Contractul de Vanzare Izvor de Obligatii Civile

Capitolul I. Contractul de vanzare-izvor de obligatii civile

I.1. Notiunea contractului de vanzare

Vanzarea, conform articolului 1650 din Codul Civil este contractul prin care vanzatorul transmite, sau se obliga sa transmita cumparatorului, proprietatea unui bun in schimbul unui prêt, pe care cumparatorul se obliga sa-l plateasca. Ceea ce este hotarator in urma incheierii contractului, este acordul de vointa in urma caruia, apar drepturile si obligatiile.

Trasatura de baza a unui contract o reprezinta transferul unui drept din patrimoniul unei in parti in patrimoniul celeilalte parti, rezultand astfel faptul ca titlul unei proprietati i se poate instraina catre o alta persoana in schimbul unei anumite sume de bani.

Din punct de vedere juridic, vanzarea reprezinta un contract in care vanzatorul accepta sa transfere proprietatea in scopul de a primi pretul stabilit de catre vanzator, iar cumparatorul se obliga din propria initiativa sa plateasca acea suma in urma caruia va obtine obiectul (dreptul) vandut. Fiecare parte urmareste sa castige echivalentul valorii patrimoniale, fiecare parte obtinand astfel dreptul din contractul incheiat. Caracterul acestui contract poate fi intalnit si in cazul constituirii prin vanzare a unor dezmembraminte ale proprietatii, aceasta realizandu-se prin transferul catre dobanditor, ale unor imputerniciri din continutul dreptului de proprietate, aceste drepturi sunt transferate in momentul in care se incheie contractul.

Contarctul de vȃnzare este un principiu consensual, legea nu prevede condiții de formă, pentru ȋncheierea vȃnzărilor și astfel celor două părți li se aplică principiul consensualismului. Orice transfer a drepturilor real a unei proprietăți sunt supuse ȋnscrierii ȋn cartea funciară, iar ȋn cazul ȋn care prețul datorat de cumpărător, provine din fonduri publice, legea impune aplicarea unor proceduri specifice de ȋncheiere a contractului. Ȋn timp ce Legea 31/1990 prevede faptul că transferul actiunilor nominative sa fie mentionate in registrul actionarilor. Aceste formalitati nu conditioneaza validitatea vanzarii, ele referindu-se la anumite efecte, iar odata cu incheierea contractului partile sunt obligate sa relizeze aceste formalitati pentru a da deplina eficienta vointei juridice. Aceste obligatii pot fi executate silit in cazul in care una dintre parti refuza efectuarea acestor formalitati, cealalta putand sa recurga la instanta judecatoreasca care va lua o hotarare juridica in urma careia partea in culpa fiind obligata la suportarea cheltuielilor de judecata, a taxelor si a celorlalte costuri.

Tabel 1. Clasificarea contractelor

Vanzarea cu caracter sinalgmatic (bilateral) da nastere la obligatii reciproce intre partile contaractante, vanzatorul are obligatia sa predea lucrul vandut iar cumparatorul are obligatia sa plateasca.

Prin vanzarea cu contract de titlu oneros, ambele parti urmaresc interesele patrimoniale, adica primirea unui echivalent in urma prestatiei la care se oblige cele doua parti. Daca analizam vanzarile realizate cu orice tip de contract specificat mai sus, putem observa faptul ca toate urmaresc un singur obiectiv, acela ca o parte sa primeasca bani, in timp ce cealalta intra in posesia obiectului contractual.

Vanzarea este un contract consensual, putand fi incheiat printr-un simplu accord de vointa fara indeplinirea vreunei formalitati si fara remitera lucrului vandut si a pretului in momentul incheierii contractului. Exista si exceptii de la principiul consensualismului dar numai in cazuri speciale prevazute de lege, vanzarea devenind un contract solemn. Ca si exemplu il reprezinta vanzarea unor terenuri, indifferent daca sunt situate intravilan sau extravilan, acestea pot fi instrainate prin acte juridice intre vii sub sanctiunea nulitatii absolute, actul fiind incheiat in forma autentica.

Forma autentică nu este cerută nici in cazul instrainarii dreptului de proprietate asupra constructiilor Legea nr.18/1991 si nr. 54/1998 facand referire stricată numai la terenuri. In cazul in care instrainarea are ca obiect o constructive cu teren aferent, iar contractual nu a fost autentificat cumparatorul dobandeste numai un drept superficial, actul valorand ca un antecontract de vanzare cumparare.

Conform art. 1295 din Codul Civil proprietatea este un drept stramutat de la vanzator la comparator, iar indata ce partile sau invoit asupra lucrului si a pretului cumparatorul suporta si riscul pierderii lucrului in functie caz.

Conditiile ce trebuiesc indeplinite in momentul incheierii contractului sunt:

Vanzatoru trebuie sa fie proprietarul lucrului vandut, iar contractual incheiat sa fie in forma prevazuta de lege;

Sa fie vorba de lucruri determinate individual, deoarece daca exista bunuri determinate generic transferul proprietatilor nu se produce in momentul incheierii contractului, deoarece nu se cunosc bunurile care urmeaza a fi dobandite de catre comparator;

Incheierea contractelor este realizata prin acordul voit al partilor, aceasta realizandu-se in deplina concordant cunoscandu-se toate aspectele contractuale. Oferta poate fi facuta in scris, verbal sau in mod tacit, poate fi adresata unei personae determinate dinainte sau publicului. Oferta poate fi facuta cu termini sau fara termini ei putand fi acceptati de catre destinatar, acestea trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia

Vânzarea este un contract consensual. Potrivit art. 1295 C. civ. „Vinderea este perfectă între părț îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul nu se va fi numărat”(s.n).

Rezultă că, ad validitatem vânzarea se încheie prin simplu acord de voință al părților (solo consensu) și fără remiterea lucrului vândut ori a prețului.

Ad probationem însă, este cerută forma scrisă în toate cazurile când bunul are o valoare mai mare de 250 lei (art. 1191 C. civ.). Nerespectarea formei scrise atrage imposibilitatea părților contractante de a proba existența contractului și a clauzelor sale (proba cu martori nefiind admisă decât atunci când există un început de dovadă scrisă, art. 1197 C. civ.).

Regula de mai sus nu este aplicabilă terțelor persoane care vor putea dovedi contractul cu orice mijloace de probă (întrucât pentru terți contractul este un simplu fapt juridic).

Vânzarea este numai în principiu, consensuală, ea devenind un contract solemn.

Sancțiunea pentru nerespectarea condiției de formă cerută ad validitatem este nulitatea absolută a actului încheiat cu încălcarea normei imperative a legii.

De remarcat că forma autentică este cerută imperativ exclusiv pentru toate înstrăinările ce au ca obiect terenuri. Dacă obiectul înstrăinării este, de exemplu, un imobil (teren și construcție), forma autentică nu este obligatorie pentru înstrăinarea exclusivă a construcției (care poate fi valabil înstrăinată prin înscris sub semnătură privată); evident că legea nu interzice cumpărătorului dobândirea unei construcții prin act autentic.

Dacă vânzarea, având ca obiect un imobil (teren și construcție), nu a fost încheiată în formă autentică cumpărătorul va dobândi „numai un drept de superficie (un drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului), în privința proprietății terenului actul valorând numai ca un antecontract de vânzare-cumpărare”.

Precizăm că numai nuda proprietate este supusă înstrăinării prin formă autentică. Pentru dobândirea sau înstrăinarea dezmembrămintelor dreptului de proprietate nu se cere respectarea formei autentice.

În doctrină, o lungă perioadă, s-a pus întrebarea dacă vânzarea unui autovehicul folosit trebuie încheiată în formă autentică? Discuția a fost provocată de faptul că până la apariția HG nr. 610/1992 privind cartea de identitate a autovehiculului, poliția efectua radierea și respectiv înscrierea în circulație numai la prezentarea actului vânzării în formă autentică.

Alte caracteristici ale ofertei:

trebuie sa fie neechivoca;

simpla;

precisa;

sa cuprinda toate elementele ce pot fi luate in considerare pentru incheierea contractului;

ea este un act juridic de formatie unilaterala si nu este un anticontract;

In momentul in care se cunoaste oferta conditiile stabile de catre vanzator, precum obligatiile si drepturile ce ii revin cumparatorului, se ajunge la momentul incheierii contractului acesta putand fi realizat in trei forme:

incheierea contractului intre cei prezenti (atat ofertantul cat si acceptantul sunt de fata ei putand cadea de accord asupra incheierii contractului);

incheirea contractului prin telefon (are aceiasi valoare ca sic el intre prezenti, regulile se aplica prin analogie, el devenind valid, daca ambele parti sunt de accord cu termenii contractului);

incheierea contractului prin corespondenta (acesta prezinta dificultati in privinta determinarii momentului incheierii contractului);

Conditiile de validitate ale contractului:

pentru a fi valabil incheiat, contractual trebuie sa indeplineasca anumite caracteristici cum ar fi:

– consimtamantul;

– capacitatea;

– obiectul;

– o cauza licit;

Consimtamantul este relizat intre cele doua parti care este intotdeauna necesar si suficient cu exceptiile prevazute de lege (exproprierea pentru cauza de utilizare publica, aceasta este o vanzare fortata independent de consimtamantul proprietarului).

Promisiunea unilateral de vanzare, spre deosebire de oferta de a contracta actul juridic unilateral, o persoana prezinta un eventual interes pentru ea de a dobandi proprietatea unui bun, primeste promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, revenindu-I dreptul de consimtamant de a-l cumpara. De exemplu locatarul-proprietar se obliga fata de locatar sa ii vanda la un prêt stabilit lucrul dat in locatiune, daca locatarul isi va manifesta locuinta de a-l cumpara.

Promisiunea de vanzare acceptata cu aceasta rezerva este de fapt un anticontract care da nastere la un drept de creanta, una din parti fiind obligata fata de cealalta parte sa vanda in viitor un anumit bun. Daca beneficiarul va opta in sensul cumpararii bunului, dar promitentul prin incalcarea obligatiei va refuza vanzarea, contractu proiectat nu se va mai incheia, rezulta ca promisiunea de vanzare este un contract unilateral realizandu-se numai obligatii pentru una din parti (promitent).

Dovada promisiunii de vanzare se face conform regulilor generale din art.1191, aplicabile creantelor chiar daca vanzarea proiectata ar fi un contract solemn.

Promisiunea bilaterala de vanzare in care ambele parti se oblige sa incheie in viitor la pretul stabilit, contractual de vanzare compare, acesta este un anticontact, dar in acest caz, oricare dintre parti poate sa ceara incheierea contractelor. De exemplu partile s-au obligat sa vanda respective sa cumpere un teren, contractual de vanzare nu este incheiat cat timp contractual nu este intocmit conform legii si cu respectarea dreptului de preemptiune. Daca contractual nu este solemn si nu exista alte conditii legale intrucat vanzatorul nu a vandut iar cumparatorul nu a cumparat ci numai s-a obligat sa incheie contractual, vanzarea cumpararea nu poate fi considerate incheiata.

1.2 Rolul contractului de vanzare

Contractual de vanzare cumparare detine un rol foarte juridic, cu ajutorul lui se poate evidentia faptul ca obiectul contractului a fost vandut si are un alt propietar. Reprezinta un act justificativ, care in momentul scrierii acestuia urmareste anumite legi si formalitati fara de care el nu ar lua nastere. Contractul este unul din cel mai flexibil mod de a reglmenta un raport juridic intre persoane.

Un alt rol al contractului este de a oferi o continuitate sociala, ordine, inlatura anumite neregularitati fiecare parte cunoscandu-si in scris derepturile si obligatiile dinainte stabilitite de comun acord.

Contractual de vanzare are rolul sa fie cat mai explicit pentru oricine intra in posesia lui, el trebuie sa contina cele patru elemente : consintamantul, pretul platibil vanzatorului,un lucru a carui propietate ii este transferata cumparatorului.

Elementul cel mai caracteristic al vanzari il reprezinta pretul, care il face diferit de alte acte juridice: donate, schimbul, aportul in societate, darea in plata.

Vanzarea dar si donatia sunt contracte translative de propietate , dar donatia este o forma primitive a schimbului, donatorul nu este obligat la nici o contraprestatie fata de donator, astfel donatia este antinomica vanzarii, asa cum este titlul gratuit fata de titlui oneros, contractual de vanzare odata incheiat, cele doua parti trebuie sa isi exercite drepturile dar si oblicatiile pe care le au una fata de alta, vanzarea fiind perfecta din momentul in care s-a convenit asupra lucrului si a pretului care sunt stipulate in clar in cadrul acestui act.

O alta caracteristica a contractului il reprezinta faptul ca este principalul izvor de obligatii, este un mijloc de stabilire a celor mai variabile relatii intre persoanele fizice sau juridice.

In momentul cand ne referim la rolul pe care il detine un contract de vanzare, trebuie sa ne raportam la el ca la un act extinctive de drept, translativ de drepturi sau ca la un acti constitutive de drepturi sau de situatii juridice.

Astfel putem afirma despre prescriptia extinctiva faptul ca reprezinta sanctiunea stingerii dreptului la actiune care nu a fost exercitat in termenii legali, cu ajutorul contractului se poate asigura contractarea dreptului de propietate sau a plati contravalorii obiectului specificat, iar in momentul in care actele sau termenii nu sunt respectati, contractul se stinge prin prescriptive.

Reglementarile prescriptiei extintive se regasesc in cadrul actelor normative in decretul nr 167/ 1958 , in cadrul legii nr 29/1990 privind contenciosul administrativ, aceasta prescriptive are un caracter imperativ si complex.

Partile contractual asa cum am specificat in cadrul subcapitolului precedent, sunt libere sa incheie orice contract sa determine continutul acestora in limitele impuse de lege, trebuie sa se tina cont de buna- credinta atat in cazul negocierii cat si in momentul incheierii contractului, singurul care v-a fi tras la raspundere este acea parte care nu isi respecta intelegerea aducand anumite prejudicii.

Un al rol al contractului este acela de a face cunoscut persoanele si statutul acestora specificand anumite informatii personale, pretul pe care il v-a primii cumparatorul in urma vanzarii obiectului specificat, li se ofera astfel oportunitatea de a negocia pana in momentul in care ajung de comun acord la un consens sau una din parti se retrage inainte de incheierea si semnarea contractului.

Pentru a intelege rolul acestui act trebuie sa ne raportam la definitia in sine a vanzarii, etapele ce il alcatuiesc, precum si alte elemente care sunt scrise in cadrul acestuia si cu ajutorul caruia in urma pargurgerii anumitor etape devine un act legal pe baza caruia fiecare parte obtine cea ce isi doreste.

Un alt mod prin care se poate evidential importanta contractului si statutul pe care il are este de a evidential efectele pe care le poate produce, astfel:

partile pot fi tinute sa isi exercite obligatiile, chiar daca executarea lor a devenit oneroasa, fie datorita cresterii costului executarii propiilor obligatii, fie datorita scaderii valorii contraprestatiei, iar instant poate sa propuna adaptarea contractului, pentru a distribuii in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor, sau incetarea contractului la momentul si in conditiile pe care le stabileste.

Continutul contractului: contractul valabil incheiat oblige nu numai la ceea ce este stipulat, dar si la toate urmarile pe care practicile statornice intre parti, uzantele sau echitarea care le dau contractului dupa natura sa. Clauzele nu sunt explicate in mod excesiv,ele fiind subantelese in urma informatiilor stipulate in cadrul contractului.

O alta atribuitie a contractului de vanzare este de a transmite un drept real printr-un acord de vointa, chiar daca bunurile nu au fost inca predate. Dreptul transmis se cuvine dobanditorului de la data transferului propietatii bunurilor ori, a concesiunii dreptului, exceptie fiind in momentul in ca intervine legea sau una din parti doreste sa se retraga inainte de a semna contractul.

I.3. Forta obligatorie a vanzarii

Principiul fortei obligatori a contractelor apare in art.1270 alin. (1) din noul cod civil in care contractual incheiat are putere de lege intre cele doua parti ale acestuia. De-asemenea in acest articol mai este specificat faptul ca, contractual se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cause autorizate de lege. Nu putem afirma despre un contract faptul ca se identifica cu legea, acestea fiind doua lucruri diferite. Deoarece contractual este un act de drept privat, iar legea este un act de drept constitutional.

Contractul exprima vointa partilor contractante fiind creat de acestea, in timp ce legea este rezultatul autoritatii publice legislative, parlamentul exprimand vointa acestui organ, fiind impersonale.

Principiul fortei obligatorii a contractului are un rol primar in urma caruia se incearca a se explica si ordona un raport juridic ca urmare a incheierii contractului ce a fost stability intre parti si prezentand anumite consecinte: partile sunt obligate sa respecte obligatiile una fata de cealalta, o alta consecinta a fortei obligatorii il reprezinta faptul ca poate modifica sau inceta contractul in cazul in care una din parti doreste acest lucru sau datorita unei inconveniente legale.

De asemenea in cadrul fortei obligatorii a vanzarii este specificat faptul ca partile sunt obligate sa efectueze indatoriile contractuale conform termenelor si conditiilor prestabilite astfel: vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului proprietatea lucrului vandut, existand anumite exceptii prevazute de lege specificate in art. 1674 sau in cazul in care vointa partilor nu demonstreaza crontariul. Proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului chiar daca bunul nu a fost predat sau suma prestabilita nu a fost platita.

Partile pot fi afectate de obligatia trasnferului de proprietate conform unei conditii suspensive, astfel obligatia ia nastere numai daca se indeplinesc anumite conditii referitoare la incheierea contractului.

In momentul in care intra in vigoare dispozitiile din codul civil vanzarea drepturilor tabulare nu va transfera proprietatea din patrimonial vanzatorului in cel al cumparatorului decat la data inscrierii in cartea funciara a dreptului vandut, pe numele acestuia din urma.

Inscrierea in cartea funciara se realizeaza numai pe baza contractului de vanzare care cuprinde si consimtamantul in forma autentica a vanzatorului. Conform art. 885 alin. (1) din codul civil care a fost amanat prin art. 56 alin (1) a legii nr. 71 din 2011, este specificat faptul ca finalizarea lucrarilor de cadastru este necesar pentru fiecare unitate administrative-teritoriala fiind deschisa la cerere sau din oficiu a cartii funciare pentru imobilele respective.

Efectul constituiv a inscrierii in cartea funciara si a transferului de drepturi tabulare se va produce intre parti la data incheierii contractului de vanzare potrivit art.1674 din codul civil, el fiind opozabil tertilor din momentul inscrierii in cartea funciara a dreptului dobandit pe numele cumparatorului.

Instrainarea proprietatii este amanita atunci cand vanzarea se incheie pentru un prêt stability pe unitatea de masura si vizeaza la suprafata determinate numai prin masura dar nu si prin amplasare

In cazul vanzarii bunurilor de gen, nu sunt determinate individual ci prin greutate, numar sau masura, proprietatea nu se poate transmite la momentul incheierii contractului deoarece ea poate prezenta autoritatea numai asupra unui bun individual determinat. Astfel conform art.1678 se prevede faptul ca in cazul unei asemenea vanzari proprietatea se transmite la data individualizarii prin cantarire, masurare, numarare sau predare. Individualizarea bunurilor de gen reprezinta un act unilateral al vanzatorului dar conform art.1486 acesta trebuie sa aleaga bunuri de calitate cel putin medii.

In cazul vanzarii dupa monstra sau model proprietatea se stramuta la momentul predarii bunului, cumparatorul urmarind anumite particularitati si convenind sa incheie contractual cu privire la obtinerea acelui bun. Dar pentru ca o vanzare sa fie legala contractual trebuie sa urmareasca baremele acesteia, iar in cazul in care nu este conform prevederilor legale pot intervene o serie de sanctiuni.

Forta obligatorie a contractului are mai multe consecinte:

In momentul incheierii sale, contractul are un continut definitive stabilit, care trebuie sa fie respectat, partile contractual trebuie sa execute in tocmai una fata de cealalta toate prestatiile care fac obiectul juridic.

Contractul trebuie respectat in tocmai cu exceptia situatiilor cand intervine o cauza de neexecutare licita a contractului.

Contractul este intangil si irevocabil, el nu poate fi modificat sau desfacut unilateral dar poate fi modicat numai prin acordul ambelor parti.

Obligatia partilor de a exectuta intocmai contractul:

Principala insemnatate a principiului de forta obligatorie a contractului este aceea ca partile sunt obligate sa execute intocmai toate prestatiile la care s-au indatorat prin contract urmarind termenele si conditiile stabilite. Creditorul are dreptul sa utilizeze toate mijloacele juridice oferite de lege pentru a obtine executarea in natura a prestatiilor ce i se datoreaza debitorului.

Nerespectarea obligatiei de a executa intocmai contractul presupine o ineregula si care atrage raspunderea contractual si celelalte obligatii pentru nerespectarea propiilor termene prestabilite de buna voie.

Regula de simetrie contractual conform articolului 1270 alin. 2 din codul civil arata faptul ca contractul este realizat ca rezultat a unui accord de vointa propie a fiecarei parti (mutuus consensus, el poate fi desfacut sau revocat in principiu urmarind acelasi punct de vedere adica ambele parti sa isi doreasca acest lucru.

Regula simetriei fiind pe deplin valabila in privinta modificarilor contractual, nici o parte nu poate sa modifice pe cale unilaterala a continutului contractului. Posibilitatea acordata unei parti de a efectua o modificare unilateral a contractului poate insa realizate in momentul in care exista o anumita clauza care sa permita acest lucru.

Posibilitatea de a revoca un contract prin vointa comuna a partilor este o aplicare a principiului specificat in cadrul articolului 1270, in realitate fiind vorba de un nou contract prin care se desface contractul anterior incheiat intre aceleasi parti fiind in anumite cazuri o reziliere pe cale amiabila. Ea nu afecteaza efectele contractului care s-au produs pana in momentul rezilierii , in cazul cantractelor cu executare imediata cum este in cazul contractului de vanzare , prin revocare mutuala, partile doresc sa restabileasca situatia juridical existent inainte de incheierea lui.

Revocarea unilaterala a contractului prevede ca incetarea acestuia sau modificarea contractelor pe cale unilaterala adica prin vointa uneia dintre partile contractante , este posibila numai prin acordul partilor ori din cause autorizate legal.

O alta forta obligatorie a vanzarii o reprezinta ce executarea de buna-credinta, dar care nu mai intra in vigoare in noul cod, totusi aceasta este una din cele mai importante obligatii, ea se regaseste in orice contract( obligatia de loial, de informare, consiliere, etc)

Obligatia de loialitate consta in faptul ca fiecare parte se informeaza reciproc pet oat durata acestuia cu privire la informatii noi aparute pe durata formalitatilor, de a nu dorii schimbarea anumitor termene astfel reincepand unde este cazul negocierea contractului de vanzare.

Capitolulul II. Regimul juridic al nulitatii absolute

Nulitatea absoluta este cea mai importanta clasificare care se face in doctrina si a caror implicatii practice sunt deosebite, deoarece aceasta serveste pentru determinarea regimului juridic al nulitatii.

Nulitatea absoluta prezinta urmatoarele particularitati:

Pot fi invocate de oricare dintre parti, de procuror si de instant din oficiu;

Pot fi invocate in orice faza a procesului civil;

Viciile unui act afectat de nulitate absoluta nu pot fi acoperite.

Declararea nulitatii presupune indeplinirea unor conditii privitoare la aplicarea unosr sanctiuni. In urma unor dispozitii procedural potrivit art. 105 C. proc. civ. Pot fi desprinse si conditii gnerae ale nulitatii absolute.

Referitor la art. 105 C. proc. civ. Actele de procedura indeplinite de un judecator necompetent sunt nule iar, acttele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de realizate de un functionar necompetent se vor declara nule daca prin relizarea acestora s-a pricinuit uneia din parti, o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie.

Pentru a prezenta conditiile generale ale nulitatii este necesar sa precizam raportul dintre cele doua dispozitii distinct pe care le cuprinde art. 105 C. proc. civ. La o analiza mai atenta putem constata ca acest articol reglementeaza doua cazuri distincte de ineficacitate a actului de procedura.

Din analiza dispozitiilor art. 105 alin (2) C. proc. civ. Pot fi desprinse condtiile generale ale nulitatii:

Producerea unei vatamari;

Nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil;

Vatamarea sa nu poate fi anulata in alt mod decat prin anularea contractului

Producerea unei vatamari si imposibilitatea inlaturarii acesteia prin anularea contractului reprezinta doua cerinte care exprima dorinta legiutorului asupra ineficientei actelor de procedura. Reglementarea si aplicarea unor institutii juridice se caracterizeza prin inaturarea oricarui formalism a dreptului procesual civil. Nulitatea unui act juridic opereaza doar ca un ultim remediu prin lipsirea de eficienta a operatiei incheiate si nu trebuie sa contituie un remediu in sine.

Intr-o conceptie moderna, functiunea nulitatii remarca aceiasi autori “care se opun unor efecte in contradictie cu scopul dispozitiei legale incalcate”.

Tablul 2. Clasificarea nulitatilor

Nulitatea absoluta, reprezinta sanctionarea prin nerespectarea la momentul incheierii actului juridic, a unei dispozitii legale care ocroteste un interes particular sau individual.

Astfel potrivit art. 1248 N. C. civ. “contractual incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular sau anulabil. Astfel se ralizeaza distinctia intre nulitatea absoluta si cea relativa, deoarece in cazul celei dintai, “contractual este nul”, iar in cazul ceei de-a doua “contractual este anulabil”.

Deasemenea legiutorul, trebue sa instituie prezumtia de nulitate relativa, ceea ce dovedeste ca in cazurile in care natura nulitatii nu este determinate sau nu reiese in chip neindoielnic din lege, contractual este lovit de nulitatea relative

Regimul juridic al nulitatii, reprezinta introducerea unor reguli prin care este supusa nulitatea absoluta si relative, dupa caz.

Regimul juridic al ulitatii absolute se desprinde din dispozitiile art. 1247 si 1249 N. C. civ. Astfel, nulitatea poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale de actiune sau de exceptie. In acest caz, oricine pretinde si reclama un interes poate invoca nulitatea.

Instanta este obligate sa invoce din oficiunulitatea actului. Aceasta obligatie a instantei deriva din functia organului jurisdictional de a restabili ordinea de drept incalcata, fara sa reprezinte, o nesocotire a limitelor investirii sau o depasire a principiului disponibilitatii, in absenta invocarii de catre parti a nulitatii.

Nulitatea absoluta nu este susceptibila de confirmare decat in cazurile prevazute de lege. Aceasta regula se explica prin natura interesului ocrotit de norma a carei incalcare atrage nulitatea absoluta. Inadmisibilitatea nulitatii absolute nu se confunda cu vaidarea actului prin indeplinirea ulterioara a cerintelor legale nerespectate in momentul incheierii contractului

Nulitatea absoluta poate fi invocata in ]orice moment fie pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune, daca prin lege nu se prevede altfel.

Astfel regula imprescriptibilitatii in ceea ce priveste nulitatea absoluta, indifferent de calea procedural folosita pentru valorificarea ei, prin actiune sau exceptie, cu rezerva situatiilor expres prevazute de lege, cand nulitatea absoluta poate fi prescriptibila.

Regimul juridic al nulitatii relative:

Nulitatea relative poate fi invocate numai de cel al carui interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata, ceea ce inseamna ca, nulitatea relative poate fi pretinsa sau opusa numai de catre partea interesanta, prejudiciata prin incheierea resoectivului act. Exista situatii in care, in afara persoanei interesate si tocmai in idea asigurarii unei reale protectii a acesteia, nulitatea relative mai poate fi invocate si de catre alte persoane, cum ar fi: creditorii chirografari, pe calea actiunii oblice; reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercitiu; ocrotitorul legal al minorului cu capacitate de exercitiu restransa ori consiliul de familie; succesorii partii ocrotite.

Nulitatea relative nu poate fi invocata din oficiu de catre instanta de judecata. Astfel in masura in care persoana ocrotita de norma incalcata nu se prevaleaza de nulitatea relativa, neinvocand-o, instant nu va putea sa faca aprecieri din oficiu asupra acesteia sau sa o puna in dezbaterea partilor sis a se pronunte asupra ei.

Nulitatea relativa poate fi confirmata de catre o persoana interesata sau de catre succesorii ei in drepturi. Ea poate rezulta din executarea actului anulabil sau din neinvocarea nulitatii. In ambele ipoteze, cel in cauza trebuie sa fi cunoscut cauza de nulitate pentru ca astfel atitudinea lui sa valorizeze confirmarea de nulitate.

Nulitatea relative poate fi invocate pe cale de actiune numai in termenul prescriptiei de prevazute de lege. Potrivit art. 2517 N. C. civ. Termenul de prescriptive este de 3 ani, iar momentul de la care incepe sa curga este diferit, in functie de cauza de anulabilitate.

Dacca invocarea nulitatii relative pe cale de actiune este supusa prescriptiei extinctive, atunci cand este vorba de valorificarea pe cale de exceptie, anulabilitatea actului poate fi opusa intotdeauna de cel caruia I se cere executarea actului.

Astfel, dispozitiile art.1249 alin. 2 N. C. civ. specifica faptul ca partea careia i se cere executarea contractului poate opune oricand nulitatea relative chiar si dupa indeplinirea termenului de prescriptive a dreptului la actiunea in anulare.