Contractul International DE Leasing

CUPRINS

CAPITOLUL I Leasing-ul – tehnica moderna de comert

1.1. Importanta leasing-ului in practica internationala

1.2. Aparitie si evolutie

1.3. Drept comparat

1.3.1. S.U.A.

1.3.2. Marea Britanie

1.3.3. Franta

1.3.4. Japonia

1.3.5. România

CAPITOLUL II Contractul international de leasing

2.1. Definitie

2.2. Caracterul international al leasing-ului

2.3. Natura juridica a contractului

2.4. Comparatie cu alte contracte

2.5. incheierea contractului

2.5.1. Partile contractului

2.5.2. Conditii de forma si fond

2.5.3. Clauze specifice contractului

2.5.4. incetarea contractului

2.6. Efectele contractului international de leasing

2.6.1. Obligatiile vânzatorului

2.6.2. Obligatiile finantatorului – lessor

2.6.3. Obligatiile utilizatorului – leasel

CAPITOLUL III Procesul de formare al leasing-ului

3.1. Fazele contractului

3.1.1. Faza prealabila

3.1.2. Faza locatiunii

3.1.4. Faza optiunii

CAPITOLUL IV Forme de leasing

4. 1. Lease-back

4. 2. Time sharing

4. 3. Master-leasing

4. 4. Leasingul experimental

CAPITOLUL V Legea aplicabila contractului international de leasing

5.1. Solutiile dreptului român. Legea nr. 105/1992 cu privire la raporturile de drept international privat. H.G. nr. 72/1993 privind regimul vamal al bunurilor ce fac obiectul tranzactiilor de leasing. O.G. nr. 12/1995 privind unele masuri referitoare la regimul vamal al masinilor, utilajelor si instalatiilor importate in cadrul tranzactiilor de leasing. O.U.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing

5.2. Dreptul uniform. Conventia internationala UNIDROIT asupra leasing-ului international, OTTAWA, 28.05.1988

CONCLUZII

Oportunitatile contractului de leasing

ANEXA

1. Dreptul uniform. Conventia internationala UNIDROIT asupra leasing-ului, Ottawa, 1988

2. Model de oferta leasing

BIBLIOGRAFIE

CUPRINS

CAPITOLUL I

LEASING-UL-TEHNIC| MODERN| DE COMER}

1.1. Importanta leasing-ului in practica internationala

Leasing-ul, tehnica moderna de credit pe termen mediu, precum si pe termen lung (in cazul procurarilor de echipament, instalatii industriale, uzine, edificii) constituie o ingenioasa operatie bazata pe disjungerea, pe plan juridic, intre dreptul de proprietate si dreptul de folosinta (acordându-i-se acestuia din urma o consideratie deosebita deoarece randamentul asteptat de la un bun are mai multa importanta decât dreptul abstract de proprietate asupra acestui bun), o disjungere pe plan fiscal intre amortismente si ratele chiriei, iar pe plan economic, intre capital si produsul sau; cu alte cuvinte, de o parte se afla proprietarul (locator, finantator) si de alta locatarul utilizator al bunului respectiv. Scopul comun, care este rentabilitatea, ii face pe acestia sa actioneze intr-o conditionare reciproca si intr-un spirit de colaborare de care depinde intregul rezultat urmarit. Prin faptul ca bunul ramâne tot timpul, pâna la sfârsitul contractului, proprietatea creditorului (finantator), aceasta situatie este pentru utilizator mai putin grea decât ipoteca, iar pentru creditor constituie o garantie absoluta, mai puternica decât o ipoteca sau gaj, intrucât el are tot timpul proprietatea bunului, iar plata ratelor de chirie si apoi, eventual a pretului de vânzare, ii da creditorului posibilitatea sa primeasca inapoi sumele avansate si deci sa realizeze un plasament de capital cu maximum de rentabilitate. Leasing-ul permite intreprinderilor sa realizeze investitii in echipamente si utilaje, pe o cale mai usoara decât cele clasice.

Aceasta tehnica originala de credit a fost pusa la punct in anii '50 in S.U.A., potrivit careia institutia financiara devenea proprietara bunului achizitionat cu banii sai, iar utilizatorul bunului devenea un simplu locatar al acestuia. Datorita succesului sau, leasing-ul a fost legiferat in Franta, in 1962, iar mai târziu si in alte tari precum Belgia (1967), Brazilia (1974), Portugalia (1979) etc.

Leasing-ul a patruns, in special, in domeniul masinilor si utilajelor; se preiau prin inchiriere nu numai instalatii standard, de serie, mijloace de transport si masini unelte, ci si utilaje deosebite, ca cele poligrafice, textile, medicale, de laborator etc.

Operatiunile de leasing sunt practicate de mai multe categorii de societati. Pe de o parte, producatorii si-au creat propriile lor firme de leasing, pe de alta parte, functioneaza societati independente specializate pe aceasta forma de finantare; ele cumpara de la producatori bunurile destinate inchirierii.

Structura operatiunilor de leasing, pe diferite domenii, difera de la o tara la alta. De exemplu, in Austria, concesiunile financiare privind proprietatile imobiliare reprezentau in 1979-1980 o patrime din intreprinderile de leasing, timp in care alte tari aveau o pondere redusa. in Europa occidentala, o treime din afacerile de tip leasing au in vedere instalatiile industriale, o cincime calculatoarele si aparatele de birou. Un procent destul de ridicat priveste automobilele, vapoarele, avioanele si trenurile. in Australia si Canada structura pe domenii este aproximativ aceeasi. in Japonia, asa cum era de asteptat, piata leasing-ului este dominata de calculatoare si aparate de birou. Leasing-ul este un proces activ, in plina devenire, definindu-se ca o tehnica suis generis de creditare pe termen lung in ultima instanta, care cuprinde o serie de acte juridice marcate de interdependenta dintre ele. Leasing-ul nu este o juxtapunere de operatii clasice, o suma de contracte bilaterale incheiate intre vânzator, finantator si utilizator, ci reprezinta un tot unitar, o operatie de sine statatoare, in care actele juridice s-au topit, fiecare contract component suportând mutatii serioase fata de contractul clasic corespunzator.

Din avantajele sistemului de leasing putem enunta, in primul rând, faptul ca acesta ofera beneficiarului extern, fara ca acesta sa plateasca inainte, posibilitatea de a dispune rapid de masini si utilaje noi, mentinându-se la zi cu nivelul cel mai inaintat de tehnica. Operatiunea nu antreneaza capital lichid, iar creditul poate fi rambursat, obisnuit, din beneficiile aduse chiar de mijloacele de productie inchiriate, mai exact sistemul permite o finantare din exterior. in al doilea rând, leasing-ul presupune o operativitate, o mobilitate in tranzactii. Unul din motivele cele mai serioase care au facut ca leasing-ul sa capete o atât de mare extindere este reducerea riscului pe care il prezinta fenomenul de uzura morala in tehnica.

Un rol important il joaca leasing-ul in contracararea concurentei, pferind posibilitati de innoire a masinilor, facilitând investitii dinamice, rentabile ce incorporeaza inteligenta si inventivitate. Ca operatie speciala de comert exterior, leasing-ul favorizeaza dezvoltarea economica a unor tari lipsite de mijloace financiar-valutare, asigurând câstigarea unor noi parteneri, patrunderea pe noi piete, permanentizarea relatiilor economice prin desfacerea indelungata a unor produse de baza ale propriei economii. Uneori, leasing-ul este singuramodalitate de a procura echipamente ca in cazul unor aparate, foarte scumpe, cum ar fi avionul "Concord" sau marile computere care, practic nu pot fi achizitionate decât in conditii de leasing. Sistemul de leasing ofera nu numai utilajul, ci si servicii, ca intretinerea si reparatiile, un avantaj indiscutabil, mai ales in cazul unor instalatii sofisticate. Prin faptul ca ratele de leasing ramân fixe pe toata perioada contractului, indiferent de situatia pe piata mondiala, se popate asigura o anumita planificare a cheltuilelilor viitoare, cel putin in ceea ce priveste nivelul chiriilor. in caz de inflatie, chiriasul este avantajat, efectuând platile cu banii devalorizati deja, situatie care confera un anumit confort, o anumita siguranta in afaceri. in cazul in care chiriasul da faliment, nici firma de leasing nu este pusa in situatie foarte dificila; ea nu pierde bunul inchiriat, fiind proprietara, ci doar ratele respective. in plus, leasing-ul permite diminuarea impozitelor, deoarece chiriile apar drept cheltuieli.

Sigur ca leasing-ul prezinta si dezavantaje, cum ar fi costul ridicat al operatiunii, fiind cea mai scumpa forma de creditare. Acest dezavantaj poate fi partial compensat prin transferarea de impozit. Poate aparea si riscul nerealizarii valorii bunurilor inchiriate, insa din practica internationala rezulta ca situatiile sunt rare. Cu toate acestea este posibil sa nu se amortizeze intotdeauna integral valoarea acestora, chiar in cazul inchirierilor succesive sau vindere. {i totusi, printr-o serie de avantaje indiscutabile, leasing-ul se extinde tot mai mult in comertul international.

Datorita avantajelor pe care le prezinta pentru partile participante si repercursiunile pozitive asupra dezvoltarii economiei nationale, precum si posibilitatile pe care le ofera pentru efectuarea unor operatii economice care depasesc frontierele tarilor respective spre a participa la activitati de cooperare internationala economica si tehnico-stiintifica, operatia de leasing prezinta o importanta deosebita pe plan economic, financiar si juridic.

1.2. Aparitie si evolutie

Leasing-ul a aparut in Statele Unite ale Americii prin crearea in 1952 a societatii "United States Leasing Corporation" in San Francisco, care, cu un capital initial de numai 20.000$, finanta numai dupa doi ani operatii de leasing pentru diverse echipamente in valoare de 3 miloane de dolari.

Aceasta descoperire s-a datorat lui D. P. Botle, managerul unei firme de produse alimentare din California. Acesta avea de executat o mare comenda ferma pentru armata, dar nu avea fondurile necesare si suficiente pentru a achizitiona bunurile de echipament industrial de care avea nevoie. S-a adresat atunci unei institutii financiare careia i-a sugerat sa-si modific domeniul sau de activitate financiara, spre a cumpara echipamentul de care intreprinderea avea nevioe si a-i inchiria imediat acest echipament spre a-si executa comanda catre armata. Totodata directorul intreprinderii isi lua sarcina sa determine el insusi natura si caracteristicile echipamentului de care avea nevoie. Operatiunea a fost realizata si rezultatele ei au fost incurajatoare incât s-a dezvoltat o intreaga si imensa activitate de leasing.

Societatile de leasing s-au inmultit rapid. in 1959 acestea operau cu 300 milioane de dolari, in 1967 cu peste 1,5 miliarde de dolari, in 1970 cu circa 7 miliarde de dolari, ritmul madiu anual al operatiilor de leasing in S.U.A. ridicându-se la 10-15%. Efectuând operatii de creditare a exportului, societatile de leasing au fost incurajate de stat acordându-li-se garantii guvernamentale.

Leasing-ul se xetinde in lume. Ajuns in Europa mai intâi in Anglia si Germania, devine o prezenta activa in economia franceza, olandeza, belgiana, italiana, suedeza. Apar primele legi si reglementari.

in 1972 ia nastere Federatia Europeana a Societatilor de Leasing (Leaseeurope), de fapt un consortiu care controleaza circa 80% din piata financiara de leasing a continentului. Peste 500 de societati impânzesc globul. Numerosi membri individuali, comunitati de leasing, sunt mari corporatii transnationale ca "GATX Leasing Corporation" cu filiale in mai multe tari sau ca Orient Leasing Company Ltd." care actioneaza in Japonia, Malayezia, Indonezia, Filipine, Thailanda, Sri Lanka, Brazilia, Venezuela, Chile, Antilele Olandeze, S.U.A. si Olanda.

1.3. Drept comparat

Industria leasing-ului s-a dezvoltat de la o tara la alta, de la un continent la altul, in forme specifice, cunoscând insa anumite particularitati.

1.3.1. Leasing-ul in S.U.A.

in S.U.A. leasing-ul a patruns cel mai puternic in viata economico-financiara cu toate ca nu exista o organizatie, o corporatie care sa detina controlul absolut asupra operatiunilor de acest fel. Multe societati de leasing controleaza sectoare sau domenii interne, iar unetreprinderea avea nevioe si a-i inchiria imediat acest echipament spre a-si executa comanda catre armata. Totodata directorul intreprinderii isi lua sarcina sa determine el insusi natura si caracteristicile echipamentului de care avea nevoie. Operatiunea a fost realizata si rezultatele ei au fost incurajatoare incât s-a dezvoltat o intreaga si imensa activitate de leasing.

Societatile de leasing s-au inmultit rapid. in 1959 acestea operau cu 300 milioane de dolari, in 1967 cu peste 1,5 miliarde de dolari, in 1970 cu circa 7 miliarde de dolari, ritmul madiu anual al operatiilor de leasing in S.U.A. ridicându-se la 10-15%. Efectuând operatii de creditare a exportului, societatile de leasing au fost incurajate de stat acordându-li-se garantii guvernamentale.

Leasing-ul se xetinde in lume. Ajuns in Europa mai intâi in Anglia si Germania, devine o prezenta activa in economia franceza, olandeza, belgiana, italiana, suedeza. Apar primele legi si reglementari.

in 1972 ia nastere Federatia Europeana a Societatilor de Leasing (Leaseeurope), de fapt un consortiu care controleaza circa 80% din piata financiara de leasing a continentului. Peste 500 de societati impânzesc globul. Numerosi membri individuali, comunitati de leasing, sunt mari corporatii transnationale ca "GATX Leasing Corporation" cu filiale in mai multe tari sau ca Orient Leasing Company Ltd." care actioneaza in Japonia, Malayezia, Indonezia, Filipine, Thailanda, Sri Lanka, Brazilia, Venezuela, Chile, Antilele Olandeze, S.U.A. si Olanda.

1.3. Drept comparat

Industria leasing-ului s-a dezvoltat de la o tara la alta, de la un continent la altul, in forme specifice, cunoscând insa anumite particularitati.

1.3.1. Leasing-ul in S.U.A.

in S.U.A. leasing-ul a patruns cel mai puternic in viata economico-financiara cu toate ca nu exista o organizatie, o corporatie care sa detina controlul absolut asupra operatiunilor de acest fel. Multe societati de leasing controleaza sectoare sau domenii interne, iar unele si-au extins activitatea dincolo de granitele nationale. Leasing-ul american este orientat spre obtinerea de profit. Industria americana mai mult decât oricare alta a fost influentata direct de politica de impozite. "Economic Recovery Tax Act" din 1981 ii penaliza pe leasingman-ii daca incheiau contracte de permiteau beneficiarilor sa cumpere obiecte inchiriate, la sfârsitul perioadei respective, in conditii de pret redus, adica sub pretul care reflecta valoarea lor pe piata. Recentul "Economic Recovery Tax Act" si noile regulamente de leasing, desi reflecta o seama de aspecte controversate, inca cuprind prevederi de tipul "portului de refugiu". Leasing-ul financiar numit "port de refugiu" este o tranzactie pe hârtie in care beneficiarul de leasing vinde, de fapt, creditele sale pentru impozitele pe investitii si retinerile de amortizare privind echipamentul nou achizitionat unor furnizori mai rentabili si care platesc impozite mai mari. Bunul cumparat de furnizorul de leasing este inchiriat unor beneficiari oarecare, in posesia si sub controlul carora va ramâne tot timpul cât va fi util.

Anumite avantaje legate de impozite, potrivit noii legi se pot pierde daca bunurile inchiriate sunt folosite dincolo de granitele S.U.A. Cu unele exceptii facute pentru tipuri limitate de proprietati, furnizorii americani de leasing nu pot beneficia de creditul pentru investitii daca proprietatea inchiriata nu este utilizata in S.U.A.

in S.U.A., leasing-ul este reglementat prin "United States Uniform Consumer Credit Code" si "Uniform Comercial Code", Cartea a 9-a.

1.3.2. Leasing-ul in Marea Britanie

Economia la impozite se pare a fi si in Marea Britanie cuvântul de ordine al operatiunilor de leasing.

Structura sistemului de leasing bazat pe avantajele deduse din impozite, conform "The Finance Act" din 1971, este urmatoarea: furnizorul de leasing, ca finantator al proprietatii date in chirie, are dreptul la o alocatie de capital care sa ii permita sa scada intregul cost al bunului inchiriat inca in decursul primului an. La rândul sau, beneficiarul de leasing, are dreptul sa scada cheltuielile sale de chirie din venitul sau, ca o cheltuiala curenta. Contractul de leasing nu implica o optiune de achizitionare din partea utilizatorului, o astfel de optiune putând da tranzactiei un caracter de "cumparare in rate", ceea ce ar transforma beneficiarul de leasing in proprietar, alocatia de capital fiind transferata de la cedent la cesionar.

Legea nu interzice leasing-ul de export, dar in asemenea cazuri alocatia de capital acordata furnizorului de leasing se reduce cu 75%. Leasing-ul de export "strain catre strain", desi controlat de reglementari stricte din partea autoritatilor bancare si de impozite, este posibil pentru furnizorii britanici. Alocatia de capital este limitata tot la 25%.

in Marea Britanie actioneaza 59 de companii de leasing organizate in "Equipament Leasing Association". Aici, leasing-ul este reglementat prin U.K. Consumer Credit Act, 1974.

1.3.3. Leasing-ul in Franta

Pita franceza de leasing cuprinde in primul rând vehicule mari si aparatura de birou.

Operatii leasing de anvergura sunt considerate ca afaceri financiare. Celorlalte forme de leasing sunt privite ca inchirieri fiind supuse reglementarilor comerciale obisnuite.

Companiile de leasing actioneaza dupa legile care se refera la banci si societati financiare. Activitatea firmelor de leasing, mai ales a acelora care practica garantia pe credit (credit-bail), a fost reglementata prin Legea nr. 66/455 din 1966, completata printr-o decizie in 1967 privind operatiile de credit-bail si concesiunile de fonduri fixe.

Legislatia franceza defineste operatiile de credit-bail drept inchirieri de fonduri fixe sau instalatii industriale cumparate anume in vederea inchirierii unor intreprinzatori care ramân apoi proprietarii lor; asemenea operatii, indiferent de denumirea lor, ii dau beneficiarului posibilitatea de a cumpara tot sau o parte din echipamentul inchiriat, la un pret negociat, luându-se in seama, fie si in parte, sumele platite cu titlu de chirie. Companiile franceze de credit-bail sunt incluse in regimul institutiilor bancare sau de credit, cu reglementari stricte, fiind controlate de Consiliul National de Credite, de Banca Frantei si de alte autoritati financiare. Ele sunt obligate sa inregistreze bilantul si alte detalii privind pozitia financiara.

Firmele de leasing nu se bucura de avantaje la impozite si totusi leasing-ul prin flexibilitatea operatiilor continua sa se extinda in economia franceza.

Din punct de vedere juridic, creditul locatie se prezinta in Franta sub doua forme: creditul locatie mobiliar si creditul locatie imobiliar. in ceea ce priveste creditul mobiliar, contractul va fi incheiat pe o anumita perioada, in principiu irevocabila, care va corespunde cu durata vietii economice a bunului finantat. Privitor la statutul societatilor de credit mobiliar, legea din 2 iulie 1966 defineste cadrul legal pentru societatile de credit locatie. Ea supune societatile prevederilor care reglementeaza profesia bancara. Societatile de credit locatie sunt societati financiare in sensul definit de legea din 24 ianuarie 1984.

Ca orice intreprindere, societatile de credit locatie sunt supuse impozitului pe profit, amortizeaza imobilizarile lor dupa normele admise pe plan fiscal, platesc TVA pentru cumpararile lor de materiale si o recupereaza din chiriile percepute.

Pentru a-si finanta nevoile, societatile de credit locatie mobiliar dispun de fondurile lor proprii si de creditele pe care le pot obtine pentru operatiunile lor. Timp indelungat ele s-au refinantat de la Consiliul National sub forma de termen mediu mobilizabil, practica mai putin folosita astazi datorita evolutiei dobânzilor. Societatile financiare, deoarece nu au voie sa primeasca depozite pe termene mai mici de 2 ani, se refinanteaza pe piata si trebuie sa vegheze asupra corelatiei dintre durata medie a nevoilor si cea a resurselor lor. Chiriile nefiind indexate in cazul creditului mobiliar, trebuie sa fie imprumutate resurse cu dobânda fixa care sa asigure o marja si sa evite aflarea in pozitie speculativa.

Pentru industrias, inchirierea ii permite sa obtina o finantare de 100% a investitiilor sale si menajeaza utilizarea fondurilor sale proprii. Pe plan fiscal, intreprinderea poate, pe calea chiriilor, intr-un ritm mai mare decât al amortizarilor sa-si usureze impozitarea. Recurgând la inchiriere, in cazul materialelor cu uzura tehnica rapida se gaseste posibilitatea de a reinnoi frecvent materialul.

Pentru societatea financiara care ramâne proprietara materialului, in cazul unor dificultati ale chiriasului, situatia din punct de vedere juridic este mai putin comoda decât cea a imprumutatorului, chiar daca beneficiaza de garantii reale.

Pentru furnizor, creditor locatie mobiliar inlocuieste o plata imediata cu necesitatile comerciale de a face credit clientului sau.

in creditul locatie imobiliar posibilitatea de a accede la proprietatea bunului sub forma de optiune de a cumpara in favoarea locatarului prezinta un interes particular, deoarece terenurile si constructiile isi pastreaza valoarea chiar si pe o lunga durata. Ca urmare a naturii bunurilor, amortizarea lor este de lunga durata. De aici si practica indexarii chiriilor.

Creditul locatie este reglementat de legea franceza din 2 iulie 1966.

1.3.4. Leasing-ul in Japonia

Japonia a fost foarte receptiva la aparitia si dezvoltarea industriei leasing-ului. Companiile de leasing au fost infiintate cu sprijinuil bancilor comerciale, al companiilor generale de comercializare si al marilor firme de productie, in scopul extinderii investitiilor in fabrici si echipamente.

Pentru bancile nipone leasing-ul a insemnat o posibilitate de a largi si diversifica servicile oferite clientilor traditionali.

Pentru industriasi leasing-ul a reprezentat un mijloc de promovare a vânzarilor, de diminuare a unor riscuri de productie. Ponderea cea mai mare o au operatiunile de leasing cu aparatura de birou, echipamente si instalatii industriale. in ultimii ani au avut loc sensibile mutatii, o serie de companii specializându-se in leasing de automobile si masini de constructii. Multe firme producatoare de bunuri electrice de uz gospodaresc si chiar de automobile si-au creat propriul sistem de leasing.

Contractul de leasing se incheie de obicei intre compania specializata si beneficiar, dar exista si forme de tipul vânzare-cumparare intre compania de leasing si un agent de desfacere.

in Japonia operatiile de leasing inregistreaza cresteri anuale spectaculoase.

1.3.5. Leasing-ul in România

Leasing-ul este o investitie extrem de bine structurata, ceea ce inseamna ca aplicata corect, aproape toti factorii de risc pot fi controlati; astfel, oricare ar fi riscul de tara apreciat pentru România, virtual nu se pune problema de a nu se aduce profit.

in prezent, leasing-ul reprezinta, probabil, cel mai rapid instrument de crestere financiara, fiind recunoscut in Europa de Est unde se raspândeste cu repeziciune. Totusi, in România nu exista inca o lege care sa reglementeze sistemul in leasing. in timp ce politicienii se agita pentru atragerea investitiilor straine, trei americani, apartinând unor companii total diferite introduc programe de leasing in România. Acesti intreprinzatori sunt: Dana Avello, manager la Romlease SA, David Fischer, consilier principal cu investitiile la Romanian American Entreprise Fund si Mike Lang, presedintele firmei Amero Leasing.

Cu toate ca leasing-ul ofera multe perspective sectorului privat românesc, datorita faptului ca nu exista o lege a leasing-ului acesta este modest reprezentat in România:

Austro Leasing. Este o firma româneasca cu capital austriac, care faciliteaza intermedierea operatiunilor de leasing intre finantatorul austriac (CA Leasing GMBH, societate de leasing a bancii Creditaustalt Bankverein din Viena) si beneficiarul român pentru procurarea de bunuri de investitii a caror valoare de achizitie este de cel putin 100 000 USD sau 200 000 DM.

Conditii de finantare: finantarea operatiunii de leasing se face de o societate specializata – Creditanstalt Leasing GMBH, din Viena. Calculatia ratelor de leasing, in care sunt incluse spezele si dobânzile de finantare, este sub rezerva confirmarii, devenind definitiva la data semnarii contractului de leasing intre beneficiarul de leasing si societatea de finantare. Dupa intrarea in vigoare a contractului de leasing, conditiile (inclusiv nivelul ratelor) ramân valabile pe toata durata de derulare a acestuia.

Conditii de plata: avansul este negociabil dar, de regula, se practica un avans de 15% din valoarea de achizitie a echipamentelor. Valoarea reziduala reprezinta 10% din valoarea de achizitie a echipamentelor. Ratele de leasing reprezinta 75% din valoarea de achizitie a echipamentelor, plus speze si dobânzi de finantare (cca. 10-12% pe an, in functie de produs, pe durata leasing-ului, tara de origine a produsului, costurile de reasigurare si de finantare pe piata exterioara).

Taxa pentru analiza si aprobare reprezinta 20% din valoarea de achizitie a echipamentelor. Taxa de angajament reprezinta 0,3% din valoarea de achizitie pe luna, calculata incepând cu data incheierii contractului de leasing pâna la data protocolului de receptie pentru utilaje. Perioada de leasing este de 3 ani.

Contravaloarea ratelor de leasing si valoarea reziduala trebuie acoperite de garantia bancara in favoarea finantatorului, emisa de una din urmatoarele banci românesti: Banca Agricola, BCR, Bankcoop, Banca I. }iriac, Bancorex, Eximbank.

Spezele bancare solicitate de banca din România, care emite scrisoarea de garantie solicitata de CA Leasing, se suporta de beneficiarul de leasing.

Modalitati de plata: avansul si taxa pentru analiza si aprobare se platesc societatii de leasing in termen de 14 zile dupa semnarea contractului de leasing. Plata taxei de angajament se efectueaza dupa receptia utilajelor. Ratele de leasing se platesc trimestrial sau semestrial. Valoarea reziduala se plateste odata cu ultima rata, cu aceasta ocazie beneficiarul de leasing devenind proprietarul echipamentelor.

Net Leasing & Factoring Co SRL. Gama de produse ce pot fi achizitionate in sistem leasing: autoturisme si autoutilitare (camioane, furgonete, microbuze s.a.), tehnica de calcul.

Termenul de derulare a ratelor de leasing este de 18-24 de luni, in functie de tipul produsului. Marimea avansului este de minim 25% din valoarea totala a contractului. Valoarea reziduala este sub 10%; in contractul de leasing este prevazuta o valoare reziduala care sa reprezinte echivalentul a 100 ECU.

Garantia bancara trebuie sa acopere cca 70% din valoarea finantata; de regula, atunci când o firma achizitioneaza numai 1-2 masini, firma nu solicita garantii bancare. Modalitatea de derulare a leasing-ului este urmatoarea: clientul ia legatura direct cu furnizorul, isi alege marca, respectiv modelul produsului, negociaza pretul cu furnizorul , care emite o factura proforma pentru Net Leasing. Pe baza acestei facturi se fac calculele si se contureaza contractul de leasing.

Comisionul practicat de Net Leasing este de 10-11%, procent care se aplica la valoarea inscrisa in factura proforma.

General Leasing. Este o societate mixta româno-germana, cu capital integral privat, care ofera servicii de leasing pentru achizitionare de masini si urilaje agricole (de la masini de pregatit terenul pâna la combine agricole). Finantatorul este partenerul german al societatii, in acelasi timp producator de utilaje agricole. Firma lucreaza, de regula, cu beneficiari cunoscuti, in general asociatii agricole cu o suprafata de peste 2 500 ha.

Conditii de acordare: avansul este cuprins intre 0-15% in functie de modul de obtinere al liniei de credit de catre General Leasing.

Pentru a diminua o parte din efectele inflatiei, General Leasing a instituit un sistem de plata a utilajelor in natura, respectiv cereale si sfecla de zahar, produse care trebuie sa aiba parametri calitativi bine definiti; in general se stabileste un termende 3-5 ani in functie de valoarea utilajului. Dobânda la ratele de leasing variaza in functie de o serie de parametri: dobânda existenta pe piata, taxele de asigurare, eventualele comisioane si speze bancare.

Valoarea reziduala este de 5-10%, in functie de valoarea utilajului.

SC Leasing Transilvania SA. Este o societate româneasca, ce lucreaza in colaborare cu Banca Transilvania (care detine 10% din capitalul social) si ofera servicii de leasing pentru achizitionarea urmatoarelor tipuri de produse: mijloace de transport de mare capacitate, calculatoare, birotica.

Conditii de plata: marimea avansului variaza intre 10-30% in functie de produs si de bonitatea clientului. Numarul de rate variaza intre 12-24 de luni, in functie de valoarea produsului; dobânda este cea practicata de Banca Transilvania prin care se realizeaza creditare; obiectul leasing-ului constituie garantie bancara pe toata durata contractului.

Valoarea reziduala se ridica la 5-10% din valoarea initiala a produsului.

Romlease SA. Romlease SA se poate angaja in operatii de leasing de minimum 100 000 USD. Valoarea leasing-ului trebuie sa reprezinte maximum 40% din Total Active (conform ultimului bilant contabil incheiat de firma care doreste sa inchirieze echipamentul), iar firma sa functioneze minimum 2 ani de zile. in cazul in care aceste doua conditii eliminatorii sunt indeplinite, Romlease solicita prezentarea unui dosar care sa cuprinda urmatoarele documente:

– bilant contabil vizat de Ministerul Finantelor, cu toate anexele, inclusiv raportul de gestiune pe 1993, 1994 si ultimul bilant incheiat pe 1995;

– "situatia patrimoniului" si "rezultatele financiare" la zi, precum si balanta de verificare pe baza careia au fost obtinute;

– bancile la care societatea are deschise conturi;

– situatia exporturilor si importurilor de completare, aferente anului 1995 "(exprimate cantitativ si valoric) si estimari pentru 1996 (lunile care au mai ramas);

– cash-flow previzionat pentru o perioada de minim 2 ani;

– lista clientilor catre care se realizeaza exporturi pe tip de valori si produs;

– identificarea exacta a tuturor echipamentelor dorite in leasing, in conformitate cu cataloagele furnizorului;

– oferta furnizorului echipamentelor, plus un contract tip al acestuia; detalii privind facilitati pe care le ofera impreuna cu echipamentul (service, piese de schimb)

– planul aferent viitoarei amplasari a echipamentelor dorite in leasing si fluxurile tehnologice aferente acestor echipamente.

CAPITOLUL II

CONTRACTUL INTERNA}IONAL DE LEASING

2.1. Definitie

in literatura juridica de specialitate se vehiculeaza mai multe definitii ale contractului comercial international de leasing.

Leasing-ul reprezinta o metoda de procurare a masinilor si utilajelor de productie care are drept suport juridic un contract de inchiriere de bunuri. Acesta permite firmei sa utilizeze echipamente in scopul atingerii obiectivelor sale (cresterea productiei, imbunatatirea calitatii produselor) fara a obliga compania sa faca un efort financiar considerabil (necesar in scopul achizitionarii echipamentelor).

Prezentat in mod simplu, contractul de leasing reprezinta operatia juridica prin care beneficiarul numit lesant isi alege utilajul pe care doreste sa il exploateze si cade de comun acord cu furnizorul utilajului asupra caracteristicilor tehnice, a garantiei si a altor servicii conexe prestate de acesta. Dupa aceea apeleaza la o societate de leasing (lessor) care va cumpara acest echipament pentru beneficiar si il va pune la dispozitie in schimbul unei rate (chirie) care poate fi lunara sau trimestriala.

O alta incercare de definire a contractului de leasing este ca, acesta reprezinta un act juridic prin care una din parti, numita inchiriator si apartinând unui anumit stat, se obliga sa stramute dreptul de folosinta asupra unui bun al sau catre cealalta parte, numita chirias sau beneficiar, apartinând aceluiasi stat sau altei tari si care se obliga sa plateasca in schimb o chirie. Sigur, nu este o definitie exhaustiva. Am mai putea numi leasing-ul un complex de tehnici juridice care corespund nevoii de creditare pe termen mediu sau lung, forma de creditare ce permite intreprinderilor sa obtina bunuri pentru productie printr-o finantare exterioara.

in concluzie, contractul de leasing reprezinta operatia juridica prin care o persoana (de obicei o societate specializata in acest scop) cumpara un bun spre a-l inchiria unei alte persoane numita utilizator (care in mod obisnuit este tot o intreprindere), care la sfârsitul contractului de locatie are un drept de optiune intre trei posibilitati, si anume: de a continua contractul de locatie, de a-l rezilia ori de a cumpara bunul respectiv contra unui pret convenit in asa fel incât sa se tina seama, cel putin in parte, de varsaminte efectuate cu titlul de chirie (adica de amortizarea bunului pe aceasta cale si deci de valoarea lui reziduala. Deci, contractul international de leasing este definit ca fiind operatia triunghiulara legata intre utilizator, finantator "(intreprinderea de leasing) si vânzatorul producator, operatie prin care creditorul finantator, dupa ce a cumparat un bun, il inchiriaza unei intreprinderi utilizatoare care la sfârsitul locatiunii poate dobândi proprietatea bunului in schimbul platii chiriei si al unui eventual pret rezidual.

in alti termeni, leasing-ul este o cumparare in scop de inchiriere, urmata de o inchiriere in scop de vânzare.

in literatura juridica contemporana este utilizat termenul de "credit-bail" pentru leasing, preluat din literatura juridica franceza.

2.2. Caracterul international al contractului de leasing

Dezvoltarea operatiei de leasing in lume este de-a dreptul prodigioasa; o imensa parte a investitiilor in bunuri de echipament industrial se realizeaza prin leasing. Am vazut mai sus cum intr-unele tari aceste operatii se efectueaza de catre giganti economici (ca Standar Oil, I.B.M.) care l-a inceput au practicat un leasing industrial, apoi s-au desprins intreprinderi care s-au specializat in leasing financiar (unele in domeniul echipamentului industrial, altele in materie de aeronautica si feroviare) sau in leasing imobiliar, apoi in leasing bancar (Bankers Corporation sau Bankers Lessors etc.) dezvoltându-se in cele mai diferite tari din toate continentele si tendinta este spre o si mai mare inflorire a unor asemenea activitati.

La aceasta dezvoltare a contribuit si faptul ca leasing-ul international poate fi utilizat ca mijloc de export si pentru finantarea unor mari investitii in strainatate, ori in genere atunci când orice alta forma de credit, in acest scop este inaplicabila sau neadaptabila pentru o operatie anumita, fie din cauza restrictiilor de schimb valutar sau a restrictiilor cât priveste investitiile in strainatate (de pilda, o societate mama care ar avea interese sa doteze o filiala a sa din strainatate cu echipamente care ii sunt necesare) ori importurile (când o intreprindere din tara in care importurile sunt temporar restrânse are totusi nevoie de echipamente din strainatate si deci nu le poate procura pe alta cale decât prin leasing).

Caracterul international al leasing-ului rezulta din faptul ca partile participante – furnizor, locatar, locator – se afla in tari diferite; de pilda, o societate elvetiana convine cu o intreprindere franceza ca aceasta din urma sa??????????societate elvetiana convine cu o intreprinedere franceza ca aceasta din urma sa livreze materiale unei intreprinderi din Anglia. Dar cum contractul de leasing este constituit in fapt din mai multe contracte fiecare dintre acestea poate avea un caracter international; astfel, daca locatorul si utilizatorul se afla cu sediul intr-o tara si furnizorul in alta tara, atunci numai contractul de vânzare dintre furnizor si cumparator (finantator) ar parea ca are un caracter international, contractul de leasing, adica acela dintre locator si utilizator ar avea un caracter national. in cazul in care locatorul (finantator) si utilizatorul au sedii in tari diferite, contractul lor si deci leasing-ul ar avea caracter international. Dar cum leasing-ul implica un complex de relatii triunghiulare, cu efecte juridice corespunzatoare, pentru calificarea acestei operatii trebuie sa se tina seama de sediile tuturor celor trei parteneri.

2.3. Natura juridica a contractului

Contractul de leasing cuprinde o suma de acte juridice, marcate de interdependenta dintre ele. Nu este o juxtapunere, ci un tot unitar, de sine-statator, in care se contopesc o vânzare, un mandat, o locatie, o promisiune unilaterala de vânzare. La aceastea se adauga, dupa imprejurari, alte contracte complementare sau accesorii. Se realizeaza astfel, pe o baza contractuala specifica, o forma deosebita de creditare, constând nu din mijloace financiare, ci din bunuri in natura specifica (masini, unelte etc.).

Contractrul de vânzare-cumparare cu privire la obiectul ales de catre utilizator se incheie intre vânzator (furnizor, constructor, producator) si cumparator, care-i finantatorul intregii operatii. Cumparatorul, devenit proprietar al bunurilor, datoreaza pretul din momentul in care a primit procesul-verbal de predare, incheiat intre vânzator si utilizator, acest document având deci o deosebita importanta cu privire la formarea contractului de vânzare (desi una din persoanele care il semneaza – utilizatorul – nu este parte la contractul de vânzare).

Din momentul in care vânzarea-cumpararea s-a incheiat, rolul vânzatorului este, in genere, terminat; o eventuala actiune in garantie impotriva vânzatorului este lasata, dupa cum am vazut, la dispozitia utilizatorului.

in legatura cu vânzarea intervine, inca de la inceputul discutiilor, un contract de mandat intre cumparator si utilizator. Dealtminteri, in momentul in care utilizatorul a ales bunul, el cere o factura proforma in care sunt enuntate toate caracteristicile bunului, precum si pretul; in baza acestei facturi utilizatorul se adreseaza finantatorului cu care semneaza contractul de locatie. Din acest moment ia nastere un mandat in temeiul mcaruia finantatorul se obliga la cumpararea lucrului, de la furnizorul desemnat in contract, si deci la plata pretului fixat de catre utilizator si furnizor. {i tot din acest moment utilizatorul este abilitat sa indeplineasca operatiunile tehnice necesare (verificari, control, receptie provizorie etc.) sau unele formalitati vamale, daca provine din import, formalitati valutare etc.

in temeiul acestui mandat primit din partea finantatorului, utilizatorul, care nu va deveni dobânditor (proprietar) al bunului, discuta cu vânzatorul, conditiile cumpararii, pretul, modalitatile de livrare etc. Cumpararea se realizeaza juridic, in persoana institutiei finantatoare. Daca insa discutiile dintre utilizatorul viitor si vânzator au inceput mai inainte ca utilizatorul sa fi luat contact cu o institutie finantatoare, atunci nu se poate spune ca aceasta este mandatar al cuiva, ci doar ca el se face forte ca va aduce contributia unui finantator, iar din momentul in care finantatorul intervine vânzarea se perfecteaza, intrând in vigoare la momentul incheierii procesului-verbal de predare, incheiat intre vânzator si utilizator. Cu alte cuvinte contractul de mandat intervine intr-un al doilea timp, la momentul incheierii procesului-verbal de receptie, dresat in contradictoriu cu furnizorul si prin care se atesta ca materialul este conform cu cel comandat. in sfârsit, locatarul mai actioneaza ca mandatar al proprietarului (locator) la indeplinirea formalitatilor administrative pe care le comporta incheierea afacerii. in afara de aceasta, locatarul mai are mandatul de a sta in justitie si dispune de o actiune impotriva furnizorului (vânzator) de va fi cazul, de pilda, in garantie (in privinta careia se poate spune ca exista o stipulatie pentru altul accesorie contractului de vânzare).

Un alt mandat se poate analiza, acela potrivit caruia locatorul reprezinta pe utilizator atunci când trateaza cu furnizorul.

Contractul de locatie intervine intre finantator (devenit proprietar al bunului) si utilizator (devenit locatar). Acest contract este in genere precedat de o promisiune de locatie sinalagmatica, in sensul ca finantatorul promite ca bunul pe care il cumpara il va da in locatie, iar utilizatorul promite ca il va lua in calitatea de locatar. Aceasta promisiune bilaterala de locatie are valoarea unui contract de locatie, in masura in care sunt determinate elementele esentiale ale contractului (obiectul, chiria). in realitate, din momentul in care cunoaste pretul de cumparare al bunului (fixat de altfel de catre utilizator de acord cu vânzatorul), cumparatorul poate fixa conditiile contractului de locatie si drept urmare promisiunea de locatie s-a transformat in contract de locatie.

Contractul de locatie intervenit intre finantator si utilizator este in genere supus regulilor de drept comun si produce efecte obisnuite, cu unele deosebiri rezultând din economia generala a acestei institutii. Astfel, durata locatiei ca si ratele chiriei vor fi determinate in functie de perioada de amortizare a bunurilor. Riscul pierderii bunului, chiar pentru caz fortuit sunt in sarcina utilizatorului, care este deci tinut sa asigure bunul si sa plateasca primele de asigurare, dar daca se realizeaza riscul, suma reprezentând indemnizarea va fi utilizata pentru repararea sau inlocuirea bunului, si daca aceasta nu va fi posibil, ea va fi varsata finantatorului proprietar al bunului.

Contractul de locatie care intervine intre creditor (finantator, proprietar, locator) si utilizator (locatar), instrument de importanta capitala pentru operatia de leasing, cuprinde in afara de efectele de mai sus, unele obligatii ce par exorbitante, dar care sunt considerate compatibile cu ansamblul si caracterele financiare ale operatiei (prevazute de obicei in reglementarea legala a acesteia) ca, de pilda, caracterul irevocabil al contractului de locatie; o clauza fundamentala a conditiilor generale franceze, de pilda, prevede ca in cazul in care pentru o cauza independenta de vointa locatorului (finantator), bunul nu este livrat in conditiile si termenele prevazute, ori nu raspunde folosintei pentru care era destinat, este atins de vici redibitorii sau ascunse ori nu asigura rentabilitatea si randamentul dorit, utilizatorul (locatar) nu are dreptul nici sa defere (amâne), nici sa intrerupa plata regulata a ratelor de chirie la termenele prevazute si nici nu poate sa exercite impotriva locatorului (finantator) vreun recurs spre a obtine rezolutia contractului ori amânarea executarii lui si nici sa formuleze vreo alta cerere de daune-interese.

Caracterul irevocabil al contractului de leasing se impune din considerente de ordin financiar (este vorba de o operatie de finantare a unui bun de investitie), economic (chiria este calculata sa acopere aproape intreaga viata economica a bunului) si fiscal (durata contractului este fixata in functie de durata de amortizare fiscala prevazuta de autoritatile competente, ceea ce da leasing-ului caracterul de finantare pe termen lung).

La contractul de locatie se mai adauga o promisiune de vânzare care nu-i cesibila, dat fiind caracterul intuitu personae al leasing-ului.

Daca nu s-a incheiat contractul de locatie sau acesta este anulat mai inainte de incheierea contractului de vânzare, nici vânzarea nu mai are ratiunea de a fi, deoarece cauza determinanta a incheierii vânzarii, locatia ulterioara, nu mai este posibila. {i to astfel, daca vânzarea nu se poate incheia, locatia este la rândul ei nula.

Contractul de locatie incheiat in cadrul operatiei de leasing este un contract de locatie de bunuri, sinalagmatic perfect, consensual si?????? intuitu personae (locatarul nu se obliga decât in consideratia calitatilor persoanei sau intreprinderii utilizatoare). Drept urmare, el este incesibil si locatorul poate refuza o sublocatie a lucrului. Caracterul intuitu personae nu priveste insa si pe creditorul al carui rol este numai de a finanta afacerea, fara nici o influenta asupra mersului acesteia sub aspect tehnic, economic; drept urmare, acesta ar putea ceda contractul sau. Sub un alt aspect, leasing-ul prezinta caracteristicile unui contract de adeziune, utilizatorul fiind aderentul care la semnarea contractului nu are posibilitatea sa aduca modificari clauzelor care sunt, in privinta lui, foarte severe.

Optiunea. intre finantator si utilizator se incheie inca de la inceputul operatiei un contract prealabil cuprinzând o promisiune unilaterala de vânzare, prin care finantatorul (cumparator) se obliga sa vânda utilizatorului bunul respectiv, la sfârsitul contractului de locatie, daca utilizatorul isi va manifesta vointa in acest sens; in aceasta situatie, se va incheia un contract de vânzare a carui originalitate ar consta doar in faptul ca pretul va fi fixat in functie de ratele de chirie platite si deci de valoarea reziduala a bunului.

Totodata, contractul de locatie poate sa cuprinda, daca partile doresc, o promisiune de relocatie, in beneficiul locatarului (utilizatorului), care va putea s-o accepte sau sa o refuze.

Asadar, la sfârsitul contractului de locatie utilizatorul are de ales intre trei posibilitati:

a) sa ceara reinnoirea locatiei pentru o noua perioada de timp si desigur cu o chirie mai mica;

b) sa restituie bunul catre creditor (proprietar-locator) si contractul sa ia sfârsit – si odata cu el intreaga operatie de leasing;

c) sa opteze pentriu cumpararea bunului, pe un pret care a fost fixat inca de la incheierea contractului de locatie, asa cum am vazut mai sus.

in genere, utilizatorul se opreste asupra acestei ultime posibilitati care este cea mai avantajoasa pentru el, deoarece pretul de cumparare prevazut este inferior valorii pe care bunul o are in realitate. Bineinteles ca numai in masura in care durata vietii economice a bunului va depasi perioada contractuala (care corespunde duratei fiscale), utilizatorul va avea interes sa cumpere, la sfârsitul contractului, bunul pe care il detine cu titlu de locatar.

Daca utilizatorul a optat pentru cumparare, operatia juridica capata conturul unei vânzari pe credit, in care pretul a fost varsat in fractiuni succesive (rate ale chiriei), iar suma ce a mai ramas de platit la sfârsitul contractului nu reprezinta decât soldul ce a mai ramas din pret. Aceasta nu inseamna ca leasing-ul poate fi asimilat unei vânzari pe credit, intrucât utilizatorul devine proprietar numai dupa tercerea câtorva ani, fara efect retroactiv, iar pâna la acea data el este locatar pur si simplu.

Alaturi de aceste contracte (vânzare-cumparare intre furnizor si finantator si contractul de locatie intre finantator si utilizator), operatia de leasing mai implica un numar de acte complementare sau accesorii, precum: promisiunea de vânzare din partea finantatorului, ce ar urma sa se realizeze la sfârsitul contractului de locatie sub forma unui contract de vânzare (promisiunea de vânzare valoreaza vânzare din momentul in care cuprinde toate elementele esentiale); promisiunea bilaterala de locatie din partea finantatorului si a utilizatorului, preexistenta contractului de locatie si care valoreaza contract de locatie in masura in care sunt determinate elementele esentiale ale contractului; stipulatia pentru altul in temeiul caruia utilizatorul poate actiona in garantie pe vânzatorul bunului; mandatul pe care finantatorul il da utilizatorului (dreptul de a discuta cu vânzatorul conditiile vânzarii, pretul, modalitatile de livrare etc de a indeplini formalitatile administrative pe care le implica incheierea afacerii, de a sta in justitie, de a plati taxele vamale, de va fi cazul etc.); mandatul in temeiul caruia finantatorul este tinut sa cumpere bunul si sa plateasca pretul (mandat ce rezulta din contractul incheiat intre finantator si utilizator) si care poate fi analizat si ca o promisiune de cumparare.

Promisiunea unilaterala de vânzare fiinteaza in seama finantatorului si opereaza la finele duratei contractului de leasing, in sensul ca daca utilizatorul, având posibilitatea fie sa restituie bunul, fie sa ceara reinnoirea locatiei pentru o noua perioada de timp contra unei chirii diminuate, fie sa cumpere bunul la un pret rezidual rezultat din diferenta dintre pretul initial, precizat in contract si chiria achitata, opteaza pentru aceasta ultima cale, creditorul este obligat sa-i vânda echipamentul.

Practic, promisiunea unilaterala de vânzare presupune recunoasterea optiunii de cumparare a utilizatorului, optiune, de altfel, consacrata in sistemul de drept european, in legi speciale din Franta si Belgia, iar in sistemul de common law, de jurisprudenta si recunoscuta in literatura.

2.4. Comparatie cu alte contracte

Leasing-ul poate fi comparat, in primul rând, cu locatia-vânzare, care este un contract ce rezerva vânzatorului dreptul de proprietate asupra bunului vândut, pâna la plata ultimei rate, iar prin plata acesteia i se transmite locatarului, automat, proprietatea integrala asupra bunului, obiect al contractului. Prin acest contract utilizatorul are folosinta imediata a lucrului, cu titlu de locatar si este creditor al unei promisiuni de vânzare a lucrului la sfârsitul contractului de locatie. Dealtfel, in acest sens este considerat in dreptul englez, precum si in cel vest-german, unde practica il considera mai degraba o vânzare.

in practica s-a considerat adesea ca un atare contract (locatie-vânzare) ascunde o vânzare in rate si de aceea in cazul unui faliment ori a unei reglementari judiciare sau lichidare a bunurilor locatarului, s-a respins actiunea in revendicare a vânzatorului. Prin incheierea unui contract de leasing s-ar realiza o adevarata locatie (si nu o vânzare cu rezerva proprietatii) si drept urmare locatorul (finantator) ramas proprietar al bunului nu se mai afla in pericol de a i se urmari acest bun in cazul unui faliment sau al unei reglementari judiciare a locatarului (utilizator).

in sfârsit, la contractul de locatie-vânzare, la sfârsitul perioadei considerate, dreptul de proprietate se transmite automat catre locatar, in timp ce la contractul de leasing utilizatorul (locatar) are la sfârsitul contractului de locatie un drept de optiune, adica o facultate pe care o poate exercita sau nu.

aS-ar putea spune ca prin intermediul leasing-ului se realizeaza un imprumut acordat locatarului care are nevoie de un bun dar nu are posibilitatea financiara de a-l cumpara. Dar, dupa cum am vazut la leasing nu este vorba de o vânzare pe credit, finantatorul ramânând proprietar al bunului, pâna la momentul când si daca se realizeaza vânzarea in privinta careia utilizatorul are un drept de optiune. in fapt societatile de leasing desfasoaraactivitati ce sunt adevarate operatii bancare; aceste societati sunt intermediari de credit ce lucreaza si cu fonduri proprii si cu credite pe termen mediu, acordate de banci. Din aceasta cauza leasing-ul finannciar (financial leasing sau credit-bail), facând parte in mare masura din domeniul tehnicii financiare, este studiat in acea ramura denumita "dreptul afacerilor".

Leasing-ul nu poate fi desigur confundat cu un contract de simpla locatie clasica deoarece, pe de o parte, prin esenta sa contractul de locatie nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate, iar. pe baza unui preaviz, in timp ce leasing-ul este irevocabil si ritmul platii ratelor de chirie nu poate fi intrerupt.

De asemenea, o inchiriere are in vedere bunuri care pastreaza integral caracteristicile initiale si care permit utilizarea lor fara sa intre in calcul fenomenul de uzura. Chiria reprezinta contravaloarea dreptului de folosinta. Leasing-ul insa are ca obiect echipamentele care, chiar daca nu sunt utilizate isi pierd treptat valoarea de intrebuintare. Chiria de leasing va include cote parti din insasi valoarea bunurilor inchiriate, reflectând procesul de descrestere a gradului de utilitate a acestora. Utilizatorul bunului respectiv poate deveni proprietar dupa scurgerea unei anumite perioade de timp fara efecte retroactive, adica fara a i se pretinde valoarea initiala a bunului inchiriat.

in sistemul de drept de Common Law, leasing-ul este socotit, mai cu seama pentru considerente de ordin fiscal si deci sub aspectul dreptului fiscal, ori ca o adevarata locatie (true lease"), sau ca o masura de garantie ("security interest"), aceasta din urma fiind reglementata in Uniform Commercial Code U.S.A., Sect. 1-201, p. 37.

in dreptul englez, in masura in care i se recunoaste o semnificatie juridica, leasing-ul este un contract de locatie, iar introducerea unei optiuni pentru cumparare a bunului la expirarea contractului se considera ca-l transforma intr-un contract de locatie-vânzare.

Dupa obiectul sau concret, bunul dat in locatie, leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar.

Dar pentru relatiile economice internationale prezinta interes leasing-ul mobiliar deoarece se refera la ceea ce se cheama echipament industrial. Leasing-ul privind echipamentul, desi poarta denumiri diferite, prezinta unele caracteristici comune, precum:

a) garantia data utilizatorului ca va putea folosi echipamentul pe o oarecare durata de timp, mai mare de un an (sub aceasta limita contractul devine simpla locatie), optiunea pe care acesta o are si anume ca, la sfârsitul perioadei stipulate contractual, sa poata cumpara echipamentul la un pret oarecum simbolic (valoare reziduala);

b) caracterul financiar al operatiunii , leasing-ul fiind mai inainte de orice un mijloc de a obtine credit de la locator, care pentru perioada in care bunul este pus la dispozitia utilizatorului incaseaza, sub forma de rate, o suma care in ansamblu acopera costul bunului, adica atât capitalul (amortizat), cât si dobânzile.

Leasing-ul operational (operating leasing) se deosebeste de cel financiar, in primul rând prin faptul ca locatorul (lessor) este un fabricant. La aceasta se adauga faptul ca in timp ce in cazul leasing-ului locatia realizeaza intreaga valoare a bunului, la leasing-ul operational bunul este inchiriat pentru o perioada mai scurta decât durata vietii sale economice si deci a amortizarii (non pay – out lease) si de aceea bunul poate fi dat in locatie la mai multi utilizatori, in mod succesiv, iar valoarea reziduala a bunului este la expirarea contractului, inca importanta. in sfârsit, in cazul leasing-ului operational nu se prevede posibilitatea transmiterii proprietatii bunului catre locatar, operatia analizându-se ca o adevarata locatie (in dreptul S.U.A. se si numeste "true lease"), fiind dealtfel reziliabil.

Leasing-ul operational este de fapt un contract de locatie pur si simplu a unor materiale – deosebindu-se in mod substantial de leasing – pe termen scurt efectuata de catre intreprinderi comerciale, care nu au statut de stabiliment financiar sau de banca, si care ofera si unele prestatii suplimentare constând in servicii de intretinere (reparatii, asistenta tehnica in genere). in mod obisnuit intreprinderile care il practica au un parc de materiale si o administratie corespunzatoare. Un exemplu il reprezinta firma Rank Xerox pentru ale carei aparate de xerox-copiat exista o mare cerere pe piata si care are un monopol de fapt asupra acestor aparate. Contractele pe care le incheie contin clauza potrivit careia utilizatorul are dreptul sa ceara rezilierea contractului lunar, tocmai pentru ca are posibilitatea reinchirierii imediat a aparatelor respective.

Ca finalitate, leasing-ul aduce cu operatia de vânzare-cumparare, numai ca in cazul vânzarii-cumpararii obiectul operatiunii il constituie un bun care este schimbat ca marfa obtinându-se contravaloarea in bani. in leasing insa accentul cade pe vânzarea dreptului de folosinta.

in unele tari leasing-ul este cunoscut sub forma de credit-bail, iar societatile de leasing sunt obligate sa adopte statuturile de banca sau stabilimente financiare. Firmele de leasing sunt constrânse sa respecte o anumita proportie intre angajamentul de credit-bail si fondurile lor proprii.

Putem spune ca in complexitatea sa poate fi analizat ca o forma speciala a creditului bancar si anume un credit constând nu din mijloace financiare, ci din bunuri in natura specifica (echipamente, aparatura electronica etc.). El consta dintr-o operatie care cuprinde, in orice caz, trei faze: vânzare-cumparare, contractul de locatie si optiunea finala la dispozitia utilizatorului.

Leasing-ul poate fi definit si ca o forma moderna de comert exterior, de import-export, un sistem original de finantare sub forma inchirierii, a unor mijloace de productie, actiuni de dezvoltare social-economica. in leasing se disociaza dreptul de proprietate de cel de posesiune si de utilizare. Spre deosebire de import, exportul obisnuit in care se transfera de la un stat la altul proprietatea bunului vândut, in cadrul operatiei de leasing proprietarul nu se schimba, el doar cedeaza dreptul de folosinta contra cost.

2.5. incheierea contractului

Lesantul (utilizator, locatar) este cel care are interes sa aiba folosinta lucrului ce l-a luat cu chirie pentru a executa comenzile pe care le are. Acesta poate fi la rândul sau o persoana fizica sau juridica, de drept privat sau de drept public, nationala sau straina, de mica forta economica sau adevarati giganti economici.

Utilizatorul este in realitate personajul central al intregii operatii. De capacitatile si calitatile lui depinde, in cele din urma, rentabilitatea intregii afaceri.

El este cel care declanseaza intreaga activitate careia leasing-ul ii serveste ca instrument juridic, financiar, economic.

Acest gen de finantare totala, indiferent de valoarea materialului, fara aport initial din partea utilizatorului, permite acestuia sa-si utilizeze fondurile proprii in alte directii (fond de rulment, publicitate etc.). Aceasta finantare nu ii afecteaza nici facultatea de imprumut a utilizatorului (desi bancile au obiceiul sa faca oarecare publicitate spre a informa pe terti de finantarea efectuata) asa incât daca se afla in fata unei cereri noi de produse, neprevazute in bufâget sau o exploatare de o mai buna rentabilitate, implicând o adaptare imediata la progresele tehnicii, el poate avea o finantare care sa-i permita o investitie imediata, rapiditatea in decizii fiind de esenta unor asemenea activitati. in genere, prin intermediul leasing-ului utilizatorul intreprinde o afacere care depaseste posibilitatile sale de autofinantare.

Utilizatorul este cel care trateaza afacerea respectiva inca de la inceput, din momentul vânzarii, si chiar mai inainte de orice interventie a institutiei finantatoare (cumparatoare); el trateaza cu vânzatorul alegerea materialului ale carui caracteristici si calitati tehnice le determina; cu utilizatorul – care nu este parte in contract – vânzatorul discuta functionarea, randamentul (ce ii va procura utilizatorului cel mai bun cash flow in raport cu costul investitiei initiale concretizat in ratele chiriei ce le va plati), durata vietii economice, adaptabilitatea la ameliorari si, mai cu seama, conformitatea materialelor cu specificatiile pe care locatarul virtual le stabileste. in materie maritima si in aviatie, unde bunul respectiv – vasul, aeronava – are parti si elemente care trebuie sa raspunda unor exigente tehnice foarte speciale ori specifice intreprinderii ce urmeaza sa le foloseasca, cuvântul utilizatorului este determinant; intr-adevar, materialele pot sa implice expertize, incercari, verificari, asupra carora numai utilizatorul trebuie sa se pronunte, nu numai fiindca este cel competent, dar si cel care are interes direct la bunul mers al afacerii. El este interesat sa obtina la cumparare un pret cât mai bun , fiindca el va fi acela care va plati acest pret sub forma de rate ale chiriei. Tot el decide de la ce data va intra bunul respectiv in folosinta, in functie de propriile lui nevoi sau cerinte.

Asadar, utilizatorul este personajul central care actioneaza direct prin el insusi si pentru el insusi, fara nici o interventie din partea celui care-l finanteaza (dar ale carui interese concorda cu cele ale utilizatorului si sunt in functie directa de realizarea intereselor acestuia din urma). Dealtfel, institutia financiara plateste pretul in baza unui document – proces-verbal de livrare – care se stabileste in contradictoriu de catre furnizor si utilizator, singurii apti sa aprecieze conformitatea materialului cu conditiile fixate de catre locatar; acesta din urma, dealtfel, actioneaza direct pe vânzator in cadrul garantiei, pentru defectele bunului vândut, fara nici o interventie din partea celui care finanteaza afacerea, desi indirect il intereseaza (de aceea utilizatorul reprezinta si interesele acestuia in temeiul unui mandat).

Daca este vorba de lucruri cu o rapida uzura morala sau "imbatrânire" tehnologica prematura (cum se intâmpla, de pilda, in materie de informatica), locatarul stabileaste impreuna cu vânzatorul inlocuirea bunului devenit inutil.

Locatarul are initiativa afacerii, vânzatorul o permite, creditorul o faciliteaza si toti impreuna, actionând in interes propriu, actioneaza in acelasi timp si in folosul celorlalti (de pilda institutia financiara plateste prima rata a chiriei in locul locatarului, care, prin ipoteza, inca nu este apt sa o faca; actionând astfel, institutia financiara actioneaza nu numai in interesul locatarului – in locul caruia plateste – ci si in folosul vânzatorului când acesta eventual ar avea obligatia de a rascumpara bunul).

Furnizorul bunului (vânzator, fabricant sau producator) are interes sa-si vânda produsul. Furnizorul poate fi o persoana fizica sau o persoana juridica (societate anonima, societate cu raspundere limitata etc.)de capital diferit, nationala sau straina etc. El poate fi constructor (cum se intâmpla de obicei in materie aeriana sau maritima, situatie in care cumuleaza calitatea de fabricant cu cea de furnizor). Calitatea persoanei furnizorului poate prezenta importanta in diferite situatii ce s-ar putea ivi (vicii ascunse sau redhibitorii; o actiune in rezolutie judiciara a vânzarii, o actiune in revendicare, un faliment etc.).

Materialul vândut poate fi extrem de variat (de la o masina de scris, automobil, pâna la vase petroliere, avioane etc), si de cea mai diferita valoare.

Furnizorul are interes sa-si asigure o productie rapida si variata, spre a raspunde in acest fel cu eficienta cerintelor clientelei sale actuale ori a clientelei probabile. De aceea ar trebui sa-si gaseasca un cumparator al produselor sale care sa ofere cele mai bune conditii de rentabilitate.

Dar odata cu incheierea contractul de vânzare, cel mai adesea, rolul vânzatorului nu s-a terminat, el oferind mai departe garantia sa pentru buna desfasurare a activitatii principale; astfel el da o promisiune de concurs in temeiul careia trebuie sa sprijine pe utilizator, daca se pune problema sa revânda bunul. in acest caz, furnizorul (vânzator) este tinut sa-l ajute pe locatar sa gaseasca un cumparator in cele mai bune conditii. Tot astfel, uneori, vânzatorul se obliga ca, in caz de dificultate pentru locatar, s-i rascumpere bunul la un pret deja fixat. Asemenea garantii sunt uneori determinate pentru perfectarea intregii operatii de leasing.

Lessorul (creditor, stabiliment financiar) intervine in aceasta operatie din consideratiuni esentialmente financiare, pentru a-si plasa capitalul in conditii optime de rentabilitate, singurul criteriu determinat pentru o atare institutie si de care trebuie sa se tina seama la analiza si calificarea acestei institutii juridice cu profund caracter financiar. Aceasta il obliga la unele masuri de precautie, mai cu seama cât priveste persoana locatarului (cel mai adesea o intreprindere), capacitatile tehnice ale acestuia, posibilitatile lui de a asigura o anumita eficienta economica etc.

De asemenea, creditorul se intereseaza de bunurile pe care le cumpara spre a le da imediat in folosinta, ceea ce este mai usor daca acestea sunt standar si mai greu daca sunt unicate ori prototipuri (in acest din urma caz isi ia masuri suplimentare de garantie: cautia unui tert, un depozit de garantie, obligatia vânzatorului de a rascumpara bunul ori de a da concursul in vederea revânzarii lui).

Creditorul urmareste rentabilitatea unei investitii financiare productive si sigure, deoarece creditul sau beneficiaza de garantia pe care o da dreptul de proprietate asupra lucrului. Asemenea stabilimente financiare se prezinta in S.U.A. sub forma unor banci specializate Bankers Lessors. Dealtfel, prin intermediul unor asemenea operatii de leasing capitalurile americane au patruns in tarile vest-europene, unde s-au dezvoltat de asemenea mari societati de leasing, mai cu seama sub forma societatilor anonime, adeseori adevarati giganti economici in cele mai diferite ramuri de activitate economica (de la spaltorie chimica pâna la echipament electronic, avioane, vapoare, platforme maritime de foraj etc.).

2.5.2. Conditii de fond si forma

Orice contract incheiatfie in tara, fie in strainatate de orice unitate de nationalitate româna trebuie materializat intr-un inscris.

Elementele esentiale ale formarii si validarii oricarui contract sunt potrivit art. 948 C. civ.: capacitatea, consimtamântul, cauza si obiectul.

Capacitatea partilor. Contractul de leasing se incheie intre societati comerciale, ca toate contractele comerciale. Pentru a putea incheia un astfel de contract, societatea trebuie sa aiba calitatea de persoana juridica, prin care se intelege aptitudinea de a fi subiect intr-un raport juridic. Deci pot fi parti intr-un contract toate unitatile care datorita personalitatii lor juridice dse bucura de o anumita capacitate. (a se face trimitere si la principiul specializarii capacitatii – Dragos)

Acordul de vointa. Contractul de leasing se incheie prin acordul de vointa al partilor. Una din caracteristicile leasing-ului consta in aceea ca viitorul utilizator este cel care alege bunul, trateaza modalitatile de achizitionare direct cu furnizorul, uneori inainte chiar de a fi ales modul de finantare pe care il va folosi societatea de leasing la care va apela. Societatea respectiva nu va cumpara utilaje destinate inchirierii decât dupa ce va fi asigurata ca acestea vor fi imediat inchiriate, pentru ca ea, fiind o organizatie pur financiara nu dispune de mijloace de intretinere si de stocare a utilajelor.

Viciile de consimtamânt (eroare, dol, violenta) vor fi apreciate intre cei trei participanti in functie de momentul in care au aparut.

a) Procedura de contractare. Contractul nu se incheie direct intre creditor si utilizator, ci este precedat si influentat de contractul de vânzare ce se incheie intre creditor si furnizorul in prealabil ales de utilizator in vederea inchirierii ulterioare a bunului. Deci, utilizatorul alege mai intâi bunul si furnizorul dupa care adreseaza o cerere creditorului (intreprinderea finantatoare) in care descrie materialul pe care doreste sa-l utilizeze, caracteristicile tehnice ale acestuia, precum si date referitoare la solvabilitatea sa.

in faza preliminara, creditorul inainte de a-si da acordul studiaza aspectele economico-financiare ale operatiunii din punct de vedere al rentabilitatii, cât si capacitatile tehnice ale utilizatorului, posibilitatile lui de a asigura o anumita eficienta economica. Creditorul nu este insa definitiv angajat fata de furnizor decât dupa semnarea bonului de comanda prin care se ratifica alegerea facuta de utilizator, specificatiile tehnice ale materialului pe care il vor dobândi, cât si conditiile de vânzare.

Daca creditorul nu si-a dat acordul definitiv, utilizatorul nu are nici o abilitate sa incheie contractul de vânzare cu furnizorul. Totusi, daca incheie un astfel de contract, il incheie in nume propriu, fiind obligat personal la executarea contractului.

Daca si-a dat acordul, contractul de vânzare este incheiat intre furnizor si creditor, care devine astfel proprietarul bunului ales de catre un tert – utilizatorul.

Contractul de vânzare prin care creditorul cumpara este distinct din punct de vedere juridic de cel de creditare, inchiriere pe care il precede.

Contractul de creditare-inchiriere se incheie intre intreprinderea creditoare si utilizator si incepe sa-si produca efectele de la data la care materialul este limitat??? de furnizor utilizatorului.

b) Momentul incheierii contractul de vânzare prin care creditorul cumpara bunul este momentul in care beneficiarul primeste confirmarea de la creditor.

Asa cum rezulta din practica comerciala, daca viitorul utilizator, cu ocazia alegerii furnizorului si a bunului de echipament, indica expres ca vânzarea este supusa conditiei suspensive de realizare a operatiei de creditare-inchiriere, precizând numele creditorului cu care a intrat in contact si ca acesta trebuie saâsi faca cunoscuta acceptarea, dar creditorul refuza a o ratifica, vânzarea va fi caduca; in toate celelalte situatii, in care ar exista o simpla referinta la operatia de creditare-inchiriere, consimtamântul creditorului nu poate fi considerat ca o conditie suspensiva a contractului de vânzare-cumparare, care nu este decât pregatit de utilizator. Astyfel, in practica s-a retinut ca fiind un simplu contract de vânzare contractul incheiat de utilizator care a indicat numai ca finantarea a fost ceruta pe cale de leasing. O astfel de clauza n-a putut fi considerata ca având caracter de conditie suspensiva si utilizatorul a fost obligat la despagubiri pentru neexecutarea contractului de vânzare.

Fiind o operatie complexa, de sine-statatoare cu caracter triunghiular, contractul de leasing se distinge de toate celelalte forme contractuale clasice pe care se bazeaza.

Cauza. Cauza poate fi modificata ca urmare a disparitiei ratiunii contraprestatiei, unii autori considerând ca in astfel de situatii insasi cauza obligatiei a disparut partial sau total. Astfel, inutilitatea pentru beneficiar a utilajelor nelivrate la termen are ca efect posibilitatea acestuia de a renunta sa le primeasca. in cazul in care cel care inchiriaza utilajele intârzie cu plata chiriei, aducând astfel un prejudiciu financiar creditorului are loc desfacerea imediata a contractului din culpa utilizatorului.

2.5.3. Clauze specifice contractului Garantii

Neexecutare unor stipulatiuni ale contractului de locatie – principalul contract al operatiei de leasing – atrage unele efecte ce difera de cele din dreptul comun si care sunt impuse de cerintele securitatii creditului. Astfel, analiza drepturilor si obligatiilor ce formeaza continutul contractului pune in evidenta elementele caracteristice care-i confera pe plan juridic o fizionomie distingându-l de alte contracte.

Este vorba de faptul ca, sub anumite aspecte, el imbraca unele din acaracteristicile contractului de adeziune, dat fiind posibilitatea limitata pe care o are utilizatorul de a modifica unele dintre clauzele foarte severe ce-i sunt impuse si prin care i se transfera o parte din obligatiile creditorului.

1. Una din obligatiile furnizorului consta in livrarea si instalarea materialului comandat la data si locul convenite cu utilizatorul. O asemenea obligatie ar incumba creditorului. in cadrul contractului de leasing insa, creditorul neindeplinid decât functia financiara de furnizor de credite, el se elibereaza de o astfel de obligatie pe care o transmite furnizorului, chiar daca acesta este un tert, prin raport cu contractul; de locatiune incheiat de creditor cu utilizatorul echipamentului. Drept urmare, furnizorul raspunde fata de utilizator, si nu fata de creditor cu care a incheiat contractul de vânzare, pentru orice intârziere de livrare cât si pentru orice defect care ar putea tulbura folosirea materialului.

O alta obligatie este cea de a asigura o posesiune linistita (art. 1336 si urm. C. civ. român). Aceasta obligatie constituie de fapt garantai pentru material, adica garantia ca echipamentul livrat este conform sub toate aspectele, cu ceea ce a fost specificat de utilizator in faza prealabila, cât si garantia pentru viciile ascunse, in sensul ca materialul livrat este garantat impotriva defectelor neaparente, ce l-ar face impropriu folosintei pentru care este destinat sau care ar putea reduce aceasta folosinta intr-o asemenea masura incât creditorul, daca ar fi conuscut, nu ar fi cumparat bunul respectiv de echipament.

Astfel de clauze din continutul contractului de leasing sunt prevazute pentru situatia in care ar putea surveni litigii, daca contractul de vânzare nu este executat in conditiile prevazute si stipulate in bonul de comanda, fiind o consecinta a faptului ca in faza de inceput a contrctului utilizatorului i se confera dreptul de a alege atât materialul de care are nevoie, cât si producatorul acestuia.

Ca atare, creditorii au considerat necesar sa insereze in contract clauze prin care se exonereaza astfel, pe cale conventionala, de orice raspundere fata de consecintele alegerii facute in mod liber de viitorul utilizator, respectiv de toate garantiile pentru viciile bunului inchiriat.

Problema consta din punct de vedere juridic in opozabilitatea fata de furnizor (vânzator) a acelor clauze contractuale prin acre i se transfera obligatia de garatie ce cade in mod normal in sarcina proprietarului si prin care i se recunoaste utilizatorului dreptul de a exercita actiunea in garantia impotriva acestuia.

i n literatura juridica s-au emis mai multe pareri pentru a explica si fundamenta din punct de vedere juridic transferul catre furnizor (vânzator) a obligatiilor care in mod normal incumba proprietarului.

Sub acest aspect apar deosebirile existente intre sistemul juridic european si cel de common law. Din punct de vedere al acestuia din urma, fata de calificarea data contractului de leasing, de garantie (security interest), in dreptul S.U.A., sau ca specie a contractului de locatiune in Marea Britanie, cât si a principiului efectului relativ al contractului (privity of contract), nu se recunoaste un raport direct de obligatie intre utilizator si furnizor. Potrivit practicii unor societati americane specializate in leasing-ul unui anumit produs, utilizatorul materialului nu are nici o legatura cu vânzatorul (fabricantul, furnizorul) pe care nici nu il cunoaste, creditorii cumparând direct de la furnizori bunuri de echipament, dupa care incheie contracte de leasing cu diferiti clienti.

in sistemul de drept european, dimpotriva, se recunosc legaturi contractuale directe intre furnizor si utilizator. in practica arbitrala straina s-a recunoscut validitatea clauzei prin care creditorul se exonereaza de propria sa obligatie de garantie pe care o trece asupra furnizorului, transmitând in acelasi timp utilizatorului dreptul de a exercita actiunea in garantie impotriva furnizorului materialului.

Tranferul asupra utilizatorului actiunii in garantie, exonerând pe creditori – specializati in operatiuni9 financiare si straini de aspectele tehnice privind utilajele si echipamentele – de propriile lor obligatii, nascute din garantia reala ce le incumba in dreptul comun, este o caracteristica a contractului de leasing ce decurge din finalitatea economica a acestuia si care il individualizeaza de celelalte contracte.

Din punct de vedere juridic un asemenea transfer si-ar gasi justificarea in institutia stipulatiei pentru altul – in baza careia locatarul utilizator actioneaza si se angajeaza in limita si pentru apararea propriilor interese – cu exceptia limitelor aduse pentru exercitarea actiunii de reziliere, a carui initiativa si control in principiu apartin creditorilor. in baza stipulatiei pentru altul, creditorul ar avea calitatea de stipulant, vânzatorul pe cea a promitentului, utilizatorul fiind tertul beneficiar. Astfel, creditorul ar stipula in contractul cu vânzatorul ca acesta sa faca pe utilizator sa beneficieze de garantiile datorate in mod obisnuit creditorului cumparator.

2. in contracte sunt inserate clauze in favoarea creditoreului decurgând din rezerva dreptului de proprietate al acestuia asupra echipamentului si care sunt deosebit de grele pentru utilizator. Potrivit lor, neplata unei singure rate din chiria drept convenita atrage rezilierea din plin drept a contractului de locatie, având drept consecinta restituirea imediata a bunului respectiv si plata, cu titlu de pedeapsa, a tuturor ratelor viitoare ale chiriei, datorate pâna la sfârsitul contractului si care au devenit prin aceasta exigibile. Desi o atare stipulatie se analizeaza ca o clauza penala, cu caracter de indemnizatie, ea pare deosebit de severa mai cu seama daca intra in actiune la inceputul perioadei pentru care a fost inchiriat contractul.

intr-adevar, prin aplicarea unei atare clauze se ajunge la situatia ca , in caz de reziliere a contractului, o parte, finantatorul, primeste inapoi intregul bun, pe care-l poate deci reinchiria altei persoane ori poate chiar sa-l vânda si mai primeste si plata integrala a tuturor ratelor locatiunii (calculate in raport cu durata vietii economice a acestuia).

Cu alte cuvinte, in timp ce debitorul (locatar) este tinut sa execute in totalitate si anticipat (mai inainte de termen) toate obligatiile sale, creditorul este dispensat de executarea obligatiilor sale.

Cu toate acestea, la inceput, practica a considerat ca plata ratelor de chirie viitoare ramâne prin rezilierea contractului, fara clauza si deci nula; ea ar permite creditorului nu o optiune intre executare si reziliere, cum prevede Codul civil român (art. 1020 si 1068), ci un cumul alexecutarii cu rezilierea , solutie contrara dispozitiilor Codului civil. Mai apoi insa luând o atitudine in favoarea securitatii creditorului, practica a considerat ca o atare clauza, cu toata severitatea ei, având un caracter de indemnizatie, este legala.

Cluaza privind rezilierea de plin drept este evident in interesul creditorului care are astfel posibilitatea ca in mod direct sa desfaca in mod unilateral contractul in ipotezele prevazute in mod concret in fiecare contract si sa obtina astfel restituirea bunului inchiriat – la nevoie chiar pe cale judiciara – tribunalul sesizat neavând a se pronunta asupra rezilierii de plin drept, ci numai sa constate ca a fost indeplinita.

Clauza penala se justifica in continutul contractului tocmai prin consecintele financiare, grave pentru creditor, pe care le-ar antrena rezilierea contractului pe timpul perioadei irevocabile, caci partile convenind sa realizeze in cursul acesteia amortizarea completa a materialului, creditorul ar suferi un prejudiciu financiar considerabil prin desfacerea anticipata a contractului din culpa utilizatorului, intrucât dupa recuperarea materialului ar trebui sa suporte amortizarea si intretinerea acestuia.

Reprezentând o compensare forfetara a daunelor pe care creditorul le-ar suporta in caz de neexecutare de catre utilizator a obligatiei principale, clauza penala este utila si pentru faptul ca reprezinta o sanctiune civila destinata sa asigure executarea contractului, putând fi considerata din acest punct de vedere si ca accesoriu al obligatiei pe care o garanteaza.

Asa cum am aratat, severitatea clauzelor penale a ridicat in practica judecatoreasca si arbitrala problema validitatii lor, invocându-se de catre utilizatori diferite argumente pentru a demonstra fie ilegalitatea unoe astfel de clauze ori numai posibilitatea reducerii lor. Unul dintre argumente pentru pronuntarea nulitatii lor a fost cel referitor la incalcarea ordinii publice ca urmare a abuzului de drept din partea creditorului, determinat de pozitia sa economica dominanta fata de utilizator. Acest argument a fost inlaturat in practica si in teorie.

Majoritatea deciziilor pronuntate in aceasta materie au admis printr-o analiza amanuntita a contractului de leasing ca, in executarea normala a acestuia nu exista o disproportie flagranta intre obligatiile creditorului si cele ale utilizatorului. in acest sens, clauza penala comportând indemnitatea de reziliere imbraca un caracter leonin. Este vorba de o clauza clasica care se adapteaza perfect contrctului de leasing, ea gasindu-si justificarea in avantajele particulare de care beneficiaza utilizatorul in acest fel de contract. Caracterul leonin este inaplicabil contractului de leasing, care prevede obligatii reciproce, necomportând o disproportie flagranta in caz de executare normala. Desi sanctiunile stipulate in caz de reziliere sunt riguroase, pe plan juridic ele sunt liber convenite, constituind legea partilor. Din acest punct de vedere, contractul de leasing face parte din categoria contractelor comutative, in care fiecare din partile in prezenta cunoaste din insasi ziua incheierii contractului intinderea angajamentelor sale si poate aprecia imediat beneficiul sau pierderea pe care i-o cauzeaza sau i-o va cauza contractul, fiecare parte putând compara, in momentul formarii contractului, valoarea prestatiilor ce-i incumba.

in practica judecatoreasca franceza si belgiana s-a invocat art. 1231 C. civ. francez, care permite instantelor judecatoresti sa reduca sumele fixate cu titlu de clauza penala, când obligatia principala a fost executata in parte, argument ce a fost initial respins in mod categoric de instantele judecatoresti. Dupa 1975, când prin Legea nr. 75/597 din 9 iulie 1975, s-a modificat art. 1231 C. civ. francez, tendinta practicii judecatoresti este in sens contrar, admitându-se reducerea judiciara a clauzei penale stipulate.

in sistemul de common law pozitia jurisprudentei fata de aceste clauze este diferita. in Marea Britanie principiul de baza consta in faptul ca instantele urmeaza sa aprecieze in fiecare caz in parte daca suma fixata intr-o astfel de clauza se limiteaza la pierderea real suferita de creditor. in S.U.A., drepturile creditoreului in caz de neexecutare de catre utilizator sunt determinate de regulile contractului de inchiriere. Judecatorul poate aprecia, in functie de imprejurarile speciale ale fiecarui caz in parte, daca clauzele penale reprezinta o evaluare prealabila loiala (echitabila) a prejudiciului pe care-l sufera creditorul in caz de neexecutare de catre utilizator.

Din ratiuni de echitate este de preferat ca in contract sa se fixeze o limita a daunelor interese care ar putea fi stipulate in caz de neexecutare.

3. Contractele de leasing mai prevad o serie de clauze accesorii din care se deduc o serie de obligatii ce revin utilizatorului, ele având rolul de a preciza modalitatile obligatiilor principale.

Clauzele referitoare la utilizarea bunurilor de echipament se inscriu in aceasta grupa de cauze. Ele pot prevedea obligatia de a aplica pe bunul inchiriat o placa cuprinzând numele proprietarului, interdictia de subinchiriere sau garantii suplimentare eventual cerute , precum cautiunea procesuala a organelor de conducere ale utilizatorului sau, in anumite cazuri a producatorului materialului.

4. Clauze privind cazurile de reziliere unilaterala a contractului in cursul perioadei irevocabile. Din practica comerciala internationala rezulta ca in contractele de leasing partile prevad clauze de reziliere de plin drept, fie in interesul creditorului, fie al utilizatorului pentru a se evita desfacerea pe cale judiciara a contractului.

Principala consecinta a rezilierii unilaterale a contractului consta in incetarea raporturilor juridice care leaga creditorul de utilizator, acesta fiind obligat sa restituie bunul inchiriat. in cazul in care se refuza, creditorul poate obtine restituirea pe cale judiciara, instanta judecatoreasca sesizata neavând a se pronunta asupra rezilierii de plin drept, ci numai de a constata indeplinirea ei si in consecinta de a obliga la restituirea catre proprietar a materialului inchiriat.

Pe de alta parte, proprietarul bunului, pe timpul duratei contractului de locatie, poate desigur sa-l vânda, dar cumparatorul va fi tinut sa respecte contractul de locatie, iar vânzatorul va fi garantat in aceasta privinta. Noul proprietar va trebui deci sa respecte si promisiunea de vânzare.

Utilizatorul nu poate desigur sa vânda bunul, deoarece el nu este proprietar; actiunea sa ar fi un abuz de incredere. Tertul dobânditor ar putea fi insa ocrotit in achizitia sa in conditiile art. 1909 C. civ. român.

2.5.4. incetarea contractului

Contractul de leasing inceteaza in urmatoarele cazuri:

– expirarea termenului, cu exceptia reinnoirii locatiei;

– reziliere;

– imposibilitatea de plata a ratelor chiriei.

2.6. Efectele inchirierii contractului international de leasing

Analiza drepturilor si obligatiilor ce formeaza continutul contractului de creditare-inchiriere va pune in evidenta elementele caracteristice care-i confera pe plan juridic o fizionomie proprie distingându-l de celelalte contracte de comert exterior.

Este vorba indeosebi de faptul ca, sub anumite aspecte, el imbraca unele dintre caracteristicile contractului de adeziune, data fiind posibilitatea limitata pe care o are utilizatorul de a modifica unele dintre clauzele foarte severe care ii sunt impuse si prin care i se transfera o parte din obligatiile creditorului.

Pe de alta parte, fiind o operatie triunghiulara, drepturile si obligatiile partilor in raporturile dintre ele – respectiv intre vânzator si creditor, intre creditor si utilizator si intre vânzator si utilizator – desi distincte unele de altele vor reflecta preluarea si adoptarea unora dintre obligatiile ce ar fi incumbat numai creditorului finantator, dar care, datorita specificul economic al contractului de creditare inchiriere sunt transferate fie utilizatorului, fie vânzatorului.

2.6.1. Obligatiile vânzatorului-furnizor

Una dintre obligatiile furnizorului consta in livrarea si instalarea materialului comandat la data si locul convenite cu utilizatorul. O asemenea obligatie in mod normal ar incumba creditorului. in cazul contractului de creditare inchiriere insa, creditorul neindeplinind decât functia financiara de furnizor de credite, el se elibereaza de o astfel de obligatie pe care o trasmite furnizorului, chiar daca acesta din urma este un tert prin raport cu contractul de locatiune incheiat de creditor cu utilizatorul echipamentului.

Dealtfel, numeroase conditii generale privind contractul de leasing grupeaza operatiile de livrare la rubrica "Livrarea si instalarea materialului" stipulând ca echipamentul va fi livrat si instalat de furnizor – care la rândul sau va suporta cheltuielile de livrare, cât si riscul acesteia.

Drept urmare, furnizorul raspunde fata de utilizator si nu fata de creditor cu care a incheiat contractul de vânzare, pentru orice intârziere, cât si pentru orice defect care ar putea tulbura utila folosire a materialului.

in acest sens se exprima si Conventia UNIDROIT; art. 12, Cap. II stipuleaza ca in cazul in care echipamentul nu este livrat sau este livrat mai târziu sau nu este in concordanta cu contractul de oferta, chiriasul are dreptul sa respinga echipamentul si sa puna capat contractului de leasing. Furnizorul are dreptul de a remedia lipsurile si de a mentine echipamentul in acele conditii ca in contractul de oferta. in cazul unei defectiuni a echipamentului, beneficiarul nu va trebui sa plateasca chiria pâna ce furnizorul nu o va remedia.

in mod similar, obligatia de a asigura conformitatea materialului livrat, garantia pentru viciile ascunse ca si obligatia de a asigura utilizatorului o posesie linistita opereaza tot in seama vânzatorului. Potrivit art. 8 din Conventia UNIDROIT, cel ce inchiriaza trebuie sa garanteze chiriasului ca folosirea echipamentului nu va fi deranjata de o persoana care are un drept superior sau prezinta acte cu acest drept, autorizat de tribunal, desigur cu conditia ca aceste drepturi sa nu provina dintr-un act sau o omisiune a chiriasului.

in literatura s-a incercat sa se justifice, din punct de vedere juridic, transferul de obligatii de la creditorul finantator catre vânzator, fundmanetând acest transfer acest transfer pe teoria subrogatiei conventionale predomina in literatura spaniola, sau pe teoria clauzelor de exonerare de garantie ori pe teoria delegatiei ori a stipulatiei pentru altul.

O larga adeziune, in aceasta ordine de gândire, a primit teoria mandatului de a sta in justitie, teorie care justifica posibilitatea utilizatorului de a exercita o actiune judiciara impotriva vânzatorului cu care el nu are nici o legatura juridica, in calitate de mandatar al finantatorului legat prin contractul de cumparare de vânzator. Se apreciaza, de asemenea, ca transferul asupra utilizatorului a actiunii in garantie contra vânzatorului, exonerând astfel pe creditor de obligatiile sale de locator, isi are justificarea in institutia stipulatiei pentru altul, in temeiul careia locatarul utilizator actioneaza si se angajeaza in limita si pentru apararea propriilor interese.

in contractul de leasintg, alte obligatii pe care si le asuma vânzatorul sunt: predarea bunului in stare de functionare, participarea la instruirea personalului destinat exploatarii bunului, repararea defectiunilor care nu provin din culpa clientului, asigurarea pieselor de schimb necesare reparatiei sau achitarea contravalorii lor, in perioada garantiei.

1.6.2. Obligatiile finantatorului-lessor

O obligatie ce-i incumba finantatorului si la care nu este posibila vreo exceptie, fiind in perfecta concordanta cu rolul financiar ce-i revine, consta in plata pretului echipamentului, astfel cum a fost fixat in contratul de vânzare-cumparare incheiat cu furnizorul.

Creditorul mai are obligatia – care de fapt constituie o clauza principala a contractului de creditare-inchiriere – sa fixeze durata locatiunii, denumita perioada irevocabila a inchirierii, inttrucât nu poate fi modificata, ea constituind practic fundamentul operatiei de finantare inclusa in contractul de creditare-inchiriere. in cursul acestei perioade, creditorul poate vinde bunul ce formeaza obiectul contractului, dar este obligat sa-l garanteze pe utilizator, in sensul ca noul cumparator este tinut sa respecte contractul de locatiune incheiat cu utilizatorul, precum si promisiunea de vânzare incheiata cu acesta din urma, care ramâne indrituit sa opteze pentru ea la sfârsitul perioadei irevocabile.

in ce priveste obligatia de intretinere a lucrului inchiriat (art. 1421 C. civ.), in masura in care creditorul se exonereaza de executarea obligatiilor ce ar putea fi necesare, transferându-le in sarcina utilizatorului, in aceeasi masura cheltuielile de intretinere pe care creditorul va trebui sa le efectueze vor fi calculate in cuantumul chiriei. Oricare ar fi prevederea contractuala, el isi rezerva insa dreptul de a controla in orice moment modul in care este tinut si utilizat materialul dat in locatiune.

Referitor la obligatia de a asigura utilizatorului posesia linistita a echipamentului (art. 1422 C. civ.), creditorul se poate exonera in principiu de orice tulburare in folosinta provocata de un tert, dar nu se poate apara de consecintele propriilor fapte.

2.6.3. Obligatiile utilizatorului-lesant

Obligatiile lesantului reflecta in mod evident particularitatile proprii contractului de creditare-inchiriere, fiind o consecinta a rolului predominant ce-i revine in cadrul acestei operatii complexe. Pe de alta parte, in faza prealabila, viitorul utilizator este liber sa aleaga liber bunul de echipament de care are nevoie, sa fixeze specificatiile si modalitatile de livrare cu furnizorul ales de el. in art. 1, Cap. I al Convetiei UNIDROIT se precizeaza: "chiriasul specifica echipamentele si selecteaza oferta fara a se baza pe priceperea si judecata societatii de leasing".

Pe de alta parte, ca beneficiar, pozitia sa este asemanatoare cu cea a proprietarului, fiind obligat sa-si asume un ansamblu mult mai larg de obligatii decât cele care incumba in mod normal utilizatorului in cadrul contractului de inchiriere. Obligatiile multiple ce-i revin sunt astfel efectul atât al rolului financiar detinut de creditor, care in mod practic transmite utilizatorului majoritatea drepturilor si obligatiilor ce-i revin in calitatea sa proprietar, cât si al pozitiei speciale a utilizatorului, in raport de acest echipament, având posibilitatea ca la sfârsitul perioadei irevocabile sa opteze pentru una dintre cele trei ipostaze si sa devina chiar intr-una din ele, proprietarul bunului ce i-a fost inchiriat. Posibilitatea optiunii este stipulata si in Conventia UNIDROIT, la art. 9(2).

in consecinta, obligatiile acestuia pot fi grupate in obligatii care constituie clauzele principale ale contractului si in cele care reprezinta clauzele accesorii, acestea din urma privind indeosebi exigentele si interdictiile referitoare la utilizarea materialului. in cadrul primei categorii, se disting acele obligatii specifice contractului de inchiriere, dar care vor prezenta si anumite particularitati, de obligatiile caracteristice pozitiei de proprietar.

Obligatia de plata a chiriei specifica contractului de inchiriere (art. 1429 C. civ.) prezinta particularitati decurgând din modul de calcul al ratelor de chirie si din sanctiuni in cazul incalcarii sale.

Ratele de chirie se calculeaza de comun acord de creditor si debitor, in raport de durata vietii economice a bunului, in asa fel incât, in cursul perioadei irevocabile sa permita amortizarea echipamentului, sa acopere cheltuielile generale, sa-i asigure rentabilitatea capitalului investit de creditor si un beneficiu. in mod obisnuit ele se platesc lunar. Astfel, spre deosebire de rata de chirie propriu-zisa, care reprezinta numai echivalentul folosintei bunului, ele includ pe lânga acesta si parte din valoarea bunului inchiriat, in asa fel incât ultima rata este mai mica decât valoarea bunului care formeaza obiectul contractului.

Aceasta particularitate, rezultând din caracterul de instrument de finantare a investitiilor, pe care il are contractul de creditare-inchiriere, conduce la aplicarea unor sanctiuni deosebit de esevere in cazul neplatii ratelor de chirie in cursul perioadei irevocabile.

Spre deosebire de contractul de inchiriere, in care creditorul are obligatia de a livra utilizatorului bunul inchiriat, in contractul de leasing aceasta obligatie este transferata furnizorului, utilizatorului revenindu-i obligatia de a se ingriji sa obtina singur de la vânzator, la data si locul indicat, materialul ales de el si cumparat de creditor.

in consecinta, data fiind competenta sa tehnica, utilizatorului ii incumba obligatia de intocmi procesul-verbal de receptie – prin care se determina starea materialului livrat, se identifica imperfectiunile si lipsurile tehnice ale acestuia, formulând totodata rezerve privind viciile bunului respectiv – si totoadat sa ia masurile pentru ca furnizorul sa-i livreze echipamentul in buna stare de functionare si conform specificatiilorde comanda.

Din momentul semnarii procesului-verbal de receptie, raspunderea pentru intârzierea in livrare si executarea necorespunzatoare din punct de vedere cantitativ si calitativ de catre furnizor – raspundere care in contractul de locatiune ar fi incumbat creditorului – trece asupra utilizatorului. Astfel, creditorul se exonereaza de orice raspundere privind obligatia de livrare si de garantie a lucrului inchiriat care este preluata de utilizator.

Fundamentul acetui transfer consta in faptul ca in cadrul colaborarii, utilizatorul tinde sa-si asume de la inceput riscurile industriale, iar creditorul riscurile financiare. Cele mai multe contracte contin in acest sens o clauza prin care se prevede in mod expres ca in caz de intârziere datorita furnizorului, fie in construirea, fie in transportul sau instalarea materialului, utilizatorul nu va putea exercita vreun recurs impotriva creditorului. Astfel, el nu poate reclama repararea prejudiciului cauzat prin intârzierea in instalarea si punerea lor in functiune si nic sa refuze pentru acest motiv sa-si exercite obligatiile sale, in special plata chiriilor.

Asa cum am subliniat, utilizatorul isi asuma prin contract o obligatie de rezultat si nu o obligatie de mijloace. Aceasta inseamna ca el nu trebuie sa se multumeasca sa depuna toate diligentele si atentia necesare pentru ca materialul sa fie satisfacator, ci este tinut sa obtina un material care sa raspunda exact comenzii, destinatiei si randamentului prevazut.

Totodata, se arata ca utilizatorul isi asuma raspunderea si in cazul in care defectele materialului ar interveni ulterior. in consecinta, el va continua sa plateasca ratele de chirie in timpul perioadei irevocabile, fara a putea obtine suspendarea platii ratelor sau revocarea acestora. in acelasi timp, el poate fi obligat la plata daunelor-interese daca, datorita neglijentei sau imprudentei, n-a putut descoperi defectele care diminueaza valoarea bunului.

Un corolar al acestui transfer de raspundere il constituie clauza implicita prin care creditorul il autorizeaza pe utilizator sa angajeze direct impotriva vânzatorului orice actiuni rezultând din livrarea neconforma a comenzii.

in contractul de leasing, tinând seama de functia financiara a titlului dreptului de proprietate, care intervine numai ca furnizor de credit, de calificarea profesionala a utilizatorului si de pozitia sa speciala si originala, are loc o rasturnare a obligatiilor proprietar-utilizator privind bunul inchiriat.

Aceasta schimbare nu este in realitate decât reflectarea faptului ca din momentul inchirierii contractului de creditare-inchiriere, toate riscurile referitoare la material sunt transferate de la titularul dreptului de proprietate catre utilizator. in acest sens, toate contractele de creditare-inchiriere prevad obligatia utilizatorului de a avea grija de material si in consecinta de a-l tine in buna stare de functionare, bineinteles cu exceptia uzurii normale si de a proceda, pe cheltuiala sa, la inlocuirea tuturor pieselor lipsa sau distruse, prin piese de aceeasi calitate sau valoare, precum si de a suporta toate celelalte sarcini decurgând din folosirea materialului. in plus, contractele cuprind o clauza care percizeaza ca defectele de intretinere de care creditorul se exonereaza pe seama utilizatorului nu va putea in nici un caz sa antreneze suspendarea platii chiriilor sau diminuarea acestora.

Este deci o bligatie totala de intretinere care incumba utilizatorului, in calitatea sa de intreprindere industriala careia ii revine obligatia sa vegheze asupra bunei functionari a lucrului inchiriat, sa remedieze avariile pe care folosinta acestora le poate provoca.

O astfel de obligatie, ce pune in sarcina utilizatorului reparatiile pe care le implica mentinerea in buna stare de functionare a materialului respectiv inchiriat, este dealtfel la originea celorlalte obligatii prevazute in contract:

a) obligatia de a utiliza materialul inchiriat potrivit destinatiei convenite. in acest scop, creditorul are dreptul de a exercita un control si de inspecta starea echipamentului, iar utilizatorul trebuie sa se conformeze indicatiilor date furnizor si sa ia toate masurile utile pentru a mentine materialul in buna stare de functionare;

b) utilizatorul este tinut in acelasi timp, de obligatia de informare a creditorului privind orice accident sau intrerupere a functionarii echipamentului inchiriat.

O alta derogare de la obligatiile ce in mod normal ii revin creditorului consta in trecerea in sarcina utilizatorului a obligatiei de asigurare si de raspuneder in cazde pierdere, furt, distrugere sau prejudiciu suferit de echipament. Astfel, in sarcina utilizatorului sunt trecute cazurile fortuite sau de forta majora putând antrena pierderea totala sau partiala a utilajului inchiriat.

Clauzele figurând in contractul de creditare-inchiriere prevad in general ca, in caz de pierdere partiala, utilizatorul este tinut sa repare pe cheltuiala sa obiectul inchiriat, fara ca aceste reparatii, oricare ar fi durata lor, sa poata antrena suspendarea platii chiriei sau diminuarea acesteia, iar in ipoteza pierderii totale este obligat sa achite in intregime ratele de chirie ramânând datorat cu titlu de despagubire.

Aceasta raspundere considerabila a utilizatorului se explica indeosebi prin faptul ca creditorul, in cursul locatiunii, nu poate lua nici o masura de natura sa-l tulbure pe utilizator in folosirea materialului, iar pe de alta parte, dreptul de proprietate asupra acestui amterial reprezinta singura garantie pe care creditorul o are impotriva utilizatorului.

Fata de aceasta situatie, creditorul impune utilizatorului – care isi asuma paza judiciara si materiala a lucrului – obligatia asigurarii impotriva tuturor riscurilor la care materialul ar putea fi expres de indata ce contractul de leasing este semnat.

Asigurarea ar trebui subscrisa in favoarea creditorului, primele fiind platite integral de catre utilizator si trebuie sa acopere toate riscurile la care materialul ar putea fi expus.

Asigurarea include astfel, forta majora, cazul fortuit, interventia tertului sau defectele echipamentului, dar nu si evenimente cum ar fi razboiul sau frauda beneficiarului asigurarii.

Pe lânga aceasta, utilizatorul se poate asigura de "pierderea folosintei". O astfel de asigurare ii va garanta plata chiriilor pe care le datoreaza creditorului, in caz de sinistru ce antreneaza indisponibilitatea materilului inchiriat.

CAPITOLUL III

PROCESUL DE FORMARE AL LEASING-ULUI

3.1. Faza contractului

Leasing-ul nu este inca, pentru multi, un concept usor de inteles; el separa producerea bogatiei (valorii) de proprietatea asupra mijloacelor de productie si pare a rasturna complet ideologia marxista care nu poate concepe crearea de bogatie fara a fi, implicit, proprietarul mijloacelor de productie. in fapt, insa, acest lucru devine posibil, pentru simplul motiv ca pretutindeni capitalul este foarte scump, iar afacerile care inghit mult capital nu sunt cele mai eficiente din punct de vedere financiar.

Complexitatea si originalitatea acestei forme contractuale este marcata si de faptul ca in intervalul dintre incheierea si expirarea contractului se disting mai multe faze cu caracteristici proprii.

3.1.1. Faz prealabila

Contractul nu se incheie direct intre creditor si utilizator, ci este precedat si influentat de contractul de vânzare ce se incheie de creditor cu furnizorul in prealabil ales de utilizator in vederea inchirierii ulterioare a bunului. in mod schematic, operatiunea din faza prealabila se desfasoara astfel: utilizatorul alege mai intâi bunul si furnizorul, adreseaza o cerere creditorului in care descrie materialul pe care vrea sa-l utilizeze, caracteristicile tehnice ale acestuia si datele referitoare la solvabilitatea sa. Initiativa poate apartine insa si creditorului.

in faza preliminara, creditorul, inainte de a-si da acordul, studiaza aspectele economice-financiare ale operatiunii din punct de vedere al rentabilitatii, cât si capacitatile tehnice ale utilizatorului, posibilitatile lui de a asigura o anumita eficienta economica.

Daca creditorul nu si-a dat acordul definitiv (prin semnarea bonului de comanda prin care se ratifica alegerea facuta), utilizatorul nu are nici o abilitate sa incheie contractul de vânzare cu furnizorul. Totusi, daca incheie un astfel de contract, il incheie in nume propriu, fiind obligat personal la executarea contractului.

Daca si-a dat acordul, contractul de vânzare este incheiat intre furnizor si creditor, care devine astfel proprietarul bunului ales de catre tertul-utilizator.

Contractul de vânzare prin care creditorul cumpara bunul este distinct din punct de vedere juridic de contractul de creditare-inchiriere pe care il precede. in temeiul sau, creditorul finantator, devenit proprietarul bunului cumparat va plati pretul in baza procesului-verbal de predare incheiat in contradictoriu intre vânzator si utilizator. Aceasta operatie nu se manifesta evident prin nici o mentiune in registrele contabile ale utilizatorului care este un tert in raport de contractul de vânzare. in schimb, daca utilizatorul ar fi cumparat pe credit, operatia ar fi aparut inscrisa in bilantul sau, la activ, pentru valoarea bunului cumparat si la pasiv pentru datoria pe care a contractat-o.

Spre deosebire insa contractul numit de vânzare-cumparare, vânzarea din cadrul leasing-ului sufera unele mutatii.

Astfel, vânzatorul are obligatia de livrare si instalare a bunului fata de utilizator, tert in raport cu contractul de vânzare-cumparare si care suporta cheltuielile de preluare. De asemenea, obligatia de asigurare a conformitatii bunului este executata de vânzator in ultima instanta, tot catre utilizator, care are actiune directa impotriva vânzatorului pentru viciile ascunse pentru neconcordanta cu specificatiile tehnice convenite anterior. Uneori vânzatorul isi asuma obligatii suplimentare de garantare a calitatii bunului, mergând pâna la efectuarea de remedieri si imbunatatiri, dincolo de cele impuse de angajamentul de calitate convenit sau chiar pâna la inlocuirea bunului la cererea utilizatorului. in configuratia operatiunii, obligatia de garantie apare ca o stipulatie pentru altul.

Cât priveste pe cumparator, creditorul finantator are numai obligatia de a plati pretul, preluarea instalatiei cazând in sarcina si cheltuiala utilizatorului.

S-a ridicat astfel problema clarificarii titlului cu care utlizatorul, desi tert in raport cu contractul de vânzare-cumparare dintre creditor si furnizor, este indreptatit sa aleaga obiectul contractului si sa duca tratative cu furnizorul. Problema este deosebit de controversata, enuntându-se mai multe teorii.

intr-o prima teorie se considera ca utilizatorul alege obiectul si duce tratative cu vânzatorul in numele creditorului, in baza unui mandat acordat de creditor utilizatorului, pentru a intra in legatura cu furnizorul ales de el in vederea fixarii conditiilor de cumparare a materialului si in special a pretului, a modalitatilor si datei livrarii.

Teoria mandatului a fost criticata ca fiind incerta, intrucât nu se poate considera ca utilizatorul fixeaza specificatiile marfii formând obiectul contractului de vânzare-cumparare pe seama creditorului, caci este propriul sau interes in joc.

in plus, o asemenea opinie nu tine seama nici de consecintele neexecutarii mandatului, caci nerespectarea de catre creditor a continutului indicatiilor date de utlizatorul potential are ca efect sau neincheierea contractului de creditare-inchiriere, posibilitatea pentru utilizator sa introduca o actiune derivând din contractul de locatiune si nu o actiune derivând din contractul de mandat.

intr-o alta conceptie, desi se subliniaza avantajele teoriei mandatului, se apreciaza insa ca acesta nu poate constitui explicatia valabila a raporturilor juridice intre furnizor, creditor si utilizator referitor la contractul de cumparare, caci nu pune in evidenta rolul motor, personal jucat, cu titlu principal, si intr-un mod preexistent locatiunii, de vointa intreprinderii utilizatoare care se manifesta in alegerea materialului si a furnizorului.

Chiar in cazul când se admite teoria mandatului, nu toti autorii sunt insa de acord cu sensul relatiilor care se inscriu in acest cadru contractual, unii vazând crearea si executarea mai multor mandate care se suprapun partial si care se completeaza reciproc si anume: mandatul pentru alegerea materialului, ce intervine intre creditor si utilizator pentru ca acesta din urma sa discute cu vânzatorul conditiile cumpararii, pretul si modalitatile de plata; mandatul pentru receptia materialului, ce intervine in momentul incheierii procesului-verbal de receptie (de predare) dintre furnizor si utilizator, prin care se atesta ca materialul este conform cu cel comandat; mandatul de a sta in justitie.

Teoria pluralitatii de mandate pentru fiecare actiune a utilizatorului nu pare justificata, intrucât imputernicirea expresa sau tacita de a pregati incheierea contractului de vânzare-cumparare dintre creditor si furnizor implica fixarea de catre utilizator a continutului concret al clauzelor cât priveste obiectul, pretul, conditiile de plata, locul si modalitatile livrarii. Ori, o asemenea teorie ar implica astfel pulverizarea aceleiasi operatii in elementele ei componente, pentru fiecare din ele urmând sa se acorde un mandat special.

intr-o alta teorie, se respinge ideea mandatului, care este inlocuit cu institutia stipulatiei pentru altul, creditorul având rolul stipulantului, furnizorul cel al promitentului, iar utilizatorul fiind beneficiarul.

Nu puten fi de acord nici cu aceasta calificare, ea fiind insuficienta pentru a explica raporturile reale dintre parti.

in primul rând, insusi mecanismul contractului in favoarea unui tert, denumita in mod traditional stipulatie pentru altul, este controversata in literatura juridica, trasatura comuna a teoriilor propuse – teoria dublului contract, teoria angajamentului prin vointa unilaterala sau de institutie sui generis – constând in recunoasterea unei legaturi juridice directe intre debitorul contractual si tertul beneficiar. in nici un caz, drepturile dobândite de tertul beneficiar nu ar putea fi considerate ca fiind transmise de catre creditorul contractual, caci in succesiunea operatiilor cconstituind contractul de creditere-inchiriere, dreptul utilizatorului de a lege obiectul si de a duce tratativele cu furnizorul, este anterior incheierii contractului de vânzare dintre creditor si furnizor, in raport de care el are pozitia unui tert.

in al doilea rând, acest mecanism nu explica rolul pe care il are utilizatorul, intrucât, in cadrul stipulatiei pentru altul, cel care actioneaza si domina situatia este creditorul, ori in aceasta baza din cadrul succesiunii etapelor contractului de creditare-inchiriere initiativa revine utilizatorului, deci tertului.

in acelasi timp, institutia nu-si poate gasi aplicarea nici pe linia efectelor sale, respectiv a raporturilor juridice triunghiulare la care da nastere, si anume intre creditor si debitor, intre stipulant si tertul beneficiar. in cadrul lor, si ne referim in special la raporturile dintre tertul beneficiar si debitor (furnizor), tertul beneficiar dobândeste un drept direct, constând tocmai in faptul ca el trece direct din patrimoniul debitorului in cel al benefciarului, care va putea astfel utiliza caile de constrângere de care dispune orice creditor fata de debitorul sau. Cu alte cuvinte, dreptul dobândit de tertul benefciar nu a facut niciodata parte din patrimoniul creditorului.

Ori, in cazul contractului de creditare-inchiriere, dreptul de proprietate asupra bunului trece din patrimoniul furnizorului (debitor) in cel al creditorului care-l va inchiria intr-o etapa imedioat urmatoare utilizatorului (tert benefciar).

intr-o alta opinie s-a considerat ca ar mai conforma cu realitatea explicarea pozitiei furnizorului fata de utilizator ca derivând din existenta unei promisiuni unilaterale de vânzare acordata de furnizor beneficiarului, insotita de prevederea expresa in sensul ca realitatea promisiunii poate fi facuta in numele oricarei persoane desemnate de utilizator.

O a patra teorie considera ca explicatia trebuie cautata in clauzele specifice ale contractului, care este un contract sui generis, recurgându-se la notiuni de ordin financiar, cum sunt cele de amortizare, finantare.

Ideea care se desprinde din analizele teoretice expuse mai sus consta in faptul ca se incearca o fundamentare a transferului pe care creditorul il opereaza catre benefciar, a drepturilor, obligatiilor, prerogativelor si responsabilitatilor ce le-ar fi revenit lor in mod normal.

Aceste analize pun in evidenta originalitatea noii forme contractuale, care aparuta din necesiatti practice, nu se poate suprapune peste tiparele existente. De aceea, si tehnicile juridice folosite, independent de calificare lor, trebuie sa permita sa se produca unele din efectele dreptului de proprietate instrânsa legatura folosinta (usus) exercitata de beneficiar (utilizator).

Fiind o operatie complexa, de sine-statatoare, cu caracter triunghiular, existenta acestei faze, cu caracteristicile aratate, distinge contractul de creditare-inchiriere de celelalte forme contractuale clasice pe care se bazeaza, având scopul de a pregati exercitarea de catre utilizator, in celelalte etape, ce constituie contractul pe care il analizam, a unora dintre prerogativele specifice calitatii de proprietar si care, in mod normal, ar reveni creditorului.

3.1.2. Faza locatiunii

Cu cea de-a doua faza – faza locatiunii – se intra propriu-zis in executarea contractului de leasing.

Din punct de vedere juridic, raporturile dintre parti – creditor si utilizator – cât si unele din drepturile si obligatiile lor reproduc regimul de drept comun al contractului de locatiune, fara a se suprapune acestuia, iar altele sunt derogatorii, apropiindu-se intr-o anumita masura de contractul de vânzare pe credit, dar cu care nu se identifica.

Contractul ce se incheie in aceasta faza intre intreprinderea de leasing (creditoare) si utilizator incepe sa-si produca efectele de la data la care materialul este livrat de furnizor utilizatorului.

Considerentele de ordin economic si financiar marcheaza si unele din trasaturile contractului de locatiune si avem in vedere indeosebi caracterul sau intuitu personae si irevocabil, direct influentat de operatia de finantare a unui bun de investitie al carei temei juridic il constituie.

Contractul de locatiune ce intra in structura contractului de leasing este un contract intuitu personae, caci incheierea sa (presupunând un climat de incredere intre creditor si utilizator) nu intervine decât dupa o investigare minutioasa a solvabilitatii si capacitatii profesionale a utilizatorului. De aceea, de regula, contractele cuprind clauze restrictive, prin care intreprinderea creditoare exclude orice posibilitate de schimbare a utilizatorului, prevazând in mod expres interdictia facuta utilizatorului de a-si substitui un tert in executarea contractului sau de subinchiria materialul dat in folosinta. Caracterul intuitu personae nu priveste insa si pe creditor al carui rol este numai de finanta operatia fara nici o influenta asupra mersului acesteia. Drept urmare, el ar putea ceda contractul sau. Numai in mod cu totul exceptional si in baza unei autorizatii exprese din partea unei intreprinderi creditoare, utilizatirul va putea ceda drepturile sale decurgând din contractul de creditare-inchiriere ce se afla in curs de executare. Un astfel de transfer si-ar avea temeiul in institutia novatiei prin schimbarea creditorului, dar care va prezenta câteva particularitati in raport de dreptul comun, legate indeosebi de clauza privind optiunea de cumparare ce se exercita in cea de-a treia faza a derularii contractului.

Caracterul irevocabil al contractului de leasing decurge din faptul ca in aceasta faza el comporta in mod obligatoriu o perioada irevocabila, care corespunde cu durata amortizarii fiscale si in cursul careia, nici creditorul, nici utilizatorul nu pot, in principiu, realiza in mod unilateral contractul.

3.1.3. Faza optiunii

Cea de-a treia faza intervine la expirarea duratei fixate in contract ca durata a leasing-ului. Ea are aceasta denumire deoarece utilizatorul, la sfârsitul perioadei irevocabile prevazuta in contract, are de ales intre urmatoarele trei posibilitati:

1. sa ceara reinnoirea locatiunii pentru o noua perioada si in general contra unei chirii dimunate, calculata pe baza valorii reziduale a echipamentului la sfârsitul acestei perioade;

2. sa restituie echipamentul – in buna stare de functionare – contractul de leasing incetând astfel;

3. sa exercite o optiune de cumparare a echipamentului, ce figureaza in general ca o clauza contractuala, ;a pretul fixat cu ocazia incheierii contractului.

Se poate spune ca utilizatorul poate beneficia la sfârsitul locatiunii irevocabile de doua promisiuni unilaterale de contract, care au fost consimtite la incheierea contractului: facultatea de a cumpara materialul la valoarea sa reziduala si facultatea de relocatiune a acestuia, in conditii noi si avantajoase. in lipsa exercitarii uneia dintre aceste optiuni, utilizatorul se angajeaza in mod tacit sa restituie bunul creditorului, raporturile lor contractuale incetând.

Facultatea de relocatiune se poate analiza ca o promisiune unilaterala de a incheia un nou contract de inchiriere acordata de la inceput de creditor utilizatorului. Promisiunea de inchiriere nu are valoare juridica decât daca conditiile privitoare la ratele de chirie au fost stabilite la inceputsi nu la sfârsitul perioadei irevocabile; prin incheierea noului contract de locatiune creditorul este degrevat de obligatia de a restitui bunul.

in majoritatea cazurilor, cea de-a treia posibilitate prezinta mai mult interes pentru utilizator caci pretul de cumparare este inferior valorii reziduale a bunului pe piata deoarece el se determina in raport de valoarea reziduala a echipamentului astfel cum este stabilita in momentul incheirii contractului de leasing.

in mod practic, prin promisiunea unilaterala de vânzare ce se incheie intre creditor-utilizator, inca de la inceputul operatiei, creditorul se obliga sa vânda utilizatorului bunul respectiv, la sfârsitul perioadei irevocabile, daca utilizatorul isi manifesta vointa in acest sens.

Promisiunea unilaterala de vânzare a unui bun nu are ca efect transmiterea catre benefciar a dreptului de proprietate sau vreunui alt drept real asupra bunului carte ii constituie obiectul. Ea valoreaza un contract de vânzare, daca cele doua parti au cazut de acord asupra clauzelor esentiale – bunul si pretul – contract ce are ca obiect oferta insasi de a contracta.

Existenta unei clauze privind optiunea de a cumpara constituie insa o problema controversata in literatura juridica si jurisprudenta.

Desi parerea dominanta este in sensul ca existenta unei clauze de optiune de cumparare constituie o trasatura specifica contractului de leasing, s-au emis si pareri in sensul ca exercitarea unei astfel de optiuni la sfârsitul contractului nu ar avea sens, deoarece pretul platit cu aceasta ocazie este simbolic, chiar inexistând, devenind astfel discutabila existenta insasi a optiunii de cumparare.

Pe planul dreptului comparat, existenta optiunii de cumparare ca o caracteristica a contractului de leasing este consacrata in sistemul de drept european, in definitiile legale cuprinse in legislatia speciala adoptata in Franta si Belgia, iar in sistemul de common law de jurisprudenta si literatura juridica americana.

Existenta optiunii de cumparare cu caracteristicile aratate si implicit a promisiunii de vânzare din partea creditorului constituie o trasatura specifica a contractului de leasingcare il distinge de celelalte tipuri de contracte traditionale si indeosebi de contractul de inchiriere. O astfel de clauza nu deranjeaza desfasurarea locatiunii, ci in succesiunea operatiilor ce formeaza contractul de creditare aceasta intra in functiune in momentul expirarii perioadei irevocabile, a fazei de locatiune. Posibilitatea pe care o are utilizatorul de a dobândi bunul devine realitate, in functie de interesul sau. De fapt, in tripla optiune se reflecta caracteristica leasing-ului de a fi o tehnica de finantare, ce se realizeaza prin intermediul unui instrument contractual ce dobândeste astfel caracteristici proprii.

Desi parerea predominanta este ca existenta unei clauze de optiune de cumparare constituie o trasatura specifica contractului de leasing, s-au emis si pareri in sensul ca exercitarea unei astfel de optiuni la sfârsitul contractului nu ar avea sens, deoarece pretul platit cu aceasta ocazie este simbolic, chiar inexistent, devenind astfel discutabila existenta insasi a optiunii de cumparare.

Existenta optiunii de cumparare produce indirect anumite efecte in faza de locatiune, mai precis in cazul exceptional in care creditorul admite cedarea de catre utilizator a drepturilor sale, ceea ce echivaleaza cu o novatie prin schimbare de debitor.

CAPITOLUL IV

FORME DE LEASING

Operatiunile de leasing se pot realiza in diferite forme , in functie de posibilitatile de finantare ale societatii de leasing, limitele pietei, scopurile marketingului de export, gradul de organizare a desfacerii si service-ul etc.

1. in raport de partile contractante, leasing-ul poate fi impartit in doua grupe: leasing direct (incheierea nemijlocita a contractului intre furnizor-producator si client beneficiar) si leasing indirect (de realizeaza prin societatile specializate; societatile de leasing pot fi generale, de intermediere sau integrate; ele indeplinesc functia de creditare si de prestare de servicii, suportând riscurile operatiunilor pe care le incheie).

2. in raport de obiectul material datin locatie, leasing-ul poate fi mobiliar, numit si leasing industrial sau al bunurilor de echipament – singurul care ne intereseaza – si leasing imobiliar.

3. in functie de raportul dintre chirie si pretul de export, operatiunile de leasing sunt de doua feluri: leasing financiar si leasing functional (operating leasing).

Leasing-ul financiar are in vedere recuperarea in perioada de locatie a intregului pret de export al bunului, inclusiv costurile auxiliare si un beneficiu, contractul incheindu-se pentru perioade fixe, apropiate ca intindere de durata de folosinta a echipamentului inchiriat, perioade in care nu se poate proceda la revocare unilaterala.

Riscurile sunt asumate de catre client, iar in caz de neplata a ratelor, societatea sau furnizorul are dreptul sa dispuna de bunul care formeaza obiectul contractului. in cadrul acestei operatii complexe, la finele perioadei de locatie, utilizatorul are o optiune de cumparare a echipamentului inchiriat de la finantator, care este totdeauna un organism de tip bancar.

Leasing-ul functional presupune ca in perioada de locatie sa se recupereze numai o parte din pretul de export al echipamentului indutrial respectiv, neexistând, de regula, o relatie directa intre pretul platit vânzatorului si chiria perceputa de la utilizator. Leasing-ul functional se deosebeste de cel financiar, in primul rând prin faptul ca locatorul (lessor) este un fabricant. La aceasta se adauga faptul ca in timp ce in cazul leasing-ului financiar locatia realizeaza intreaga valoare a bunului, la leasing-ul operational bunul este inchiriat pentru o perioada mai scurta decât durata vietii sale economice si deci a amortizarii (non pay-out lease) si de aceea bunul poate fi dat in locatie la mai multi utilizatori, in mod succesiv, iar valoarea reziduala a bunului este la expirarea contractului, inca importanta. in sfârsit, in cazul leasing-ului operational nu se prevede posibilitatea transmiterii proprietatii bunului catre locatar, operatia analizându-se ca o adevarata locatie (in dreptul S.U.A. se si numeste "true lease"), fiind dealtfel reziliabil. Deci, la finele perioadei de inchiriere, utilizatorul are fie posibilitatea reinnoirii locatiei, fie la restituirea echipamentului catre finantator, care, de asta data, este producatorul sau distribuitorul acelor bunuri.

in leasing-ul functional, termenulde valabilitate a contractului este redus, ratele sunt mai mari, riscurile revin societatii de leasing sau furnizorului. Societatea de leasing raspunde de intretinerea functionarii(reparatii, piese de schimb, asistenta).

4. Dar, nu numai in raport cu continutul ratelor, ci si dupa elementele in functie de care acestea se calculeaza, leasing-ul poate fi grupat in doua categorii: leasing net – ratele cuprind pretul net de vânzare si beneficiul – si leasing brut (full service leasing) – ratele includ pretul net de vânzare, beneficiul si cheltuielile de reparatii, intretinere si servicii.

Full service-ul este o cale de permanentizare a relatiilor dintre firme, de adâncire a colaborarii dintre ele. Leasing-ul net s-a diferentiat printr-o particularitate: calculul ratelor are la baza doar pretul net de vânzare de export al obiectului contractului fara sa se includa costul intretinerii sau reparatiilor.

Leasing-ul net este o operatiune specifica societatilor specializate care stiu sa evite eventualele nerealizari ale pretului net de vânzare.

5. Varietati de leasing. Avându-se in vedere particularitatile tehnicii de realizare, leasing-ul poate fi realizat in varianta lease-back.

Lease-back permite unui industrias sa-si procure mijloacele financiare prin transformarea investitiilor in fonduri disponibile. Spre deosebire de leasing, in cadrul caruia creditorul (institutia financiara de credit leasing) cumpara bunul de la furnizor spre a-l da cu chirie utilizatorului, exista situatia in care institutul de credit cumpara bunului de la insusi utilizatorul pentru a i-l da imediat acestuia in locatie, cu o promisiune de revânzare in favoarea vânzatorului. Asadar, in aceasta situatie furnizorul si locatarul sunt una si aceeasi persoana; proprietar al bunului, el il vinde societatii financiare, care apoi il lasa tot lui, cu titlu de inchiriere si cu drept de rascumparare, la sfârsitul contractului de locatie. Aceasta operatie de dus-intors a fost denumita lease-back. in cadrul acesteia nu mai sunt trei persoane, ca in cazul operatiei de leasing propriu-zise, ci numai doua: stabilimentul de credit si utilizatorul, acesta din urma jucând in cadrul operatiei dublul rol de vânzator si locatar.

Interesul economic al unei asemenea operatii este creditul pe termen lung: prin vânzarea bunului sau, utilizatorul obtine fondurile necesare, pe care le va restitui esalonat, sub forma de rate ale chiriei, iar la sfârsitul contractului de inchiriere va plati restul din pret si isi va redobândi bunul. Dupa cum se vede, prin aceasta operatie nu se mai urmareste sa i se dea intreprinderii utilizatoare un bun de care ar avea nevoie, caci aceasta este deja proprietara acestui bun, ci numai sa-si procure fonduri banesti lichide pe termen lung pe care sa le utilizeze, in principiu, dupa cum se crede de cuviinta. Rolul bunului este numai de a servi drept garantie, in sensul ca istitutia creditoare ramâne proprietara acestui bun, atâta timp cât nu si-a recuperat banii pe care i-a dat utilizatorului.

Rolul acestei operatiide lease-back este considerabil; fiind un mijloc de finantare foarte ingenios si convenabil, el permite unui industrias sa obtina capitalul necesar activitatii sale prezente si viitoare, fara ca, economiceste, sa piarda echipamentul care-i este necesar pentru realizarea comenzilor pe care le are sau este pe cale sa le aiba.

Lease-back-ul se utilizeaza mai cu seama in ceea ce priveste imobilele, deoarece in aceasta materie se poate obtine pe aceasta cale credite pe termen lung, lease-back-ul indeplinind in aceasta situatie functia de imprumut ipotecar, intrucât proprietatea dobândita de catre cumparator (finantator) este aproape echivalenta cu dreptul real al unui creditor ipotecar.

in genere insa contractul de lease-back se bucura de mari facilitati fiscale ca, de pilda, exonerarea de orice taxa asupra vânzarii, daca institutia financiara creditoare da bunul imediat cu chirie fostului proprietar.

Dar lease-back-ul se utilizeazasi cu privire la bunuri mobile, mai cu seama in domeniile in care bunurile sunt de foarte mare valoare ca de pilda in informatica, electronica etc.

Din punct de vedere juridic, aceasta operatiune contopeste in substanta sa mai multe acte juridice: un contract de vânzare-cumparare incheiat de utilizator-vânzator cu finantatorul-cumparator, un contract de locatie ce intervine intre finantatorul-proprietar al bunului, ca locator, sti utilizator ca locatar; in fine o promisiune unilaterala de vânzare, asumata de catre finantator.

Nu pot fi asimilate contractului de leasing si alte tehnici bazate pe locatiune, precum operatiunea de renting, de time-sharing sau de master-leasing. in toate aceste cazuri inchirierea nu este insotita de promisiunea unilaterala de vânzare din partea locatarului si implicit, nici de o cumparare din partea locatorului.

Prin renting se intelege operatia de inchiriere pe termenscurt a unor utilaje si aparate, mijloace de transport (taxiuri), adica a unor lucruri in privinta carora exista cereri frecvente, dar sporadice si la care se pastreaza si service-ul respectiv. Astfel, rentig-ul apare ca un contract de locatie-gestiune.

Time-sharing sau leasing-ul ordinatoarelor permite inchirierea bunurilor simultan mai multor beneficiari pe timpi partajati, adica isi impart orele de utilizare si functionare, in scopul folosirii integrale a capacitatii lor. De exemplu, un computer poate fi utilizat simultan de aproape 300 de firme si deci chiria platita mult redusa. Prin aceasta metoda se finanteaza si se comercializeaza calculatoare electronice, dar si alte utilaje scumpe si sofisticate pe care intre prinderile nu-si pot permite sa le cumpere. Ratele percepute la asemenea contracte, platite lunar sunt de 3-4 ori mai mari decât ratele obisnuite de leasing. Time sharing-ul este deci o forma de locatie pe timpi partajati.

Master-leasing este o forma speciala pentru inchirierea containerelor. El apare sub doua forme:

a) term-leasing – inchiriere pe termen determinat;

b) trip-leasing – inchiriere cu voiajul, situatie in care intra in calcul pozitia containerelor pe trasee si regimul exploatarii lor.

Mari firme de leasing cum ar fi "Container transport international", "Transamericana ics", "Sea container" sunt angajate intr-o foarte mare proportie in operatii de tip master-leasing.

CAPITULUL V

LEGEA APLICABIL| CONTRACTULUI INTERNA}IONAL DE LEASING

1. Solutiile dreptului român

Pâna la intrarea in vigoare a Legii nr. 105/1992, in tara noastra cadrul juridic sub incidenta caruia se afla contractul international de leasing il constituia Legea nr. 1/1971 desi aceasat nu indica in mod expres si nu reglementa toate operatiile ce fac parte din sfera activitatilor de comert exterior, lasând libertate de vointa partilor. Astfel, in literatura de specialitate si legis;atie s-au aratat urmatoarele: ori de câte ori finantatorul si utilizatorul (si vaâzatorul) isi au sediul pe teritorii statale diferite, operatia de leasing are caracter international si se pun e psroblema legii aplicabile

– Capacitatea partilor va fi supusa legii personale, respectiv legii nationale a partilor in cauza

– Forma contractului poate fi guvernata de legea locului de incheiere, retinând insa ca, datorita caracterului complex al operatiei, leasing-ul se incheie in forma scrisa, ceruta ad probationem

Cât priveste fondul si efectele contractului, acesta este supus legii alese de parti in temeiul lui lex voluntatis

Daca partile nu au ales legea aplicabila contractului, se confrunta atât in practica judecatoreasca si arbitrala foarte saraca dealtfel, dar mai ales in doctrina, doua solutii.

O prima opinie tinde sa dezmembreze contractul de leasing in operatiile juridice componente, supunându-le pe fiecare solutiei conflictuale corespunzatoare. O asemenea tehnica este insa improprie sa raspunda caracterului complex, dar unitar al contractului de leasing.

O a doua solutie intelege sa distinga operatiunea principala, cae de inchiriere si sa extinda legea care o guverneaza (fie lex loci actus, fie lex loci executionis) intregului contract de leasing, inclusiv vânzarii care o presupune.

Apreciem ca necesitatea asigurarii unui regim unitar pentru intregul contract complex de leasing, dar care sa tina seama si de particularitatile acestuia (spre exemplu, faptul ca vânzarea si locatia se incheie la etape diferite, chiar in state diferite si intre parti diferite) impune ca solutie conflictuala subsidiara in tacerea partilor aplicarea legii tarii unde isi are sediul partea cu obligatia caracteristica, respectiv a tarii finantatorului. S-ar da, in acest fel, satisfactie atât principiului ocrotirii creditului, cât si caracteristicii principale a contractului de leasing, ca operatie financiara.

Legea nr. 105/1992

cu privire la raporturile de drept international privat

Legea nr. 105/1992 cu privire la raporturile de drept international privat cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat, deci si contractului international de leasing.

in cadrul acestei legi, raporturile de drept international privat sunt raporturi civile, comerciale, de procedura civila, de munca si alte raporturi de drept privat care au caracter de element de extraneitate (conform art. 1).

Strainii sunt asimilati, in conditiile legii, in drepturi civile cu cetatenii români in tot ceea ce priveste aplicarea legii mai sus amintite. Asimilarea se aplica si in beneficiul persoanelor juridice straine (art. 2).

Potrivit art.3 din lege, când determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza sa fie data unei institutii de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea judiciara stabilita de legea româna.

Daca legea straina remite la dreptul român, se apliuca legea româna, in afara cazului in care se explica in mod expres altfel.

Legea mentioneaza (art. 4) ca remiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efect.

Aplicarea legii straine este independenta de conditia reciprocitatii, in afara cazului in care, anumite legi speciale nu prevad altfel.

in cazul in care se cere conditia reciprocitatii de fapt, indeplinirea ei este prezumata pâna la dovada contrara. Dovada se solicita Ministerului Justitiei, care stabileste situatia reala, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe (potrivit art. 6). Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obisnuite de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau alt mod adecvat.

in cazul imposibilitatii stabilirii continutului legii straine, se aplica legea româna (art. 7).

Conform art. 5, in cazul in care legea straina apartine unui stat in care coexista mai multe sisteme legislative, dreptul acelui stat determina dispozitiile aplicabile.

Aplicarea legii straine se inlatura daca incalca ordinea publica de drept international român, daca a devenit competenta prin frauda si in acest caz (al inlaturarii legii straine) se aplica legea româna.

in ceea ce priveste conditiile de fond, legea le trateazain capitolul 8 si anume: "Contractul este supus legii alese prin consens de catre parti. Alegerea legii aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte din cuprinsul acestuia. Partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei anumite parti a contractului" (capitolul VIII, sectiunea I).

intelegerea privind alegerea legii aplicabile poate fi modificata prin acordul partilor. Modificarea acordului asupra legii aplicabile, convenita ulterior datei incheierii contractului are ca efect retroactiv, fara a putea totusi sa infirme validitatea formei acestuia sau sa aduca atingerea drepturilor dobândite intre timp de terti (art. 76).

Art. 77 precizeaza ca: "in lipsa unei legi alese, contractul este supus legii statului cu care are legaturile cele mai strânse. Potrivit legii, se considera ca exista atare legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa, resedinta ori fondul de comert sau sediul statutar".

Prin prestatia caracteristica (conform art. 78), se intelege prestatia partii care, in temeiul unui contract translativ, precum vânzarea sau altele similare intraineaza un bun mobil.

in temeiul unui contract de inchiriere sau altele similare, prestatia caracteristicava fi prestatia care pune la dispozitia unei persoane, pe o durata de timp determinata, folosinta unui bun.

Deci, in lumina Legii nr. 105/1992, contractul international de leasing este supus legii alese de parti in temeiul lui lex voluntatis. in tacerea partilor, ca solutie conflictuala subsidiara, se impune aplicarea legii unde isi are sediul partea cu prestatia caracteristica (legea prestatiei caracteristice).

Cum operatiunea principala a contractului de leasing este inchirierea, extinzând legea care o guverneaza asupra intregului contract – din ratiunile aratate mai sus – rezulta ca se va aplica legea unitatii finantatoare.

Hotarârea Guvernului nr. 72/20.02.1993

Privind regimul vamal al bunurilor importate ce fac obiectul tranzactiilor de leasing

in februarie 1993, Guvernul României, in temeiul art. 107 din Constitutia României a emis o hotarâre cu privire le regimul vamal al masinilor, utilajelor si instalatiilor importate in cadrul tranzactiilor de leasing.

Potrivit dispozitiilor acesteia, bunurile care se importa in baza contractelor de leasing, incheiate intre agentii economici români si partenerii straini, sunt considerate in import temporar pe toata perioada contractului de leasing. Operatiunile de import temporar in cadrul tranzactilor leasing se efectueaza numai cu garantarea platii taxelor vamale. Garantarea platii taxelor vamale se poate face si prin depunerea unei scrisori de garantie prin care o unitate bancara cu sediul in România se angajeaza sa plateasca organelor vamale suma reprezentând taxele vamale.

Conform art. 2, in cazul in care, la sfârsitul perioadei de import temporar, beneficiarul cumpara bunurile ce au facut obiectul tranzactiilor de leasing, acesra datoreaza taxa vamala calculata la valoarea in vama determinata prin transformarea in lei a pretului de cumparare in valuta, negociat, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a României, in vigoare la data incheierii contractului de cumparare a bunurilor respective.

Ordonanta Guvernului nr. 12/31.01.1995

privind unele masuri referitoare la regimul vamal al masimilor, utilajelor si instalatiilor importate in acdrul tranzactiilor de leasing

Hotarârea cu privire la regimulvamal al masinilor, utilajelor si instalatiilor importate in cadrul tranzactiilor de leasing a fost abrogata in 3 februarie 1995, când a intrat in vigoare Ordonanta Guvernului nr. 12 privind masurile referitoate la regimul vamal al masinilor, utilajelor si instalatiilor importate in cadrul tranzactiilor de leasing, precum si regimul vamal al materiilor prime, pieselor de schimb, materialelor si componentelor folosite in productia proprie a unor agenti economici, respectiv conform art. 6 al acestei Ordonante.

Potrivit dispozitiilor acesteia, masinile, utilajele si instalatiile destinate productiei, care se aduc in tara de catre persoane juridice române pe baza contractului de leasing, se admit in regim de import temporar fara garantarea taxelor vamale, in conditiile prezentei ordonante.

Beneficiaza de regimul de import temporar, fara garantarea taxelor vamale masinile, utilajele si instalatiile cu o vechime de maximum 2 ani de la data fabricatiei, fata de data contractului de leasing, dovedita prin acte sau prin prevedere expresa in contractul de leasing (art. 1).

Termenul in cadrul caruia bunurile respective urmeaza sa fie restituite sau sa primeasca o noua destinatie vamala este cel convenit de parti prin contractul de leasing, dar nu mai mult de 36 de luni (art. 2).

Conform art. 3, in cazul in care, la expirarea contractului de leasing, beneficiarul bunurilor prevazute al art. 1 opteaza pentru cumpararea acestora, este obligat ca, inainte cu 30 de zile de la definitivarea importului, sa anunte organele vamale asupra operatiunii si sa plateasca taxa vamala prevazuta in Tariful vamal de import al României, aplicata asupra valorii reziduale convenite de parti ca pret final al vânzarii.

Plata sumelor stabilite potrivit alineatului precedent se efectueaza integral in momentul depunerii declaratiei vamale de import definitiv.

in cazul in care termenul prevazut la art. 2, acordat pentru regimul de import temporar a expirat, iar bunurile nu au fost restituite si nici nu au fost cumparate, autoritatile vamale incaseaza dublul taxelor vamale pentru bunurile aduse in tara in conditiile art. 1.

in asemenea situatii, elementele de determinare a cuantumului taxelor vamale sunt cele in vigoare la data inregistrarii declaratiei vamale pentru plasarea bunurilor in regim de import temporar (art. 4).

Potrivit art. 5, sunt scutite de plata taxelor vamale pe o perioada de 2 ani, materiile prime, materialele, pisele de schimb si componentele importate, necesare si folosite efectiv in productia proprie a investitiilor straine, care sunt supuse unor procese de prelucrare, transformare sau asamblare in vederea obtinerii unor bunuri cu caracteristici tehno-functionale sau de alta natura distincte de cele ale bunurilor imoprtate incorporate in procesul nou-rezultat care se incadreaza la o alta pozitie tarifara prevazuta in atariful vamal de import al României.

Prin O.G. nr. 12/1995 se stimuleaza realizarea acestei tehnici moderne si complexe care este contractul de leasing. Astfel se pot aduce in tara masini, utilaje si instalatii destinate productiei, nu mai vechi de 2 ani, in regim de import temporar fara garantarea taxelor vamale. Perioada in care bunurile benefciaza de regim de import temporar este de 36 de luni, dupa aceasta data bunurile trebuind restituite sau cumparate, sub sanctiunea dublarii taxelor vamale datorate la data inregistrarii declaratiei vamale. Daca beneficiarul opteaza pentru cumparare, el va plati taxa vamala aplicata numai asupra valorii reziduale convenite de parti, ca pret final al vânzarii.

Se observa astfel ca in legislatia noastra incepe sa se contureze o structura din ce in ce mai complexa si mai ampla, cu privire la reglementarile din dreptul international privat. Pozitia leasing-ului, in acest sens, devine tot mai stabila si cu mari perspective de dezvoltare.

Dreptul uniform

Conventia internationala UNIDROIT asupra leasing-ului international, Ottawa, 28.05.1988

România nu este semnatara a Conventiei UNIDROIT asupra leasing-ului financiar international, incheiata in 1988, la Ottawa. insa prevederile acesteia pot fi aplicate in totalitate sau partial partenerilor care nu apartin statelor semnatare, in masura in care legislatiile interne le permit.

Conform Conventiei internationale UNIDROIT, tranzactiile de leasing pastreaza caracteristicile analizate deja: chiriasul specifica echipamentele si selecteaza oferta fara a se baza pe priceperea si judecata societatii de leasing, echipamentul este cumparat de societate pe baza acordului de leasing care este realizat intre societatea de leasing si beneficiar si plata ratelor se calculeaza ca si cum s-ar lua intr-un cont distinct amortizarea sau o parte substantiala a costului echipamentului.

Beneficiarul are optiunea de a cumpara echipamentul sau de a reinnoi locatia.

Conventia se aplica numai in cazul in care societatea de leasing si beneficiarul isi au sediul in state diferite, iar utilajele urmeaza sa fie utilizate exclusiv pentru scopurile personale ale chiriasului, familiei sau gospodariei acestuia (art. 1). Prin cotractul de leasing se poate avea in vedere si eventualitatea unei tranzactii de sub-leasing.

Conform art. 4, clauzele Conventiei se aplica si in cazul in care echipamentul a devenit o anexa sau a fost incorporat in alt tip de contract.

in ceea ce priveste drepturile si obligatiile partilor, Conventia stabileste – pentru cazul in care partile au incuviintat scris in acord – ca in situatie de bancruta, drepturile reale ale beneficiarului privind echipamentul urmeaza sa fie validate impotriva societatii de leasing.

Conform art. 3 alin. 1, Cap II, legea aplicabila este legea statului societatii de leasing, reglementare ce nu contravine solutiei dreptului român (Legea nr. 105/1992).

Alte drepturi si obligatii ale partilor prevazute in Conventie au fost analizate in subcapitolul "Efecte ale inchirierii contractului international de leasing.

Potrivit art. 13, paragraful 2, in cazul neindeplinirii de catre beneficiar a unei obligastii substantiale, furnizorul poate pune capa t contractului de leasing si apoi sa reintre in posesia echipamentului si sa acopere pierderile ca si când chiriasul n-ar fi indeplinit obligatiile in concordanta cu contractul de leasing.

Beneficiarul va suporta daunele, calculate asa cum se prevede in contract.

in cazul in care utilizatorul pune capat contractului de leasing, el nu va putea sa ceara grabirea platii chiriilor viitoare, dar acestea ar putea fi luate in contul unor daune. Oricum, partile pot sa deroge sau sa varieze efectele acestei prevederi.

Cel ce inchiriaza nu poate cere grabirea platirii chiriei sau isi exercita dreptul de a pune capat contractului in conformitate cu paragraful 2, in cazul in care i-a dat chiriasului o ocazie rezonabila de a-si indeplini obligatiile.

Potrivit dispozitiilor finale Conventia UNIDROIT este deschisa accesului oricarui stat care nu este semnatar.

CONCLUZII

Oportunitatile contractului de leasing

intreprinderil producatoare – exportatoare de produse industriale, intreprinderile de comert exterior, specialistii acestor organizatii au nevoie, in vederea negocierii in cunostinta de cauza, de o serie de date care sa explice intre altele, motivul ce-l determina pe partener sa solicite inchirierea unui anumit produs sau bun de investitie.

Argumentele pentru incheierea unui contract de leasing pot fi:

1. Prin leasing se economiseste capitalul lichid;

2. Prin leasing se rezolva problemele de finantare;

3. Leasing-ul promoveaza rationalitatea;

4. Prin leasing se detin avantaje in ceea ce priveste impozitul

5. Prin leasing se pot planifica riguros cheltuielile viitoare;

6. Rationalizarea activitatii prin specializare;

7. Alte avantaje deosebite ale operatiunii de finantare.

1. Prin leasing se economiseste capital lichid

Pro: Prin leasing este mai usor sa procuri instalatii care sa duca la rationalizare sau la extinderea capacitatilor de productie, prin analiza veniturilor.

Contra: Analiza este valabila numai in conditiile in care este posibila expoatarea masinii pe toata durata de inchiriere. inaintea incheierii contractului de leasing trebuie examinat daca nu cumva obtinerea unui credit in vederea platii cash nu e mai avantajoasa.

2. Prin leasing se rezolva problemele de finantare

Pro: Daca investitiile sunt facute prin leasing, rezulta o eliberare de capital. Capitalul eliberat poate fi folosit la cumparari cash ale altor produse.

Contra: in conditii favorabile aceste argumente sunt corecte. Este adevarat ca este mai usor sa se treaca de la calitatea de proprietar la cea de inchiriator, pe când trecerea de calitatea de inchiriator la cea de proprietar e legata de o serie de costuri.

3. Leasing-ul promoveaza rationalitatea

Pro: Necesitatea mecanizarii si rationalizarii in conditiile in care munca fizica este inlocuita cu masinile, se concretizeaza mai usor prin leasing deoarece nu este necesara prezenta capitalului. Acest argument nu este valabil pentru firmele care au un capital restrâns, ci numai pentru intrprinderi solide, deoarece chiar in conditii favorabile nu au sume infinite la dispozitia lor.

Contra: Argumentul este corect. Este necesara atentionarea asupra pericolului de supracapacitate care ar putea apare de indata ce nu se tine cont de modul de procurare a fondurilor pentru extindere sau modernizare.

4. Prin leasing se obtin avantaje in ce priveste impozitul

Pro: Ratele de leasing pot fi inregistrate ca cheltuieli. Toate discutiile despre marimea decontarilor, cheltuieli umfleta, sunt excluse. Satul preia in consecinta partea ratelor de leasing care corespunde impozitelor (in Germania 55%, in Elvetia 30%). in cazul intreprinderilor care inregistreaza câstiguri substantiale, leasing-ul este mai avantajos din punctul de vedere al impozitului decât cumpararea.

Contra: Argumentele cu privire la economii, prin neplata impozitului, este valabil numai pentru contracte de leasing de scurta durata. De indata ce facem comparatie de durata a cheltuielilor si când sunt atrase in calcul si valorile reziduale ale instalatiei cumparate si eliberarea de capital ca urmare a decontarilor si dobânzilor, balanta va fi nagtiva pentru leasing.

5. Prin leasing se pot planifica riguros cheltuielile viitoare

Pro: in contractul de leasing se prevede cât va trebui platit pe unitatea de timp sau de produs. in cazul full-service leasing se includ in rate si cheltuielile de intretinere si reparatii. Calculatia nu va trebui sa aiba in vedere cifre greu de stabilit (amortizari, reparatii, coeficinti de uzura).

Contra: Argumentatia este valabila deplin numai la full service leasing. De mentionat ca in cazul contractului de leasing firmele se angajeaza la plata unor sume in decursul mai multor ani, obligatie care trebuie respectata si in cazul unor situatii financiare mai dificile.

6. Rationalizarea activitatii prin specializare

Pro: in cazul full service leasing o serie de probleme de intretinere a masinilor pot fi solicitate societatii de leasing care pot rezolva mai rational aceste sarcini.

Contra: Efectul rationalizarii poate fi considerabil. Hotarâtoare in acest sens sunt seriozitatea si capacitatile societatilor. Se recomanda obtinerea unor referinte si stabilirea precisa a identitatii firmei pentru a nu avea de a face cu o firma falimentara.

7. Alte avantaje

Pro: Veniturile unei intreprinderi nu se realizeaza prin proprietatea asupra instalatiilor industriale in sine, ci prin utilizarea acestor instalatii. in cazul leasing-ului aceasta cheltuiala pentru plata utilizarii bunului poate fi restrânsa la perioada posibilitatii de utilizare.

Nu exista contra: {i in acest caz este vorba de un avantaj hotarâtor al leasing-ului, mai ales la full service leasing.

in forma sa moderna, leasing-ul reprezinta o tehnica de introducere a tehnologiei de vârf, fara ca utilizatorul sa suporte uzura morala a echipamentului, iar lease-back-ul ramâne o tehnica de creditare pe termen lung.

ANEXA

1. Conventia internationala UNIDROIT asupra leasing-ului international, Ottawa, 28.05.1988

Statele participante (parti) ale Conventiei

– Recunoscând importanta unei legislatii si impedimentele leasing-ului, in timp ce se mentine o balanta normala a dobânzilor intre diferitele parti ale tranzactiei

– Constientizând ideea de a practica leasing financiar international

– Constientizând faptul ca regulamentele ce guverneaza contractele traditionale de inchiriere au nevoie de a fi adaptate la relatiile triangulare distincte create de tranzactiile leasing-ului financiar international

– recunoscând dezirabilitatea formularilor unor reguli uniforme privind in special aspectele civile si comerciale ale leasing-ului financiar international

Au cazut de acord urmatoarele:

Cap. I – Sfera aplicarii si clauzele generale

Art. 1

1. Aceasta conventieguverneaza transzactiile leasing-ului financiar asa cum sunt descrise in paragraful 2 ale fiecarei societati de leasing

a) privind semnificatia celeilalte parti (beneficiarul), ce intra intr-un acord (de furnizare) cu cea de-a treia parte (furnizorul) in care societatea de leasing cumpara instalatii, capital, bunuri sau alte echipamente in termeni aprobati de chiriasi si cu dobânzile stabilite de comun acord.

b) intra intr-un acord de leasing cu chiriasul, recunoscând acestuia dreptul de a folosi echipamentul primind drept compensatie plata acestuia in rate.

2. Tranzactiile de leasing financiar la care se refera paragraful anterior cuprind urmatoarele caracteristici:

a) chiriasul specifica echipamentele si selecteaza oferta fara a se baza pe priceperea si judecata societatii de leasing;

b) echipamentul este cumparat de societate pe baza acordului de leasing care este realizat intre societatea de leasing si beneficiar;

c) plata ratelor pe baza contractului de leasing se calculeaza ca si cum s-ar lua intr-un cont distinct amortizarea sau o parte substantiala a costului echipamentului.

3. Aceasta conventie se aplica indiferent daca beneficiarul are sau urmeaza sa aiba optiunea de a cumpara echipamentul sau de a-l mentine pentru o perioada mai mare, la pretul nominal sau pe baza ratelor.

4. Aceasta Conventiese aplica tranzactiilor de leasing in legatura cu toate utilajele, in afara de cazul când urmeaza sa fie utilizate in special pentru scopurile personale ale chiriasului, familiei sau gospodariei acestuia.

Art. 2

in cazul in care una sau mai multe tranzactii de sub-leasing cuprind aceleasi echipamente, aceasta Conventie se aplica fiecarei tranzactii (care este o tranzactie financiara de leasing). in caz contrar, subiectul acestei Conventii, ca si persoana de la care prima societate de leasing (definita in paragraful 1 al articolului anterior) cumpara echipamentul, selecteaza oferta pe baza acordului suplinitor.

Art. 3

1. Aceasta Conventie se aplica in cazul in care societatea de leasing si beneficiarul isi au sediul in state diferite

a) in cazul in care acele state si statul in care furnizorul isi desfasoara activitatea sunt diferite, acestea sunt statele contractante

b) atât intelegerea dintre furnizor si beneficiar, cât si acordul de inchiriere sunt guvernate de legea statelor contractante.

2. Refrirea care se face in cadrul Conventiei cu privire la locul de desfasurare al contractului are in vedere si relatiile care se nasc in cadrul intelegerii privind circumstantele cunoscute sau intrezarite de parti in momentul in care s-a discutat si pâna la concluzia acordului.

Art. 4

1. Clauzele acestei Conventii nu vor inceta a se aplica in cazul in care echipamentul a devenit o anexa sau a fost incorporat in alt tip de contract.

2. Orice problema intervenita in cazul echipamentului devenit anexa sau incorporat in alt tip de contract face ca efectul drepturilor interese ale beneficiarului si ale persoanei purtatoare de drepturi reale va fi determinat de legea statului de care acel tip de contract este guvernat.

Art. 5

1. Aplicarea prezentei Conventii inceteaza doar daca fiecare dintre partenerii acordului de finantare si respectiv furnizare sunt de acord.

2. Acolo unde aplicarea prezentei Conventii nu inceteaza conform paragrafului de mai sus, partile pot in relatiile dintre ele sa derogheze sau sa modifice efectele acestor clauze cu exceptia celor stabilite in art. 8 si art. 13, alin. 3(b), 4.

Art. 6

1. in interpretarea conventiei, atentia este indreptata spre obiectivele si scopul existente in prealabil, in conditiile respectarii bunei-credinte in relatiile internationale.

2. Problemele legate de subiectele guvernate de aceasta Conventie care nu sunt stabilite in mod expres de aceasta, urmeaza sa se stabileasca pe baza principiilor generale pe care se bazeaza sau, in absenta acestor principii, in conformitate cu legea aplicabila in virtutea legilor private internationale.

Cap. II – Drepturile si boligatiile partilor

Art. 1

a)Drepturile reale ale beneficiarului privind echipamentul urmeaza sa fie validate impotriva societatii de leasing in caz de bancruta si a creditorilor ce au obtinut dreptul de executie sau de atasament.

b) Privind acest paragraf, "tutorele in bancruta" include: lichidatorul, administratorul sau alte persoane insarcinate cu administrarea statutului societatii de leasing pentru beneficiul corpului general al creditorului.

Art. 2

A colo unde aplicabilitatea legii privind drepturile reale ale beneficiarului in legatura cu echipamentul este validata impotriva persoanei la care se refera paragraful anterior este justa doar in cazul in care partile au incuviintat scris in acord.

Art. 3

Privind scopurile paragrafului anterior legea aplicabila este legea statului pe teritoriul caruia si in perioada in care persoana la care se refera paragraful anterior devine titulara.

in cazul in care contractul se refera la mutarea dintr-un stat in altul a unui motor de aviatie, statul in care societatea de leasing se afla este principalul loc de contractare.

in toate celelalte cazuri se aplica legea statului pe teritoriul caruia se desfasoara contractul.

Art. 4

Articolul 2 nu va afecta clauzele oricarui alt contract care cuprinde drepturile reale ale beneficiarului cu privire la echipamentele care sunt cerute a fi recunoscute.

Art. 5

Acest articol nu va afecta prioritatea oricarui creditor dce detine:

– echipament ce reprezinta interes de securitate;

– orice drepturi conferite de echipamente ca vapoare sau avioane pentru care legea aplicabila este cea din dreptul international privat.

Art. 8

1. a) Cun exceptia cazurilor in care prezenta Conventie sau contractul de leasing prevad altfel, cel ce inchiriaza nu trebuie sa creeze nici o raspundere chiriasului in legatura cu echipamentul.

b) Cel ce inchiriaza nu trebuie sa raspunda pentru injurii sau daune cauzate tertilor de echipament.

c) Paragraful anterior nu se aplica in alte situatii, de exemplu in cazul in care cel ce inchiriaza este proprietar.

2. Cel ce inchiriaza trebuie sa garanteze chiriasului ca folosirea echipamentului nu va fi deranjata de o persoana care are un drept superior sau prezinta acte cu acest drept, autorizate de tribunal, cu conditia ca aceste drepturi sa nu provina printr-un act sau omisiune a chiriasului.

3. Partile nu pot deroga sau schimba efectele paragrafului anterior, atât timp cât titlul, dreptul sau plângerea superioara deriva dintr-un act neglijent sau o omisiune a celui ce inchiriaza.

4. Prevederile paragrafelor 2 sau 3 nu trebuie sa afecteze garantarea bunei folosiri de catre cel ce inchiriaza, acesta fiind mandatar in virtutea legii aplicabile sau in virtutea regulilor dreptului international privat.

Art. 9

1. Chiriasul trebuie sa aiba grija de echipament, sa-l foloseasca intr-un mod rezonabil, sa-l pastreze in starea in care i-a fost livrat, sa nu aduca modificari echipamentului fara acordul partilor.

2. Când ia sfârsit contractul de leasing, chiriasul are dreptul sa cumpere echipamentul sau sa-l inchirieze pentru inca o perioada sau poate sa-l returneze societatii de la care l-a inchiriat in conditiile prevazute de paragraful anterior.

Art. 10

1. indatoririle ofertantului in cadrul contractului de oferta trebuie aduse la cunostinta chiriasului ca si când ar fi fost oferit direct chiriasului.

2. Nimic din acest articol nu trebuie saâl determine pe chirias sa termine sau sa anuleze contractul de oferta fara consimtamântul celui ce inchiriaza.

Art. 11

Drepturile chiriasului ce reies din contractul de oferta stabilit de prezenta Conventie nu trebuie sa fie afectate de variatia unor termeni din contractul de oferta, decât daca chiriasul insusi a consimtit la aceasta variatie.

Art. 12

1. in cazul in care echipamentul nu este livrat sau este livrat mai târziu sau nu este in concordanta cu contractul de oferta:

a) chiriasul are dreptul sa respinga echipamentul sau sa puna capat contractului de leasing;

b) cel ce inchiriaza are dreptul sa remedieze lipsurile si sa mentina echipamentul in aceleasi conditii ca cele din contractul de oferta.

2. Dreptul conferit de paragraful anterior poate fi exercitat in acelasi fel sau poate fi pierdut in aceleasi circumstante daca chiriasul s-a invoit sa cumpere echipamentul de la cel ce-l inchiriaza in aceleasi conditii ca cele din contractul de oferta.

3. Chiriasul nu va trebui sa plateasca chiria convenita in contractul de leasing pâna când cel ce inchiriaza nu remediaza defectiunea si prezinta echipamentul in conformitate cu contractul de oferta, chiriasul pierzând dreptul de a respinge echipamentul.

4. Când chiriasul isi exercita dreptul de a pune capat contractului de leasing trebuie sa plateasca orice chirie sau suma de avans si ofera o suma rezonabila sau beneficiul pe care l-a obtinut cu ajutorul echipamentului.

5 Beneficiarul nu trebuie sa aiba alte plângeri impotriva celui ce inchiriaza pentru nelivrare, intârzieri in livrare sau livrare neconforma, exceptând situatiile in care acestea rezulta dintr-un act sau omisiune a celui ce inchiriaza.

6. Nimic din acest articol nu afecteaza drepturile chiriasului sau furnizorului asa cum prevede art. 10.

Art. 13

1. in eventualitatea neindeplinirii unei obligatii de catre beneficiar, furnizor poate plati chiria in locul lui, impreuna cu dobânda si daunele.

2. Când neindeplinirea obligatiilor de catre beneficiar este substantiala, in virtutea paragrafului 5, furnizorul poate efectua plata rapida a chiriilor viitoare, atunci când contractul de leasing prevede asa ceva sau poate pune capat contractului de leasing si dupa aceasta

a) sa reintre in posesia echipamentului

b) sa acopere pierderile ca si când chiriasul n-ar fi indeplinit obligatiile in concordanta cu contractul de leasing.

3. Contractul de leasing va prevedea modul in care vor fi calculate daunele prevazute la paragraful 2(b).

4. Când cel ce inchiriaza pune capat contractului de leasing el nu va putea in termenii acestui contract sa ceara grabirea platii chiriilor viitoare, dar aceste chirii pot fi luat in contul unor daune conform paragrafurilor 2(b) si 3. Partile pot sa deroge sau sa varieze efectele prevederilor prezentului contract paragraf.

5. Cel ce inchiriaza nu va putea sa-si exercite dreptul de a cere grabirea platirii chiriei sau dreptul de a pune capat contractului in conformitate cu paragraful 2 , exceptând cazul in care i-a dat chiriasului o ocazie rezonabila de a-si indeplini obligatiile.

6. Cel ce inchiriaza nu va putea sa-si acopere pierderile decât dupa ce a facut tot ce a fost rezonabil cu putinta pentru a micsora pierderea.

Art. 14

1. Cel ce inchiriaza poate sa-si transfere oricare din drepturile pe care le are asupra echipamentului, in conformitate cu contractul de leasing. Acest transfer nu-l priveaza pe cel ce inchiriaza de indatoririle din contractul de leasing.

2. Chiriasul poate transforma dreptul de utilizare a echipamentului sau orice alte drepturi, in conformitate cu contractul de leasing cu consimtamântul celui ce inchiriaza.

Cap. III – Dispozitii finale

Art. 15

1. Aceasta Conventie este deschisa pentru semnare de la inchiderea {edintei Conferintei Diplomatice pentru adoptarea Conventiilor uniforme privind Factoring-ul International si Leasing-ul International si va ramâne deschisa pentru semnarea ei de catre toate statele, la Ottawa pâna la 31.12.1990.

2. Aceasta Conventie trebuie sa fie ratificata, acceptata sau aprobata de toate statele care au semnat-o.

3. Aceasta Conventie este deschisa accesului oricarui stat care nu este stat semnatar, din ziua in care este deschisa pentru semnare.

4. Ratificare, acceptare, aprobarea sau accesul se efectueaza prin depunerea unui instrument format "to that effct with the depositary".

Art. 16.

1. Aceasta Conventie intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea celor 6 luni de la depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

2. Pentru fiecare dintre statele care a ratificat, acceptat, aprobat sau acces la aceasta Conventie, dupa depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, aprobare sau aderare, aceasta Conventie intra in vigoare in acest stat in prima zi alunii care urmeaza expirarii celor 6 luni de la depunerea instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau acces.

Art. 17

Aceasta Conventie nu prevaleaza asupra unui acord deja incheiat sau in curs de incheiere; in particular, el nu afecteaza raspunderea unei persoane pentru acorduri viitoare.

Art. 18

1. Daca unstat contractant are doua sau mai multe unitati teritoriale in care sunt aplicabile sisteme diferite de drept in materie cârmuite de prezenta Conventie, el poate in momentul semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii sa declare ca aceasta Conventie se aplica tuturor unitatilor sale teritoriale sau numai unora sau mai multora dintre ele si poate sa-si inlocuiasca in orice moment declaratia, facând o alta declaratie.

2. Aceste declaratii vor fi notificate depozitarului si vor indica in mod expres unitatile teritoriale carora li se aplica Conventia.

3. Daca, in virtutea unei declaratii facute in conformitate cu prezentul articol, prezenta Conventie se aplica unei sau mai multor unitati teritoriale ale unui stat contractant, dar nu tuturor, si daca sediul unei parti la contract este situat in acest stat, acest sediu va fi considerat ca nefiind situat intr-un stat contractant, in afara de cazul in care ar fi situat intr-o unitate teritoriala in cadrul careia i se aplica Conventia.

4. Daca un stat contractant nu face declaratie in temeiul paragrafului 1 al acestui articol, Conventia se va aplica viitorului teritoriu al acestui stat

Art. 19

1. Doua sau mai multe state contractante care, in materiale guvernate de aceasta Conventie au norme de drept idemtice sau apropiate pot sa declare in orice moment ca nu se va aplica Conventia daca finantatorul, furnizorul si beneficiarul isi au sediu in aceste state. Aceste declaratii pot fi facute impreuna sau pot fi unilaterale sau reciproce.

2. Un stat contractant care in materiile guvernate de prezenta Conventie, aplica norme de drept identice sau apropiate celor ale unuia sau mai multor state necontractante, poate declara in orice moment ca acesta Conventie nu se aplica daca furnizorul, finantatorul sau beneficiarul isi au sediul in aceste state.

e. Când un sta fata de care s-a facut o declaratie in temeiul paragrafului precedent, devine stat contractant, respectiva declaratie va avea, incepând cu data la care prezenta Conventie intra in vigoare in acest nou stat contractant, efectele unei declaratii facute in temeiul paragrafului cu conditia ca noul stat contractant sa i se alature sau sa faca o declaratie unilaterala cu titlu reciproc.

Art. 20

Un stat contractant poate declara in momentul ratificarii, aprobarii sau aderarii ca va inlocui art. 8(b) cu legea interna, daca legea lui interna nu permite excluderea raspunderii lor pentru greselile lor sau neglijenta.

Art. 21

1. Declaratiile facute in temeiul acestei Conventii, cu ocazia semnarii, sunt supuse conformarii prin ratificare, acceptare sau aprobare.

2. Declaratiile si confirmarea declaratiilor vor fi facute in scris si notificate in mod formal depozitarului.

3. O declaratie va produce efecte simultan cu data intrarii in vigoare a acestei Conventii fata de statul declarant. Totusi declaratiile a caror notificareformala a fost primita de depozitar dupa aceasta data, vor produce efect in prima zi a lunii urmatoare expirarii unui termen de 6 luni, calculat de la data primirii lui de catre depozitar. Declaratiile uniforme si reciproce facute conform art. 19 vor produce efect in prima zi a lunii urmatoare expirarii unei perioade de 6 luni dupa primirea de catre depozitar a ultimei declaratii.

4. Orice stat care a facut o declaratie conform acestei Conventii poate sa o retraga in orice monet, printr-o notifiare formala adresata in scris depozitarului. Aceasta retragere va produce efecte din prima zi a lunii urmatoare expirarii unui termen de 6 luni de la primirea notificarii de catre depozitar.

5. Retragerea unei declaratii facute in conformitate cu art. 19 va fi caduca din momentul in care retragerea produce efecte orice declaratie reciproca putând fi facuta de un alt stat in temeiul acestui articol.

Art. 22

Nu este permisa nici o rezerva in afara de cele care sunt expres autorizate de preznta Conventie.

Art. 23

Aceasta Conventie se aplica tranzactiilor de leasing când contractul de leasing si cel de factoring sunt incheiate la data sau dupa data la care aceasta Conventie intra in vigoare in statele contractante, referitor la art 3.1(a) sau când statele contractante se refera la paragraful 1.(b) al acelui articol.

Art. 24

1. Aceasta Conventie poate fi denuntata de orice stat contractant, in orice moment dupa data intrarii lui in vigoare in acel stat.

2. Denuntarea se efetueaza prin depunerea unui instrument de denuntare la depozitar.

3. Denuntarea produce efecte din prima zi a lunii ce urmeaza expirarii unui termen de 6 luni de la depunerea intrumentului de denuntare la depozitar. Când instrumentul de denuntare prevede o perioada mai lunga, pentru ca denuntarea sa produca efecte, trebuie sa expire perioada mai lunga in cauza dupa data primirii notificarii.

Art. 25

1. Aceasta Conventie va fi depusa la Guvernul Canadei.

2. Guvernul Canadei trebuie sa:

a) informeze toate statele care au aderat sau semnat aceasta Conventie ca si pe Presedintele Institutului International pentru Unificarea Dreptului Privat de:

(i) fiecare noua semnatura sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare, aderare ca si data la care a fost facut;

(ii) orice declaratie facuta in conformitate cu art. 18, 19, 20;

(iii) retragerea unei declaratii facute in conformitate cu art. 21(4);

(iv) de la data intrarii in vigoare a acestei Conventii;

(v) de depunerea unui instrument de denuntare a acestei Conventii ca si data la care aceasta depunere produce efecte;

(vi) sa transmita copii ale acestei Conventii tuturor statelor semnatare, tuturor statelor care au aderat si Presedintelui Institutului International pentru Unificare Dreptului Privat.

2. Model de oferta de leasing

intocmirea concreta a unei oferte de leasing porneste de la oferte obisnuite de export. Iata in linii principale o asemenea oferta:

Obiectul contractului de export: un numar de locomotive Diesel hidraulice

Pret net de export: 275 000$

Conditiile de creditare: un avans de 1% la semnare si altul de 5% la livrare; rambursarea in 10 rate anuale egale; dobânda perceputa de 3% pe an.

in acest caz, cel mai avantajos este financial leasing. in perioada de inchiriere de baza, de obicei de 18 luni-15 ani, se realizeaza intregul pret de vânzare, precum si un câstig care sa acopere toate cheltuielile si costurile auxiliare.

Pentru a putea calcula chiria, intereseaza câta dobânda ar fi platit partenerul extern daca ar fi cumparat respectivele locomotive.

Calculul chiriei:

Dobânda an 1 275 000 x 0,03 â 8250$

an 2 247 500 x 0,03 â 6425$

an 3 220 000 x 0,03 â 6600$

an 4 192 500 x 0,03 â 5775$

an 5 165 000 x 0,03 â 4950$

an 6 137 500 x 0,03 â 4125$

an 7 110 000 x 0,03 â 3300$

an 8 82 500 x 0,03 â 2475$

an 9 55 000 x 0,03 â 1650$

Total ………………………………………………………………….. 45375$

{tiind ca dupa 10 ani de exploatare locomotivele respective nu vor mai avea nici o valoare reziduala, chiria de leasing se poate calcula astfel:

Pret net de export…………………………………………………. 275 000$

Dobânda ………………………………………………………………45 375$

5% din cele de mai sus …………………………………………… 16 019$

Total chirie ………………………………………………………….. 336 394$

Chiria (rata anuala) va fi de 33 639$.

in concluzie, oferta de leasing va cuprinde:

Obiectul contractului de leasing: un numar de locomotive Diesel hidraulice.

Taxa de semnare a contractului de leasing: 8 250$ (3% din pret net de export al locomotivelor).

Chirie: rate anuale a 32 814,4$ (suma rezulta scazând din chiria anuala calculata mai sus a 10-a parte din taxa de semnare) platibile la finele fiecarui an, socotind dun ziua livrarii locomotivelor.

Diferite clauze speciale: de exemplu, partenerul român se obliga sa inlocuiasca, dupa un anumit numar de ani, locomotivele inchiriate cu altele de tip mai nou, in schimbul unei chirii majore, in functie de noile preturi.

Observatii pe marginea ofertei propuse:

S-ar parea ca diferenta dintre costul final al locomotivei in cazul cumpararii lor pe credit – mai mic decât in cazul leasing-ului – si costul lor in cazul leasing-ului sa incline balanta cu avantajele leasing-ului.

Daca din corespondenta sau din discutii rezulta ca partenerul nu a inteles sau nu a comparat corect avantajele si dezavantajele celor doua oferte (vânzare-leasing), el trebuie ajutat – politicos si cu tact – sa faca acest lucru.

De asemenea, partenerului extern i se mai poate aminti, cu suficienta insistenta, ca practicarea sistemului de leasing ii ofera avantajul reducerii impozitelor, stiut fiind faptul ca acestea se stabilesc asupra activului sau, din care chiriile, fie ele si pentru locomotive, nu fac parte.

BIBLIOGRAFIE

I. Legislatie

1. M.Of. nr. 245/01.10.1992 – Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat

2. M.Of. nr. 26/03.02.1995 – O.G. nr. 12/1995 privind regimul vamal al masinilor, utilajelor si instalatiilor importate in regim de leasing.

3. M.O. nr. 44/26.02.1993 – H.G. nr. 72/1993 privind regimul vamal al bunurilor importate ce fac obiectul tranzactiilor leasing

4. M. Of. nr. 224/30. 04. 1997 – O. G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing.

5. M. Of. nr. 170/30. 04. 1998 – Legea nr. 90/28. 04. 1998 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing.

6. Conventia UNIDROIT asupra leasing-ului international, Ottawa, 1988.

II. Doctrina

1. Diana Andrasoni, Leasingul: din creatie a practicii comerciale, in operatiune definita de Ordonanta de urgenta a guvernului nr. 50 din 28 august 1997. Definire si terminologie, in Revista de Drept comercial, nr. 11/1997.

2. Iuliana Bajenaru, Leasing-ul financiar-particularitati, in Revista de Drept Comercial, nr. 1/1992.

3. Octavian Capatâna,

Brindusa {tefanescu, Tratat de drept al comertului international, vol. II, Editura Academiei, Bucuresti, 1987

4. Ion Cernaianu, Contractul comercial international de leasing, in Revista de Drept Comercial, nr. 3/1993.

5. Dorin Clocotici,

Gheorghe Gheorghiu, Contractul de leasing, efectele fata de terti, in Revista de Drept Comercial nr. 10/1997.

6. Dorin Clocotici,

Gheorghe Gheorghiu, Contractul de leasing, efectele intre finantator si beneficiar, in Revista de Drept Comercial nr. 9/1997.

7. Dorin Clocotici,

Gheorghe Gheorghiu, Contractul de leasing – caractere specifice, in Revista de Drept Comercial nr. 7-8/1997.

8. Dorin Clocotici,

Gheorghe Gheorghiu, Leasingul. terminologie si tipologie, in Revista de Drept Comercial nr. 5/1997.

9. Dorin Clocotici,

Gheorghe Gheorghiu, Leasingul. Utilitatea lui, in Revista de Drept Comercial nr. 3/1997.

10. Dorin Clocotici,

Gheorghe Gheorghiu, Leasingul. Originalitatea lui, in Revista de Drept Comercial nr. 2/1997.

11. Dorin Clocotici,

Gheorghe Gheorghiu, Contractul de leasing, in Revista de Drept Comercial nr. 1/1997.

12. Dorin Clocotici,

Gheorghe Gheorghiu, Operatiunile de leasing imobiliar, in Revista de Drept Comercial, nr. 12/1997.

13. Dorin Clocotici,

Gheorghe Gheorghiu, Consideratii asupra ordonantei privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, in Revista de Drept Comercial, nr. 11/1997.

14. Al. Detesan,

V. Anghelescu, Contracte comerciale internationale, Editura Academiei, Bucuresti, 1980

15. G. Ferrarini, Esperienze straniere in tema di locazione finanziaria, in Il leasing, profili privatisci e tributari, Quaderni di Giurisprudenza comerciale, Giuffre Ed. Milano, 1975

16. Ion. P. Filipescu, Drept international privat, Editura Proarcadia, Bucuresti, 1993.

17. Gheorghe Gorincu, Mic dictionar al economiei de piata, Editura Porto Franco, Galati, 1991.

18. Valentin M. Ionescu, Aspecte generale privind leasing-ul – cadrul de reglementare, aplicatii, in Revista de Drept Comercial nr. 9/1996.

19. El Moktar Bey, De la symbiotique dans les leasing et credit- bail mobilier, Dalloz, Paris, 1970

20. Roxana Munteanu, Tehnici moderne de creditare. Contractul de creditare inchiriere (Leasing), in "Institutii de drept comercial", vol. II, Editura Academiei, Bucuresti, 1982

21. Victoria Olariu,

Ion Badescu, Dictionar al economiei de piata, Editura Spicon, 1991.

22. Vasile Patulea,

Corneliu Turianu, Institutii de Drept economic si comercial. Practica jurisdictionala, Editura Continent XXI & Universul, Bucuresti, 1994.

23. Vasile Patulea,

Corneliu Turianu, Elemente de drept comercial, Editura "{ansa", Bucuresti, 1993.

24. Pricopi Adrian,

Toma Despina,

Fuerea Augustin, Drept international privat. Note de curs, Editura Paco, Bucuresti, 1995.

25. Ioan Popa, Tranzactii internationale. Politici. Tehnici. Instrumente, Editura Recif, Bucuresti, 1992.

26. T. R. Popescu, Dreptul comertului international, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983

27. Brindusa {tefanescu,

Ion Rucareanu, Dreptul comertului international, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983

28. D. Voiculescu,

M. Coros, Leasing, Editura {tiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985.