Contractele Derivate pe Vreme
INTRODUCERE
Aria de interes selectată și problematica lucrării de disertație”Contractele derivate pe vreme” reprezintă un subiect de perspectivă. Argumentez această afirmație atât prin faptul că derivatele meteo și riscul meteo fac parte din tehnicile de transfer alternative al riscului, dar și prin faptul că ele au fost considerate o forma inovativă de asigurare, respectiv de investire.
Lucrarea dorește să fixeze fundamentele teoretice, plecând de la studiul reperelor istorice ale derivatelor meteo. Obiectivul central al prezentei teme de disertație este studiul riscului meteo, al derivatelor meteo și a impactului pe care acestea îl au asupra economiei.
Este evident că evoluția mai mult sau mai puțin imprevizibilă a vremii influențează direct profitul în anumite sectoare de activitate „meteosensibile”, chiar și fenomenele meteorologice relativ minore. Drept consecință, există un număr de companii cu o (potențială) volatilitate a lichidităților, iar această caracteristică poate fi utilizată pentru previziuni privind utilitățile care este posibil să înregistreze cele mai mari fluctuații în ceea ce privește valoarea, investițiile sau politicile de finanțare. În acest context, derivatele pe vreme își dovedesc încă o dată importanța din punct de vedere economic, deoarece permit utilizatorilor să gestioneze un risc foarte specific.
Derivatele meteo sunt o modalitate de protecție față de impactul financiar negativ al evenimentelor meteorologice neașteptate. Riscul materializat în cazul acesta este riscul meteo. El măsoară magnitudinea evoluției potențiale a rezultatelor asteptate ca și efect al deviațiilor de la normal ale evenimentelor meteo în cadrul unui interval de timp predefinit. Caracteristicile riscului sunt: localizarea precisă, imposibilitatea de control, previziunea tardivă în ciuda progreselor tehnologice. Toate acestea transformă derivatele meteo în produse inovatoare care își declanșează aplicatibilitatea atunci când contractele tradiționale de asigurare nu mai pot să confere protecție subscriptorului.
Indiferent de riscul specific pe care îl acoperă, derivatele pe vreme sunt utilizate din ce în ce mai mult, în condițiile în care – conform datelor CME – aproape 20% din economia SUA este într-o măsură mai mare sau mai mică afectată de pierderile cauzate de condițiile meteo.
Pentru a putea reduce riscurile asociate fenomenelor meteo și climatice neașteptate, multe companii iau în considerare utilizarea derivatelor meteo ca parte a strategiei de management al riscului. Tehnicile cel mai des utilizate în acest proces sunt bazate pe indici: HDD (Heating Degree Day), CDD (Cooling Degree Day) sau CAT (Cumulative Average Temperature). Previziunile pe care se bazează construirea derivatelor meteo pleacă de la cartografierea estimărilor sezoniere. Anomaliile previzionărilor valorilor derivatelor meteo sunt în general proporționale cu erorile aferente diagramei estimărilor pentru zona în cauză. Totuși, pentru unele localități cuprinse în studiu, se efectuează o ajustare a diferențelor dintre temperatura înregistrată de stațiile meteorologice locale și previziunile făcute la nivel național și regional de către Agenția națională de meteorologie
Creșterea pieței demonstrează că este necesar un anumit tip de protecție financiară împotriva pierderilor provocate de condițiile meteo nefavorabile, iar contractele derivate pe vreme răspund acestei nevoi. Utilizarea acestor instrumente financiare conferă industriilor ale căror venituri depind de starea vremii capacitatea de a gestiona riscul unor evoluții nefavorabile ale temperaturii și le permite atât să asigure servicii mai bune clienților lor, cât și să-și extindă afacerile.
Riscul meteo și gestiunea riscurilor meteorologice
Riscurile cu care se confruntă întreprinderile din punct de vedere meteorologic sunt unice. Astfel, în agricultură, vremea a constituit întotdeauna cel mai mare factor de risc, afectând toate aspectele acestei ramuri a economiei. În economiile țărilor dezvoltate există o pondere semnificativă a sectoarelor care își bazează activitatea pe segmentul agricol dependent de ploaie, astfel încât riscul meteorologic rămâne unul dintre principalele pericole care afectează acest domeniu. Deși acest risc poate fi micșorat prin diverse mijloace – varietatea culturilor, managementul agricol , tehnicile de producție – fermierii vor fi mereu afectați de factori necontrolabili, precum evenimentele legate de vreme (precipitațiile, temperaturi extreme, perioade de secetă) care pot avea un impact negativ asupra calității și cantității produselor . Pentru a răspunde problemelor apărute și în scopul de a încuraja dezvoltarea piețelor internaționale a riscului meteo (prezente în SUA, UE și Asia), echipa Băncii Mondiale de managementul riscului din departamentul responsabil cu agricultura și dezvoltarea rurală (World Bank’s Commodity Risk Management Group (CRMG) ) a pus bazele unui proiect de elaborare a unor contracte de asigurare bazate pe indici meteo. Aceste contracte nu pot înlocui polițele clasice sau alte modalități de protecție împotriva riscului, precum utilizarea de tehnologii inovative, diversificarea recoltelor, tehnici de conservare a umidității și strategii de economisire, dar le pune totuși la dispoziție agricultorilor o modalitate complementară de protecție.
Pe de altă parte, starea vremii tinde să afecteze nivelul cererii mai mult decat prețul. Spre exemplu, o iarna caldă poate lăsa companiile de utilități și de energie cu exces de petrol; în mod similar, o vară rece poate lăsa companiile aeriene cu locuri pentru destinații de vacanță neocupate. Din aceeași categorie fac parte și fermele eoliene, respectiv comerciantii de energie electrică, expuși la rândul lor riscului meteorologic.
Este evidentă relația dintre temperaturile mai ridicate iarna și o cerere mai scăzută de combustibili utilizați la încălzire. Pentru a satisface cererea de pe piață, un distribuitor de combustibili trebuie să facă stocuri adecvate acoperirii sezonului rece. Volumul vânzărilor va scădea daca sezonul este mai cald, lăsând angrosistul cu stocuri nevândute. Pe de altă parte, dacă iarna este mai rece, distribuitorul nu va avea stocuri suficiente pentru acoperirea cererii și va fi obligat să se aprovizioneze la prețuri SPOT ridicate.
Sectoarele interesate de acoperirea oferită prin derivatele meteo și fenomenele meteo – cauzatoare de risc – împotriva cărora se protejază
În concluzie, riscul meteorologic reprezintă magnitudinea variației potențiale a venitului ca rezultat al abaterilor de la normal ale vremii, in mod tipic în cadrul unui interval predefinit cum ar fi sezonul de vară sau iarnă. Efectele financiare ale evoluțiilor meteorologice, cumulate la scara unei economii naționale pe intervalul unui an, sunt mult mai însemnate decât media anuală a efectelor fenomenelor meteorologice extreme. Astfel, 70% din activitățile economice din țările dezvoltate sunt afectate de condițiile meteorologice. Mai mult decât atât, conform unui studiu publicat în ”The Bulletin of the American Meteorological Society” (Lazo et al, 2011), costul riscurilor meteorologice în cazul SUA poate ajunge la 485 miliarde de dolari pe an, reprezentând aproximativ 3, 4% din PIB-ul anual. În ciuda faptului că scăderea sau creșterea cererii pot avea drept consecință fluctuații ale prețurilor, modificarea acestora în funcție de evoluția cererii nu compensează pierderile cauzate de schimbările neprevăzute în regimul temperaturii și / sau al precipitațiilor.
Inițial, protecția împotriva riscurilor meteorologice s-a realizat prin intermediul polițelor de asigurare, ce compensau pierderile apărute în urma unui eveniment cu impact major, pierderi care puteau fi estimate cu ușurință; totuși, era un instrument greu aplicabil în alte situații, ca, de exemplu, o iarnă neobișnuit de rece sau o toamnă foarte ploioasă. În acest context, spre sfârșitul anilor 1990, anumite companii comerciale din SUA – mai ales din sectorul energetic – au identificat oportunitatea de management al riscului meteorologic și au început să ofere soluții de gestiune a acestei clase de riscuri naturale, prin intermediul derivatelor pe vreme (derivatele meteo). Chiar daca variabilitatea condițiilor meteorologice a fost mereu recunoscută ca una dintre cele mai importante ce afecteaza consumul energetic, piața s-a extins, acoperind în prezent o largă diversitate de riscuri meteorologice. Concret, participanții pe acestă piață au realizat că, prin cuantificarea și „clasificarea” vremii în funcție de valorile medii ale temperaturilor pe lună calendaristică sau anotimp și prin atribuirea unei sume în dolari pentru fiecare valoare, ar avea posibilitatea de a „ambala” și a tranzacționa – într-un fel – vremea însăși. De fapt, aceste tranzacții devin oarecum similare cu cele care implică valorile variabile ale acțiunilor sau ratei dobânzilor. Astfel, a luat naștere conceptul de vreme ca marfă negociabilă.
Tranzacțiile meteorologice structurate sub forma unor derivate meteo acopera variațiile locale ale temperaturii, respectiv ale precipitațiilor pe o perioadă de o săptămână la un sezon. Derivatele meteo fac parte dintr-o clasă de instrumente de gestiune a riscului care oferă protecție la riscuri legate de fluctuația volumului de bunuri/servicii vândut, cauzată de variații ale temperaturii medii pe o perioadă de timp. Mai precis, profitul este influențat negativ atât de variația prețului, cât și de variația volumului Dacă variația prețului este controlată prin intermediul operațiunii de hedging, a apărut necesitatea unui instrument de control al riscului de volum în fața variațiilor de temperatură, precipitații, umiditate, etc. aferente unui sezon, unei săptămâni sau chiar zile. Prin urmare, achiziția unei derivate meteo permite acoperirea riscului de pierdere a vânzărilor sau a profitului care poate fi influențat de anumite fenomene metereologice.
Tabel 1: Posibile riscuri meteorologice ce pot fi acoperite prin contractele derivate pe vreme
Punerea în practică a sistemului de gestiune a riscului meteorologic
Contractele derivate pe vreme: definiție, mecanism de funcționare, structură
Derivatele pe vreme reprezintă instrumente financiare de management al riscului, utilizate de diverși operatori ca modalități de protecție împotriva efectelor negative ale vremii. Contractele derivate pe vreme au la bază un indice meteorologic – de exemplu, temperatura, rata umidității, grosimea stratului de zăpadă, – mai precis o valoare medie prestabilită a indicelui ales. Aceasta funcționează ca valoare de referință, plata efectuându-se în cazul în care valorile înregistrate în intervalul avut în vedere se situează sub sau deasupra acestui prag al indicelui convenit între părți. Vânzătorul acceptă riscul în schimbul încasării unei prime, reprezentând prețul derivatei meteo. Dacă „evenimentul meteo” acoperit de contractul în cauză are loc, cumpărătorul încasează suma stabilită în prealabil; dacă evenimentul nu se produce, atunci vânzătorul realizează profit.
În mod concret, contractul standard al derivatelor meteo detaliază următoarele aspecte:
prima achitată de către cumpărător la începutul perioadei contractuale (prețul derivatei meteo)
perioada contractului, respectiv data de început și cea de finalizare;
stația meteorologică de referință;
variabila meteorologică aflată la baza contractului, măsurată de stația de referință;
indicele în funcție de care se structurează variabilele meteorologice pe durata contractului;
structura prin intermediul căreia se exprimă valoarea de execuție a contractului, mai exact prin care se realizează conversia indicilor în fluxuri de numerar sau financiare care asigură finalizarea contractului;
1. prima: cumpărătorul unei opțiuni meteo plătește vânzătorului o primă tipic cuprinsă între 10% si 20% din suma teoretică a contractului. Cu toate acestea, prima poate varia semnificativ, în funcție de profilul de risc al contractului, mai precis în funcție de probabilitatea impactului negativ al vremii asupra activității cumpărătorului și respectiv în funcție de durata contractului semnat între cumpărător și vânzător.
2. perioada contractului: contractul menționează în mod expres ziua de începere, respectiv ziua de încheiere a observațiilor meteorogice, care delimitează de fapt durata contractului. În funcție de durată, există trei tipuri de derivate meteo:
contracte pe o săptămână;
contracte pe o lună;
contracte pe sezon: sezonul de iarnă (1 noiembrie – 31 martie) și sezonul de vară (1 mai – 30 septembrie)
Pentru a „personaliza” oferta, există contracte care exclud zilele de week-end sau dublează ponderea unor anumite zile.
3. stația meteorologică de referință: elaborarea contractelor derivate pe vreme se bazează pe observațiile și măsurătorile meteorologice furnizate de una sau mai multe stații meteorologice, certificate de Autoritatea Meteorologică Națională a statului pe teritoriul căreia se află stațiile respective. În funcție de acest element, se pot diferenția trei categorii de contracte:
derivate concepute pe baza observațiilor unei singure stații meteo;
derivate care au la bază combinația observațiilor de la mai multe stații meteorologice, cum este cazul derivatelor pe vreme tranzacționate la Bursa de Mărfuri din Chicago și care sunt fundamentate pe datele furnizate de stații meteorologice din SUA, Canada, Europa, Australia și Asia;
derivate care au la bază diferențele între valorile observate la două stații meteo.
4. variabila meteorologică: În SUA, Europa și Australia, temperatura, cantitatea de zăpadă, extinderea înghețului și cantitatea de precipitații sunt principalele variabile pentru care corporațiile cumpără derivate meteo.
5. indicele definește parametrul meteorologic – temperatură, cantitatea de precipitații, viteza vântului – care stabilește când și cum se vor efectua plățile prevăzute prin contract și constituie activul suport al contractului.
Cel mai frecvent utilizați indici sunt Heating Degree Days (HDD), Cooling Degree Days (CDD) și Cumulative Average Temperature (CAT), respectiv necesarul zilnic de căldură, necesarul zilnic de răcoare și indicele cumulat al temperaturii medii.
Indicii HDD și CDD măsoară variația cumulată a temperaturii medii zilnice față de nivelul de 18°C (Celsius) în Europa, respectiv 65°F (Fahrenheit) în SUA de-a lungul unui sezon.
HDD-urile sunt utilizate în principal în SUA, în Europa și rar în Japonia. CDD-urile sunt tranzacționate de regulă în SUA și pe scară restrânsă în Europa și Japonia. Suma totală a HDD-urilor și CDD-urilor într-o anumită zi reprezintă deviația nesemnificativă manifestată de media temperaturii de bază: într-o zi fie HDD, fie CDD este zero, iar în momentul în care ambele sunt zero atunci temperatura zilei este egală cu valoarea normală înregistrată în contract ca referință, 18oC. Indicii CAT sunt utilizați predominant vara în Europa.
Heating Degree Days (HDD) cumulează diferențele între 18°C și temperatura medie zilnică a zilelor din cadrul sezonului:
HDD = ,
unde: HDD – indicele Heating Degree Days
Ti – temperatura medie a zilei „i” – este calculată ca media aritmetică dintre maximul și minimul temperaturii înregistrate într-o zi, temperaturi înregistrate pentru un interval de 12 ore
Ti =
unde: Ti max – temperatura maximă a zilei „i”
Ti min – temperatura minimă a zilei„i”
Calculul indicelui HDD pentru o săptămână în sezonul rece
Cooling Degree Days (CDD) cumulează diferențele de temperatură între valorile medii zilnice și valoarea medie de 18°C pentru zilele incluse în perioada specificată în contract.
CDD = = ,
unde CDD – indicele Cooling Degree Days
Numărul de CDD acumulate pe o zi este egal cu diferența dintre temperatura medie a zilei si valoarea de 18 grade Celsius (65 grade Fahrenheit), daca temperatura este peste 18 grade Celsius și cu zero daca temperatura nu este peste 18 grade Celsius. Dacă temperatura medie a zilei este sub 18 grade Celsius, atunci diferența dintre 18 grade și temperatura medie a zilei dă numărul HDD. Astfel, valorile CDD și HDD nu sunt niciodata negative, fiind cel puțin egale cu zero. Pe parcursul unei luni se pot acumula atât CDD (în zilele cu temperatura medie peste 18 grade), cât și HDD (în zilele cu temperatura medie sub 18 grade). Derivatele (opțiunile) meteo sunt definite pe acumularea de HDD sau CDD pe o perioada specifică. HDD și CDD sunt indici standard utilizati in industria energetica pentru buna lor corelație cu consumul de energie.
O gamă largă de indici sunt utilizați pentru structurarea tranzacțiilor care oferă mecanismele de hedging cele mai adecvate utilizatorilor din alte domenii economice. Temperatura medie este un alt index comun pentru aplicații non-energetice, iar unele tranzactii sunt bazate pe asa-numiții indici – eveniment, care contorizează numărul de zile când temperatura depășește sau scade sub un prag definit, pe perioada contractului. Indici similari sunt utilizați pentru alte variabile, ca de exemplu acumularea de precipitații sau numărul de zile în care acumularea de precipitații sub formă de ninsoare depășește un nivel definit.
structura: din punct de vedere tehnico – financiar, derivatele meteo sunt structurate la fel ca derivatele financiare „tradiționale”, pe aceleași tipuri de contracte:
contracte de tip forward;
contracte de tip options;
contracte de tip swap;
contracte de tip futures;
opțiuni pe contracte futures.
a) Contractele de tip forward (contracte anticipate) sunt contracte încheiate între doi agenți, prin care vânzătorul se obligă să livreze la o anumită dată viitoare un anumit activ suport, iar cumpărătorul se obligă să efectueze plata la momentul livrării activului suport, pe baza unui preț predeterminat la momentul încheierii respectivelor contracte. Elementele contractului precum obiectul (activul suport), cantitatea, prețul, scadența și locul de livrare, sunt supuse negocierii și sunt determinate la momentul încheierii contractului. Câștigul sau pierderea operatorilor vor fi determinate la scadență, fiind reprezentate de diferența dintre prețul contractat și prețul curent de piața al respectivului activ suport. Contractul forward este finalizat întotdeauna prin livrarea efectivă a activului suport și achitarea contravalorii acestuia la scadență.
b) Contractele de tip options reprezintă contracte standardizate care, în schimbul plății unei prime, creează pentru cumpărătorul opțiunii dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ suport la un preț prestabilit, numit preț de exercitare, până la sau la data expirării. La fel ca in cazul contractelor futures, opțiunile au la bază un activ suport, iar tranzacționarea lor necesită aceleași două părți: un cumpărător (buyer/holder), respectiv un vânzător (writer/seller).
Cu toate acestea, contractele options crează o asimetrie între cumpărătorul și vânzătorul opțiunii. Astfel, riscul vânzătorului este nelimitat, în timp ce riscul cumpărătorului se rezumă la suma plătită drept primă. Prima reprezintă prețul contractului și este plătită de cumpărător vânzătorului în momentul încheierii contractului (al efectuării tranzacției). Primele sunt stabilite liber pe piață de către cumpărători și vânzători potrivit regulilor bursei unde sunt tranzacționate. Este important de precizat că, indiferent de evoluția activului suport, cumpărătorul nu poate pierde nimic în plus fata de prima deja plătită, deoarece deține acum un drept, fără însă a avea vreo obligație.
In funcție de dreptul negociat intre părți (cumpărare / vânzare), există două tipuri de opțiuni: call (cumpărare), respectiv put (vânzare). Cumpărătorul unei opțiuni call se așteaptă la o creștere importantă a prețului activului de bază, în timp ce vânzătorul opțiunii mizează pe scădere, evoluție laterală, sau cel mult o apreciere ușoară, care să nu depășească valoarea primei încasate. Simetric, cumpărătorul unei opțiuni put vizează scăderea majoră a prețului activului de bază, în timp ce vânzătorul consideră că, în cel mai nefavorabil caz, eventuala creștere a prețului nu va fi mai mare decât prima.
Vânzătorul, fiind cel ce și-a asumat conform contractului o obligație, se supune întotdeauna voinței cumpărătorului, cel care a dobandit un drept, pentru care a platit o primă. Astfel, in cazul contractelor option de tip american, cumpărătorul poate decide exercitarea contractului oricând până la scadență. În acest caz se are loc cumpărarea, în cazul optiunii call, respectiv vânzarea, în cazul put, la prețul prestabilit la încheierea contractului; în contrast, o opțiune de tip european poate fi exercitată numai la data de expirare.
c) Contractele de tip swap reprezintă acorduri încheiate pe un anumit termen, între doi operatori financiari prin care se efectuează un schimb reciproc de active financiare. Aceste contracte presupun schimburi ce vor avea loc în viitor și, adesea, valoarea lor se bazează pe valoarea activului suport la o dată viitoare. În cadrul unui contract swap participanții schimbă riscurile și avantajele aferente unor obligații contractuale de plată variabile, cu riscurile și avantajele aferente unor obligații contractuale de plată fixe. Contractul swap are o existență separată față de contractele economice ce stau la baza operațiunii de schimb reciproc, cei doi parteneri swap neputând fi și parteneri în acest econtracte economice. Deoarece este un contract nestandardizat, contractul de schimb nu poate fi tranzacționat pe piața bursieră, ci numai pe piața OTC prin negociere individuală între parteneri privind condițiile și clauzele contractuale.
d) Contractele de tip futures (contracte viitoare) sunt rezultatul standardizării condițiilor contractului forward. Condițiile standardizate fac referire la: natura și calitatea activului suport, cantitatea tranzacționată, scadența contractelor și locul de livrare. Singura variabilă, ce este supusă negocierii, este prețul de tranzacționare, contractul futures fiind actualizat zilnic sau marcat la piață. Ca regulă generală, câștigul unuia dintre operatori se constituie în pierdere pentru partenerul sau și reciproc. Lichidarea contractului futures se poate realiza fie prin livrarea efectivă a activului suport la data scadenței și efectuarea plății aferente, fie printr-o operațiune de sens contrar, respectiv printr-o compensație pe piață. Un cumpărător aflat într-o poziție long poate lichida poziția deținută realizând o vânzare a contractului futures respectiv, iar un operator aflat într-o poziție short își poate lichida poziția cumpărând același contract futures. Dacă operatorii nu și-au lichidat pozițiile deschise până la data scadenței, atunci vor fi obligați la lichidarea prin execuția contractului în natură sau printr-o operațiune cash (atunci când livrarea în natură nu este posibilă).
e) Opțiunile pe contractele futures multiplică posibilitățile de tranzacționare, datorită caracterului lor flexibil și multifuncțional, în sensul că – indiferent de evoluția prețului – contribuie la atingerea obiectivelor de tranzacționare și a managementului riscului. De asemenea, investitorul care nu și-a format o opinie privind evoluția prețurilor poate profita de modificarea volatilității pieței sau de trecerea timpului până la scadență, concomitent cu asumarea unor riscuri limitate, deoarece cumpărarea unei opțiuni limitează expunerea la prețul / prima plătit(ă).
Opțiunea oferă dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra / vinde un contract futures la un preț predeterminat în orice moment în cadrul unei perioade specificate de timp (scadență). Prin urmare, opțiunea poate fi exercitată în orice moment al existenței ei, chiar și în ziua achiziționării. Vânzarea unei opțiuni obligă la vânzarea /cumpărarea contractului futures suport la prețul predeterminat, daca opțiunea este exercitată de cumpărător. Nu se pot cumpăra sau vinde fracțiuni din mărimea unei opțiuni, mărimea opțiunii fiind standardizată.
Atributele esențiale ale acestor structuri (descrise mai sus) pe care se bazează contractele derivate pe vreme sunt:
Strike – valoarea „de prag” a indicelui specific la care contractul începe plata, mai precis o anumită valoare a indicelui HDD / CDD într-un anumit oraș. Dacă indicele în cauză depășește acest „prag”, deținătorul unei opțiuni call beneficiază de o sumă de bani.
Tick (pasul de cotație) – suma plătită pe unitatea de creștere a indicelui peste strike, adică pe fiecare unitate a indicelui ce a trecut pragul (valoarea de referință);
Limita sau valoarea teoretică – plata maximă prevăzută prin contract.
Construite pe indici de temperatură, (HDD/ CDD în SUA, CAT în Europa și Asia în lunile de vară), aceste contracte cuantifică temperatura în grade, înregistrată sub sau peste temperaturile medii lunare sau dintr-un sezon și atașează 1 dolar USD fiecărui grad cu care temperatura lunară sau din sezonul pentru care s-a încheiat contractul depășește valoarea medie de temperatură înregistrată în perioada respectivă, prin raportare la indicele HDD / CDD.
Pentru a afla valoarea de payout a opțiunii, se înmulțește valoarea în USD cu numărul de zile raportate la indicele HDD / CDD care depășesc prețul valorii „de prag”:
Payout (opțiune call) = dolari pe unitate x [grad de temperatură x (valoarea HDD / CDD – prețul valorii „de prag”)]
Sistemul opțiunilor pe indicii de temperatură
De exemplu, o formă comună de derivată meteo este o opțiune put oferind protecție la efectele unei ierni calde. O astfel de tranzacție ar include următoarele specificații:
In acest caz, emitentul derivatei urmează să plătească cumpărătorului, dacă în sezonul 1 noiembrie – 31 martie indexul HDD are o valoare mai mică decât 4850, o sumă egală cu 4850 – numărul de HDD înmulțit cu 5000 USD, dar in nici un caz mai mult de 1 milion de dolari.
HDD este cu atât mai mare cu cât temperatura este mai scăzută mai multe zile, fiind suma pe întreg sezonul a valorilor 65-Ti unde Ti este temperatura medie a unei zile i din sezon exprimată in grade Fahrenheit.
Din graficul de mai jos se observă cum cumpărătorul rămâne in pierdere cu prima derivatei dacă iarna este rece (peste 4850 HDD), caz în care se presupune că realizează profitul operațional maximal estimat. Va începe sa încaseze bani de la emițătorul contractului, dacă sezonul totalizează sub 4850 HDD. În acest caz, la valori sezoniere sub 4650 HDD contractul nu mai asigură decât suma limită, adică un profit net (față de prima achitată la cumpărare) de 850 000 USD.
Contractele derivate pe vreme și polițele de asigurare tradiționale
Atât contractele derivate pe vreme, cât și polițele de asigurare tradiționale reprezintă modalități de management al riscului, iar o analiză comparativă relevă asemănări și deosebiri.
Ca instrumente de acoperire a riscului, derivatele pe vreme se aseamănă cu asigurările atât pentru că ambele oferă protecție împotriva riscurilor diverse generate de schimbările climatice, cât și deoarece beneficiarii sunt cei care evaluează contractul / polița, estimând potențialele avantaje. Astfel, cumpărătorul derivatei pe vreme pune în balanță prețul acesteia cu beneficiile obținute prin utilizarea ei; în mod similar, asiguratul este cel care compară prima de asigurare cu mărimea potențială a daunei în caz de realizare a riscului asigurat.
În ceea ce privește gestionarea riscurilor meteorologice, între cele două instrumente financiare există o deosebire esențială prin faptul că derivatele pe vreme acoperă evenimente cu o mare probabilitate de apariție, în timp ce asigurările pentru riscurile de vreme au ca obiect evenimente cu o mică probabilitate de producere. Din această cauză, derivatele pe vreme au un potențial real de a reduce variația cheltuielilor cu despăgubirea.
Pe de altă parte, în cazul derivatelor meteo, efectuarea plății nu depinde neapărat de producerea unei pierderi, pe când în cazul asigurărilor evenimentul asigurat trebuie să producă o pagubă pentru a genera plata despăgubirii.
Un alt element de diferențiere îl constituie poziția cumpărătorului, respectiv a vânzătorului raportate la contractul în cauză. În cazul derivatelor pe vreme, vânzătorul își bazează contractul pe un indice / indici specific(i) riscului cu care vine cumpărătorul – în cunoștință de cauză, din moment ce trebuie să cunoască impactul vremii asupra rezultatelor așteptate ale activității sale. În asigurări rolurile sunt (oarecum) inversate, deoarece asiguratul acceptă contractul construit de către vânzător – asigurător, care este de fapt un contract de adeziune.
Totodată, este de remarcat faptul că și relația între partenerii interesați în protecția oferită de cele două instrumente financiare diferă: operatorii care activează pe piața derivatelor de vreme se protejează reciproc prin operația de hedging, în timp ce pe piața asigurărilor funcționează principiul mutualității, “toți pentru unul și unul pentru toți”, adică participanții constituie împreună comunitatea de risc.
Prin natura lor, contractele derivate pe vreme pot extinde protecția oferită de asigurările tradiționale. Să luăm exemplul unei asigurări a locuinței prin derivate meteo pe precipitații. Tasarea solului sau costurile denivelărilor sunt puternic influențate de starea vremii. Așadar, se poate stabili o relație între frecvența tasărilor / denivelărilor apărute într-un an și cantitatea de precipitații căzute în anul respectiv. În consecință, este posibil să se cumpere o derivată pe vreme în baza căreia să se plătească despăgubiri în funcție de cantitatea de precipitații. Cu cat plouă mai puțin, cu atât despăgubirile sunt mai mari, pentru a acoperi pagubele ridicate așteptate datorate denivelărilor / tasărilor solului.
În mod similar, asigurarea autovehiculelor se poate realiza printr-o derivată meteo pe umiditate. Astfel, având în vedere că există o legătură evidentă între vreme și frecvența accidentelor, indicii utilizați în contract pot fi: temperatura minimă / maximă, viteza vântului, ploaia.
De asemenea, există situații în care un operator economic ar alege – pentru a a-și proteja veniturile – o modalitate de asigurare combinată. În acest sens, dacă cifra de afaceri a unei companii depinde de condițiile de vreme, derivata meteo ar fi atașată unei asigurări de business. De exemplu, o companie poate utiliza o derivată pe vreme pentru a se proteja de efectele unei ierni în care conform prognozelor meteo se vor înregistra temperaturi cu 5° F (- 15°C) mai ridicate decât media (un eveniment cu risc scăzut și cu o probabilitate mare de producere). În acest caz, compania știe că vremea i-ar putea afecta profitul. Totuși, aceeași companie probabil va încheia o poliță de asigurare ca protecție împotriva pagubelor cauzate de o inundație sau de un uragan (un eveniment cu risc mare și cu probabilitate mică de producere).
În concluzie, principala diferență dintre derivatele meteo și polițele de asigurare este că beneficiarul unei asigurări trebuie să dovedească pierderea financiară suferită din cauza vremii pentru a fi despăgubit. Dacă nu poate dovedi acest fapt, compania de asigurări nu va efectua plata. Prin contrast – și de aici caracterul lor atractiv – beneficiile derivatelor meteo au la bază numai evoluția reală a vremii într-un interval dat, indiferent de cum este afectat deținătorul derivatei.
Mai mult decât atât, ca să cumpere și să beneficieze de o derivată meteo, un operator nu trebuie să desfășoare o activitate influențată de starea vremii, ci le poate achiziționa doar pentru a scoate profit.
Un alt avantaj al contractelor derivate pe vreme este că pot fi construite să ofere beneficii pentru orice condiții de vreme, nu numai pentru fenomene meteorologice extreme (cutremure, uragane). În același timp, pe piața derivatelor de vreme, contractul încheiat între cumpărător și vânzător le permite să se protejeze reciproc prin hedging, ceea ce nu este posibil pe piața asigurărilor.
1.4. Determinarea prețului derivatelor pe vreme
La fel ca în cazul oricărei alte derivate financiare, prețul derivatelor pe vreme depinde de determinarea valorii într-un anumit moment, înaintea scadenței contractului generator al unui viitor câștig pentru cumpărător Stabilirea prețului derivatelor pe vreme se realizează însă cu dificultate, având în vedere natura activului suport (ce influențează direct profitul așteptat), care este un indice meteorologic. Acesta din urmă nu poate fi evaluat cu suficientă acuratețe, astfel încât să se înregistreze valori cât mai apropiate de cele reale, care să ducă la determinarea unui preț optim în momentul tranzacționării. Astfel, nu există un model standard general acceptat și aplicabil de determinare a prețului, deși în literatura de specialitate se întâlnesc mai multe metodologii de stabilire a prețului, după cum urmează:
Modelul Black – Scholes – nu se utilizează, deoarece datele meteo nu îndeplinesc condițiile necesare pentru ca modelul să fie de succes;
Analiza Burn – este utilă doar în cazul unui singur utilizator, fiind susceptibilă la erori din cauza naturii datelor meteorologice;
Simulări – model flexibil, transparent, cu grad ridicat de precizie;
Modelul pieței incomplete – împarte contractele în două categorii, respectiv contractele pentru care se pot acoperi riscurile și pentru care nu;
Modelul stabilirii prețului pe baza curbelor de indiferență – ia în considerare utilitatea contractelor; utilizarea reduce riscul și necesitatea justificării economice;
Modelul arbitrajului – este dificil de aplicat, din cauza specificului indicilor meteorologici;
Modelul evaluării financiare – se bazează pe modele de evaluare a riscului aferent activului suport, astfel încât poate fi considerat cea mai bună abordare.
Având în vedere caracterul inovator al derivatelor meteo și creșterea cererii pentru astfel de instrumente financiare, este esențială înțelegerea cât mai completă mecanismului de funcționare și a modelelor de determinare a prețului, în scopul măririi eficienței lor.
2.1. Piața derivatelor pe vreme
Piața derivatelor pe vreme își are originea în liberalizarea industriei sectorului energiei din Statele Unite ale Americii. Înainte de acest moment, deși a fost întotdeauna evident că starea vremii – sau mai exact caracterul său schimbător – are un impact major asupra consumului de energie, gestionarea efectelor sale imprevizibile se realizase într-un mediu reglementat, de tip monopol. Odată cu liberalizarea, pentru cei implicați în procesul de producere, vânzare și furnizare a energiei electrice către consumatorii casnici și către sectorul lucrativ, vremea a devenit un factor de risc în măsură să le afecteze semnificativ profiturile și de care trebuia să se țină seama.
Primele tranzacții pe piața derivatelor pe vreme au avut loc în septembrie 1997, fiind realizate de AQUILA, ENRON si KOCH INDUSTRIES, companii importante ce activau în sectorul energetic. Contractele în cauză au fost toate negociate în regim privat, fiind tranzacții de tip OTC (over – the – counter) și au fost concepute să ofere protecție împotriva unor temperaturi mai mari sau mai mici decât media în anumite regiuni în perioadele de iarnă sau de vară. Pentru acești deschizători de drumuri, derivatele pe vreme constituiau atât un mecanism de asigurare împotriva schimbărilor potențiale în starea vremii (pentru toate operațiunile desfășurate), cât și un nou produs de management al riscului pe care aveau posibilitatea să-l ofere altor operatori interesați din industria de profil, prin includerea în gama de produse pe care le furnizau deja.
2.2. Segmentele pieței derivatelor pe vreme
În anul 1997 are loc prima tranzacție cu un produs derivat pe vreme pe piața OTC, creându-se astfel domeniul riscurilor meteorologice. Doi ani mai târziu, în anul 1999, au apărut primele contracte futures și opțiunile pe contracte futures la CME (Bursa de Mărfuri din Chicago). Actualmente, derivatele meteo sunt disponibile pe Bursa de Mărfuri din Chicago și Euronext.Liffe.
Piața derivatelor meteo are două segmente:
Piața OTC (over – the counter) – derivatele pe vreme sunt negociate în regim privat, prin contracte individuale încheiate între două părți; contractele sunt adaptate nevoilor fiecărei firme care dorește să se asigure și se utilizează indicii HDD și CDD.
Piața secundară – contractele standardizate (futures, opțiuni pe contracte futures) sunt negociate public pe o piață deschisă și tranzacționate într-un mediu electronic, printr-o continuă negociere a prețului și o transparență deplină.
Piața OTC (over – the counter) este o piață electronică, tranzacțiile fiind realizate prin rețeaua inter-dealeri-investitori. Aceasta piață se supune unui număr relativ redus de reguli, deoarece tranzacțiile cu valori mobiliare sunt negociate și încheiate prin intermediul unei rețele computerizate care face legătura între dealerii de acțiuni / obligațiuni, și nu în ringul unei burse. O caracteristică a pieței OTC este negocierea directă a prețului de tranzacție între dealeri, agenți si clienți.
Piața și denumirea de over-the-counter au origini americane. La inceputurile existenței acestei piețe (iunie 1990), tranzacțiile cu valori mobiliare se realizau la ghișeele (counter) societăților de intermediere. Astfel nu exista practic un loc fix unde să se realizeze centralizarea ordinelor de vânzare-cumpărare. De exemplu, piața OTC din SUA – numită National Association of Securities Dealers Automated Quotation, sau NASDAQ (Sistemul Automat de Cotare al Asociației Naționale a Comercianților de Titluri) – se întemeiază pe o rețea de comunicații electronice între dealeri. Comercianții de titluri nu negociază direct cu clienții, față în față: ei își obțin informațiile necesare de pe ecranele computerelor și negociază tranzacțiile prin telefon.
Piața OTC are câteva trăsături caracteristice și anume:
lipsa localizarii;
stabilirea prețului prin negociere directă;
reglementări mai puțin ferme;
prețuri diferite de la o firmă dealer la alta pentru titlurile negociate;
sunt piețe de negociere, nu piețe de licitație ca bursele de valori;
nu au un loc fizic prestabilit de desfășurare, precum bursele de valori, ale căror operațiuni se desfășoară in locuri special amenajate; tranzacțiile OTC se pot realiza de oriunde;
permit un acces mult mai larg atât pentru clienți, cât și pentru titlurile tranzacționate.
Piața secundară reprezintă piața în care se tranzacționează și plasează instrumentele financiare deja emise, pe toată durata vieții lor. Aceasta este în același timp o piață bursieră și o piață extrabursieră, în sensul că titlurile care nu indeplinesc criteriile cerute pentru cotarea lor la bursă sunt tranzacționate pe piața extrabursieră. O bună funcționare a pieței secundare se bazează pe respectarea anumitor criterii privind: lichiditatea, eficiența, transparența, adaptabilitatea, corectitudinea.
2.3. Piața derivatelor pe vreme în Statele Unite ale Americii
În SUA, piața derivatelor pe vreme a început să se dezvolte aproape imediat după septembrie 1997. Astfel, iarna 1997 – 1998 a fost una neobișnuit de blândă – ca efect al fenomenului El Niño – ceea ce a provocat scăderea veniturilor pentru multe companii, din cauza stocurilor mari de combustibil rămase neutilizate, care au antrenat costuri mari. Prin urmare, operatorii implicați au decis să se protejeze prin utilizarea hedging-ului.
În 1999 se înființează Weather Risk Management Association (WRMA), cu sediul în Washington DC, ca asociație a profesioniștilor din domeniul de management al riscului meteorologic; prin acțiunile sale, asociația contribuie la conștientizarea opiniei publice cu privire la domeniul riscului meteorologic și promovează piața riscului meteorologic și dezvoltarea acesteia. Incepând din 2002, Asociatia pentru WRMA a autorizat firma Pricewaterhouse Coopers sa efectueze studii anuale asupra activitatii pe piata derivatelor meteo.
Deși în 1997 s-au încheiat numai trei contracte, valoarea tranzacțiilor de tip OTC a crescut exponențial în următorii ani, de la 2, 5 miliarde dolari în 2000 – 2001 la 4, 3 miliarde dolari în 2001 – 2002.
Apoi, în 2003 – 2004 s-a înregistrat o creștere lentă (până la 4, 7 miliarde dolari), urmată de un salt spectaculos în 2004 – 2005 (9, 7 miliarde dolari), iar în 2005 – 2006 a ajuns la 45, 2 miliarde dolari. Creșterea bruscă a volumului tranzacțiilor se datorează operațiunilor desfășurate la Bursa de Mărfuri din Chicago, care a început să tranzacționeze derivate pe vreme în 1999, iar în 2005 își consolidase deja poziția de lider pe piață.
Criza din 2007 a afectat serios piața derivatelor pe vreme, astfel încât volumul tranzacțiilor a scăzut într-un singur an la 19, 2 miliarde dolari. După această dată, piața a evoluat lent, ajungând în 2011 la 2, 4 miliarde dolari, cu 20% mai mult decât în anul precedent.
Piața OTC a derivatelor meteo oferă produse financiare de tipul operațiunilor cap, floor, collar, swap. Contractele swap reprezintă contracte negociate în particular de către părți, care permit acestora să acopere un risc de vreme, pe o anumită perioadă de timp. Acestea sunt tranzacționate pe piața OTC și cuprind clauze ccare acoperă necesitățile părților contractante, în scopul de a reduce pierderile rezultate în urma manifestării riscului de vreme. Spre exemplu, producăorii de energie pot utiliza aceste contracte pentru a se proteja împotriva riscurilor cauzate de ierni cu temperaturi mai ridicate decat media, prin vânzarea unui swap la un anumit nivel al indicelui de vreme (HDD de exemplu), măsurat pentru o anumită zonă, de obicei un aeroport. Operațiunile cap și floor permit companiilor să dețină o poziție long sau short pentru o anumită valoare a indicelui de vreme, acoperind riscul de vreme pentru un anumit nivel al indicelui. Se deosebesc de contractele swap prin faptul că permit utilizatorilor să beneficieze de modificările favorabile de vreme.
Pentru companiile care nu se află în sectorul energetic, se consideră mai degrabă CED-urile (Critical Event Days). Sunt indici binari: 1 dacă evenimentul a avut loc, 0 dacă avem contrariul. Pe această piață, distingem:
cumpărătorii: firmele care doresc să se protejeze de riscul meteorologic( end users)
vânzătorii: firmele de asigurări, reasigurări, băncile și unele companii energetice. Acești vânzători își gestionează dinamic portofoliile meteorologice pe piața secundară ( de exemplu: în Franța: Marsh, GrasSavoye; Paris Re și Swiss Re(firme de asigurări și reasigurări); Ixis CIB (bancă), Systeia ( Fonduri de investiții)
Pentru a satisface nevoile utilizatorilor din alte sectoare decât cel energetic și pentru a mări varietatea modalităților de gestiune a riscului aflate la dispoziția tuturor participanților, gama produselor disponibile pe piața americană s-a extins semnificativ, prin inovare continuă. În prezent, tranzacțiile cu derivate meteo pot fi structurate pentru a acoperi aproape orice tip de variabilă meteorologică (temperatură, precipitații – ploi, zăpadă, viteza vântului, umiditate, etc), pe termene cuprinse între o săptămână și mai multi ani, cu sume plătibile cuprinse între câteva zeci de mii de dolari pentru riscuri mici pana la peste 100 milioane dolari pentru expuneri mult mai mari.
Participanții la piața derivatelor meteo din SUA în perioada 2005 – 2006
Evoluția pieței derivatelor pe vreme în SUA în perioada 2000 – 2011
Piața derivatelor meteo reprezintă o frontieră de convergență între piața asigurărilor și piețele financiare mai mari. În SUA baza largă de opțiuni emise de companiile de asigurare a furnizat lichiditatea necesară dezvoltării pieței derivatelor meteo. La rândul lor, băncile de investiții au văzut în derivatele meteo produse de gestiune a riscului financiar pe care le puteau asocia în vânzare încrucișată cu alte produse financiare utilizate in hedgingul ratei dobânzilor. Contractele derivate meteo sunt instrumente deosebit de atractive pentru companiile cu experiență în instrumentele financiare cum sunt opțiunile și contractele futures. Prin intermediul contractelor derivate pe vreme, corporațiile au posibilitatea de a îndeplini așteptările investitorilor și de a face profit prin menținerea cash-flow-ului, chiar în condiții meteorologice nefavorabile.
2.4. Tranzacționarea contractelor derivate pe vreme la Bursa de Mărfuri din Chicago (Chicago Mercantile Exchange)
Bursa de Mărfuri din Chicago (Chicago Mercantile Exchange) a lansat primele contracte derivate pe vreme – contracte futures și opțiuni europene pe contracte futures pentru indicii medii lunari ai necesarului zilnic de căldură – în anul 1999, pentru a sprijini companiile în efortul lor de a gestiona riscul meteorologic reprezentat de variațiile de temperatură. Piața derivatelor pe vreme de la CME nu se referă la fenomene meteorologice extreme, ci la schimbări frecvente de vreme care pot afecta substanțial câștigurile companiilor.
În anul 2003, CME și-a extins gama derivatelor pe vreme, dezvoltând contracte pentru un întreg sezon, față de contractele lunare tranzacționate până atunci. Fiecare sezon include 5 luni consecutive care pot fi tranzacționate intr-un singur contract. Prin contractele de acest tip, clienții au posibilitatea de a acoperi expunerea la vreme pentru întregul sezon in care se manifestă riscul. Astfel, în luna septembrie 2003, au fost lansate contracte lunare pentru 12 orașe și contracte pe sezoane pentru 10 orașe din SUA; o lună mai târziu, contractele lunare, pe sezoane și cele bazate pe indicele cumulat al temperaturii medii (CAT) sunt introduse pentru 6 orașe europene. La acestea, s-au adăugat contracte pentru două locații din zona de coastă a Oceanului Pacific.
În anul 2003 numărul contractelor tranzacționate era de aproximativ 24000, iar în anul următor – 2004 – această cifră a crescut de aproximativ cinci ori. În martie același an, valoarea contractelor se modifică de la 100 USD la 20 USD pe grad zi, iar în iunie alte cinci orașe din SUA se alătură celorlalte pentru care fuseseră deja introduse contracte. 2005 a fost anul introducerii unui contract pe îngheț pentru orașul Amsterdam, ca răspuns la prevederile existente în contractele muncitorilor din construcții, care opreau lucrul în caz de ingheț și deci firmele olandeze se confruntau cu un risc meteorologic precis. Contractele negociate și tranzacționate de CME pentru aceste firme au fost construite după modelul unei tranzacții importante de tip OTC care fusese încheiată în anul precedent. Numărul participanților pe piață a continuat să crească, la fel și cererea pentru diferite tipuri de contracte derivate pe vreme. Tot în 2005 CME a lansat primul contract derivat pe precipitații bazat pe (căderile de) zăpadă pentru Statele Unite. De asemenea, derivatele meteo bazate pe temperatură au continuat să atragă noi clienți, numărul de orașe americane cu derivate pe vreme ajungând la 18 și cele europene la 9. Fără îndoială că aceste schimbări au contribuit la evoluția ascendentă a pieței, astfel că în 2005 – comparativ cu 2004 – s-au înregistrat de 7 ori mai multe contracte tranzacționate, înregistrându-se o creștere spectaculoasă a numărului acestora.
În anul următor, CME Group și-a extins prezența în Canada, cu alte șase contracte bazate pe indicii HDD, CDD și CAT; pe lângă acestea, pentru locațiile din Europa s-au adăugat și contracte bazate pe indicele CDD, iar pentru indicele referitor la (căderile de) zăpadă în SUA au fost dezvoltate și contracte seasonal strip. Diversificarea a continuat în 2007 prin contractele bazate pe indicele temperaturii medii săptămânale (Weekly Average Temperature) pentru 18 orașe americane. Aceste contracte au fost structurate să acopere variațiile de temperatură pe termen mai scurt, pe intervalul de timp reprezentat de săptămâna de lucru, de luni până vineri. În 2008 apar contractele bazate pe indicele meteo al temperaturilor din Australia, împreună cu adăugarea altor orașe americane și europene la cele deja existente.
Dezvoltarea pieței a continuat în 2009, 2010, 2011, oferta de derivate meteo incluzând contracte binare pentru indicele (căderilor) de zăpadă din Statele Unite – prin care se plătește o sumă fixă în cazul înregistrării unei anumite cantități de zăpadă – și contractele bazate pe precipitații (ploi), care asigură mannagementul riscului meteorologic în timpul lunilor de primăvară, vară și toamnă.
Pe piața derivatelor de vreme un segment nou apărut, dar cu o creștere rapidă este cel asiatic, atrăgând din ce în ce mai mulți investitori. Indicii de temperatură pentru Tokio și Osaka sunt tranzacționați la Bursa de Mărfuri din Chicago din anul 2000, iar de atunci volumul tranzacțiilor crește cu o rată de 10% pe an, contribuind la creșterea volumului de tranzacții ale CME la nivel mondial.
CME Group intenționează să-și extindă acoperirea, prin includerea a noi locații de pe glob, care nu sunt deja acoperite prin ofertele curente. De asemenea, alături de ceilalți participanți pe piață, CME Group se implică în cercetarea și discutarea construirii unor derivate meteo noi și inovatoare, care ar putea fi bazate, de exemplu, pe radiațiile solare, vânt și temperaturi extreme.
Contractele listate la Bursa de Mărfuri din Chicago sunt formulate în USD pentru orașele americane (20 USD pe grad zi), EURO pentru cele europene (20 Euro pe grad zi) și în lire sterline pentru Marea Britanie (20 GBP pe grad zi).
Derivatele pe vreme (contracte futures) se bazează pe observațiiile meteorologice din 20 de state din SUA, 6 din Canada, 10 din Europa, 3 din Australia și 2 din Asia.
Localizarea stațiilor meteorologice care furnizează date pentru de Mărfuri din
CME listează contracte pentru 24 zone metropolitane din SUA, ca și pentru multe orașe din Canada, Europa, Japonia și Australia. Aceste contracte se construiesc pe indicii de temperatură din peste 50 de orașe din SUA, Europa, Asia, Australia (de exemplu, Brisbane, Sydney și Melbourne) și Canada și nu numai. Astfel, pentru a satisface nevoile cumpărătorilor, bursa oferă posibilități multiple de management al riscului meteorologic și pentru alte variabile: zăpadă, îngheț, ploaie, uragane.
Principalele orașe cu derivate pe vreme listate pe Bursa de mărfuri din Chicago
Contractele futures bazate pe indicele HDD listate la Bursa de Mărfuri din Chicago
Regiunile din SUA (nouă la număr) cu derivate meteo pe uragane
CME Group Hurricane contract regions
2.5. Tipuri de contracte derivate pe vreme tranzacționate la Bursa de Mărfuri din Chicago (Chicago Mercantile Exchange)
Contractele pe vreme tranzacționate la CME sunt contracte lunare pe sezoane și contracte seasonal strip, introduse în ultimul trimestru al anului 2005 și care permit clienților să aleaga 2 până la 6 luni cuprinse într-un sezon. Lunile nu trebuie sa fie consecutive, dar trebuie să facă parte din acelasi sezon.
Valorile contractelor pe vreme pentru lunile de iarnă, destinate orașelor americane și europene, sunt calculate in funcție de valoarea indicelui HDD (Heating Degree Day; ,în zilele luate în calcul, energia este utilizată pentru încălzit. Contractele pentru luinile de vară destinate orașelor americane au la bază valorile indicelui CDD (Cooling Degree Day), zile în care energia este folosită pentru producerea de aer condiționat. Valorile ambilor indici sunt calculate în funcție de numărul de grade cu care variază temperatura medie zilnică față de limita de temperatură.
De asemenea, CME ofera contracte pentru ingheț destinate orasului Amsterdam. Aceste produse sunt contracte futures și options pe numărul de zile de îngheț înregistrate din noiembrie până în martie, mai precis intervalul de timp cuprins între prima luni din noiembrie și ultima vineri din martie.
Contractele cuprind următoarele specificații:
ore de tranzacționare – contracte futures sunt tranzacționate electronic prin intermediul CME Globex, de luni pana vineri, incepand cu 3:45p.m pana la 3:15p.m în ziua următoare, iar contractele de opțiuni se tranzacționează de luni până vineri în intervalul orar 8:15 a.m – 3:15p.m
unitatea de tranzacție – valoarea indicelui lunar HDD / CDD înmulțită cu multiplicatorul de 20$.
pasul cotației (tick-ul – variația minimă de preț) – un punct al indicelui zilnic înmulțit cu o valoare de 20$.
modalitatea de executare – contractele au executare cash.
calea de tranzacționare: – contractele futures sunt tranzactionate exclusiv prin sistemul electronic Globex
Utilizatorii contractelor pe vreme tranzacționate la CME se împart în speculatori și, respectiv, fonduri de hedging și alți participanți interesați de obținerea de profituri pe o piață caracterizată printr-un grad ridicat de volatilitate.
Pentru a veni în sprijinul clienților individuali și al corporațiilor, Bursa de Mărfuri din Chicago și-a mărit oferta de instrumente financiare, astfel încât în prezent, este cea mai mare piață de contracte futures din SUA și a doua pe plan mondial,după Liffe. CME aduce împreună vânzători și cumpărători atât pe sistemul "strigare liberă" cât și pe platforma Globex, platformă de tranzacționare online 23h / 5 zile pe săptămână. Contractele derivate pe vreme de tip futures și opțiunile sunt disponibile pentru negocirea pe blocuri de titluri, care sunt contracte futures negociate în regim privat, opțiuni sau tranzacții combinate.
Companiile de utilități și cele din sectorul energetic au fost inițial principalii utilizatori de contracte futures și opțiuni derivate pe vreme, dar diversificarea gamei de produse de management al riscului a trezit interesul unor participanți pe piață care provin din sectoare economice diverse: construcții, fondurile de hedging, comerțul cu amănuntul, asigurări și reasigurări. Tranzacționarea acestor produse la bursă este atractivă pentru participanții în cauză, deoarece le oferă prețuri transparente, mecanisme de siguranță financiară și o utilizare eficientă a capitalului, creatoare de profit. Pe de altă parte, spre deosebire de negocierile pe piața OTC, care permit firmelor să-și adapteze contractele în funcție de necesitățile individuale, există situații în care aceste tranzacții la bursă nu sunt susținute de lichidități, sunt subiect al riscurilor de creditare și au costuri mari de tranzacționare.
2.6. Piața derivatelor pe vreme în Europa
Prima tranzacție pe derivate de vreme din Europa a avut loc în 1998, sub forma unui contract swap între Enron și Scottish Hydro Electric. Un an mai târziu, în 1999, SOCCRAM, o companie franceză de utilități, a ales să-și protejeze profitul prin achiziționarea unei derivate pe vreme împotriva consecințelor unei ierni neobișnuit de blânde, implicit să se protejeze împotriva scăderii volumului vânzărilor în perioada respectivă. Dacă în iernile din următorii doi ani valoarea temperaturii depășește un anumit prag prestabilit, compania va primi o sumă în funcție de acest indice.
În Europa – la fel ca în Statele Unite ale Americii – piața derivatelor pe vreme s-a dezvoltat tot datorită companiilor din sectorul energetic, iar procesul de demonopolizare a acestui sector a fost principalul factor care a contribuit la formarea acesteia. Un sistem energetic de tip monopol sau controlat de stat nu are nevoie de o piață a derivatelor pe vreme, deoarece protecția împotriva riscului meteorologic se poate realiza simplu, prin creșterea prețurilor în cazul unor evenimente meteo cu impact negativ. În schimb, odată cu liberalizarea, apare și competiția între operatorii economici, iar această competiție este cea care stabilește un preț pe piață, ce nu poate fi modificat în mod unilateral; prin urmare, apare și necesitatea de a asigura protecție afacerii în sine.
Procesul de liberalizare a sectorului energetic din Europa a fost inițiat de țările nordice și s-a încheiat cu înființarea Nord Pool Spot în 2002. Scopul acestei companii este gestionarea unei piețe a energiei care include Norvegia, Suedia, Finlanda, Marea Britanie, Danemarca și Estonia. În prezent, Nord Pool Spot este cea mai mare companie de profil din lume, cu un volum al tranzacțiilor de 18 miliarde Euro în 2010; în același an, producția sa (307 TWh – terawatt oră) a reprezentat 74% din consumul de energie electrică din țările nordice. Așadar, pața derivatelor meteo s-a dezvoltat în principal în aceste țări, între care Marea Britanie deține o poziție importantă, deoarece aici s-a înființat în 2001 prima piață pentru derivatele pe vreme din Europa și a doua din lume ca mărime pentru aceste instrumente financiare, LIFFE. La nivelul Europei, piața are o influență deloc de neglijat, reflectată și în faptul că unul din trei membri ai Weather Risk Management Association este o companie europeană.
Derivatele meteo pe vreme din Europa sunt tranzacționate la Bursa de Mărfuri din Chicago (Chicago Mercantile Exchange) și Euronext.Liffe.
Euronext este rezultatul fuziunii burselor de valori și mărfuri din Amsterdam, Bruxelles și Paris în septembrie 2000. Liffe (London International Financial Futures and Option Exchange) a aderat acestei structuri ulterior, noua entitate luând numele de Euronext.Liffe, devenind și membru a WRMA. În 10 decembrie 2001 bursa a tranzacționat o serie de contracte futures pe temperatură pentru 3 locații europene, aceste contracte având la baza media lunară a temperaturilor medii zilnice din Berlin, Londra si Paris. Contracte la termen și opțiuni pe temperaturile din Londra, Paris și Berlin au fost cotate între 2001 și 2003. Aceste contracte au fost retrase de pe piață la finele lunii septembrie 2003 din cauza lipsei lor de lichiditate.
În mai 2007 a luat ființă MetNext, bazat pe un parteneriat între Euronext-Nyse și Meteo France, cu scopul de a oferi indici meteo care pot fi utilizați în construirea contractelor derivate pe vreme. După acest moment, piața europeană pe derivatele de vreme a devenit o piață pe care se tranzacționează numai contracte OTC, personalizate în funcție de nevoile clienților.
Contractele cu acoperiri care sunt influențate prioritar de temperatura meteorologică sau de condițiile climaterice sunt puțin cunoscute în țările europene. După cum s-a precizat deja, primele piețe energetice care au fost deschise acestor contracte au fost cele din țările scandinave și Marea Britanie, pentru care precipitațiile, mai degrabă decât temperatura, constituie o variabilă semnificativă. De exemplu, un studiu efectuat de Met Office referitor la impactul pe care vremea il are asupra companiilor a relevat faptul ca in Marea Britanie, pe ansamblul economiei, se pierd anual mai mult de 7,6 mil. £ ca urmare a schimbărilor de vreme. Ca și pe piața americană, majoritatea contractelor tranzacționate sunt bazate pe indici de temperatură, dar a crescut proporția acelora structurate pe alți indici meteo: ploaie, zăpadă, vânt.
Interesate de utilizarea acestor produse de investiții, dar și de protecție sunt:
Companiile ale căror venituri sunt expuse variațiilor meteorologice date de temperatură, precipitații, umiditate, viteza vântului, etc. spre exemplu: ferme, companii distribuitoare de gaz sau electricitate, firme de construcții, turism sau cu activitate de divertisment (parcuri de distracții, organizatori de spectacole și evenimente sportive în aer liber)
Societățile de asigurare-reasigurare, emitente a derivatelor meteo;
Băncile de investiții, comerciale sau agricole, care au folosit derivatele meteo ca modalitate de investire sau ca produs financiar de protecție la fel ca și în cazul operațiunilor de hedging pe rata dobânzii sau a riscurilor valutare
Jucătorii la bursă și fondurile de hedging – care au văzut în derivatele meteo o modalitate de lărgire a instrumentelor de operare.
Piața derivatelor meteo în Europa include în principal Franța, Marea Britanie, țările nordice și Germania, cele mai multe contracte fiind de tip OTC. Un alt participant proeminent pe piața derivatelor meteo este Elveția, care utilizează noul sector pentru a-și extinde activitățile din domeniul financiar și al asigurărilor.
Deși începutul a fost promițător, evoluția pieței a fost mai dificilă comparativ cu SUA, cauza principală fiind lipsa unor informații meteorologice sigure, standardizate și ieftine. De exemplu, datele oferite de Met Office nu sunt standardizate și pot fi obținute numai prin solicitare directă, de la un anumit serviciu. De asemenea, orele de înregistrare ale temperaturilor maxime / minime diferă de la o țară la alta, ceea ce constituie un obstacol în dezvoltarea pieței. La toate acestea se adaugă metodologii diferite de selectare a datelor, timpul lung de așteptare, lipsa unor evidențe statistice istorice bine întocmite.
Stațiile meteorologice de referință din Europa
Cu toate acestea, având în vedere că determinarea prețului derivatelor pe vreme depinde de accesul părților interesate la date meteorologice standardizate și relevante din punct de vedere al acurateții cu care au fost colectate, unele state europene au făcut eforturi în acest sens. Deoarece nu există regulamente de funcționare comune pentru stațiile meteorologice din Uniunea Europeană, o stație poate să schimbe metodologia de înregistrare a datelor sau își poate înceta activitateafără a emite niciun avertisment oficial. În ciuda acestor dificultăți, s-a reușit înființarea WeatherXchange, un parteneriat între Met Office din Marea Britanie și un broker important pentru a oferi informații istorice aduse la zi și servicii de prognozare a vremii. În cursul anului 2002 Euronext, a dat publicității o serie de indici de temperatură care acoperă o varietate de regiuni din Franța. Ulterior, în parteneriat cu o companie din sectorul energetic, Institutul de Meteorologie și Hidrologie din Suedia a lansat un indice pe precipitații pentru țările nordice, bazat pe datele furnizate de 17 stații, 9 în Norvegia și 8 în Suedia. Acesta măsoară cantitatea medie de precipitații (milimetri de ploaie și zăpadă topită) în cele mai importante zone producătoare de hidro-electricitate din Norvegia și Suedia. Se stabilește în acest mod o valoare de referință pentru companiile din zonă cu expunere mare la factorii meteorologici care doresc să se protejeze prin achiziționarea de derivate pe vreme.
În plus, un factor negativ major de natură să încetinească evoluția pieței – după cum o demonstrează și analizele în domeniu- , îl constituie faptul că piețele energetice europene sunt în urma celor americane din punct de vedere al privatizării și al demonopolizării.
Pe de altă parte, piața europeană a derivatelor pe vreme are un potențial de dezvoltare încă neutilizat. Astfel, este probabil că extinderea procesului de liberalizare a sectorului energetic să atragă după sine creșterea volumului tranzacțiilor cu derivate meteo, ceea ce va îmbunătăți lichiditatea pieței și va încuraja și alți actori economici să participe. Odată ce operatori din afara industriei energiei vor deveni interesați de derivatele meteo, se vor crea alte posibilități de extindere și diversificare a pieței. După cum se știe, există companii în multe domenii de activitate diferite care sunt afectate de vreme. Atunci când aceste companii vor începe să efectueze tranzacții pe piața derivatelor meteo pentru a se proteja de efectele negative ale fenomenelor meteorologice, va crește lichiditatea pieței și se vor crea oportunități pentru apariția unor produse financiare noi.
Studii de caz privind contractele derivate pe vreme
O privire mai atentă asupra derivatelor meteo relevă faptul că acestea trebuie analizate atât din perspectivă conceptuală – ca mijloace de management al riscului – cât și din punctul de vedere al caracteristicilor care le particularizează ca instrumente financiare. Ca produse utilizate pentru a proteja companiile de efectele negative ale schimbărilor de vreme, răspund unor nevoi reale ale operatorilor economici care le tranzacționează, iar dovada cea mai concludentă o constituie dezvoltarea și diversificarea continuă a pieței derivatelor pe vreme. În același timp, ca instrumente financiare, structurarea lor ridică dificultăți, deoarece activul – suport al contractului este un indice meteorologic – cel mai adesea temperatura – a cărui valoare reală este greu de apreciat și deci de cuantificat prin atribuirea unui preț.
Temperatura este suportul cel mai des întâlnit pe care se bazează contractele derivate pe vreme, având în vedere că firmele din sectorul energetic se numără printre principalii cumpărători / beneficiari ai unor astfel de contracte. Astfel, în efortul lor de a identifica cele mai bune modalități de protecție împotriva evenimentele meteo adverse, au realizat că există o corelație mare a datelor meteorologic-termice dintre locații și că înregistrările temperaturilor pe termen lung – care se regăsesc în toate bazele de date ale institutelor meteorologice naționale –pot fi folosite în calcularea indicelui și implicit în construirea derivatei pe vreme. Totuși, pentru o mai mare acuratețe, caracteristicile indicelui de temperatură trebuie să includă și alte componente: tendințele de încălzire, anotimpurile, autocorelarea temperaturii.
Având în vedere natura complexă a indicilor meteorologici, cea mai importantă problemă legată de contractele derivate pe vreme este cea a stabilirii unui preț optim al acestora la momentul tranzacționării. Utilizatorii acestor produse financiare nu au la dispoziție un model standard aplicabil și general acceptat, deși în literatura de specialitate se întâlnește o varietate de metodologii de determinare a prețului.
În acest context, studiile de caz elaborate de profesioniști și de specialiști din mediul academic urmăresc să răspundă la două întrebări: 1) care este cea mai bună metodă de modelare și determinare a prețului pentru derivatele meteo? Mai precis, în ce măsură reușește un anumit model matematic să determine o valoare cât mai aproape de realitate a indicelui meteo, astfel încât derivata construită pornind de la acesta să aibă un preț corespunzător?; 2) poate derivata meteo să asigure o protecție eficientă împotriva unui eveniment meteo negativ, luând în considerare condițiile specifice de variație a indicelui analizat? Sau, dimpotrivă, există cazuri în care beneficiile potențiale ale acesteia (payout-ul plătibil ca urmare a producerii evenimentului) să fie relativ nesemnificative și să nu justifice achiziționarea derivatei meteo?
În România, nu se tranzacționează derivate meteo, dar Bursa Monetar – Financiară și de Mărfuri din Sibiu a introdus produse financiare care au activ – suport energia, ceea constituie o premiză a utilizarii derivatelor meteo într-un viitor apropiat și în țara noastră. Cu toate acestea, există lucrări care – pornind de la un studiu de caz – pun în discuție oportunitatea construirii și tranzacționării derivatelor pe vreme, argumentând în favoarea acestora. Astfel, analiza consumului de apă potabilă în municipiul Cluj – Napoca a relevat faptul că există o corelație semnificativă între temperatură și consumul de apă; în consecință, compania furnizoare ar putea apela la produse de tip derivate meteo (fundamentate pe indici de temperatură) pentru a-și proteja veniturile.
Pe baza evoluției valorilor temperaturii în România – implicit a indicilor HDD (Necesarul zilnic de căldură) și CDD (Necesarul zilnic de răcoare) – s-a procedat la analiza corelației între temperatură și consumul de apă potabilă la nivelul municipiului Cluj – Napoca în intervalul 1 ianuarie 2007–31 decembrie 2012, consumul fiind defalcat pe grupe de utilizatori, respectiv locuitori la bloc, locuitori la casă, agenți economici. Analiza datelor a arătat că variațiile de temperatură duc la modificări semnificative ale consumului de apă pentru locuitorii la casă și agenții economici, dar nu par să influențeze consumul în cazul locuitorilor la bloc. Astfel, la o creștere cu un grad Celsius a temperaturii medii, consumul ar înregistra o creștere de cca. 2794,5 mc. pentru agenții economici respectiv de cca. 2386 mc. pentru locuitorii la case.
Luând în considerare rezultatele analizei – faptul că variația indicelui de temperatură afectează consumul pentru cele două categorii de utilizatori – se poate presupune că un produs de tip derivată meteo ar putea ajuta compania furnizoare (Compania de Apă Someș S.A.) să-și protejeze veniturile pe segmentele de consumatori în cauză.
În cazul derivatelor meteo, încasările depind de diferența înregistrată între valoarea temperaturii determinate contractual și valoarea reală înregistrată a temperaturii în intervalul subscris. De exemplu, doi investitori pot fi parteneri în cadrul derivatelor meteo, unul dintre parteneri plătindu-i celuilalt o sumă prestabilită dacă temperatura medie în locația dată, pe o anumită perioadă, este sub valoarea prestabilită contractual, iar celălalt va plăti partenerului, dacă temperatura este peste temperatura de bază.
Modelul de contract propus este structurat pe specificațiile Bursei de Mărfuri din Chicago (Chicago Mercantile Exchange).
Conform acestui model de contract, pentru perioada 2010-2013, se vor genera trei contracte lunare (pentru lunile iunie, iulie și august), un contract pe 3 luni (perioada iunie-august) și un contract pe 5 luni (perioada mai- septembrie). Pe acestea s-au calculat, prin intermediul Analizei Burn, valorile primei și a pay-off-urilor; conform așteptărilor, odată cu creșterea nivelului strike-ului s-a înregistrat o creștere a plăților, respectiv a nivelului primei.
Într-un alt studiu de caz – inclus într-un articol mai amplu despre piața derivatelor pe vreme din Italia – se analizează evoluția valorilor de temperatură din orașul Bologna și indicii HDD, respectiv CDD, pe baza cărora se construiesc apoi două derivate meteo de tip call.
Pentru calcularea indicilor de temperatură, s-au folosit datele din intervalul august 1973 – iulie 2011, care includ temperatura maximă zilnică, temperatura minimă zilnică și temperatura medie. Indicii HDD și CDD au fost calculați pentru cele două sezoane (rece / cald), astfel: indicele HDD pentru lunile și sezonul noiembrie – martie, iar CDD pentru intervalul și lunile mai – septembrie.
Analiza datelor obținute a permis determinarea evoluției celor doi indici în timp, observându-se o tendință decrescătoare pentru indicele HDD și una crescătoare pentru indicele CDD, posibil din cauza fenomenului de încălzire globală. Într-adevăr, vremea mai caldă va cauza creșterea temperaturii medii, ducând la scăderea valorilor indicelui HDD și la creșterea valorilor indicelui CDD.
Se propun două contracte de tip call – unul lunar și celălalt pe sezon – fiecare cu un tick de 1 000 Euro, pentru care strike-ul este stabilit ca medie a indicilor HDD / CDD zilnici (pentru cel lunar), respectiv lunari (pentru cel pe sezon). Ținând seama de tendințele în timp ale indicilor evidențiate prin prelucrarea anterioară a valorilor de temperatură, aceste derivate se dovedesc avantajoase pentru vânzătorul opțiunii, care realizează profit în cea mai mare parte a lunilor subscrise. Pentru o determinare cât mai precisă a prețului, s-au folosit două metodologii, analiza Burn și simulările Monte Carlo.
Acest studiu de caz arată importanța unei estimări cât mai precise a fluctuației indicilor meteorologici folosiți, deoarece duce la stabilirea unui strike cât mai realist, ceea ce îi permite vânzătorului să structureze derivata meteo astfel încât să-i maximizeze șansele de a-și proteja veniturile.
Având în vedere impactul major al vremii în agricultură, derivatele meteo adresate acestui sector de activitate reprezintă un subiect de interes pentru cercetători, cu atât mai mult în țările unde aceste produse finaciare sunt puțin cunoscute. Astfel, doi cercetători de la Universitatea de Economie din Praga dezbat într-un articol aplicabilitatea contractelor derivate pe vreme în Cehia. În opinia lor, problema managementului riscului în sectorul agricol din Cehia constă în faptul că asigurările nu acoperă riscurile sistemice (secetă, valuri de căldură, ploi în perioada de recoltare).
Selectarea regiunilor incluse în studiu s-a realizat avându-se în vedere ca producția agricolă din zonele respective să fie suficient de importantă încât să asigure lichiditatea contractului. Datele structurale și economice arată că patru regiuni din Cehia (Středočeský, Jihočeský, Vysočina și Jihomoravský) asigură peste 50% din producția la nivel național. Pe lângă acestea, regiunile Olomoucký și Královéhradecký prezintă un risc relativ mai mare de secetă, deoarece sunt zone de câmpie, cu soluri fertile pe care se cultivă cereale.
La baza derivatei meteo stau o serie de indici meteorologici: temperatura aerului (°C), ploi (mm), și indicele de secetă (o combinație între temperatura aerului și ploi, pe de o parte, și indicele CDD/HDD). Pentru calcularea producției medii la hectar pentru grâu și grâu și orz, s-au folosit datele statistice pe un interval de 40 de ani (1970–2009).
Folosind analiza Burn și simulările Monte Carlo, studiul compară eficiența contractului la două valori ale strike-ului. Primul strike acoperă riscuri majore cu frecvență scăzută și presupune și o anumită contribuție din partea fermierilor. Pentru strike-ul 1 probabilitatea payoff-ului este între 10 și 15%. Strike-ul 2 reprezintă evenimente meteo cu frecvență mai mare și impact negativ mai mic, iar fermierii nu trebuie să contribuie.
Eficiența contractului derivat pe vreme este relativ scăzută – fermierii își pot reduce variația profiturilor numai cu 5, 5% (la grâu), respectiv 5, 7% (la orz) la strike – ul 1 și numai pentru riscul de bază. Analiza pune în evidență un risc de bază foarte mare, care se poate concretiza într-un payoff fie foarte mare sau foarte mic. Dacă nu există risc de bază, la strike-ul 1 contractul poate contribui la reducerea variației profiturilor cu 11, 7% (la grâu) și cu 13.8% (la orz). Totuși, riscul de bază chiar există. Strike-ul 2 mărește probabilitatea acordării payoff-ului, deci prețul contractului și reducerea volumului mediu de vânzări sunt evident mai mari. Scăderea volumului vânzărilor ar putea fi pentru mulți fermieri o alternativă acceptabilă, în schimbul gestionării unui risc meteorologic pentru care nu pot încheia o asigurare tradițională. Din punctul de vedere al acestora, utilizarea derivatelor pe vreme ar reprezenta o modalitate de protejare a veniturilor, eficiența redusă a derivatelor fiind compensată de costurile mici.
Conform acestui studiu, evoluția indicilor meteorologici afectează în proporție de 48% variația producției medii de cereale și peste 50% din riscul sistemic legat de producție nu poate fi acoperit prin derivatele meteo sau prin asigurări tradiționale. În consecință, condițiile eterogene de producție care reduc corelația dintre vreme și randamentul culturilor la nivel regional reduce și aplicabilitatea derivatelor meteo în agricultura din Cehia.
Acest studiu de caz demonstrază impactul important al unor factori specifici – riscul geografic și cel legat de producție (randamentul culturilor) – asupra eficienței derivatelor pe vreme. Riscul geografic de bază poate fi redus prin localizarea contractului cel mai aproape de stația meteorologică de referință. De asemenea, natura unor astfel de contracte ar crește costurile tranzacției (deoarece contractul nu ar fi standardizat) și ar elimina avantajul transferabilității lor pe piețele de capital. În schimb, riscul de bază asociat producției în sine nu poate fi influențat de structura contractului derivat pe vreme.
După cum se observă din studiile de caz prezentate mai sus, structurarea unui contract derivat pe vreme este un proces complex, în care acuratețea determinării prețului depinde – în egală măsură – de atribuirea unei valori, cât mai aproape de valoarea reală, corelației dintre indicele meteorologic și efectele sale asupra utilizatorului de intensitatea acestei corelații și, respectiv, de modelele matematice aplicate, deoarece acestea la rândul lor prezintă anumite limitări.
În concluzie, se poate afirma că derivatele meteo sunt un instrument util de protecție împotriva impactului negativ al condițiilor de vreme. Totuși, aplicabilitatea acestor produse financiare depinde de identificarea indicilor relevanți pentru fiecare caz în parte și de stabilirea unor corelații semnificative, în funcție de care să se construiască un contract care să răspundă adecvat nevoilor clienților.
CONCLUZII
În timp ce produsele standard depind de prețul acțiunilor, prețul cafelei, prețul petrolului sau rata dobânzii, derivatele meteo au ca suport evenimentele meteorologice. Alegerea indicelui corespunzător unui astfel de contract este esențială pentru determinarea strategiilor viitoare de hedging. Din punct de vedere meteorologic se recomandă a se alege ceea ce reprezintă cel mai bine expunerea, riscul pentru care se dorește protecție, indicele suport eligibil putând fii: temperatura, precipitațiile, vântul, etc. Temperatura este suportul cel mai des întâlnit ce stă la baza construirii derivatelor meteo; acest lucru se datorează cererii în creștere pentru agentul termic din partea companiilor din sectorul energetic, care încearcă găsirea de metode optime de protecție împotriva evenimentele meteo adverse, dată fiind corelația mare a datelor meteorologice dintre locații și înregistrările temperaturilor pe termen lung care se regăsesc în toate bazele de date ale institutelor meteorologice naționale.
În prezent operatorii economici adoptă o gestiune globală a ansamblului riscurilor lor, printre care se numără și riscurile climatice. De la companii de energie până la stațiuni montane de schi, producători de bere sau sau de materiale de construcții, toți sunt interesați de utilizarea derivatelor meteo, fiecare dintre aceste domenii de activitate putand fi expuse la unul sau mai multe riscuri. Astfel, datele existente indică faptul că piața derivatelor pe vreme se extinde pretutindeni pe glob, atrăgând participanți din toate sectoarele. Aproximativ 95% din tranzacțiile cu contracte derivate pe vreme au loc în Statele Unite, restul de 5% fiind reprezentat în cea mai mare parte de cele de pe piața europeană. Alte țări printre care Japonia, Australia și India au început la rândul lor să tranzacționeze derivate pe vreme. Piața asiatică este nou apărută, dar se extinde, reușind să atragă din ce în ce mai mulți investitori. Indicii de temperatură pentru Tokio și Osaka sunt listați la Bursa de Mărfuri din Chicago începând din anul 2000, iar de atunci volumul de tranzacționare a contractelor derivate pentru aceste două orașe a crescut cu 10% / an, determinând și creșterea volumului total al tranzacțiilor pentru contractele derivate pe vreme negociate la bursa menționată. Alte state asiatice au început să pună la dispoziția clienților interesați aceste instrumente financiare; în Taiwan, produsele derivate pe vreme sunt aprobate de forurile competente și a fost lansat un tip nou de asigurare bazat pe indici meteorologici. Prin contrast, în Coreea de Sud derivatele pe vreme nu au fost aprobate oficial, dar companiile de asigurări pot pune în vânzare polițe structurate pe indici meteo.
În momentul de față, derivatele pe vreme pătrund în sectoare noi de activitate, odată cu lansarea unor produse finaciare inovatoare și personalizate, cum ar fi derivatele bazate pe vânt sau pe ploaie. Astfel, contractele derivate pe vânt au devenit recent disponibile, permițându-le proprietarilor de ferme eoliene să se protejeze împotriva rafalelor de vânt sporadice, cu impact negativ asupra afacerii lor. Aceste contracte – deși au fost foarte puține în Statele Unite – sunt contracte bilaterale, negociate, care iau în considerare atât viteza vântului, cât și capacitatea de producție, respectiv caracteristicile turbinei eoliene. Entergy-Koch Trading – companie care activează în sectorul energetic – a pus la punct indici referitori la puterea vântului pentru anumite locații din Statele Unite și Europa.
Contractele structurate pe indicele meteo al cantității de ploi reprezintă aproximativ 10% din derivatele pe vreme. În mod obișnuit, aceste contracte se bazează pe numărul de critical precipitation days (CPD) din perioada acoperită de contract, mai precis numărul de zile în care precipitațiile depășesc un nivel de referință specificat. Derivatele bazate pe precipitații își dovedesc utilitatea în sectorul energetic, ca instrumente de protecție împotriva riscurilor asociate cu nivelul din rezervoare la uzinele hidro-electrice. De exemplu, Sacramento Municipal Utility District (SMUD), pentru care 60% din producție este asigurată de hidroelectricitate, a încheiat un acord conform căruia va primi o sumă de cel mult 20 milioane USD, dacă nivelul precipitațiilor pe plan local va fi sub media calculată pe o perioadă de 30 de ani. În anii cu precipitații, cînd profiturile rezultate din vânzarea de energie electrică vor crește, SMUD va trebui să plătească contrapărții o sumă similară.
Procesul de tranzacționare al derivatelor pe vreme a fost facilitat de mediul electronic, platforma Globex a Bursei de Mărfuri din Chicago, fiind prima pe care s-au tranzacționat derivate pe vreme standardizate. La momentul actual, contractele derivate pe vreme standardizate sunt listate la CME (Bursa de Mărfuri din Chicago), ICE (Intercontinental Exchange inc.) și LIFFE.
Majoritatea contractelor derivate pe vreme sunt tranzacții de de tip OTC, de obicei sub forma unor opțiuni call / put sau structuri swap. Prin comparație cu alte derivate financiare, cele pe vreme nu au un model de determinare a prețului pentru a estima prețurile la care ar putea ajunge în viitor. Este dificil de stabilit prețul unui astfel de contract, deoarece, prin natura sa, vremea nu poate fi cuantificată și deci negociată, iar acest fapt creează anumite probleme. Mai precis, metodologia de structurare a prețului pentru derivatele pe vreme nu este una general acceptată și aplicabilă în sensul stabilirii unui preț optim pentru fiecare contract, în care valoarea indicelui meteo de bază să fie cât mai aproape de cea reală. Cu toate acestea, caracterul lor inovativ și gradul crescut de flexibilitate (în sensul personalizării în funcție de necesitățile clientului) le-a transformat în produse atrăgătoare pentru categorii diverse de clienți.
În ultimii ani, asistăm la o extindere și o diversificare a pieței derivatelor meteo, inclusiv prin pătrunderea pe această piață a companiilor de asigurări. Astfel, industria asigurărilor a văzut în derivatele de vreme o modalitate de gestionare a riscului meteorologic. Mai mult decât atât, la rândul său, Banca Mondială a inițiat utilizarea acestor produse financiare pentru a reduce efectele foametei și secetei în Africa.
Rezultatele statistice publicate de WRMA arată că piața derivatelor meteo a crescut cu aproape 20% în 2010 – 2011. Valoarea contractelor de risc meteorologic tranzacționate pe piața OTC s-a ridicat la 2,4 miliarde USD, în timp ce valoarea totală a pieței a ajuns la 11, 8 miliarde.
O privire de ansamblu asupra pieței derivatelor pe vreme relevă că în timp aceste produse financiare au dobândit o importanță economică deosebită, reflectată nu numai de volumul crescând al tranzacțiilor, cât mai ales de faptul că această creștere se datorează în principal diversificării ofertei și atragerii de noi operatori economici pe piață. Din ce în ce mai mulți participanți conștientizează legătura dintre vreme și profit, ceea ce creează premizele unei mai bune înțelegeri a modului de gestionare a riscurilor meteorologice și a „utilizării vremii” pentru a promova dezvoltarea economică.
BIBLIOGRAFIE:
Botoș, Horia Mircea, Derivatele meteo – pprodus al convergenței pieței de asigurare cu piața de capital, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, 2013
Campbell, Sean D.; Diebold, Francis X, Weather Forecasting for Weather Derivatives, în Journal of the American Statistical Association, martie 2005
Carabello, Felix, Introduction to Weather Derivatives, pe www.investopedia.com/contributors/106
Ciumaș, Cristina, Derivatele meteo – produse alternative de transfer al riscului, în Revista Română de Asigurări nr. 1 / 2009, pp.11 – 26
Clements, Adam, Weather Derivatives: Hedging on Mother Nature, aprilie 2012
Dr. Müller, Andreas; Dr. Grandi, Marcel , Weather Derivatives A Risk Management Tool for Weather-Sensitive industries?, 2012
Pérez-González, Francisco; Hayong Yun, Risk Management and Firm Value: Evidence from Weather Derivatives, Stanford University and NBER University of Notre Dame, iunie 2011
Piovani, Gianluca; Torluccio, Giuseppe, Weather Derivatives Market and the Italian Case, University of Bologna, 2012
Spicka Jindrich; Hnilica, Jiri, A Methodical Approach to Design and Valuation of Weather Derivatives in Agriculture, 2013
Rainelli-Le Montagner, Hélène; Gregor, Isabelle Huault, A Market for Weather Risk ? Worlds in conflict and compromising, Université Paris Dauphine, DRM, 2007
site-ul Bursei de Mărfuri din Chicago (Chicago Mercantile Exchange): https://www.cmegroup.com/education/files
Tindall B, Jon, Weather Derivatives: Pricing and Risk Management Applications, Institute of Actuaries of Australia,2006
Yue, Jiao, Statistical Analysis of Asian Weather Derivatives, Center for Applied Statistics and Economics Humboldt-Universität zu Berlin, 2009
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contractele Derivate pe Vreme (ID: 127057)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.