Contractul DE Asigurare A Autovehiculelor Pentru Avarii ȘI Furt Casco

Noțiunea și caracterele juridice ale contractului de asigurare în general

Noțiune

Caracterele juridice ale contractului de asigurare

Condițiile de validitate ale contractului de asigurare

Clasificarea asigurărilor

Asigurarea autovehiculelor pentru avarii si furt CASCO

Asigurarea autovehiculelor ca parte integrantă a asigurării de bunuri

Principalele caracteristici ale asigurării autovehiculelor pentru avarii și furt

Mecanismul perfectării contractului de asigurare CASCO modificarea și încetarea contractului de asigurare

Drepturile si obligațiile asigurătorului și ale asiguratului în asigurarea tip CASCO

Drepturile asiguratului si ale asigurătorului

Obligațiile asiguratului si ale asigurătorului

Clauze speciale cuprinse în contractul de asigurare

Concluzii

Bibliografie

1. Noțiunea și caracterele juridice ale contractului de asigurare in general

1.1. Noțiune

Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se întâmplă in jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-media prezinta foarte des catastrofele natuarale care lovesc diverse regiuni, si, din pacate nici Romania nu face exceptie .Dar natura nu este singura care ne afecteaza si ne provoaca pagube. Accidente se întâmplă la tot pasul, iar datoritș traficului intens accidentele auto sunt extrem de frecvente.

De aceea este foarte bine sa incercăm sa transferam riscurile asupra altcuiva.

Acestea sunt motivele pentru care au aparut serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri in schimbul unei sume de bani. Astfel, plata unei sume îl pune pe asigurat la adăpost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de altă natură, îi poate salva patrimoniul personal sau firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment s.a.

Un argument al utilității asigurărilor este oferit de prezența acestora la o scara foarte mare in Occident, unde există o adevarată cultura. Marea majoritate a oamenilor au, în țările vestice, tot felul de asigurări, nu doar cea de raspundere civila auto, ci și de viață, de sănătate, de protejare a bunurilor.

De ce se întâmplă acest lucru?

Pentru că in Occident simțul proprietății este foarte dezvoltat, și toți vor să își pună proprietățile la adăpost de diferite riscuri, dar și pentru că occidentalii sunt foarte interesați de viitorul lor și al celor din jurul lor. De aceea asigurările sunt un instrument foarte bun pentru crearea unui viitor lipsit de griji si sigur.

Pentru piața asigurărilor din Romania reglementarea legală a acestui domeniu de activitate este realizată prin Legea 136/1995 privind asigurările si reasigurările din Romania prîn care se stabilește cu caracter general faptul că activitatea de asigurare se desfășoară sub forma asigurărilor facultative si obligatorii, precum și a operatiunilor de reasigurare, de societăti comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare si societăti de reasigurare, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători.

Activitatea de asigurare din România este supravegheată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor al cărei rol este de a pune în aplicare legislația din domeniul asigurărilor imparțial, cu onestitate și promptitudine; de a proteja, în temeiul legii, consumatorii de produse de asigurări și de a încuraja formarea unei piețe sănătoase a asigurărilor.

În ceea ce priveste notiunea de contract de asigurare definiția acestuia este redată prin art.9 al Legii 136/1995 privind asigurările si reasigurările din Romania, în care se precizeaza că, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile prezentei legi, în limitele și la termenele convenite.

În urma definiției, se poate observa, faptul că, în contractul de asigurare sunt implicați:

asigurătorul, care este societatea comercială obligată a plăti anumite sume de bani la realizarea evenimentului prevăzut în contractul de asigurare sau de lege;

asiguratul, care este persoana fizică sau juridică, care intra în raporturi juridice cu asigurătorul fie în virtutea legii fie prin încheierea contractului de asigurare. În raporturile de asigurare mai poate apărea și o altă parte, și anume,

beneficiarul asigurării. Acesta din urma, este o terță persoană, căreia asigurătorul urmează să îi plătească indemnizația de asigurare la realizarea evenimentului asigurat prevăzut în contractul de asigurare. Dacă contractul este încheiat în favoarea beneficiarului, asiguratul ( contractantul ) se mai numește stipulantul asigurării.

În cuprinsul definiției se mai observă existența unor noțiuni ca “prima de asigurare” sau “suma asigurată”.

suma asigurată este suma maximă in limita căreia asigurătorul este

obligat să plateasca indemnizația de asigurare la ivirea cazului asigurat. Determinarea sumei asigurate este necesară si pentru calcularea primei de asigurare deoarece intre cele doua elemente există o corelație necesară, cuantumul sumei asigurate influentează in mod direct cuantumului primei.

Cuantumul sumei asigurate se stabilește in funcție de tipul asigurării. Astfel in cazul asigurărilor de bunuri suma asigurată nu trebuie sa depășeasca valoarea reala a bunului la data asigurării. Pentru asigurările de bunuri, intrucat exista o valoare de asigurare, suma asigurată se stabilește în funcție de valoarea acestuia.

În cazul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă suma asigurată este stabilită prin hotărare de Guvern sau ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Conform Ordinului 11/2007 limitele minime de despăgubire in cazul asigurărilor de raspundere civila obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule sunt stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor astfel:

    (1) Pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire s-a stabilit pentru anul 2009 la un nivel de cel puțin 300.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru anul 2010 prin Ordinul 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor s-a stabilit o limita de despăgubire la un nivel de cel puțin 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

    (2) Pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2009 la un nivel de cel puțin 1.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru anul 2010 limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește prin Ordinul 5/2010 la un nivel de cel puțin 2.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

În cazul asigurării de persoane suma asigurata nu este limitată, deoarece pentru viața și sanatatea omului nu se poate stabili decat aleatoriu o limita de valoare.

prima de asigurare este suma de bani pe care o plăteste asiguratul (contractantul) asigurătorului pentru asumarea riscului.

Prima platită de asigurat, numită si primă brută tarifară se compune din prima neta (pură, teoretica) destinată formării fondului necesar plății indemnizațiilor de asigurare si prima adaos (incărcătura primei), destinată acoperirii cheltuielilor (inclusiv finantarea unor eventuale masuri de prevenire a daunelor) si profitului asigurătorului.

Prima se stabilește pe categorii de riscuri asumate, fiind stabilita de regulă ca un procent aplicat la suma asigurata.

În opinia mea, actuala definire a contractului de asigurare din dreptul român al asigurărilor nu acoperă întregul sistem al raporturilor juridice create de încheierea unei asigurări. Părțicularitățile raporturilor de asigurare determină invocarea beneficiilor contractului de asigurare de către mai multe părți, nu numai de către asigurat. In evoluția ulterioară a reglementărilor legale, armonizate cu reglementări similare ale Uniunii Europene, conceptul de contract de asigurare va fi mult mai larg decât cel ce îl întâlnim în Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România. Avem astfel un exemplu în recenta reglementare din Grecia unde în Legea 496 din 16.5.1997 se dă contractului de asigurare următoarea definiție: “Un contract de asigurare este un contract prîn care o societate de asigurare(Asigurător)se angajează să indemnizeze, în schimbul unei prime, o altă parte (Deținătorul poliței de asigurare) sau o terță persoană, în bani sau în natură, la producerea unui incident de care depinde angajarea răspunderii asigurătorului.”

1.2. Caractere juridice

Din definiția dată contractului de asigurare, de Legea nr.136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, la art.9, menționat anterior in extenso, reiese că acesta este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, contract generator de drepturi de creanță, cu existență de sine stătătoare și de adeziune.

contract consensual

Conform art.10 al Legii 136/1995 ,,Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă.” Prin forma ceruta ad probationem se ințelege acea cerinta, impusa de lege care constă, asa cum reiese si din textul legii in intocmirea unui înscris in vederea probării contractului, fara ca lipsa acestei forme sa duca la nevalabilitatea actului, ci doar la imposibilitatea dovedirii acestuia prin alt mijloc de proba. Aceasta exceptie de la principiul consensualismului se justifică prin importanța pentru părti a contractului în dorinta de a inlatura posibilitatea interpretarii diferite , echivoce a continutului actului juridic in scopul prevenirii unor litigii ulterioare producerii unui eveniment asigurat.

Lipsa formei atrage imposibilitatea dovedirii lui cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă.

Exceptia o reprezinta ,,În cazurile de forță majoră, în care documentele de asigurare au dispărut și nu există posibilitatea obținerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existența acestora.’’ (art.10, alin.1 legea 136/1995)

contract sinalagmatic

Datorita caracterului sinalagmatic al contractului de asigurare părțile contractante au următoarele obligații reciproce si interdependente: asiguratul să achite contravaloarea primei de asigurare, iar asigurătorul să suporte riscul și să plătească despăgubirea in cazul producerii unei daune.

contract oneros

Acest caracter rezidă din faptul ca ambele parți urmăresc anumite interese patrimoniale, adică primirea unui echivalent în schimbul prestației la care se obligă. Asigurătorul urmărește încasarea primelor de asigurare (în schimbul protecției pe care o oferă asiguratului), iar asiguratul urmărește limitarea pierderilor financiare pe care le-ar putea suferi în cazul producerii evenimentului asigurat, prin primirea unor despăgubiri de la asigurător.

Caracterul oneros al contractului de asigurare nu exclude posibilitatea ca asiguratul să încheie asigurarea în favoarea unui terț care devine astfel beneficiarul asigurării ( în asigurarea de persoane ).

contract de adeziune

Initial, in literatura de specialitate, contractul de asigurare era privit ca un contract tipic de adeziune, deoarece acesta, indeosebi până in anul 1990, era redactat de regulă de socictat de regulă de societatea de asigurare, asiguratul putând doar adera la el prin acceptarea clauzelor, libertatea contractuală rezumandu-se la dreptul de a te asigura sau nu si la acela de a alege societatea de asigurare.

Aceasta procedura de emitere a contractelor de asigurare ramane valabilă pentru unele tipuri de asigurări (ca de exemplu asigurarea RCA), dar pentru un numar tot mai mare de contracte si mai ales in cazul contractelor de valoare foarte mare sau foarte importante se recurge la metoda negocierii directe intre asigurat si asigurător( prin intermediul agentului de asigurare sau a brokerului), rezultand un contract cu clauze adaptate nevoilor personale ale asiguratului. Pentru a evita formulările insuficient de clare sau mai putin accesibile potentialului asigurat, reglementarile legale din anumite tari prevad o serie de dispozitii obligatorii cu privire la modul de intocmire a contractului, a caracterelor, a literelor folosite, a locului în care trebuie amplasate anumite prevederi.

In cazul contractului de asigurare CASCO ar tebui evitată pe cât posibil simpla aderare la propunerea de contract a asigurătorului, deoarece în cele mai multe dintre cazuri la producerea riscului asigurat se constată cu stupoare de către asigurat că evenimentul care tocmai s-a produs este exclus din asigurare sau se aplică o franșiză necunoscută la incheierea contractului. După cum vom vedea la capitolul despre asigurarea de avarii a autovehiculelor capitolul de excluderi este de cele mai multe ori mult mai dezvoltat decât cel despre riscurile asigurate sau beneficiile acordate asiguratului, astfel incât acesta ar trebui citit cu prioritate.

Din păcate, societățile de asigurare din România sunt prea putin flexibile cand vine vorba despre adaptarea contractului pentru o persoană fizică individuală, devenind însă sensibil mai cooperante cand in discutie este parcul auto al unui asigurat persoană juridică.

contract cu executare succesivă

Caracterul succesiv este relevat de esalonarea in timp a prestatiilor prevazute in contract. Asiguratul este obligat sa plateasca primele la termenele stabilite, iar asigurătorul sa ofere continuu protectia prin asigurare. Deoarece valabilitatea contractului se intinde pe o lunga perioada de timp, există posibilitatea esalonarii platii primelor, fapt ce demonstreaza caracterul succesiv al realizarii contractului.

contract aleatoriu

Contractul este aleatoriu cand echivalentul depinde pentru cel putin una din părți de un eveniment incert, adica in cazul în care existenta sau intinderea prestatiilor părților sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. Avantajele pe care le vor obtine nu sunt cunoscute, deoarece părțile s-au obligat una fata de cealalta in funcție de un eveniment viitor si nesigur in ce priveste realizarea lui sau cel putin momentul realizarii sale. Evenimentul constituie pentru fiecare din părți, in acelasi timp, o șansă de câștig si un risc de pierdere.

1.3. Conditiile de validitate ale contractului de asigurare

Codul civil, in art.948 stabilește conditiile esențiale de validitate ale unui contract. Acestea sunt aplicabile inclusiv contractelor de asigurare, astfel incât acestea trebuie sa indeplinească urmatoarele criterii:

părțile să aibă capacitatea de a contracta

consimtămantul acestora sa fie valabil

sa aibă un obiect determinat sau determinabil

cauza contractului sa fie licită

Conform dispozițiilor art.949 Cod civil, orice persoană poate contracta, daca nu este declarată incapabilă prin lege.

Prin capacitatea de a contracta se ințelege acea condiție de fond și esențială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi și obligații civile prin încheierea actelor juridice.

Contractele de asigurare pot fi încheiate de persoanele juridice in mod direct, prin organele lor de conducere sau prin reprezentanții legali.

În cazul persoanelor fizice, daca ar fi sa luam in considerare teoria generala, acestea pot incheia contracte de asigurare de la implinirea varstei de 14 ani si daca nu sunt puse sub interdictie, deoarece in esenta ei, incheierea unei asigurări este un act de administrare.

În practica societatilor de asigurare întalnim in mod uzual, in cazul asigurărilor de bunuri definirea asiguratului drept persoana care are un interes legitim în conservarea bunului asigurat.

Excepția o constituie asigurările de viata, in cazul carora asigurat poate fi orice persoană, inclusiv minorul sub 14 ani, insă contractantul asigurării este o persoana cu capacitate deplina de exercitiu.

În cazul asigurării CASCO pe lângă celelalte aspecte mai apare in mod frecvent și calitatea de conducător auto a asiguratului, dar mult mai importantă este calitatea de proprietar al autovehiculului asigurat. În ultima perioada datorită specificului economiei de piată frecvent calitatea de asigurat sau cel puțin de parte menționată in contract o are utilizatorul masinilor achiziționate in sistem lesing.

Consimțământul reprezintă hotarârea de a încheia un act juridic, în spetă, contractul de asigurare, hotărâre manifestată în exterior. Contractul de asigurare nu este valabil daca consimțămantul este dat prin eroare, smuls prin violența sau surprins prin dol. De exemplu, cazuri de dol apar atunci cand, asigurări facultative sunt prezentate ca obligatorii sau cand se apeleaza la sancțiuni imaginare pentru a obtine consimțamantul potențialului client de a contracta. De asemenea se poate întâmplă ca asiguratul sa dea raspunsuri inexacte sau incomplete, cu sau fara rea credinta, privind imprejurarile esentiale referitoare la risc.In ceea ce il priveste pe asigurător acesta se poate considera in eroare in situatia în care, daca ar fi cunoscut de la inceput situația reala nu ar fi acceptat in asigurare potențialul client.

Prin obiectul contractului de asigurare – se ințelege conduita părților impusă în cadrul contractului, cât și acțiunile și inacțiunile la care asiguratul și asigurătorul sunt îndreptățiți sau de care sunt ținuti.

Obiectul contractului de asigurare il constituie în viziunea unor autori bunurile și persoanele expuse anumitor riscuri sau in opinia altora , interesul asigurabil, iar intr-un cadru mai general crearea de obligații pentru părțile implicate.

Cauza (scopul) reprezintă obiectivul urmărit la încheierea contractului de asigurare. Aceasta poate consta în asigurarea împotriva riscului în cazul asiguratului, pentru a limita eventualele pierderi, sau obținerea de profit, în cazul asigurătorului. Cauza trebuie sa fie licita si morală.

În cazul contractelor sinalagmatice, deci și în cazul contractului de asigurare, scopul imediat constă în aceea că o parte se obligă știind că și cealaltă parte se obligă la rândul ei. În concret, scopul imediat în contractarea în asigurare este riscul, adică prefigurarea unei împrejurări viitoare și incerte de care depinde șansa câștigului, respectiv riscului de a suporta pierderea cauzată.

Scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii acestuia. Acest motiv se referă fie la însușirile unor prestații, fie la calităților unor anumite persoane. In cazul contractului de asigurare ambele situații sunt valabile și se referă atât la caracterul riscului, repetabilitatea sa în trecut, posibilitatea ca riscurile avute în vedere la contractare să nu aibă frecvența de producere cât și la asigurat, la calitățile sale de plătitor de primă la timp.

1.4. Clasificarea asigurărilor

Clasificarea asigurărilor se realizează pornind de la următoarele criterii :

a) După regimul juridic sau forma de realizare:

asigurări prin efectul legii,

asigurări facultative.

Asigurările prin efectul legii se caracterizează prin faptul că relațiile de asigurare dintre asigurat și asigurător (referitor la drepturi și obligații, tehnici de asigurare, constatarea și evaluarea pagubelor, stabilire despăgubirilor cuvenite, etc.) sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu. Cea mai cunoscută din această categorie este desigur asigurarea obligatorie de răspundere civilă a conducătorilor de autovehicule.

Asigurările facultative – se caracterizează prin faptul că relațiile de asigurare dintre asigurat și asigurător se stabilesc prin liberul consimțământ al părților în baza unui contract de asigurare.

În aceasta categorie se regăseste si subiectul acestei lucrări de licentă , anume asigurarea autovehiculelor pentru avarii si furt sau după prescurtarea uzuala asigurarea casco.

b) După obiectul asigurat:

asigurări de bunuri,

asigurări de persoane,

asigurări de răspundere civilă.

Asigurările de bunuri au ca obiect valorile materiale, animalele, posibil a fi distruse de calamități naturale sau de accidente. Asigurarea CASCO este inclusa in aceasta categorie.

Asigurări de persoane au ca obiect persoanele fizice pentru cazurile de deces, invaliditate permanentă totală sau parțială din accident, de supraviețuire, de atingere a unei vârste, etc.

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect răspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate unor bunuri aparținând unui terț sau vătămarea unui terț.

c) După riscurile asumate ( asigurate ) se pot întâlni o serie de forme de asigurare, denumirea lor fiind suprapusă cu riscul care se asigură:

asigurări de viață,

asigurări de accidente,

asigurări de furt,

asigurări de incendiu,

asigurări riscuri de transport,

asigurări de răspundere civilă a persoanei,

asigurări medicală de călătorie în străinătate,

asigurări de risc financiar,

asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate

După cadrul național:

– asigurări interne,

-asigurări externe.

Asigurările interne- operează pe plan național fiind promovate de fiecare societate care operează în țara respectivă. Acestea se regăsesc sub diferite variante în cadrul celor trei forme de asigurare expuse înainte.

Asigurările internaționale- s-au dezvoltat pe măsura amplificării schimbului de mărfuri între diferitele țări ale lumii.

Se caracterizează prin luarea în considerare a unor riscuri ce pot afecta bunuri și persoane aflate în parcurs internațional prin implicarea după caz a unor societăți de asigurare străine în derularea asigurărilor și finalizarea lor.

După natura relațiilor dintre părțile implicate în asigurare

asigurări directe,

– reasigurări.

Asigurări directe- sunt asigurările propriu zise, implicând în mecanismul asigurării asiguratul și asigurătorul între care intervine contractul de asigurare.

Reasigurarea – constituie o asigurare indirectă, de fapt este o asigurare a asigurătorului. Apariția reasigurătorului este o necesitate datorită creșterii valorii bunurilor aduse de către asigurați și o cerință impusă asigurătorului de a face față unor riscuri grele. Prin reasigurare, asigurătorul cedează unui reasigurător o parte mai mică sau mai mare din riscurile asumate de la asigurații săi și primele aferente.

Bineînțeles reasigurătorul va părțicipa la plata despăgubirii cu o cotă parte corespunzătoare riscului asumat.

2. Asigurarea autovehiculelor pentru avarii si furt CASCO

2.1. Asigurarea autovehiculelor ca parte integrantă a asigurării de bunuri

Asigurarea de bunuri este reglementată în Legea nr. 136 din 1995, în cadrul capitolului 2, secțiunea a 2-a, în articolele 24-30.

Prin bun se înțelege „o valoare economică ce este utilă pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului și este susceptibilă de o apropiere sub forma dreptului patrimonial”.

Există diverse clasificări ale bunurilor: bunuri mobile și imobile, bunuri care se află în circuitul civil și care nu se află în circuitul civil, bunuri consumptibile și neconsumptibile, bunuri frungifere și nefrungifere, bunuri corporale și necorporale etc.

Asigurarea de bunuri este o asigurare cu caracter facultativ.

În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat sau celor în drept o despăgubire.

Bunul se asigură în funcție de suma declarată de către asigurat, asigurătorul bazându-se pe buna credință a acestuia, suma asigurată neputand să depașească valoarea bunului de la data asigurării.

Din cuantumul despăgubirii care va fi acordată, în cazul apariției riscului asigurat, se vor scădea :

franșiza;

valoarea rămasă care poate fi valorificată;

orice prime datorate până la sfarșitul perioadei de asigurare.

Nu se acordă despăgubiri dacă dauna a fost provocată intenționat de către asigurat, contractant sau beneficiar, membru din conducerea persoanei juridice asigurate. Despăgubirile nu se acordă nici dacă asiguratul nu a luat măsuri în vederea împiedicării producerii riscului asigurat. Articolul 26 alineatul 1 din Legea nr. 136 din 1995 menționează că „asiguratul este obligat să întrețină bunul asigurat în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat”.

Cheltuielile făcute de către asigurat pentru a împiedica sau micșora daunele cad în sarcina asigurătorului, cu excepția situației în care aceste cheltuieli sunt făcute fără rost. În această situație, suma cheltuielilor și a despăgubirilor acordate de către asigurător nu poate depăși suma asigurată.

Asiguratul poate încheia contracte de asigurare pentru același bun cu reprezentanții mai multor societăți de asigurare. În această situație „fiecare asigurător este obligat la plată, proporțional cu suma asigurată și până la concurența acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecința directă a riscului”

( articolul 29, alineatul 1 din Legea nr. 136 din 1995 ).

În cadrul aceluiași articol la alineatul 2 se menționează faptul că „asiguratul are obligația să declare existența altor asigurări pentru același bun la asigurători diferiți, atât la încheierea contractului de asigurare, cât și pe parcursul executării acestuia.”

Polița de asigurare de bunuri acoperă daunele aduse bunului pe baza valorii sale rămase. Această metodă urmează să-l readucă pe asigurat la o situație financiară aproximativ egală cu cea dinaintea apariției pagubelor. Valoarea rămasă este definită ca fiind valoarea de înlocuire minus deprecierea. Valoarea de înlocuire reprezintă costul efectiv al reparației avariilor aduse bunului în scopul de a-l aduce în situația anterioară producerii pagubelor, folosind materiale de același fel și aceeași calitate. Deprecierea reprezintă estimarea valorică a uzurii fizice și morale.

În ceea ce privește elementele specifice contractului de asigurare de bunuri, acestea sunt:

Interesul asigurabil, care este reprezentat de dauna efectivă, evaluabilă în bani pe care persoana interesată de asigurarea bunului o poate avea în caz de producere a evenimentului asigurat. Este necesar din trei motive: previne acțiunile speculative, reduce numărul pagubelor intenționate, sprijină principiul despăgubirii, o persoană nu trebuie să profite în urma producerii unei daune asigurate.

Riscul asigurat. Acesta este viitor, posibil și incert.

Obiect al contractului de asigurare de bunuri pot fi:

clădirile și alte construcții: birouri, locuințe, magazine, muzee, parcuri industriale etc.

mașini, utilaje, motoare etc.

mărfuri, materii prime semifabricate, produse finite, mijloace circulante etc.

Nu pot face obiectul contractului de asigurare de bunuri următoarele valori materiale:

banii, hârtiile de valoare, titlurile de valoare, obiectele de material prețios, mărcile poștale etc.

salariile;

bunuri din gospodăriile persoanelor fizice.

Suma asigurată se stabilește prin negociere între asigurat și reprezentanții societății de asigurare, pe baza declarației de asigurare dar ținând cont de valoarea de înlocuire a bunului diminuata cu uzura.

Principalele tipuri de asigurări de bunuri sunt:

asigurarea autovehiculelor pentru cazuri de avarii și furt

asigurarea clădirilor și a altor construcții pentru riscurile de incendiu și alte calamități;

2.2. Principalele caracteristici ale asigurarii autovehiculelor pentru avarii si furt CASCO

Asigurarea autovehiculelor pentru avarii si furt cunoscută îndeosebi sub numele prescurtat de asigurarea CASCO este una dintre cele mai cunoscute și uitilizate tipuri de asigurări de bunuri facultative în Romania.

Mii de persoane suferă anual vătămări corporale în accidente auto, dar și mai frecvente sunt avariile autovehiculelor ce pot avea efecte financiare semnificative asupra unui individ sau asupra unei familii.În acest capitol sunt analizate aceste probleme alături de alte câteva aspecte importante referitoare la aumobile și asigurarea acestora.

În cadrul societăților de asigurări care oferă asigurări auto au fost studiate multe probleme legate de asigurarea conducătorilor auto.Unii conducători auto întâmpină probleme în obținerea asigurării pe care și-o pot permite.Câteva dintre problemele referitoare la asigurarea autovehiculelor sunt următoarele:

Frecvența mare a accidentelor

Costurile ridicate pe care le implică accidentele

Pierderile asigurătorilor din încheierea acestui tip de asigurare

Iresponsabilitatea unor conducători auto

Disponibilitatea și posibilitatea de a cumpăra aceste tipuri de asigurări

Dacă privim cu atenție și analizăm societatea în care trăim constatăm cu stupoare faptul că mass-media ne aduce la cunoștință zilnic producerea unor accidente auto cauzate pe de o parte de inconștiența conducătorilor auto în condițiile consumului de alcool sau droguri , iar pe de altă parte de factori precum viteza excesivă , nerespectare distanței regulamentare între autovehicule, adormirea la volan și pătrunderea pe contrasens.Una dintre tendințele acestei perioade care se face simțită mai ales în condițiile actuale ale traficului urban este aceea a accidentelor și a deceselor provocate de agresiunea conducătorului auto ( prea multe persoane supuse stresului și prea puțin respect față de alte persoane).

Implicațiile financiare ale accidentelor auto sunt foarte mari.Acestea cuprind pentru persoanele păgubite valoarea daunelor la bunuri, cheltuielile medicale, pierderea veniturilor, onorariile avocatilor, pierderi datorate întreruperii activității .Pe de altă parte nu trebuie neglijate nici pierderile care pot fi cauzate societăților de asigurare de subscrierea acestor asigurări în situațiile în care despăgubirile și cheltuielile asigurătorului , intr-o anumită perioada sunt mai mari decât volumul primelor încasate în aceeași perioadă.Datorită acestor pierderimulți asigurători măresc periodic primele de asigurare și înăspresc condițiile de asigurare pentru solicitanți sau includ mai multe excluderi in contract.

Conducătorii auto iresponsabili reprezintă de fapt problema majoră a asigurărilor casco.Ei pot fi grupați în trei categorii principale, iar o parte dintre aceștia aparțin simultan mai multor categorii:

Conducătorii auto neasigurați

Conducătorii auto sub influența alcoolului și medicamentelor sau drogurilor

Alte categorii de conducători auto supuși unor riscuri majore

Practic datorită acestora se produc cele mai grave accidente auto , cu pierderile financiare cele mai mari atât pentru persoanele si autovehiculele implicate cât și pentru societățile de asigurare.

O altă problemă o constituie faptul că unele persoane , deși cheltuie foarte mulți bani pe achiziționarea unor autovehicule costisitoare, nu sunt dispuse sau nu mai forță financiară pentru a achiziționa și o asigurare casco la prețurile practicate de societățile de asigurări.

În continuare voi prezenta cele mai importante aspecte pe care le avem în vedere la încheierea unei asigurări de avarii și furt pentru autovehicule.Pentru a înțelege acest tip de asigurare utile sunt condițiile de asigurare care explicitează practic toate componentele contractului de asigurare și care oferă cele mai importante informații referitoare la obiectul asigurării, riscurile asigurate, excluderile din asigurare, plata despăgubirilor.

Astfel prin parcurgerea conținutului unor condiții de asigurare ca parte integrantă a contractului de asigurare reușim să răspundem la cele mai importante întrebări legate de asigurarea casco:

Cine poate să incheie o asigurare CASCO si ce conditii trebuie sa indeplineasca autovehiculul?

Ce autovehicule se pot asigura?

Care sunt riscurile asigurate pentru asigurarea autovehiculelor pentru avarii si furt?

Care riscuri sunt excluse din asigurare?

Cum se stabilesc sumele asigurate ?

Cum se stabilește perioada asigurată?

Ce reprezinta fransiza si pentru ce riscuri o intalnim la asigurarea CASCO?

Cum se plătesc despăgubirile?

Cine poate să încheie o asigurare CASCO și ce condiții trebuie să îndeplinească autovehiculul?

Asigurătorul, în baza condiților de asigurare și a încasării primelor, cuprinde în asigurare autovehicule, inclusiv remorci și semiremorci tractate de acestea, înmatriculate în România.

Asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor poate fi încheiată cu valabilitate atât în România cât și în afara teritoriului României. Unele societăți asigură inclusiv autovehiculele înmatriculate în străinătate , dar doar pentru riscul de avarii produs pe teritoriul României.

Prin plata unei prime adiționale pot fi asigurate și echipamentele suplimentare montate pe autovehicul, diferite de dotarea producătorului (radio-casetofoane, CD Playere, sisteme de alarmă, etc.), fără a depăși un anume procent stabilit de societate din suma asigurată a autovehiculului.

Ce autovehicule se pot asigura?

Se pot asigura autovehicule, vehicule pentru transporturi terestre de bunuri sau persoane, acționate pe principiul motorului, precum si altele, construite si echipate pentru diverse destinații speciale. Remorcile si semiremorcile se pot asigura separat. Autovehiculele sunt asigurate de regulă împreună cu piesele de rezervă, trusele de scule, accesoriile montate de producător.

Asigurarea se incheie numai pentru riscurile prevăzute in conditii, cu franșizele, excluderile, extinderile, clauzele speciale prevăzute expres in aceasta și în suplimentele de asigurare.

Care sunt riscurile asigurate pentru asigurarea autovehiculelor pentru avarii si furt?

       Asigurătorul acordă despăgubiri in limita sumei asigurate, Asiguratului sau, dupa caz, Beneficiarului desemnat, pentru:

pagubele provocate autovehiculului de ciocniri, loviri, răsturnari, zgârieri, caderi (inclusiv cu prilejul transbordarii), căderea unor corpuri pe autovehicul;

furtul autovehiculului sau al unor părți componente ori piese ale acestuia, precum si pentru pagubele provocate acestuia ca urmare a furtului sau tentativei de furt;

pagubele produse autovehiculului de incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare sau diverse distrugeri, ca urmare a incendiilor;

pagubele produse autovehiculului de inundații, uragan, cutremur, prabusire sau alunecare de teren, ploaie torentiala, grindină, trasnet, greutatea stratului de zapada sau gheață, avalanșă de zăpadă, acțiunea mecanică a apelor curgătoare sau a obiectelor purtate de ape;

pagubele produse dotărilor suplimentare montate la autovehicul, declarate de Asigurat in cererea-chestionar, a căror valoare este inclusă în suma asigurată a autovehiculului, numai dacă aceste pagube au rezultat ca urmare a producerii riscurilor asigurate;

pagubele produse ca urmare a riscurilor asigurate părtilor componente sau pieselor autovehiculului în timp ce acestea se aflau demontate in vederea efectuarii reparației sau intreținerii;

pagubele produse autovehiculului ca urmare a măsurilor luate pentru salvarea lui;

cheltuielile efectuate în vederea transportului autovehiculului avariat la atelierul de reparații care poate efectua reparația, cel mai apropiat de locul accidentului, sau la locul de adăpostire al autovehiculului, dacă acesta nu poate fi deplasat prin forță proprie.

Care riscuri sunt excluse din asigurare?

     Acest capitol din orice contract si conditii de asigurare, deși asigurătorii nu recunosc, este până la urmă cel mai important pentru asigurați, deoarece în funcție de acesta vor afla defapt dacă primesc despăgubiri sau nu în cazul producerii unui eveniment. Am realizat o selecție a celor mai comune excluderi din condițiile de asigurare ale unei societăți. Astfel nu sunt cuprinse in asigurare si, deci nu se acordă despăgubiri pentru: 

avarierea sau distrugerea autovehiculului sau părților sale componente prin : exploatare, funcționare, uzură sau a defectelor de fabricație, defectării pieselor, subansamblelor precum și cele cauzate de întreținerea necorespunzătoare a autovehiculului. Se vor acorda totuși despăgubiri dacă defectarea unor piese sau părți componente, inclusiv anvelope sau camere ale acestora, este cauza producerii unor riscuri cuprinse în asigurare , ce au consecință avarierea sau distrugerea autovehiculului, mai puțin contravaloarea acestor piese sau părți componente defectate.

pagubele produse prin influența temperaturii asupra motorului autovehiculului, determinate de înghețul apei din instalația de răcire și cele produse motorului, cutiei de viteze sau diferențialului ca urmare a supraîncălzirii determinată de defectarea unor piese sau lipsa ori insuficiența lubrifianților.

pagube produse ca urmare directă a trepidațiilor autovehiculului în timpul mersului precum și avarierea componentelor, instalațiilor, aparatelor electrice ori electronice sau a oricărui consumator electric existent în autovehicul ca urmare a acțiunii curentului electric.

avarierea sau distrugerea pieselor de rezervă, accesorii, (cu excepția celor din dotarea producătorului sau asigurate suplimentar), a huselor, prelatelor (cu excepția celor montate), a carburanților sau a bunurilor transportate în autovehicule, semiremorci sau remorci tractate de autovehicule.

pagubele produse în timpul și/sau în legătură cu utilizarea autovehiculelor la concursuri, întreceri (oficiale sau neoficiale) precum și pe perioada antrenamentelor pregătitoare acestora.

avarierea sau distrugerea autovehiculului sau a părților sale componente, ca urmare a pătrunderii cu acesta în zone inundate sau prin traversarea unor cursuri de apă.

pagube produse jantelor, amortizoarelor, articulatiilor autovehiculului, precum si anvelopelor si camerelor prin tăiere, înțepare, explozie, cu excepția cazurilor când aceste pagube au rezultat ca urmare a producerii unor riscuri asigurate însuși autovehiculului.

pagubele ce au fost produse autovehiculului în perioada în care acesta era încredințat unei unități de service auto, în vederea efectuării unor reparații sau revizii, precum și înlocuirea anumitor piese avariate ale caroseriei autovehiculului asigurat, aflat în perioada de garanție, pentru remedierea cărora, deși reparația este tehnic posibilă și nu afectează siguranța circulației, unitatea service solicită înlocuirea respectivei piese motivând păstrarea garanției.

partea de pagubă care s-a mărit prin neluarea de către conducătorul autovehiculului a unor măsuri necesare pentru limitarea acesteia.

pagubele produse cu intenție de către asigurat sau de către cei care au folosit autovehiculul la data producerii daunei cu consimțământul asiguratului.

pagubele produse în timpul săvârșirii unor fapte incriminate de legislația privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe drumurile publice, precum și cele rezultate prin săvârșirea unor infracțiuni cu intenție.

pagubele produse de conducătorul autovehiculului aflat sub influența băuturilor alcoolice, a unor produse sau substanțe stupefiante ori medicamente cu efecte similare acestora. drogurilor, precum și în situația în care se sustrage de la testarea concentrației alcoolului.

pagubele produse in cazul în care conducătorul autovehiculului:

nu posedă permis de conducere (cu excepția cazului când autovehiculul adaptat cu comandă dublă era condus de o persoană asistată de către instructorul auto sau examinator) sau permisul nu era valabil pentru categoria respectivă de autovehicule, ori permisul i-a fost suspendat, anulat sau reținut în vederea suspendării, anulării, fără a i se elibera o autorizație de conducere provizorie;

nu posedă certificatele profesionale obligatorii, conform legislației în vigoare, pentru a avea voie să efectueze anumite tipuri de transporturi sau să conducă anumite categorii de autovehicule.

cheltuieli făcute pentru transformări sau îmbunătățiri aduse autovehiculului față de starea lui anterioară producerii evenimentului asigurat sau pentru remedierea unor reparații nereușite.

pagubele produse ca urmare a nerespectării de către conducătorul auto a normelor legale privind trecerea la nivel cu calea ferată. În nici un caz nu se vor acorda despăgubiri dacă paguba s-a produs prin impactul autovehiculului cu un vehicul feroviar.

pagubele produse în cazul în care la data accidentului, autovehiculul nu avea verificarea tehnică la zi (ITP), iar accidentul a avut loc în timpul deplasării autovehiculului.

părțile componente ale vehiculului/autovehiculului ce erau avariate la încheierea asigurării, menționate în inspecția de risc și care nu au fost remediate și avizate înaintea producerii evenimentului asigurat.

pagube produse sau agravate (pentru partea de pagubă care s-a mărit) ca urmare a exploziilor, incendiilor cauzate de folosirea flăcării deschise, inclusiv la repararea autovehiculului sau de produsele inflamabile ori periculoase aflate în spațiile care adăpostesc autovehiculul asigurat sau de cele transportate cu acesta fără o autorizație legală, precum si pagubele cauzate atat exteriorului cat si interiorului autovehiculului, de actiunea substantelor corozive.

pierderi ca urmare a diminuării valorii autovehiculului în urma reparațiilor sau a neutilizării acestuia în urma producerii unui risc asigurat.

avariile produse autovehiculului pe perioada și din cauza transportului (terestru, naval, aerian), tractării, remorcării sau transbordării.

avarierea sau distrugerea autovehiculului asigurat, (inclusiv ca urmare a răsturnării), de către bunurile transportate cu acesta și/sau ca urmare a manevrelor de încărcare-descărcare.

pagube produse din culpa gravă a conducătorului autovehiculului. Prin culpă gravă se înțelege:

continuarea rularii autovehiculului dupa spargerea baii de ulei, avarierea cutiei de viteze, explozia cauciucului etc;

părăsirea autovehiculului în zone nepopulate ori abandonarea în caz de blocaj al circulației, cu excepția situației când acest lucru este cerut în mod expres de organele de poliție sau în caz de forță majoră, atunci când este pusă în pericol viața sau integritatea persoanelor din autovehicul;

utilizarea autovehiculului pe drumuri închise circulației publice sau pe sectoare de drum destinate exclusiv circulației anumitor categorii de vehicule (ex.: drumuri forestiere);

utilizarea autovehiculului contrar instrucțiunilor sau recomandărilor producătorului;

nerespectarea normelor legale privind regimul orar de muncă al șoferilor, conform „Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale – A.E.T.R.” și a reglementărilor interne, elaborate de Ministerul Transporturilor.

pagube produse de :

expropriere, sechestrare, confiscare, distrugere sau avariere din ordinul oricărei autorități publice.

explozie atomică, război, război civil, rebeliune, insurecție, dictatură militară, tulburări civile, greve, manifestații sau acte de terorism, radiații de orice natură, acțiunea acizilor sau a substanțelor chimice, poluare sau contaminare.

în cazul în care asigurarea cuprinde și riscul de furt nu se acordă despăgubiri dacă:

organele de poliție nu confirmă furtul/tentativa de furt sau înregistrarea unei reclamații în legătură cu un asemenea eveniment precum și faptul că bunul asigurat nu a fost găsit în 60 de zile de la data înregistrării reclamației la Poliție;

la comiterea furtului sau tentativei de furt, au luat parte asiguratul, membrii ai familiei sau persoane aflate în întreținerea acestuia inclusiv persoanele care locuiesc la aceiași adresă cu asiguratul, reprezentantul legal ori prepușii asiguratului sau ai utilizatorului, în cazul persoanelor juridice, alte persoane care conduceau autovehiculul cu consimțământul asiguratului;

autovehiculului furat sau avariat, ca urmare a tentativei de furt, nu i s-a scos cheia din contact pe perioada cât a fost părăsit și nu i s-au încuiat și blocat ușile și trapa, cu excepția cazurilor când închiderea nu era posibilă datorită părțicularităților de fabricație a autovehiculului;

în timpul furtului sau tentativei de furt, autovehiculul era demontat în părți componente;

asiguratul nu a depus la asigurător odată cu avizarea furtului autovehiculului:

originalul certificatului de înmatriculare, după caz autorizația de circulație provizorie, cartea de identitate a autovehiculului. Aceste documente trebuie păstrate în afara autovehiculului, după părăsirea acestuia.

toate rândurile de chei și telecomenzile originale, care au fost declarate la încheierea asigurării.

cereri de despăgubiri frauduloase sau care au la bază declarații false, precum și în cazul în care în legătură cu dauna a fost depusă la organele competente o sesizare, până la soluționarea acesteia sau a fost declanșată o anchetă penală, până la finalizarea acesteia;

cazul în care Asiguratul nu a instiintat in scris Asigurătorul, in termenul prevazut de prezentele conditii si a reparat autovehiculul fara acordul Asigurătorului, inainte ca inspectorul de dauna sa efectueze constatarea pagubei, precum si cazul în care Asiguratul repară în străinătate autovehiculul, fără a avea în prealabil acordul scris al asigurătorului;

cazurile în care asiguratul a încredințat autovehiculul asigurat unei alte persoane, care refuză să îl restituie.

Cum se stabilesc sumele asigurate ?

Autovehiculele se asigură la valoarea reală a acestora la data încheierii sau reînnoirii asigurării.

Valoarea reală reprezintă valoarea de comercializare din nou conform facturilor, listelor de prețuri ale producătorilor sau cataloagelor de prețuri (în cazul autovehiculelor străine) diminuată cu uzura determinată de vechimea autovehiculului, conform tabelei de uzură practicată de societatea de asigurare. Pentru autovehiculele comercializate în România, valoarea de comercializare din nou va cuprinde și TVA-ul aferent.

Valoarea din nou a echipamentelor suplimentare se stabilește pe baza cataloagelor de specialitate sau prețurilor practicate de unitățile de specialitate, uzura stabilindu-se pe baza scării de uzură corespunzătoare autovehiculului asigurat.

În cazul autoturismelor achiziționate în sistem leasing sau cu plata in rate, suma asigurată se stabilește în funcție de opțiunea asiguratului la valoarea CIP sau DDP. La stabilirea sumei asigurate nu se ia in calcul valoarea totala a contractului de leasing sau rate care include dobanzi, taxe de leasing, comisioane.

Suma asigurată se stabilește în lei noi (RON) sau în valută (EUR sau USD)    

Cum se stabilește perioada asigurată?

Asigurarea se încheie pe perioada de 1 an sau pe durate mai scurte, perioada minimă de asigurare fiind de 6 luni. Pentru autovehiculele comercializate în sistem leasing sau rate, polițele de asigurare se pot încheia pe toata durata contractului de leasing / vânzare în rate.

Răspunderea Asigurătorului începe la data precizată în contractul de asigurare, dar nu mai devreme de ora zero a următoarei zile în care s-a plătit prima de asigurare, cu excepția reînnoirii contractului când asigurarea continuă fără întrerupere, dacă prima de asigurare a fost plătită anterior expirării contractului. În cazul în care prima de asigurare se plătește prin instrumente bancare, data plății se consideră data la care instrumentul de plată este vizat de banca plătitoare. Răspunderea societătii încetează la ora 24 a ultimei zile de valabilitate trecută în contractul de asigurare.

Asigurarea nu se va putea încheia fara completarea cererii-chestionar de catre Asigurat, fisa de calcul si fără efectuarea inspecției de risc. La reînnoirile fără întrerupere de contract inspecția de risc nu este necesară.

În cazul autovehiculelor achiziționate direct de la producători, dealeri sau societăți

de leasing, asigurarea poate intra în vigoare odată cu plata primei, emiterea contractului de asigurare și inspecția de risc a autovehiculului. Daca polita de asigurare intra in vigoare la data la care se elibereaza procesul verbal de predare-primire al autovehiculului, este suficienta anexarea unei copii a procesului verbal sau a facturii, fara a mai fi necesara efectuarea inspectiei de risc si a fotografiilor.

Protecția prin asigurare încetează la ora 24 a datei scadenței de plată a ratei neachitate, dacă asiguratul nu a plătit rata de primă cel mai târziu în intervalul de păsuire de 15 zile calendaristice, acordat ca o facilitate asiguratului de asigurător. Protecția prin asigurare se menține în interiorul termenului de păsuire de 15 zile cu condiția ca rata restantă să fie achitată în interiorul acestui interval.

Răspunderea Asigurătorului încetează la data declarării daunei totale, prin plata despăgubirii .

În cazul în care riscul asigurat s-a produs înainte de intrarea în vigoare a asigurării, contractul de asigurare se reziliază de drept, asigurătorul având obligația de a restitui asiguratului în întregime primele de asigurare încasate.

În cazul înstrăinării autovehiculului, contractul de asigurare se reziliază de drept de la data transferului de proprietate. Dacă în baza contractului de asigurare încheiat pe perioada de un an nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri, primele încasate aferente perioadei ulterioare rezilierii se vor restitui în cotă de 1/12 pentru fiecare lună de asigurare întreagă rămasă până la expirarea contractului.

La solicitarea utilizatorului, pentru autovehiculul pentru care are loc transferul de proprietate în perioada de asigurare ca urmare a încetării contractului de leasing, asigurarea CASCO poate rămâne în vigoare până la expirarea perioadei de valabilitate înscrisă în documentele de asigurare, fără modificarea primei de asigurare dacă noul proprietar este utilizatorul înscris în documentele de asigurare.

În termen de 3 luni de la rezilierea contractului de asigurare ca urmare a înstrăinării autovehiculului, fostul asigurat poate solicita încheierea unei noi asigurări pe durata de 1 an, pentru un alt autovehicul, proprietatea acestuia, beneficiind de reducerile de primă dobândite, dacă nu există obligația plății de despăgubiri în baza contractului reziliat. Asigurarea pentru noul autovehicul intră în vigoare la ora zero a următoarei zile în care s-a plătit prima de asigurare recalculată în funcție de caracteristicile noului autovehicul, s-a emis contractul de asigurare și s-a efectuat inspecția de risc.

Ce reprezinta franșiza si pentru ce riscuri o intâlnim la asigurarea CASCO?

      Franșiza este partea din fiecare daună (calculată ca procent din suma asigurata) stabilită prin contract și suportată de Asigurat. Franșizele sunt de regulă dupa cum urmează:

Obligatorii in cazul în care se produce:

furtul total al autovehiculului: procent din suma asigurata (exemplu : 20% sin suma asigurata);

furtul unor părți componente ori piese ale acestuia, precum si pentru pagubele provocate acestuia ca urmare a furtului sau tentativei de furt: procent din suma asigurata(exemplu:5%dinsumaasigurata).

Optionale (facultative) pentru avarii totale sau părțiale, caz în care Asiguratul, in funcție de procentul din suma asigurata ales ca fransiza, beneficiază de o reducere a primei de asigurare.

Cum se plătesc despăgubirile?

Constatarea și evaluarea pagubelor se face de către reprezentanții asigurătorului, împreună cu asiguratul sau împuterniciții acestuia, iar în anumite situații prin experți dacă s-a convenit în acest mod de către cele două părți. Asigurătorul nu va acorda despăgubiri dacă asiguratul a procedat la repararea autovehiculului fără constatarea prealabilă a pagubei de către reprezentanții asigurătorului.

Despăgubirile se plătesc în lei noi (RON), în limita sumei asigurate. Despăgubirea nu poate depăși cuantumul pagubei efectiv suferite de asigurat și nici valoarea reală a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat. În situația în care suma asigurată a fost stabilită în valută, determinarea acesteia în lei noi (RON) se va face prin transformarea valutei la cursul BNR de la data producerii evenimentului asigurat. În cazul echipamentelor suplimentare despăgubirea nu va putea depăși valoarea reală a acestora și nici suma la care acestea au fost asigurate. Despăgubirea se plătește beneficiarului înscris în polița de asigurare, asiguratului sau unităților prestatoare de servicii/furnizoare de piese de schimb pe baza documentelor justificative. Plata despăgubirilor către alte persoane se face doar pe bază de procură notarială autentificată.

Cuantumul despăgubirii este egal cu costul reparațiilor și înlocuirii părților componente sau pieselor avariate inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare-montare, aferente reparațiilor și înlocuirilor, necesare ca urmare a pagubelor produse de cauze cuprinse în asigurare, incluzând și TVA. Dacă suma tuturor acestor costuri este egală sau depășește 85 % din valoarea reală a autovehiculului, la data producerii evenimentului asigurat se consideră daună totală (avariere/distrugere totală).

Costul reparațiilor inclusiv costul de înlocuire a părților componente și al pieselor avariate se stabilește pe baza actelor eliberate de unitățile care efectuează lucrări de acest tip și sunt autorizate în acest scop.

Costul reparațiilor executate în regie proprie se stabilește pe baza evaluării asigurătorului și a documentelor privind plățile efectiv făcute până la data evaluării cu acordul asigurătorului.

În aceste cazuri tariful pe ora de manoperă nu poate depăși tariful practicat de unitățile de specialitate, fără TVA și nici tariful maximal aprobat de Asigurător pentru tipul de autovehicul în cauză.

Prețul pentru piese, în cazul în care reparația se efectuează în baza evaluării asigurătorului, nu poate depăși prețul acestora practicat de furnizorii de piese cu care Asigurătorul are încheiate convenții. Dacă furnizorii de piese nu au oferte pentru anumite repere, pentru acestea se va lua în calcul prețul practicat de magazinele de specialitate sau cel prevăzut în cataloagele de specialitate.Asigurătorul nu accepta in nici un caz preturi mai mari decat cele practicate de reprezentante, in caz contrar diferenta va fi suportata de asigurat.

Nu sunt acceptate la plata chitanțe fiscale sau facturi pentru piesele achiziționate de Asigurat în regim de consignație și nici chitanțe de mână.

Dacă asiguratul simulează producerea evenimentului asigurat sau facilitează agravarea pagubei, decade din dreptul la despăgubire. Dacă asiguratul exagerează cu intenție cuantumul pagubei folosind spre justificare mijloace sau documente false, despăgubirea se va acorda în baza evaluării Asigurătorului.

În caz de daună totală, despăgubirea va reprezenta diferența dintre valoarea reală și valoarea rămasă, autovehiculul avariat rămânând în proprietatea asiguratului. Valoarea rămasă se va stabili de comun acord de cele două părți (asigurat și asigurător), ea neputând fi însă mai mică de 15% din valoarea reală. În situația în care acordul asupra valorii rămase nu se poate realiza, se va apela la un expert neutru. Valoarea rămasă stabilită de acesta va fi acceptată de ambele părți.

La avarierea unui ansamblu sau subansamblu, se ia în considerare înlocuirea numai a părților componente sau a pieselor care au fost avariate, chiar dacă cu prilejul reparației s-a înlocuit întregul ansamblu sau subansamblu.

Prin părți componente sau piese avariate care se consideră necesar a fi înlocuite, se înțeleg numai acelea a căror reparație nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora, ori dacă repararea este posibilă, costul reparației, inclusiv cheltuielile materiale, cele de demontare-montare, depășesc valoarea din nou a părții componente sau a piesei respective.

De regula se consideră ca a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului, atunci când suprafața părților avariate din cauze cuprinse în asigurare, în unul și același eveniment, și care necesită revopsirea lor, reprezintă cel puțin 50 din suprafața totală exterioară a autovehiculului respectiv.

În cazurile în care cu ocazia demontării autovehiculului în vederea efectuării reparațiilor se constatată și alte pagube care au avut loc ca urmare a producerii riscului asigurat ce nu au putut fi constatate inițial, asiguratul este obligat să înștiințeze societatea pentru a se efectua o constatare suplimentară a daunei. În caz contrar, pentru aceste pagube, asigurătorul nu va acorda despăgubiri. În cazurile în care, cu ocazia efectuării reparațiilor ca urmare a pagubelor produse din riscuri asigurate, Asiguratul a efectuat unele operațiuni suplimentare sau înlocuiri față de avariile constatate și menționate în procesul verbal, costurile acestora vor fi suportate de asigurat.

Din cuantumul despăgubirii se scad: franșiza sau franșizele prevăzute în contractul de asigurare, toate ratele scadente și neachitate la data stabilirii despăgubirii și in cazul în care despăgubirea depășește 20 din suma asigurată,se scad toate ratele datorate pina la expirarea asigurarii.

În situația în care despăgubirea urmează să fie plătită atelierului de reparații în acceptul de plată asigurătorul va menționa cuantumul sumei pe care urmează să îl achite având în vedere reținerile prevăzute la alineatul precedent.

La solicitarea scrisă a asiguraților și cu acordul asigurătorului, pentru autovehicule de producție străină a căror reparație se realizează în România se poate accepta achiziționarea din străinătate a unor piese sau materiale (inclusiv taxe vamale, mai puțin TVA extern). Decontarea acestora se face în lei noi (RON) la cursul de schimb BNR de la data achiziționării. Prețul acestora nu poate depăși prețul unor produse similare ce se comercializează de către furnizorii de piese din România. În cazul riscurilor asigurate produse pe teritoriul României, reparațiile se efectuează la ateliere de specialitate din România, fiind exclusă efectuarea reparațiilor în străinătate.

În caz de furt al autovehiculului, despăgubirea se acordă numai dacă Poliția confirmă înregistrarea unei reclamații de furt în legătură cu autovehiculul asigurat și numai daca autovehiculul nu a fost găsit în termen de 60 de zile de la data înștiințării furtului, în scris,de către asigurat la asigurător. Pentru furtul unor părți componente, echipamente suplimentare, despăgubirile se acordă în aceleași condiții precizate anterior după trecerea unui termen minim de 30 de zile de la înștiințarea societății.

Dacă înainte de plata despăgubirii, autovehiculul, părțile componente sau piesele acestuia au fost găsite, despăgubirile se acordă numai pentru eventualele pagube produse ca urmare a furtului sau tentativei de furt.

Dacă după plata despăgubirii, autovehiculul sau părțile componente furate au fost găsite, asiguratul are obligația să restituie asigurătorului despăgubirea încasată în termen de 15 zile de la data comunicării acestui fapt. În cazul în care despăgubirea ca urmare a furtului autovehiculului s-a stabilit prin transformarea în lei noi (RON) a sumei asigurate stabilite în valută, suma ce urmează a fi restituită va fi reactualizată pe baza raportului dintre cursul valutei la data comunicării și cel de la data plății despăgubirii.

În caz de furt prin efracție a radio-casetofoanelor cu față detașabilă, preluate în asigurare, acordarea despăgubirii este condiționată de predarea la asigurător a feței detașabile a echipamentului respectiv.

La contractele de asigurare la care dreptul la despăgubire a fost cesionat, despăgubirea se va plăti cesionarului, sau,la solicitarea acestuia,altor persoane desemnate de acesta.

Suma asigurată se diminuează de la data producerii evenimentului asigurat cu valoarea despăgubirilor datorate de societate.

Reîntregirea sumei asigurate se realizează automat și gratuit imediat după efectuarea reparației, cu exceptia cazurilor în care a fost declarata dauna totala. Pentru autovehiculele reparate în regie proprie, răspunderea asigurătorului la nivelul sumei asigurate reîntregite intră în vigoare numai după efectuarea inspecției de risc.

În cazul existenței mai multor asigurări încheiate pentru același autovehicul, fiecare asigurător este obligat la plată, proporțional cu suma asigurată de fiecare și până la concurența acesteia, asiguratul neputând încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecința directă a riscului.

În cazul unor avarii în străinătate se acordă despăgubiri numai pentru reparațiile efectuate, necesare continuării călătoriei. Decontarea acestora se va face în lei noi (RON), la întoarcerea în țară și la cursul de schimb BNR al valutei respective la data achitării de către asigurat a contravalorii reparației, exclusiv TVA extern.

Plata despăgubirilor se va face în maxim 15 zile lucrătoare de la depunerea de către asigurat a ultimului document solicitat, necesar soluționării dosarului de daună. În situația efectuării plății de către asigurător direct în contul bancar al asiguratului, acesta se consideră a fi integral despăgubit dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii.

Asigurătorul poate amâna plata despăgubirii dacă, în legătură cu evenimentul asigurat sau dreptul la încasarea despăgubirii, s-a deschis împotriva asiguratului o anchetă de către organele de poliție sau o procedură penală, până la finalizarea anchetei, respectiv a cercetărilor penale.

3. Mecanismul perfectarii contractului de asigurare CASCO , modificarea si încetarea contractului de asigurare

Încheierea contractului presupune “realizarea acordului de voință al parților asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizează prin întâlnirea pe deplin concordantă sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta, cu acceptarea acelei oferte’’.

Oferta de a contracta, initiata de catre asigurător trebuie să fie: reală, serioasă, conștientă, neviciată și cu intenția de a angaja din punct de vedere juridic. Desigur perfectarea contractului de asigurare implica obligatii si din partea asiguratului a caror nerespectare poate bloca incheierea asigurării sau conduce la consecinte jurdice in sarcina asiguratului sau la nulitatea contractului in cazul în care acesta este in desfasurare.Astfel prima obligatie a asiguratului este aceea de a intocmi declaratia de asigurare prîn care se realizeaza un dialog scris formalizat intre asigurat si asigurător, referitoare la risc, la elementele de identificare ale părților, la materia, bunurile care vor face obiectul asigurării, la persoana asigurata, suma asigurata. Intr-o interpretare mai larga a notiunii de cerere si oferta se poate spune ca declaratia de asigurare tine loc de oferta din partea asiguratului, reprezintand manifestarea voinței potențialului asigurat de a încheia contractul, iarpe de alta parte societatea de asigurare isi manifesta acordul de vointa in scris pentru incheierea contractului de asigurare.

În cuprinsul acestui document, asigurătorul formulează mai multe întrebari la care asiguratul este rugat să raspundă, sub forma unei declaratii pe proprie răspundere prîn care reprezentanții societății de asigurare pot cunoaste proporțiile riscului pe care, în cazul încheierii contractului de asigurare, o să și-l asume. Importanta declaratiei de asigurare este recunoscuta prin reglementarea din Legea nr. 136 din 1995 – privind asigurările și reasigurările în România, care prevede la articolul 13 alineatul 1, faptul că “persoana care urmează să încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la intrebările formulate de asigurător, cu privire la împrejurările esențiale referitoare la risc, pe care le cunoaște”, iar la alineatul 2 că “dacă împrejurările esențiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice in scris asigurătorului schimbarea”.

Declarația de asigurare are, așadar, rolul de evaluare a riscului pentru a se putea decide încheierea sau refuzul încheierii contractului de asigurare, fiind, deci, o ”ofertă informativă” privind riscul, și conține:

identitatea asiguratului;

obiectul activității;

durata asigurării solicitate;

date privind bunurile;

suma asigurată;

fransiza;

bunuri asigurate;

condiții de asigurare solicitate;

istoricul asigurărilor anterioare cu acelasi obiect;

istoricul daunelor;

Declarația de asigurare este semnată de către declarant, acesta asumandu-și răspunderea privind exactitatea celor declarate. Din cuprinsul datelor continute de declaratiei de asigurare trebuie sa reiasa condiția de bază pentru încheierea contractului de asigurare si anume existența interesului asigurabil, interes care poate consta în apărarea proprietății, a vieții sau apărarea împotriva apariției unor evenimente care să declanșeze răspunderea civilă pentru altul.

Până la acceptarea ofertei celui interesat de asigurare, se mai parcurge o etapă importantă, și anume, analiza declarației de risc, urmată, dacă este cazul de efectuarea inspectiei de risc. Pe baza declarației de asigurare, reprezentanții societății de asigurare vor face o analiză, un studiu, asupra stării de fapt având ca obiect central riscul. În funcție de aceasta, asigurătorul se va hotărî dacă acceptă sau nu încheierea contractului de asigurare. Analiza declarației de risc de către reprezentanții societății de asigurare va duce la apariția a trei ipoteze:

refuzarea încheierii contractului de asigurare;

efectuarea unei contraoferte din partea societății de asigurare, situație în care se va aștepta acceptarea potențialului asigurat;

încheierea contractului de asigurare.

Dupa cum reiese din cele prezentate anterior, in cazul asigurării casco, analiza declaratiei de asigurare reprezinta doar punctul de plecare pentru reprezentanții societății de asigurare, acestia efectuand dupa preluarea informatiilor inspecția de risc, activitate care are rolul de a verifica conformitatea datelor declarate de către potențialul asigurat și de a identifica eventualele riscuri suplimentare.

Între momentul efectuării declarației de asigurare și încheierea propriu-zisă a contractului de asigurare trece, de regulă, un anumit interval de timp.

Contractul de asigurare se încheie în forma scrisă, și cuprinde in mod obligatoriu conform art.13 din Legea 136/1995 urmatoarele elemente:

numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părților contractante, precum si numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract;

obiectul asigurării: bunuri, persoane și răspundere civilă;

riscurile ce se asigură;

momentul începerii și cel al încetarii răspunderii asigurătorului;

primele de asigurare;

sumele de asigurare;

alte elemente care stabilesc drepturile si obligațiile parților.

Asa cum am explicat la caracterele juridice ale contractului de asigurare, acesta se consideră încheiat din momentul redactării lui în forma scrisă ( între prezenți ) sau din momentul în care ofertantul a luat la cunoștință despre acceptare (pentru absenți).

Unui contract încheiat prin telefon i se aplică regulile încheierii între prezenți, deoarece fiecare parte ia cunoștință în mod nemijlocit de voința celeilalte părți, fără trecerea unui interval de timp.

În situația contractului încheiat pe baza ofertei lansate în rețeaua “Internet” acesta se consideră încheiat în momentul în care ofertantul ia cunoștință de acceptarea ofertei de către destinatar. Informatia acceptării ajunge imediat la ofertant, prin acceptarea ofertei, aceasta din urmă se transformă în comandă.

În momentul de față este evidentă tendința înlocuirii suportului clasic al hârtiei cu suportul electronic ( în caz de nevoie informațiile stocate pe un suport electronic pot fi reproduse pe un suport de hârtie), totuși, în România nu s-a ajuns înca la un moment în care această metodă să fie utilizată pe scară largă, dar se popularizeaza puternic aceasta optiune.

Contractul de asigurare se consideră încheiat prin plata primelor și emiterea documentelor de asigurare. Înscrisul constatator se numește poliță de asigurare, în cazul asigurării de persoane și contract de asigurare în cazul asigurării de bunuri ( în practică s-a generalizat termenul de poliță de asigurare ) si se incheie intotdeauna in cel putin doua exemplare.

De altfel si in legea 136/1995 la art.11 se prevede ca ,,Încheierea contractului de asigurare se probează cu polița de asigurare sau cu certificatul de asigurare emis și semnat de asigurător ori cu nota de acoperire emisă și semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate și certificate prin mijloace electronice, în condițiile prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.”

Plata primei este o condiție “sine qua non” pentru asumarea riscului de către asigurător, acest fapt fiind un principiu admis în unanimitate atât în practică cât și în doctrină, în sensul că, asigurările nu se fac pe credit. Dovada plății primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind polița de asigurare, chitanța, dispoziția de plată sau un alt document care atestă efectuarea plății.

Identificarea momentului în care contractul de asigurare se consideră încheiat prezintă importanță din mai multe puncte de vedere, și anume:

se poate stabili dacă există vicii de consimțământ, cauze de nulitate sau anulabilitate ale contractului de asigurare;

în funcție de acest moment se determină legea aplicabilă contractului de asigurare încheiat;

din momentul încheierii contractului de asigurare începe să curgă termenul de prescripție extinctivă.

De menționat faptul că, data încheierii contractului de asigurare nu este similara cu momentul de la care începe preluarea riscurilor de către societatea de asigurări. Poate exista, înserata în cuprinsul contractului de asigurare, o prevedere care indică momentul de la care începe preluarea riscurilor de către societatea de asigurări. Cel mai frecvent intervine un termen de 24 h/48 h de la momentul platii, existand formulari de genul: ,,Asigurarea intră în vigoare la data specificată în contractul de asigurare, însă nu mai devreme de 24 de ore de la încheierea zilei în care a fost achitată prima de asigurare.’’; ,,Raspunderea asigurătorului incepe la data solicitata de asigurat, insa nu mai devreme de ziua urmatoare datei achitarii primei de asigurare, sau a ratei întâi , dupa caz.”

În ceea ce privește riscurile cuprinse în asigurare sunt de strictă interpretare, neputându-se extinde și la alte riscuri necuprinse în acesta. Între risc si primă există o relație de proporționalitate. În cazul existenței unor clauze confuze “convenția se interpretează îin favoarea celui ce se obligă”. Înterpretarea contractului, în general, se face după intenția comună a parților.

Durata pe care se întinde contractul de asigurare este prevăzută în polița de asigurare. În funcție de aceasta se determină intervalul de timp pe parcursul caruia ambele părți își exercită drepturile și își execută obligațiile.

Asigurătorii își elaboreaza propriile tarife de prime, stabilite pe perioade de timp determinate ( un an ), iar acestea apar intotdeauna mentionate in contract . Fata de calculul initial al primei , stabilite ca procent din suma asigurata pot aparea mofificari in pretul final solicitat asiguratului, deoarece asigurătorii pot oferi un discount de primă, adică diminuarea acesteia cu o sumă stabilită de către asigurător. Discountul este acordat asiguratului ca urmare a unei atitudini pozitive a acestuia ca de exemplu :

plata la termene a primelor de către asigurat;

inexistenta daunelor;

Modificarea contractului de asigurare

In anumite conditii, asiguratul poate solicita modificarea contractului de asigurare. In primul rand pentru a putea solicita modificarea unui contract de asigurare este necesara existenta acestuia intr-o etapa de executare, iar in al doilea rand este necesar ca propunerea de modificare sa fie prezentata asigurătorului printr-o solicitare scisa.

De cele mai multe ori, modificarile propuse de catre asigurat se refera la durata contractului de asigurare sau la riscurile asigurate. Modificarile referitoare la riscurile asigurate sunt acceptate, de regula, daca se inscriu in cadrul acordului initial.

Efectele modificarii privesc, in special, adaptarea primei de asigurare.

Proba modificarilor survenite in cuprinsul contractului de asigurare se face prin incheierea unui act aditional, considerat parte integranta din polita de asigurare careia i se aplica si care ramane aplicabila in toate celelalte aspecte care nu au suferit modificari.

Propunerile de modificare a contractului de asigurare nu pot fi solicitate doar de catre asigurat, ci, si de catre asigurător ( reprezentantii societatii de asigurare ).

O astfel de modificare apare in cazul în care, in cuprinsul contractului de asigurare este prevăzută o clauza privind termene la care asigurătorul isi rezerva dreptul modificarii unilaterale a tarifului de prima, marirea de tarif este notificata prin avizul de modificare, care corespunde datei de reinnoire a contractului prin tacita reconductiune. Consimtamantul asiguratului la majorarea primei de asigurare este confirmat cu ocazia platii de catre acesta a primei majorate.

In cuprinsul contractului de asigurare poate fi prevăzută posibilitatea rezilierii acestuia de catre asigurat in cazul în care, acesta nu este de acord cu propunerile reprezentantilor societatii de asigurare.

Încetarea contractului de asigurare

Încetarea contractului de asigurare poate interveni in mai multe situatii, fiecare dintre ele producand efecte juridice diferite. Daca ar fi sa realizam o clasificare a acestora, trebuie să distingem intre următoarele ipoteze:

Contractul de asigurare încheiat pe o durată determinată încetează la expirarea perioadei pentru care a fost incheiat.

La asigurările de viață și de accidente contractul încetează la producerea cazului asigurat. Pentru asigurarile de bunuri incetarea contractului de asigurare în situația în care evenimentul asigurat s-a produs, iar bunul asigurat a fost distrus în totalitate, se produce după ce obligațiile asigurătorului față de asigurat se sting prin plata indemnizației.

La asigurările de bunuri, contractul își produce efecte și după producerea cazului asigurat, cu condiția ca bunul să nu fi pierit în totalitate, dar pentru o sumă asigurată redusă.

In ultimele doua cazuri este posibila reintregirea sumei asigurate prin plata unei prime suplimentare.

Denunțarea

Denuntarea contractului de asigurare de catre una din părți poate avea loc in cazuri prevazute expres in contract sau in acte normative care reglementeaza materia.Se pot mentiona situatii, intre care caracterul inexact, nesincer sau incomplet al declaratiei de asigurare, schimbarea esentiala a imprejurarilor în care se manifesta riscul. Pe de alta parte , asiguratul poate, la randul sau denunta contractul de asigurare in anumite situatii, ca in cazul în care modificarile la contractul de asigurare, comunicate de asigurător, sunt considerate ca fiind inacceptabile. Denuntarea contractului de asigurare produce efecte in viitor si implica dupa caz restituirea sau nu, a primelor de asigurare. In general dupa denunțarea contractului, se restituie asiguratului diferența dintre prima de asigurare încasata și prima de asigurare corespunzătoare lunilor aflate în asigurare, numai dacă până la data încetării contractului nu au avut loc sau nu au fost avizate evenimente asigurate.

d) Rezilierea contractului

Rezilierea contractului intervine atunci când scopul sau nu mai prezinta oportunitate pentru părți sau pentru una din ele. Dacă, înainte de începerea răspunderii asigurătorului, riscul asigurat s-a produs, sau producerea lui a devenit imposibilă, precum și în cazul în care, după începerea răspunderii, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept iar primele de asigurare plătite se restituie integral, respectiv parțial, pentru perioada ulterioară rezilierii.

Potrivit articolului 14 al Legii 136/1995, dacă subzistă răspunderea asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum și în cazul în care, după începerea obligației asiguratului procedura riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept.

Contractul de asigurare poate înceta prin rezilierea acestuia de către asigurător, ca urmare a neplății primelor de asigurare de către asigurat. In articolul 17 din Legea nr. 136 din 29.12.1995 privind asigurările si reasigurările in Romania se mentioneaza faptul ca “daca nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliaza in cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt plătite in termenul prevazut in contractul de asigurare”.

În cazul neplății acestora la termenele stabilite în contractul de asigurare, asigurătorul îi acordă asiguratului un termen de grație, pe parcursul căruia protecția asigurată de către societatea de asigurări este suspendată, iar în cazul neplății primelor nici în cadrul acestui termen, atunci intervine rezilierea contractului de asigurare, datorate neexecutării obligațiilor ce reveneau uneia dintre părți.

Asiguratul, are la rândul sau, posibilitatea de a solicita rezilierea contractului de asigurare, în următoarele situații:

în situația în care riscul se diminuează, iar asigurătorul refuză să reducă prima de asigurare;

în cazul rezilierii de către asigurător a unui alt contract de asigurare după producerea riscului asigurat.

e) Nulitatea

Un caz aparte de incetare a contractului il reprezinta nulitatea contractului de asigurare, care intervine ca o sanctiune indreptata impotriva efectelor care contravin scopului asigurării .Nulitatea poate fi totala sau părțiala si intervine in cazul incalcarii prevederilor legale cuprinse in contractul de asigurare, cum ar fi: incheierea unor contracte de asigurare avarii pentru autovehicule neinmatriculate, declaratii inexacte sau false ale asiguratului ce influenteaza in mod direct riscul asigurat, preluarea in asigurare a unor riscuri excluse, a unor bunurisau persoane neasigurabile etc.

Falsele declarații ale asiguratului la momentul încheierii contractului reprezintă motiv de invocare a nulității independent de existența relei-credințe din partea acestuia.

Nulitatea contractului de asigurare este opozabilă beneficiarilor și victimei, care au la indemană acțiunea directă în răspunderea civilă impotriva persoanei ce a produs prejudiciul, în asigurarea de răspundere. Dacă declarația a fost denaturată neintenționat, asiguratul fiind de bună-credință, asigurătorul poate adopta diverse soluții (se poate propune asiguratului, de exemplu, de către reprezentanții societății de asigurare, menținerea contractului cu o creștere de primă, cu condiția ca neregula să fie descoperită înainte de producerea riscului asigurat ).

În situația în care neregula este descoperită după producerea riscului, sancțiunea acesteia este cel mai frecvent in practica neacodarea despagubirilor care ar fi fost datorate in conditiile normale de desfasurare a contractului de asigurare.

Contractul de asigurare este nul și în cazul în care asiguratul nu are la încheierea contractului de asigurare un interes cu privire la bunul asigurat prin acesta.

Reiese deci ca nulitatea contractului de asigurare constituie o sanctiune de drept civil, constand in desfiintarea cu efect retroactiv a actului de la data incheierii acestuia, parțile fiind repuse în situația juridică avută în perioada anterioară încheierii contractului de asigurare.

În situația în care contractul de asigurare se reziliază, primele de asigurare plătite pentru pericolele ulterioare rezilierii se restituie.

Reactivarea și reînnoirea contractului de asigurare

Aceasta poate avea loc prin plata primelor restante și menținerea datei de expirare a asigurării, fie prin prelungirea duratei asigurării cu timpul pentru care nu s-au plătit prime de asigurare.

Reînnoirea contractului de asigurare poate avea loc în cazul încheierii acestuia pe o perioadă determinată, dacă la expirarea valabilității acestuia asiguratul își manifestă dorința continuării raporturilor de asigurare. Reînnoirea poate avea loc și de drept, pentru un interval de timp egal cu cel anterior pentru care a fost încheiat contractul de asigurare inițial, dacă una dintre părți nu denunță contractul.

4. Drepturile si obligațiile asigurătorului si ale asiguratului in contractul de asigurare CASCO

4.1. Drepturile si obligatiile asiguratului

O mare parte din drepturile asiguratului intervin înainte de apariția evenimentului asigurat, deși, cel mai important drept al acestuia apare după producerea acestuia, și anume dreptul de a primi indemnizația de asigurare în cazul în care se ivește evenimentul asigurat.

Enumaram cateva dintre drepturile asiguratului conferite prin incheierea a diverse tipuri de contracte de asigurare:

dreptul de a modifica contractul sau modul de plată a primelor de asigurare când acestea se achită în rate;

dreptul de a schimba beneficiarul indemnizațiilor de asigurare si de a cesiona beneficiul acestora;

dreptul de a încheia asigurări suplimentare;

dreptul de apărare în justiție. Dacă i se intentează un proces ca urmare a unui incident calificat ca eveniment asigurat pe baza afirmațiilor reclamantului, este îndreptățit la o apărare legală de către asigurător;

dreptul la returnarea primelor. Dacă polița de asigurare se reziliează, este îndreptățit la rambursarea primelor aferente perioadei rămase;

dreptul la preaviz, în caz de reziliere a contractului de asigurare;

alte drepturi, cum ar fi, de exemplu, dreptul de a solicita o expertiză, în cazul în care apar dezacorduri între asigurat și reprezentanții societății de asigurări;

dreptul de opțiune în situația în care, bunul furat este recuperat după ce s-a efectuat plata despăgubirilor, asiguratul poate opta între a păstra despăgubirea cedând bunul sau invers.

Obligațiile asiguratului

Obligația de plată a primei de asigurare

Prima obligație a asiguratului, si de altfel o conditie ,,sine qua non” pentru valabilitatea si mentinerea in vigoare a contractului constă în obligația de plată a primelor de asigurare. Primele vor fi plătite în cuantumul și la termenele prevazute în polița de asigurare. Datorita realitatilor economice actuale , in majoritatea contractelor este prevăzută posibilitatea achitării primei in rate (frecvent 4 rate trimestriale, 6 rate lunare sau chiar 12 rate lunare).In situatia achitării integrale a primei de asigurare la incheierea contractului se acordă de regulă o reducere de 10% din totalul primei achitate.Debitorul obligației de plată este semnatarul contractului de asigurare, care poate fi asiguratul sau solicitantul. În cazul existenței unui beneficiar al contractului de asigurare, obligația de plată revine celui care a solicitat încheierea asigurării, ca de exemplu in cazul utilizatorilor masinilor achizitionate in sistem leasing..

De regulă, plata primei de asigurare se face succesiv, la date bine determinate în cuprinsul contractului de asigurare. Plata se face la sediul societății de asigurare, deci, plata este portabilă.

Ca forme de plată a primei de asigurare, poate fi utilizată plata în numerar a primei, ordinul de plată sau alte instrumente de plată.

Prima de asigurare este un element vital în asigurare. Valoarea sa, rapiditatea cu care este plătită și valoarea de investire a acesteia este o problemă importantă pentru un Asigurător.

După examinarea legii și a practicilor mai multor sisteme juridice, răspunderea pentru plata primei de asigurare revine celui ce se angajează prin contract să plătească această primă.

Deținătorul poliței de asigurare trebuie să se conformeze prevederilor contractului de asigurare pe care l-a încheiat și să plătească prima, fie anticipat și integral, în cazurile în care nivelul primei și nevoia de siguranța o impune, fie in rate, la datele înscrise in contract.

Momentul plății primei de asigurare este important numai in măsura în care prima de asigurare nu s-a achitat anticipat si integral, ci s-a stabilit în contract că aceasta este plătibilă la un singur termen scadent ulterior încheierii asigurării sau la mai multe asemenea termene, in cazul că s-a negociat o plată a primei de asigurare în rate.

Prima de asigurare trebuie plătită la data scadenței prevăzută in contractul de asigurare, în sensul că Asiguratul trebuie să facă dovada că a dispus plata acestei prime de asigurare sau a efectuat plata la casieria Asigurătorului înăuntrul termenului limită pentru plata acesteia..

Neplata primei de asigurare sau plata cu întârziere este tratată de Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările in România si rezolvata de prevederile articolului 17 al acestei legi. Potrivit acestor prevederi, dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliază, dacă prima de asigurare nu este plătită. Având în vedere claritatea textului si soluția neechivocă, s-a afirmat, justificat de altfel, ca în cazul special al primei de asigurare, nu este nevoie de intervenția instanței pentru a constata si pronunța rezilierea contractului de asigurare, aceasta fiind o reziliere de drept.

În măsura în care nu au convenit un altfel mod de plată a primei, după trecerea termenului limită de plata a primei fără a exista dovada plății acesteia, asigurătorul nu este obligat să notifice asiguratului rezilierea contractului.

Rezultă însă, din lectura textului articolului 17, că prevederile acestuia nu au caracter restrictiv. Părțile pot conveni și altceva cu privire la plata primei la scadentă, intre care si prevederea unor perioade de grație până la data scadenței, care în caz că nu sunt respectate vor determina asigurătorul să considere contractul reziliat sau suspendat până la plata acestei prime. ,, Prima de asigurare se achită integral și anticipat la încheierea asigurării. La solicitarea asiguratului prima de asigurare se poate achita și în rate subanuale la scadențele menționate în contract, asiguratul beneficiind de un termen de păsuire de 15 zile calendaristice, la plata oricărei rate de primă, cu excepția primei rate. Protecția prin asigurare încetează la ora 24 a datei scadenței de plată a ratei neachitate, dacă asiguratul nu a plătit rata de primă cel mai târziu în intervalul de păsuire de 15 zile calendaristice, acordat ca o facilitate asiguratului de către asigurător. Protecția prin asigurare se menține în interiorul termenului de păsuire de 15 zile cu condiția ca rata restantă să fie achitată în interiorul acestui interval.”

B. Notificarea producerii evenimentului asigurat

Asiguratul este obligat să aducă la cunoștința asigurătorului producerea unui eveniment asigurat ce cade sub incidența contractului de asigurare și care dă naștere obligației acestuia din urmă de a indemniza pe asigurat.Art.19 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările din România prevede că:

1) Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

(2) În caz de neîndeplinire a obligației prevăzute la alineatul precedent asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizației, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei.

(3) Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face și către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligația de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

Notificarea asigurătorului nu necesită o formă specială, ci numai promptitudine pentru ca acesta să poată să folosească mijloacele sale specifice de constatare a producerii faptei ilicite și consecința materială a acestei fapte ilicite.

Legea, în principiu nu indică un termen de notificare, deoarece părțile contractului facultativ dispun de libertatea de a conveni asupra unui astfel de termen. În lipsa unui termen, legea spune că asiguratul trebuie să informeze pe asigurător într-un termen care să-i permită acestuia să ia cunoștință de producerea daunei și de împrejurările în care aceasta s-a produs. Neîndeplinirea obligației de informare poate duce la refuzul de a indemniza pe asigurat, dacă în lipsa notificării în termenul convenit cu asigurătorul, acesta nu a avut timpul material să constate existența și întinderea daunei.

În cazul părțicular al asigurărilor casco obligația notificării producerii evenimentului asigurat aparține asiguratului si de regula producerea daunei trebuie anuntata ,,in cel mai scurt timp”. Această prevedere trebuie corelata cu mentiunile din Codul rutier unde se indica un termen de 48 ore de la data producerii accidentului care a avut drept consecință exclusiv daune materiale pentru anuntarea organelor in drept si implicit si a asigurătorului.

O daună este considerată ca notificată corespunzător, dacă aceasta a fost primită de asigurător.

Notificarea, chiar corect efectuată, nu naște imediat obligația asigurătorului de a plăti suma respectivă. Dauna urmează un proces de reglementare și plată către asigurat sau terțul păgubit indicat in polița de asigurare prin sistemul de decontare stabilit în contractul de asigurare.

C. Obligația de întreținere a bunului asigurat

Conform articolului 26 din Legea nr. 136 din 1995 privind asigurările și reasigurările în România:

“Asiguratul este obligat să întrețină bunul asigurat în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.

Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este intreținut.”

În situația în care asiguratul nu își indeplinește această obligație, reprezentanții societății de asigurare pot rezilia contractul de asigurare sau la apariția evenimentului asigurat pot refuza plata indemnizației de asigurare.

D. Obligația asiguratului de a declara agravarea riscului

În cazul schimbării riscului, asiguratul are obligația de a anunța, într-un anumit interval de timp, asigurătorul. Agravarea riscului determină modificări în ceea ce privește cuantumul primei de asigurare sau chiar, în anumite situații, imposibilitatea continuării contractului de asigurare.

Această obligație a asiguratului rezulta și din cuprinsul articolului 13 alineatul 2 din Legea nr. 136 din 1995:

“Dacă împrejurările esențiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului schimbarea”.

Pornind de la prevederea legala societatile de asigurări au nuantat aceasta obligatie a asiguratului, fiecare adaptand-o si impunand o practica pe care o considera avantajoasa in relatia contractuala cu proprii asigurați. De exemplu societatea BT Asigurări in cazul asigurării de bunuri impune asiguraților obligatia de a comunica in scris orice modificare a unei circumstante indicate in declaratia de asigurare, care a stat la baza incheierii contractului de asigurare, in termen de maxim 15 zile calendaristice de la data la care a intervenit modificarea.

E. Alte obligații ce cad în sarcina asiguratului

În sarcina asiguratului cad și alte obligații, cum ar fi:

obligația de a lua măsuri pentru limitarea pagubelor, în situația apariției cazului asigurat; de salvare a bunurilor asigurate; de paza acestora;

furnizarea de date asigurătorului cu privire la apariția cazului asigurat;

să părțicipe la constatarea cazului asigurat;

să anunțe organele competente despre apariția evenimentului: poliția, salvarea, pompierii etc.;

să pună la dispoziția reprezentanților asigurătorului documentele solicitate de către aceștia, referitoare la bunul asigurat;

să-și dea concursul pentru stabilirea corecta a valorii pagubei;

obligația de a permite reprezentanților societății de asigurare să efectueze cercetari cu privire la cauzele care au determinat apariția cazului asigurat etc.

să nu greveze dreptul de regres împotriva celui vinovat de producerea accidentului prin declarația pe care o dă la poliție sau către alte organe de cercetare.Asiguratul raspunde pentru prejudiciile aduse Asigurătorului prin acte care ar impiedica realizarea dreptului de regres . Daca Asiguratul renunta la dreptul de regres ,sau daca din vina lui exercitarea acestui drept nu mai este posibila , societatea are dreptul sa nu plateasca despăgubirea, pina la limita sumei reprezentind dreptul de regres .Daca plata a fost deja efectuata ,Asiguratul este obligat sa inapoieze aceasta suma din despăgubirea acordata de asigurător.

Asiguratul are obligația să declare existența altor asigurări pentru aceleași bunuri cuprinse în asigurare, inclusiv la asigurători diferiți, atât la încheierea asigurării cât și pe parcursul valabilității acesteia.

4.2. Drepturile si obligațiile asigurătorului.

Drepturile asigurătorului

Asigurătorul are, în principiu, următoarele drepturi:

dreptul de a efectua verificări cu privire la modul în care bunul asigurat este întreținut și de a aplica sancțiunile legale atunci când asiguratul a încălcat obligațiile privind întreținerea și paza bunului;

dreptul de a aplica sancțiunile legale asiguratului, când constată faptul că, acesta încalcă obligațiile contractuale;

dreptului asiguratului de a încasa indemnizația de asigurare, în cazul producerii evenimentului asigurat, îi corespunde dreptul corelativ al societății de asigurare de a încasa din partea asiguratului primele de asigurare.

dreptul de a reactualiza valoarea ratelor de primă, în măsura în care se recalculează și valoarea bunului asigurat;

dreptul asigurătorului de a încheia operatiuni de reasigurare. Acest drept vine și în sprijinul asiguratului, acesta fiind protejat împotriva unei eventuale imposibilități de plată a societății de asigurare.

Obligațiile asigurătorului

După producerea evenimentului asigurat, principala obligație este de plată a indemnizației de asigurare. Aceasta a fost definită ca suma de bani pe care asigurătorul o plătește asiguratului la producerea cazului asigurat.

La asigurările de daune cum este asigurarea casco, indemnizația este numită asa cum aratat anterior despăgubire și se plătește în limita sumei de asigurare până la concurența cu valoarea daunei și nu poate depăși valoarea bunului de la momentul producerii cazului asigurat (art.27 și 41 ale Legii 136/1995).

Obligație de plata a asigurătorului devine certă prin producerea evenimentului, până în acel moment ea fiind o obligație incertă. De la momentul producerii daunei, asiguratul care a încheiat contractul sau beneficiarul desemnat de către acesta devine intr-o interpretare in extenso a notiunii, creditorul asigurătorului .

În cazul asigurărilor contra pagubelor, categorie dîn care face parte și asigurarea de bunuri tip casco, există mai multe sisteme de acoperire a prejudiciului:

Sistemul acoperirii proporționale

Sistemul acoperirii primului risc

Sistemul acoperirii limitate

Sistemul acoperirii proporționale

Acest sistem constituie regula, conform articolului 28 din Legea nr. 136 din 1995 : “În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzator raportului dintre suma prevăzută în contract și valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract”.

Indemnizația de asigurare acoperă aceeași proporție din dauna, pe care o reprezintă suma asigurată din valoarea reală a bunului.

FORMULA

D s p x s

unde: –- = –- d = _______

p v v

d = despăgubirea cuvenită;

p = paguba suferită;

s = suma asigurată;

v = valoarea de asigurare.

Despăgubirea acordată de către asigurător va acoperi în totalitate valoarea prejudiciului suferit de către asigurat, numai dacă valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat este egală cu suma asigurată.

2. Sistemul acoperirii primului risc

Nici în cazul acestui sistem nu se depășește, în cazul apariției riscului asigurat, suma asigurată, cu ocazia plății despăgubirilor. Raportul dintre suma asigurată și valoarea asigurabilă nu are importantă.

Acest sistem permite o mai bună acoperire a daunelor suferite de către asigurat , dar are dezavantajul aplicarii unor prime de asigurare mai mare. Acest sistem de despăgubire nu este folosit de societășile e asigurare din România, acestea mergând așa cum am precizat anterior pe sistemul acoperirii proporționale.

3. Sistemul acoperirii limitate

Asigurătorul va acorda despăgubiri asiguratului doar în situația în care valoarea daunei depașește o anumită sumă, stabilită în valoare absolută sau procentual. Aceasta limită ce se are în vedere la plata despăgubirii se numește franșiza.

Fransiza reprezintă o parte din valoarea bunului asigurat pentru care asiguratul suportă singur riscul. Aceasta poate fi deductibilă (se deduce în toate cazurile din dauna) sau nedeductibilă ( asigurătorul acoperă în întregime orice daună care depașește fransiza). Detaliile referitoare la franșiza în asigurarea casco au fost prezentate detaliat la capitolul anterior.

4.3. Clauze speciale cuprinse în contractul de asigurare

În cuprinsul contractelor de asigurare, părțile pot conveni asupra includerii a diferite clauze dictate nu nunai de necesitatile asiguratului sau interesul asigurătorului, ci si de specificul asigurării. In continuare prezentam cateva dintre aceste clauze:

Clauza de repunere în vigoare a asigurării

Aceasta clauza este aplicabila in situatia unei polițe de asigurare casco reziliată. Intervin de multe ori in activitatea practica, momente în care asiguratul nu mai face fata sau neglijeaza plata primelor, situatie în care contractul se reziliaza. Totusi asiguratul ar dori reluarea raporturilor contractuale dupa un anumit timp si prin urmare sub beneficiul acestei clauze acesta poate solicita repunerea in vigoare a protectiei prin asigurare, cu respectarea anumitor conditii:

să nu fi trecut un interval prea mare de la data rezilierii contractului de asigurare ( de regulă sa fie in interiorul perioadei de asigurare );

primele de asigurare neplătite până în momentul rezilierii trebuie să fie plătite;

să nu se fi produs unul dintre riscurile asigurate;

In practica repunerea in vigoare a politei se realizeaza dupa efectuarea inspectiei de risc care atesta neproducerea riscurilor asigurate.Un exemplu de reglementare contractuala a repunerii in vigoare in cazul unei asigurari CASCO încheiate la societatea ARDAF SA:

,, După încetarea protecției prin asigurare la solicitarea scrisă a asiguratului efectuată nu mai tarziu de 30 de zile de la scadenta ratei neplătite, asigurătorul poate fi de acord cu repunerea în vigoare a asigurării, prin emiterea unui supliment de asigurare, condiționat de următoarele:

cerere scrisa completata de Asigurat, prîn care solicita repunerea in vigoare a politei de asigurare si se angajeaza sa nu solicite despagubiri pentru perioada în care protecția prin asigurare a încetat;

autovehiculul să nu prezinte avarii, aspect ce va trebui consemnat de reprezentantul asigurătorul în inspecția de risc;

plata integrală a primelor restante, asigurarea reintrând în vigoare la ora zero a următoarei zile în care au fost achitate primele restante și s-a efectuat inspecția de risc.”

Clauza indemnizării pentru vatamari corporale din accidente rutiere

Prin includerea acestei optiuni si plata unei prime suplimentare modice se acorda despagubiri si pentru cazurile de vătămări corporale in urma accidentelor rutiere în care sunt implicati asiguratul conducător auto sau ceilalti pasageri din masină.

Astfel este posibil ca persoanele aflate, cu consimțământul asiguratului, în autovehiculul asigurat casco, în limita numărului de locuri înscris în certificatul de inmatriculare sau cartea de identitate a autovehiculului – conducatorul autovehiculului asigurat, ca si persoanele transportate – sa fie asigurate pentru urmatoarele riscuri:

Invaliditate permanentă din accident,

Deces din accident,

Cheltuieli medicale, reprezentand o indemnizație zilnică prevăzută pentru zilele de spitalizare sau tratament ambulatoriu,intervenite numai in urma producerii,in perioada de valabilitate a contractului de asigurare , a unui accident, in timpul în care conducatorul autovehiculului si persoanele transportate se aflau in autovehicul.

Clauza bonus – malus

Aceasta clauza tinde sa devina o practica generalizata in activitatea asigurătorilor, acestia urmarind recompensarea si fidelizarea asiguraților care nu au inregistrat daune in anii anteriori de asigurare. Prin această clauză asigurătorii stimulează asigurații pentru a manifesta o grijă mai mare față de bunurile asigurate, acordând reduceri de prime în cazul unei bune conservări a bunurilor de către asigurați. Un exemplu de formulare a acestei clauze: ,,La asigurările ce se reînnoiesc pe o perioadă de 1 an, primele se reduc cu 15%, 25, 35, 40% corespunzător unui an, doi, trei, patru sau mai mulți ani anteriori și consecutivi pentru care asigurător nu a plătit asiguratului despăgubiri.”

In situatia contrară, asigurații care au generat daune frecvente sunt penalizati, urmând să plateasca prime mai mari cu procente stabilite de fiecare societate in parte.

5. Concluzii

Într-o economie dinamică, plină de incertitudini, caracterizată prin perioade de criză, dar si de creșteri financiare spectaculoase care pot afecta capacitatea financiară a persoanelor angrenate in mecanismul ei, contractul de asigurare apare ca o creanță condiționată, emisă de asigurător și achizitionată de asigurat, reprezentând în mod constant o posibilitate de câștig sau pierdere pentru părțile implicate.

Asigurările sunt un factor de reducere a incertitudinii economice si un mijloc de protectie a patrimoniului persoanei fizice sau juridice. Atunci când o persoană incheie o asigurare, este constientă de un anumit risc, incercand sa se puna la adapost de consecintele negative ale producerii acestuia. Riscul nu dispare prin incheierea contractului de asigurare, acesta va exista, dar efectele lui se muta de la asigurat, pentru care o pierdere financiara poate duce la situatia falimentului, la asigurător, care daca gestioneaza eficient portofoliul poate face fata pierderii generate de aparitia acestuia. Astfel viitorul pentru asigurat capătă o anumita certitudine, o stabilizare a riscului financiar, iar prima de asigurare devine un cost de productie sau o cheltuiala in bugetul familiei.

Existenta asigurărilor face posibilă repararea cladirilor, masinilor, inlocuirea anumitor bunuri intr-un timp ce tine de procurarea materialelor si de executatrea reparatiilor si nu de lipsa resurselor financiare necesare.

În contextul crizei economice piata de asigurari auto Casco a inregistrat o scadere puternica in primul trimestru, de 25%, comparativ cu anul trecut din cauza prabusirii vanzarilor de masini, in special in leasing.Potrivit Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) subscrierile din asigurari Casco au coborat astfel la nivelul de 602 mil. lei (146 mil. euro), fata de 802,5 mil. lei in primele trei luni din 2009. Anul trecut aceasta piata a scazut cu 6%.

"CSA anticipa această dinamică pe segmentul Casco, având în vedere modul în care au evoluat piata de leasing și cea a creditelor bancare. Având în vedere condițiile economice actuale, revenirea segmentului Casco va fi posibilă doar odată cu revenirea piețelor de care depinde – auto si leasing", a declarat Angela Toncescu, presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.

Pe de altă parte , în ciuda acestui climat negativ de descreștere a segmentului asigurărilor, totusi un element deloc neglijabil este cuantumul despăgubirile totale din contracte casco plătite de companiile de asigurari de 1,34 mld. lei in primele trei luni, cu 13% sub nivelul din aceeasi perioadă din 2009.

Viitorul asigurărilor de bunuri si implicit al asigurărilor de autovehicule tip casco nu este in pericol, deoarece existența acestora este adânc înrădăcinată în conștiinta colectivă, însă indiscutabil incasările companiilor pe acest segment vor depinde de viitorul economiei nationale.Până atunci să nu uităm vorba domnului Henry Ford, fondator al industriei americane de automobile, și autor al unui nou mod de organizare a producției industriale, cunoscut sub denumirea de fordism, care spunea că:

"New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asigurătorilor; fără asigurări, n-ar exista zgârâie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta să lucreze la o asemenea înăltime, riscând să facă un plonjon mortal si să-si lase familia in mizerie;….. fără asigurări, nici un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi astfel de clădiri, pe care un singur muc de țigară le-ar putea transforma in scrum; fără asigurări, nimeni nu ar circula cu automobilul pe străzi.

Chiar cu un Ford, un bun șofer este conștient de faptul că in fiecare clipă riscă să dea peste un pieton."

BIBLIOGRAFIE

Beleiu, Gheorghe, „Drept civil român”, editura Șansa, București, 1995

Constantinescu Dan Anghel, „Asigurări și reasigurări”, colecția Națională, editura Tehnică, București, 1998

Cistelecan Lazar, Rodica Cistelecan – Asigurari comerciale, Editura Targu-Mures, 1996

Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinica; Oniciuc, Oana; Mitran, Ruxandra; Popescu, Gabriela, „Contractul de asigurare”, Colecția Națională, București, 2000

Constantinescu Dan Anghel, Marinica Dobrin, Ana Maria Ungurean, “Tratat de asigurari”, colecția Națională, București, 1999

Deak, Francisc, „Contracte civile și asigurări”, vol. II, editura Actami, București, 1995

Hancu, Diana ,,Asigurari si Reasigurari”, Rido Print , Cluj-Napoca 2008

Iliescu, Cosmin, „Contractul de asigurări de bunuri în Romănia”, editura All Beck, București, 1999

Popescu, D.; Macovei, I., „Contractul de asigurare”, editura Junimea, Iași, 1982

Pagina de internet www.1asig.ro

Codul civil

Codul comercial

Legea nr. 136 din 1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania – modificata si actualizata până la redactarea lucrarii

Ordinul 11/2007 si ordinul 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a asigurarilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule

Stoica Valeriu – Rezilierea si rezoluțiunea contractelor , Editura All 1995

Anexe – conditiile de asigurare si contractul de asigurare