Contrafacerea Si Concurenta Neloiala

Contrafacerea și concurența neloială

la nivelul Uniunii Europene

Cuprins:

Introducere

Motivația

Abrevieri

Lista tabelelor, a graficelor și a imaginilor

1. Contrafacerea

1.1 Definire si consideratii generale

1.2 Premisele contrafacerii

1.3 Elemente de proprietate intelectuală

1.4 Tipuri de produse contrafăcute și dimensiunea contrafacerii

2. Concurența neloială

2.1 Definirea conceptului de concurență neloială și a termenilor conectați

2.2 Faptele de concurență neloială

3. Uniunea Europeană în fata fenomenelor de contrafacere și concurență neloială

3.1 Atitudinea organismelor europene în ceea ce privește siguranța pieței interne

3.2 Reglementări juridice, acorduri încheiate

3.3 Principalele produse contrafăcute ce intră pe piața Uniunii Europene și sursa acestora

3.4 Modalități de identificare a produselor contrafăcute

4. Situația actuală a pieței din România și reglementările naționale în ceea ce privește cele două fenomene.

4.1 Situația pieței din România

4.2 Răspunderea pentru fapte de concurență neloiala în România

5. Contrafacerea între DA și NU

6. Modalități de combatere și stopare

7. Studiu de caz: Analiza unei situații de contrafacere și urmările acesteia în industria auto

8. Concluzii

Introducere

Pentru o dezvoltare economică durabilă este imperios necesar ca fiecare stat al lumii să se angreneze la schimburile economice internaționale, dar din păcate de foarte multe ori aceste schimburi nu se desfășoară într-un mod onest și conform bunei credințe.

Contrafacerea și concurența neloială sunt probleme majore cu care întreaga piață internațională inclusive Uniunea Europeană și statele sale membre se luptă. Contrafacerea este văzută ca una dintre cauzele scăderii producției industriale în UE deoarece mulți producători s-au prăbușit, nereușind să facă față prețurilor de dumping și produselor contrafăcute care au intrat în Uniunea Europeană trecând de autoritățile vamale înzestrate cu atributul de verificare și control al calității mărfurilor ce pătrund pe piața internă. În același timp, pe lângă producători, acest fenomen se răsfrânge și asupra consumatorilor, angajaților companiilor și asupra bugetului de stat, în toate cazurile cu efectele în special negative.

Actuala lucrare își propune să detalieze cele două fenomene menționate anterior într-atât încât să facă dovada efectelor pe care care le generează faptele de concurență neloială întreprinse de agenții economici și a pagubelor produse de prezența produselor contrafăcute în piață. La finalul acesteia, fenomenele să fie înțelese de cititor și mai mult decât atât să îl determine să acționeze împotriva lor, pentru că așa cum vom arăta, fiecare cumpărător este părtaș la încurajarea în special a falsificatorilor de a produce și livra în continuare bunuri contrafăcute.

Pentru că vorbim de fapte ce sunt contrar uzanțelor morale ce aduc atingerea drepturilor celorlalți participanți la actul de comerț, acestea au necesitat atenția instituțiilor statelor și intervenția lor. În primul rând, fiecare stat care a dorit stabilitatea pieței interne și dezvoltarea corectă a agenților economici care activează în interior, a venit cu un pachet de legi care să le reglementeze și să stabilească limitele pe care un producător sau comerciant trebuie să le respecte atunci când decide să intre în mediul de afaceri. Pe parcursul lucrării se vor preciza și detalia normele legale aflate în vigoare făcând o legătură între situația Uniunii Europene și țara noastră. Ținând cont că de la 1 ianuarie 2007 România este țară a Uniunii Europe, aceasta trebuie să respecte și să implementeze acele directive venite de la instituțiile Uniunii, unde și România are reprezentanți. Țara noastră luptă alături de celelalte state membre împotriva pătrunderii în mediul comercial a produselor care încalcă drepturile de proprietate intelectuală, lupta dusă în special prin autoritățile vamale unde se încearcă oprirea la vama a acestor, confiscarea și uneori distrugerea.

Pentru că s-a încercat abordarea problemei din toate unghiurile, ne-am pus întrebarea Oare exista și părți pozitive ale contrafacerii? Și la aceasta am dat răspuns în capitolul cinci unde am explicat rezultatele unui studiu realizat pe această temă care a scos la iveală câteva elemente surprinzătoare și a dovedit că diferențe în privința efectelor generate exista și pot fi identificate chiar și în funcție de tipul produsului realizat. Uneori acestea pot fi și pozitive, dar puse în balanță cu cele negative, fără doar și poate balanta va înclină spre efectele negative.

Întotdeauna lucrurile sunt înțelese cel mai bine atunci când sunt observate în practică, în viața reală, așa că pentru o mai bună înțelegere s-a mers în capitolul 7 pe prezentarea unul situații relevante în care s-au observat repercusiunile generate de introducerea în piață a unui produs contrafăcut, atât asupra producătorului cât și asupra consumatorilor. Studiul de caz vine din industria auto unde BMW, liderul automobilelor de lux, a fost pus pus în fața unui lupte cu un producător de automobile chinez care a ieșit pe piața cu un model aproape identic cu X5-ul realizat de nemți. S-a mers în special pe analiza evoluției vânzărilor modelului X5 și cota pe care au reprezentat-o acestea din totalul vânzărilor realizate de BMW înainte și după intrarea pe piață a SUV-ului chinezesc. Ținând cont că perioada în care s-au întâmplat toate acestea a fost una caracterizată de o instabilitate economică ridicată, fiind perioada de dinaintea și în timpul crizei economice, în analiza s-a luat în calcul și tendința pe care au înregistrat-o vânzările de automobile în acea perioadă și s-a făcut o comparație cu principalii competitori din piață, Audi și Mercedes. Concluziile rezultate au fost ca acest bun a acționat diferit asupra celor care l-au achiziționat în comparație cu producătorul care a realizat automobilul original. Studiul a fost relevant în a demonstra veridicitatea celor celor afirmate în capitolul dedicat comparației efectelor negative cu cele pozitive.

Cele precizate plus alte detalii legate de problema contrafacerii și a concurenței neloiale sunt dezbătute în capitolele ce urmează.

Motivația, importanța și metodologia cercetării

Ținând cont de faptul că atât contrafacere cât și concurență neloială sunt probleme de actualitate cu care ne confruntăm, am decis abordarea subiectului cu dorința de a cerceta sursa, cauzele și efectele pe care le generează acestea. Faptul că concurență neloială prin prețuri mai mari, de exemplu, sau contrafacerea prin bunuri de calitate inferioară, sunt ambele factori de influența direcți asupra noastră a tuturor, factori pe care îi resimțim și de care ne lovim, a însemnat un motiv în plus în determinarea alegerii temei. Consider că doar prin cercetarea amănunțită a problemelor și înțelegerea acestora putem ajunge la găsirea unei soluții. Zicala “toată problemele pe care le avem ni le putem rezolva prin autoeducare”, din punctul meu de vedere are aplicabilitate și aici. Dacă cumpărătorii ar fi într-o mai mare cunoștință de cauză cu privire la riscurile la care se expun atunci când achiziționează produse neconforme cu bună știință și aceștia ar înceta să mai facă acest lucru, în felul acesta falsificatorii ar fi descurajați și contrafacerea nu ar mai reprezenta un domeniu atât de profitabil. Prin abordarea acestei teme încerc să pornesc aceasta autoeducare de la propria persoană.

Importantă și actualitatea temei este demonstrată și de preocupările continue ale Comisiei Europene în a căuta soluții prin care să descurajeze practicile concurențiale neloiale și falsificarea bunurilor. De exemplu, actualul obiectiv al instituțiilor Uniunii este introducerea de la 1 ianuarie 2016 a Noului Cod Vamal ce trebuie adoptat de toate statele membre. Acesta vine cu elemente noi prin care se preconizează că va crește eficiența cu care sunt astăzi identificate bunurile ce încalcă drepturile de proprietate intelectuală și care se încearcă a fi introduse în piața internă. Rapoartele autorităților vamale sau ale Oficiului European de Poliție care indică faptul că numărul infracțiunilor comise în aceste zone sunt în creștere, reprezintă o altă dovadă a gravității situației și a faptului că problema este una actuală și de o importanță deosebită pentru noi, agenți economici și autoritățile statului.

Cercetarea expusă de-a lungul capitolelor următoare are la baza articole extrase din publicații de specialitate, cărți scrise de economiști sau juriști pe cele două teme, o teză de doctorat realizată la Universitatea Babeș-Bolyai, rapoarte actuale emise de autorități ale Uniunii Europene sau ale statului român, statistici culese de la INSOMAR sau eurostat, păreri exprimate în conferință organizată la București în septembrie 2014 cu tema „Contrafacerea și concurența neloială, atentate majore la siguranța economiei naționale”, legi sau regulamente, comunicate de presa sau date publicate pe anumite site-uri și în special pe site-ul oficial al Uniunii Europene sau al firmelor ce au făcut baza studiului de caz, de unde s-au luat și rapoartele fiscale anuale ale acestora.

Toate informațiile culese au fost prelucrate, interpretate, comentate, iar pe baza lor s-au tras concluzii ca în final să rezulte o lucrare relevanta care face dovada cercetării și muncii depuse.

Abrevieri

Lista tabelelor, a graficelor și a imaginilor

Lista tabelelor:

Tabel 1: Valoarea estimată a produselor contrafacute și estimarea pagubelor în piața muncii

Tabel 2: Valoarea estimată a produselor contrafăcute pentru anul 2015

Tabel 3: Amenzile în cazurile cartelurilor grave 2008-2012

Lista graficelor:

Grafic 1: Evoluția schimburilor cu produse contrafăcute și piratate

Grafic 2: Concurența într-un mediu de activitate

Grafic 3: Număr cazuri înregistrate la vamă

Grafic 4: Țările sursă pentru produsele contrafăcute din UE

Grafic 5: Rezultate sondaj INSOMAR

Contrafacerea

1.1 Definire si consideratii generale

Termenul de contrafacere a fost privit de-a lungul timpului din mai multe unghiuri și a primit diverse explicații, unele cu o accepțiune mai largă, altele mai restrânsă, dar așa cum voi arăta în continuare cea mai cuprinzătoare definiție a fenomenului este dată din punct de vedere juridic, aceasta cuprinzând toate elementele îmbrățișate de fenomen pe parcursul evoluției sale.

Contrafacerea este definită de dicționarul Cambridge ca fiind „activitatea prin care sunt realizate în mod ilegal copii ale unor obiecte, precum bancnote, DVD-uri sau documente oficiale”. Dicționarul explicativ al limbii române prezintă termenul ca reprezentând „acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare”.

Dar așa cum este susținut și în teza de doctorat a autorului Crișan Eugen Gheorghe, “Formele ilegale ale comerțului internațional”, cea mai cuprinzătoare definiție a contrafacerii este cea privită prin prismă juridică deoarece aici termenul primește o abordare mult mai largă, iar fenomenul contrafacerii este extins și înglobează atât operațiunile de realizare a produselor contrafăcute și comercializarea acestora pe piață, cât și activitățile de prestare a unor servicii de către antreprenori și prestatori de servicii.

După părerea noastră, motivul pentru care termenul este înțeles cel mai bine din punct de vedere juridic este dat de faptul că contrafacere reprezintă o activitate ilegală ce a trebuit combătuta prin măsuri legislative și acțiuni ale organelor abilitate, deci înțelegerea fenomenului la capacitate maximă și ținerea pasului cu ultimele forme de contrafacere a fost un element absolut necesar.

În perfectă corelare cu afirmațiile Emiliei Pascu din lucrarea “Armonizarea reglementărilor din România cu cele din UE privind contrafacerea mărfurilor în relație cu protecția consumatorilor”, afirmăm că proprietatea intelectuală este una dintre principalele surse ale dezvoltării economice, culturale și sociale a unui stat, iar astfel putem aprecia că problema protejării acestui drept este de o importanță semnificativă și că în esență scopul final este de a oferii protecție produsului inteligenței umane și de a garanta consumatorului beneficii din folosirea produsului.

Contrafacerea a ajuns astăzi să fie un element puternic în dezechilibrul climatului de afaceri la nivel macroeconomic, deoarece efectele sale se răsfrâng asupra mai multor grupe de actori implicați:

Consumatorii – în general efectele produselor contrafăcute asupra consumatorilor se văd în calitatea inferioară a bunului cumpărat și existent unui pericol asupra sănătății, pericol lansat de consumul bunului respectiv, sau utilizarea acestuia în diferite activități. Toate acestea sunt compensate de prețul mai mic oferit pentru respectivul produs.

Agenții economici – datorită existenței pe piață a producătorilor de bunuri contrafăcute, agenții economici înregistrează anual venituri mai mici, iar ei ca titular ai dreptului de marcă suferă pagube financiare care le pot afecta activitatea, chiar și până în punctul în care continuarea activității nu mai este profitabilă.

Angajații companiilor – dacă activitatea companiilor este afectată și veniturile au o traiectorie descendentă, acest lucru se răsfrânge implicit și asupra angajaților sub forma unei remunerații mai mici pentru munca prestată sau pierderea locului de muncă în urma restructurărilor, firma ne mai fiind capabilă să susțină un nivel de activitate ridicat și număr mare de angajați.

Bugetul de stat – atunci când vorbim de produse contrafăcute, de cele mai multe ori vorbim și de evaziune fiscal realizată prin neplata TVA-ului și a impozitelor.

Investitorii străini – Piețele în interiorul cărora circulă cantități semnificative de bunuri contrafăcute sunt caracterizate ca fiind cu probleme, dovadă a unui mediu juridic, economic și social instabil. Acestea sunt elemente pe care investitorii străini caută să le evite atunci când decid extinderea activității la nivel internațional.

Privind toate aceste efecte ale produselor contrafăcute în circulație, înțelegem necesitatea introducerii unui cadru legislativ menit să oprească intrarea liberă a acestora pe piața mondială. Întreaga piață globală este afectată de existența bunurilor neconforme în interior, dar în continuare ținând seama de tema lucrării ne vom axa in mare parte pe prezentarea situației caracteristice Uniunii Europene și țării noastre.

La nivelul Comunității Europene s-a instituit un cadru legal menit să facă față problemelor menționate anterior. Acest cadru poartă denumirea de “REGULAMENTUL (UE) NR. 608/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 12 iunie 2013” iar acesta permite autorităților vamale în colaborare cu titularii drepturilor de protecție intelectuală să intervină prin diverse acțiuni la identificarea mărfurilor ce prezintă suspiciuni, verificarea acestora și blocarea accesului pe piața în caz de neconformitate.

Regulamentul vine atât cu o prezentare clară a produselor care încalcă dreptul de proprietate intelectuală cât și cu alte elemente precum identificarea domeniului de aplicare, informații legate de cererea de intervenție a autorităților vamale, măsurile de intervenție a autorităților, dispoziții aplicabile mărfurilor contrafăcute, răspunderea autorităților vamale și ale titularului, plus alte dispoziții. Dar elementelor aferente regulamentului rămân să fie discutate pe larg în subcapitolul dedicat reglementarilor Uniunii Europene cu privire la acest fenomen.

1.2 Premisele contrafacerii

Putem începe abordarea acestui subcapitol punându-ne două întrebări firești: De ce a apărut acest fenomen și de ce persistă?

Din punctul nostru de vedere răspunsul este unul simplu și evident: Deoarece contrafacerea este extrem de profitabilă pentru producători și comercianți, și convenabilă pentru consumatori.

Pentru ca produsele contrafăcute să poată exista în continuare pe piață îi nevoie de doi piloni, menționați anterior, care să susțină acest fenomen: producătorii și consumatorii. Atât timp cât există producători de astfel de produse și cumpărători care să le achiziționeze, acest fenomen va persista și ne vom lovi în continuare de el.

Având în vedere rolul determinant pe care îl are consumatorul în susținerea contrafacerii, fenomen contrar uzanțelor comerciale, legislației și bunei credințe, ne putem pune o altă întrebare: De ce continua cumpărătorii să achiziționeze produse contrafăcute, susținând astfel concurență neloială și punându-și de multe ori chiar sănătatea în pericol?

Răspunsul la această întrebare se poate extinde pe mai multe planuri.

În primul rând ne putem referi la prețul produsului care de cele mai multe ori este unul scăzut, aducându-i un beneficiu financiar achizitorului și oferindu-i astfel șansa să îndrepte suma de bani rămasă din diferența de preț spre achiziționarea mai multor produse, spre acoperirea unor cheltuieli sau chiar spre economisire.

În al doilea rând, situația financiară precară a cetățenilor de rând îi determină pe aceștia să achiziționeze produse falsificate, de multe ori chiar și cu bună știință, ei neavând alternativă.

Este imposibil să le ceri cetățenilor de rând să plătească sume mai mari de bani pentru a achiziționa doar produse originale, contribuind astfel la diminuarea contrafacerii, dacă ei nu dețin aceste sume de bani. Este ca și cum ai solicita Guvernului să finanțeze realizarea de parcuri pentru copii în comune în condițiile în care nu sunt bani suficienți nici pentru a satisface necesitățile din spitale și instituții de învățământ.

Astfel consumatorii sunt nevoiți să cumpere acele produse pe care și le pot permite din punct de vedere financiar, chiar dacă își asumă astfel o serie de riscuri.

Încă de la începuturile ei, societatea omenească a evoluat continuu apărând constant multiple nevoi economice și sociale ale oamenilor care trebuiau satisfăcute. Treptat oamenii au observat că satisfacerea individuală a nevoilor este imposibilă și că oricât de mari ar fi resursele financiare și umane ale unui întreprinzător acesta nu poate face față singur cerințelor venite din mediul economic. Astfel s-au pus bazele colaborării între mai mulți întreprinzători care treptat au format societățile comerciale, organisme autonome, cu personalitate juridică și cu elemente de identificare proprii, ale căror produse să poată fi recunoscute, identificate și atribuite societății creatoare.

Odată cu posibilitatea de separare pe producători a mărfurilor venite din aceeași gamă au apărut și caracteristici diferite ale produselor (vizibile sau mai puțin vizibile) și prețuri diferite pentru produse aparținând aceleiași categorii. Concurenta între producători și comercianți a început să apară ajungându-se până la adevărate lupte între firmele producătoare și treptat a apărut concurența neloială și produsele falsificate.

Deci putem afirma cu ușurință că contrafacerea are rădăcini adânci în istorie și că atât timp cât cei doi piloni menționați la începutul subcapitolului vor exista, ne vom lovi în continuare pe piața de produse contrafăcute a căror calitate va fi de cele mai multe ori sub nivelul necesar și așteptat.

1.3 Elemente de proprietate intelectuală

Privită în sens foarte larg proprietatea intelectuală cuprinde toate drepturile legale ce vin ca rezultat în urma demarării unei activități intelectuale în unul dintre domeniile: științific, industrial, literar sau artistic. Termenul este unul foarte vechi, căutările noastre plasează folosirea pentru prima dată a acestuia în anul 500 i.e.n. de către un scriitor grec numit Atheneus care în urma unui concurs culinar îi dă câștigătorului dreptul exclusiv de a-și prepara propriul fel de mâncare pe perioada următorului an.

Politicile guvernamentale din fiecare stat și-au îndreptat atenția spre instituirea unui cadru legal menit să protejeze proprietatea intelectuală. Acest lucru s-a întâmplat din mai multe motive. În primul rând pentru că se dorea atingerea unui obiectiv economic și moral, adică inventatorul să se poată bucura de rodul muncii sale, să îl poate oferi clienților săi și să își primească răsplata financiară pentru munca sa. Al doilea motiv este acela de a încuraja prin politică guvernamentală creativitatea și implementarea rezultatelor acesteia, iar la final rezultând un comerț corect.

Societățile producătoare de bunuri din zilele noastre dețin elemente ce le diferențiază de competitori pe piață. Atunci când un comerciant își plasează pe piață un bun acesta transmite alături de el și o parte din activitățile care au dus la realizarea produsului. Este transmisă creația intelectuală folosită pentru apariția acelui bun, pentru formă, calitățile și caracteristicile lui și modul de prezentare al acestuia încât să fie recunoscut și atribuit realizatorului sau de drept.

Firma sau numele este primul element prin care o societare este identificată pe piață și prin intermediul căreia își poate desfășura activitatea. Fiecare țară a Uniunii Europene și a lumii are implementată o serie de legi care stabilesc ce trebui să conțină această noțiune, ea fiind diferită în funcție de activitate, forma societății, etc. Pe lângă această mai există și emblema, noțiune puțin mai vastă, deoarece față de firmă care este exprimată în mod obligatoriu în cuvinte, emblema este un element de identificare care poate fi format atât din cuvinte, cât și dintr-o reprezentare grafica.

În continuare vom detalia marca, invenția, desenul industrial și indicațiile geografice, elemente de proprietate intelectuală importante și necesar menționate în detalierea temei abordate.

Marca “este un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane.” O marcă poate fi constituită din semne distinctive precum: cifre, litere, cuvinte, nume de persoane (avioanele cunoscute sub numele de Bristol-Coandă), desene (castelul Disney), forme tridimensionale, forme figurative și în special forma ambalajului sau a produsului (forma telefoanelor fabricate de Apple, butonul rotund poziționat în partea de jos în mijloc ca singur buton fizic în partea din față a telefonului), combinații de culori sau orice combinații ale celor menționate.

Există mai multe tipuri de mărci ce pot fi clasificate după anumite criterii:

După modul de reprezentare grafică avem marca: verbală, figurativa, sonoră, olfactiva, combinată și tridimensională.

După specificul solicitanților, mărcile pot fi: individuale, colective și de clasificare.

Invenția este acel element de proprietate intelectuală care implică o activitate umană intelectuală și are ca rezultat un produs nou, inovativ ce trebuie să se bucure de protecție juridică. Această protecție este realizată prin brevetul de invenție.

Desenul sau modelul industrial este aspectul exterior pe care un produs sau o parte a acestuia îl are și prin care se identifică. Acesta poate fi reprezentat printr-o formă anume, anumite caracteristici, diferite combinații de culori, textura, materialul de fabricație, etc.

Indicațiile geografice sunt acele elemente care plasează un produs într-o anumită țară, regiune sau localitate a unui stat. Aceste indicații geografice sunt întâlnite foarte des în cazul produselor alimentare, spre exemplu la vinuri (Recas, jud Timiș), produse lactate (telemea de Huedin), miere de albine (locația stupinei – Sinersig, jud. Timiș), produse din carne (salam ardelenesc, salamul de Sibiu) etc.

1.4 Tipuri de produse contrafăcute și dimensiunea contrafacerii

1.4.1 Tipuri de contrafacere

Fiind un fenomen care cunoaște o evoluție alertă datorită profitabilității create și îndreptate către producătorul ilegal și având efecte atât de extinse pe plan mondial, contrafacerea a devenit un domeniu de studiu care a stat la baza multor cercetări și teze de doctorat.

Jen-Te-Yao de la Departamentul de Economie al Național Taipei University din Taiwan clasifica contrafacerea ca fiind de două tipuri:

a) Produsele contrafăcute ușor identificabile. La achiziționarea acestui tip de produse cumpărătorul poate să identifice caracteristici vizibile la prima vedere care îl diferențiază de produsul original (exemplu: ceasuri Rolex cu design copiat după un model original dar care are au imprimate denumirea „Rollex”, un element vizibil la o privire atentă).

b) Produsele contrafăcute identice cu produsul original. În aceste cazuri cumpărătorului îi este aproape imposibil în prima fază să conștientizeze că achiziționează un produs contrafăcut. Identificarea lui se face pe măsură ce produsul este folosit sau consumat, atunci cel care l-a achiziționat începe să observe calitatea inferioară a bunului, diferite probleme la utilizare, calitatea inferioară a materialului din care este confecționat și alte elemente care îl clasează sub nivelul celui original (exemplu: replici identice ale telefoanelor Samsung unde s-a ținut cont și s-a copiat fiecare element existent la modelul original).

1.4.2 Dimensiunea contrafacerii

Din cele prezentate anterior înțelegem că acest fenomen al contrafacerii produce în jurul său o serie de efecte cu consecințe importante în plan economic și social. Prin urmare există o dorință crescută de a identifica și măsura dimensiunea la care s-a ajuns în ceea ce privește contrafacerea pe plan local și mondial.

În ultimele decenii mai multe organisme au făcut cercetări asupra pieței și eu elaborat rapoarte prin care cuantificau dimensiunea atinsă de contrafacere, explicau și căutau soluții. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a măsurat impactul economic al contrafacerii pe plan mondial și conform raportului emis în Noiembrie 2009, schimburile economice cu produse contrafăcute și piratate au crescut constant din anul 2000, ajungând în anul 2007 la cota alarmantă de 250 miliarde USD. În următorul grafic realizat de OECD se vede evoluția pe care au avut-o schimburile internaționale cu astfel de produse în perioada 2000-2007.

Grafic 1: Evoluția schimburilor cu produse contrafăcute și piratate

*(0-300)mld. USD

Sursă: Raport OECD 2009 “MAGNITUDE OF COUNTERFEITING AND PIRACY OF TANGIBLE PRODUCTS”

După cum se poate observa și pe graficul prezentat, numărul de bunuri contrafăcute și piratate a crescută într-un ritm alarmant în perioada 2000-2007, în anul 2005 se înregistra un nivel al acestora ce atingea valoarea de 200 miliarde USD iar doi ani mai târziu se ajungea la o valoare de 250 miliarde USD. Trebuie obligatoriu specificat faptul că în aceste date prezentate de OECD, nu este inclusă o estimare a valorii produselor falsificate și piratate pe plan intern și consumate în același spațiu. Din punctul nostru de vedere această evoluție a fost facilitata de progresul tehnologic care a favorizat realizarea identică a produselor falsificate cu produsele originale, în acest fel cumpărătorii putând fi înșelați și producătorii de bunuri neconforme realizau venituri ce atingeau cote mult superioare celor care își desfășurau legal activitatea.

Având ca baza raportului emis de OECD în 2009, în luna februarie a anului 2011 Camera Internațională de Comerț (ICC) prin BASCAP (Business Action to Stop Counterfeiting and Piracy – o inițiativă a ICC) și Frontier economics, a elaborat un raport în care dezvoltă analiza OECD și estimează că pe plan internațional valoare produselor tranzacționate în 2008 a fost cuprinsă între 285 și 360 miliarde USD.

Lărgind aria de studiu aceștia au luat în calcul și produsele falsificate și consumate pe plan intern, plus cele piratate digital iar estimările lor au arătat că valoarea acestora este cuprinsă între 170 și 290 miliarde USD.

Având aceste date, specialiștii care au realizat raportul au făcut o estimare și a pagubelor produse pe piața muncii de existența acestor produse în circulație și au concluzionat că aproximativ 2,5 milioane de locuri de muncă puteau exista în plus pe plan mondial dacă aceste produse nu ar fi ajuns la consumatori și cererea acestora era îndreptată către producătorii care le realizează într-o manieră legală.

Tabel 1: Valoarea estimată a produselor contrafacute și estimarea pagubelor în piața muncii

*estimare limitată la grupul G20

Sursă: contribuție proprie, pe baza raportului ICC

Dacă restrângem aria geografică de la nivel mondial spre Uniunea Europeană aflăm că estimările specialiștilor care au realizat raportul ICC plasează valoarea produselor contrafăcute și piratate ca atingând suma de 10 miliarde EUR și pagubele de pe piața muncii din UE fiind de aproximativ 185 000 de locuri de muncă.

La momentul realizării raportului, ICC a realizat o estimare în care preconizează evoluția valorică a produselor contrafăcute la sfârșitul anului 2015. Aceștia ne sugerau că vom ajunge la sfârșitul acestui an înregistrând o creștere alarmantă în comparație cu 2011.

Tabel 2: Valoarea estimată a produselor contrafăcute pentru anul 2015

Sursa: contribuție proprie, pe baza raportului ICC

Legat de pagubele pe piața muncii în 2015 estimarea este că ar fi de peste 2,5 milioane, în urcare, lucru evident ținând cont de creșterea valorică și cantitativă a falsurilor, dar o cifră care să se apropie de realitate nu a putut fi dată.

Cel mai actual raport emis până în acest moment care ne oferă cele mai recente date despre dimensiunea la care a ajuns fenomenul produselor contrafăcute și efectele sale în Uniunea Europeană poartă semnătura EUROPOL (Oficiul de Poliție al Uniunii Europene), o organizație de combatere a criminalității ce își are sediul la Haga. Raportul a fost finalizat și dat publicității în luna Aprilie a anului curent și vine cu noi informații care în loc să indice faptul că acțiunile întreprinse de autoritățile și organismele responsabile cu lupta împotriva intrării pe piață a produsele neconforme dau roade, arata un nivel crescut al afacerilor cu astfel de produse, nivel care nu poate fi exprimat cu exactitate și plasează aceste afaceri în strânsă legătură cu organizațiile criminale și grupările teroriste. Raportul dezvăluie acțiuni ale unor grupări precum Camorra italiană, organizație care în mod tradițional se ocupă cu perceperea de taxe de protecție, trafic de droguri și prostituție, dar despre care s-a descoperit că are colaborări cu mafioți chinezi iar împreună facilitează intrarea de produse contrafăcute pe piața Uniunii Europene prin portul Napoli. Făcând o deducție înțelegem că s-a ajuns în stadiul în care profitul rezultat din comerțul cu produse ilegale finanțează astăzi activități mult mai grave, precum traficul de droguri, traficul de persoane, prostituție și așa mai departe. În raport apar mențiuni și ale altor grupări a căror nume a fost intens vehiculat în ultimii ani datorită participării lor la acțiuni de terorism, acțiuni soldate cu pierderi de vieți omenești. Printre acestea se număra al-Qaeda sau IRA.

Chiar dacă nu se poate oferi o aproximare care să fie apropiată de realitatea zilelor noastre, raportul dezvăluie (pe baza datelor culese de Comisia Europeană – DG TAXUD în anul 2013) ca 25.2% dintre produsele contrafăcute erau pentru utilizare zilnică și erau un adevărat pericol pentru sănătatea și siguranța consumatorilor, majoritatea dintre ele putând conține chimicale nocive sau sub-componente ce puneau sănătatea utilizatorului in pericol.

Cu toate acestea cea mai mare temere în comerțul cu astfel de produse o reprezintă vânzarea ilegală a produselor farmaceutice, tranzacțiile putând fi ușor realizate pe căile moderne de comunicații, cu ajutorul internetului. Aceste produse afectează în mod direct sănătatea consumatorului și îi pun viața în pericol, lui și celor din jur.

În ceea ce privește România se păstrează situația existentă la nivel general în UE, numai anul trecut s-au judecat peste 100 de dosare penale pentru infracțiuni comise cu produse contrafăcute.

Concurența neloială

2.1 Definirea conceptului de concurență neloială și a termenilor conectați

Concurența este un element esențial al economiei de piață și „semnifică o rivalitate între participanții la actul de vânzare – cumpărare, un raport de forțe dintre aceștia, o opoziție care este vizibilă în special pe piața factorilor de producție, pe cea a bunurilor de consum și serviciilor”.

Concurența mai poate fi privită și prin prisma relației ce se crează între agenții economici și consumatori și este privită de mulți economiști ca fiind calea cea mai puternică pentru ca nevoile consumatorilor să fie satisfăcute cât mai bine. Aflându-se într-o continuă competiție, fiind sub presiunea competitorilor și având ca obiectiv major maximizarea profitului, întreprinzătorii sunt determinați să își reducă cheltuielile, să eficientizeze procesul de producție și să le ofere clienților săi o calitate superioară la produsele furnizate, să îi fidelizeze și astfel volumul de produse vândute să fie mare și profitul obținut să fie la fel. Prin urmare, felul în care se desfășoară concurenta pe piața afectează de la consumatori până la bunul mers al activităților comerciale cu repercusiuni ce sunt vizibile și la nivel macroeconomic unde bugetul de stat este într-o relație de directă proporționalitate cu ritmul de creștere al întreprinderilor ce au naționalitatea statului în cauză sau activează pe teritoriul acestuia.

Michael Porter este cel care a propus o imagine globală a concurenței pe piață. El realizează o imagine a spațiului concurențial, numită „concurentă lărgită” și afirma că în acest mediu acționează cinci forțe, iar acestea sunt:

– Rivalitatea existentă intre firmele concurente care activează în același sector de activitate;

Această rivalitate capătă o magnitudine diferită de la caz la caz deoarece în fiecare sector de activitate se ține cont de mai multe elemente atunci când calculăm nivelul rivalității. Este necesară luarea în calcul a numărului de firme care activează în acel sector, puterea acestora (din punct de vedere financiar, resursa umană, etc), rata de creștere a sectorului, aria de diferențiere a produselor și așa mai departe.

– Forța exercitată de clienți;

În acest caz ne referim la conexiunea societate comercială – clienți. Situația se schimbă în funcție de grupul de clienți spre care se țintește și ținem cont de elemente precum: diferențierea produselor, costul transferului de produse de la societate către cumpărător, sau calitatea legată.

– Forța exercitată de furnizori;

Situațiea este asemănătoare cu cea a clienților doar că este privită prin relația societate – furnizori.

– Amenințarea intrării în sector a unor noi concurenți;

Această amenințare vine de la antreprenori, de la întreprinderile care activează într-un domeniu înrudit și observă o posibilitate avantajoasă de extindere spre sectorul analizat sau care observă posibilități cu totul noi în acest sector.

– Amenințarea apariției pe piață a unor produse ce pot substitui produsul în cauză.

Produsele substituibile sunt o amenințare foarte mare deoarece consumatorii sunt mereu în căutare de nou și se pot îndrepta oricând spre produse inovatoare care să le înlocuiască pe cele vechi și care foarte probabil să fie și multifuncționale, fiind astfel mai eficiente.

Grafic 2: Concurența într-un mediu de activitate

Sursă: contribuție proprie, după teoria lui Michael Porter

Atunci când relațiile comerciale dintre cei care activează pe piață nu se desfășoară într-un mod onest și concurenta pe piață nu este una loială ne lovim de opusul acesteia, de concurența neloială, controlată și reglementata de fiecare stat în parte. Aceasta reprezintă toate „practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață.”

După cum putem observa, în legislația românească actul de concurență neloială primește o accepțiune largă, asta deoarece practicile concurențiale care nu pot fi catalogate drept loiale sunt diverse, se dezvolta și sunt adaptate ultimelor tendințe ale pieței.

Dacă discutăm de acte concurențiale neloiale înseamnă că avem la baza câteva elemente care sunt îndeplinite. Înseamnă că ambele părți, atât cei care au săvârșit actul nelegal cât și cei prejudiciați sunt comercianți, fapta s-a petrecut în cazul unui act de concurență și domeniul de activitate este unul similar sau grupul de clienți ținta este același. Am menționat noțiunea de parte prejudiciată, înseamnă că vorbim obligatoriu și de un prejudiciu, adică o” pagubă, daună sau știrbire a onoarei, a reputației, a prestigiului cuiva; atingere adusă intereselor matrimoniale ale unei persoane ori reputației sau onoarei sale”. Dacă adaptăm aceasta definiție temei noastre mai putem adăuga ca prejudiciul mai înseamnă și pierderea sau îndepărtarea clientelei care duce inevitabil la scăderea vânzărilor, diminuarea profitului și afectarea într-un mod negativ a cifrei de afaceri a societății comerciale. În practică s-au întâlnit cazuri în care legea concurenței neloiale a interferat cu normele menite să protejeze proprietatea intelectuală și uneori a fost admisă accepțiunea în concurență ilegală și neloiala promovată fără existența unei culpe.

După cum s-a prezentat în primul capitol al acestei lucrări, firmă și emblema au un rol esențial în procesul ce vânzarea a produselor de către producător, acestea fiind elemente de recunoaștere a produsului, de atragerea a clienților și de a-i determina pe aceștia să rămână fideli mărcii în cauză. Prin urmărea folosirea unei firme, a unei emblem sau a altor elemente distinctive cu scopul de a induce în eroare viitorul cumpărător, sunt încadrate la forme de concurență neloială.

La fel cum privim politica fiscală și cea bugetară ca unelte folosite de administrația statului pentru atingerea unor obiective gândite pentru mediul său economic și social, la fel în ceea ce privește reglementarea concurenței și aici identificăm politica concurențială. Aceasta reprezintă un cerc de obiective, reglementări și instituții ce intervin în piață pentru a asigura un mediu concurențial normal, unde toate persoanele fizice să poate activa liber, după propriile concepții, decizii și comportamente îndreptate spre avantaje valorice în urma activității lor eficiente. Pe parcursul ultimilor ani accentul pus pe politica concurențială a fost din ce în mai puternic deoarece concurența este una dintre elementele care stabilesc echilibrul pieței atât pe termen scurt cât și pe termen lung iar o politică bine gândită și funcțională în acest domeniu are doar efecte pozitive: astfel se stimulează spiritul antreprenorial și eficiența în domeniul de activitate, este asigurată diversitatea pe piață printr-o ofertă variată iar consumatorii se pot bucura de prețuri reduse și calitate corespunzătoare.

Motivația principală pentru care se impune existenta politicilor în domeniul concurenței este dată de faptul că piața nu poate să păstreze în mod natural și fără intervenție un climat favorabil coexistării în acest mediu a tuturor agenților economici care să realizeze tranzacții de bunuri și servicii într-un mod onest și profitabil pentru ambele părți implicate în proces și dezvoltării acestora în urma activităților desfășurate. Astfel se impune o intervenție din exterior care să asigure o traiectorie ascendentă de creștere și funcționare a întreprinderilor, ca în final beneficiile să fie atâta de partea acestora cât și ale consumatorilor și ale celorlalți piloni implicați.

Prin urmare în acest context al politicilor concurențiale ne lovim de dreptul concurenței care are ca subramură dreptul concurenței neloiale. Tot ca o subramură mai întâlnim și dreptul antimonopol asupra căruia considerăm că trebuie să ne oprim pentru a face câteva precizări, monopolul fiind privit tot ca un fenomen cu efecte negative asupra pieței, excepție făcând cazul în care producția implica o serie de costuri fixe foarte ridicate sau atunci când costurile revenirilor la scara cresc (cazul monopolurilor naturale). În continuare vom preciza câteva deosebiri existente între concurența neloială și practicile monopoliste:

În primul rând ne vom referii la aria de acoperire în care acționează fiecare dintre cele două. Dacă concurența neloială duce la captarea clienților concurentului sau concurenților lezați, adică afectează un număr limitat de competitori, în cazul monopolurilor vorbim de o acapararea a pieței în sine. Concurența neloială se învârte în jurul termenilor de clienți sau clientelă iar monopolul gravitează pe lângă conceptul de piață.

Un alt aspect este cel legat de rezultate, adică concurența neloială are ca rezultat deformarea competiției, în timp ce monopolul duce la dezechilibre socio-economice.

În acest context al monopolului și al politicii de luptă împotriva concurenței neloiale vom introduce încă doi termeni care necesită a fi explicați.

Primul termen este trustul, aceste reprezentând un „monopol în cadrul căruia proprietatea asupra unor întreprinderi este unificată, proprietarii lor devenind acționari, iar producția și finanțele întreprinderilor respective fiind reglementate de un consiliu de administrație”. În literatura de specialitate și în legislația ce reglementează concurența vom întâlni frecvent noțiunea de politică sau reglementari antitrust, reguli întocmite tocmai pentru a stopa aceste unificări și crearea monopolului.

Cel de-al doilea termen este cartelul, o „uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeași ramură de producție încheie o convenție, stabilind prețurile, condițiile de vânzare și de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare și își împart piețele de desfacere, în vederea limitării sau eliminării concurenței”.

Realizăm cu ușurință din definițiile celor două concepte ca în ambele cazuri înțelegerile între cei implicați sunt de natură să creeze avantaje nedrepte doar pentru cei ce alcătuiesc noua uniune, în felul acesta reușind să acapareze piața, să câștige teren în fața competitorilor și să controleze prețul produsului spre o creștere generatoare de profit.

Chiar dacă ideea de bază a lucrării este corelarea practicilor neloiale cu comerțul produselor contrafăcute, am considerat necesară însușirea acestor termeni și a fenomenelor pe care le descriu deoarece atât în legislația țării noastre cât și în cea a Uniunii Europene ele se regăsesc într-o strânsă legătură și reglementate de aceeași lege. Prin urmare, atât practicile aflate în subramuri ale concurenței neloiale pe care le putem corela cu contrafacerea, cât și cele precum monopolul, toate intra sub incidența acelorași organisme acreditate să supravegheze și să protejeze piața, deci vom regăsi statistici combinate asupra lor în rapoartele autorităților.

2.2 Faptele de concurență neloială

Având în față un domeniu reglementat legal, pentru a observa principalele infracțiuni ne vom îndrepta atenția spre legea privind combaterea concurenței neloiale de unde am identificat următoarele fapte ce constituie infracțiune și sunt contrar uzanțelor morale și bunei-credințe:

Utilizarea unei embleme, a unei firme, a unui ambalaj sau alt element distinctiv cu scopul de a crea confuzie în relație cu alt produs comercializat legal de un concurent.

Utilizarea în scop comercial a rezultatelor unor experimente sau alte informații confidențiale din procesul experimental sau în legătură cu acesta, transmise organismelor/autorităților competente în ideea obținerii autorizațiilor de comercializare a unor produse chimice îndreptate înspre agricultura sau produse farmaceutice cu compuși chimici noi.

Utilizarea, achiziționarea sau divulgarea secretului comercial de către unul din terți, acesta fiind obținut în urma unui spionaj industrial sau comercial, dacă prin această acțiune sunt afectate activitatea sau interesele unei persoane juridice.

Folosirea sau divulgarea secretelor comerciale de către persoane care au fost împuternicite de deținătorii de drept ai secretului, informația fiind divulgata pentru ca persoana fizică să fie reprezentată în instanță sau în fața unor autorități și dacă în urma acestui act au fost afectate interesele sau activitatea persoanei juridice în cauză. Sau aceeași divulgare în cazul persoanelor angajate în interiorul entității.

Producerea, oferirea spre vânzare, depozitarea, importul, exportul sau oferirea de servicii care utilizează mențiuni false privind brevetele, mărcile, desenele sau modelele industriale, indicațiile geografice ori alte tipuri de proprietate intelectuală precum designul, aspectul exterior, ambalajul, originea, caracteristici ale mărfii, sau numele producătorului, cu scopul de a crea confuzie.

Aceste încadrări ne facilitează înțelegea actelor imorale și ilegale care pot fi săvârșite în „lupta” ce se duce pe piață, fiecare agent încercând să întreprindă acțiuni prin care profitul entității să fie maximizat, dar de foarte multe ori se depășesc barierele legale și nu se mai iau în considerare efectele avute asupra celorlalți competitori aflați în joc. În acel moment este nevoie de intervenția autorităților. Care este atitudinea acestora și eficacitatea acțiunilor întreprinse de diferite organisme în piață, vom analiza și observă în următoarele două capitole.

Uniunea Europeană în fata fenomenelor de contrafacere și concurență neloială

Uniunea Europeană este o putere comercială cu influență majoră pe plan mondial și funcționează ca o piață unică ce dorește ca politica abordată să ducă la o creștere economică durabilă pentru toate statele sale membre. S-a început cu o uniune strict economică (Comunitatea Economică Europeană – CEE) și s-a ajuns astăzi la o entitate unică în lume ce acoperă aproape întregul continent și care activează în diverse domenii, de la sprijin pentru dezvoltare sau ajutor social, până la politica de mediu. Uniunea este clădită pe principiul statului de drept, toate acțiunile întreprinse bazându-se pe tratate, dezbătute și aprobate în mod democratic și voluntar de toate statele membre. Respectarea acordurilor este obligatorie din punct de vedere juridic. Mecanismul economic principal al Uniunii Europene este piața unică, astfel fiind facilitată libera circulație a persoanelor, capitalului, a bunurilor și a serviciilor, iar un alt element important este că au dispărut controalele ce se realizau la frontierele dintre statele ce alcătuiesc Uniunea. În ceea ce privește comerțul, UE este un factor important la nivel global, schimburile sale cu restul lumii reprezintă 20% din totalul tranzacțiilor efectuate, conform site-ului oficial al UE. Chiar dacă populația reunită a tuturor statelor membre reprezintă doar 7% din populația totală a lumii, Uniunea Europeană s-a clasat pe primul loc înaintea SUA și China atât în ceea ce privește exporturile, cât și importurile. Ultimele date furnizate de Institutul de Statistică al Comisiei Europene arată ca în luna a treia a anului curent, pe piața UE s-au importat bunuri în valoare de 146,724.9 milioane euro. Punem accent pe importurile Uniunii Europene deoarece influențează în mod direct cantitatea de bunuri contrafăcute ce ajung în posesia cumpărătorilor, element ce se încearcă evidențiat în această lucrare.

Cât despre piața unică, Uniunea Europeană vine cu instrumente de acțiune pentru a se asigura de buna funcționare a acesteia. Abordarea care funcționează astăzi este o colaborare a Comisiei Europene și a instituțiilor conectate acesteia cu țările membre și cu cetățenii, pentru a fi sigură că legislația valabilă tuturor este aplicată și respectată. Se pune foarte mult accent pe colaborarea organismelor, atât a celor europene cât și a celor naționale deoarece doar în acest fel se poate realiza o colectare eficientă a informațiilor pe baza cărora să se stabilească modul de acțiune care să aducă stabilitate și siguranță pieței interne.

3.1 Atitudinea organismelor europene în ceea ce privește siguranța pieței interne

Organismele europene sunt entități juridice separate, înființate pentru a îndeplini anumite sarcini în funcție de domeniul în care activează conform legislației europene. Așa cum este descris și pe site-ul oficial al Uniunii, aceste organisme sunt în număr de 40 și sunt grupate în patru categorii, după cum urmează: agenții descentralizate, agenții executive, agenții Euratom și Institutul European de Inovare și Tehnologie. Aceste elemente sunt relevante deoarece prin intermediul organismelor UE este asigurată menținerea siguranței interne și confirmarea că legislație europeană este respectată. În ceea ce privește lupta împotriva celor două fenomene abordate de noi în, combaterea și supravegherea lor intră în principal sub atribuțiunile următoarelor organisme (unele dintre ele menționate succint în capitolele anterioare când s-au prezentat concluzii în ceea ce privește gravitatea efectelor produse de existență pe piață a produselor contrafăcute și a nerespectării normelor concurențiale impuse de legislațiile țărilor membre în corelare cu legislația europeană): Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate – securitate – justiție, Agenția Europeană pentru Produse Chimice, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, Agenția Europeană pentru Medicamente, Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor, Colegiul European de Poliție, Oficiul European de Poliție (EUROPOL), Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe și Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne, toate acestea fiind agenții descentralizate.

Ținem să detaliem puțin puțin unul dintre cele mai importante organisme menționate anterior care activează în interiorul Uniunii Europene pentru a combate comerțul cu produse contrafăcute. Acesta este EUROPOL-ul, care printr-un schimb continuu de informații cu autoritățile din fiecare stat membru se păstrează conectat la tot ce înseamnă ilegalități pe teritoriul UE și atunci când activitatea criminală trece de granițele unui stat, acesta intervine pentru monitorizarea situației și asigurarea asistenței autorităților din statele membre. Obiectivul principal este acele de a contribui la o Europă mai sigură, obiectiv ce este atins prin furnizarea de servicii operaționale către UE, acționând drept un centru de asistență pentru situațiile ce implică acțiunea autorităților și aplicarea legii, un punct nodal pentru colectarea informațiilor cu privire la criminalitate și un centru de expertiză în domeniul aplicării legislației. Finanțarea oficiului se face de la bugetul UE și deține cele mai noi tehnologii pentru colectarea de date necesare păstrării unui mediu intern sigur.

În ultimele două decenii, odată cu creșterea alarmantă a cantității de bunuri contrafăcute ce au intrat pe piața internă, a crescut semnificativ și atenția urmată de acțiuni a instituțiilor europene. S-au pus bazele unui plan care pe termen mediu și lung să reducă efectele negative create de produsele contrafăcute: Comisia europeană încă din anul 2000 printr-un comunicat emis își propunea sa:

pună bazele unor structuri complementare de cooperare administrativă între structurile naționale ale țărilor membre, dar și între acestea și Comisia Europeană, pentru combaterea pirateriei și a contrafacerii

înainteze propuneri pentru armonizarea plafoanelor minime în ceea ce privește sancțiunile penale, să extindă atribuțiunile Oficiului European de Poliție astfel în cât să cuprindă toate ilegalitățile ce se săvârșesc în aceste domenii, plus dezvoltarea unei platforme care să faciliteze accesul la informație pentru publicul larg

realizeze o cooperare mult mai bună între autoritățile publice și sectorul privat, astfel în câte bazele de date să fie corelate și strângerea de informații mai eficientă

îmbunătățească cooperarea juridică europeană prin intermediul instrumentelor la nivel comunitar

dezvoltarea de noi tehnologii și mecanisme

Prin aceste obiective pe termen lung pe care Comisia și le-a fixat și prin instituțiile înființate care acționează în interesul cetățenilor, se dorește crearea pentru aceștia a unui mediu sigur în care să poată viețui, muncii și desfășura activități comerciale și de producție în limitele legale, constituționale, în conformitate cu statul de drept și fără afectarea negativă a mediului înconjurător. În plus se lucrează la menținerea unei piețe în care bună credință este legea supremă, în care agenții economici pot activa pe piața fără a se confrunta cu elemente distructive venite din exterior, precum practici neloiale, produse neconforme obținute prin încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală sau alte elemente care îi pot afecta negativ și împiedica în procesul de evoluție și dezvoltare pe baza creșterii calității și oferirea de servicii profesionale către clienți. Prin urmare instituțiile Uniunii Europene lucrează continuu pentru o piață internă care să îndeplinească cele specificate anterior.

3.2 Reglementări juridice, acorduri încheiate

Referitor la reglementările juridice aflate în vigoare la nivelul UE, revenim la ceea ce am precizat în primul capitol al lucrării. În momentul de față se respectă în interiorul uniunii “REGULAMENTUL (UE) NR. 608/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI, din 12 iunie 2013, privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003” al Consiliului, regulament publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În prima parte a acestuia se face referire la prejudiciul semnificativ adus titularilor de drepturi atunci când pe piața se comercializează produse care încalcă legea și este specificat cadrul riscant în care sunt poziționați cumpărătorii atunci când achiziționează, cu sau fără știrea lor, produse contrafăcute. În continuare vom extrage succint din regulament principale măsuri vamale menită să împiedice intrarea pe piață a bunurilor neconforme, periclitându-se astfel siguranța pieței interne dacă intrarea se realizează:

control vamal amănunțit, iar față de regulamentul abrogat se specifică o extindere a protecției vamale cu precizări mult mai clare ale produselor care încalcă dreptul de proprietate intelectuală cu denumirile comerciale ale acestora, topografiile produselor semiconductoare, etc

dacă în urma controlului vamal exista suspiciuni conform cărora mărfurile încalcă drepturile de proprietate intelectuală, atunci se poate refuza acordarea liberului de vama sau mărfurile sunt reținute

până la soluționarea cauzei, autoritățile vamale decid condițiile de depozitare și păstrare a mărfurilor

în situația în care marfa este identificată a fi neconforma, se dispune distrugerea acesteia sub control vamal și cu răspunderea titularului deciziei

În ceea ce privește protecția vamală la nivelul Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2016 va intra în vigoare Noul Cod Vamal care promite să aducă schimbări radicale cu privire riscurile pieței și blocarea de intrări masive a produselor contrafăcute în mediul comercial. Acesta aduce schimbări și la nivelul terminologiei, Comunitatea va fi numită Uniune iar teritoriul vamal comunitar devine teritoriu vamal al UE. Prin Noul Cod Vamal se intervine cu o simplificare a legislației, cu instituirea unui cadru comun de control și diminuare a riscului, o revizuire a taxelor și impozitelor la import și export, plus o eficientizare a procesului de acordare a liberului de vama atunci când operatorul economic a furnizat suficiente dovezi pentru a demonstra faptul ca mărfurile îndeplinesc toate criteriile legale. Noul Cod trebuie adoptat de la 1 ianuarie 2016 și respectat de toate statele membre ale Uniunii Europene.

Uniunea Europeană a încercat combaterea contrafacerii nu doar prin legi interne ci și prin acorduri încheiate cu parteneri externi prin care să lupte împreună împotriva acestei situații grave. Există un acord cu China, unul dintre furnizorii principali de produse contrafăcute în piața UE, prin care China își asumă răspunderea de a opri la granița ei produsele neconforme care încearcă să iasă din piața chineză spre exterior. Lucrurile nu funcționează atât de eficient pe cât ar trebui dar se lucrează la îmbunătățirea strategiei de apărare. Un alt acord încheiat este cu Rusia, dar care în ultima perioadă tinde să devină un pericol deoarece exista o neconformare a Rusiei în ceea ce privește transportul rutier iar dacă atitudinea partenerilor ruși continuă pe aceeași traiectorie, Uniunea Europeană se gândește chiar să excludă Rusia din convenția încheiată. Declarațiile privind acordurile încheiate și posibilitatea de rupere a înțelegerii cu Rusia a venit de la europarlamentarul Maria Grapini în cadrul unei conferințe organizate la București în septembrie 2014, conferință cu tema "Contrafacerea și concurența neloială, atentate majore la siguranța economiei naționale". Și în ceea ce privește Statele Unite ale Americii s-au făcut demersuri de combatere a contrafacerii, iar aici vorbim de acordul TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership), acord care se afla încă în dezbatere și se așteaptă a fi finalizat undeva la începutul anului 2016.

Legat de politica concurențială în UE exista norme stricte menite să protejeze liberă concurența. Sunt identificate două mari categorii de interdicții: contacte și acorduri ilegale (cartelurile) și abuzul de poziție dominantă. În cazul abuzului de poziție dominantă identificăm o firmă ce deține o cotă semnificativă de piață, prin urmare influența pe care o are este una ridicată, iar în acest caz trebuie evitate următoarele elemente dacă se dorește desfășurarea în continuare a activității într-un cadru legal: utilizarea pentru produsele și serviciile furnizate a unor prețuri nefondate și nerezonabil de mari, prețuri nerealist de mici, discriminarea de orice fel sau impunerea unor condiții comerciale celor aflați în parteneriat. Orice acțiuni care intră în categoriile menționate anterior pot duce la pedepse pentru întreprinderea în cauză, acestea pot fluctua între sancțiuni pentru administratori, chiar cu închisoarea, sau penalități aduse întreprinderii cu amenzi pe 10% din cifra de afaceri realizată de această anual la nivel mondial.

3.3 Principalele produse contrafăcute ce intră pe piața Uniunii Europene și sursa acestora

Raportul emis de Oficiul European de Poliție în aprilie 2015 precizează că pe piața UE intra din exterior o gamă variată de produse, acestea variind de la baterii, încărcătoare, cosmetice și produse de îngrijire personală, la produse electronice, produse de uz casnic, pesticide, alimente, băuturi, haine și extrem de îngrijorător, medicamente.

Într-adevăr pe piața se găsește o gamă largă de produse falsificate, putem spune că s-a ajuns să se falsifice aproape orice. Cu toate acestea există anumite produse ce se falsifică cu precădere, element observat și din confiscările realizate de autoritățile vamale. Se tinde spre a falsifica acele produse care înregistrează o cerere crescută din partea consumatorilor și care aduc producătorului ilegal un profit cât mai mare corelat cu costul de producție/produs. Printre cele mai confiscate produse în spațiul UE se găsesc:

Băuturile alcoolice – spre exemplu în anul 2013 pe site-ul Ministerului Sănătății din Italia apare un comunicat în care detaliază confiscarea de către autoritățile italiene a mii de sticle de șampanie Moët & Chandon și Veuve Cliquot Pondsardin. Estimările arătau că valoarea actuală era de 400.000 euro iar profitul pe care l-ar fi creat comercializarea întregii cantități pe piața ar fi fost de 2 milioane de euro, în condițiile în care calitatea băuturii aflată în sticle era una inferioară.

Haine și articole textile – un exemplu relevant vine tot din Italia unde un singur dosar a dus la confiscarea a peste 120,000 de articole de îmbrăcăminte. Un alt element în acest caz este că rețeaua care furniza articole avea o structură extrem de evoluată și în decursul anchetei s-au descoperit 20 de persoane, victime ale exploatării prin muncă. Acest exemplu ne confirmă că activitățile ce implică realizarea produselor contrafăcute au efecte negative extinse, în acest caz până la exploatarea umană.

Medicamente – După cum știm cea mai utilizată metodă de comercializare a produselor neconforme este comerțul online. Organizația Mondială a Sănătății anunța că peste 50% dintre medicamentele vândute online pe site-uri care își ascund adresele fizice și prezintă suspiciuni, s-au dovedit a fi contrafăcute.

Exemplele în acest sens pot continua și cu alte categorii de produse, dar în continuare vom ridica privirea spre o analiză mai extinsă în care EUROPOL detaliază evoluția pe care a avut-o numărul anual de cazuri în care s-a încercat introducerea în spațiul intern al UE a unor produse care încălcau drepturile de proprietate intelectuală. Situația este prezentată pe perioada 2002 – 2013, însumează cazurile înregistrate de toate autoritățile vamale din țările membre și se prezintă astfel:

Grafic 3: Număr cazuri înregistrate la vamă

Sursă: Raport EUROPOL, Situation Report on Counterfeiting în the European Union, 2015

După cum se poate observa în graficul prezentat anterior, numărul de cazuri anuale înregistrate la vama a crescut alarmant în perioada analizată. Dacă în 2002 se înregistrau 7 553 de cazuri, în 2013 numărul acestora era de 87 000 de cazuri. Situația este asemănătoare cu cea ilustrata în capitolul 1 unde s-a prezentat o evoluție a cantității de bunuri contrafăcute tranzacționate pe piață. Este normal să existe o legătură strânsă între acestea și după cum am expus și în acel caz, considerăm că evoluția ascendenta semnificativă de după 2000 este strâns corelată cu evoluția tehnologică care a înmulțit și îmbunătățit modalitățile de realizare a produselor contrafăcute. Scăderea aferentă perioadei 2008-2009 o punem pe baza crizei economice și considerăm că inclusiv această piață a produselor ilegale a avut de suferit în urma declanșării crizei, în special prin faptul că cererea per ansamblu a scăzut, oamenii permițându-și să își acopere doar nevoile principale fără a-și permite alte capricii.

Sursa produselor contrafăcute este un element extrem de important deoarece pentru a rezolva o problemă trebuie intervenit la izvorul sau sursa acesteia. În acest caz cercetările Oficiului European de Poliție plasează China ca fiind principala sursă de proveniența a acestor produse, mai exact două treimi din totalul produselor de acest gen existente pe piața UE provin din China și aproximativ 73% din produsele care părăsesc spațiul chinez sunt suspectate că încalcă drepturile de proprietate intelectuală. Aceste cifre confirma cele menționate anterior, cum că acordul dintre Uniunea Europeană și China nu este eficient și necesită îmbunătățiri. Sursa principală poate să difere în funcție de categoria de produse, China a fost menționată ca sursa principală per ansamblu, dar dacă ne referim la o categorie anume putem identifica alte țări de proveniența precum Egipt în cazul produselor alimentare, Turcia pentru produse cosmetice și de îngrijire personală, sau Hong Kong (China) pentru carduri de memorie și stick-uri, telefoane mobile, cartușe de cerneală sau aparate electrice de uz casnic.

Grafic 4: Țările sursă pentru produsele contrafăcute din UE

Sursă: Raport EUROPOL, „Situation Report on Counterfeiting în the European Union”, aprilie 2015

Pe lângă țările menționate anterior mai putem identifica în graficul prezentat ca fiind piloni importanți în a furniza produse contrafăcute pe piața Uniunii Europene și alte țări precum: Ghana, Grecia, India sau Emiratele Arabe Unite.

3.4 Modalități de identificare a produselor contrafăcute

Există câteva elemente care îi pot trezi suspiciuni cumpărătorului atunci când achiziționează un produs contrafăcut. Unul dintre aceste elemente este locația vânzătorului. Dacă vorbim de o zonă diferită de mediul online, atunci putem să oferim mai multă atenție produselor pe care decidem să le cumpărăm de la tarabele din piață, de la vânzătorii ambulanți sau de la buticurile mici, deoarece studii realizate asupra fenomenului au plasat aceste locații ca fiind cu un grad ridicat de risc în ceea ce privește posibilitatea de a achiziționa de aici un produs contrafăcut. La polul opus, cu risc minim de a da peste un astfel de produs se afla reprezentanțele firmelor, supermarketurile sau lanțurile de magazine de profil care dețin licența pentru a vinde acel produs. Dacă produsul este achiziționat din mediul online, așa cum am specificat și anterior, trebuie să ne punem câteva semne de întrebare dacă vânzătorul nu are făcute publice detalii privind locația lui fizică, date solide de contact sau alte elemente prin care poate fi identificat.

Un alt factor de identificare poate fi prețul produsului. Acesta este poate primul și cel mai evident element prin care un produs contrafăcut este recunoscut. Dacă un produs de marca este oferit la un preț mult mai mic decât prețul lui de piață, înseamnă cel mai probabil că acesta nu corespunde din punct de vedere calitativ, este inferior produsului original și materialele folosite nu se ridică la standardul celor folosite în realizarea bunului original iar în acest fel vânzătorul își permite și îi este profitabil să îl vândă chiar și cu un preț mult mai mic. De exemplu dacă găsim pe piață un televizor LCD Samsung la un preț de 500 de lei în condițiile în care prețul lui pe site-ul oficial este de 1200, în acest caz putem conștientiza că acel produs este unul pentru care s-au folosit materiale inferioare calitativ, astfel ca vânzarea este profitabilă chiar și la un preț cu 700 de lei mai mic și cu siguranță că produsul este unul contrafăcut. Dar uneori chiar și un preț mai mare poate fi element de identificare, dacă produsul este realizat în așa fel în cât să se ridice la standardele de calitate ale celui original. În aceste cazuri trebuie să căutăm alte elemente distinctive pentru a–l recunoaște.

Calitatea materialelor și a finisajelor poate fi un alt element. În general pentru fabricarea produselor contrafăcute se folosesc materiale de calitate inferioară și nu se oferă atenție la detalii, de cele mai multe ori scopul este realizarea într-o cantitate mare și nu realizarea unui produs de calitate, în așa fel în cât să se piardă timp pentru detaliile care pot uneori să facă diferența.

Ultima modalitate de identificare prezentată este durata serviciilor post-vânzare oferite, garanția. Produsele originale vin și cu o perioadă de garanție pe care vânzătorul o oferă clientului fiind conștient de calitatea produsului și de durabilitatea acestuia în timp. Dacă această garanție lipsește sau se întinde pe o durată foarte scurtă de timp, atunci în mintea cumpărătorului pot apărea suspiciuni și se pot căuta detalii suplimentare. –

Situația actuală a pieței din România și reglementările naționale în ceea ce privește cele două fenomene.

Nu doar că situația din țara noastră este la fel de îngrijorătoare ca în restul Uniunii, dar România este o ușă de intrare a acestor produse prin porturile pe care le are la Marea Neagră. Pe site-ul Direcției Generale a Vămilor sunt postate periodic comunicate de presă prin care anunța confiscări și identificări de produse contrafăcute ce se încearcă a fi introduse în spațiul național și european. În dată de 9 iunie 2015 inspectorii Biroului vamal de frontieră Constanța Sud au confiscat mașinuțe electrice în valoare de 146.400 euro, ce aveau ca punct de plecare China și erau destinate unei societăți comerciale ce își are sediul în capitala României. Frecvența înregistrării unor astfel de cazuri este ridicată.

4.1 Situația pieței din România

Piața de la noi din țară este constant afectată atât de concurență neloială cât și de prezența într-un număr mare a produselor care încalcă drepturile de proprietate intelectuală.

Ca o părere personală am putea afirma că România este una dintre cele mai bune piețe de desfacere pentru produsele contrafăcute. Așa cum s-a explicat deja, în general, produsele contrafăcute intra pe piață la un preț mai mic decât cel al produsului original, iar România fiind o țară în care întâlnim cetățeni cu o situație financiară precară și susținem asta prin precizarea salariului minim existent la ora actuală în România, acesta fiind de doar 217,5 euro (diferență semnificativă față de alte țări ale UE, tari precum Belgia unde salariul minim este de 1501,82 euro), este de așteptat că cetățenii să caute acele produse care au un preț cât mai mic și pe care și le pot permite.

Gravitatea situației este dată și de îngrijorările romanilor care printr-un sondaj realizat de INSOMAR (ultimul sondaj de acest gen publicat de Programul Național AntiContrafaceri), încă din 2005 romanii își arătau îngrijorarea crescută cu privirea la existența pe piață a produselor contrafăcute. Sondajul a fost realizat pe un eșantion de 1681 de persoane și are o marjă de eroare de +/-2,8%. La întrebarea Cat de mari credeți că sunt în România riscurile de a cumpăra bunuri contrafăcute? aproape jumătate dintre români considera că șansele sunt “destul de mari” și își exprimă îngrijorarea cu privire la acest fapt.

Grafic 5: Rezultate sondaj INSOMAR

Sursă: FENOMENUL CONTRAFACERII PRODUSELOR ȘI SERVICIILOR ÎN ROMÂNIA – ANALIZĂ CANTITATIVĂ – Sondaj INSOMAR

Putem spune că situația din România este una puțin tristă deoarece chiar dacă la nivel legislativ s-au făcut progrese și s-a înțeles în ce fel sunt afectați producătorii, consumatorii și bugetul statului din cauza ilegalităților de acest gen, cu toată acestea nu putem afirma că lupta ce se duce în țara noastră împotriva produselor contrafăcute este una acerbă și cu rezultate remarcabile. Cazurile de acest gen sunt în număr foarte mare, lucru simțit și de noi cetățenii tari în momentele în care suntem asaltați la colțul străzii sau pe litoralul Marii Negre de vânzători ambulanți care încearcă să-și vândă produsele, acestea fiind în special parfumuri, cosmetice sau haine.

Nici cazurile în care producătorii romani se lovesc de concurență nedreaptă din partea competitorilor nu sunt puține, problemele concurentiale continuă să împiedice dezvoltarea companiilor. Un caz important a fost înregistrat de Aqua Carpatica, apă cu un conținut de 0 nitrați. Această caracteristică a apei Aqua Carpatica a stat la baza strategiei de promovare, lansându-se pe piață ca fiind cea mai pură apa din lume. Observându-se succesul pe care îl înregistrează acest produs pe seama cantității aproape nule de nitrați, au apărut pe piața românească produse ce aveau inscripționat pe etichetă mesajul 0 nitriți. În acest fel se încerca crearea confuziei printre consumatori și creșterea vânzărilor pe baza campaniei de promovare a apei Aqua Carpatica.

4.2 Răspunderea pentru fapte de concurență neloiala în România

După căderea comunismului în 1989 prima lege privind concurența a fost adoptată în 1991, lege ce se păstrează și astăzi cu modificari ulterioare. Modificări masive s-au înregistrat în special după aderarea României la Uniunea Europeană când s-a impus adaptarea normelor naționale cu cele ale Uniunii.

Astăzi fapte de concurență neloială precum cartelurile privite ca delicte administrative sunt anchetate de Curtea Constituțională Romană (CCR). Instrumentele avute la îndemână de această autoritate sunt diverse și merg de la efectuarea inspecțiilor inopinante la sediile firmelor sau chiar până la percheziția locuințelor private. Aceste percheziții nu sunt limitate doar pentru anchetarea cazurilor de carteluri grave, ci și în alte situații în care există bănuieli și dovezi ca în urma unei percheziții în spațiul respectiv se pot aduna probe pentru a demasca operațiuni de concurență neloială. În același timp CCR are dreptul de a analiza și confisca dovezi electronice, documente și de a solicita lămuriri și declarații cu privire la anumite documente scoase la iveală în urma inspecției. Amenzile care pot surveni după o decizie judecătorească în care se afirmă că a fost dovedită existența unui cartel, pot ajunge până la 10% din totalul veniturilor globale înregistrate de societate în anul precedent. CCR a adoptat noi directive prin care aliniază cu metodologia Comisiei Europene amenzile pentru delictele săvârșite împotriva legii concurenței. Amenzile date în cazuri în care s-a identificat cartelul au variat de la câteva mii de euro în cazul unui cartel de taxi, până la 200 de milioane de euro în cazul unui cartel în care erau implicate corporații multinaționale ce activau pe piața carburanților. Dar cu toate că s-au dat și sancțiuni substanțiale, în general acestea au fost modeste și de aproximativ 4-6% din venituri.

Pentru a ne forma o idee asupra veniturilor colectate din amenzile oferite în cazul infracțiunilor de cartel grav vom privi sinteza realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică într-un raport în care se analizează politica și legislația concurențială în România.

Tabel 3: Amenzile în cazurile cartelurilor grave 2008-2012

Sursă: Raport OECD – Analiza politicii și legii concurenței în România, 2014

Se observa în anul 2010 o intensificare a cazurilor de acest gen. Noi punem această cifră, semnificativ mai mare față de anii anteriori, pe baza modificărilor legislative masive ce au avut loc în acel an, în ideea de aliniere la directivele Uniunii Europene, iar astfel intensificându-se și activitatea organelor de control. Deci considerăm că anul 2010 a fost un an în care doar s-au descoperit mai multe cazuri din totalul celor existente.

Pe lângă Curtea Constituțională menționată ca autoritate publică cu mandat de aplicare a legii concurenței, alte organisme implicate mai sunt: Ministerul de finanțe care este responsabil cu publicitatea înșelătoare și comparativă, Consiliul Național al Audiovizualului cu responsabilități în domeniul înșelătoriei în audiovizual, Autoritatea Națională pentru protecția consumatorului și Oficiul se stat pentru invenții și mărci. –

Contrafacerea între DA și NU

Pe parcursul capitolelor anterioare am discutat continuu despre contrafacere și despre efectele negative pe care acest fenomen le are asupra consumatorilor, asupra agenților economici și asupra bugetului de stat, dar se pune întrebarea Mereu este contrafacerea un element cu efecte negative?, Nu există nici o parte bună a acestui fenomen?. La aceste întrebări vom încerca să răspundem în continuare și vom analiza dacă chiar tot ce înseamnă contrafacere dăunează.

Yi Qian, profesor asociat al Universității Northwestern, specialist pe marketing a studiat felul în care reacționează piață la produsele contrafăcute, cum evoluează vânzările firmei care produce bunul original și care este reacția cumpărătorilor. Rezultatele studiului au fost prezentate în lucrarea „Falsificatorii: Dușmani sau prieteni? Cum afectează falsurile produsul în funcție nivelul calității acestuia?”. Concluzia la care Yi Qian a ajuns este aceea că într-adevăr produsele contrafăcute au efecte negative dar în unele cazuri existenta pe piață a acestora poate aduce beneficii producătorului original, astfel falsificatorul din dușman devenind prieten. Vom începe prin a detalii din lucrare micile beneficii, ca pe urmă să ajungem la cel mai semnificativ efect pozitiv.

Una dintre reacțiile pe care le au producătorii în momentul în care observă că pe piață au apărut falsuri realizate după produsul pe care ei îl realizează, aceștia tind să-și îmbunătățească produsul, să-l dezvolte, în felul acesta distanțându-se calitativ de falsul existent. Acest lucru se reflecta în final în calitatea pe care cumpărătorul o primește, satisfacția acestuia tinzând spre a fi maximizata.

Desigur că acesta evoluție înseamnă folosirea unor materiale de o calitate superioară, ceea ce duce la costuri de producție mai ridicate iar în final la un preț mai mare, dar asta face parte din seria de efecte negative pe care le generează contrafacerea. Aici vom puncta faptul că în urma apariției falsurilor producătorul este încurajat sau mai bine spus forțat de împrejurări să-și dezvolte produsul, în felul acesta ducând compania spre o evoluție.

O altă reacție venită de data aceasta din partea celor care comercializează produse de marcă, fiind autorizați de producător, este aceea că văzându-se amenințați de falsurile comercializate în jurul lor și anticipând o scădere a vânzărilor, aceștia tind să își ia măsuri de siguranță. Aceste măsuri vin de cele mai multe ori prin a comunica cumpărătorului faptul că achiziționând produsul din acel loc, acesta are siguranța calității și veridicității lui. Comunicarea se poate face de exemplu prin afișarea la vedere a autorizației de comercializare date de producător. Cumpărătorii văzând asigurările venite de la comerciant pot tinde să îi cumpere produsele creând astfel beneficii atât pentru producător cât și pentru comerciant. Dacă nu era amenințarea venită de la falsificatori poate că nu s-ar fi tins spre aceste măsuri.

Al treilea efect pozitiv pe care îl vom extrage din lucrarea de cercetare și cel mai relevant, care dă și concluzia finală la care a ajuns Yi Qian, este ca existența pe piață a unor produse false dar identice cu originalul cresc notorietatea acestuia și îl fac să fie mult mai dorit. Dacă falsurile nu ar fi împărțite printre consumatori cel mai probabil că nu foarte multe persoane și-ar permite produsul original iar acesta nu ar fi la fel de răspândit și cunoscut. De multe ori clienții știu că achiziționează un produs fals dar fac asta deoarece nu și-l pot permite pe cel veridic.

Cazuri de acest gen sunt foarte multe dar printre cele mai reprezentative sunt gențile Louis Vuitton, ceasurile Rolex sau ochelarii Ray-Ban.

Lucrurile în acest caz merg puțin mai departe și ajung până la psihologia umană și la cum reacționează oamenii la stimulii din jurul lor. În momentul în care observi că cei ce te înconjoară folosesc produse false de o anumită marca doar pentru că nu și le permit pe cele reale, te determină să îți dorești să faci economii și să îți achiziționezi acel produs original, astfel dând dovadă de capacitate financiară ridicată în comparație cu ceilalți. Desigur, dacă prețul este atât de ridicat încât depășește cu mult bugetul tău, atunci vei achiziționa la fel un produs fals, creând în acest fel dorința de achiziție altei persoane. Dar dacă inclusiv produsul original este la un preț mic, atunci această dorință psihologică nu se crează și în acest fel prezența pe piața doar dăunează producătorului, scăzându-i vânzările.

Așa am ajuns la concluzia finală pe care Yi Qian a descoperit-o și anume ca falsificatorii pot în anumite cazuri să fie prietenii producătorului original ajutând la promovarea produselor acestuia și la creșterea vânzărilor. Dar acest lucru se întâmplă doar în cazul produselor de lux, cu un preț ridicat, nu și la cele accesibile tuturor unde efectul este doar unul negativ și afectează în lanț factorii implicați.

Aici mai putem veni noi cu un alt beneficiu creat de contrafacere și anume că, în cazul în care falsul este realizat într-o manierea în care din punct de vedere calitativ ajunge la nivelul celui original dar este comercializat la un preț mai mic, îi dă posibilitatea cumpărătorului de a se bucura de aceleași beneficii la costuri diminuate, creându-se astfel alte posibilități. Exemple sunt multiple și pot veni din sfera electronicelor precum lanterne, calculatoare sau din sfera textilelor și avem covoare, articole vestimentare și altele.

După cele menționate putem concluziona că că într-adevăr în unele cazuri contrafacerea ar putea crea beneficii pentru producător dar cu toate acestea nu vom putea afirma niciodată că avem nevoie de contrafacere și că prezentată acesteia pe piața este benefică.

Tabel 4: Efecte pozitive vs. Efecte negative ale contrafacerii

Sursă: realizat de autor

Efectele negative resimțite sunt de o magnitudine atât de mare încât le acoperă pe cele pozitive. Faptul că siguranța consumatorilor este pusă în pericol sau uneori chiar viața acestora (cel mai evident în cazul medicamentelor contrafăcute), sau faptul că unii antreprenori ajung în pragul falimentului deoarece nu pot face față concurenței venite de la falsificatori, nu suferă comparație cu mici beneficii precum creșterea notorietății unor produse și a unor producători. Acest efect pozitiv poate fi substituit de un marketing bine gândit.

Modalități de combatere și stopare

Lupta împotriva falsurilor am expus-o în capitolele anterioare dar am făcut-o în mare parte doar dintr-un unghi, lupta dusă de autorități și state. Lucrurile nu se limitează doar la ce face fiecare stat în parte pentru a-și proteja piața internă și legislația pe care o adoptă ci vine din mai multe părți, în principal din trei părți detaliate în continuare:

Aplicate de producătorul original

Aplicate de state

Utilizarea unor tehnologii

Aplicate de producătorul original. Producătorul original are la îndemână câteva instrumente prin care poate intervenii pentru diminuarea cantității de falsuri realizate după produsul său ce se achiziționează pe piață. Acesta este cel dintâi care resimte efectele negative ale bunurilor contrafăcute deoarece primul lucra care se întâmplă este scăderea vânzărilor produsul veridic cu efecte asupra profitului celui care le realizează. Acesta poate să intervină în următoarele moduri:

Să ofere monstre din produsul original în așa fel în cât clienții știind deja care este calitatea bunului, să recunoască cu ușurință falsul și să refuze achiziționarea lui. Se practică în piață și este întâlnit foarte des în cazul parfumurilor.

Se poate oferii produsul pentru utilizare pe o perioadă limitată de timp, perioada ce se va încheia cu achiziționarea produsului dacă mulțumește așteptările celui care l-a achiziționat. Apropiat de această metodă este oferirea unui material gratuit dar care are funcții limitate iar pentru a beneficia de întreg pachetul este necesară o achiziție. Să întâmplă frecvent în cazul aplicațiilor pentru gadgeturi. Utilizarea tuturor funcțiilor unui program sau a unei aplicații necesita o achiziție sau o plată unui abonament lunar ori anual.

O altă metodă prin care poate producătorul intervenii este scăderea prețului până la o valoare apropiată de fals. Pe termen lung s-ar putea să existe chiar beneficii deoarece în acest fel mult mai mulți cumpărători și-ar putea îndrepta atenția în spre bunul pe care înainte nu și-l puteau permite, vânzările ar putea crește iar pe termen lung acest lucru poate duce la un profit mai mare. Se mai poate intervenii asupra serviciilor post-vânzare prin oferirea de garanții prelungite, ridicare și predarea la domiciliu în caz de defecțiuni sau oferirea unui produs la schimb pe perioada de reparații încât clientul să nu simtă lipsa bunului defect.

Acestea sunt câteva dintre uneltele pe care agentul economic care se confruntă cu concurenta din partea unor falsuri le poate utiliza pentru a-și asigura în continuare bunul mers al afacerii.

Aplicate de stat. Acest caz a fost detaliat pe parcursul lucrării, așa că vom puncta doar câteva dintre modurile de acțiune ale statului în lupta împotriva contrafacerii:

monitorizarea și confiscarea – în special la vama pentru a prevenii orice posibilă achiziție

ridicarea unor bariere tarifare

cooperarea internațională, acorduri precum cele cu China, Rusia sau SUA

Utilizarea unor tehnologii. Odată cu evoluția acestui fenomen au început să apară și cercetători care au căutat diverse modalități prin care să diferențieze produsele originale de cele contrafăcute. Printre cele mai utilizate tehnologii se afla codurile de bare, etichete bazate pe unde radio, inscripționări, holograme, bande fluorescente, etc. La unele dintre acestea vom face scurte referiri.

Identificarea prin frecvență radio (Radio-Frequency Identification – RFID). Este o modalitate de identificare a unor obiecte aflate în mișcare sau staționare prin transmisia de unde radio. Este un sistem folosit în multe domenii iar utilitatea sa practică este ridicată. Etichetele care folosesc acest sistem prezintă unele caracteristici, printre care:

reinscripționabile, asemeni unui stick de memorie sau card (rewritable)

permit stocarea unor informații despre produs: nr. de inventar, barcod, etc

au dimensiuni reduse (exemplu: 48mm x 57mm)

Sistemul consta în special într-o bază de date, un cititor și un transmițător (eticheta cu microcip).

Dar cu toate că funcționalitatea sistemului este extinsă sunt cazuri precum cel al medicamentelor unde incorporarea unui microcip nu este posibilă, așa că în acest caz s-au descoperit niște microparticule purtătoare de informații care pot fi introduse în medicamente și consumate fără probleme de oameni. Aceste particule au fost denumite memobeads. O proprietate importantă a acestora este că pot fi comprimate sau capsulate cu succes fără a le fi afectate caracteristicile.

Dispozitivele optice variabile – hologramele. Una dintre situațiile grave întâlnite este atunci când sunt falsificate documente importante iar pe baza lor se încearcă obținerea unor foloase necuvenite. Pentru a evita astfel de cazuri se folosesc ca metode de protecție a documentelor elemente optic variabile irizante. Acestea se obțin prin aplicarea fenomenului de difracție a luminii prin grile în cadrul procesului de producție. Se crează un model denumit master holografic, grila fiind imprimată într-un material fotosensibil printr-un mecanism de tipul holografiei. Modelul obținut este placat cu nichel. Matrița prin presare produce copii pe pelicule de plastic cu dimensiuni 3–5 µm (micrometrii – microni), pe urma acestea sunt acoperite cu un strat subțire de material reflectorizant pentru că în final să fie protejate de o fâșie transparenta. Aplicarea acestor holograme pe documente ce se doresc a fi protejate se face cu ajutorul foliei termo-transferabile. Procedeul împiedică contrafacerea, transferul acestor holograme neputând fi realizat fără a produce daune documentului.

Algoritmi de codificare a informațiilor – aceștia permit identificarea originii unui produs oferind informații codificate într-un sistem 3D. Foarte multe obiecte fizice concepute în zilele noastre conțin desene și modele 3D. Prin urmare îi posibilă realizarea unui semnături care să permită identificarea obiectului, semnătura ce se realizează în cadrul procesului de producție.

Criptografia este o metodă de contracarare prin care date și informații sunt transformate în coduri iar apoi când se dorește, se revine la informația de bază pentru a fi studiată. Această metodă de combatere este des utilizată în domeniul software.

Din punctul nostru de vedere, în ceea ce privește stoparea comercializării produselor contrafăcute ar fi nevoie să se pună accent pe un criteriu extrem de important care în cea mai mare parte este neglijat. Consumatorii, ei sunt unul dintre pilonii care fac ca acest fenomen să reziste, să fie profitabil și să creeze probleme în continuare. Considerăm că ar trebui realizate campanii prin care aceștia să fie informați cu privire la existența într-un număr atât de mare a produselor contrafăcute pe piață. Vorbind în special de țara noastră, aici informarea cu privirea la acest fenomen este aproape inexistentă și toate informațiile pe care oamenii le au sunt din experiențe neplăcute cu falsuri achiziționate sau din ceea ce observă și se informează singuri. La fel ca majoritatea problemelor și aceasta ar putea fi parțial rezolvată prin educație. Consumatorii trebuie educați cu privire la riscul la care se supun în momentul în care cumpără falsuri și ce efecte pe termen lung pot surveni din aceasta. Nu considerăm că este suficient doar să reglementezi din punct de vedere juridic aceste fapte ci trebuie intervenit din mai multe unghiuri dacă se dorește o combatere, iar unul dintre aceste unghiuri sunt cumpărători.

Nu vom putea spune niciodată că nu mai avem nevoie de justiție, că fiecare cetățean înțelege ce este moral și ce nu și că infracțiunile au dispărut, prin urmare nici contrafacerea nu va putea fi stopată. Fiind profitabilă mereu vor exista persoane care vor sfida lega și vor continua să desfășoare acele activități care le aduc un profit mare, fără a se gândi la alte consecințe. Dar înțelegând efectele produse trebuie să luptăm continuu pentru a minimiza aceste activități ilegale și a descuraja cât mai mult contrafacerea.

Studiu de caz: Analiza unei situații de contrafacere și urmările acesteia în industria auto

Cu toate că pe parcursul lucrării s-au oferit mai multe exemple de situații în care produsele contrafăcute erau prezente, în continuare vom căuta să detaliem un exemplu relevant de astfel de situație, să analizăm efectele pe care le-a produs în piață, care au fost pilonii afectați și dacă ceea ce este expus în teorie se reflectă în realitate.

Exemplu pe care vom merge este unul din industria auto unde vom cerceta și analiza cazul liderului mondial al automobilelor de lux, BMW (Bayerische Motoren Werke AG), care în anul 2007 a început o luptă în instanță cu un competitor chinez, Shijiazhuang Shuanghuan Automobile Co, acesta a intrat pe piața cu un model de SUV aproape identic cu modelul X5 al celor de la BMW. Vom analiza caracteristicile care au stârnit revolta nemților și vom interpreta dacă și în ce fel au fost afectate vânzările producătorului german în urma apariției pe piață a unui produs ce încerca să-și câștige cumpărători prin oferirea unei mașini ce avea mult prea puține elemente originale. Acest caz va fi un exemplu relevant și din punct de vederea al calității unui produs aflat la un preț inferior celui original și al felului în care sunt afectați și reacționează clienții.

Industria auto este una dintre cele mai dezvoltate industrii la nivel global.Pentru unele zone ale Europei precum estul și centru continentului, parte în care ne aflăm și noi, industria auto poate reprezenta motorul de creștere economică. Spunem asta pe baza cifrelorcare arata ca în această zonă în anul 2013 s-au produs peste 3,5 milioane de vehicule realizate de 575.000 angajați. Rezultatele din acest sector au contribuit cu aproape 10% la PIB-ul Europei Centrale și de Est. Aici cea mai intensă activitate la producția de automobile se înregistrează în Slovacia unde sunt realizate 167 vehicule pe cap de locuitor, acest nivel reprezentând și cea mai ridicată cifră la nivel global, nu doar în regiune. Pe locul 2 se situează Republica Ceha cu 112 vehicule pe cap de locuitor iar țara noastre este poziționată pe locul 7 cu 16/cap locuitor. Foarte interesantă este conectarea acestor cifre cu numărul de angajați ce activează în fiecare țară în această industrie. Aici România se afla pe locul 3 cu 117 mii angajați, pe primele locuri fiind Polonia (149 mii) și Republica Ceha (14 mii). Slovacia care înregistra cea mai ridicată producție pe cap de locuitor se situează pe locul 5 cu 51 mii angajați. De aici putem deduce eficienta ridicată din această industrie în Slovacia, comparativ cu alte țări est și central europene.

Prin urmare industria auto este una dezvoltată, profitabilă și cu o importanță ridicată pentru dezvoltarea economică a țărilor care au adoptat-o. În capitolele anterioare am specificat că falsificatorii și-au îndreptat atenția spre acele zone în care au identificat activități profitabile și bunuri pentru care cererea pe piața este una ridicată. Industria auto îndeplinind aceste criterii a fost țintita de falsificatori și identificăm și aici cazuri de contrafacere. Se falsifică de la consumabile precum uleiuri până la piese, anvelope și chiar modele de automobile ale unor mărci consacrate. Printre cazurile cunoscute de modele copiate s-au numărat BMW X5, Rolls Royce Phantom, Toyota Previa, Mini Cooper, Mâzda 3, Smart, Audi A4, Mercedes C Klass și altele. Țara mama în care au fost copiate este China, menționată ca fiind țară care furnizează cele mai mari cantități de produse contrafăcute în Uniunea Europeană. China în 2014 s-a plasat pe locul 1 în topul țărilor producătoare de autovehicule cu peste 19 milioane mașini realizate, la o diferență considerabilă față de clasata locului 2, Japonia, unde s-au realizat puțin peste 8 milioane. După cum se observă, chinezii nu s-au oprit la a falsifica electronice, ceasuri sau haine ci țin să demonstreze că zicala În China se poate copia orice cu excepția persoanei care ți-a dat viață, este adevărată.

Dintre toate produsele care pot fi copiate, o mașină este poate printre cele mai grele deoarece conține aproximativ 6 mii de componente realizate din materiale diverse și în plus îi nevoie de de o întrega structura bine organizată, ingineri foarte buni și tehnologie avansată. Dar acestea nu sunt impedimente ridicate pentru chinezi și nu au fost nici pentru Shijiazhuang Shuanghuan Automobile Co în momentul în care au ieșit pe piața cu Shuanghuan CEO (SCEO) un model aproape identic cu BMW X5.

Shijiazhuang Shuanghuan Automobile Co este o firmă realizatoare de automobile ce activează pe piața din aprilie 1988, cu sediul în Shijiazhuang, Hebei și are peste 2000 de angajați.

Bayerische Motoren Werke AG este liderul mondial al automobilelor de lux, în februarie 2015 înregistrând vânzări de 122.550 SUV-uri și mașini sport, în creștere cu 4.2% față de luna ianuarie. Vânzările anuale fiind de aproximativ 2,22 milioane vehicule și este urmat în top de Audi cu 2,1 milioane și Mercedes cu 1,95 milioane.

Cei de la compania chineză observând succesul modelelor BMW printre cumpărători, atunci când au realizat schițele pentru modelul lor SCEO, s-au inspirat de la modelul X5 al nemților și au ieșit pe piața cu un SUV care la prima vedere este aproape identic (excepție făcând câteva elemente din față și interiorul mașinii) cu BMW X5.

Imagine 1: X5 vs SCEO

Sursă: designntrend.com

Imaginea prezentată mai sus le afișează pe cele două modele, în prima linie aflându-se modelul producătorului chinez iar în cea de a doua modelul celor de la BMW. Se poate observa cu ușurință că asemănările în privința designului există, cele două fiind aproape identice. Diferențe sunt în ceea ce privește interiorul mașinii, dar nici aici lucrurile nu sunt foarte limpezi. Se pare că partea interioară seamănă extrem de mult cu modelul Land Cruiser de la Toyota. Revenind la elementele exterioare, în momentul în care BMW a observat asemănările dintre modelul lor și SCEO care se comercializa deja pe piață, aceștia au acționat în instanță acuzând Shuanghuan de furt intelectual și concurență neloială. Acțiunea lor a avut succes în Germania unde vânzarea de SCEO a fost interzisă dar nu același lucru s-a întâmplat peste tot. O cute de judecata din Italia le oferea în decembrie 2008 chinezilor dreptul de a comercializa în continuare SUV-ul. În felul acesta ambele modele au continuat să fie vândute pe piață și să ajungă la cumpărători.

Cercetarea noastră dorește să identifice dacă și în ce fel au fost afectate vânzările modelului BMW X5 în urma introducerii pe piață a copiei realizată de compania chineză. În continuare vom lua pe rând cota pe care o reprezentau vânzările de X5 din totalul vânzărilor BMW înainte de comercializarea masivă a lui SCEO și cum s-a prezentat și evoluat această situație după comercializare. Analiză este prezentată în graficele următoare:

Grafic 6: Cota vânzărilor de X5 din total în 2006

Sursă: Automotive Intelligence, pe baza BMW Annual Reports

În anul 2006 BMW a vândut 75.321 de SUV-uri din modelul X5, ceea ce a reprezentat aproximativ 6% din totalul vânzărilor companiei. 2006 a fost anul în care modelul chinezilor abia intra pe piață și începea să fie observat de potențiali clienți. Problema se pune din 2007 și 2008 înspre prezent. Cifrele înregistrate ne vor demonstra influența pe care a avut-o produsul copiat asupra celui original și cât a avut de suferit BMW în urma acestui fapt:

Grafic 7: Cota vânzărilor de X5 din total în 2007

Sursă: BMW Group Management Report, A Review of the Financial Year (2007), 2008

Graficul realizat de specialiștii BMW care au cuantificat vânzările pentru anul 2007, releva clar că modelul X5 nu doar că s-a păstrat în jurul nivelului din anul anterior ci a a înregistrat o creștere, de la 75.321 bucăți vândute, la 120.617 bucăți (de la 6% din totalul vânzărilor, la 9,4%).

Până în anul 2007 cifrele nu indică că începerea comercializării modelului contrafăcut a afectat în vreun fel produsul original. Cei de la de la Shijiazhuang Shuanghuan Automobile CO anunțau în perioada respectivă că au livrat la începutul anului 2007, 300 de modele către cei 87 de dealeri autor cu care colaborau în Italia. Aproximativ 300 de bucăți au fost vândute în 2007 și în următoarele țări: România, Bulgaria, Ungaria, plus Republica Ceha. Pentru 2008 estimările au fost de 1.200 bucăți în cele 4 țări menționate. Înțelegem de aici ca automobilul chinezilor începe să fie observat și chiar să începe să fie achiziționat de mii de cumpărători.

Poate în anul 2007 notorietatea modelului era mult prea scăzută și vânzările mult prea mici pentru a le afecta pe cele ale liderului, dar acest lucru începe să se schimbe, SCEO devin cunoscut mai ales în urma situației create între firma producătoare și BMW și vânzările încep să crească.

De aici situația devine puțin mai complicată deoarece economia începe să intre în criză și vânzările din industria auto la modul general sunt în scădere și oamenii își reorientează atenția dinspre mașinile scumpe spre unele mai accesibile. Acest element este foarte relevant deoarece a fost un factor care a ajutat la creșterea vânzărilor produsului oferit de producătorii chinezi, fiind un SUV oferit la un preț destul de scăzut. Dacă revenim la analiza vânzărilor de X5 ale BMW vom observa că au scăzut ca și număr (dar un lucru înțeles în contextul crizei economice) și au scăzut și că cotă din vânzările totale. În 2008 s-au vândut 84.440 bucăți, ceea ce a reprezentat aproximativ 7 % din total.

Grafic 8: Cota vânzărilor de X5 din total în 2008

Sursă: contribuție proprie după date din Review of the Financial Year (2008), 2009

Analizând datele putem afirma că BMW resimte atât efectele crizei financiare câte și pe cele ale prezenței competitorului chinez, dar pentru a putea trage o concluzie relevanta vom analiza vânzările de X5 și pe următorii ani. În cei 4 ani care au urmat doar anul 2009 a mai mai reprezentat un an cu vânzări mici (88.851 buc.), restul au înregistrat o creștere semnificativă, ajungându-se din nou la cifre ce depășeau pragul de 100 mii bucăți vândute. Situația în cifre a stat în felul următor: 2010 – 102.178; 2011– 104.827; 2012 – 108,544.

Cel mai bine se vede evoluția pe următorul grafic:

Grafic 9: Evoluție vânzări BMW X5 2009-2012

Sursă: contribuție proprie după rapoartele financiare anuale ale BMW

Într-adevăr, în momentul în care copia producătorului chinez a început să fie observată de clienți și vânzările au crescut, la X5 s-a întâmplat contrariul. Am putea supune cu ușurință că se văd efecte clare ale produsului contrafăcut în piață și că acestea sunt negative, dar nu putem face acest lucru deoarece apare un semn mare de întrebare. În condițiile în care pentru anul 2008 vânzările de SCEO au fost estimate ca având o valoare destul doar câteva mii de bucăți, cela ale BMW – X5 au scăzut cu 36.177. Nu putem spune că vânzările de X5 au scăzut cu 36 de mii pentru că s-au cumpărat în schimb câteva mii de SCEO, chiar dacă au intervenit și alte efecte ale crizei. Acest lucru ne face să ne îndoim că aceasta a fost cauza, așa că vom mai face o analiză și vom observa care a fost tendința din industria auto în acea perioadă luând în considerare evoluția vânzărilor principalilor competitori ai lui BMW, Audi și Mercedes.

Grafic 10: Evoluție vânzări BMW, Audi și Mercedes între 2008-2012

Sursă: 0-100.ro (http://0-100.hotnews.ro/2013/03/13/analiza-cum-au-evoluat-vanzarile-celor-mai-importante-marci-premium-din-lume-in-ultimii-5-ani/)

Se observă că în perioada analizată (2008 – 2012) BMW s-a păstrat lider pe piața automobilelor de lux, nici Mercedes, nici Audi nu ar reușit să atingă nivelul gigantului BMW. Toți cei 3 producători analizați au înregistrat o scădere după 2008 spre 2009 cu un început de revenire din 2010, nu doar BMW care se luptă în acea perioadă în instanță cu producătorul chinez. De aici putem deduce că scăderea suferită de producătorul german a fost un efect normal în contextul economic de atunci iar dacă prezența produsului fals a afectat în vreun fel aceasta a fost aproape nesemnificativă. Prin această analiză am întărit și mai tare rezultatele studiului realizat de Yi Qian în care afirmă că în cazul produselor de lux prezenta prezenta contrafăcutelor pe piață nu afectează vânzările producătorului original și din contră s-ar putea să ajute la creșterea notorietății acestuia și implicit a vânzărilor.

Mai putem susține aceste și prin analiza prețurilor celor 2 mașini. SUV-ul celor de la BMW se vinde la un preț ce gravitează în jurul valorii de 60.000 de euro, iar competitorul chinezesc îi comercializat la aproximativ 23.000 de euro. Așadar cei ce dețin capacitatea financiară și sunt dispuși să plătească pentru un BWM X5 în mod clar nu vor renunța la acesta pentru a cumpăra un SCEO, iar cei ce își doresc unu SUV dar nu dețin o sumă mai mare de 25.000 de euro foarte probabil să își îndrepte atenția spre modelul chinezesc dar aceștia nu ar fi fost posibili clienți pentru o mașină de 60.000 de euro nici dacă SCEO nu era pe piață.

În ceea ce privește producătorul după care s-au inspirat chinezii, lucrurile stau destul de clar acuma. Dar în acest caz producătorul german nu a fost singurul pilon, pe de altă parte au fost clienții care au primit la un preț mic un produs aproape identic cu unul de trei ori mai scump. Chiar au făcut aceștia o afacere profitabilă? Cum și-au permis cei de la Shuanghuan să le ofere clienților aceeași calitate și design pe care le-o ofereau nemții de la BMW dar la un preț semnificativ mai mic?

Cu ușurință se poate deduce faptul aceasta achiziție era una profitabilă doar la prima vedere și că pe termen lung puteau ieși la iveală efectele materialelor de calitate inferioară folosite la construcția automobilului. Acest lucru s-a și întâmplat. Numeroase au fost plângerile postate în mediul online de clienți nemulțumiți care după o scurtă perioadă de timp au început să observe că apar probleme. Unul dintre cazurile foarte vehiculate a fost cel al unei persoane de origine germană care avea în posesie un SCEO cu care realizase 100.000 de kilometri, dar după această distanța parcursă uzura mașinii era una avansată.

Imagine 2: Efectele materialelor inferioare utilizate în contrafacere

Sursă: carscoops.com

Imaginile de mai sus prezintă o situație de neconceput. După 100.000 de kilometri problemele cu care se confrunta automobilul erau iremediabile. Rugina era într-un stadiu avansat aproape pe fiecare piesă atât la interior cât și în exterior, situație ce nu mai avea soluție. Revolta posesorului a fost într-atât de mare încât a distrus automobilul prin incendiere.

În concluzie putem afirma ca prin analiza acestei situații reale în care un producător auto s-a confruntat cu o concurență venită din partea unui produs contrafăcut am reușit să demonstrăm că tot ce s-a explicat în practica are aplicabilitate în viața reală și că lucrurile stat exact așa cum au fost expuse. S-a dovedit în prima fază ca în cazul unul produs de lux precum BMW X5 apariția unui alt autovehicul care copia acest model nu a afectat cursul normal al vânzărilor, acestea au reacționat doar la alți factori externi prezenți în economie. Dar cu toate acestea nu putem să spunem că BMW nu a fost chiar deloc afectat de această situație deoarece a exista luptă pentru dovedirea contrafacerii în instanță, iar asta a adus după sine cheltuieli și neplăceri companiei. Considerăm că cei mai păgubiți în acest caz au fost cumpărătorii care au plătit o sumă de aproximativ 23.000 de euro, o sumă foarte mare dacă o corelam cu nivelul salariilor din multe țări europene, pentru o mașină care s-a dovedit a fi la un nivel foarte jos din punct de vedere calitativ. În acest fel s-au dovedit efectele negative ale contrafacerii și s-a înțeles de ce se duce o luptă atât de acerba la nivelul Uniunii Europene împotriva contrafacerii. Toate demersurile și acțiunile sunt realizate tocmai pentru a ferii cetățenii Uniunii de a fi înșelați și păgubiți în urma achiziției unor produse falsificate.

Concluzii