faza de informare, când am căutat, cercetat și prelucrat materialul necesar capitolelor: Argument și Aspecte actuale ale mișcării olimpice.
2. Metoda observației.
Observația științifică este metoda prin care se obțin informații cu ajutorul sințurilor în scopul verificării ipotezei cercetării sau a descrierii sistematice și obiective a mediului natural și social. Se pot observa persoane, relațiile dintre acestea, comportamente individuale, dar și colective, acțiuni și activități ale îndivizilor, precum și produsele creatoare ale acestora.
Această metodă are cea mai mare pondere prin permanența ei în timp, dar și prin posibilitățile deosebite de utilizare. Ea constă în urmărirea faptelor de educație așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite.
„Prin observare se înțelege constatarea fenomenelor așa cum ni le oferă natura în chip obișnuit.”( Muster D., 1985,p.35) Același autor consideră că „ nu este o metodă de cercetare alături de celelalte, ci o atitudine a cercetătorului necesară în orice fel de cercetare științifică a fenomenului natural și a experimentului, în metoda anchetelor și în statistică, în cercetarea documentelor, a lucrărilor elevilor, a convorbirilor. Nici una din aceste metode nu poate fi lipsită de observarea științifică” ( Muster D., 1985,p.36)
Această metodă m-a ajutat să analizez manifestările elevilor în situații diferite, în mod sistematic și continuu, ajungând să fac sinteze în etape parțiale sau finale.
S-a folosit pe tot parcursul cercetării, atât prin observarea atentă a subiecților (elevilor) cât și a cadrelor didactice din apropierea lor, pentru a simți reacțiile pe care le au aceștia în timpul chestionării, cât și pe parcursul celorlalte acțiuni desfășurate. Pentru consemnarea datelor am utilizat fișa de observații în care am prezentat faptele. Am observat modul de participare a elevilor, interesul și îndemânarea, curiozitatea, influența aprecierilor. Urmărind manifestările de conduită ale elevilor am reușit să desprind unele semnificații cu privire la structurile de personalitate al elevilor sau caracteristici ale unor fenomene psihice.
3. Metoda anchetei – cu instrumentul de lucru chestionarul.
Ancheta este metoda de cercetare științifică bazată pe tehnica furnizării de date prin intermediul întrebărilor propuse de cercetător și al răspunsurilor date de subiecți – persoanele selectate pentru anchetă. Această metodă se poate aplica la un număr mare subiecți, furnizându-se un volum mare de date, ceea ce duce la o cunoaștere în profunzime a fenomenului investigat.
Chestionarul este instrumentul specific folosit în anchetă. Denumirea este originară din latină, unde „questio” = căutare, întrebare.
Chestionarul reprezintă un set de intrebari sau imagini grafice, ordonate într-un mod logic, și poate fi aplicat în scris sau oral.
În realizarea chestionarelor folosite în investigație s-a ținut cont de principiile de ralizare a a cestora: număr de întrbări înseriate, întrebări clare și concise, tip de chestionar diferit pentru fiecare nivel de învățământ.
4. Metoda statistico-matematică.
Metoda statistico-matematică se ocupă de înterpretarea datelor furnizate de celelalte metode de cercetare științifică și folosirea acestora în scopul formulării de concluzii. Utilizarea acestei metode se bazează pe evidențierea aspectelor generate de relațiile dintre variația cantitativă și variația calitativă a datelor furnizate.
S-a folosit în interpretarea și reprezentarea grafică a rezultatelor cercetării prin analiza porcentuală a datelor obținute prin metoda anchetei.
III.4. Eșantion experimental
Cercetarea s-a realizat pe parcursul anului școlar 2014-2015. Elevii care au constituit subiecții cercetării de față au provenit din Școala Gimnazială Secuieni, județul Bacău.
Au fost chestionați atât membri ai Cercului Olimpic „Citius, Altius, Fortius” din această școală, cât și elevi din afara acestuia. Categoriile de vârstă ale subiecților sunt cuprinse între 7 și 14 ani acoperind două niveluri de învățământ: primar și gimnazial.
O mare parte din subiecții cercetării au nivel de pregătire bun, cu capacități de cunoaștere formate, care îi ajtută în realizarea activităților propuse, însă există elevi a căror pregătire este mai puțin bun, în unele cazuri chiar nesatisfăcător aceștia având capacități de cunoaștere reduse.
Majoritatea elevilor provin din familii organizate,cu venituri materiale modeste, cel puțin unul din părinți având un loc de muncă, ocupația de bază fiind agricultura și creșterea animalelor.
III.5. Etapele cercetării
Etapele parcurse în scopul realizării prezentei cercetări științifice au fost structurate astfel:
Am organizat ancheta astfel:
Am realizat chestionarul pentru Concursul de olimpism ce s-a desfășurat cu ocazia activităților din Săptămâna Olimpică – Școala Gimnazială Secuieni, județul Bacău . Acest chestionar a fost aplicat elevilor cu vârste cuprinse între 7-14, la această acțiune participând aproximativ toți elevii școlii.
Am realizat chestionare directe pentru nivelul clasei a VI-a, care au fost distrubuite în două etape – o parte înainte de acțiunea „Exercițiul fizic – nevoie permanentă a omului modern” prezentată de d-l profesor Anghel Daniel Cristian, în cadrul activităților Cercului Olimpic „Citius, Altius, Fortius” iar partea a doua după realizarea acestei acțiuni.
De remarcat că în majoritatea cazurilor au fost chestionați atât membrii cercului olimpic existent în școală, cât și elevi din afara acestuia.
Modelul și conținutul chestionarelor folosite în anchetă se regăsesc în secțiunea ANEXE.
CAPITOLUL IV
PREZENTAREA, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
V. 1. Prezentarea rezultatele anchetei
Prelucrarea datelor s-a realizat prin metoda statistico-matematică, stabilindu-se procentajul pentru fiecare întrebare, respectiv cât la sută din cei chestionați au răspuns corect la o anumită întrebare.
V.1.1. Rezultate cognitive
Chestionar clasa a VI-a – Școala Gimnazială Secuieni – activitatea „Exercițiul fizic nevoie permanentă a omului modern”
Chestionar clasa a VI-a – Școala Gimnazială Secuieni – ETAPA I;
Întrebarea nr.1 – 61%
Întrebarea nr.2 – 75%
Întrebarea nr.3 – 68%
Întrebarea nr.4 – 50%
Întrebarea nr.5 – 30%
Chestionar clasa a VI-a – Școala Gimnazială Secuieni – ETAPA II
Întrebarea nr.1 – 83%
Întrebarea nr.2 – 98%
Întrebarea nr.3 – 95%
Întrebarea nr.4 – 96%
Întrebarea nr.5 – 98%
Chestionar – Săptămâna Olimpică – Școala Gimnazială Secuieni
Întrebarea nr.1 – 90%
Întrebarea nr.2 – 73%
Întrebarea nr.3 – 82%
Întrebarea nr.4 – 95%
Întrebarea nr.5 – 89%
Întrebarea nr.6 – 65%
Întrebarea nr.7 – 70%
Întrebarea nr.8 – 55%
Întrebarea nr.9 – 50%
Întrebarea nr.10 – 80%
V.1.2. Rezultate afective
Putem afirma că la nivelul Cercului Olimpic „Citius, Altius, Fortius”, de la un număr de 15 membri la înființare – în acest număr fiind încluși și membrii consiliului de conducere – efectivul a crescut simțitor până la aproximativ 75 de membri.
S-a observat, numărul mare de elevi care au participat la întrecerile sportive inter-clase, organizate atât în acțiunea „O zi în mișcare”, cât și cu ocazia activităților sportive din Săptămâna Olimpică, aproape tot efectivul școlii fiind cooptat în una din competițiile organizate.
Surprinzător și în rândul tinerilor din comună, majoritatea dintre ei absolvenți ai Școlii Gimnaziale Secuieni, acțiunile Cercului Olimpic „Citius, Altius, Fortius” au fost primite cu entuziasm, mulți dintre ei exprimându-și dorința de a participa la aceste activități și chiar de a deveni membri ai cercului. Pe viitor vom gândi un program de activități care să cupindă atât elevii școlii, părinții acestora, precum și tineri din comună.
V.2. Prezenterea grafică a rezultatelor
Reprezentarea grafică a rezultatelor chestionarului propus la clasa a VI-a, Șc. Gimnazială Secuieni, ETAPA I
Reprezentarea grafică a rezultatelor chestionarului propus la clasa a VI-a, Șc. Gimnazială Secuieni, ETAPA II
Reprezentarea grafică a rezultatelor chestionarului propus la „Ziua Olimpică”, Șc. Gimnazială Secuieni
CONCLUZII
Prezentul demers științific a confirmat ipoteza de lucru în următoarele direcții:
Activitatea cercurilor olimpice poate fi organizată cu succes și în școlile din mediul rural. Această afirmație se bazează în primul rând pe rezultatele cercetării, care reliefeză un număr foarte mare de participanți la acțiunile organizate de noi, în încercarea de a promova idealurile olimpismului și de a crea un mediu corespunzător obiectivelor olimpice, un mediu pașnic bazat pe înțelegere mutuală și prietenie, necesar societății noastre, încă în transformare.
Obiectivul referitor la calitatea educației olimpice realizate în școli s-a confirmat în totalitate. afirmăm aceasta bazându-ne pe rezultatele obținute la concursul pe teme olimpice organizat în Săptămâna Olimpică, unde răspunsurile elevilor la întrbările din concurs ne-au surprins chiar și pe noi, elevii fiind atrași din ce în ce mai mult de acțiunile organizate de Cercul Olimpic. Un alt argument în favoarea afirmației de mai sus a fost și acela că un număr destul de mare de elevi și-au exprimat disponibilitatea de a activa în cadrul cercului olimpic.
Considerăm că, pe viitor, activitatea cercului olimpic se va desfășura în mod continuu, bazându-se pe consecvență și eficiență, în a practica activități de informare, sportive și recreative.
Obiectivul referitor la valențele morale ale ideilor olimpice promovate prin întermediul cercului olimpic s-a confirmat de asemenea prin faptul că la nici o competiție organizată cu prilejul Zilei și Săptămânii Olimpice nu s-au înregistrat încălcări ale regulamentelor de concurs, sau contestații. Pe parcursul desfășurării competițiilor, asistând, am remarcat unii elevi care au folosit tremenul de „Fair play”în momentul confruntărilor. De asemenea, în cadrul crosului organizat, nu s-a înregistrat nici o tentativă de a „scurta” traseul.
Remarcăm faptul că elevii care au dat cele mai bune răspunsuri la concursul pe teme olimpice sunt și cei mai buni elevi la învățătură ceea dce credem noi se datorează și spiritului de emulație pe care l-a generat activitatea organizată în cadrul școlii.
Obiectivul referitor la promovarea ideii de educație fizică prin sport s-a concretizat în desfășurarea etapelor finale ale campionatelor de interclase din cadrul „Săptămânii olimpice” prilej cu care au fost organizate competiții de atletism, fotbal, volei, majorete și ștafete aplicative. Aceste activități desfășurate pe ramuri sportive au generat în rândul elevilor atât conștientizarea faptului că exerciții fizice sunt suportul practicării oricărui sport, dar mai ales că nu se poate face sport fără participarea la orele de educație fizică unde se învață regulamente de joc, scheme tactice, procedee specifice unei ramure sportive.
Organizarea finalelor a fost o consecință a desfăsurării pe toată durata semestrului a competițiilor respective, ceea ce a însemnat că peste 90% dintre elevi au participat într-o competiție organizată fie în cadrul clasei, fie inter-clase, fie la finala pe școală. Menționăm de asemenea că întrecerile s-au desfășurat pe trei categorii de vârstă : clasele III-IV, V-VI și VII-VIII.
În încheiere considerăm că, chiar dacă ideea pare puțin utopică, activitatea desfășurată sub egida cercului olimpic contribuie în mod decisiv la construirea personalității copiilor, și poate constitui un adjuvant puternic în dezvoltarea fizică și psihică a tinerei generații.
BIBLIOGRAFIE
1.CRISTIAN ȚOPESCU, TUDOR VORNICU – „Fair-play”, Ed. București, 1990
2. DREIFUSS RUTH – „La puissance d-un symbole”, Macolin nr. 7, iulie 1996
3. ION MATEI – „Ramul de măslin al Olympiei”, Ed. Albatros. 1985
4. ION MATEI – „Sportul, zeitatea cu o mie de fețe, Ed. Mirton, Timișoara, 1996
5. JOHN DALY – „Fair play-ul și datoria morală”, Austria, 1993
6. JOHN LUCAS – „Future of the olympic games, Human kinetics books, 1992
7. JUAN ANTONIO SAMARANCH – „Olympic review”, pg. 273, iulie 1990
8. MARTIN DA COSTA – „Mișcarea olimpică și protecția mediului”, Spania, 1996
9. OTTO SCHANTZ – „Valorile educative ale olimpismului contemporan”, Franța, Ed. Bella
Charta, 1995
10. ȘIRPECO ALEXANDRU – „Olimpismul, Mișcarea olimpică, Jocurile Olimpice”, Ed. Stadion, București 1996
11. XXX – „Buletin informativ nr. 1-25”, C.O.R – C.C.P.S., 1993-2000
12. XXX – „Statutul și Regulamentul de Funcționare al A. O.R.”,1990
BIBLIOGRAFIE
1.CRISTIAN ȚOPESCU, TUDOR VORNICU – „Fair-play”, Ed. București, 1990
2. DREIFUSS RUTH – „La puissance d-un symbole”, Macolin nr. 7, iulie 1996
3. ION MATEI – „Ramul de măslin al Olympiei”, Ed. Albatros. 1985
4. ION MATEI – „Sportul, zeitatea cu o mie de fețe, Ed. Mirton, Timișoara, 1996
5. JOHN DALY – „Fair play-ul și datoria morală”, Austria, 1993
6. JOHN LUCAS – „Future of the olympic games, Human kinetics books, 1992
7. JUAN ANTONIO SAMARANCH – „Olympic review”, pg. 273, iulie 1990
8. MARTIN DA COSTA – „Mișcarea olimpică și protecția mediului”, Spania, 1996
9. OTTO SCHANTZ – „Valorile educative ale olimpismului contemporan”, Franța, Ed. Bella
Charta, 1995
10. ȘIRPECO ALEXANDRU – „Olimpismul, Mișcarea olimpică, Jocurile Olimpice”, Ed. Stadion, București 1996
11. XXX – „Buletin informativ nr. 1-25”, C.O.R – C.C.P.S., 1993-2000
12. XXX – „Statutul și Regulamentul de Funcționare al A. O.R.”,1990
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contributia Activitatilor din Cercurile Olimpice la Dezvoltarea Invatamantului Rural (ID: 158953)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.