Contractul de Antrepriza Aplicat In Editura

Drept

Contractul de Antrepriza Aplicat In Editura

Byadmin ianuarie 1, 2024

Introducere

Încă de la început este de menționat faptul că în codul civil din 1864 nu a existat un capitol distinct în ceea ce privește reglementarea contractului de antrepriză. Antreprenoriatul a început să fie recunoscut în timpul monarhului francez Ludovic al XIV. De-a lungul timpului mai multe instituții nationale avand ca principala activitate studierea mediului și a comportamentului antreprenorial.

Contractul reprezinta conventia dintre doua sau mai multe persoane cu scopul de a produce efecte juridice. Incheierea contractului este guvernata de principiul libertatii contractuale deoarece orice contract este creatia unei vointe umane.Principiul libertatii contractuale se exprima si prin faptul ca o persoana poate incheia orice fel de contract, poate sa determine prin vointa sa clauzele contractuale si efectele pe care contractul urmeaza sa le produca.

Contractele care au ca obiect, prestații care includ activități intelectuale, crează drepturi de proprietate intelectuală precum proprietatea industrială, literară sau artistică.

Prin contract se infaptuiesc cele doua componente ale vietii economice:productia si circulatia marfurilor prin intermediul banilor. Cel mai des intalnit, in domeniul comercial, este contractul din continutul caruia rezulta ca de la data perfectarii lui se nasc drepturi si obligatii reciproce si interdependente intre parti.

Contractul de antrepriza se poate aplica intr-un contract de editare, relatia dintre autor si editura este foarte asemanatoare, practic editura isi asuma rolul de antreprenor, el este cel care se ocupa de lucrare, raspunde in mod direct pentru viciile pe care le are si care afecteaza sau intarzie tiparirea operei sau lucrarii.

Editorul preia rolul de antreprenor iar autorul este beneficiarul, in editura apare si a treia persoana clientul la care ajunge produsul (cartea, opera, etc;)

Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remunerații dreptul de a reproduce și dreptul de a distribui opera.

Editarea operelor literare și științifice este o veche îndeletnicire, iar inventarea tiparului a reprezentat un moment de răscruce pentru drepturile de autor, prin consecințele pe care multiplicarea cărților le-a avut pentru raporturile dintre autori, tipografi (librari) și consumatori.

Capitolul I

Generalitati despere contracte

Consideratii generale despre contracte

Contractul reprezinta conventia dintre doua sau mai multe persoane cu scopul de a produce efecte juridice. Incheierea contractului este guvernat de principiul libertatii contractuale deoarece orice contract este creatia unei vointe umane.Principiul libertatii contractuale se exprimă si prin faptul ca o persoană poate incheia orice fel de contract, poate să determine prin vointa sa clauzele contractuale si efectele pe care contractul urmează să le producă.

Contractele care au ca obiect, prestații care includ activități intelectuale, crează drepturi de proprietate intelectuală precum proprietatea industrială, literară sau artistică.

Existența acestor drepturi sau a transferului acestora poate constitui un criteriu pentru utilizarea clauzelor contractuale.

În funcție de particularitățile si specificul obiectului contractului, clauze generale urmează să fie adaptate sau completate de către autoritățile contractante.

Clauze generale pot fi aplicate contractelor de achiziție publică de prestări servicii care includ o componentă de activități intelectuale, respectiv: elaborare studii, proiectare, asistență tehnică, expertiză, consultanță, atribuite de autoritățile contractante.

Contractul reprezinta principalul izvor de obligatii.

Daca o conventie este legal facuta, ea are o „putere de lege intre parti”.Insemnatatea contractului ca mijloc de stabilire a celor mai variate relatii intre persoanele fizice si juridice este evidenta in toate domeniile, de la cele mai firesti si mai simple activitati ale oamenilor, pana la conducerea economiei nationale si la stabilirea relatiilor internationale.

In imensa varietate a contractelor se pot desprinde unele categorii mai importante a caror clasificare se poate face dupa mai multe criterii:continutul, modul de formare, scopul urmarit de catre parti, modul de executare.

Orice contract se bazeaza pe un acord de vointa. Mari civilisti afirmau ca traim din ce in ce mai mult contractual cu atat mai mult astazi ca asistam la o expansiune a fenomenului contractual mai ales in domeniul relatiilor de afaceri, comerciale. Dacă în materie comercială necesitățile găsirii unor noi piețe de desfacere au impus soluții ingenioase de adaptare a instrumentelor tradiționale, în domeniul dreptului în general, soluțiile clasice prevăzute în principalul izvor de drept sunt încă viabile în mare măsură.

Dreptul special al contractelor este un corp de reguli care guvernează contractele uzuale. El fixează regulile speciale care organizează contractele cele mai frecvente, prin care oamenii schimbă bunuri sau își fac servicii.

Dacă se poate identifica un element principal (realizarea unei machete cu materialul procurat de cel care execută), contractul va fi calificat potrivit elementului principal (în acest caz, antrepriză), chiar dacă conține și elemente ale unui contract (vânzare), prin aplicarea regulii accesorium sequitur principale.

Majoritatea regulilor recent adoptate însă sunt imperative, mai ales în ceea ce privește protejarea consumatorilor. Se poate de accea afirma că dreptul contractelor speciale a devenit un amestec instabil de direcționare și de protecție.

La origine, contractul avea configurația unei convenții îmbrăcată în forme solemne, prevăzute de lege și făcute în conformitate cu dispozițiile din lege. Doar acordul voințelor nu genereaza efecte juridice.

Contractul, ca izvor de obligații, se constituie într-o categorie juridică foarte largă și diversificată ce înglobează varii specii.

Între această categorie juridică generală și diferitele specii de contracte ce o alcătuiesc, pentru o caracterizare optimă a fiecărei specii, este necesară interpunerea unei clasificări întemeiată pe diferite criterii generale. În funcție de aceste criterii orice contract analizat va fi inclus într-un anumit tip, căruia îi va fi aplicabil un anumit regim juridic. În sensul stabilirii regimului juridic aplicabil fiecărui contract se manifestă importanța clasificării contractelor.

Rolul contractului in economie

Importanta contractului ca mijloc de stabilire a celor mai variate relatii intre persoanele fizice si juridice este evidenta in toate domeniile, de la cele mai firesti si mai simple activitati ale oamenilor, pana la conducerea economiei nationale si la stabilirea relatiilor internationale.

Prin contract se infaptuiesc cele doua componente ale vietii economice:productia si circulatia marfurilor prin intermediul banilor. Cel mai des intalnit, in domeniul comercial, este contractul din continutul caruia rezulta ca de la data perfectarii lui se nasc drepturi si obligatii reciproce si interdependente intre parti. Înseamna ca in schimbul obligatiei de a livra un produs, cealalta parte se obliga, reciproc si interdependent, sa plateasca un pret pentru serviciul oferit.

Dreptul special al contractelor fixează regulile speciale care organizează contractele cele mai frecvente, prin care oamenii schimbă bunuri sau își fac servicii.

Dreptul special al contractelor este rodul libertății contractuale, al imaginației părților, care răspunde însă și unor noi nevoi de ordin economic, precum și evoluției în mai multe domenii, în special cel tehnic.

Uneori, părțile intitulează într-un anume fel convenția încheiată, deși din conținutul acesteia rezultă că acesta corespunde unui alt tip de contract. Uneori, această calificare inexactă dată de părți contractului se datorează ignoranței, în timp ce alteori în mod intenționat părțile ascund adevărata intenție, voind să eludeze (sa sara peste ea) o regulă imperativă.

Fara contract partile nu ar realiza obiectul( serviciul, lucrarea), contractul este recunoscut de lege, un sisem la care se raporteaza cele doua parti , fiecare parte isi asuma anumite obligatii una primeste o remuneratie iar cealalta presteaza serviciul, toate etapele sunt trecute in clauze.

Pana si in cele mai vechi mestesugari se faceau schimburi de marfuri, contractele sunt pentru o durata determinata in atingerea scopurilor reciproce, fara ele nimeni nu ar fi tras la raspundere, in cazul in care nu isi indeplineste obligatia.

În sensul modern al economiei de piațǎ, un antreprenor este un agent economic care are un comportament activ și inovator, care acceptǎ riscuri financiare pentru a dezvolta proiecte. În acest sens, un numǎr semnificativ de societǎți acordǎ o mare atenție și recunoaștere antreprenorilor, în mare parte și datoritǎ aportului pe care îl aduc aceștia la evoluția mediului antreprenorial și a influenței pe care o au asupra indicatorilor macroeconomici.

Rolul si obligatia contractului de antrepriza

Răspunderea pentru întreg proiect îi aparține antreprenorului principal. Contractul prin care antreprenorul se obligă față de beneficiar să execute un anumit proiect se numește contract de antrepriză.

Obligațiile izvorăsc din contract, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită, precum și din orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații. Obligația este o simpla legatura material, fizcă, legatură care s-a juridicizat intr-un lung si complex process de evolutie. La origine stă obiceiurile nejuridice ale romanilor generate de condițiile materiale proprii epocii de descompunere a oranduiiri gentilice.

Notiunea de obligatie s-a format inca din epoca foarte veche a dreptului roman, iar originea ei se confunda cu insasi originea contractului- cel mai vachi izvor de obligatii. Obigatia desemnează raportul juridic obligational în conținutul căruia intră derptul creditorului de a pretinde debitorul la, executarea unei prestatii si îndatorirea debitorului de aș îndeplini obligatia sub sancțiunea aplicării constrangerii în caz contrar. În sens restrans, obligația de a savarși o acțiune ori de a se abține de la savarsirea ei sub sanctiunea constrangerii.

Esența contractului de antrepriză, indiferent de lucrarile realizate prin intermediul său, constă în faptul că antreprenorul se obligă să execute o anumită lucrare și să-i predea rezultatul acestuia, efectuând lucrarea pe riscul său. Contractul de antrepriza este foarte important deoarece este aplicat in orice domeniu, el da nastere antreprenorilor care stiu unde sa ajunga.

In cele mai multe cazuri, antrepriza este un contract incheiat intuitu persoane, intrucat clientul incredinteaza lucrarea unui anumit antreprenor, in considerarea calitatilor sale personale.

Acest caracter se refera insa, de regula, numai la organizarea si conducerea lucrarilor, iar nu si la executarea lor efectiva. Antreprnorul este obilgat sa execute personal lucrarea numai daca exista clauza contractuala in acest sens aceasta este subinteleasa din imprejurarile cauzei

Evolutia contractului de antrepriza

Încă de la început este de menționat faptul că în codul civil din 1864 nu a existat un capitol distinct în ceea ce privește reglementarea contractului de antrepriză. O definiție al acestui contract găseam în art 1413 din cadrul Titlului VII care reglementa contratul de locatiune.

Conform definiției date de art.1413, alin.5 antrepriza era definită ca fiind luarea săvărșirii unei lucrări drept un preț determinat, când materialul se dă de acela pentru care se execută lucrarea. Au mai fost facute trimiteri si la alte texte din noul Cod civil asa ca in opinia mea contractul de antrepriză nu avea o reglementare proprie.

Antreprenoriatul a început să fie recunoscut în timpul monarhului francez Ludovic al XIV care obijnuia să afirme că “ burghezii și meșteșugarii vor deveni artizani bogatiei”. De-a lungul timpului mai multe instituții nationale avand ca principala activitate studierea mediului și a comportamentului antreprenorial.

In ziua de azi anterprenorul este foarte intalnit in orice firma , si-a mărit aria de extindere, inca este in expansiune, prin inovare .

Principiile și regulile generale aplicate contractului de antrepriză

Contractul de antrepriză este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comunicativ, cu executare succesiva si consensual.

In cele mai multe cazuri, antrepriza este un contract incheiat intuitu persoane, intrucât clientul încredintează lucrarea unui anumit antreprenor, în considerarea calitatilor sale personale.

Acest caracter se referă însă, de regulă, numai la organizarea si conducerea lucrărilor, iar nu si la executarea lor efectivă. Antreprnorul este obilgat să execute personal lucrarea numai daca există clauză contractuală în acest sens aceasta este subinteleasa din imprejurarile cauzei

Condițile de validitate ale contractului de antrepriză sunt în general, cele prevăzute de dreptul comun în materie cu privire la consințământ, capacitate, obiect și cauză.

In ceea ce priveste capacitatea părtilor clientul trebuie să aibă capacitatea de a face acte de administrare, fie capacitatea de a face acte de dispoziție. Antreprenorul, în toate cazurile, trebuie sa aibă capacitatea deplină de exercițiu.

În privința obiectului contractului, deoarece antrepriza este un contract sinalagmatic, are dublu obiect:

Lucrarea executată, reperzintă rezutatul muncii fizice sau intelectuale a antrepernorului si poate reprezenta construirea unei cladiri, construirea de drumuri, reparații la un imobil, elaborarea de proiecte,etc..

Prețul antreprizei, poate consta într-o sumă de bani sau în orice bunuri sau prestații, trebuie să fie serios și determinat.

Antreprenorul este obligat să îl informeze fără întarziere pe beneficiar dacă normala executare a lucrării, trăinicia ei sau folosirea potrivit cu destinația acesteia ar fi primejduită datorită: materialelor procurate, instrucțiunilor necorespunzătoare date de beneficiar, existența unor împrejurări pentru care antreprenorul nu este ținut sa răspunda.

Dacă lucrarea a fost terminată si antreprenorul refuză nejustificat să predea lucrarea clientului, se poate cere executare silită prin intermediul justiției, iar în cazul imposibilități se pune problema riscurilor.

Cu toate acestea, dacă lucrarea ar fi de natură să amenințe sănătatea sau integritatea corporală a persoanelor, antreprenorul este obligat să ceara rezilierea contractului, sub sancțiunea de aprelua riscul și de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv terților.

În ceea ce privește rezilierea din vina clientului, dacă antreprenorul nu iși poate executa lucrarea din lipsa obligaților de catre beneficiar, antreprenorul este indreptățit să obtină rezilierea contractului cu daune- interese dacă este cazul

Contractul de antrepriză

Noțiuni și caractere juridice

Noțiunea de antrepriză este generală asfel încât in baza acestui contract se execută lucrări de constructii, lucrări de instalații, prestari de servicii, regulile referitoare la antrepriză se aplică in lipsa unor reglementari speciale sau în completarea lor, si lucrarilor intelectuale.

Potrivit art. 1851 din noul Cod civil, prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă pe riscul său, să execute o anumita lucrare, materială sau intelectuală sau sa presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț.

Esența contractului de antrepriză, indiferent de lucrarile realizate prin intermediul său, constă în faptul că antreprenorul se obligă să execute o anumită lucrare și să-i predea rezultatul acestuia, efectuând lucrarea pe riscul său.

Delimitarea de alte contracte

Contractul de antrepriză se aseamana cu alte contracte (de munca, locatiune, vanzare, de mandat si de depozit) asfel încât este necesar sa se arate elementele deosebite față de aceste contracte, pentru a fi stabilit regimul juridic aplicabil.

Deosebirile dintre contractul de antrepriză si contractul de muncă; antreprenorul este platit pentru rezultatul munci sale, in schimb angajatul este platit dupa cantitatea si calitatea munci depuse, independent de rezultat.

Clientul nu raspunde fata de pagubele cauzate de antreprenor tertilor, spre deosebire de patron, care in baza contractului de presupusenie raspunde in calitate de comitent fata de terti pentru faptele angajatului sau.

Se deosebeste fata de contractul de locatiune prin aceea ca in timp ce locatiunea asigură folosirea temporară a unui lucru in schimbul unei chiri, iar antrepriza are ca obiect executarea unei lucrari in schimbul uinui pret stabilit in raport cu rezultatul ei.

Caractere juridice

Contractul de antrepriza este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comunicativ, cu executare succesiva si consensual.

La antrepriza de lucrari publice, care se pot contracta numai pe baza unei licitatii publice antrepriza are caracter solemn, fiind prevazute de lege forme speciale pentru validarea contractului.

In cele mai multe cazuri, antrepriza este un contract incheiat intuitu persoane, intrucat clientul incredinteaza lucrarea unui anumit antreprenor, in considerarea calitatilor sale personale.

Acest caracter se refera insa, de regula, numai la organizarea si conducerea lucrarilor, iar nu si la executarea lor efectiva. Antreprnorul este obilgat sa execute personal lucrarea numai daca exista clauza contractuala in acest sens aceasta este subinteleasa din imprejurarile cauzei

Conditii de validitate

Condițile de validitate ale contractului de antrepriză sunt în general, cele prevăzute de dreptul comun în materie cu privire la consințământ, capacitate, obiect și cauză.

In ceea ce priveste capacitatea părtilor clientul trebuie să aibă capacitatea de a face acte de administrare, fie capacitatea de a face acte de dispoziție. Antreprenorul, în toate cazurile, trebuie sa aibă capacitatea deplină de exercițiu.

În privința obiectului contractului, deoarece antrepriza este un contract sinalagmatic, are dublu obiect:

Lucrarea executată, reperzintă rezutatul muncii fizice sau intelectuale a antrepernorului si poate reprezenta construirea unei cladiri, construirea de drumuri, reparații la un imobil, elaborarea de proiecte,etc..

Prețul antreprizei, poate consta într-o sumă de bani sau în orice bunuri sau prestații, trebuie să fie serios și determinat.

Atunci când contractul nu cuprinde clauze referitoare la preț, beneficiarul datorează, prețul prevăzut de lege ori calculat potrivit legii sau, în lipsa unor asemenea prevederi legale, prețul stabilit în raport cu munca depusă și cheltuielile necesare pentru executarea lucrării ori prestarea serviciului.

În noul Cod civil se reglementează prețul estimat cu ocazia încheieirii contractului, caz în care antreprenorul trebuie să justifice orice creștere a prețului, iar beneficiarul nu este ținut să plătrască această creștere decât în masura în care ea rezultă din lucrări sau servicii care nu puteau fi prevăzute de către antreprenor la momentul încheierii contractului, prețul stabilit în funcție de valoarea lucrarilor sau serviciilor, antreprenorul este ținut la cererea beneficiarului, să îi dea socoteala despre stadiul lucrărilor, despre servicile deja prestate si despre cheltuielile deja efectuate.

Efectele contractului de antrepriză

Obligațiile antreprenorului

Antreprenorul este obligat să îl informeze fără întarziere pe beneficiar dacă normala executare a lucrării, trăinicia ei sau folosirea potrivit cu destinația acesteia ar fi primejduită datorită: materialelor procurate, instrucțiunilor necorespunzătoare date de beneficiar, existența unor împrejurări pentru care antreprenorul nu este ținut sa răspunda

Beneficiarul i-a încredințat materialele antreprenorului, este obligat să le întrebuințeze potrivit destinației lor, conform regulilor tehnice aplicate, să restituie cea ce nu a folosit la executarea lucrarii. În cazul neexecutarii la timp a lucrării, antreprenorul răspunde de întârziere in condițile dreptului comun.

Beneficiarul are derptul ca pe propria sa cheltuială sa controleze lucrarea în cursul executării ei, fără a-l stanjeni în mod nejustificat pe antreprenor, precumși să-i comunice acestuia observațiile sale.

Dacă lucrarea a fost terminată si antreprenorul refuză nejustificat să predea lucrarea clientului, se poate cere executare silită prin intermediul justiției, iar în cazul imposibilități se pune problema riscurilor.

Obligațiile clientului

Obligația de a lua masurile necesare conform art. 1859 din noul Cod civil în cazul în care beneficiarul, deși a fost înștiințat de către antreprenor cu privire la primejduirea normalei executări a lucrării, tainicia ei sau folosirea ptrivit cu destinația acesteia, nu i-a masurile necesare într-un tremen potrivit cu imprejurările, antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificandu-l in acest sens.

Cu toate acestea, dacă lucrarea ar fi de natură să amenințe sănătatea sau integritatea corporală a persoanelor, antreprenorul este obligat să ceara rezilierea contractului, sub sancțiunea de aprelua riscul și de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv terților.

Obligția de a plăti prețul convenit, Codul civil prevede că atunci când obiectul contractului este o cerere, beneficiaru e obligat să îi platească antreprenorului prețul la data și locul recepției întregii lucrării.

Obligația de a recepționa și prelua lucrarea. Aceasta obligație presupune ca clientul să verifice rezultatul lucrarii contracrate și sa ia lucrarea executată în stapânirea sa. Recepția lucrării prevede că de îndată ce a primit comunicarea de la antreprenor în care il înstiintează ca lucrarea a fost finalizată, beneficiarul are obligația ca într-un termen rezonabil potrivit naturii lucrării, să o verifice și dacă aceasta corespunde condițiilor stabilite prin contract, să o recepționeze.

Dacă fără motive, beneficiarul nu se prezintă sau nu comunică antreprenorului rezultatul verificării, lucrarea se socotește recepționată fără rezerve, beneficiarul care a recepționat lucrarea fără rezerve nu mai are dreptul de a invoca viciile aparente ale lucrării sau lipsa aparentă a calităților convenite.

Obligația de a ridica în termen bunurile, situația bunurilor neridicate in termen , prevede ca antrenorul s-a obligat sa execute o lucrare cu materialul clientului, sau să presteze un serviciu cu privire la un bun pe care beneficiarul la predat în acest scop, iar acesta din urma nu ridică bunul în termen de 6 luni, socotit din ziua finalizări. Antreprenorul dupa ce il înștiintează pe client în scris, are dreptul să vanda bunul, cu diligența unui mandatar cu titlu gratuit

Pierirea lucrării înainte de recepție

Dacă lucrarea piere ori se deteriorează din cauye neimputabile beneficiarul, antreprenorul care a procurat matreialul este dator să o refacă pe cheltuiala sa, cu respectarea condițiilor și termenelor, tinând seama dacă este cazul de regulile privind suspendarea fortuită a executări obligației.

Dacă materialul a fost cel al clientului, acesta este obligat să suporte cheltuielile de refacere a lucrarii, doar daca pierderea s-a datorat unui viciu al materialelor, în celelalte cazuri beneficiarul este obligat să furnizeze din nou materialele.

Încetarea contractului de antrepriză

În ceea ce privește rezilierea contractului de antrepriză, reglementând rezilierea contractului din vina antreprenorului Codu Civil, prevede că, clientul are dreptul să obțină rezilierea contractului în urmatoarele cazuri;

Respectarea termenului stabilit pentru recepționare a devenit imposibil.

Lucrarea nu se execută în modul convenit și într-un termen stabilit de client potrivit cu împrejurările, antreprenorul nu remediază lipsurile constante și nu schimbă pentru viitor modul de executare a lucrării.

Nu se execută alte obligații ce revin antreprenorului potrivit legii sau in temeiul contractului.

În ceea ce privește rezilierea din vina clientului, dacă antreprenorul nu iși poate executa lucrarea din lipsa obligaților de catre beneficiar, antreprenorul este indreptățit să obtină rezilierea contractului cu daune- interese dacă este cazul.

Pentru ipoteza decesului antreprenorului sau incapacitatea de a executa contractul, în principiu contractul de antrepriză, se încheie intuitu persoane, atitudinile antreprenorului fiind importante chiar dacă acesta nu executa personal lucrarea.

În cazul în care antreprenorul decedează sau devine incapabil să finalizeze lucrarea, contractul încetează dacă a fost încheiat în considerarea aptitudinilor personale ale antreprenorului.

În ceea ce privește moartea beneficiarului, nu determină încetarea contractului decât dacă aceasta face imposibilă sau inutila executarea sa.

Antrepriza în construcții

Cel mai cunoscut gen de antrepriză este antrepriza in construcții, prin contractul de antrepriză în construcții antreprenorul se obligă să execute lucrări care conform legii necesită eliberarea autorizației de construire.

Antrepriza de constructii are cea mai largă raspandire practică și se poate referi la construire de cladiri, reconstruire, consolidare, extindere modificare, reparații la construcții etc..

În principiu executarea lucrarilor de construcții, instalații sau reparații ca și desfiintarea acestora se pot face numai in temeiul și cu respectarea unei prealabile autorizatii administrative, eliberate de președinți consililor județene, sau de primari.

Pentru antrepriza în coonstrucții este necesară încheierea contractului în scris, forma scrisă este cerută de lege numai pentru probă.

Pentru realizarea in bune condiții a lucrării contractate, clientul este obligat să permită antreprenorului, in masura in care este necesară executarea lucrarii, folosirea cailor de acces, a instalațiilor propri de alimentare cu apa și a altor unități ce desăvârșesc imobilul, precum si să obțină toate autorizatile cerute de lege.

În cazul in care antreprenorul constata greseli sau lipsuri in lucrarile de proiectare in temeiul carora sa incheiat contractul, acesta este obligat sa comunice de indata beneficiarului si proiectantului constatarile sale si propunerile de remediere. Daca beneficiarul, luând si aveizul proiectantului, nu comunica de indata masurile luate pentru inlaturarea greselilor sau lipsurile semnalate ori daca masurile luate nu sunt corespunzatoare, antreprenorul poate sa suspende executarea lucrarilor, instiintandu-i de indata despre aceasta pe client si proiectant.

După finalizarea constuiei se va proceda în condițiile legii, terminarea lucrării, umată de recepția finală a lucrării, riscurile trec asupra clientului de la data receptiei provizorii la terminarea lucrării.

Subantrepriza

Pentru executarea unei construcții clientul contractează intreaga lucrarea cu un singur antreprenor, daca in contract nu i s-a interzis expres prin contract, antreprenorul are dreptul sa incredințeze executarea sau parți din lucrare unor subantreprenori pe baza unor contracte de subantrepriză

In baza acestor contracte se nasc drepturi si obligații numai intre parțile contractante clientul fiind terț față de acestea. Și totuși in rapotul cu clientul antreprenorul raspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria faptă.

Raspunderea la antrepriza in construcții

Antreprenorul răspunde pentru toate viciile ascunse ale construcției ivite in termen de 10 ani de la recepția lucrării.

Răspunde pentru viciile structurii de rezistență a clădirii rezultate din nerespectarea normelor de proiectare si execuție pe toată durata de existență a construcției.

Răspunderea pentru vici revine numai antreprenorului, dar si proiectantului dacă viciul construcției provine dintr-o eroare de proiect.

Clientul răspunde pentru viciile ascunse în cazul unei lucrări executate, alta decât o construcție, de la implinirea unui an de la data recepției finale s lucrării.

În cazul unei construcții, de la împlinirea a 3 ani de la data recepției finale a construcției, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripția va începe să curgă de la data descoperirii.

Acțiunea directă a lucrărilor

În masura in care nu au fost plătite de antreprenor persoanele care, în baza unui contract incheiat cu aceasta, au desfăsurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrării contractate au acțiune directă împotriva clientului pana la concurența sumei pe care acesta din urmă o datorează antreprenorului, la momentul introduccerii acțiunii.

Lucrători folosiți de către antreprenor au acțiune directă împotriva clientului, cu toate că între ei nu există raport juridic direc. Acesta reprezintă o derogare de la principiul relativității efectelor contractului, fiind o măsură de ocrotire a lucrărilor.

Fiind o acțiune directă, starea de insolvalilitate sau falimentul antreprenorului snu se răsfrâng asupra creantelor lucrătorilor, ei putândul-l acționa direct pe client pentru sumele datorate lor de antreprenor.

Capitolu II

2. Contractul de editare

2.1 Obiectul contractului de editare

Potrivit art. 48 alin. 1 și art.49 din Legea 8/1996 rezultă faptul că pot face obiectul contractului de editare numai drepturile de reproducere, dreptul de a distribui opera, dreptul de traducere și dreptul de adaptare a operei. Nu pot face obiectul cesiunii drepturilor morale de autor, chiar dacă unele dintre ele sunt transmisibile pe cale succesorală sau conform legii 8/1996 și nici alte drepturi patrimoniale de autor prevăzute de lege.

Art.50 generează o oarecare ambiguitate în legătură cu drepturile patrimoniale de autor care pot face obiectul contractului de editare. Acest text se referă la posibilitatea editorului de a autoriza alte persoane să adapteze opera sau s-o utilizeze în orice alt mod.

Potrivit textului „de a utiliza în orice alt mod opera semnifică faptul că drepturile patrimoniale de autor pot fi transmise către editor terțelor persoane și a folosinței altor drepturi patrimoniale de autor altele decât cele patru drepturi a căror folosință pot face obiectul contractului de editare.

Dispozițiile art.50 îl pun pe editor în situația de a transmite terților și folosința unor drepturi a căror folosință nu o poate dobândi în mod legal prin contractul de editare. Mai pot face obiectul contractului și drepturile patrimoniale care rezultă din operele create și aduse la cunoștință publică. În acest sens sunt dispozițiile art. 41 alin.2 care sancționează cu nulitate absolută contractele de cesiune care au ca obiect drepturile patrimoniale privind totalitatea operele viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate în contract.

Legea nr.8/1996 stabilește semnificația juridică a celor patru drepturi care pot face obiectul contractului.

Reproducerea – acest drept constă în realizarea uneia ori a mai multor copii ale operei, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea de înregistrări sonore sau audiovizuale a acesteia.

Distrubuirea – constă în vânzarea sau în orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros sau gratuit, a originalului sau a copiiilor unei opere precum și oferirea publică a acestora.

2.2. Părțile în contractul de editare

Activitatea de creație intelectuală fiind inerentă personalității umane, numai persoanelor fizice pot avea calitate de autor. Autorul este persoana care a creat opera, dar în cazuri, expres determinate de lege beneficiază de protecția acordată autorului alte persoane fizice sau juridice decât autorul.

Autorul însuși al operei sau succesorul său în drept desemnați prin noțiunea de „titulari ai dreptului de autor”.

Titularul dreptului de autor, care poate fi autorul însuși, adică persoana care a creat opera sau persoana căreia autorul, i-a transmis drepturile patrimoniale de reproducere și distribuire a operei.

Editorul este persoana către care titularul dreptului de autor a cedat dreptul de reproducere și distribuire a operei.

Potrivit doctrinei pot fi titulari ai dreptului de autor și pot încheia contracte de editare:

moștenitorii legali și testamentari ai dreptului de autor;

cesionari dreptului de reproducere și difuzare a operei;

unitatea angajatoare pentru operele realizate în cadrul unui contract individual de muncă și pentru care există clauză de cesiune a drepturilor patrimoniale;

unitatea angajatoare pentru programul pentru calculatoare realizate de angajați dacă nu există convenție contrară.

Codul comercial abrogat, concepea intreprinderea de editură ca fiind prin opera autorului care este pusă în circulație la îndemâna publicului, prin publicitate, cu ajutorul imprimeriei și a librăriei. Editorul fiind intermediarul între autor și public.

Editarea și difuzarea operelor constituie fapte de comerț unilaterale, contractul încheiat constituind un act de comerț pentru editor și un act civil pentru autor.

2.3. Condițiile de validitate ale contractului de editare

Capacitatea părților în contractul de editare

Ca și în celelalte contracte, contractul de editare trebuie să îndeplinească unele condiții pentru ca acest să poată fi încheiat. Prima condiție esențială este aceea a capacității părților de a încheia acte juridice. Capacitatea părților în contractul de editare își are aplicabilitatea potrivit regulilor comune oricărei cesiuni.

Editorii sunt de regulă persoane juridice, societăți comerciale, care își desfășoară activitatea de reproducere și distribuire de opere în condițiile Legii nr.31/1990 și ale Noului Cod Civil, Codul comercial fiind abrogat. Societăților comerciale sunt abilitate să desfășoare acele activități care au fost prevăzute în actele constitutive, cea ce constituie o reafirmare a principiului specialității.

Reproducerea operei, în cazul contractelor de editare nu este, în mod necesar o operațiune care se execută către editor. Această comandă realizarea copiilor agenților economici specializați în activitatea de reproducere dar și pentru rapoartele juridice dintra editor și reproducător, autorul este un terț.

Obiectul contractului de editare

Obiectul contractului de editare trebuie să existe, să fie determinat sau nedeterminat, să fie posibil, să fie licit și moral, să fie în circuitul civil.

În situația în care contractul nu cuprinde clauza obligatorie, cu privire la remunerația autorului, acesta are la îndemână două acțiuni împotriva editorului:

o acțiune în anularea contractului contractului ;

o acțiune în stabilirea remunerației.

Forma și conținutul contractului de editare

Legea nu prevede expres forma scrisă a contractului de editare, dar este cerută ad probationem, prin aplicarea regulilor generale referitoare la forma contractului de cesiune.

Totodată contractul de editare trebui să cuprindă clauze cu privire la:

durata cesiunii;

natura exclusivă sau neexclusivă și întinderea teritorială a cesiunii;

numărul maxim și minim al exemplarelor;

remunerația autorului;

numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;

termenul pentru apariția și distribuirea exemplarelor fiecărei ediții sau după caz ale fiecărui tiraj;

termenul de predare a originalului operei de către autor;

procedura de control al numerelor de exemplare produse de către editor.

Cauzele privitoare la durata cesiunii, la natura exclusivă sau neexclusivă a cesiunii și la remunerația autorul sunt considerate esențiale, pentru că lipsa acestora dă dreptul părții interesate de a cere anularea contractului.

Sancțiunea neincluderii clauzelor va fi nulitatea relativă a contractului care, va putea fi invocată de partea interesată, respectiv de partea a cărei protecție s-a urmărit prin editarea prevederilor legale, adică autorul.

2.4. Stabilirea remunerației

Remunerația trebuie plătită cedentului în cuantumul și în termenele convenite. Cheltuielile reproducerii și difuzării operei sunt în sarcina editorului. Potrivit legii, autorul pe lângă remunerația în bani, acesta mai are dreptul și la un număr de exemplare cu titlu gratuit, numărul acestor exemplare fiind stabilit în contract.

Contractul de editare trebuie să prevadă sub sancțiunea anulării acestuia, la cererea persoanei interesate, remunerația devenită cedentului. Remunerația se cuvine însă și succesorilor autorilor atunci când aceștia devin, în condițiile legii, titulari ai dreptului de autor și procedează, în nume personal și în calitate de titulari de drepturi patrimoniale de autor, la încheierea contractului de editare.

Remunerația se stabilește prin acordul părților, fie proporțional cu încasările provenite din utilizarea operei, fie în sumă fixă sau orice alt mod.

Dacă în contract nu a fost stabilită remunerația autorul poate alege între:

a solicita organelor jurisdicționale competente, potrivit legii stabilirea remunerației;

a cere instanței anularea contractului de editare.

În cazul în care opera a fost distrusă datorită forței majore, autorul este îndreptățit la o remunerație care îi va fi plătită numai dacă opera s-a publicat.

2.5. Nulitatea contractului de editare

Legea 8/1996 poate desființa contractul de editare pe calea nulității absolute și a nulitații relative .

Legea nu prevede norme speciale privind nulitatea absolută a contractului de editare. Totodată contractul de editare apare ca o specie a contractului de cesiune fiind supus nulității absolute. Potrivit articolului cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului nominalizate sau nenominalizate este lovită de nulitate absolută.

Acțiunea în nulitate relativă a contractului de editare fondată pe nerespectarea dispozițiilor este admisibilă în situația în care contractul de cesiune nu cuprinde durata cesiunii, natura exclusivă sau neexclusivă, întinderea teritorială a cesiunii și remunerația titularului drepturilor patrimoniale transmise.

Titulară a acțiunii în anulabilitatea contractului de editare este exclusiv partea interesată. Acțiunea în anulabilitatea contractului de editare spre deosebire de acțiunea în nulitate absolută este prescriptibilă.

În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data la care cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele a cunoscut cauza nulității, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.

2.6. Desființarea contractului de editare

Ca și oricare contract, și contractul poate fi desființat. Acesta apare potrivit oricăror încălcări a clauzelor impuse în contract. Dacă editorul nu publică opera în termenul convenit autorului, acesta poate solicita, potrivit dreptului comun, desființarea contractului și daune interese pentru neexexutare.

Dacă în contract nu a fost specificat un termen, editorul este obligat ca în termen de un an de zile să publice opera de la data acceptării acesteia.

Desființarea contractului de editare, nu trebuie confundată cu desființarea contractului de cesiune.

Deosebiri între desființarea contractului de editare și contractului de cesiune.

Spre deosebie de desființarea contractului de cesiune, desființarea contractului de editare, acesta apare ca o modalitate de reziliere;

Desființarea contractului de editare este întemeiată pe neexecutarea unei obligații contractuale, fiind guvernată de art.47 din Legea 8/1996.

Autorul nu poate cere desființarea contractului de cesiune, dacă motivele de neutilizare sau de utilizare insuficientă se datorează exclusiv culpei cedentului, faptei unui terț, unui caz fortuit, sau de forță majoră.

Momentul din care poate fi solicitată desființarea contractului este diferită; Desființarea contractului de cesiune nu poate fi solicitată înainte de expirarea unui termen de 2 ani de la data cesionării drepturilor patrimonial asupra operei sau de la 3 luni în cazul operelor cedate pentru public, cotidiene, ori 1 an în cazul publicațiilor. Iar în cazul contractului de editare în lipsa unei convenții contrare, poate fi cerută din momentul în care s-a împlinit termenul de publicație.

2.7. Revizuirea contractului de editare

În caz unei disproporții evidente între remunerația autorului și beneficiile celui care a obținut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicționale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remunerației.

Impreviziunea dă dreptul părții interesate să ceară revizuirea contractului, iar leziunea, fiind un viciu de consimțământ care conferă acesteia posibilitatea să promoveze acțiunea în anulabilitatea contractului.

Totodată, în timp ce leziunea are cauze anterioare sau cel mult concomitente momentului încheierii contractului impreviziunea are determinări ulterioare acestui moment.

2.8. Încetarea contractului de editare

Contractul de editare încetează atât în condițiile dreptului comun cât și pentru cazuri specifice.

Contractul de editare poate înceta:

prin exercitarea de către autorul cedent a dreptului de retarctare ;

pentru neutilizarea sau insuficienta utilizare a dreptului cedat, dacă interesele cesionarului sunt afectate considerabil ;

prin consimțământul părților;

prin expirarea duratei stabilite ;

după epuizarea ultimei ediții convenite;

prin nepublicarea operei în termenul convenit;

prin pierderea operei originale.

Expirarea duratei pentru care a fost încheiat și consimțământul părților sunt modalități de încetarea comune și nu ridică probleme deosebite. Încetarea contractului ca urmare a epuizării ultimei ediții constituie în fapt executarea în întregime a obligației asumate de părți și ar trebui să constituie modul comun de încetare a contractului de editare.

Ediția sau tirajul se consideră epuizate atunci când al căror număr de exemplare nevândute este mai mic de 5% din numărul total de exemplare și în orice caz este mai mic de 100 de exemplare.

Nepublicarea operei în termenul convenit autorului dă dreptul acestuia de a solicita, în condițiile dreptului comun, desființarea contractului și daune interese pentru neexecutare. Autorul are în acest caz dreptul să păstreze remunerația primită, dar poate solicita și plata remunerației integrale convenite.

Pierderea originalului operei se poate datora culpei uneia din părți, cazului fortuit sau forței majore când pierderea se datorează cazului fortuit sau forței majore contractului este desființat fără a se datora daune.

În cazul decesului autorul înainte de terminarea operei, contractul de editare este revizuit numai pentru partea de operă nedeterminată. Editorul ar avea însă dreptul de a publica partea din operă ce i-a fost predată de către autor, numai dacă, din împrejurările cauzei ar rezulta că autorul și-a manifestat neechivoc în acest sens.

2.9. Soluționarea litigiilor referitoare la contractul de editare a drepturilor patrimoniale de autor

Legea nr.8/1996 privitoare la drepturile de autor și drepturi conexe consacră contractul de editare, constatând că părțile contractante au posibilitatea promovării următoarelor acțiuni în justiție:

în nulitatea relativă ;

în nulitatea absolută ;

în stabilirea remunerației

în revizuirea contractului ;

în desființarea contractului .

Art.151 dispune că litigiile privind dreptul de autor și drepturi conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, aparțin prezentei legi și dreptului comun. Drept urmare sub aspectul material, este competent tribunalul conform Cod procedură civilă.

În schimb, sub aspectul teritorial va fi competent tribunalulu în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința cedentului, persoană fizică și în lipsă, domiciliul sau reședința cesionarului ori a sediului pârâtului persoana juridică de drept privat sau de drept public. În materie contractuală titularul dreptului de autor are dreptul de a opta între a se adresa tribunalului indicat sau tribunalului în a cărei rază teritorială se află locul prevăzută în contract pentru executarea chiar în parte, a obligației contractuale .

3. Structura organizațională

Indiferent de domeniul de activitate al edituri, etapele din procesul de publicare ale unei cărți sunt la fel. Producția a avut doar modificari estetice de-a lungul anilor pe măsură ce au apărut inovații precum calculatoarele, tiparele, imprimantele care usureaza munca unui producator.

3.1 Organizarea edituri depinde de mărimea pe care o are, ea difera de la editura la editura. Toate editurile au departamente, sau sunt impartite in mai multe etape, aceste sunt in ordine. Prima ar fi achizitionarea de proiecte, fiecare editura isi propune sa publice un numar minim de lucrarii, daca acesta este mult mai mare, editura va castiga un profit si mai mare, acest lucru ii va permite sa isi extinda editura si sa fie cat mai cunoscuta.

Dupa ce sa achizitionat o lucrare, ea intra in planul editorial, dupa aprobare poate dura 2 – 3 ani pana ajunge in librari.

3.2 Dreptul de a edita

Editura pentru a putea publica o lucrare trebuie sa incheie un contract intre el si autor in baza caruia autorul lucrarii, isi da acordul si in acelasi timp acesta isi cedeaza dreptul editurii de a publica si raspanadi lucrarea. Lucrarea respectiva este o proprietate intelectuala a autorului. Copierea unui fragment dintr-o alta lucrare, fără indicarea semenelor de citare este pedepsită prin lege.

3.3 Redactarea lucrării

La redactarea lucrării se stabileste cu ce se scrie, tiparul mărimea, formatul scrisului, în funcție de lucrare, dacă se adresează copiilor tiparul este mai mare, pentru a întelege scrisul si pentru a fi foarte usor de recunoscut. Când autorul vine la editura și vrea să publice o lucrare aceasta va fi verificată corectată, corectura se aplică atât înainte cât si după redactare, se folosesc cuvinte cât mai clare, se îmbunătătește exprimarea. O redactare bine facută pune în valoare calitățile autorului, redactorul răspunde strict de calitatea tehnică a lucrării.

Înainte de a pubica lucrarea este bine ca cineva din exterior să citească lucrarea si cititorul este cel care va mai căuta lucrări sau oprere publicate de către autor, cu siguranță va cauta editura. Cel care citește lucrarea are mintea limpede, nu are treabă cu autorul nici cu editura, eu il numesc un simplu cititor el poate să observe greselile gramaticale.

După ce un manuscrisul este inclus în planul editorial al unei edituri, acesta va intra sub îngrijirea directă a unui redactor care va întreprinde toate acțiunile până la bunul de tipar. De obicei un redactor lucrează cu mai multe titluri în același timp, pe parcursul definitivării procesului editorial.

3.4 Tehnoredactarea

Se ocupă cu pregătirea tehnică și grafică a unei lucrări înainte de a începe procesul de tipărire, inserarea unor mai multe imagini necesită o atenție specială care costă.

Operațiunea de tehnoredactare se execută pe calculatoare specializate, cu pachete software dedicate precum: , Adobe Pagemaker, Microsoft Publisher, Adobe InDesign. Tehnoredactarea include o serie de operațiuni ce necesită, pe lângă cunoașterea domeniului și un bun-simț estetic, din partea tehnoredactorului, iar pe ici pe colo atenție la detalii, la sfarsitul etapei intervine exportul pentru tipar.

3.5 Grafica

Departamentul de grafica este cel care se ocupă de copertă, imaginile, desenele, ilustratiile, dintr-o carte, la standardele editurii, acest departament se ocupa si de promovare. La editurile mai mari departamntul este condus de un director artistic.

Perfectionarea industriei tipografice a permis editarea unui numar tot mai mare de titluri, pentru a ridica nivelul de calitate al textului tiparit, dar si venind in întampinarea cititorului, a aparut editorul.

3.6 Producția

La productie sunt trimise comenzile catre tipografi, in care specicică tirajul, formatul carti, tipul de hartie/ Carton legatoria, finisajul, acest departament este cel care estimează si aprobă costurile de tipar.

Alegerea materialului se face in cloaborare cu departamentul de marketing, in functie de aceasta, editia poate fi scumpă sau ieftină, în functie de calitate si de producator.

Seful de productie trimite o comandă către mai multe tipografii pentru a afla pretul per exemplar, decizia se ia impreuna cu cei de la departamentul de marketing.

3.7 Vânzarea si marketingul edituri

Dupa ce productia este gata editura se ocupa de scoaterea pe piată a produsului, activitatea comerciala a produselor este foarte variată, necesita resurse umane numeroase, urmând ca ele să păstreze relatiile cu beneficiarii.

Resursele umane folosite pentru vânzare, urmăresc modul de expunere a cărților în librarii și vînzările beneficiarilor. Se ocupa de transport, depozitare dar si de elaborarea statisticilor privind vânzările si comenzile de reprint pentru stocurile epuizate.

Pentru ca un servicu să fie vândut, acesta trebuie să fie promovat, deobicei titlurile cărtilor influentează foarte mult cititorul, sau lucrarea este continuarea unei alte lucrari iar clienti adică cititorii asteaptă să afle ce final au personajele din operă, totul depinde de domeniul si de nevoile pe care le au cititorii. Consider că, pentru a vinde ai nevoie de un feed-beack din partea cititorului.

Se fac studii de piată privind piata de carte, propuneri de titaje pentru viitoarele aparitii editoriale, promovarea vanzărilor.

3.8 Promovarea

Departamentul de promovare se ocupa de relațiile publice cu, mass-media, de lansările de carte, comunicate de presă, promovează noile apariții. Pentru ca un titlu să se vândă acesta trebuie bine poziționat pe piața de carte. Suma alocată promovării într-o editură este de obicei una limitată și de aceea editorul își alege cu grijă cărțile pe care le vrea

Lansarea cărtii pe piată se poate face prin evenimente in care se vorbeste despre carti si autorii, la aceste evenimente cu sigurantă vor participa persone interesate, publicul este cel tintă. Promovarea se face si pe internet există, pagini speciale adresate cititorilor de carte.

4. Analiza ciclului de viată a unei cărții

Fiecare produs sau serviciu strabate 4 etape : lansare, crestere, maturitate si declin

În perioada de lansare există cheltuieli cu promovarea, amortizarea se face in timp, de unde rezultă ca nu se obține profit, clienți fie că isi cumpără un produs sau un serviciu fiind nou si necunoscut, sunt reticenti in a alege produse noi.

Cărțile publicate de către editură, parcurg cei patru pași, când lucrarea apare pe piată, se afla in etapa de lansare nu este cunoscută, autorul este nou, si nu există profit.

În timp ce lucrarea se face cunoscută si autorul, profitul incepe să crească, cresc vânzările, apar cititori interesati de lucrare.

Cresc vânzările, ajung la un număr maxim de cititori, atunci se atinge numarul maximul de clienti și venit, autorul trebuie să inoveze ca lucrarea sa, să crească, altfel maturitatea nu va tine foarte mult, si va scadea numărul de clienti si veniturile, se va ajunge la declin.

STUDIU DE CAZ

Neexecutarea de cãtre editor a obligației de a publica opera. Desființarea contractului. Daune pentru neexecutare

In acest studiu de caz este vorba de o editura care nu a respectat termenul de publicare in care autorul a solicitat instanta pentru a clarifica clauzele stabilite de partii. Daca un tiraj nu sa epuizat inca, autorul nu poate cere editorului sa ii dea bani pe cele care nu sa vandut asta pentru ca nu reprezinta un prejudiciu la momentul incheiieri contractului.

Reclamantii (autorii) au solicitat desfiintarea contractului de editare si obligarea la plata pentru daune de neexecutare si distrugere a originalrlor .

Intre cele doua parti a intervenit contractul de editare prin care editorul s-a angajat sa editeze nu numar de exemplare stabilind ca pret al cesiuni un procent de 10 % din valoarea convenita ca pret de vanzare a cartii. Nu s-a stabilit un termen pentru publicarea acesteia, dar editorul era obligat sa publicelucrarea in cel mult un an de la semnarea contractului.

Editura a fost instiintata de catre autor cum ca nu si au indeplinit atributiile din contract, autori au incercat rezolvarea pe cale amiabila anuntand editura de mai multe ori.

Cu ajutorul organelor justitiei sa dispus desfiintarea contractului de editare, partea care a fost gasita vinovata va fi obligata la plata in favoarea reclamantilor, suma reprezentand dreptul de autor, cuvenite autorului pentru lucrarea sa, si la plata despagubirilor pentru neexecutare.

In contract nu este mentionat expres ca editura avea obligatia de a edita, de a reproduce si de a difuza opera in termen de 2 ani de la data semnarii contractului, intr-un nr de exemplare.

S-a incheiat un singur contact pentru o singura editie, in tirajul mentionat in contract, pentru o noua editie se va incheia un act aditional. Daca contractul expira, el nu inceteaza automat, partile pot prelungi si de ce nu aparitia unei noi editii daca tirajul maxim initial a fost epuizat.

La data incheierii contractului manuscrisul ( opera ) a fost predata edituri fara a mentiona in cuprins data limita a termenului contractual.

Autorul isi indeeplinise obligatia de predare a lucrarii, editura nu putea sa dea vina pe autori ca ar fi trebuit sa opereze in lucrare.

Reclamanții își îndepliniserã astfel obligaþia contractualã de predare a manuscrisului, pârâta neputând invoca drept impedimente în editarea operei eventuale modificãri pe care autorii ar fi trebuit sã le opereze în lucrare.

Autorii au obligatia de a face doua corecturi, una de bun tipar fara a fi platit suplimentar, iar cealata de regula se face numai de catre autor.

Calculul remuneratiei sa facut placand de la un numar de exemplare, la un pret la care se mai adauga un procent de 10 % ,aceste elemente fiind mentionate in contract.

În ceea ce privește daunele, faptul cã acestea sunt datorate cât timp pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractualã, cauzând astfel un prejudiciu reclamanților, aceștia dorind ca opera sã ajungã cât mai repede la cunoștința publicului și, eventual, mai înainte ca alte lucrãri sã aparã pe piațã. Autorii nu au avut posibilitatea de a încheia contracte de editare cu alte edituri, întrucât au cesionat editurei, cu titlu exclusiv, dreptul patrimonial, fiind astfel blocați pe o perioadã mare de timp, de 2 ani.

In speta se regaseste acest ultim caz de desfiintare a contractului sinalagmatic de editare, pentru neindeplinirea de catre editura a obligatilor contractuale,principale de a edita lucrarea ai caror autori sunt reclamantii, in termen de 2 ani de la data incheierii contractului. Obligatia editarii este afectata de un termen de 2 ani. Nu se mai pune probleme de prelungirea termenului contractual deoarece acesta nu sa finalizat.

Termenul care afecteazã atât dreptul de autor cedat, cât și obligația în care este transpus exercițiul dreptului respectiv este unul extinctiv, amânând stingerea dreptului și a obligației pânã la împlinirea lui. Împlinirea termenului, fãrã ca editura sã își fi exercitat dreptul contractual și fãrã sã își fi îndeplinit obligația contractualã , nu exclude desființarea acestuia ca efect al rezoluției judiciare. Dacã împlinirea termenului constituie cauza de încetare a contractului, cu efecte numai pentru viitor, în sensul desființãrii a contractului, cu daune-interese pentru paguba cauzată autorului prin neîndeplinirea obligatiei contractuale de cãtre editor în termenul contractual .

Interpretarea sistematicã și teleologicã a prevederilor din lege constituie o aplicație în domeniul dreptului proprietãții intelectuale a rezoluției judiciare de drept comun, pentru desființarea cu efect retroactiv a contractului de editare în cazul neîndeplinirii în mod culpabil, de cãtre editor, a obligației de a publica opera în termenul convenit.

Clauza contractualã prevãzutã în contract este perfect valabilã, nicio cauzã de nulitate absolutã neputând fi reținutã în privința acesteia, în baza vreunui text legal special, nici din perspectiva cauzelor de nulitate absolutã de drept comun.

Clauza respectivã este, însã, inaplicabilã în cauzã, nefiind întrunite condițiile substanțiale pentru activarea acesteia, cât timp nu s-a stipulat în contract finanțarea lucrãrii și prin contribuția autorului.

Prețul in lei pe exemplar, raportat la numãrul de exemplare în care trebuia editatã lucrarea, a fost însã, reținut ca element pentru baza de calcul a daunelor-interese cu titlu de remunerație cuvenitã, în cazul în care editura și-ar fi îndeplinit obligația contractualã. și prețul maxim convenit de cãtre pãrți, indiferent pentru ce situație, cum este cea mentionata în contract, poate fi luat în considerare sub aspectul stabilirii daunelor-interese cu titlu de remunerație cuvenitã. În lipsa unui astfel de element în chiar contractul în litigiu, ar fi putut fi luat în considerare pretul practicat de cãtre pãrți în eventualele contracte anterioare, încheiate între acestea, ori chiar pretul practicat pe piațã în contracte similare, având ca obiect opere similare.

În ce privește capãtul de cerere privind daunele-interese cu titlu de despãgubiri pentru neexecutarea în mod culpabil, de cãtre editura, a obligației contractuale, criteriile avute în vedere corespund principiului de drept comun al reparãrii integrale a prejudiciului cauzat. Nu numai prejudiciul efectiv, a cãrui reparație se manifestã sub forma despãgubirilor reprezentând remunerația cuvenitã autorului.este supus reparãrii în caz de neexecutarea a obligației de cãtre editor și pentru beneficiul nerealizat. Beneficiul nerealizat este acel spor pe care l-ar realiza autorul în condițiile obișnuite ale valorificãrii operei în baza contractului de editare, dacã obligațiile ar fi fost executate întocmai, cu bunã-credințã, de cãtre editor.

Sub acest aspect sau avut în vedere clauzele contractuale mentionate in contract, care ar fi permis eventualul tiraj suplimentar al operei sau reeditarea acesteia, cu consecința unor câștiguri suplimentare pentru autor.

repararea integrala a prejudiciului, implicã repararea atât a prejudiciului cert și direct, cât și a prejudiciului previzibil. Prejudiciul previzibil este prejudiciul obișnuit, care ar fi putut fi cunoscut de cãtre pãrți la momentul încheierii contractului de editare.

Așa cum în mod legal autorii doreau ca opera sã ajungã cât mai repede la cunoștința publicului și, eventual, mai înainte ca alte lucrãri similare sã aparã pe piațã, fiind lipsiți de posibilitatea de a încheia contracte de editare cu alte edituri, întrucât au cesionat editurei, cu titlu exclusiv, dreptul patrimonial, fiind astfel blocați pe o perioadã mare de timp, de 3 ani.

Altfel, dublarea cuantumului daunelor sub cele douã aspecte (prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat) corespunde remuneratiei ce s-ar fi cuvenit autorilor în cazul tirajului suplimentar, în același numãr de exemplare pe care pãrțile l-ar fi putut conveni din contract.

Un tiraj suplimentar, eventual în același numãr de exemplare, a fost considerat previzibil chiar de cãtre pãrțile contractante, cât timp o astfel de clauzã a fost inseratã în acest sens în contract.

Editura a fost de drept pusã în întârziere, la expirarea termenului contractual, cât timp obligația pentru a cãrei neexecutare aceasta este în culpã nu putea fi executatã decât în interiorul acestui termen, întrucât contractul înceta la împlinirea termenului respectiv.

Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs, criticând-o numai sub aspectul modului de soluþionare a capãtului de cerere referitor la daunele-interese pentru neexecutare, și a celui privitor la cheltuielile de judecatã.

Concluzii

Este important pentru ca sa extins si aplicarea lui , folosita in sitiuatia de fata adica in editura este aplicat contractual de antrepriza, editura este antreprenorul iar beneficiarul este autorul lucrari.

Clauze ce trebuiesc stabilite la incheieirea contactului, editor realizeaza lucrarea cu materilele sale, iar autorul este cel care obtine un procent stabilit la un numar de exemplare (se negociaza intre autor si editura).

In cazul in care se epuizeaza numarul de exemplare stabilite in contract, ambele parti incheie un act aditional prin care se stabilesc, un nou numar de exemplare ce urmeaza a fi puse in productie.

Legatura intre contractul de antrepriza si editura este una foarte apropriata cu mici modificari pe ici pe colo, dar intro editura se poate aplica contractul de antrepriza, cel care conduce editura este un antreprenor, el este cel care ia decizia si tot el da drumul la productie.

Tiparirea lucrari reprezinta obiectul contractului, antreprenorul este raspunzator de tiparire in fata autorului, modificarea lucrari fara acordul autorului poate duce la la rezilierea contractului iar acesta poate sa obtina despagubiri.

In cele mai multe cazuri, antrepriza este un contract incheiat intuitu persoane, intrucat clientul incredinteaza lucrarea unui anumit antreprenor, in considerarea calitatilor sale personale.

Este cel mai intalnit contract, orice intreprindere are un antreprenor si tot el este cel care isi stabileste clauzele cu clientul.

Stabilirea incheieri contractului se face cu acordul ambelor parti in cazul nostrum intre editura(antreprenor) si autor (beneficiar).

Ca o ultima concluzie, contractual de antrepriza se poate mula pe mai multe domenii.

BIBLIOGRAFIE

Elena Paraschiv, Derpt roman privat, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011

Camelia Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ediția 2, Ed. All Beck, București, 2005, p. 1.

F. Moțiu, Contracte specile în noul Cod civil, Ediția a III-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p. 204

Legii nr.50-1991, republicată în M.Of. nr. 933, 13 oct. 2004, modificata pana in preyent de mai multe ori.

Viorel Roș(2001), Dreptul proprietății intelectuale, Editura Global Lex, București.

Chirică, Dan – Contracte Civile Speciale, Editura Lumina Lex, București, 1997;

Petrescu, Raul – Principalele contracte de drept civil, Editura Oscar Print, București, 1997;

Toader, Camelia – Drept civil. Contracte speciale, Editura All Beck, București, 2005;

Pop, Liviu – Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Editura Fundației Chemarea, Iași, 1996;

Legislatie

Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor și drepturi conexe.

Codul de procedură civilă

Codul civil.

Legea nr.8/1996 : art.47; art.48; art.56 alin.(3) alin.(4)

Site-uri

http://www.scj.ro/SC%20rezumate%202007/SC%20r%207982%202007.htm

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=10396