Contractul de Cont Curent In Noul Cod Civil

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Programul de studii: Finanțe și bănci

Dreptul afacerilor

CONTRACTUL DE CONT CURENT ÎN NOUL COD CIVIL

Coordonator: Student: Pîrlog Teodora

Lector dr. Alexis DAJ ANUL I

GRUPA 8553

Brașov

2015-2016

Introducere

Noțiunea de contract bancar este o noțiune generică, ce întrunește diferite contracte care sînt încheiate și realizate de bancă, în calitatea ei de subiect special, în vederea desfășurării activității ei de bază. În activitatea sa cotidiană banca încheie o mulțime de contracte: contracte de prestări de servicii, contracte de achiziționare de bunuri, contracte de muncă, contracte de antrepriză etc. Însă nu toate aceste contracte fac parte din categoria contractelor bancare. Pentru evidențierea contractelor bancare propriu-zise pot fi utilizate următoarele criterii: subiecții care participă la aceste raporturi și obiectul acestor contracte, care reprezintă un domeniu specific al activității de întreprinzător – operațiunile bancare.

Contractele bancare sunt reglementate de Codul civil la Capitolul XV. Acestea suntȘ contractual de cont bancar current, contractual de deposit bancar, contractual privind facilitarea de credit și contractual de închidere a casetelor de valori. Contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile prezentului capitol (Cartea V, Titlul II, Capitolul I), iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile privitoare la contractual cu care se aseamănă cel mai mult.

Obiectul contractelor bancare îl constituie operațiunile bancare. Legea nu definește noțiunea de operațiune bancară. În legislație și în literatura de specialitate sintagma operațiune bancară este utilizată în diferite sensuri, în dependență de context și de scopul legislatorului. În unele cazuri această sintagmă este utilizată ca sinonim al sintagmei contract bancar, în alte cazuri ea desemnează acele operațiuni efectuate de bancă care nu cad sub incidența noțiunii de contract bancar (cum este cazul cap. XXIV C. Civ., care cuprinde atît contractele bancare propriu-zise, cît și reglementările privind plățile prin ordin de plată, cec, acreditiv documentar etc., ce reprezintă operațiuni bancare).

Contractul de cont curent în Noul Cod Civil

Contractul de cont curent este un contract eminamente comercial, folosit între profesioniștii comercianți cu un volum mare de activitate. De aceea, contractul de cont curent a fost reglementat de Codul comercial. Datorită frecvenței și importanței sale practice, Codul civil a preluat reglementarea din Codul comercial și, astfel, în cuprinsul art. 2.171-2.183 reglementează contractul de cont curent, iar în art. 2.184-2.190 reglementează contul bancar curent. Potrivit dispozițiilor art. 2.171 Noul Cod Civil, prin contractul de cont curent părțile, denumite curentiști, se obligă să înscrie într-un cont creanțele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile și indisponibile până la închiderea contului.

După cum se observă, contul curent poartă asupra unor sume de bani pe care și le datorează curentiștii, sume care izvorăsc din alte raporturi juridice decât cele specifice contului curent. Așadar, contul curent este o operațiune strâns legată de anumite raporturi principale, în temeiul cărora părțile realizează acele „remiteri" de care face vorbire norma legală ce definește contractul. Un caz concret de astfel de raporturi juridice fundamentale de care este legat contul curent poate fi contractul de furnizare, în temeiul căruia părțile livrează cantități de mărfuri sau prestează servicii la un termen ulterior sau la mai multe termene succesive ori în mod continuu și în loc să se facă plăți aferente fiecărei livrări de marfă sau prestări de servicii, sumele astfel datorate se înscriu într-un cont special, denumit cont curent.

Se impune remarca potrivit căreia nu orice fel de creanțe pot constitui obiect al contractului de cont curent. Art. 2.172 alin. (1) Noul Cod Civil prevede că, creanțele care nu pot face obiectul compensației nu pot face obiectul unui cont curent și nu se vor înscrie în acesta sau, dacă sunt înscrise, înscrierea se consideră nescrisă. De asemenea, cu privire la profesioniști, Codul civil statuează că, în cazul contractului încheiat între profesioniști, se vor înscrie în cont exclusiv creanțele derivând din exercițiul activitătii profesionale, dacă nu se prevede expres contrariul [art. 2.172 alin. (2)].

Forma si obiectul contractului de cont curent bancar

Legea nu conține careva dispoziții speciale referitor la forma contractului, prin urmare trebuie să fie aplicate dispozițiile generale privind forma actului juridic (art.art.208 – 211 C. Civ.). În practică asemenea contracte se încheie numai în formă scrisă, cu ajutorul formularelor tipizate. Ca și celelalte contracte bancare, contractul de cont curent bancar este, de regulă, un contract de adeziune.

Obiectul contractului îl reprezintă serviciile oferite de bancă titularului contului: primirea și înregistrarea în contul titularului a sumelor bănești depuse de acesta sau de un terț în numerar sau transferate din conturile altor persoane, executarea ordinelor titularului privind transferul unor sume către alte persoane, retragerile de numerar, precum și efectuarea altor operațiuni în contul titularului din însărcinarea lui.

Subiecții contractului de cont curent bancar

Conform Legii cu privire la Banca Națională a României (art.2) și Legii instituțiilor financiare (art.3), banca este acel subiect care are atribuția de a transfera prin diferite instrumente de plată depozitele sau echivalente ale acestora atrase de la persoane fizice sau juridice. Atribuția băncii de a efectua transferuri de fonduri o deosebește de alte instituții financiare, care în virtutea prevederilor legale sus numite, nu au această capacitate. Art. 26 alin.1 al Legii instituțiilor financiare numește printre activitățile financiare „acordarea de servicii de decontări și încasări” (lit. d) și „emiterea și administrarea instrumentelor de plată” (lit. e). Aceste activitați banca le poate exercita numai în baza autorizației eliberate de Banca Națională. În calitate de titulari ai conturilor curente pot fi atît persoanele fizice cît și persoanele juridice.

Legea nu stabilește careva restricții privind persoanele ce pot fi titulari ai conturilor curente. În afară de prevederile C. Civ., prin acte normative bancare sînt reglementate, în funcție de statutul juridic al titularului: persoană fizică sau juridică, rezident sau nerezident etc., unele particularități ale contractului, modul de deschidere, gestiune și închidere a contului curent, modalitățile de efectuare a operațiilor în cont etc.

Obligațiile titularului cotului

Principala obligație pe care beneficiarul unui cont o are este de a achita costul contului deschis, cum ar comisionul pentru deschiderea contului, pentru administrarea contului sau pentr retragerea de numerar.

Titularul contului este obligat să remunereze banca pentru serviciile prestate. Cuantumul și modalitățile remunerației se stabilesc în contract. În practică băncile inserează lista tarifelor pentru serviciile prestate în formulare tipizate care constituie părți integrante ale contactelor încheiate cu clienții. Contractul poate prevedea plata remunerației prin prelevarea de către bancă a sumelor respective din soldul contului clientului. În ipoteza în care banca datorează clientului dobîndă pentru utilizarea fondurilor din contul acestuia, se creează o situație în care ambele părți ale contractului au creanțe reciproce. Ca rezultat, aceste creanțe se sting prin compensare (art.1232 (2) C. civ.). Compensarea operează în corespundere cu prevederile art.art.651 – 659 C. civ. Contabilizarea compensării incumbă băncii, clientul fiind informat privind rezultatul compensării prin extrasul din cont.

Titularul este obligat să asigure acoperirea necesară a contului său cu fonduri bănești. Cu alte cuvinte, el trebuie să asigure menținerea soldului creditor al contului său. Banca este ținută să execute ordinele titularului numai în limitele disponibilului din contul acestuia. Banca nu va executa asemenea ordine în cazul lipsei sau insuficienței acoperirii necesare a contului, cu excepția cazului în care banca și titularul contului încheie un contract de credit în cont curent, în virtutea căruia, la dispoziția clientului este pusă o limită de credit, care îi va permite acestuia să utilizeze, în cazul soldului debitor al contului său, fonduri suplimentare în funcție de necesitățile sale (art.1239 C. Civ.).

Obligațiile instituției de credit

Pentru a efectua operațiunile ce constituie obiectul contractului, banca trebuie să deschidă solicitantului un cont curent.

A. Banca este obligată să înregistreze în contul titularului sumele bănești depuse de acesta sau de un terț în numerar sau transferate din conturile altor persoane. Sub aspect juridic, aceste sume reprezintă creanțele titularului contului față de bancă; titularul este creditor al băncii, iar banca are obligația de a restitui fondurile.

B. Banca este obligată să încaseze, prin mijlocirea prezentării la timp către banca trasă, cecurile prezentate de client. Astfel tiutlarul unui cec se poate adresa băncii cu care are încheiat un contract de cont curent, în vederea prezentării cecului către plată la timp (art.1271 (2) C.civ.) către banca trasă. Transmiterea cecului de către titularul lui băncii care îl deservește se efectuează prin mijlocirea girului prin procură (art.1267 C. Civ.), care implică însărcinarea de încasare a cecului. Dacă, atît trăgătorul (plătitorul) cît și titularul (beneficiarul) cecului sînt clienții aceleiași bănci, banca debitează contul celui dintîi și creditează contul celui de al doilea cu suma respectivă. Dacă trăgătorul este clientul altei bănci, banca titularului cecului remite cecul băncii trăgătorului (adică trasului), care va debita contul trăgătorului și va plăti suma respesâctivă băncii titularului cecului, care apoi va credita contul acestuia.

C. Banca este obligată să execute ordinele titularului contului privind dispunerea de fondurile bănești aflate în contul său. Sub aspect juridic, aceste ordine reprezintă acte de dispoziție (at.198(3) C. Civ.). Ca și orice act juridic, aceste acte trebuie să îndeplinească condițiile de validitate impuse de lege: capacitate, consimțămînt, obiect, cauză și, eventual, formă. Principalele obligații, ce incumbă băncii în cadrul executării ordinelor titularului contului privind dispunerea de fondurile bănești aflate în cont său, sînt: a) de a se asigura că ordinul emană de la clientul său sau de la persoana împuternicită de acesta și b) de a se asigura că el este în drept să dispună de aceste fonduri.

În principiu, clientul este în drept să săvîrșească oricînd acte de dispoziție asupra fondurilor bănești din contul său. Părțile pot stabili de comun acord un termen de preaviz în vederea facilitării serviciului de casierie a băncii, dîndu-i posibilitatea să mobilizeze fondurile necesare (art.1229(1) C. Civ.).

Dreptul băncii de a efectua operațiuni în contul clientului, fără a avea un ordin expres în acest sens, poate fi stipulat în contract. De exemplu, clientul poate mandata banca să preleveze din contul lui sumele datorate băncii în calitate de remunerație pentru serviciile acordate de bancă. Banca este obligată să urmeze indicațiile titularului de cont în limitele scopului urmărit prin contract (art.1230(2) C. civ.). Banca nu poate să nu execute sau să se abată de la indicațiile 23 clientului, decît în cazul în care se poate considera că clientul, cunoscînd situația de fapt, ar fi aprobat abaterea. În caz contrar, banca este ținută să-l despăgubească pe client. Aceste reguli denotă caracterul înrudit al contractului de cont curent bancar cu contractul de mandat.

D. Banca este obligată să păstreze confidențialitatea asupra tuturor faptelor de care a aflat ca urmare a legăturilor de afaceri cu clientul. Această obligație nu există dacă astfel rezultă dintr-o dispoziție legală ori dacă privește informații generale a căror dezvăluire nu prejudiciază interesele justificate ale clientului. Obligația de confidențialitate subzistă și după încetarea relațiilor contractuale

E. Banca este obligată să plătească clientului o dobîndă pentru folosirea mijloacelor din contul acestuia dacă în contract nu este prevăzut altfel.

Indivizibilitatea și compensația

Contractul încetează la momentul expirării duratei contractului sau în cazul contractului încheiat pe durata nedeterminata, prin denunțare unilatarală.

Contractul de cont bancar curent încheiat pe o perioadă nedeterminată poate fi denunțat unilateral de către oricare dintre părți, cu respectare unui termen de preaviz de 15 zile, cu excepția cazului în care din contract sau uzanțe rezultă un alt termen. Nerespectarea termenului de preaviz atrage răspunderea pentru prejudiciul cauzat.

În cazul în care titularul contului decedează, până la efectuarea partajului, moștenitorii sunt considerați titulari coindivizari ai contului, pentru efectuarea operațiunilor în cont fiind necesar consimțământul tuturor coindivizarilor.

Creditorul personal al unuia dintre comoștenitori nu poate urmări silit prin poprire soldul creditor al contului indiviz. El poate doar să ceară partajul.

Comoștenitorii sunt ținuți divizibil față de instituția de credit pentru soldul debitor al contului, dacă prin lege sau prin convenție nu se stabilește altfel.

Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzător și în alte cazuri de indiviziune între titularii contului curent, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Sumele înscrise în cont pe măsura efectuării prestațiilor reciproce își pierd individualitatea, în sensul că se contopesc într-un tot indivizibil si până la data încheierii contului, între curentiști nu există nici creanțe, nici datorii u. Indivizibilitatea, ca efect al contului curent, nu este reglementată în mod expres de Codul civil, dar aceasta se deduce cu ușurință din chiar definiția dată de legiuitor contractului de cont curent. Astfel, art. 2.171 noul Cod Civil prevede că, în temeiul contractului de cont curent, părțile se obligă să înscrie într-un cont creanțele, considerându-le neexigibile și indisponibile până la închiderea contului.

Contractul de cont curent realizează și o compensație a creanțelor izvorâte din raporturile juridice principale în temeiul cărora s-au făcut remiterile reciproce. Efectul compensării este legiferat de art. 2.173 noul Cod Civil, care stipulează că creanțele reciproce se compensează până la concurența debitului și creditului, sub rezerva plății soldului creditor.

Efectele secundare

Contractul de cont curent implică anumite efecte secndare, precum dreptul la dobânzi si dreptul la comisioane și alte cheltuieli.

Dreptul la dobânzi, în temeiul contractului de cont curent, de la data înregistrării, fiecare sumă înscrisă în cont este producătoare de dobânzi. Astfel, potrivit prevederilor art. 2.173 aza finala Noul Cod Civil, dobânzile curg în cont pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont paă la încheierea contului și se socotesc pe zile, dacă părțile nu convin altfel. De asemenea, art. 2,179 (2) Noul Cod Ciliv dispune că soldul creditor constituie o creanță lichida si exigibilă la acare se va cacula dobânda convetională de la data încheierii contului, dacă nu este trecuta intr-un cont nou. Dca contul nu este trecut într-un cont nou, se va calcula, în lipsă de stipulație contrară, dobânda legală, de la data încheierii contului.

Dreptul la comisioane si la alte cheltuieli se realizează atunci când exista posibilitatea ca părțile să facă anumite cheltuieli sau plătească anumite comisioane bancare sau de altă natură care dau dreptul celui ce le-a avansat să le recupereze. În acest sens, art. 2.174 Noul Cod Civil prevede că dreptul la plata comisioanelor și la restituirea cheltuielilor pentru operațiunile înscrie în cont sunt la rândul lor incluse în cont, dacă nu se prevede expres contrariul. Legea nu prevede, dar din moment ce astfel de sume sunt înscrise în cont înseamnă că au natura juridica a creantelor supuse acestui regim, astfel încat ele vor produce dobânzi de la data înscrierii lor în contul curent.

Încheierea contului curent

Contractul încetează la momentul expirării duratei contractului sau în cazul contractului încheiat pe durata nedeterminată, prin denunțare unilaterală.

Contractul de cont bancar curent încheiat pe o perioadă nedeterminată poate fi denunțat unilateral de către oricare dintre părți, cu respectare unui termen de preaviz de 15 zile, cu excepția cazului în care din contract sau uzanțe rezultă un alt termen. Nerespectarea termenului de preaviz atrage răspunderea pentru prejudiciul cauzat.

La încetarea contractului, beneficiarul are dreptul la restituirea soldului creditor.
Dreptul de a obține restituirea soldului creditor rezultat la închiderea contului bancar curent, se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii contului.

Potrivit legii, încheierea contului curent si lichidarea contului se fac la scadenta prevăzută în contract sau la momentul încetării contractului de cont curent. Părțile pot decide termene intermediare de încheiere a contului, iar în acest caz soldul creditor se încrie ca prima partidă în noul cont.

În principiu, contractul de cont curent bancar încheiat pe un termen nedeterminat poate fi reziliat în orice moment de oricare din părți, cu condiția unui preaviz avînd termenul stabilit prin contract sau uzanțe bancare, iar în lipsa unui astfel de termen, în 15 zile. Însă, anumite limitări ale libertății băncii de a rezilia contractul se impun în vederea ocrotirii intereselor titularului contului, care este, de obicei, partea mai slabă a contractului. Astfel, banca este în drept să rezilieze contractul numai dacă sînt respectate următoroale condiții: – dacă există un motiv temeinic pentru reziliere. Fiind un contract intuitu personae (considerația persoanei cocontractantului are importanță determinantă pentru încheierea și executarea lui), ca motive temeinice pentru rezilierea lui pot servi: decesul clientului-persoană fizică, dizolvarea sau reorganizarea clientului – persoană juridică, comportamentul culpabil și fraudulos, pericolul iminent de insolvabilitate a clientului etc.; – dacă nu există un motiv temeinic pentru reziliere, trebuie să fie respectată condiția ca titularul contului să aibă posibilitatea de a beneficia de servicii privind efectuarea plăților prin virament în alt mod. Astfel, clientul poate să se opună rezilierii contractului, dacă în localitatea unde își are domiciliul persoana fizică, sau își desfășoară activitatea persoana juridică nu există altă instituție bancară; – dacă este respectat termenul de preaviz stabilit prin contract sau uzanțe bancare, dar care nu poate fi mai mic de 15 zile. Rezilierea contractului și, respectiv, închiderea contului atrag după sine următoarele consecințe: – în eventualitatea existenței unor contracte conexe între bancă și client – privind plata cecurilor trase asupra băncii (art.1235 (2) C. Civ.), privind utilizarea cardului bancar (art.1289 C. Civ.), privind un credit în cont curent (art.1239 C. Civ.) etc., aceste contracte de asemenea vor fi reziliate; – banca trebuie să efectueze încheierea contabilă a contului, sub rezerva deznodămîntului operațiunilor în curs, și să restituie clientului soldul, în numerar sau prin transfer.

10.Denunțarea contractului

În ceea ce privește încetarea contractului ca efect al denunțării, Codul civil prevede că în cazul contractului încheiat pe durată nedeterminată, fiecare parte poate declara încetarea contractului la încheierea contului, înștiințând-o pe cealaltă parte cu 15 zile înainte. Dacă părțile nu au convenit altfel, contractul de cont curent pe durată nedeterminată se consideră că are ca termen intermediar de încheiere a contului ultima zi a fiecărei luni.

De asemenea, potrivit legii, în caz de incapacitate, insolvență sau moarte, oricare dintre curentiști, reprezentantul incapabilului sau moștenitorul poate denunța contractul înștiințând cealaltă parte cu 15 zile înainte.

Într-un contract pe perioadă nedeterminată, acesta poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți, chiar în lipsa unei clauze referitoare la denunțarea unilaterală, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz.
Mai mult, orice clauză contrară sau stipularea unei prestatii în schimbul denunțării unilaterale a contractului se consideră nescrisă, este lovită de nulitate, contractul păstrându-și totuși efectele în rest. Pentru faptul că legea nu determină conținutul noțiunii de termen rezonabil, apreciem că va fi la latitudinea instanței de judecată să aprecieze de la caz la caz dacă termenul rezonabil de preaviz a fost respectat. Un criteriu obiectiv de stabilire a caracterului rezonabil al termenului ar fi raportarea la termenul efectiv necesar unei persoane diligențe pentru a gasi un nou partener contractual.

11.Concluzii

Se poate afirma că la baza economiei mondiale se află un sistem macroeconomic bine sincronizat, iar variabilele indispensabile ale acestui sistem sunt băncile. Implicațiile acestora au în primul rând un rol definitoriu în dezvoltarea economiei naționale, ca element esențial al integrării internaționale, iar în al doilea rând au rolul de a echilibra balanța economică.

În general băncile au o activitate diversificată, desfășurând o gamă largă de operațiuni bancare, pe care le modifică și le adoptă în funcție de cerințele pieței și de propria strategie. La baza întregii activități stau operațiunile de bază care sunt reprezentate de constituirea depozitelor bancare și utilizarea lor în scopul acordării de credite clienților săi.

Contul curent este principalul produs financiar oferit de bănci deoarece prin intermediul lui se derulează principalele operațiuni, cum ar fi: depuneri și retrageri numerar, diverse plăți și încasări. Contul curent permite încasarea salariului, a pensiei, a alocației, a dobânzilor aferente depozitelor, precum și plata facturilor, transferul unei sume de bani în regim simplu sau de urgență. Dobânda oferită în general în cazul conturilor curente este foarte mică, iar în unele cazuri chiar de 0%.

Contractul de cont curent reprezintă un contract comercial în special, folosit între profesioniștii comercianți, ce conține un volum mare de activitate. Prin urmare, contractul de cont curent a fost reglementat de Codul comercial. Ca urmare a frecvenței și importanței sale practice, Codul Civil a preluat reglementarea din Codul comercial și, astfel, în cuprinsul art. 2.171-2.183 reglementează contractul de cont curent, iar în art. 2.184-2.190 reglementează contul bancar curent.

12. Bibliografie

1. Noul Cod Civil, Ed. Ch Beck, Bucuresti,2012

13. Webografie

http://legeaz.net/dictionar-juridic/contract-cont-curent-ncc

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Balance_of_payment_statistics/ro

http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/085_-_Dreptul_bancar.pdf

http://conspecte.com/Moneda-si-Credit/bancile-comerciale-si-functiile-lor.html

https://ro.scribd.com/doc/30107638/referat-resurse-bancare

http://www.conso.ro/depozite/care-sunt-diferentele-intre-un-cont-curent-un-cont-de-economii-si-un-depozit