Contracte In Comertul International

CUPRINS:

=== CONTRACTE IN COMERTUL INTERNATIONAL – 80 PAGINI – DREPT ===

CONTRACTE

ÎN COMERȚUL INTERNAȚIONAL

CUPRINS:

INTRODUCERE

Contractele internaționale trebuie să fie înțelese în contextul profesiunii juridice. Dacă vom avea neșansa de a ne afla în mijlocul unor practicieni ai acestei profesiuni, vom auzi permanent un cuvânt. Fără îndoială, este vorba despre acel cuvânt care a dus la dezvoltarea complexului limbaj cunoscut marelui public sub denumirea de limbaj „avocățesc". Indiferent de cultură, indiferent de țară, juriștii profesioniști din toată lumea își câștigă existența pe baza acestui crez tradus printr-un singur cuvânt. Adresându-le o întrebare, în ochi li se va putea citi preocuparea, sprâncenele li se vor încrunta în semn de concentrare și vor spune „depinde" (sau cuvântul echivalent din limba lor).

Juriștii sunt deprinși a lua în considerare toate variantele și din această cauză ei fac eforturi în vederea formulării explicite a fiecărei posibilități, nelăsând loc discuțiilor în contradictoriu sau dubiilor. De exemplu, dacă într-un contract de vânzare-cumpărare se cere cumpărătorului să-1 informeze pe vânzător asupra faptului că bunurile achiziționate trebuie să respecte anumite specificații, se poate ridica un semn de întrebare în legătură cu sensul verbului „a informa". Avocatul cumpărătorului ar putea răspunde: „depinde". În acest caz, vânzătorul ar fi trebuit să știe că existau anumite specificații din partea cumpărătorului pentru că anterior el onorase cinci comenzi ale aceluiași cumpărător pentru aceleași produse. Atunci avocatul vânzătorului poate spune „depinde". În acest caz, cumpărătorul ar fi trebuit să formuleze în scris instrucțiuni pentru că pe formularele celor cinci comenzi anterioare el menționase respectivele specificații. Astfel, avocații pot transpune simpla propoziție „cumpărătorul trebuie să-1 informeze pe vânzător în legătură cu orice specificație referitoare la marfa" în limbaj avocățesc: „cumpărătorul, indiferent dacă a cerut anterior ca vreunul dintre produsele vânzătorului să corespundă vreunei specificații, oricare ar fi natura acesteia, va avea obligația să-1 informeze pe vânzător în scris, pe cale orală sau într-un alt mod, asupra oricăror specificații pe care cumpărătorul le vrea îndeplinite pentru a considera conforme produsele ce formează obiectul acestui contract.

ROLUL CONTRACTELOR ÎN COMERȚUL INTERNAȚIONAL

Contractele fac atât de mult parte din viața noastră socială, încât probabil nici nu ne dăm seama câte contracte încheiem zilnic. În sensul cel mai larg, un contract este un simplu acord care definește o relație între una sau mai multe părți. Două persoane care fac schimb de verighete încheie un contract de căsătorie; o persoana care are un copil se angajează să își crească și să își susțină copilul; cumpărătorii care aleg la piață produse alimentare se angajează contractual să cumpere acele bunuri în schimbul unei sume specificate. Un contract comercial, în termenii cei mai simpli, este un acord încheiat între două sau mai multe părți în scopul realizării unei afaceri.

Un contract poate fi în formă orală sau scrisă. Clauzele scrise pot fi înregistrate într-un simplu memorandum, certificat sau chitanță. Din pricina faptului că relația contractuală se stabilește între două sau mai multe părți cu interese virtual opuse, clauzele contractului sunt de obicei completate și limitate de legi menite a proteja părțile și a defini raporturile concrete dintre ele în cazul în care prevederile sunt neclare, ambigue sau chiar lipsesc.

Contractul comercial devine și mai important atunci când una dintre părți îl încheie cu un partener necunoscut, de dincolo de granițele naționale. Conceperea unui contract internațional este un proces mai complex decât întocmirea unui contract între părți ce provin din aceeași țară și din același mediu cultural. într-o tranzacție internațională, părțile nu se întâlnesc de regulă față în față, au valori sociale și practici diferite, iar legile cărora li se supun sunt impuse de administrații distincte cu sisteme juridice diferite. Acești factori pot să ducă ușor la neînțelegeri; de aceea, părțile contractante trebuie să-și definească acordul reciproc sub forma unor clauze contractuale, de preferință în scris. Contractul are o importanță specială într-o tranzacție comercială internațională în ceea ce privește următoarele aspecte:

BALANȚA PUTERII

Esența contractului constă în înțelegerea reciprocă la care ajung două părți aflate pe poziții adverse. În cele mai multe situații contractuale, una dintre părți deține o poziție mai puternică decât cealaltă.

PARTEA CARE REDACTEAZĂ CONTRACTUL

Balanța puterii se înclină de regulă în favoarea părții care redactează contractul scris. Chiar dacă clauzele esențiale au fost deja negociate și acceptate de către ambele părți, partenerul care redactează contractul va include în mod obișnuit prevederi care să-l avantajeze.

PARTEA FAMILIARIZATĂ CU CONTRACTELE ÎN FORMĂ SCRISĂ

În tranzacțiile internaționale, balanța puterii se poate înclina în favoarea părții celei mai familiarizate cu forma scrisă a contractelor și a cărei țară are un sistem mai evoluat de executare contractuală. Această parte poate insista asupra clauzelor folosite în contractele sale interne, iar partenerul, înțelegând mai puțin sau chiar deloc aceste clauze, poate doar să încuviințeze.

EXECUTAREA SILITĂ A CONTRACTELOR PĂRTINITOARE

În contextul executării silite, balanța puterii poate fi defavorabilă părții mai puternice în negocierea contractului. Instanțele judecătorești și arbitrii refuză adesea să impună executarea unor clauze care apasă într-un mod nerezonabil asupra uneia dintre părți sau care sunt în general neprincipiale. Mai mult, prevederilor contractuale li se dă de obicei o interpretare strictă împotriva părții care le-a redactat, de vreme ce acea parte a avut ocazia de a elabora un contract clar și precis.

DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE INTERNAȚIONALE

În cadrul unui aranjament contractual este important să se stabilească clar drepturile și obligațiile fiecărei părți. Dacă aceste clauze lipsesc sau sunt vagi, probabil că părțile nu vor reuși să execute contractul fără a modifica în prealabil clauzele respective. Mai mult, executarea silită devine improbabilă, pentru că instanța de judecată va trebui să deducă clauzele pe baza presupunerilor sale asupra intențiilor părților.

DIFERENȚE ÎNTRE PRACTICILE DE AFACERI

În cazul contractelor încheiate între părți din aceeași țară, clauzele lipsă sau imprecise pot fi completate de legile sau practicile locale. Argumentul este acela că părțile au intenționat probabil să urmeze practicile și legile locale care le erau familiare. Dacă părțile provin din țări diferite, intențiile lor nu mai pot fi deduse atât de ușor, din cauză că ele sunt exponentele unor sisteme juridice diferite și, fără îndoială, utilizează practici de afaceri diferite. Din acest motiv, este esențial ca în contractul internațional să fie formulate clar drepturile și obligațiile fiecărei părți.

LEGISLAȚIA INTERNAȚIONALĂ

Drept recunoaștere a dificultăților pe care le întâmpină părțile atunci când încheie contracte dincolo de granițele naționale, comunitatea internațională a început să adopte legi și reguli care să fie aplicate în tranzacțiile dintre părți situate în țări diferite, în spatele adoptării unor asemenea legi internaționale, uniforme, se ascunde intenția de a pune sub incidența acelorași reguli toate părțile unei tranzacții internaționale, chiar dacă legile lor naționale diferă. In cazul în care părțile unui contract de vânzare internațională aparțin unor țări semnatare ale unor pacte sau tratate internaționale, cum ar fi „Convenția Națiunilor Unite asupra vânzării internaționale de mărfuri" (CVIM), ele se pot baza pe dreptul internațional în determinarea unora dintre drepturile și obligațiile lor.

În general, nu este foarte înțelept să vă bazați pe lege, fie aceasta și internațională, în ceea ce privește clauzele contractuale implicite. Atunci când dreptul internațional este aplicat în interpretarea unui contract, pot apărea rezultate surprinzătoare și chiar defavorabile. Astfel, dacă un contract internațional de vânzare nu prevede un termen de livrare, iar cumpărătorul intentează proces pentru încălcarea contractului atunci când vânzătorul nu livrează mărfurile în termen de o lună, contractul poate fi declarat nul pe baza legii din tara cumpărătorului din cauza absenței unei clauze esențiale. Dar dacă instanța aplică dreptul internațional, ea poate deduce că, în conformitate cu practica din sectorul de activitate respectiv, termenul rezonabil de livrare este de două luni și, în consecință, poate hotărî executarea silită a contractului.

PRECIZIE Șl PREDICTIBILITATE

In scopul evitării unor rezultate nefavorabile și nesigure, este cel mai bine să vă definiți drepturile și obligațiile printr-un contract scris atunci când faceți afaceri dincolo de graniță. Este de dorit ca clauzele contractuale să fie suficient de explicite pentru ca ambele părți să înțeleagă ce trebuie să facă și ce sunt îndreptățite să primească. În eventualitatea unei nerespectări a contractului, este mai probabil ca instanța să decidă executarea unor clauze explicite (cu excepția cazului în care prevederile nu sunt rezonabile); astfel, părțile pot anticipa mai corect rezultatul final.

ASPECTE TRANSCULTURALE

Contractele bine redactate pot asigura faptul că părțile provenind din medii culturale diferite ajung la o înțelegere reciprocă cu privire la drepturile și obligațiile lor. Toate părțile contractante vin la masa negocierilor cu anumite așteptări, care le afectează în schimb buna înțelegere a clauzelor. Ceea ce este rezonabil pentru o parte poate să nu fie la fel pentru cealaltă, caz în care acordul reciproc, element esențial în conceperea unui contract executabil, lipsește.

Cheia rezidă în redactarea acordului. Va trebui să formulăm prevederi care să reflecte cultura părții străine, ținând în același timp seama de propriile noastre cerințe. O asemenea redactare presupune o bună înțelegere a culturii celeilalte părți și a măsurii în care aceasta diferă de a dumneavoastră. S-ar putea să fie necesară simplificarea clauzelor propuse de noi pentru ca acestea să poată fi înțelese, mai ales în condițiile în care contractul urmează să fie tradus în limba celeilalte părți. Va trebui să revizuim prevederile, eliminând expresiile prescurtate, limbajul avocățesc și formulările colocviale cunoscute nouă, dar nu și partenerului – aceste prevederi trebuie redactate în limbajul obișnuit, pentru a asigura înțelegerea lor reciprocă.

Mai departe, va trebui să determinăm măsura în care cealaltă parte cunoaște problematica afacerilor internaționale. Dacă operează pe plan internațional de mai mult timp, este mai probabil ca ea să înțeleagă tranzacțiile „transculturale". În cursul negocierii, va trebui să explorăm trecutul părții opuse, astfel încât contractul să poată fi redactat la un nivel de complexitate corespunzător.

Un contract ce reflectă așteptările culturale ale fiecărei părți are mai multe șanse de a fi respectat, spre satisfacția ambelor părți. înțelegerea reciprocă presupune nu numai cunoașterea drepturilor și obligațiilor ce revin fiecăruia înainte de semnarea contractului, ci și acordul deplin al părților cu privire la drepturile și obligațiile lor. De regulă, apar dispute atunci când una dintre părți interpretează un drept sau o obligație într-un mod diferit de cealaltă. Un contract redactat în spiritul înțelegerii reciproce dintre părți diferite din punct de vedere cultural va contribui la evitarea sau cel puțin la rezolvarea dezacordurilor ulterioare asupra derulării contractului.

ANGAJAMENTUL PERSONAL

Atunci când facem afaceri cu o parte din altă țară, nu putem fi sigur asupra măsurii în care acea parte își ia angajamentul de a executa contractul. În timp ce noi privim fără îndoială afacerea la modul cel mai serios, nu avem nici o dovadă clară că și cealaltă parte face la fel.

Demonstrarea angajamentului în tranzacțiile internaționale, în care părțile operează de obicei în baza unor practici de afaceri diferite, poate fi mai dificilă decât în cele interne, unde partenerii se conduc după aceleași repere. Partea care își asumă oral anumite obligații se angajează față de cealaltă parte, dar termenii angajamentului depind exclusiv de cuvântul dat uneia dintre părți de către cealaltă parte. În multe țări, înțelegerile se încheie doar atunci când părțile se întâlnesc personal; o strângere de mână parafează promisiunea. În alte țări se insistă asupra semnării unor contracte scrise oficiale sau neoficiale înainte de asumarea angajamentului final.

Atunci când facem afaceri cu o persoană ce provine dintr-o țară cu o altă cultură, trebuie să avem în vedere modul în care aceasta își dovedește angajamentul. Va trebui să decidem înainte de negociere dacă vom accepta dovada angajamentului celeilalte părți, dacă vom insista asupra angajamentului nostru sau dacă vom ajunge la un compromis. În cazul în care ne vom întâlni personal cu cealaltă parte, ne vom da mâna și îi vom câștiga respectul și încrederea, s-ar putea să decidem că acordul oral este suficient pentru a exprima angajamentul față de efectuarea tranzacției

Dacă nu avem încredere într-un asemenea acord oral, înainte de a acționa trebuie să ne gândim la cultura din care provine partea adversă. Ea poate veni dintr-un mediu în care contractele se încheie în formă scrisă și, în consecință – fără alte complicații – puteți menționa pur și simplu că vom redacta contractul și îl vom trimite spre semnare. În schimb, dacă practica obișnuită a celeilalte părți este de a consfinți acordul printr-o simplă strângere de mână, insistența asupra întocmirii unui contract scris poate fi privită ca o insultă. În acest caz, va trebui să folosim o abordare indirectă.

Dacă anterior am mai făcut afaceri cu cealaltă parte, putem accepta strângerea de mâna ca mod de confirmare a înțelegerii, dar o asemenea practică trebuie să fie o excepție și nu o regulă.

Când facem afaceri internaționale, este bine să insistam asupra formulării în scris a angajamentului personal, fie și printr-un simplu memorandum. În termeni relativi, costul este mai mare în tranzacțiile internaționale decât în cele interne. Când cădem de acord să vindem sau să cumpărăm bunuri pe plan internațional, suntem de asemenea răspunzător pentru respectarea normelor referitoare la import, export, vămuire, protecția consumatorilor, marcare, transport și a altor reglementări comerciale, din două sau mai multe țări. Este mai înțelept să ne asigurăm că partea adversă împărtășește același angajament.

LEGEA APLICABILĂ

Când facem afaceri pe plan internațional, părțile presupun adesea că pot opera în conformitate cu legile și practicile interne. Această ipoteză este eronată și poate duce la neînțelegeri grave. Când facem afaceri dincolo de granițele țării, ne supunem nu doar legilor propriei țări, ci și legilor acelor state în care facem afaceri. Nu trebuie neapărat să intrăm fizic în țara respectivă pentru a ne supune legilor sale și simpla vânzare a unor bunuri prin poștă sau prin mijloace electronice ne poate aduce sub jurisdicția instanțelor judecătorești din cealaltă țară.

Într-o anumită măsură, putem controla aplicabilitatea legilor naționale la o anumită tranzacție, stipulând în mod expres legea care va guverna contractul. Totuși, părțile nu dispun de o deplină libertate contractuală în alegerea legii aplicabile. Majoritatea statelor au legi ce mandatează jurisdicția internă asupra anumitor categorii de contracte, cum ar fi cele care se încheie în tranzacțiile cu terenuri.

Chiar în absența unor reglementări scrise, determinarea legii aplicabile este aproape permanent lăsată la discreția instanței care poate sau nu să respecte alegerea noastră. În practică, instanțele tind să respecte voința exprimată de părți atâta timp cât aceasta nu este contrară legilor scrise. De aceea, o prevedere expresă referitoare la legea aplicabilă are ca efect stabilirea legislației aplicabile în vederea interpretării drepturilor și obligațiilor contractuale din cadrul tranzacțiilor internaționale.

EXECUTAREA SILITĂ

Atunci când ne deplasăm dinspre mediul intern spre cel internațional, problemele legate de executarea silită devin din ce în ce mai complexe. Legile și practicile locale stabilesc de obicei modul în care trebuie să se dovedească existența unui contract, într-o țară, un contract oral se poate dovedi suficient, în timp ce în alta ar putea fi necesar un acord scris și chiar autentificat la notariat.

Pentru ca anumite contracte să devină executorii, majoritatea jurisdicțiilor impun existenta lor în formă scrisă. De obicei, contractele de vânzare a mărfurilor cu o valoare totală ce depășește o limită stabilită prin lege trebuie să existe în formă scrisă pentru a fi considerate executorii. La fel pot sta lucrurile și în cazul contractelor de vânzare sau de închiriere a proprietăților imobiliare. Deși părțile pot să încheie asemenea contracte în formă orală, convenind să execute de bunăvoie clauzele contractuale, drepturile ce li se cuvin nu vor putea fi onorate silit în cazul unui litigiu.

ALEGEREA MODALITĂȚII DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR

Majoritatea părților contractante speră că totul va merge bine și că ambii parteneri vor câștiga de pe urma tranzacției. Probabilitatea ca aceste așteptări să devină reale este mai mare dacă am prevăzut situațiile care pot apărea pe parcurs. Chiar și în cazul celei mai simple tranzacții, trebuie să avem în vedere problemele care ar putea să apară ulterior.

Momentul optim de luare a unei decizii în privința rezolvării conflictelor este cel al încheierii contractului, când ambele părți au o atitudine pozitivă față de tranzacție. Contractul trebuie să includă prevederi referitoare la soluțiile la care poate apela una din părți în eventualitatea în care cealaltă parte nu își îndeplinește obligațiile. Dacă nu se ajunge la o înțelegere în momentul redactării contractului, acest lucru va fi și mai puțin probabil după apariția unei probleme. Alegând de la bun început modul de rezolvare a conflictelor, ambele părți vor ști la ce să se aștepte în cazul neîndeplinirii obligațiilor.

CLAUZE CONTRACTUALE ESENȚIALE

În majoritatea statelor, părțile pot încheia tranzacții comerciale fără restricții de ordin legal. Totuși, în majoritatea jurisdicțiilor, instanțele se vor pronunța asupra caracterului executoriu al unui contract doar dacă părțile au stabilit de comun acord patru condiții de bază:

Descrierea mărfurilor – fel, cantitate și calitate

Termenul de livrare

Prețul

Data și modalitatea de efectuare a plății

Aceste clauze sunt considerate esențiale pentru că nu pot fi deduse cu ușurință din lege ele reprezintă parametrii necesari ai relației contractuale. Orice contract internațional trebuie să îi conțină.

TENDINȚELE INTERNAȚIONALE

În prezent, există tendința ca legislația unor țări – și, în ultimă instanță, legislația internațională – să recunoască valabilitatea contractelor ce stau la baza tranzacțiilor comerciale chiar și atunci când acestea nu conțin clauzele esențiale. Dacă apare un litigiu, iar una sau mai multe clauze esențiale sunt neclare sau lipsesc, intenția părților se poate deduce pe baza uzanțelor sau a practicilor financiare. Concluzia este aceea că judecătorii, arbitrii, cei care fac regulile și legiuitorii preferă deopotrivă să susțină o tranzacție încheiată de către comunitatea de afaceri — prezumând că aceasta din urmă știe ce face. În schimb, persoanelor fizice și consumatorilor individuali li se acordă o protecție sporită împotriva acordurilor deficitare care nu acoperă toate clauzele esențiale, pe baza prezumției că aceștia se află la mâna comunității de afaceri. În orice caz, cel mai bine este să nu vă bazați pe tendințe sau pe clauze contractuale implicite. întotdeauna expuneți-vă intențiile în scris, în termeni clari și concreți.

CONDIȚIILE DE LIVRARE Șl DE PLATĂ

Două dintre clauzele esențiale au un plus de semnificație în cadrul contractelor internaționale: condițiile de plată și condițiile de livrare. În tranzacțiile internaționale este esențială stabilirea condițiilor de plată. În cazul unei tranzacții interne se poate presupune faptul că părțile intenționează să schimbe mărfuri contra monedei naționale. Atunci când operează pe plan internațional, va fi necesară alegerea unei anumite monede. De asemenea, s-ar putea să fim nevoiți să ne conformăm unor restricții valutare. Condițiile de plată trebuie să fie clar definite, pentru a se asigura executabilitatea contractului.

În cazul unui contract internațional, este necesară și clara definire a condițiilor de livrare și de transport. Acestea pot avea în contractele interne un alt înțeles decât în contractele internaționale. Dacă fiecare parte interpretează altfel prevederile contractuale, este posibilă nerespectarea contractului și creșterea riscului de apariție a pierderilor. Este foarte important să se ajungă la un acord în ceea ce privește sensul condițiilor de transport și de livrare.

CAPITOLUL I

ASPECTE CARE INFLUENȚEAZĂ CONTRACTELE INTERNAȚIONALE

Aspecte culturale

Succesul în activitatea de comerț exterior va depinde de flexibilitatea de care dăm dovadă în legătură cu recunoașterea și respectarea culturii altor popoare. Diferențele de ordin cultural nu vor influența doar negocierile cu partenerii străini, ci și gradul de acceptare a bunurilor sau serviciilor dumneavoastră pe piețele străine. In afaceri, cultura este acel ansamblu de reguli ce guvernează modul de derulare a tranzacțiilor comerciale între cetățenii unor state diferite. Aceste reguli dictează eticheta, tradițiile, valorile, comunicarea și stilurile de negociere ale unui grup de oameni. Trebuie să fim receptivi față de alte culturi și să ne adaptăm produsele și serviciile la preferințele piețelor străine.

Cultura este legată de indivizi și nu de națiuni. Deși este posibilă identificarea unei culturi cu o anumită țară, în cadrul acesteia pot exista numeroase culturi secundare. Chiar dacă știți din ce țară provine un comerciant, precum și regulile care considerați că se vor aplica, evitați să vă cantonați în idei preconcepute. În lumea de astăzi, oamenii se află într-o continuă mișcare; și, mai important, culturile traversează granițele naționale, iar normele de ordin cultural se modifică permanent.

Receptivitatea culturală prezintă o importanță majoră în faza contactului și negocierilor inițiale, multe reguli fiind însușite la întâlnirile ulterioare. Atunci când are loc primul contact, trebuie mai întâi să vedem dacă se tinde spre aplicarea rigidă a protocolului general din țara respectivă. Următorul pas constă în a cunoaște acest protocol, și în special elementele care vor apărea în prima etapă a negocierilor contractuale. Aceste elemente se referă la saluturi, amabilități, etica de afaceri, modul de luare a deciziilor, modul de adresare în funcție de sexul partenerului de discuții, formalitățile legate de întâlnire și vestimentația.

Pasul final rezidă în a vă asigura că adoptați o atitudine potrivită în privința aspectului cultural. Din moment ce am studiat regulile, însușindu-ne ceea ce considerăm a fi protocolul corespunzător și încercând să-1 practicăm, suntem dispuși să râdem de propria persoană. Gafele de natură culturală sunt inevitabile și se comit de către ambele părți. De obicei, umorul contribuie la detensionarea chiar și a celei mai tensionate situații.

Tendințe de globalizare și uniformizare

Deviza deceniului trecut a fost aceea de a face afaceri cu întreaga lume. În anii '90 s-au încheiat numeroase acorduri comerciale între națiuni de pe întreg mapamondul. Runda Uruguay a Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT), la care au aderat 117 state în 1993, a intrat în vigoare în 1995. Printre acordurile regionale menite a stimula comerțul s-au numărat și Acordul Nord American de Liber Schimb (NAFTA) din 1993 și Legea privind preferințele comerciale acordate statelor andine (ATPA) adoptată de SUA în 1991. Acestea s-au alăturat acordurilor comerciale deja existente, dintre care tratatele GATT încheiate anterior prezintă o importantă deosebită.

Dacă vom analiza piața globală, vom descoperi un spațiu în continuă expansiune. Deși unele state persistă într-o izolare autoimpusă, cele mai multe recunosc faptul că dezvoltarea și creșterea gradului de complexitate a unei strategii economice globale contribuie la realizarea și menținerea unei economii puternice. Barierele comerciale interstatale se reduc, iar infrastructura din domeniul transporturilor și comunicațiilor internaționale se îmbunătățește. Publicațiile comerciale și cele de afaceri alocă din ce în ce mai mult spațiu actualităților internaționale, guvernele revizuiesc legile pentru a asigura uniformizarea tranzacțiilor internaționale, concomitent cu ameliorarea sistemelor de soluționare a litigiilor și de executare silită a contractelor.

Mare parte din presiunea exercitată în direcția globalizării se datorează sectorului privat. La baza politicilor guvernamentale actuale stau nevoile și cerințele populației și în special ale întreprinderilor, acestea din urmă deținând mijloacele de influentă. Atât marile companii, cât și comercianții individuali pornesc în căutarea unor ocazii de afaceri dincolo de granițele naționale, descoperind posibilități de a realiza tranzacții pe o piață internațională în plină evoluție.

Rolul factorului politic

Evenimentele politice au un impact major asupra economiei naționale. Instabilitatea se poate dovedi catastrofală pentru piețele unei țări, în timp ce stabilitatea poate fi de mare folos. La rândul său, o economie puternică și în continuă expansiune are un efect calmant asupra frământărilor de pe scena politică. Deși există păreri conform cărora ar trebui diminuat rolul politicienilor în reglementarea afacerilor firmelor private, nu încape îndoială că influența politicului va fi întotdeauna un factor major, între cele două forte existând o strânsă corelație.

Comerțul internațional joacă un rol atât de important în economia unei țări încât, de-a lungul istoriei, guvernele au ridicat bariere comerciale directe sau indirecte spre a obliga alte țări sa opereze schimbări în administrația și politica proprie. Barierele comerciale includ boicoturile, contingentările, taxele vamale, interdicțiile la import sau export, regimul licențelor, normele privind marcarea și informarea consumatorului, precum și normele ecologice. Sancțiunile economice sunt adesea utilizate în scopul de a influența politica sau practicile interne ale altor țări, dar și pentru a protesta împotriva acțiunilor agresive ale unui stat față de vecinii săi. Preferințele comerciale se acordă acelor țări care fac schimbări considerate necesare.

În calitate de agent economic internațional, trebuie să fim permanent la curent cu tendințele de pe scena politică. Gradul de stabilitate sau de instabilitate a unei regiuni vă poate spune dacă vom reuși să realizăm cu partenerii locali aranjamente comerciale pe termen lung.

PĂRȚILE IMPLICATE ÎN TRANZACȚIE

TRANZACȚIILE DE VÂNZARE au loc între două părți: cumpărătorul și vânzătorul. În unele cazuri, tranzacția implică mai multe părți care cumpără sau vând împreună bunuri. În contractul de vânzare însă, interesele individuale ale părților care acționează în comun se contopesc. Astfel, într-un contract de vânzare, există un cumpărător și un vânzător. În plus, fiecare dintre aceștia poate fi reprezentat de către un consilier juridic.

Alte interese ale unor terți, precum și interesele individuale ale părților care acționează în comun nu sunt controlate în mod direct prin contractul încheiat între vânzător și cumpărător. Aceste interese „exterioare" pot fi însă indirect afectate de gradul în care vânzătorul și cumpărătorul respectă contractul, dar în general drepturile și riscurile ce revin terților și fiecărei părți în parte sunt prevăzute în contracte separate. Astfel, să zicem că într-o vânzare de mărfuri părțile acționează în comun, mărfurile sunt expediate, apoi acceptate de către cumpărător, acesta plătește în baza condițiilor contractuale, dar unul dintre vânzători se sustrage de la plata către un alt vânzător; acesta din urmă o poate acuza de nerespectarea aranjamentului pe partea care refuză să plătească, și nu pe cumpărător pentru a nu fi efectuat o a doua plată. În mod similar, dacă un cumpărător promite să vândă bunurile achiziționate unui alt detailist până la o anumită dată, iar acesta din urmă aranjează să le revândă, însă bunurile sunt livrate cu o întârziere de doua luni, detailistul pierzându-și astfel clienții, partea terță trebuie să-1 acționeze în instanță pe cumpărător. Desigur, cumpărătorul (nu detailistul) poate și el să-l facă răspunzător pe vânzător pentru daunele cauzate de întârzierea livrării.

CUMPĂRĂTORUL

CUMPĂRĂTORUL – CONSUMATOR

Cumpărătorul consumă bunuri sau servicii în schimbul compensației cuvenite vânzătorului. El se poate afla în centrul lanțului de consum, caz în care bunurile sau serviciile sunt achiziționate și revândute altor cumpărători care le consumă sau le utilizează pentru a produce alte bunuri sau servicii care pot fi la rândul lor vândute altor cumpărători. Ori cumpărătorul poate fi un consumator final – cel care folosește bunurile sau serviciile fără a le vinde altora.

OBIECTIVELE CUMPĂRĂTORULUI

Unul dintre obiectivele cumpărătorului — fie el un „intermediar" sau un consumator final – este acela de a obține maximum de calitate și cantitate cu cele mai mici costuri. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să cunoaștem piața bunurilor sau a serviciilor pe care dorim să le cumpărăm. Factorii principali care o influențează sunt cererea și oferta. Dacă există numeroși ofertanți, dar puțini cumpărători, vom deține o poziție puternică în cursul negocierilor, datorită concurenței dintre ofertanți. Dacă există numeroși ofertanți și numeroși cumpărători, poziția noastră va fi mai slabă pentru că va trebui să facem față concurenței altor cumpărători. Concomitent însă, vom fi avantajat de faptul că și ofertanții sunt în concurentă unii cu alții. Dacă pe piață sunt puțini furnizori, ne vom afla pe cea mai slabă poziție de negociere, având alternative de aprovizionare limitate.

PROTEJAREA INTERESELOR CUMPĂRĂTORULUI

În calitate de cumpărător, trebuie să obținem garanții referitoare la calitatea mărfii și la protecția împotriva produselor defecte sau deteriorate ori a serviciilor nesatisfacătoare. Este bine să-l verificăm pe vânzător dacă acesta ne este necunoscut. Indiferent că achiziționăm bunuri sau servicii, trebuie să-i cerem vânzătorului o întrevedere la sediul acestuia. Dacă tranzacția este importantă, trebuie solicitat o vizită la unitățile societății furnizoare.

COSTURILE ASCUNSE ALE CUMPĂRĂTORULUI

Atunci când calculăm costul unei tranzacții, nu trebuie uitat ca, înainte de a cădea de acord asupra unui preț, să includem și cheltuielile așa-zis „ascunse".

TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL

Dacă vânzătorul nu este obligat să transporte marfa până la noi, va trebui să organizăm și să plătim cel puțin parțial transportul; acesta poate presupune schimbări ale tipurilor de transport utilizate, cu costurile și întârzierile provocate de descărcarea, reîncărcarea, controlul și gestiunea mărfii de către doi sau mai mulți expeditori.

VĂMUIREA

Dacă vânzătorul nu este obligat să vămuiască marfa, acest lucru va cădea în sarcina noastră. De obicei, vămuirea se efectuează de două ori: întâi la exportul bunurilor din țara vânzătorului; a doua oară la importul mărfii în țara
cumpărătorului. Printre costurile vămuirii se includ cele legate de pregătirea documentelor conform normelor impuse de autoritățile vamale, costurile de păstrare sau depozitare temporară a mărfii în vederea vămuirii și costurile de pregătire a bunurilor în vederea controlului. Va trebui probabil să plătim o persoană care să se ocupe cu vămuirea mărfii și să angajăm un broker de import-export care să ne ofere asistență de specialitate. În plus, diversele autorități guvernamentale care controlează importul și exportul bunurilor pe care le achiziționăm percep anumite taxe, dintre acestea amintind taxele de obținere a unor licențe sau autorizații, taxele percepute asupra procedurilor
administrative din vamă și taxele pe valoarea adăugată (TVA).

ASIGURĂREA

Ar trebui să ne asigurăm împotriva riscurilor de pierdere sau deteriorare a mărfurilor în timpul transportului, în mod special atunci când este implicată o sumă importantă de bani. Deși s-ar putea dovedi dificilă obținerea unei asigurări pe marfa până în momentul în care riscul de pierdere este transferat de către vânzător, înainte de efectuarea transportului sau în cursul acestuia, atunci când o asemenea asigurare este disponibilă, trebuie cântărit pierderile care ar apărea foarte probabil în cazul în care încărcătura nu sosește în condiții satisfăcătoare cu costul asigurării. Trebuie să ne asigurăm acest risc.

O altă problemă legată de asigurare este cea a fiabilității produsului. Dacă revindem bunurile, iar legile din țară ne facem răspunzător de fiabilitatea acestora, am putea fi tras la răspundere de un consumator care este vătămat în timpul utilizării produselor. Au fost făcute asemenea reclamații, iar cei nemulțumiți au reușit să câștige milioane de dolari. Vedem dacă produsul nostru poate cauza accidente în situația în care este proiectat sau realizat defectuos; dacă aceste lucruri sunt posibile, decidem dacă ne putem asuma riscul de a primi reclamații din partea consumatorilor nemulțumiți. Deși vânzătorul este probabil să fie făcut răspunzător în primul rând pentru un defect de proiectare sau de producție, dacă vindem un produs despre care știm sau ar fi trebuit să știm că este defect sau că poate provoca vătămări și dacă nu-l atenționăm în mod corespunzător pe consumator, s-ar putea să fim trași la răspundere.

ÎNTRERUPEREA ACTIVITĂȚII

Analizând posibilele discontinuități care pot apărea în activitate din momentul sosirii mărfii (în vederea instruirii personalului, a instalării, testării, întreținerii bunurilor etc).

COSTURILE DE PROTOCOL

Indiferent că achiziționăm bunuri sau servicii, pot apărea costuri legate de vizita unui vânzător. Pentru produsele care trebuie instalate sau care necesită supravegherea vânzătorului, luăm în calcul și costul mesei, cazării și transportului reprezentantului acestuia. Aceste cheltuieli pot fi incluse în prețul mărfii, dar recitind contractul pentru a vedea dacă ademenea sume sunt prevăzute separat.

ALTE CHELTUIELI

Când bunurile sau serviciile sunt livrate dincolo de frontierele naționale, sporește riscul întârzierii și chiar al neexecutării contractului din cauza unor factori ce nu pot fi controlați de nici una dintre părți, cum ar fi evenimentele politice naționale și internaționale, operațiunile de vămuire, legislația națională și transportul pe distanțe lungi. Dacă apare o întârziere, evitabilă sau nu, în prestația vânzătorului, va trebui probabil să suportăm o serie de costuri neprevăzute în contract.

PIERDEREA UNOR TRANZACȚII SAU ÎNTÂRZIERI ALE PRODUCȚIEI

Dacă marfa nu sosește în condiții satisfăcătoare sau dacă serviciile lasă de dorit, ne putem afla în situația de a pierde o serie de tranzacții sau de a amâna procesul de producție.

FACILITĂȚILE FOLOSITE TEMPORAR

Dacă transportul întârzie, va trebui să reținem spații de depozitare în vederea unei iminente, dar nesigure sosiri a mărfii. Dacă apar întârzieri în prestarea serviciilor, am putea fi nevoit să angajăm personal suplimentar.

SUBSTITUIREA BUNURILOR SAU SERVICIILOR

Întârzierea executării contractului ne poate aduce în situația de a achiziționa alte bunuri sau servicii; și pentru că vom avea nevoie de acestea foarte repede, pentru a evita întârzierile suplimentare și costurile aferente acestora, va trebui probabil să plătim o sumă mai mare.

VÂNZĂTORUL

Vânzătorul este acea persoană fizică sau juridică ce plasează bunuri sau servicii în lanțul de consum, primind în schimb o compensație. El se poate afla la începutul sau la mijlocul lanțului de consum.

OBIECTIVELE VÂNZĂTORULUI

Unul dintre obiectivele vânzătorului — indiferent de poziția sa în amintitul lanț — este acela de a obține cel mai bun preț cu cele mai mici costuri de producție sau distribuție. Pentru a realiza profit, el trebuie să cunoască piața bunurilor sau serviciilor oferite (ca și în cazul cumpărătorului, cu deosebirea că oferta și cererea funcționează invers). Astfel, dacă există numeroși ofertanți, dar putini cumpărători, vom deține o poziție slabă în negociere din cauza concurenței puternice pe care v-o fac ceilalți furnizori. Dacă pe piață sunt mulți ofertanți și cumpărători, poziția noastră se îmbunătățește datorită concurenței dintre cumpărători, dar concomitent vom fi dezavantajat de faptul că trebuie să concurați cu alți furnizori. Dacă ofertanții sunt puțini la număr, vom deține cea mai puternică poziție de negociere datorită posibilităților limitate de aprovizionare pe care le are cumpărătorul.

PROMOVAREA PRODUSELOR VÂNZĂTORULUI

Ca vânzător, va trebui să promovăm calitatea și unicitatea bunurilor și serviciilor pentru a obține prețul pe care îl dorim. S-ar putea să trebuiască să suportăm cel puțin parțial costurile de transport și vămuire în scopul sporirii atractivității tranzacției. Vom fi apreciat – ceea ce va duce la creșterea vânzărilor și a numărului clienților – în măsura în care avem capacitatea de a oferi servicii de calitate clienților, lucru prețuit pe plan internațional pentru că vânzătorii și cumpărătorii efectuează frecvent tranzacții la distanță, făcând mai dificilă prestarea unor servicii prompte, la fața locului.

COSTURILE ASCUNSE ALE VÂNZĂTORULUI

Concurența este deosebit de acerbă pe piețele internaționale, iar noi va trebui să demonstrăm că produsele și serviciile oferite merită banii. Pentru a rămâne competitiv, va trebui să venim în întâmpinarea cerințelor pieței, menținându-ne în același timp costurile sub control. Ca și în cazul cumpărătorului, trebuie să ținem seama de costurile ascunse atunci când stabilim prețul mărfurilor sau serviciilor proprii. Acestea pot reduce în mod semnificativ profitul.

ADAPTAREA PRODUSULUI

Pe piețele internaționale s-ar putea dovedi necesară modificarea bunurilor sau serviciilor în vederea respectării legilor naționale sau a preferințelor consumatorilor. Va trebui poate să îndeplinim normele de etichetare, marcare și publicitate, iar în cazul în care clienții vorbesc altă limbă, ne vom infiltra mai ușor pe piață dacă traducem broșurile promoționale, denumirea produselor, manualele de utilizare și etichetele de atenționare. Este esențial să găsim mijloace eficiente de adaptare a bunurilor și serviciilor la piață.

TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL

Dacă am reușit să facem afacerea, acceptând să fim răspunzător cel puțin parțial pentru transportul mărfii, va trebui să facem aranjamentele corespunzătoare, suportând costurile aferente.

VĂMUIREA

În funcție de tranzacția pe care o încheiem, am putea fi obligat să ne ocupăm de vămuirea mărfii în țara noastră și poate chiar și în țara importatoare. Dacă cumpărătorul a acceptat să se ocupe el de vămuire, noi va trebui să-i punem acestuia la dispoziție documentele necesare. Costurile vămuirii pot include cheltuielile cu pregătirea documentelor conform cerințelor autorităților vamale, costurile de păstrare sau depozitare temporară a mărfii în vederea vămuirii și costurile de pregătire a bunurilor în vederea controlului. Va trebui probabil să plătim pe cineva care să se ocupe cu vămuirea mărfii și să angajăm un broker de import-export care să ne ofere asistență de specialitate. În plus, diversele autorități guvernamentale care controlează importul și exportul de mărfuri percep anumite impozite și taxe, printre care se numără și cele de obținere a unor licențe sau autorizații, taxele pe procedurile administrative din vamă și taxele pe valoarea adăugată (TVA).

ASIGURAREA

Ar trebui să ne asiguram marfa împotriva riscului de pierdere sau deteriorare în timpul transportului, cel puțin până în momentul în care aceasta este livrată cumpărătorului. Dacă nu asigurați marfa, asigurându-ne că ne vom putea asuma riscul. Un alt aspect referitor la asigurare îl constituie fiabilitatea produsului. În calitate de producător, putem fi făcut răspunzător față de un consumator vătămat în timpul folosirii bunurilor. Dacă doar comercializați produse ale altei firme, am putea fi făcut răspunzător pentru a fi vândut un produs despre care știam sau ar fi trebuit să știm că este
defect sau că poate fi dăunător, fără a-1 fi informat în consecință pe consumator. Au fost făcute asemenea reclamații, iar autorii lor au reușit să câștige milioane de dolari. Chiar dacă pretențiile referitoare la fiabilitatea produselor nu sunt recunoscute de legile din țara noastră, putem fi dați în judecată și obligat să ne apărăm în țara consumatorului, pentru că, în general, în aceste cazuri, normele jurisdicționale sunt interpretate în sens larg. Trebuie analizat dacă produsul nostru poate cauza vătămări în cazul în care este proiectat sau realizat defectuos, iar dacă acest lucru este valabil, analizăm, capacitatea de a vă asuma riscul de a fi dat în judecată. Dacă nu putem obține asigurări asupra fiabilității produselor în țara noastră, trebuie încercat să le facem în jurisdicțiile în care vindem mărfurile.

ALTE CHELTUIELI

Complexitatea comerțului la distanțe mari determină creșterea cheltuielilor ce ar putea să apară în cazul în care cumpărătorul întârzie să-și îndeplinească obligațiile contractuale sau nu și le îndeplinește deloc, chiar dacă nerespectarea contractului este evitabilă sau nu.

COSTURILE AFERENTE FACILITĂȚILOR TEMPORARE

Atunci când cumpărătorul nu poate prelua bunurile sau serviciile la momentul stabilit prin contract, cerând o scurtă amânare, s-ar putea să fim nevoiți să ne ocupăm de depozitarea temporară a mărfii sau să modificăm programul celor care ne prestează servicii.

CHELTUIELILE DE LIMITARE A DAUNELOR INTERESE

În situația în care execuția unui contract de vânzare de mărfuri eșuează complet, va trebui să găsim un alt cumpărător Ar putea fi necesar să ne ocupăm de returnarea mărfii și chiar de modificarea acesteia în scopul revânzării. Atunci când contractul se referă la servicii, am putea fi obligat să anulăm aranjamentele de călătorie drept penalizare pentru neexecutarea contractului.

PROTEJAREA ÎMPOTRIVA OBLIGAȚIILOR PECUNIARE Șl A PIERDERILOR

Vânzarea și cumpărarea unui produs implică riscuri care se pot transforma în pierderi. Sfatul unui avocat este de obicei necesar pentru diminuarea riscului și prevenirea pierderilor.

REDACTAREA CONTRACTULUI INTERNAȚIONAL DE VÂNZARE DE BUNURI

Atunci când facem afaceri internaționale, trebuie să luăm în considerare atât practicile de afaceri și normele legale din țara cumpărătorului, cât și pe cele din țara vânzătorului. Părțile unei tranzacții comerciale au în general libertatea de a conveni asupra oricăror clauze contractuale, dar legile țării noastre sau ale țării partenerului noastru pot impune alcătuirea unui contract scris. În anumite tranzacții, legile merg până acolo încât specifică toate sau o parte din clauzele contractuale.

Clauzele necesare în vederea executării contractului

Dacă ne aflăm în situația de a cere executarea silită a contractului, principala problemă rămâne valabilitatea acestuia într-o anumită țară. Altfel, avem destul spațiu de manevră în negocierea prevederilor contractuale. Totuși, trebuie să ne asigurăm întotdeauna că ne-am înțeles cu cealaltă parte asupra următoarelor patru elemente esențiale: marfa (cantitate, fel, calitate); termenul de livrare; prețul; termenul și mijloacele de plată.

Clauzele implicite

Dacă nu prevedem anumite clauze în contract, golurile vor fi acoperite prin aplicarea legii. În măsura în care clauzele sunt vagi, lasă loc la interpretări sau sunt lăsate pe seama implicațiilor ori a uzanțelor, va trebui să ne bazăm pe lege pentru determinarea drepturilor și obligațiilor în cazul apariției unui litigiu. Referitor la contractele internaționale, clauzele implicite diferă în funcție de legea care se aplică. Litigiile se vor soluționa în conformitate cu legislația țării de jurisdicție. Jurisdicția este aleasă de obicei, de instanță, care poate conveni să respecte voința exprimată a părților referitoare la legea aplicabilă sau poate să aplice o altă regulă, alegând de exemplu locul semnării contractului ori locul în care părțile au cele mai semnificative contacte.

În consecință, cel mai bun mod de a controla rezultatele contractului rămâne clarificarea responsabilităților fiecărei părți, acordând atenția cuvenită tuturor clauzelor contractuale. Trebuie să fim întotdeauna concret. Luând în calcul toate situațiile care pot apărea.

Tranzacțiile comerciale: între simplitate și complexitate

În cazul unei tranzacții ocazionale, de proporții reduse, o factură sau un contract simplu poate fi suficient. Acestea sunt cele mai întâlnite raporturi comerciale. Vânzătorul produce sau comercializează unul sau mai multe produse și are un număr de cumpărători. Cumpărătorul nu deține drepturi exclusive în privința achiziționării respectivelor produse.

În cazul unei tranzacții mai complexe sau al unei relații de durată, este de preferat să existe un contract scris, oficial, care să specifice clar drepturile, obligațiile și compensațiile la care sunt îndreptățite părțile. Contractele care implică mijloace de producție, riscuri mari de creditare sau drepturi de proprietate industrială ori intelectuală trebuie să conțină clauze speciale de protecție. Atunci când pregătim asemenea contracte, este important să știți părerea unui profesionist familiarizat cu legile și practicile ambelor țări.

Prevederi contractuale explicate

DATA ÎNCHEIERII CONTRACTULUI

Acest contract s-a încheiat la [data].

EXPLICAȚIE: Data semnării contractului este de obicei data la care el intră în vigoare, dacă nu se stipulează altfel. Această dată este deosebit de importantă, mai ales atunci când termenele de plată sau de livrare se stabilesc prin raportare la ea.

Atunci când facem afaceri în străinătate, trebuie să ne amintim că formatul convențional al datelor diferă de la țară la țară. În unele state, ziua este așezată înaintea lunii; în altele, luna apare înaintea zilei. În scopul evitării confuziilor, se recomandă să scriem în litere luna atunci când datăm contractul.

IDENTIFICAREA PĂRȚILOR

Acest contract s-a încheiat între [numele complet al părții A] din [adresa părții A], [descrierea și naționalitatea părții A] („Vânzător") și [numele complet al părții B] din [adresa părții B]. [descrierea și naționalitatea părții B] („Cumpărător").

EXPLICAȚIE: Acordul devine obligatoriu pentru părțile semnatare, iar acestea trebuie să fie identificate printr-o asemenea clauză. Pentru a preveni posibilele neînțelegeri, în contract trebuie să apară numele complet al fiecărei părți. Dacă una dintre ele este persoană juridică, trebuie menționat felul acesteia (societate de persoane, societate de capital, societate cu răspundere limitată, asociație non-profit etc). Orice nelămurire legată de faptul dacă persoana juridică sau persoana fizică ce o reprezintă are autoritatea necesară pentru a încheia contractul se rezolvă înainte de executarea contractului.

În practica curentă, această clauză conține adresa fiecărei părți, deși în unele cazuri ea apare la sfârșitul contractului, împreună cu semnăturile părților. Adresa înscrisă va fi cea a sediului lucrativ. Dacă una dintre părți are mai multe sedii lucrative, cea din contract va fi adresa sediului înregistrat sau a principalului loc în care respectiva parte își desfășoară activitatea. Dacă în contract nu se prevede altfel, la această adresă se vor recepționa mărfurile, se va efectua plata și se vor trimite toate avizele referitoare la tranzacție. În contractele internaționale, descrierea părților include și naționalitatea acestora.

MARFA – DESCRIERE, CANTITATE SI PREȚ

VÂNZAREA-CUMPĂRAREA DE BUNURI. Vânzătorul consimte să vândă Cumpărătorului și Cumpărătorul consimte să cumpere de la Vânzător marfa („Marfa") [specificați fie descrisă în Anexa A a acestui Contract, fie de următorul tip, pentru prețul și cantitatea menționată:

Model numărul:

Descriere:

Cantitate

Preț unitar*

Articol:

Preț total:]

EXPLICAȚIE: Clauza referitoare la marfa conține două elemente esențiale pentru toate contractele interne sau internaționale: descrierea bunurilor și prețul. Pentru ca un contract să fie executoriu, părțile trebuie de obicei să cadă de acord asupra ambelor elemente. Deși câteva jurisdicții permit existența în formă implicită a acestor clauze în tranzacțiile comerciale, regula generală spune că ele nu pot fi implicite.

În cazul în care descrierea mărfii lipsește sau este vagă, executarea silită a contractului se poate dovedi imposibilă, din cauză că bunurile nu pot fi identificate. O clauză este considerată suficient de explicită dacă este atât de clară încât părțile înțeleg pe deplin specificațiile, fără a le putea da o altă interpretare. Bunurile pot fi descrise specificându-se numărul modelului, prezentându-se planuri sau schițe ori apelându-se la alte specificații. Pentru bunurile formate din mai multe elemente, va trebui să alcătuim o listă detaliată pe care să o atașați ca anexă la contract.

Dacă părțile nu cad de acord asupra unui preț sau asupra modalităților de determinare a prețului, este puțin probabil ca instanțele judecătorești să se pronunțe în favoarea executării silite a contractului. Putem indica un preț total pentru întreaga marfa sau un preț unitar pe bucată ori pe unitate de măsură, împreună cu prețul calculat per total. Chiar și atunci când cantitatea de marfa nu se stabilește în momentul încheierii contractului, modalitatea de determinare a prețului trebuie specificată în acesta. Într-un contract internațional, este indicat să precizăm prețul folosind o abreviere pentru moneda în care se va efectua plata evitându-se astfel eventualele neînțelegeri.

Importantă este și cantitatea mărfurilor. Dacă contractul acoperă bunuri de mai multe feluri, se va menționa cantitatea pentru fiecare fel în parte. Putem face acest lucru specificând numărul de bucăți sau folosind alte unități de măsură. Atunci când se specifică greutatea mărfii, nu trebuie uitat să menționăm la ce greutate se face referire: netă, proprie sau uscată.

CONDIȚIILE DE PLATĂ. Cumpărătorul va plăti prețul de cumpărare [specificați de exemplu: pe (data) sau până pe (data) ori nu mai târziu de (număr) de zile înainte de Data livrării]. Plata va fi remisă Vânzătorului la [adresa menționată mai sus sau specificați altă adresă]. Plata se va face în [moneda] prin {instrumentul de transfer}.

EXPLICAȚIE: În cazul unei tranzacții ocazionale, vânzătorul va căuta să obțină cea mai sigură formă de plată înainte de a expedia marfa, în timp ce cumpărătorul va dori ca marfa să fie vămuită și livrată în condiții satisfăcătoare înainte de a face plata. Părțile vor trebui să ajungă la un compromis, fiecare dintre ele insistând asupra anumitor clauze de protecție, menite a diminua riscul în contractele internaționale, trebuie menționate întotdeauna moneda acceptată și instrumentul de plată. Moneda aleasă trebuie să fie puternică și stabilă, spre a vă proteja împotriva fluctuațiilor cursului de schimb valutar, iar modalitatea de plată trebuie să fie sigură.

COSTURI Șl SPEZE. Cumpărătorul este răspunzător pentru următoarele costuri și speze ce decurg din vânzarea și transportul mărfii: [lista]. Vânzătorul este răspunzător pentru următoarele costuri și speze ce decurg din vânzarea și transportul mărfii: [lista].

EXPLICAȚIE: Trebuie să specificați care dintre părți va suporta costurile și spezele suplimentare aferente vânzării. Chiar dacă inserăm în contract o condiție comercială pentru a indica răspunderea ce revine uneia din părți în privința acoperirii costurilor și plătii spezelor, nu trebuie uitat să precizăm obligațiile ambelor părți. Printre aceste costuri se numără taxele vamale de import, de export și alte taxe vamale și de expediere, taxele de valoare și alte taxe, precum și cheltuielile cu obținerea licențelor obligatorii.

AMBALAREA MĂRFII. Vânzătorul are deplină libertate în ceea ce privește ambalarea mărfii, cu condiția ca ambalajul să fie rezistent la transport, să împiedice deteriorarea mărfii în timpul transportului și să respecte următoarele norme: [specificații]. Vânzătorul se va strădui să finalizeze operațiunea de ambalare la timp pentru a se respecta Data livrării. în cazul în care apar întârzieri. Vânzătorul îl va înștiința imediat pe Cumpărător în legătură cu acestea, comunicându-i termenul prevăzut pentru finalizare și motivele întârzierii. Cumpărătorul are posibilitatea de a renegocia cu Vânzătorul o nouă Dată de livrare, pe care părțile o vor confirma în scris ca modificare a prezentului Contract, sau de a-l înștiința pe Vânzător de rezilierea Contractului.

EXPLICAȚIE: Această prevedere trebuie cel puțin să-1 oblige pe vânzător să ambaleze marfa astfel încât aceasta să reziste la transport. Dacă există cerințe speciale privind ambalarea, trebuie de asemenea să le menționați. O ambalare specială ar putea fi necesară atât pentru a se satisface condițiile impuse de legile din tara cumpărătorului, cât și așteptările respectivei piețe. Astfel, este posibil ca produsele să se afle sub incidența unor legi și reglementări referitoare la import, transport, sănătate publică, agricultură, mediu, navigație, construcții și protecția consumatorului. Atestarea conformității cu aceste reglementări poate presupune obținerea unei licențe sau a unei autorizații, pregătirea controalelor, utilizarea unor ambalaje și marcaje corespunzătoare, furnizarea documentului doveditor al asigurării, precum și prezentarea documentelor necesare în procesul de vămuire.

Părțile pot conveni ca răspunderea privind aducerea ambalajului la o stare corespunzătoare în vederea vânzării mărfii să revină cumpărătorului. În acest caz, vânzătorul trebuie să insiste asupra includerii unor clauze care să-i protejeze proprietatea intelectuală și răspunderea fată de terți.

LIVRAREA Șl TRANSPORTUL MĂRFII. Marfa va fi livrată [condiția comercială] [locul livrării] pe sau până la \data] („Data livrării"). Vânzătorul va livra marfa într-o singură tranșă. Tipul de transport până la locul de livrare rămâne la latitudinea Vânzătorului. Vânzătorul va depune toate eforturile pentru a demara operațiunea de transport al mărfii, astfel încât aceasta să sosească la destinație până la Data livrării. în cazul în care apar întârzieri. Vânzătorul îl va înștiința imediat pe Cumpărător în legătură cu acestea, comunicându-i termenul prevăzut pentru livrare și motivele întârzierii. Cumpărătorul are posibilitatea de a renegocia cu Vânzătorul o nouă Dată de livrare, pe care părțile o vor confirma în scris ca modificare a prezentului Contract, sau de a-l înștiința pe Vânzător de rezilierea Contractului.

EXPLICAȚIE: Contractele de vânzare de bunuri conțin cel mai adesea condiții comerciale internaționale – de obicei Incoterms, elaborate de Camera Internațională de Comerț de la Paris – în scopul stabilirii responsabilităților privind riscurile și costurile transportului. Deși condițiile comerciale internaționale sunt uniformizate, în practică acestea pot căpăta sensuri diferite. Importantă pentru contractul dumneavoastră este corecta definire a acestor condiții, ele putând contribui la soluționarea unor probleme cum ar fi: cărei părți îi revine responsabilitatea asigurării mărfii la un moment dat, momentul în care proprietatea asupra mărfii trece de la vânzător la cumpărător sau ce parte suportă anumite costuri de transport.

Dacă nu folosim Incoterms, clauza de livrare și transport poate să conțină pur și simplu numele cărăușului care se va ocupa de transport, locul și data la care marfa va fi livrată cumpărătorului, precum și partea care va suporta cheltuielile de transport din punctul A în punctul B. Dacă sunt implicați mai mult de doi sau trei cărăuși ori dacă marfa necesită un tratament special, va trebui să completăm clauza cu amănunte suplimentare.

Adesea este bine să numim un cărăuș preferat. Trebuie să alegem un anumit cărăuș dacă, de exemplu, acesta vă oferă un tarif special sau este mai capabil decât alții să vă transporte marfa. Pe de altă parte, în cazul în care cărăușul este desemnat, ne vom putea afla în situația de a fi obligat să-1 utilizăm chiar și în condiții nefavorabile. Din această cauză, chiar dacă se specifică o anumită preferință, trebuie să se lase libertate în alegerea cărăușului. O altă posibilitate ar fi aceea de a descrie tipul de cărăuș dorit, mai ales atunci când este necesară o manipulare specială a mărfii. Clauza de transport trebuie de asemenea să cuprindă orice fel de cerințe speciale privind depozitarea mărfii înainte sau în timpul transportului, cum ar fi măsurile de securitate, asigurarea unor condiții de temperatură și umiditate speciale sau protejarea mărfii împotriva condițiilor meteorologice nefavorabile.

Părțile pot include și clauze privind înștiințarea, mai ales dacă marfa nu este pregătită pentru un transfer imediat. Astfel, vânzătorului i se poate cere să-1 înștiințeze pe cumpărător în legătură cu momentul în care bunurile vor fi gata pentru livrare sau preluare, în special dacă acestea sunt perisabile sau dacă valoarea lor fluctuează. Dacă în tranzacția noastră timpul joacă un rol important, putem prevedea și alte momente în care părțile să se înștiințeze reciproc, ceea ce ne va permite să localizați marfa și să luăm măsuri de reducere la minimum a costurilor și a pagubelor în cazul întârzierii livrării.

ASIGURAREA, [Cumpărătorul / Vânzătorul] va obține și va plăti, pe cheltuiala sa. întreaga asigurare a mărfii în timpul tranzitului, cu condiția ca asigurarea obținută să-l protejeze pe [Vânzător / Cumpărător] împotriva următoarelor riscuri: [specificați]. Dovada acestei asigurări, sub forma unui exemplar al poliței sau al altui document emis de asigurător, va fi încredințată [Vânzătorului / Cumpărătorului] înainte de expedierea mărfii. Fiecare parte este răspunzătoare de obținerea, pe cheltuiala sa, a oricărei asigurări suplimentare asupra mărfii, în funcție de opțiunea proprie.

EXPLICAȚIE: Trebuie menționat tipul asigurării necesare, beneficiarul poliței, partea care va obține și va plăti asigurarea, precum și data până la care aceasta trebuie obținută. Trebuie decis de comun acord care vor fi documentele ce vor fi considerate drept dovezi satisfăcătoare ale asigurării.

PROPRIETATEA ASUPRA MĂRFII. Proprietatea asupra mărfii va trece de la Vânzător la Cumpărător în momentul în care marfa va fi livrată în [locul livrării], cu condiția ca, până în acel moment. Cumpărătorul să fi făcut plata către Vânzător.

EXPLICAȚIE: Această clauză are o importantă vitală pentru că, de regulă, partea care deține proprietatea asupra mărfii suportă riscurile, în cazul în care marfa se pierde în tranzit. Regula generală spune că dreptul de proprietate se transferă în punctul în care vânzătorul livrează marfa cumpărătorului. Astfel, dacă cumpărătorul preia marfa de la sediul vânzătorului, a avut loc transferul proprietății, riscul de pierdere sau deteriorare a mărfii în timpul transportului fiind suportat de către cumpărător. Dacă vânzătorul se ocupă de expedierea mărfii, proprietatea poate fi transferată în orice punct de pe traseu – chiar și la ușa cumpărătorului – după cum convin părțile. Fiecare dintre părți trebuie să asigure marfa pentru întreaga perioadă în care deține proprietatea asupra acesteia; în caz contrar, se consideră că partea în cauză este dispusă să-și asume riscul pierderii sau deteriorării mărfii.

DOCUMENTELE DE IMPORT / EXPORT. Vânzătorul este obligat să obțină, să completeze și să prezinte autorităților vamale din [țara] toate documentele de export și să plătească taxele de vămuire, cuprinzând următoarele: [lista]. Cumpărătorul este obligat să obțină, să completeze și să prezinte autorităților vamale din [țara] toate documentele de import și să plătească taxele de vămuire, cuprinzând următoarele: [lista]. Cumpărătorul trebuie să îl înștiințeze pe Vânzător de faptul că toate formalitățile de import au fost îndeplinite. Vânzătorul nu are obligația de a expedia marfa până când Cumpărătorul nu furnizează Vânzătorului dovada că formalitățile de import și taxele aferente au fost sau vor fi îndeplinite, respectiv plătite, în timp util. Dacă expedierea mărfii întârzie din cauză că o asemenea dovadă nu este furnizată de către Cumpărător în timp util. Vânzătorul nu va fi considerat răspunzător de nerespectarea contractului.

EXPLICAȚIE: Expedierea mărfii și chiar execuția contractului în sine poate fi legată de obținerea sau de pregătirea anticipată a licențelor, certificatelor de control și a altor autorizații necesare de către una din părți. întotdeauna specificați în contract obligativitatea întocmirii tuturor documentelor de export și import – respectiv, a acelor documente necesare pentru vămuirea și intrarea în țară a mărfii.

Așa cum apare ea, această clauză este menită să împartă răspunderea cu privire la vămuire între părți, în conformitate cu obligațiile pe care fiecare dintre ele le are în mod obișnuit – vânzătorul fată de țara exportatoare, iar cumpărătorul față de tara importatoare. Clauza poate fi modificată, precizându-se că una dintre părți se va ocupa de toate aranjamentele în vederea vămuirii mărfii.

FACTURILE. Vânzătorul va emite facturi provizorii și facturi finale pentru expedierea mărfii. Facturile trebuie să conțină descrierea mărfii, cantitatea și prețul acesteia.

EXPLICAȚIE: În tranzacțiile internaționale, facturile servesc la confirmarea expedierii mărfii, la înștiințarea cumpărătorului în legătură cu aceasta și ca dovadă în procesul de vămuire. Contractul va specifica și faptul că factura trebuie să respecte cerințele impuse de legile sau reglementările din țara cumpărătorului sau din țara vânzătorului; este bine să anexați respectivele cerințe la contract, cu scopul de a facilita respectarea lor.

INTERDICȚIA DE REEXPORT

REEXPORTUL. Cumpărătorul convine ca marfa să fie transportată și livrată în [țara]; Cumpărătorul se obligă să nu transporte și să nu livreze marfa în nici o altă țară și nici să o reexporte după livrarea sa în [țara].

EXPLICAȚIE: Această clauză este importantă mai ales dacă marfa poate intra sub incidența unor restricții de import sau export, inclusiv sub incidența unui embargo comercial, într-o anumită țară.

DREPTURILE DE CONTROL

CONTROLUL. Cumpărătorul are dreptul să controleze sau să îl însărcineze pe reprezentantul său să controleze marfa la [sediul lucrativ al vânzătorului ori locul încărcării].

Vânzătorul va suporta cheltuielile de returnare și va înlocui acele mărfuri respinse de către Cumpărător sau de către reprezentantul acestuia, cu mărfuri care întrunesc descrierea și specificațiile stipulate în prezentul Contract. La finalizarea controlului și acceptarea mărfii.

Cumpărătorul sau reprezentantul său va întocmi un certificat de control și acceptare. Controlul și întocmirea certificatului se vor face pe cheltuiala Cumpărătorului. în cazul în care Cumpărătorul nu controlează marfa, se consideră că acesta a renunțat la dreptul de control și că marfa a fost acceptată așa cum a fost livrată.

EXPLICAȚIE: Cumpărătorul trebuie să insiste asupra exercitării dreptului de control al mărfii înainte de recepția acesteia, astfel încât el să poată determina dacă bunurile respective respectă specificațiile contractuale. Această clauză trebuie să menționeze cine anume va face controlul – cumpărătorul, reprezentantul său, o parte neutră sau un inspector autorizat; locul în care va avea loc controlul (de exemplu, la fabrica vânzătorului, la depozitul cumpărătorului sau la docul de primire a mărfii), precum și data controlului.

GARANȚIILE EXPLICITE Șl IMPLICITE. Vânzătorul garantează explicit faptul că marfa nu are nici un defect de material, de manoperă sau de instalare. într-o perioadă de [numărul] de zile de la data livrării. Vânzătorul va înlocui gratuit, suportând inclusiv costul transportului, orice parte a mărfii găsită cu defect. Cu excepția celor prevăzute explicit în prezentul contract, vânzătorul nu oferă nici o altă garanție cu privire la marfă. Nu se dau garanții implicite cu privire la conformitatea mărfii față de un anumit scop sau la vandabilitatea acesteia. Marfa este vândută „tel quel". Iar cumpărătorul înțelege șl consimte că nu s-a pus bază pe priceperea șl judecata vânzătorului în vederea alegerii sau furnizării unor mărfuri conforme cu un anumit scop.

EXPLICAȚIE: Vânzătorul poate oferi garanții extinse sau limitate ori poate chiar să nu ofere deloc garanții cu privire la conformitatea sau calitatea mărfii. În contract trebuie să apară condițiile exacte ale acordării de garanții. În unele țări, legea introduce garanții implicite, aplicabile în cazul în care vânzătorul nu le anulează explicit. Garanțiile implicite sunt stipulate și de către Convenția Națiunilor Unite asupra vânzării internaționale de mărfuri. Din cauza dificultăților ce pot apărea în legătură cu executarea silită, este indicat ca ambele părți să-și înscrie inițialele în dreptul paragrafului referitor la garanții.

DESPĂGUBIREA CUMPĂRĂTORULUI. În condițiile în care Cumpărătorul nu a modificat în nici un fel marfa sau ambalajul acesteia înainte de vânzare. Vânzătorul îl va apăra pe Cumpărător în orice proces intentat acestuia în baza unor defecte de material, de proiectare sau de fabricație ale mărfurilor ori în baza contrafacerii brevetului sau a mărcii de comerț în legătură cu vânzarea sau utilizarea mărfii. în situația în care se intentează proces împotriva Cumpărătorului, acesta îl va înștiința imediat pe Vânzător. Vânzătorul îl va despăgubi pe Cumpărător de orice datorii, daune sau cheltuieli legate de un astfel de proces și va suporta toate cheltuielile de judecată efectuate de Cumpărător în cursul procesului.

EXPLICAȚIE: Clauza de despăgubire este opțională. în contractele internaționale, vânzătorul consimte uneori să îl protejeze pe cumpărător împotriva daunelor care apar din anumite cauze, cum ar fi existenta unui viciu de proiectare sau a unui defect de fabricație, cu scopul de a-1 încuraja să-i introducă produsele pe o piață nouă. In cazul în care se acordă despăgubiri, vânzătorul va sublinia faptul că nu trebuie să apară modificări ale mărfii, ambalării, etichetării sau marcării înainte de vânzare; orice modificare adusă de cumpărător atrage după sine anularea clauzei de despăgubire, cu excepția cazului în care modificarea s-a făcut cu acceptul vânzătorului.

PROTEJAREA PROPRIETĂȚII INTELECTUALE. Cumpărătorul înțelege faptul că Vânzătorul deține drepturi exclusive asupra proiectelor, brevetelor, mărcilor de comerț, denumirilor comerciale și numelor firmei („proprietatea intelectuală") utilizate în legătură cu marfa Vânzătorului. Cumpărătorul nu are nici un drept asupra vreunui element component al proprietății intelectuale a Vânzătorului. Cumpărătorul nu va folosi proprietatea intelectuală a Vânzătorului și nici nu o va înregistra în altă țară ca și cum această proprietate i-ar aparține. Cumpărătorul recunoaște că utilizarea sau înregistrarea ne autorizată a proprietății intelectuale a Vânzătorului sau a oricărei alte proprietăți intelectuale care se poate confunda sau care poate induce în eroare prin asemănarea sa cu aceasta, va fi considerată o încălcare a drepturilor exclusive ale Vânzătorului.

EXPLICAȚIE: Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală – mărci de comerț, mărci de servicii, denumiri comerciale, brevete, proiecte, precum și alte drepturi similare — trebuie prevenită, în măsura posibilităților, încă de la începutul relației dintre părți. Mult prea des, o firmă încheie o mică tranzacție de vânzare cu un cumpărător străin care nu mai repetă în viitor comanda.

Ulterior, cinci sau zece ani mai târziu, acea firmă decide să se extindă pe respectiva piață externă; acolo descoperă că nu își poate înregistra proprietatea intelectuală din cauză că amintitul cumpărător străin a înregistrat deja mărci comerciale, denumiri comerciale sau brevete identice ori aproape identice. Dacă firma încearcă să-și vândă produsele în acea țară, va fi acuzată de încălcarea drepturilor de proprietate. Alternativele sale constau fie în achiziționarea firmei cumpărătoare, fie în deschiderea unui proces costisitor și de durată. Valoarea drepturilor de proprietate intelectuală nu trebuie subestimată nici chiar în cazul unei vânzări ocazionale; ele trebuie protejate. Măsurile legale care se pot lua împotriva celor care încalcă drepturile de proprietate intelectuală sunt adesea inadecvate în raport cu pagubele produse; din această cauză, se recomandă inserarea unei clauze de daune interese prestabilite de către părți.

EXECUTAREA LA TIMP A CONTRACTULUI

TERMENUL. Părțile convin că [specificați, de exemplu, timpul este esențial sau executarea la timp a prezentului Contract este importantă, cu condiția ca, dacă una din părți nu își onorează la timp obligațiile contractuale, părțile să facă tot posibilul de a renegocia clauzele].

EXPLICAȚIE: Părțile contractante stipulează adesea faptul că executarea la timp a contractului este esențială. Includerea acestei clauze permite unei părți să invoce nerespectarea contractului doar pentru că cealaltă parte nu își îndeplinește obligațiile contractuale în perioada prescrisă. In alte țări, o clauză ca aceasta este considerată mai puțin importantă, adesea părțile preferând să abandoneze sau să renegocieze clauzele decât să intenteze proces pentru daune provocate de nerespectarea contractului. În cazul în care preferam să modificăm această clauză pentru a reflecta mai bine practica internațională, putem insera o prevedere opțională.

CONDIȚII PREALABILE. Prezentul Contract este condiționat de [specificați, de exemplu, emiterea unei licențe de import pe numele Cumpărătorului, de către instituția abilitată de guvernul [(țara), precum și de emiterea unei licențe de export pe numele Vânzătorului, de către instituția abilitată de guvernul (țara)].

EXPLICAȚIE: Trebuie specificat orice eveniment care urmează să aibă loc înainte ca una dintre părți să fie obligată să execute contractul.

ANULAREA CONTRACTULUI

DREPTUL DE REZILIERE. Cumpărătorul are dreptul de a rezilia prezentul Contract dacă Vânzătorul nu [specificați, de exemplu, livrează total sau parțial marfa la timp]. Vânzătorul are dreptul de a rezilia prezentul Contract în cazul în care Cumpărătorul nu [specificați, de exemplu, efectuează plățile la care îl obligă acest Contract într-un interval de [numai zile de la data scadenței]. Dacă oricare dintre părți o înștiințează pe cealaltă de faptul că nu va executa sau nu poate executa Contractul, partea care primește înștiințarea are dreptul de a rezilia Contractul. Pentru ca rezilierea să devină efectivă, partea care o dorește trebuie să înștiințeze cealaltă parte de faptul că acest Contract este reziliat. Data rezilierii va fi data la care se primește înștiințarea de neexecutare.

EXPLICAȚIE: Dacă ambele părți au dreptul de a rezilia contractul, trebuie specificate bazele exercitării acestui drept, prevăzându-se în același timp obligativitatea înștiințării celeilalte părți cu privire la reziliere. Prin prevederea dreptului de reziliere se oferă uneia dintre părți o posibilitate de soluționare la care aceasta poate apela fără a fi obligată să obțină satisfacție pe cale juridică.

FORȚA MAJORĂ. Prezentul Contract va fi considerat reziliat și nici una dintre părți nu va răspunde în nici un fel în fața celeilalte pentru pierderile rezultate din neexecutarea sa, dacă livrarea este împiedicată de cauze care scapă controlului Vânzătorului. Asemenea cauze includ, dar nu se limitează la: calamități naturale, conflicte de muncă, imposibilitatea folosirii principalelor mijloace de transport sau schimbarea politicii de export sau de import a guvernului [țara] sau a guvernului [țara].

EXPLICAȚIE: Întâlnită în toate contractele, clauza de forță majoră exprimă voința neîndoielnică a părților: dacă executarea contractului este împiedicată de un dezastru natural sau de alte catastrofe care scapă controlului părților, contractul se reziliază.

DAUNE INTERESE PRESTABILITE. Fiecare parte înțelege faptul că nerespectarea prezentului Contract va provoca părții care și-a respectat obligațiile contractuale daune greu de evaluat sub forma tranzacțiilor, a piețelor sau a renumelui pierdut. S-a convenit asupra faptului că părțile au stabilit deja o valoare estimativă rezonabilă a daunelor pe care le-ar suferi fiecare dintre ele în cazul în care cealaltă parte nu ar respecta Contractul. Dacă Vânzătorul nu poate livra marfa, oricare ar fi motivul, mai puțin din vina Cumpărătorului, Vânzătorul va plăti Cumpărătorului ca daune-interese prestabilite suma de [valoarea și moneda]. în cazul în care Cumpărătorul nu furnizează instrucțiunile de expediere, refuză marfa din motive nefondate sau nu plătește la timp suma datorată. Cumpărătorul va plăti Vânzătorului ca daune-interese prestabilite suma de [valoarea și moneda}. în cazul în care Cumpărătorul încalcă dreptul de proprietate intelectuală al Vânzătorului, Cumpărătorul va plăti Vânzătorului ca daune-interese prestabilite suma de [valoarea și moneda] pentru fiecare zi de utilizare continuă. Plata daunelor-interese nu va afecta în nici un fel dreptul Vânzătorului de a interzice utilizarea continuă de către Cumpărător a proprietății intelectuale a Vânzătorului.

EXPLICAȚIE: Părțile au posibilitatea de a stipula o anumită sumă ca daune plătibile la nerespectarea contractului, iar prevederea este executorie atâta timp cât conține o valoare estimativă rezonabilă a daunelor. Valoarea respectivă trebuie să fie rezonabilă în comparație cu pagubele anticipate sau efective provocate de nerespectarea contractului. În general, daunele trebuie să fie greu sau chiar imposibil de dovedit ori plata lor trebuie să constituie o compensație inadecvată, paguba continuând să se producă până în momentul eliminării cauzelor.

ARBITRAJUL. Cu excepția cazului în care se aplică daunele-interese prestabilite, dacă apare un litigiu între părțile la prezentul Contract cu privire la oricare dintre prevederi sau la executarea oricăror termeni sau condiții ale prezentului Contract, litigiul va fi soluționat prin arbitraj [obligator / neobligator], desfășurat în conformitate cu [denumirea regulilor de arbitraj din [locul]

EXPLICAȚIE: Putem alege arbitrajul ca alternativă la soluționarea litigiilor contractuale pe cale judecătorească. Deși din punct de vedere procedural, arbitrajul este mai flexibil decât judecata la tribunal, el permite părților să-și susțină pretențiile în fata unei persoane sau a unui complet neutru în scopul obținerii unei decizii obiective. Această modalitate de soluționare câștigă popularitate în cazul litigiilor contractuale, datorită faptului că implică mai puține adversități, este mai puțin costisitoare și mai rapidă decât procesul. In orice caz, asigurați-vă că vreți într-adevăr să soluționați disputele pe această cale. Dacă decidem inițial să apelăm la arbitraj, dar ulterior intentăm un proces, s-ar putea ca instanța să hotărască executarea clauzei de arbitraj, obligându-ne să soluționăm litigiul așa cum am convenit prin contract.

Clauza arbitrală trebuie să specifice dacă arbitrajul este obligator sau nu pentru părți; țara în care acesta se va desfășura; procedura de executare a deciziei arbitrale; regulile care guvernează arbitrajul, cum ar fi Regulile – model ale Comisiei O.N.U. pentru dreptul comercial internațional; instituția care administrează arbitrajul, ca de exemplu Camera Internațională de Comerț de la Paris; legea aplicabilă în cazul chestiunilor procedurale sau de fond ale disputei; orice fel de restricții cu privire la selecția arbitrilor (de exemplu, un cetățean al unei țări din care provine una dintre părțile aflate în conflict poate fi exclus de pe lista arbitrilor); calificarea sau pregătirea arbitrilor; limba în care se va desfășura arbitrajul; disponibilitatea traducerilor și a translatorilor, atunci când este cazul.

Arbitrajul nu este folosit în toate statele.

LEGEA APLICABILĂ Șl ALEGEREA FORULUI COMPETENT

FORUL COMPETENT Șl LEGEA APLICABILĂ. Părțile înțeleg și sunt de acord cu faptul că pentru interpretarea prezentului Contract se vor aplica legile [locul]. Acest Contract [va fi / nu va fi] interpretat prin aplicarea Convenției O.N.U. asupra vânzării internaționale de bunuri. Orice acțiune în justiție care are ca scop soluționarea unui litigiu între părți trebuie deschisă în [locul].

EXPLICAȚIE: Trebuie să alegem legislația unei anumite jurisdicții pentru a controla orice interpretare a clauzelor contractuale. Legea pentru care optați determină de regulă locul în care puteți intenta acțiune în justiție sau unde sentința devine executorie, precum și normele, regulile și procedurile care vor fi aplicate. Atunci când deschidem proces în propria țară, unde cunoaștem avocați, iar legislația comercială vă este familiară, ne vom lovi de situații diferite de cele care apar în cazul în care deschidem proces într-o țară străină, unde normele, regulile și procedurile ne sunt necunoscute și unde trebuie să ne bazăm pe un avocat străin. Este de asemenea necesar să precizam locul de soluționare a litigiului.

MODIFICĂRI ADUSE CONTRACTULUI

MODIFICAREA Șl RENUNȚAREA LA DREPTURI. Toate modificările la prezentul Contract se vor face în scris și vor fi semnate de către părți sau de către reprezentanții autorizați ai acestora. în cazul în care una din părți renunță la orice drept stipulat în Contract de a reclama nerespectarea acestuia, renunțarea nu va avea nici un efect în ceea ce privește dreptul acelei părți de a pretinde executarea silită a Contractului pentru nerespectarea ulterioară a acestuia.

EXPLICAȚIE: Cereți părților să facă toate modificările contractuale anticipat, în scris și sub semnătură. Această clauză este comună tuturor contractelor. Ea este o modalitate înțeleaptă de protecție împotriva modificărilor efectuate pe cale orală, iar în situația renunțării orale sau în scris la unul din drepturi, împotriva prezumției că s-a renunțat și la celelalte drepturi. Trebuie insistat să se insereze o asemenea clauză în contractele cu parteneri străini, în scopul evitării neînțelegerilor care pot să apară din cauza modificărilor efectuate pe cale orală – când cuvântul nostru stă împotriva cuvântului partenerului.

EFECTELE Șl CESIUNEA. Prezentul Contract obligă și produce efecte în favoarea părților, succesorilor acestora și celor mandatați de acestea, în limitele stabilite prin mandat. Nici una dintre părți nu poate ceda drepturile sau delega executarea obligațiilor asumate prin prezentul Contract fără consimțământul prealabil scris al celeilalte părți.

EXPLICAȚIE: Într-o tranzacție ocazională, este puțin probabil ca una din părți să aibă timpul necesar pentru a mandata o altă persoană să execute contractul. Fără îndoială, această posibilitate există, iar atunci când facem afaceri într-o țară străină în care economia sau regimul politic este instabil, această clauză de cesiune poate deveni importantă.

DIVIZIBILITATEA

DIVIZIBILITATEA PREVEDERILOR CONTRACTUALE. În cazul în care oricare dintre prevederile prezentului Contract este considerată nevalabilă ori neexecutabilă, indiferent care ar fi motivul, respectiva prevedere este complet separabilă și va fi considerată separată de restul Contractului. Celelalte prevederi vor fi în continuare valabile și executabile, ca și cum prevederea nevalabilă sau neexecutabilă nu ar face parte din prezentul Contract.

EXPLICAȚIE: Trebuie inclus în contract următoarea prevedere standard: clauzele individuale pot fi eliminate din contract fără a se afecta valabilitatea acestuia ca întreg. Ea este importantă pentru că stipulează faptul că, dacă o prevedere este declarată nevalabilă și neexecutabilă indiferent de motiv, restul contractului rămâne în vigoare.

INTEGRAREA CLAUZELOR CONTRACTUALE

CONTRACTUL ÎN TOTALITATEA SA. Prezentul Contract reprezintă acordul complet de voință al părților. Vânzătorul nu se consideră legat de nici un fel de declarații, reprezentări, promisiuni sau îndemnuri, indiferent dacă acestea sunt făcute de către Vânzător, un reprezentant sau un angajat al său, cu excepția cazului în care ele sunt stipulate în prezentul Contract. Cumpărătorul consimte să nu se bizuie pe nici o altă reprezentare cu excepția prevederilor prezentului Contract.

EXPLICAȚIE: Negocierile contractuale pot dura un anumit timp și se pot desfășura de-a lungul câtorva întâlniri. In cazul contractelor externe, partenerii se întâlnesc adesea în diverse locuri – începând cu locul de muncă și terminând cu întrunirile mondene – în scopul de a pune bazele relației dintre ei înainte de a o consolida. Această clauza este foarte importantă, ea accentuând faptul că înscrisul constituie acordul de voință final și complet al părților, indiferent de diversele reprezentări pe care acestea le-au avut pe parcursul negocierilor.

NOTIFICĂRILE. Pentru a face o înștiințare în conformitate cu prezentul Contract, una dintre părți trebuie să trimită o notă scrisă celeilalte părți la adresa menționată în Contract. Se consideră că notificarea s-a făcut în momentul primirii sale. Fiecare parte trebuie să înștiințeze în scris cealaltă parte despre orice schimbare a adresei într-un interval de [număr] zile de la data efectivă a schimbării.

EXPLICAȚIE: Deși nu este esențială, clauza referitoare la notificare este importantă pentru clarificarea procedurii acceptabile. Ea obligă părțile să se înștiințeze reciproc în scris; astfel, o înștiințare verbală trebuie să fie confirmată în scris pentru ca ea să devină efectivă.

CAPACITATEA DE A ÎNCHEIA CONTRACTE

AUTORITATEA PĂRȚI LOR CONTRACTANTE . Părțile își garantează reciproc faptul că fiecare dintre ele are capacitatea legală de a încheia Contractul și de a-și asuma obligații în baza acestuia.

EXPLICAȚIE: Această clauză trebuie inserată indiferent dacă părțile sunt persoane fizice sau juridice; ea asigură într-o oarecare măsură părțile că persoanele care semnează contractul au autoritatea necesară. In cazul în care unul dintre semnatari nu are această autoritate, contractul poate fi declarat nul. Dacă una din părți este persoană fizică, aceasta trebuie să aibă capacitatea legală de a încheia contractul (să fie de vârstă adultă și în deplinătatea facultăților mentale). Dacă una din părți este persoană juridică, semnatarul trebuie să fie un reprezentant autorizat al acesteia.

În condițiile în care executarea contractului implică derularea mai multor tranzacții, capacitatea persoanei care acționează în numele firmei străine va trebui stabilită suplimentar pe baza unui exemplar al declarației de împuternicire emise de către un funcționar public din tara respectivă. Dacă firma străină este o societate de capitaluri sau o altă persoană juridică similară, capacitatea de a acționa va fi de asemenea stabilită printr-o rezoluție a organului de conducere al companiei, cum ar fi consiliul de administrație. Respectiva firmă ne-ar putea solicita și nouă să prezentăm o dovadă similară de capacitate. Contractul pe care-l încheiem va trebui să conțină descrierea documentelor care vor fi considerate dovezi satisfăcătoare ale autorității semnatarilor.

ASISTENȚĂ JURIDICĂ INDEPENDENTĂ. Fiecare parte recunoaște faptul că a fost sfătuită și că i s-a oferit posibilitatea de a obține asistență independentă în probleme juridice, fiscale și contabile, precum și în ceea ce privește efectele prezentului Contract. În plus, părțile recunosc că li s-a oferit posibilitatea de a emite propriile lor aprecieri, fiecare parte bazându-se exclusiv pe analiza proprie și pe cea a consilierilor săi în privința drepturilor, obligațiilor, responsabilităților și efectelor prezentului Contract.

EXPLICAȚIE: Contractele internaționale se încheie între părți aflate sub incidența unor legi diferite, iar adesea, una din ele desfășoară activități mai complexe decât cealaltă. Pentru ca respectivul contract să devină executoriu, este bine să includeți prevederea de mai sus, pentru a arăta că părțile acționează în conformitate cu dreptul lor de a beneficia de asistență independentă în privința drepturilor și obligațiilor lor contractuale.

COSTURILE Șl TAXELE DE CONTENCIOS. Partea care are câștig de cauză poate să pretindă recuperarea costurilor și a taxelor de contencios dacă:

(1) oricare dintre părțile contractuale este obligată să apeleze la asistență de specialitate, să facă alte cheltuieli pentru a sili cealaltă parte să-și onoreze obligațiile sau să se apere împotriva oricărei reclamații, cereri, acțiuni ori proceduri judecătorești determinate de nerespectarea, de către cealaltă parte, a obligațiilor impuse prin prezentul Contract;

(2) se deschide o acțiune în instanță de către sau împotriva unei părți contractante;

(3) acțiunea în sine sau soluția dată stabilește că vina aparține celeilalte părți. într-o asemenea situație, partea care are câștig de cauză este îndreptățită să-și recupereze de la cealaltă parte contravaloarea tuturor taxelor rezonabile de contencios, precum și toate celelalte cheltuieli aferente executării silite ori apărării. Aceste taxe și cheltuieli sunt recuperabile indiferent dacă ele au fost angajate înainte de, în timpul pregătirii pentru, în așteptarea, în timpul sau după încheierea procesului.

EXPLICAȚIE: Legile referitoare la posibilitatea recuperării costurilor și taxelor de contencios diferă de la țară la țară. In unele țări, în majoritatea cazurilor, partea declarată câștigătoare are dreptul de a recupera de la cealaltă parte cheltuielile efectuate. În alte țări, recuperarea este posibilă doar în anumite tipuri de acțiuni judecătorești, cum ar fi procesele care au la bază neglijența, reaua intenție sau comportamentul fraudulos. Instanțele de judecată declară de regulă executoriu un acord explicit de recuperare a taxelor și costurilor de contencios, chiar și în absența unei legi care să prevadă acest drept.

ACCEPTAREA Șl EXECUTAREA

ACCEPTAREA. Pentru a accepta această ofertă. Cumpărătorul trebuie să o semneze și să o returneze fără nici o modificare Vânzătorului, care trebuie să o primească nu mai târziu de [data]. Vânzătorul are dreptul de a revoca prezenta ofertă oricând înainte de primirea acceptului.

Semnată astăzi, [data]

De către: [semnătura persoanei autorizate sau a reprezentantului]

Vânzător / [numele reprezentantului vânzătorului] pentru Vânzător

Acceptată pe data de [data]

De către: [semnătura persoanei autorizate sau a reprezentantului]

Cumpărător / [calitatea reprezentantului cumpărătorului] pentru Cumpărător

EXPLICAȚIE: Dacă clauzele unei oferte specifică modalitatea de acceptare, aceasta trebuie să se facă în consecință, altfel neluând naștere un raport contractual. Această clauză prevede ca acceptarea să se facă fără modificări, ceea ce înseamnă că orice modificare efectuată de către partea „acceptantă" va avea ca rezultat o contra ofertă.

Numele complet al fiecărei persoane care semnează contractul trebuie înscris sub semnătură, pentru a se evita problemele legate de identitatea reprezentanților fiecărei părți la tranzacție. În cazul în care una din părți nu este persoană fizică, trebuie să se menționeze felul relației existente între aceasta și semnatar.

CAPITOLUL II

CONTRACTELE INTERNAȚIONALE DE VÂNZARE

Există numeroase aspecte care privesc doar pe una dintre părțile implicate într-o tranzacție cu bunuri, însă o serie de probleme esențiale trebuie luate în considerare de către ambele părți. La o primă privire, aceste aspecte importante par să fie relevante doar pentru una dintre părțile contractante. Totuși, succesul întregii afaceri, precum și profitul ambilor parteneri, depind de aceste aspecte-cheie. Indiferent dacă suntem cumpărător sau vânzător, trebuie să fim la curent cel puțin cu exigențele la export și la import, cu metodele internaționale de plată, cu regulile valutare, cu drepturile de proprietate intelectuală și cu alegerea legii aplicabile și a jurisdicției.

Aspecte legate de export

Atunci când încheiem o tranzacție internațională, ambele părți trebuie să trateze cu atenție problemele referitoare la export. Acestea nu apar în contractele interne și, din această cauză, nu sunt probabil foarte cunoscute, mai ales de către exportatorul debutant. S-ar putea ca o parte care nu a înțeles problemele respective să găsească imposibilă executarea contractului sau, în cel mai bun caz, să o considere dezavantajoasă. Decât să renegociem ulterior contractul, mai bine luăm de la bun început în considerare aspectele specifice activității de export.

ADAPTAREA LA SPECIFICUL ȚĂRII IMPORTATOARE

Primul aspect demn de luat în seamă se referă la acceptabilitatea produselor dumneavoastră pe piețele străine. Înainte ca un produs să fie considerat gata de export, vânzătorul trebuie să se asigure că acesta este adaptat specificului pieței din țara importatoare. Costurile de adaptare, fie la specificul cultural, fie la reglementările existente, sunt suportate de obicei de către vânzător, deoarece cumpărătorul nu va încheia o tranzacție atât timp cât produsele nu vor putea fi utilizate sau vândute în țara sa. Contractul trebuie să acopere cel puțin unul din următoarele puncte:

CONFORMITATEA CU LEGISLAȚIA

Adesea, vânzătorul se angajează să livreze bunuri în conformitate cu legile și reglementările tării importatoare, el putând garanta astfel că, în procesul de adaptare a produselor, se vor avea în vedere aceleași standarde de calitate. Totuși, dacă cerințele din țara importatoare nu îi sunt familiare vânzătorului, contractul îl poate obliga pe cumpărător să furnizeze suficiente indicații care să-1 ajute pe vânzător să respecte acele cerințe. Dacă modificările ce urmează a fi efectuate sunt minime, ca de exemplu, adăugarea unor etichete sau marcaje, cumpărătorul va fi probabil de acord cu ele datorită costului redus și operativității cu care vânzătorul va putea livra marfa.

ADAPTAREA LA SPECIFICUL PIEȚEI

Considerații similare sunt valabile și în cazul adaptării produselor la condițiile culturale, sociale și economice, precum și la normele guvernamentale.

În situația în care cumpărătorul se va ocupa de adaptarea produselor, trebuie specificat în ce mod vor fi protejate drepturile vânzătorului asupra brevetelor, proiectelor, mărcilor de comerț, denumirilor comerciale, ca și asupra altor elemente componente ale proprietății intelectuale asociate respectivelor produse.

În măsura în care cumpărătorul are dreptul de a modifica marfa în vederea vânzării sale în țara importatoare, contractul trebuie să protejeze explicit drepturile de proprietate intelectuală ale vânzătorului. Faptul că, prin contract, cumpărătorului i se permite să aducă modificări produsului, ambalajului sau marcării poate fi interpretat ca o renunțare a vânzătorului la drepturile exclusive de posesie și utilizare a propriilor drepturi de proprietate intelectuală.

GARANȚIILE

Serviciile și garanțiile acordate clienților reprezintă aspecte semnificative ale contractelor.

Indiferent dacă se comercializează aparatură de înaltă tehnologie sau articole de uz casnic, bunul renume al respectivelor produse va fi considerabil îmbunătățit dacă li se oferă consumatorilor anumite servicii; acestea vor produce efectul amintit doar atât timp cât vor fi utile consumatorului. Contractul va trebui să specifice măsura în care sunt disponibile asemenea garanții și servicii destinate consumatorilor. Dacă acestea vor fi furnizate prin intermediul cumpărătorului care va acționa în calitate de reprezentant al vânzătorului în țara importatoare, contractul va trebui să conțină și standardele ce urmează a fi respectate de acesta; precum și celelalte cerințe care vizează protejarea bunului renume încorporat în produsele vânzătorului.

REGLEMENTĂRILE GUVERNAMENTALE DIN ȚARA EXPORTATOARE

Este bine să studiem condițiile impuse de către guvern la export, înainte de oficializarea contractului. Acestea vor varia în funcție de produsele exportate, iar noi avem posibilitatea de a simplifica prevederile contractuale stipulând acele condiții aplicabile direct mărfii ce urmează a fi exportată. Numeroase bunuri pot fi exportate în mod liber, unele sunt supuse unor reglementări minime, iar altele trebuie să respecte condiții deosebit de restrictive. Există și mărfuri care nu pot fi deloc exportate și, din această cauză, un eventual contract de export al acestora ar fi imposibil de executat și ar fi considerat nul sau anulabil.

În calitatea noastră de parte contractantă, va trebui să știm cui îi revine sarcina de a se conforma normelor guvernamentale referitoare la exportul produselor din țara vânzătorului.

Contractul va trebui să specifice dacă noi sau cealaltă parte este răspunzătoare de această conformare, precum și de cheltuielile care decurg de aici. În funcție de ceea ce am aflat în urma analizei preliminare, clauzele contractuale ar trebui să acopere următoarele aspecte:

OBȚINEREA LICENȚEI

De obicei, această responsabilitate revine vânzătorului, acesta fiind considerat cel mai familiarizat cu cerințele de export din propria sa tară. Totuși, este posibil ca și cumpărătorul să participe la operațiune, în situația în care vânzătorul desfășoară activități prea complexe sau dacă nu are forța financiară necesară pentru a obține licența de export.

COSTURILE DE OBȚINERE A LICENȚEI

Atunci când licența de export este valabilă numai pentru o singură tranzacție și trebuie obținută pentru fiecare tranșă de marfa exportată, costurile aferente sunt de obicei supuse negocierii între părți. Una dintre părți se poate angaja sa suporte costul, cu scopul de a determina încheierea tranzacției. Mai există și posibilitatea ca părțile să împartă aceste cheltuieli. Dacă licența de export poate fi utilizată pentru livrarea mai multor tranșe de marfa, costul obținerii acesteia este de obicei suportat de vânzător – beneficiarul reutilizării.

RESPECTAREA RESTRICȚIILOR LA EXPORT

Vânzătorul este de obicei obligat să asigure respectarea restricțiilor la export sau efectuarea controalelor, el fiind mai familiarizat cu cerințele respective; în acest scop, este necesară adeseori cooperarea vânzătorului prin punerea mărfii la dispoziția instituțiilor abilitate.

COSTURILE RESPECTĂRII RESTRICȚIILOR LA EXPORT

Nu există o regulă generală conform căreia una dintre părți trebuie să suporte aceste costuri. Acest aspect este negociabil. In cazul în care costurile de export și de import sunt comparabile, vânzătorul poate să le suporte pe cele de export, iar cumpărătorul pe cele de import. Atunci când există discrepanțe între aceste costuri, părțile pot calcula costul total, împărțindu-l apoi între ele. O altă variantă constă în faptul că una din părți poate să suporte integral costurile, cu scopul de a determina încheierea afacerii.

TAXELE Șl IMPOZITELE DE EXPORT

O dată în plus, nu există o rețetă „tipică" de plată. În acest caz, se aplică aceleași considerații ca în cazul respectării restricțiilor la export sau al verificării mărfii.

RISCUL DE ÎNTÂRZIERE SAU DE NEREALIZARE A EXPORTULUI

Un aspect foarte important al operațiunii de export, adesea neglijat în contractele internaționale, se referă la riscul neîndeplinirii la timp sau deloc a condițiilor de export. Ambele părți suportă riscul în cazul în care exportul nu se poate realiza – vânzătorul trebuie să-și amortizeze costurile legate de pregătirea mărfii pentru export, încărcarea și vânzarea acesteia în străinătate, iar cumpărătorul pe cele aferente promovării dinaintea vânzării, aranjamentelor de import și de recepție a mărfii și respectării cerințelor consumatorilor, cu excepția cazului în care el poate să obțină alte mărfuri, adesea cu un cost suplimentar. Dacă exportul este amânat, ambele părți vor suporta costuri suplimentare cu forța de muncă, depozitare, transport etc.

Aspectul întârzierii sau neefectuării exportului devine și mai complex din cauza problemei referitoare la culpă. Vânzătorul a utilizat etichete nepotrivite? Cumpărătorul a adus modificări comenzii chiar înainte de expedierea mărfii? Neexecutarea sau întârzierea a fost cauzată de factori care scapă de sub controlul părților? In execuția contractelor internaționale este implicat și un risc politic semnificativ. Guvernele și economiile sunt interconectate și, de aceea, dreptul de a exporta depinde de relațiile existente între guvernele țărilor importatoare și exportatoare. Va trebui să anticipați riscurile implicate și să prevedeți în contract drepturile și obligațiile părților ținând seama de aceasta. Asigurati-vă că prevederile contractuale se referă la următoarele aspecte:

OPERATIVITATEA

Contractul nostru va trebui să prevadă un anumit interval de timp pentru realizarea exportului sau o modalitate de determinare a acestuia. Dacă nu se stipulează un asemenea interval, se poate considera că se acordă implicit un interval de timp rezonabil; această „rezonabilitate" este însă un criteriu subiectiv ce poate duce la izbucnirea unui litigiu, din cauză că una din părți nu este satisfăcută de interpretarea pe care cealaltă parte o dă intervalului de timp „rezonabil". Mai mult, dacă instanța este cea care consideră implicit un interval de timp rezonabil, ambele părți ar putea fi nemulțumite de părerea judecătorilor în privința rezonabili țării.

DEFICIENȚELE

Majoritatea contractelor sancționează aspru întârzierea sau neexecutarea exportului din cauza uneia dintre părți: acestea sunt de obicei motive de reziliere a contractului, iar partea vinovată datorează partenerului plata daunelor efective sau prestabilite. Această abordare agresivă poate fi „îmblânzită" puțin cerându-se părții nevinovate să diminueze daunele prin luarea unor măsuri rezonabile, cum ar fi vânzarea sau cumpărarea altor produse în locul celor care făceau obiectul contractului inițial. Plecând de la premisa că părțile vor prefera să finalizeze afacerea decât să-i pună capăt, în majoritatea contractelor se acordă părții în culpă o scurtă prelungire a termenului de execuție, timp în care va trebui să rezolve problema și să-și onoreze obligațiile contractuale, și eventual o reducere comparabilă a costurilor cauzate de întârziere.

INTERVENȚIA STATULUI

Efectul produs de factorii necontrolabili este de regulă amortizat de o prevedere contractuală cunoscută sub denumirea de clauza de forță majoră. Totuși, o asemenea clauză stipulează de regulă rezilierea contractului în situația în care executarea lui devine imposibilă din cauza unor catastrofe naturale. Dacă evenimentele determinate de factorul uman fac ca executarea contractului să devină dificilă (de exemplu, pentru că se percep taxe vamale mari sau pentru că acestea cresc) sau imposibilă pe o perioadă nedeterminată (de exemplu, din cauză că guvernul impune sancțiuni comerciale), s-ar putea ca părțile să dorească încă finalizarea afacerii — caz în care ele ar trebui să prevadă posibilitatea renegocierii contractului sau a rezilierii acestuia doar dacă exportul rămâne imposibil de realizat după trecerea unui anumit interval de timp.

Exportul în țările lumii

Majoritatea țărilor favorizează exportul, din moment ce astfel se atrage capitalul străin. Următoarele exemple de țări ilustrează câteva din restricțiile impuse exporturilor în general și anumitor produse în particular. Pentru oricare țară a lumii, puteți afla care sunt cerințele la export din diverse surse, cum ar fi agențiile guvernamentale, care reglementează comerțul sau activitatea vamală a țării, expeditorii, comisionarii de transport, avocații specializați în dreptul comercial internațional, precum și cărțile despre comerțul internațional sau despre relațiile economice cu țara de interes.

Aspecte legate de import

Toate statele efectuează operațiuni de import, iar condițiile impuse în acest sens diferă de la țară la țară. Comercianții internaționali trebuie să considere procedurile de import ca pe o componentă a propriei tranzacții. înainte ca marfa să fie vămuită, comerciantul va fi probabil nevoit să facă dovada sursei și a destinației acesteia, să completeze certificatele de intrare și alte formulare și să demonstreze autorităților vamale că marfa respectivă întrunește normele stabilite de reglementările țării importatoare. Tot lui s-ar putea să-i revină sarcina de a plăti taxele și impozitele corespunzătoare, în cazul în care comercianții internaționali nu înțeleg și nu tin seama de problemele ridicate de import, este posibil ca ei să constate că execuția contractului este imposibilă sau, în cel mai bun caz, dezavantajoasă. Cel mai bine este să abordați aspectele legate de import în contractul inițial, pentru a nu fi nevoit să renegociați și să modificați ulterior contractul.

Majoritatea țărilor reglementează importurile mai drastic decât exporturile. Stimularea importurilor contribuie indirect la dezvoltarea unei economii naționale prin vitalizarea altor economii, ceea ce poate duce la creșterea cererii pentru export a tuturor tarilor lumii. Statele încep să fie preocupate tot mai mult de impactul direct pe care îl au importurile asupra economiilor naționale. Reglementarea importurilor este considerată un mijloc esențial de protejare a industriilor naționale împotriva efectului distructiv pe care îl are vânzarea unor produse străine mai competitive și de garantare a faptului că venitul intrat în țară din exporturi depășește plățile efectuate pentru importuri.

Contractul nostru poate conține o clauză vagă referitoare la obligația uneia din părți de a respecta toate cerințele de import, dar s-ar putea să constatați că o asemenea sarcină depășește cu mult beneficiile ce decurg din contract. Din această cauză, este bine să știm precis, înainte de încheierea contractului, care sunt reglementările cu privire la import ce se vor aplica la mărfurile dumneavoastră. Dacă aceste reglementări sunt minime, o clauză vag formulată poate fi suficientă. Dacă însă există restricții severe la import, tranzacția internațională poate fi realizabilă numai în condițiile în care părțile decid să împartă sarcina respectării acestora.

Atât cumpărătorul cât și vânzătorul trebuie să se asigure că în contract se exprimă clar voința lor de a respecta cerințele impuse la import. Contractul trebuie să specifice expres partea care se va ocupa de asigurarea conformității cu aceste cerințe, precum și cine va plăti taxele vamale, fiscale, administrative ș.a.m.d. Clauzele contractuale trebuie să reflecte concluziile cercetărilor pe care dumneavoastră le-ați efectuat în privința normelor de import pe care trebuie să le respecte mărfurile pe care le vindeți sau le cumpărați. Contractul dumneavoastră ar trebui să acopere următoarele aspecte:

OBȚINEREA LICENȚEI

De obicei, cumpărătorului îi revine această obligație, pentru că el este considerat a fi cel mai familiarizat cu cerințele impuse de propria țară la import. Dacă sunt necesare mai multe licențe, cum ar fi una pentru activitatea comercială în general și câte una pentru fiecare tranzacție în parte, includeți o clauză care să se refere expres la obligativitatea obținerii licențelor de import și a celor pentru tranzacțiile de import.

COSTURILE DE OBȚINERE A LICENȚEI

Dacă licența de import este valabilă numai pentru o singură tranzacție și trebuie obținută pentru fiecare tranșă de marfa importată în parte, costurile obținerii licenței sunt de obicei supuse negocierii între părți. Una dintre ele se poate angaja să suporte ea întregul cost, cu scopul de a determina încheierea tranzacției. Există și varianta ca părțile să împartă aceste cheltuieli. Dacă licența de import îl autorizează pe importator să execute asemenea operațiuni într-un interval de timp bine determinat, iar acesta reușește să le efectueze în acest interval, costul este de obicei suportat de cumpărător beneficiarul reutilizării licenței.

RESPECTAREA RESTRICȚIILOR LA IMPORT

Nu există o regulă generală cu privire la cine anume trebuie să asigure respectarea restricțiilor la import sau controlul mărfii. Adesea, cumpărătorul se va ocupa de aranjamentele necesare, el fiind mai familiarizat cu cerințele respective. În general însă, marfa trebuie pregătită pentru vămuire în momentul expedierii sale de către vânzător, caz în care acesta se va ocupa de aranjamentele corespunzătoare. Vânzătorul poate dori să se prevadă în contract responsabilitatea cumpărătorului de a-l informa pe vânzător în legătură cu toate aranjamentele ce trebuie efectuate pentru respectarea reglementărilor de import.

COSTURILE RESPECTĂRII RESTRICȚIILOR LA IMPORT

O dată în plus, nu există o regulă generală conform căreia o anumită parte trebuie să își asume aceste costuri. Acest aspect este negociabil. In cazul în care costurile de import și de export sunt comparabile, vânzătorul le poate suporta pe cele de export, iar cumpărătorul pe cele de import. Atunci când există discrepanțe mari între aceste costuri, părțile pot calcula totalul lor, împărțindu-1 apoi în mod egal între ele. Există și posibilitatea ca una din părți să suporte integral costurile, cu scopul de a determina încheierea tranzacției.

TAXELE Șl IMPOZITELE DE IMPORT

Taxele vamale sau de altă natură percepute la import pot fi foarte mari pentru că majoritatea țărilor aplică tarife, TVA, taxe administrative de trecere prin vamă și alte taxe care au adesea ca bază valoarea bunurilor importate. Nu există un aranjament „tipic" de plată. În acest caz, se aplică aceleași considerații ca în cazul respectării restricțiilor la import sau al controlului mărfii.

REGLEMENTĂRILE VAMALE

Setul de documente pentru import, inclusiv acele documente care permit stabilirea valorii bunurilor în vederea determinării taxelor, este adesea foarte complex și trebuie pregătit de persoane care cunosc în detaliu această operațiune, pentru eficientizarea importului. Părțile vor decide de comun acord căreia dintre ele îi va reveni această sarcină.

RISCUL DE ÎNTÂRZIERE SAU DE NEREALIZARE A IMPORTULUI

Toate contractele internaționale comportă riscul neîndeplinirii la timp sau deloc a condițiilor de import. Ambele părți suportă riscul în cazul în care importul nu se poate realiza – vânzătorul trebuie să-și amortizeze costurile legate de pregătirea mărfii pentru export, încărcarea și vânzarea acesteia în străinătate, iar cumpărătorul pe cele aferente promovării dinaintea vânzării, aranjamentelor de import și de recepție a mărfii și respectării cerințelor consumatorilor, cu excepția cazului în care el poate să obțină alte mărfuri, adesea cu un cost suplimentar. Dacă îndeplinirea formalităților vamale din țara importatoare întârzie, ambele părți vor suporta probabil cheltuieli suplimentare cu personalul, cu depozitarea, cu transportul etc.

Aspectul întârzierii sau neefectuării importului devine și mai complex din cauza problemei referitoare la culpă. În execuția contractelor internaționale este implicat și un risc politic semnificativ. Guvernele și economiile sunt interconectate și, de aceea, dreptul de a importa marfa depinde de relațiile existente între guvernele țărilor importatoare și exportatoare. Va trebui să anticipăm riscurile implicate și să prevedem în contract drepturile și obligațiile ținând seama de acestea.

OPERATIVITATEA

Contractul nostru va trebui să prevadă un anumit interval de timp pentru realizarea importului sau o modalitate de determinare a acestuia. Dacă nu se stipulează un asemenea interval, se poate considera că se acordă implicit un interval de timp rezonabil; această „rezonabilitate" este însă un criteriu subiectiv ce poate duce la izbucnirea unui litigiu, din cauză că una din părți nu este satisfăcută de interpretarea pe care cealaltă parte o dă unui interval de timp „rezonabil". Mai mult, dacă instanța este cea care consideră implicit un interval de timp rezonabil, ambele părți ar putea fi nemulțumite de părerea judecătorilor în privința rezonabilității.

DEFICIENȚELE

Majoritatea contractelor sancționează aspru întârzierea sau neexecutarea importului din cauza uneia dintre părți: acestea sunt de obicei motive de reziliere a contractului, iar partea vinovată datorează partenerului plata daunelor efective sau prestabilite. Această abordare agresivă poate fi „îmblânzită" puțin cerându-se părții nevinovate să diminueze daunele prin luarea unor măsuri rezonabile, cum ar fi vânzarea sau cumpărarea altor produse în locul celor care făceau obiectul contractului inițial. Plecând de la premisa că părțile vor prefera să finalizeze afacerea decât să-i pună capăt, în majoritatea contractelor se acordă părții în culpă o scurtă prelungire a termenului de execuție, timp în care va trebui să rezolve problema și să-și onoreze obligațiile contractuale, și eventual o reducere comparabilă a costurilor cauzate de întârziere.

INTERVENȚIA STATULUI

Efectul produs de factorii necontrolabili este de regulă amortizat de o prevedere contractuală cunoscută sub denumirea de clauza de forță majoră. Totuși, o asemenea clauză stipulează de regulă rezilierea contractului în situația în care executarea lui devine imposibilă din cauze naturale. Dacă evenimentele determinate de factorul uman fac ca executarea contractului să devină dificilă (de exemplu, pentru că se percep taxe vamale mari sau pentru că acestea cresc) sau imposibilă pe o perioadă nedeterminată, s-ar putea ca părțile să dorească încă finalizarea afacerii – caz în care ele ar trebui să prevadă posibilitatea renegocierii contractului sau a rezilierii acestuia, doar în condițiile în care importul rămâne imposibil de realizat după un anumit interval de timp.

Importul în țările lumii

Statele impun restricții mai mari la import decât la export, în principal în scopul de a stăvili ieșirea din tară a capitalului și de a proteja industriile interne împotriva a ceea ce se consideră concurență neloială din partea unor producători străini care au acces la forță de muncă mai ieftină și la tehnologie superioară. Exemplele de mai jos sunt menite a ilustra câteva din restricțiile la import cu care vă puteți întâlni atunci când faceți afaceri pe plan mondial. Pentru a afla mai multe lucruri despre măsurile restrictive impuse de anumite state la import, adresați-vă agențiilor guvernamentale care se ocupă de comerțul sau importurile tării respective, tranzitărilor de cargo, comisionarilor de transport ori avocaților specializați în dreptul comercial internațional.

Plățile internaționale și schimbul valutar

În tranzacțiile internaționale, cunoașterea aspectelor practice legate de plata prețului de cumpărare este esențială. Când operațiunea comercială se derulează pe plan intern, cumpărătorul și vânzătorul utilizează aceeași monedă, se supun unor sisteme contabile și fiscale similare sau cel puțin asemănătoare și pot cere despăgubiri pe plan local în caz de neplată, prin mijloacele legale cunoscute. Aceste avantaje dispar în tranzacțiile internaționale.

Pentru a avea succes în afaceri, este necesară cunoașterea principiilor contabile și fiscale internaționale, inclusiv a contabilității tranzacțiilor internaționale, a modului de transfer al veniturilor și a modului de unificare a documentelor financiare. Trebuie să știm să încorporați în previziunile noastre riscul fluctuației cursului de schimb valutar și să țineți seama de normele valutare specifice tarilor importatoare și exportatoare. De asemenea, trebuie să acordăm atenție eventualelor întârzieri de plată, precum și securității metodelor de plată. În cazul în care aceste aspecte ni se par de neînțeles, cel mai bine este să apelăm la o echipă formată din funcționari de bancă, contabili și experți fiscali.

Condițiile noastră contractuale referitoare la plățile internaționale și la schimbul valutar vor varia în funcție de țările implicate și de experiența acumulată în relația cu partenerii străini. În situația în care considerați că aveți nevoie de o protecție deplină, contractul trebuie să fie ceva mai complex. Și clauzele mai puțin complexe se pot dovedi satisfăcătoare atunci când termenul executării contractului este scurt, monedele implicate sunt stabile, iar partenerul a dat dovadă de promptitudine în efectuarea plăților. La redactarea contractului, atât cumpărătorul, cât și vânzătorul trebuie să tină seama de următoarele aspecte:

METODA DE PLATĂ

De regulă, plata se va efectua printr-o metodă considerată sigură de către părți. în situația în care cumpărătorul a plătit regulat în tranzacțiile anterioare, utilizarea unui cont deschis se poate dovedi suficient de sigură. In caz contrar, vânzătorul va trebui să insiste asupra folosirii unei alte modalități de plată. Cele patru metode fundamentale de plată utilizate în tranzacțiile internaționale sunt: plata în avans (inclusiv plata în numerar la livrări), acreditivul documentar, incaso documentar sau prin efecte de comerț și contul deschis.

Dacă dorim ca plata să se facă după livrarea mărfii, trebuie să ținem seama de dificultățile inerente oricărei tranzacții internaționale, în ciuda vitezei cu care se desfășoară astăzi operațiunile bancare. Acordarea unui termen de plată de 15 sau 30 de zile este o practică folosită frecvent pe plan intern; atunci când tranzacția depășește frontierele naționale, se acordă și termene de 45, 60 sau chiar 90 de zile. Atunci când stabilim metoda și termenele de plată, nu pierdem din vedere eventualele aprobări guvernamentale pe care trebuie să le obțină cumpărătorul, precum și posibilitatea acestuia de a obține, la un cost minim, instrumentul de plată dorit de la o instituție.

MONEDA

Complexitatea tranzacțiilor internaționale este sporită de utilizarea unor monede diferite. Valoarea relativă a acestora se modifică permanent, unele fiind mai fluctuante decât altele. Există riscul ca o monedă străină să se devalorizeze înainte de finalizarea tranzacției, caz în care vânzătorul va încasa mai putini bani decât se aștepta. De asemenea, există șansa ca valoarea respectivei monede să crească, obținându-se astfel profituri suplimentare. Deși vânzătorul preferă ca plata să se efectueze în moneda țării sale, el trebuie să tină seama și de stabilitatea sau de puterea relativă a diferitelor monede.

Alegerea unei monede ca mijloc de plată este complicată și mai mult de diversele restricții valutare și investiționale. Statele aplică adesea aceste restricții cu scopul de a limita, și chiar de a stopa, intrarea și ieșirea de monedă în și din țările respective. In limita posibilităților, alegeți o monedă care nu face obiectul unor asemenea restricții, astfel încât banii pe care îi încasați să poată fi convertiți rapid în moneda țării dumneavoastră. Părțile convin adesea să utilizeze moneda din tara vânzătorului sau din altă tara cu pondere în comerțul internațional – cum ar fi dolarul SUA, lira sterlină sau francul elvețian – monedă care tinde să fie liber convertibilă și relativ stabilă.

Dacă nu vreți să folosiți nici una dintre monedele disponibile, puteți apela la un aranjament mai complex, cum ar fi plata într-o unitate de cont (de pildă, drepturile speciale de tragere – DST – care au în componență mai multe monede, astfel încât reprecierea unora compensează deprecierea altora) sau utilizarea unui factor (cum ar fi o casă de factoring, care cumpără creanțe în baza scontării acestora). Un alt aranjament, care implică riscuri mai mari, constă în folosirea contractelor forward și a opțiunilor în cadrul unui proces cunoscut sub denumirea de hedging (protecție împotriva fluctuațiilor cursului de schimb valutar). Nici una dintre aceste variante nu se recomandă celor „sensibili" din punct de vedere financiar; este mai bine să apelați de fiecare dată la serviciile unor consilieri pe probleme financiare.

IMPOSIBILITATEA EFECTUĂRII PLĂȚII

Întotdeauna există riscul ca un preț rezonabil să devină inacceptabil din cauza unei modificări a restricțiilor pe care le impun guvernele, a unei devalorizări semnificative a monedei, a unui crah bursier sau a altor circumstanțe similare care scapă de sub controlul părților. Contractul nostru va trebui să anticipeze asemenea evenimente, indiferent de aparenta lor improbabilitate. Adesea, contractele prevăd rezilierea sau renegocierea clauzelor.

GARANȚIILE

Problema returnării mărfii, recuperării banilor și acordării garanțiilor trebuie privită în strânsă legătură cu plata prețului de cumpărare. în schimbul acestor stimulente, vânzătorul ar putea obține cea mai sigură metodă de plată – plata în avans sau la livrare, în general, atunci când aveți încredere în calitatea bunurilor și serviciilor dumneavoastră, siguranța plății compensează cheltuielile cu serviciile furnizate clienților și eventualele retururi de mărfuri. Mai mult, asemenea stimulente contribuie la consolidarea bunului dumneavoastră renume, aducându-vă mai mulți clienți și profituri suplimentare.

Protejarea proprietății industriale și intelectuale

Succesul în afaceri se clădește pe încredere. Cumpărătorii caută surse de aprovizionare pe care să se poată baza, iar vânzătorii au de câștigat în măsura în care reușesc să își dovedească și să își îmbunătățească credibilitatea. O dată dovedit acest lucru, renumele dumneavoastră se va răspândi, clienții vă vor căuta din ce în ce mai mult, iar fondul de comerț va deveni unul dintre cele mai valoroase active ale firmei.

VALOAREA MĂRCII Șl A NUMELUI

Încrederea și fondul comercial sunt inevitabil legate de calitatea și unicitatea bunurilor sau serviciilor pe care le oferiți. De aceea, este foarte important să faceți în așa fel încât aceste bunuri sau servicii să poată fi distinse rapid de alte produse similare, atribuindu-le un nume „cu priză" la consumatori, o etichetă deosebită etc. Adeseori, cumpărătorii achiziționează servicii sau bunuri de la „un nume în care au încredere". Așadar, un nume nu servește doar la distingerea produselor sau serviciilor dumneavoastră, ci și la extinderea încrederii cumpărătorului asupra întregii game de produse sau servicii pe care le oferiți.

Designul, metodele, numele și simbolurile unice care deosebesc produsele sau serviciile unui comerciant de cele ale altuia constituie proprietatea industrială și intelectuală. Drepturile exclusive asupra acesteia au o valoare inestimabilă — însăși reputația dumneavoastră depinde de ea. Este foarte probabil ca un cumpărător mulțumit de unul dintre produsele dumneavoastră să creadă că toate celelalte produse sau servicii pe care le oferiți au o calitate similară și merită banii; de asemenea, este posibil ca acel cumpărător să transmită numele dumneavoastră prietenilor sau partenerilor săi de afaceri.

PROTECȚIA CONTRACTUALĂ

Protejarea drepturilor exclusive asupra proprietății industriale și intelectuale, consfințită prin contract, prezintă o importantă majoră în comerțul internațional din cauză că riscul nerespectării acestor drepturi este ridicat. In multe țări, șansa de a realiza profituri, altfel greu de obținut, pe seama exploatării reputației unui alt comerciant depășește cu mult posibilitatea ca cel care nu respectă un astfel de drept să ajungă în fața instanței de judecată. Pe lângă dificultățile și cheltuielile induse de descoperirea și combaterea unor asemenea abateri ale unor comercianți din țări aflate la mii de kilometri distanță, s-ar putea să constatați că măsurile de remediere fie nu sunt aplicate, fie lipsesc. Există chiar posibilitatea de a constata faptul că activitățile desfășurate de celălalt comerciant nu sunt considerate încălcări ale dreptului de proprietate industrială sau intelectuală potrivit legilor țării respective.

CONSECINȚELE NEPROTEJĂRII MĂRCII DE COMERȚ

Atunci când un alt comerciant vă utilizează numele sau reproduce designul produselor dumneavoastră fără a-i acorda această permisiune, el profită gratuit de reputația pe care ne-am străduit să o clădim. Am putea pierde nu doar clienți, ci și valoarea acestei reputații, din cauză că nu dețineți controlul asupra calității bunurilor sau serviciilor furnizate de respectivul comerciant. Există chiar posibilitatea de a pierde drepturile exclusive asupra numelui, mărcii sau designului – ceea ce înseamnă că nu veți mai putea pretinde că acestea reprezintă mijloace unice de diferențiere a produselor sau a serviciilor noastre de cele ale altor comercianți.

AMPLOAREA PROTECȚIEI

Indiferent dacă contractul se referă la o tranzacție ocazională sau la o relație de afaceri mai complexă, ambele părți trebuie să se asigure că drepturile lor de proprietate industrială și intelectuală sunt clar stipulate — vânzătorul de protejarea drepturilor exclusive de proprietate, iar cumpărătorul de protejarea împotriva unei nerespectări a acestora de către vânzător. Printre aspectele pe care trebuie să le luați în considerare la alcătuirea contractului se numără următoarele:

CLARIFICAREA DREPTURILOR

În cazul unei vânzări ocazionale, de obicei nu se acordă nici un fel de drept asupra proprietății industriale sau intelectuale, cu excepția situației în care se vând anumite bunuri, contractul trebuind să menționeze explicit acest fapt. Atunci când se acordă unele drepturi cumpărătorului, este necesar să se precizeze clar sfera acestora: este vorba despre o licențiere sau de o cesiune.

MODIFICĂRILE ADUSE PRODUSELOR

În calitate de deținător al proprietății industriale și intelectuale, vânzătorul trebuie să fie extrem de prudent cu privire la acordarea dreptului de a modifica produsele, numele, etichetele sau ambalajele. Asemenea schimbări vor afecta reputația și fondul de comerț al vânzătorului. Acesta trebuie să păstreze controlul asupra produselor pentru a fi sigur că modificările operate sunt benefice și nu dăunătoare. Cumpărătorul va fi obligat să precizeze eventualele modificări care trebuie efectuate, iar vânzătorul va căuta să furnizeze bunuri care să respecte specificațiile acestuia. Prevederile contractuale trebuie să definească limpede schimbările pe care le poate face cumpărătorul.

PUBLICITATEA

Este nerealist să i se interzică cumpărătorului să facă reclamă produselor. Din acest motiv, contractul trebuie să protejeze drepturile vânzătorului, stipulându-se faptul că toate reclamele trebuie să facă trimitere la sursa și originea respectivelor bunuri. De asemenea, contractul trebuie să prevadă obligativitatea includerii unei legende în care să se menționeze că vânzătorul este unicul proprietar al numelor, mărcilor, etichetelor sau al altor forme de proprietate prezentate în reclamă.

PROTEJAREA CUMPĂRĂTORULUI ÎMPOTRIVA ACUZAȚIEI DE NERESPECTARE A DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Riscul cumpărătorului de a fi acuzat de nerespectare a proprietății intelectuale poate avea două surse: vânzătorul și o terță parte care pretinde că deține drepturile de proprietate industrială și intelectuală considerate a aparține vânzătorului. Este bine să includeți în contract o clauză care să specifice faptul că, dată fiind conformarea cumpărătorului fată de prevederile contractuale, vânzătorul nu are dreptul de a-1 da în judecată pe cumpărător pe motiv că nu a respectat aceste drepturi. In scopul protejării cumpărătorului împotriva acuzațiilor aduse de terți, contractul trebuie să îl oblige pe vânzător la despăgubirea acestuia.

PROTEJAREA VÂNZĂTORULUI ÎMPOTRIVA ÎNCĂLCĂRII DREPTURILOR SALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Nu permiteți niciodată ca produsele să se vândă într-o țară în care nu ne-am înregistrat proprietatea industrială și / sau intelectuală la o agenție guvernamentală abilitată. În primul rând, faceți o cerere de înregistrare. Pentru ca proprietatea să vă fie protejată, nu este necesar să obțineți înregistrarea propriu-zisă, acest proces putând dura câțiva ani. În numeroase țări, primei persoane care depune o asemenea cerere i se acordă drepturi exclusive, indiferent dacă vânzătorul este cunoscut pe plan internațional și a folosit marca respectivă decenii la rând în altă parte.

Contractul pe care îl încheiem trebuie să specifice faptul ca am efectuat înregistrarea drepturilor de proprietate sau că aceasta este în curs în țara cumpărătorului, că acesta din urmă nu va face nimic care să împiedice înregistrarea sau depunerea cererii și că drepturile exclusive de proprietate pe care le are vânzătorul în țara cumpărătorului sunt recunoscute de către acesta. în ciuda faptului că o asemenea clauză nu îl poate opri de fado pe cumpărător să încalce drepturile amintite, ea acționează ca măsură preventivă atunci când formularea este suficient de categorică. De asemenea, este foarte indicat să se ofere cumpărătorului anumite stimulente în schimbul contribuției sale la combaterea nerespectării drepturilor și chiar să se insereze o clauză de daune-interese prestabilite pentru cazul în care cumpărătorul este cauza încălcării sau dacă acesta se împotrivește în alt mod înregistrării proprietății vânzătorului. Mai mult, este esențial ca vânzătorul să cunoască trecutul cumpărătorului în afaceri, înainte de a încheia tranzacția. In cazul în care cumpărătorul are o situație financiară foarte bună, se recomandă efectuarea unei vizite personale la sediul său, precum și stabilirea unei relații solide de la bun început.

După ce cumpărătorul a primit marfa, vânzătorul trebuie să urmărească evoluția vânzărilor efectuate de cumpărător. Nu ar fi rău să se convingă asupra reachizitionării produselor nevândute pe o piață netestată. în cazul în care cumpărătorul își îndeplinește cu succes obligațiile, vânzătorul va urmări să stabilească o relație pe termen lung cu acesta, căutând să se asigure că partenerul va continua să comercializeze bunurile în numele său. Pe de altă parte, dacă vânzătorul intenționează să limiteze contractul la o tranzacție ocazională, aspectele referitoare la proprietatea intelectuală trebuie foarte clar stipulate. In anumite zone, dacă nu urmăriți vânzările, cumpărătorul nu mai face alte comenzi, iar produsele nu sunt returnate, există posibilitatea să apară curând copii neautorizate ale acelor produse.

Alegerea legii aplicabile, a jurisdicției și a modalității de soluționare a litigiilor

În general, asemenea probleme nu apar decât dacă intrați în conflict cu cealaltă parte în privința clauzelor contractuale, dar întotdeauna ele costă și surprind mai puțin atunci când sunt anticipate. Chiar dacă aveți încredere maximă în partenerul de afaceri, este mai bine să specificați legea internațională sau națională care vreți să se aplice în scopul determinării drepturilor și obligațiilor părților. Această prevedere vă permite să anticipați riscurile viitoare prin stabilirea în avans a drepturilor și responsabilităților dumneavoastră. Avem posibilității de a exercita un control și mai mare asupra riscurilor inerente executării contractului selectând jurisdicția și modalitățile de soluționare a disputelor ce nu pot fi rezolvate pe calea negocierii. Prevăzând toate aceste lucruri, vom putea economisi bani pe termen lung. Atunci când încheiam contractul, nu pierdem din vedere următoarele aspecte:

ALEGEREA LEGII APLICABILE

Dacă un diferend trebuie arbitrat de o terță persoană, cum ar fi un judecător sau un arbitru, aceasta va trebui în primul rând să stabilească legea pe care o va aplica în vederea luării unei decizii. Atunci când contractul este intern, există mai multe posibilități: legea națională, legea unuia dintre statele componente în cazul federațiilor, legea unei municipalități sau a unei alte diviziuni politico-administrative a respectivului stat / țară. Când contractul este internațional, pot fi luate în considerare toate legile amintite mai înainte plus cele din țara, statul și / sau diviziunea politico-administrativă din țara partenerului. Mai mult, se pot aplica unul sau mai multe tratate internaționale

ALEGEREA FORULUI COMPETENT

Legea aplicabilă și jurisdicția aleasă nu trebuie neapărat să coincidă.

EXERCITAREA JURISDICȚIEI

Audierea unui caz de către forul ales depinde de doi factori: dreptul și disponibilitatea respectivului for de a aplica legea.

„Dreptul" de jurisdicție al unor instanțe naționale asupra unui anumit caz depinde de legile acelei țări. Legislația unor țări este mai restrictivă în acest sens, în timp ce legislația altora permite extinderea jurisdicției. Este bine să cereți părerea unui consilier juridic familiarizat cu legile forului ales de dumneavoastră, care vă va spune dacă instanțele au dreptul legal de jurisdicție asupra părților sau proprietății care face obiectul contractului.

Simplul fapt că o instanță are drept de jurisdicție nu înseamnă că aceasta va accepta să audieze și să soluționeze un caz adus înaintea sa. în multe țări, instanțele au libertatea de a refuza jurisdicția asupra unor dispute internaționale în favoarea unui alt for considerat ca fiind mai potrivit pentru rezolvarea problemelor respective. In condițiile în care ambele părți contractante au căzut de acord asupra forului competent, este probabil ca instanța să ia în considerare preferința exprimată de părți atunci când își exercită amintita libertate – se speră că în favoarea alegerii noastre.

EXECUTAREA SILITĂ

În momentul alegerii forului competent, gândiți-vă dacă veți putea beneficia de pe urma judecății sau a sentinței date. Dacă nu puteți face să se execute acea sentință, este inutil să mai vreți s-o obțineți. Executarea silită este un proces juridic – cum ar fi aplicarea sechestrului de proprietate sau emiterea unui ordin de îndeplinire a unei anumite prestații – și, din acest motiv, ea trebuie să fie dusă la îndeplinire de către funcționari de stat – executori judecătorești, polițiști, șerifi și așa mai departe – care au, în virtutea legii, autoritatea de a duce la îndeplinire un ordin judecătoresc. In concluzie, valabilitatea judecății sau a sentinței obținute trebuie recunoscută de către autoritățile locului în care doriți să se realizeze executarea propriu-zisă. Dacă obțineți o decizie judecătorească de la un anumit for, dar vreți ca ea să fie aplicată de un altul, există posibilitatea să fiți refuzat. Recunoașterea unei sentințe sau judecăți emise în altă țară este o problemă de apreciere. De aceea, gândiți-vă de două ori înainte să intentați proces în tara dumneavoastră dacă veți fi nevoit să cereți executarea sentinței în altă parte.

ALEGEREA MODALITĂȚII DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR

O modalitate facilă de vă a limita responsabilitățile și costurile care ar apărea în cazul izbucnirii unui litigiu constă în alegerea anticipată a mijloacelor de soluționare a acestuia. Cea mai ieftină soluție este de obicei negocierea. Dar dacă trebuie să apelam la o terță parte în vederea obținerii unei decizii, cea mai bună variantă este arbitrajul, cu condiția ca acesta să poată fi ușor realizabil. Clauzele arbitrale sunt des întâlnite în contractele comerciale internaționale, deoarece conferă părților un control mai mare asupra procedurii decât în cazul acțiunilor în instanță.

PĂRȚILE IMPLICATE ÎN TRANZACȚIE

Ne așteptam să se întâmple cele mai neașteptate lucruri. Anticipând ceea ce ar putea să nu meargă, aveți posibilitatea de a vă proteja și, în cel mai fericit caz, de a preveni o posibilă catastrofa. Problema este cum veți ști ce anume nu va merge. Atunci când faceți aranjamente comerciale, financiare și juridice legate de execuția contractelor internaționale, ar trebui să aveți o oarecare idee referitoare la responsabilitățile dumneavoastră și la mijloacele de remediere ce vă stau la dispoziție. In caz contrar, este puțin probabil să rămâneți competitiv la nivel internațional din cauza costului de protejare a afacerilor dumneavoastră, care va depăși cu mult beneficiile obținute din tranzacțiile internaționale.

CLAUZE CONTRACTUALE SPECIFICE

INTRAREA ÎN VIGOARE A CONTRACTULUI LA SEMNARE

FORMULARE DEFECTUOASA:

Prezentul contract devine obligatoriu pentru ambele părți în momentul semnării sale.

ANALIZĂ: Intenția este aceea de a specifica momentul și modalitățile în care ia naștere contractul, dar clauza este prea neclară.

FORMULARE MAI BUNĂ:

DATA EFECTIVĂ. Prezentul contract devine obligatoriu pentru ambele părți la data la care va fi semnat de către [vânzător / cumpărător], cu condiția ca [vânzătorul / cumpărătorul] să nu modifice, să nu elimine sau să nu adauge alte clauze.

Contracte-tip pentru mărfuri

Trebuie utilizate contracte-tip sau formulare standard este cu siguranță o modalitate eficientă de a face afaceri, trebuie în același timp să nu pierdem din vedere neajunsurile acesteia și să ne protejăm împotriva imposibilității executării silite a prevederilor contractuale în caz de litigiu.

INTRAREA ÎN VIGOARE A CONTRACTULUI LA ACCEPTAREA COMENZII

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

Prezentul contract devine obligatoriu pentru părți în momentul în care vânzătorul acceptă comanda detaliată în anexă.

ANALIZĂ: Potrivit acestei clauze acceptarea nu trebuie făcută până la o anumită dată – ea poate fi făcută oricând. Ca regulă generală, acceptul trebuie dat într-un „interval de timp rezonabil" dacă nu se indică o dată exactă, dar această „rezonabilitate" este un criteriu faptic și, deci, discreționar. In situația în care cumpărătorul face o comandă, dar nu primește acceptul într-un interval de timp pe care el îl consideră rezonabil, poate decide să trimită aceeași comandă unui alt vânzător.

FORMULARE MAI BUNĂ:

DATA EFECTIVĂ. Prezentul contract devine obligatoriu pentru părți la data la care este semnat de către vânzător, cu condiția ca acesta să nu modifice, să nu elimine și să nu adauge alte clauze și ca vânzătorul să semneze contractul până la [data], să transmită cumpărătorului, prin fax, o copie a contractului semnat până la [data] și să expedieze prin poștă contractul semnat în original.

DESCRIEREA MĂRFII

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

Marfa are următoarea descriere: [înscrieți caracteristicile și cantitatea tuturor bunurilor ce fac obiectul contractului]

ANALIZĂ: Deși această prevedere este adecvată scopului creării unui raport contractual, ea nu ține seama de caracterul practic al comerțului – și în special al celui internațional, unde controlul mărfii înainte de achiziționare se realizează cu dificultate, pregătirea bunurilor pentru export este costisitoare, transportul este scump, iar livrările se fac de regulă cu întârziere. O prevedere contractuală care să reflecte practicile utilizate de dumneavoastră în comerțul internațional, protejându-vă în același timp drepturile, va evita litigiile și inconvenientele pentru ambele părți. Ea va trebui să lase o marjă de variație rezonabilă pentru cerințele cumpărătorului și pentru executarea contractului de către vânzător. Desigur, această variație trebuie să se potrivească situației dumneavoastră; din acest motiv, am prezentat în continuare variante pentru a vă ajuta în formularea clauzelor asemănătoare cuprinse în contractele dumneavoastră.

FORMULARE MAI BUNĂ:

CANTITATEA / TIPUL / CULOAREA ACCEPTABILĂ A MĂRFII. În cazul în care Vânzătorul livrează Cumpărătorului marfă într-o cantitate inferioară sau superioară celei specificate în prezentul Contract, cantitatea livrată va fi considerată acceptabilă cu condiția să nu difere cu mai mult de [număr] procente de cantitatea specificată în prezentul Contract. Dacă marfa livrată diferă ca tip, culoare sau alte caracteristici în raport cu descrierea specificată în prezentul Contract, marfa va fi acceptată cu condiția ca {specificați, de exemplu, singura diferență să constea în culoarea decorației sau diferența să fie rezultatul unei modificări a procesului de producție, marfa furnizată să aibă aceeași destinație. Vânzătorul să-l înștiințeze pe Cumpărător asupra respectivei modificări anticipat, înainte de expedierea mărfii, iar Cumpărătorul să aprobe modificarea în scris]. ■ FORMULARE MAI BUNĂ:

CULOAREA / COMPOZIȚIA ACCEPTABILĂ A MĂRFII. Vânzătorul consimte să vândă, iar Cumpărătorul consimte să cumpere marfa descrisă astfel [specificați] („Marfa"). Părțile înțeleg faptul că Marfa variază sub aspectul culorii sau al compoziției [în funcție de materiile prime folosite la fabricarea sa ori din cauză că Marfa este produsă manual]. Culoarea și compoziția Mărfii rămân la latitudinea Vânzătorului, cu următoarele condiții: calitatea mărfii să nu fie afectată, iar dacă culoarea este {specificați, de exemplu, orice nuanță de roșu]. Vânzătorul trebuie să-l înștiințeze pe Cumpărător în scris cu [număr] zile înainte de data expedierii. în termen de două zile de la primirea înștiințării de modificare. Cumpărătorul are posibilitatea de a anula contractul sau de a confirma modificarea, care opțiune poate fi exercitată doar prin înștiințarea în scris a Vânzătorului. Dacă nu primește o înștiințare scrisă de anulare sau de confirmare. Vânzătorul va expedia Marfa disponibilă de culoarea sau compoziția preferată și va completa diferența cu marfă de calitate cel puțin egală.

FORMULARE MAI BUNĂ:

CANTITATEA INDICATĂ. Vânzătorul consimte să vândă, iar Cumpărătorul consimte să cumpere marfa descrisă astfel [specificații („Marfa"). Nu mai târziu de [data sau intervalul de timp, de exemplu, 30 de zile de la data prezentului Contract], Cumpărătorul îl poate înștiința în scris pe Vânzător cu privire la cantitatea de marfă ce urmează a fi achiziționată, cantitate ce nu poate fi mai mică de [număr] și mai mare de [număr]. Dacă Vânzătorul nu primește la timp înștiințarea Cumpărătorului cu privire la cantitatea indicată, cantitatea de Marfă va fi [numărul și unitatea de măsură]

MODIFICAREA CANTITĂȚII / SPECIFICAȚIILOR. Vânzătorul consimte să vândă, iar Cumpărătorul consimte să cumpere marfa descrisă astfel [specificați] („Marfa")

în cantitatea de [numărul și unitatea de măsură]. Cu mai mult de [număr] zile înainte de data livrării, oricare dintre părți poate înștiința în scris cealaltă parte despre modificarea cantității sau a specificațiilor Mărfii, cu condiția ca orice modificare solicitată a cantității să nu fie mai mare de [număr] și mai mică de [număr], iar motivul oricărei modificări solicitate a specificațiilor Mărfii să fie precizat în înștiințarea .scrisă. în termen de două zile de la primirea înștiințării de modificare, partea avizată are posibilitatea de a anula contractul sau de a accepta modificarea respectivă, opțiune care poate fi exercitată doar prin înștiințarea scrisă a celeilalte părți.

FORMULARE MAI BUNĂ:

ÎNTREAGA PRODUCȚIE. Vânzătorul consimte să vândă, iar Cumpărătorul consimte să cumpere de la Vânzător toate [descrieți produsele] pe care Vânzătorul le produce la fabrica sa din [adresa] („Marfa") de la [data] până la [data]. Părțile convin că Marfa va fi în cantitate de aproximativ [număr]. Prețul de cumpărare a Mărfii este de [monedă și sumă] per [cantitate], incluzând [costurile incluse].

FORMULARE MAI BUNĂ:

TOATE CONDIȚIILE. Vânzătorul consimte să vândă Cumpărătorului cantitățile de [descrieți bunurile] („Marfa") pe care Cumpărătorul le cere de la [data] până la [data], iar Cumpărătorul se obligă să cumpere Marfa la prețul de [moneda și suma per cantitate], ce include [costurile incluse]. Părțile convin că Vânzătorul va vinde și Cumpărătorul va cumpăra cel puțin [număr] din Marfă, dar Vânzătorului nu i se va cere să furnizeze mai mult de [număr] din Marfă.

CALITATEA MĂRFII

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

CONFORMITATEA MĂRFII. Marfa trebuie să aibă o calitate vandabilă.

ANALIZĂ: Expresia „calitate vandabilă" înseamnă pur și simplu că marfa corespunde oricărui scop în care ar putea fi utilizată într-un mod rezonabil, incluzându-se aici orice destinație neprevăzută, dar posibilă. Acest standard de execuție este vag și nu spune foarte multe nici cumpărătorului, nici vânzătorului. De exemplu, un scaun este destinat șederii, dar dacă nu ai la îndemână un taburet de pus piciorul, poți folosi destul de bine și scaunul. Din acest motiv, atunci când vinde un scaun de o calitate vandabilă, producătorul trebuie să se gândească la faptul că cineva poate sta pe el cu piciorul. Cumpărătorul care achiziționează scaunul nu poate fi sigur dacă acesta poate fi utilizat în alt scop decât acela de a ședea pe el. Chiar dacă scaunul se utilizează doar pentru șezut, prin „calitate vandabilă" nu se identifică greutatea maximă ce poate fi pusă pe scaun în deplină siguranță, fără ca acesta să se rupă. Includerea unui standard concret de execuție va proteja ambele părți de neplăcerile care pot apărea atunci când marfa este utilizată într-un scop neprevăzut, chiar dacă rezonabil.

FORMULARE MAI BUNĂ:

CONFORMITATEA MĂRFII ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE CUMPĂRĂTORUL NU FURNIZEAZĂ SPECIFICAȚII. Marfa [precizați standardul de execuție, de exemplu, corespunde standardelor tehnice prevăzute de [denumirea actului normativ din [țara], sau îndeplinește standardele de ramură pentru uz casnic sau va suporta un maxim de [standard]. Marfa este destinată exclusiv [specificați destinația]. Cumpărătorul nu l-a informat pe Vânzător în legătură cu nici un alt scop căruia i-ar putea servi Marfa, iar Vânzătorul nu i-a indicat în nici un fel Cumpărătorului că Marfa ar fi utilizabilă în alte scopuri decât cel menționat în prezentul Paragraf.

FORMULARE MAI BUNĂ:

CONFORMITATEA MĂRFII ÎN CONDIȚIILE ÎN CARE CUMPĂRĂTORUL FURNIZEAZĂ SPECIFICAȚII. Marfa [precizați standardul de execuție, de exemplu, corespunde standardelor tehnice prevăzute de [denumirea actului normativ din [țara], sau îndeplinește standardele de ramură pentru uz casnic sau va suporta un maxim de [standard]. Marfa a fost modificată pentru a respecta specificațiile furnizate de Cumpărător, fără a fi modificat standardul menționat aici. Marfa este destinată exclusiv [specificați destinația]. Vânzătorul nu indică în nici un fel faptul că Marfa astfel modificată va corespunde scopului avut în vedere de Cumpărător.

PREȚUL DE CUMPĂRARE FIXAT

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

PREȚUL DE CUMPĂRARE. Cumpărătorul consimte să achiziționeze Marfa la prețul de [moneda și suma] per [unitatea de măsură].

ANALIZĂ: In context internațional, estimarea costurilor de producție și ambalare este adesea mai dificilă decât într-o tranzacție internă din cauza necesității de a pregăti marfa în așa fel încât aceasta să întrunească cerințele juridice și culturale impuse de vânzarea într-o altă țară. De asemenea, este foarte posibil ca, în cazul unor transporturi pe distante mari sau al transferului mărfii între mai mulți cărăuși, să fie necesare ambalaje diferite. Dacă cumpărătorul se află dincolo de ocean, piața se poate schimba înainte ca marfa să ajungă la acesta, mai ales în cazul în care economia se confruntă cu o inflație ridicată sau cu o instabilitate de altă natură. Pentru a reflecta asemenea dificultăți și pentru a încuraja părțile să evite nerespectarea unui contract împovărător, contractul utilizat în comerțul internațional trebuie să permită ajustarea prețului de cumpărare.

FORMULARE MAI BUNĂ:

PREȚUL DE CUMPĂRARE. Cumpărătorul consimte să achiziționeze Marfa la prețul de [moneda și sumă] per [unitatea de măsură] („Prețul de cumpărare"). Prețul de cumpărare a Mărfii poate fi modificat în următoarele condiții:

Dacă înainte ca Marfa să fie livrată, indiferent de motiv, costurile de producție ale Vânzătorului cresc într-o asemenea măsură încât acesta va întâmpina foarte mari greutăți în a vinde Marfa la respectivul Preț de cumpărare, părțile convin că se vor strădui să renegocieze un preț corect și rezonabil. Pentru a solicita renegocierea. Vânzătorul trebuie să îl înștiințeze pe Cumpărător în scris, cu cel puțin [număr] zile înainte de Data livrării, asupra necesității de renegociere a Prețului de cumpărare. Dacă părțile nu cad de acord asupra unui nou preț de cumpărare, prezentul Contract încetează fără a fi făcută răspunzătoare vreuna din părți.

Dacă înainte ca Marfa să fie livrată, indiferent de motiv, prețul de piață al Mărfii în [țară] scade într-o asemenea măsură încât Cumpărătorul va întâmpina foarte mari greutăți în a achiziționa Marfa la Prețul de cumpărare respectiv. Cumpărătorul va fi la fel de îndreptățit ca și Vânzătorul să solicite renegocierea acestuia. Pentru a solicita renegocierea. Cumpărătorul trebuie să îl înștiințeze pe Vânzător în scris, cu cel puțin [număr] zile înainte de Data livrării, asupra necesității de renegociere a Prețului de cumpărare. Dacă părțile nu cad de acord asupra unui nou preț de cumpărare, prezentul Contract încetează fără a fi făcută răspunzătoare vreuna din părți.

PREȚUL DE CUMPĂRARE INCLUSIV COSTURILE

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

PREȚUL DE CUMPĂRARE. Prețul de cumpărare include taxele și costurile aferente ambalării, manipulării, încărcării, transportului și vămuirii mărfii.

ANALIZĂ: Nu puteți să cunoașteți dinainte costurile asociate deplasării mărfii de la vânzător la cumpărător. Dacă suma estimată este prea mică, profitul vânzătorului se poate reduce substanțial, existând chiar posibilitatea eliminării sale. Dacă suma estimată este prea mare, produsele vor apărea la prima vedere – care adesea contează cel mai mult – drept necompetitive. Mai mult, cumpărătorul poate obiecta că costurile sunt prea mari sau nu sunt aplicabile respectivului transport. Cel mai bine este să se detalieze costurile pe articole și să se menționeze părțile care urmează să le suporte. De asemenea, valoarea lor trebuie să rămână flexibilă, pentru a putea lua în calcul modificarea taxelor și spezelor.

FORMULARE MAI BUNĂ:

PREȚUL DE CUMPĂRARE. Prețul de cumpărare include următoarele: [specificați, de exemplu, costul de ambalare și manipulare a Mărfii înainte de încărcare]. In Prețul de cumpărare nu se includ următoarele costuri, pentru care Vânzătorul îl va încărca separat pe Cumpărător: [specificați, de exemplu, taxele sau alte speze impuse de către o autoritate guvernamentală asupra producției, vânzării, încărcării, importului sau exportului Mărfii, precum și toate costurile aferente transportului]. Plata spezelor separate se va face COD (cash on delivery).

DATA LIVRĂRII Șl CONDIȚIILE DE TRANSPORT

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

LIVRAREA. Marfa va fi livrată FOB New York pe sau până pe [data].

ANALIZĂ: Condițiile de livrare abreviate, inclusiv condiția Incoterms de mai sus, nu se utilizează niciodată singure decât dacă părțile sunt dispuse să accepte condițiile implicite rezultate din efectuarea tranzacției sau din practica ramurii respective. Condițiile prescurtate nu definesc toate cerințele în materie de transport și livrare. Mai mult, înțelesul unor asemenea condiții variază adesea de la tară la țară, lăsând loc pentru ambiguități în contractul dumneavoastră. Este indicat să adăugați la condițiile de livrare și transport câteva detalii scurte dar explicite referitoare la situația dumneavoastră concretă. De exemplu, dacă marfa este ridicată de o macara și trece de balustrada navei, dar nu este încă stivuită, FOB presupune faptul că livrarea a avut loc? înțelesul condiției FOB poate varia în funcție de uzanțele portuare. în plus, în situația în care cumpărătorul are un cărăuș preferat, preparativele privind transportul nu trebuie lăsate exclusiv pe seama vânzătorului. De asemenea, este bine să aveți în vedere efectele unei întârzieri în livrare.

FORMULARE MAI BUNĂ:

LIVRAREA. Marfa va fi livrată FOB. stivuită pe navă, New York, pe sau până la [data] („Data livrării"). Modalitatea de transport până la punctul de livrare rămâne la latitudinea Vânzătorului. în cazul în care apar întârzieri în livrare. Vânzătorul îl va înștiința imediat pe Cumpărător în legătură cu data probabilă a livrării și cu motivele întârzierii. Dacă întârzierea nu depășește [număr] zile de la Data livrării, ea nu constituie o nerespectare a prezentului Contract. Dacă întârzierea este mai mare. Cumpărătorul are posibilitatea de a rezilia prezentul Contract.

LOCUL LIVRĂRII Șl CONDIȚIILE DE TRANSPORT

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

LIVRAREA. Marfa va fi livrată FOB, la terminalul cargo de pe cheiul de lângă nava de transport, New York.

ANALIZĂ: Părțile au folosit o condiție incorectă pentru livrare și transfer al riscului de pierdere. Condiția FOB nu reflectă aranjamentele privind transportul mărfii într-o primă fază pe chei, și apoi din nou pe puntea vasului. Condițiile de livrare FAS, FOB, CFR și CIF se utilizează atunci când marfa se consideră livrată cumpărătorului după ce aceasta trece de balustrada navei. Folosirea unor condiții de livrare nepotrivite poate crea riscuri neprevăzute și surprize nedorite. In cazul de față, vânzătorul va continua să suporte riscul pierderii până în momentul în care marfa trece de balustrada navei. Este esențial ca dumneavoastră să analizați fiecare etapă a transportului identificând partea care își va asuma riscul pierderii în diverse momente. Apoi, asigurați-vă că intenția dumneavoastră cu privire la repartizarea riscului de pierdere între părți, în timpul transportului, se reflectă în condițiile de livrare și transport.

FORMULARE MAI BUNĂ:

LIVRAREA. Marfa va fi livrată FCA, New York. ASIGURAREA

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

ASIGURAREA. [Cumpărătorul / Vânzătorul] trebuie să asigure Marfa în tranzit pentru suma de [moneda și valoarea]. Un exemplu al poliței sau al oricărui document eliberat de către asigurător trebuie remis [Vânzătorului / Cumpărătorului] înainte ca Marfa să fie expediată. Neasigurarea Mărfii reprezintă motiv de anulare a prezentului Contract. Fiecare parte este răspunzătoare pentru obținerea pe cont propriu a oricărei alte asigurări privind Marfa.

ANALIZĂ: Această clauză ar putea fi considerată rezonabilă într-o tranzacție internă, în care părțile sunt familiarizate cu polițele de asigurare disponibile, dar ea este prea strictă pentru o tranzacție internațională. Dacă părțile nu sunt sigure că pot asigura marfa pentru suma indicată, neefectuarea asigurării de către una dintre ele nu trebuie să constituie temei de anulare a contractului.

FORMULARE MAI BUNĂ:

ASIGURAREA. [Cumpărătorul / Vânzătorul] este obligat să obțină și să mențină asigurarea Mărfii în tranzit. Asigurarea trebuie să acopere valoarea facturată a Mărfii, [Vânzătorul / Cumpărătorul] fiind desemnat beneficiar al avariei. Un exemplar al poliței sau al oricărui alt document eliberat de către asigurător trebuie remis [Vânzătorului / Cumpărătorului] înainte ca Marfa să fie expediată. In cazul în care [Cumpărătorul / Vânzătorul] nu obține o asemenea asigurare. [Vânzătorul / Cumpărătorul] are dreptul de a o procura el însuși și de a-l încărca pe [Cumpărător / Vânzător] cu costul primelor de asigurare. Fiecare parte este răspunzătoare pentru obținerea pe cont propriu a oricărei alte asigurări privind Marfa.

MOMENTUL TRANSFERĂRII PROPRIETĂȚII ASUPRA MĂRFII

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

PROPRIETATEA ASUPRA MĂRFII. Proprietatea asupra Mărfii se transferă Cumpărătorului în momentul în care Marfa este expediată.

ANALIZĂ: O dată cu transferul proprietății are loc și transferul riscurilor. Din acest motiv, prevederea trebuie să fie clară și fermă. Termenul „expediată" are mai multe sensuri. El ar putea însemna că marfa a părăsit depozitul vânzătorului, dar nu se mai află în posesia acestuia. O altă variantă ar fi aceea că vânzătorul a transferat marfa unui cărăuș terestru, ca de exemplu unei societăți de cale ferată sau de transport auto. De asemenea, este posibil ca marfa să fie considerată expediată în momentul în care este așezată pe puntea vasului, chiar dacă inițial ea a fost transportată pe uscat de alt cărăuș.

FORMULARE MAI BUNĂ:

PROPRIETATEA ASUPRA MĂRFII. Proprietatea asupra Mărfii va fi transferată Cumpărătorului în momentul în care Vânzătorul îi livrează acestuia Marfa. Marfa va fi considerată livrată în momentul în care ea este stivuită la bordul vasului.

TRANSFERUL PROPRIETĂȚII ASUPRA MĂRFII: SIMULTAN CU TRANSFERUL RISCULUI

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

PROPRIETATEAASUPRA MĂRFII. Vânzătorul va rămâne proprietarul Mărfii până în momentul în care Marfa este acceptată de Cumpărător, la sediul acestuia. Riscul avarierii Mărfii va fi transferat Cumpărătorului în momentul în care acesta acceptă prezenta ofertă.

ANALIZĂ: Această versiune extremă ilustrează problemele ce pot să apară atunci când proprietatea și riscul avarierii sunt transferate la momente diferite. Când Cumpărătorul acceptă oferta, marfa se află în depozitul vânzătorului. Acesta din urmă ia foc. Cumpărătorul suportă pierderile, chiar dacă nu este el proprietarul mărfii. Din păcate, fără dreptul de proprietate asupra mărfii, este mai dificilă obținerea unei asigurări.

FORMULARE MAI BUNĂ:

PROPRIETATEA ASUPRA MĂRFII. Proprietatea asupra Mărfii și riscul avarierii acesteia vor fi transferate Cumpărătorului în momentul în care Marfa este stivuită la bordul vasului de transport.

RETURNAREA MĂRFII

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

RETURNAREA MĂRFII. După livrarea inițială. Cumpărătorul are dreptul de a returna Vânzătorului mărfurile pe care nu a reușit să le vândă după o perioadă de [număr] zile, în ciuda unor eforturi rezonabile și perseverente de comercializare.

ANALIZĂ: Intenția exprimată prin această clauză este ambiguă pentru că termenul după are o conotație temporală. într-o interpretare literală a acestei clauze, cumpărătorul are dreptul să returneze marfa indiferent dacă aceasta face parte din lotul livrat inițial sau dintr-unul expediat ulterior. Potrivit unei asemenea interpretări, expresia „după livrarea inițială" este irelevantă. Părțile au intenționat probabil să marcheze excepția pe care o face marfa din lotul inițial de la regulile privind returnarea. Din păcate, cuvântul după nu are și sensul de „cu excepția".

FORMULARE MAI BUNĂ:

RETURNAREA MĂRFII. Cu excepția Mărfurilor livrate din lotul inițial. Cumpărătorul are dreptul de a returna Vânzătorului mărfurile pe care nu a reușit să le vândă după o perioadă de [număr] zile, în ciuda unor eforturi rezonabile și perseverente de comercializare. Dreptul Cumpărătorului de a returna Marfa nu se extinde asupra acelor bunuri care au făcut parte din primul lot de marfă livrat Cumpărătorului.

VĂMUIREA

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

VĂMUIREA. Vânzătorul răspunde de vămuirea Mărfii. După efectuarea vămuirii. Vânzătorul îl va înștiința imediat pe Cumpărător asupra faptului că Marfa este disponibilă pentru livrare.

ANALIZĂ: Clauza nu specifică unde anume va trebui vânzătorul să vămuiască bunurile: în țara exportatoare, în țara importatoare sau în ambele țări. în plus, vânzătorul poate fi acuzat de nerespectarea contractului dacă vămuirea nu se poate realiza, chiar dacă nu din vina sa. Presupunând că se îndeplinesc formalitățile vamale, vânzătorul va trebui să depoziteze marfa până în momentul în care îl va înștiința pe cumpărător, iar acesta va putea accepta livrarea.

FORMULARE MAI BUNĂ:

VĂMUIREA. Vânzătorul va fi obligat să obțină, să completeze și să prezinte toate documentele și sa plătească toate spezele necesare în vederea vămuirii, atât în țara exportatoare, cât și în țara importatoare, într-un interval de timp care să-i permită să livreze Marfa la sediul Cumpărătorului nu mai târziu de [dată]. Cumpărătorul va coopera pe deplin, furnizând documentele și informațiile necesare Vânzătorului în vederea vămuirii. Dacă vămuirea întârzie deoarece Cumpărătorul nu furnizează documentele sau informațiile necesare. Vânzătorul nu poate fi acuzat de nerespectarea contractului prin nelivrarea Mărfii la data indicată. Vânzătorul are dreptul de a-l încărca pe Cumpărător cu toate cheltuielile de depozitare sau de păstrare a Mărfii generate de faptul că, la data livrării. Cumpărătorul nu este pregătit să accepte Marfa, cu condiția ca livrarea să nu aibă loc mai devreme de [data].

DREPTURILE DE CONTROL

FORMULARE DEFECTUOASĂ:

DREPTURILE DE CONTROL. înainte de accepta Marfa, Cumpărătorul are dreptul de a o CONTROLA, la momentul și în locul în care aceasta este livrată.

ANALIZĂ: In cazul în care momentul și locul livrării sunt convenabile din punctul de vedere al cumpărătorului, această clauză este suficientă. Drepturile de control sunt însă inutile dacă cumpărătorul nu le poate exercita. Astfel, în cazul în care livrarea se face Ex Works (la depozitul vânzătorului), un cumpărător străin nu va avea posibilitatea de a controla marfa înainte de a fi nevoit să o accepte. Cumpărătorul sau un reprezentant autorizat al acestuia trebuie să beneficieze de drepturi minimale de control; de asemenea, cumpărătorul trebuie să aibă suficient timp pentru a efectua acest control.

FORMULARE MAI BUNĂ:

DREPTURILE DE CONTROL. înainte de accepta Marfa, Cumpărătorul are dreptul de a o controla, după ce aceasta ajunge la [indicați locul, de exemplu, magazia] Cumpărătorului. Acceptarea sau respingerea se va face într-un interval de [număr] zile lucrătoare de la data la care Marfa ajunge la destinație. Neefectuarea controlului de către Cumpărător va fi considerată ca o renunțare la dreptul de control.

PĂRȚILE IMPLICATE ÎN TRANZACȚIE

Se recomandă ca contractul să îl citim de câteva ori, având în vedere mai multe aspecte, pentru a ne asigura că respectivul contract reflectă întru totul înțelegerea încheiată. Prima dată îl vom citi ca să vă familiarizăm cu modul în care sunt ordonate prevederile. La următoarea citire vom urmări clauzele pe care le-am negociat deja și asupra cărora am convenit verbal. La a treia citire, trebuie să vedem dacă respectivul contract definește toate aspectele relației pe care dorim să o întemeiem, în privința practicilor utilizate la nivel de ramură și de către firma noastră.

Cumpărătorul

Deși adesea contractul de vânzare-cumpărare este redactat de către vânzător sau de către avocatul acestuia, în calitate de cumpărător este bine să revedem și să înțelegem fiecare clauză înainte de semnare. În plus, se recomandă sa cerem părerea avocatului în privința clauzelor contractuale. Pentru a ne proteja interesele și pentru a colabora cu avocatul în condiții de eficiență maximă, trebuie să avem în vedere următoarele aspecte legate de clauzele contractuale.

GRADUL DE IMPLICARE ÎN RELAȚIA CONTRACTUALĂ

Clauzele contractuale tind să varieze în funcție de intenția părților de a stabili o relație de lungă durată. Distincția fundamentală constă în posibilitatea părților contractante de a negocia asupra unor aspecte de detaliu pe măsură ce relația lor continuă. Într-o tranzacție ocazională, condițiile de vânzare sunt clar stabilite, iar în absenta unei probleme majore părțile rareori renegociază aceste condiții. În situația în care intenționează să colaboreze o perioadă mai lungă de timp, s-ar putea ca părțile să elaboreze un contract pentru o singură tranzacție, însă acesta, în general, le va permite să modifice clauzele atât cât este necesar pentru a face profitabilă executarea contractului pentru ambele părți. Există alternativa ca părțile să încheie un acord prin care să se stabilească parametrii de bază pentru toate tranzacțiile pe care le vor efectua ulterior între ele. Un asemenea acord nu va conține detaliile specifice fiecărei tranzacții în parte, ci se va aplica la toate tranzacțiile. El permite de obicei părților să stabilească detaliile prin înștiințări reciproce, pe măsură ce acestea devin necesare în derularea unei anumite tranzacții.

CAPACITATEA DE A ÎNCHEIA CONTRACTE

Capacitatea unei părți de a încheia un contract devine foarte importantă în momentul în care sunteți nevoit să cerem executarea silită a contractului sau dacă dorim să contestați valabilitatea lui. Dacă una dintre părți nu are autoritatea de a încheia contracte, dar încheie un contract, este posibil ca acesta să fie pe deplin executat, părțile să fie satisfăcute, iar capacitatea juridică să nu devină niciodată o problemă. Aceasta este însă o situație ideală; este bine deci să obținem o dovadă scrisă a autorității celeilalte părți de a încheia un contract. Aceasta presupune inserarea în contract a unei clauze referitoare la aspectul respectiv. Când analizați această clauză, trebuie să luați în considerare următoarele aspecte:

CLAUZELE ESENȚIALE

În cazul în care contractul nu cuprinde clauzele necesare pentru încheierea unei tranzacții, în anumite jurisdicții acesta nu va putea fi executat. În alte regiuni, instanțele vor considera implicite condiții pe care este posibil sau nu este posibil să le fi avut în vedere.

CONTROLUL MĂRFII

Dacă ați convenit să preluam marfa fără garanții, trebuie să insistam asupra unor drepturi de control adecvate, ceea ce presupune să aveți timp, personal și facilități pentru a realiza un control eficient. Chiar dacă se oferă garanții, drepturile de control rămân importante. Folosirea unei garanții este mai puțin convenabilă decât simpla returnare a produselor care se află într-o stare nesatisfăcătoare la sosire.

CONDIȚIILE DE LIVRARE

Prin condițiile de livrare se determină momentul în care preluați proprietatea asupra mărfii și cel în care vă asumam riscul de pierdere sau deteriorare. Aceste două evenimente pot să nu coincidă, așa că fiți atenți. Evitam să ne asumam riscul în cazul în care nu suntem încă proprietarul mărfii. De asemenea, trebuie sa ne amintim că livrările internaționale se pot face cu întârzieri, iar inflexibilitatea condițiilor de livrare poate duce la neexecutarea contractului.

SPECIFICAȚIILE MĂRFII

Atunci când avem dreptul să comunicați vânzătorului specificațiile mărfii, vă așteptam să primim produse care să vă respecte cerințele. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. Va trebui să analizam dacă sunt permise anumite abateri. Dacă vânzătorul face eforturi mari pentru a ne respecta condițiile, dar solicită mai mult timp decât s-a prevăzut, am putea fi nevoit să-i satisfacem solicitarea.

VĂMUIREA

Operațiunea complexă de vămuire poate fi simplificată dacă prevederile contractuale repartizează clar responsabilitățile între cumpărător și vânzător. Pentru a răspunde la multe întrebări de acest gen, cel mai bine ar fi să cunoaștem cerințele în materie de export și import pe care le impune o anumită tară; avem totuși posibilitatea de a formula clauze generale care să acopere problemele respective indiferent dacă acestea există sau nu în realitate.

CLAUZELE PRIVIND TRANSPORTUL Șl ASIGURAREA

Responsabilitățile în materie de livrare și transport depind în mare măsură de felul mărfii și de domeniul de activitate. în cazul bunurilor de consum de mici dimensiuni, vânzătorul poate să îndeplinească toate formalitățile necesare livrării și transportului mărfii până la poarta întreprinderii dumneavoastră. în alte situații, ni se poate cere să vă ocupați de transportul mărfii de la un anumit punct de pe traseu.

GARANȚIILE Șl RETURURILE

In cazul în care vânzătorul se află în competiție cu alte firme pentru a face afaceri cu dumneavoastră, este foarte probabil să ni se ofere diverse stimulente sub forma unor garanții și a unor servicii. Atunci când această concurență este minimă, ați putea fi nevoit să insistați asupra stimulentelor și să le negociați. Ele vor varia în funcție de uzanțele la nivel de ramură, precum și în funcție de țările implicate.

CESIUNILE

Atunci când contractul se va executa într-o perioadă scurtă de timp, drepturile de cesiune sunt probabil nesemnificative. Totuși, multe lucruri se pot întâmpla în acest timp scurt, inclusiv falimente sau conflicte nerezolvabile. Drepturile de cesiune trebuie să fie reciproce, ceea ce înseamnă că ambele părți au aceleași drepturi de a cesiona contractul; adesea, instanțele consideră implicită reciprocitatea cesiunii în cazul în care contractul prevede altfel. De cele mai multe ori, cesiunea este permisă cu condiția ca și cealaltă parte să-și dea consimțământul. Interzicerea completă a cesiunii este rar întâlnită, în multe țări o asemenea prevedere fiind neexecutabilă.

DREPTURILE DE REZILIERE

Ca și în cazul dreptului de cesiune, dreptul de a anula sau de a rezilia contractul poate de multe ori să nu fie exercitat, dar el prezintă importanță atunci când se ivește ocazia. Drepturile explicite de anulare trebuie prevăzute în orice contract de vânzare-cumpărare, intern sau internațional, chiar dacă părțile nu anticipează necesitatea utilizării lor. In contractele internaționale, clauza de reziliere devine și mai importantă din cauză că părțile se confruntă cu mai mulți factori necontrolabili decât în tranzacțiile interne, cum ar fi transportul pe distanțe lungi, formalitățile vamale, diversitatea piețelor și a uzanțelor, precum și forțele economice și politice diferite. Dacă rezilierea nu este explicit specificată în contract, este probabil ca instanțele să considere că părțile au avut în intenție rezilierea contractului doar pe baza unor argumente rezonabile. Contractul nu poate înceta fără un motiv anume. In cazul în care intenționați să permiteți rezilierea contractului fără motiv, asigurați-vă că intenția dumneavoastră este specificată cu claritate în contract.

REPARAȚII ÎN CAZ DE NEÎNDEPLINIRE A OBLIGAȚIILOR

Nu va fi probabil nevoie să apelam la reparațiile prevăzute în contract, dar întotdeauna există o mică posibilitate ca vânzătorul să nu își respecte obligațiile. Cea mai bună metodă de a controla riscul de neexecutare și costurile aferente constă în stipularea reparațiilor. Dacă nu vom prevedea în contract reparațiile pe care le consideram satisfăcătoare în caz de nerespectare a acestuia, va trebui să apelam la soluția legală, care se poate dovedi mai puțin decât mulțumitoare.

Vânzătorul

În calitate de vânzător, dumneavoastră sau avocatul va redacta contractul de vânzare-cumpărare. Dacă îl întocmim noi, este bine să-1 dam apoi avocatului să-1 citească. Pentru a ne asigura că toate interesele vă sunt protejate, iar colaborarea cu avocatul este benefică.

GRADUL DE IMPLICARE ÎN RELAȚIA CONTRACTUALĂ

Clauzele contractuale tind să varieze în funcție de intenția părților de a efectua o tranzacție ocazională sau de a stabili o relație de lunea durată. Distincția fundamentală constă în posibilitatea părților contractante de a negocia asupra unor aspecte de detaliu pe măsură ce relația lor continuă. Intr-o tranzacție ocazională, condițiile de vânzare sunt clar stabilite, iar în absenta unei probleme majore părțile rareori renegociază aceste condiții. In situația în care intenționează să colaboreze o perioadă mai lungă de timp, s-ar putea ca părțile să elaboreze un contract pentru o singură tranzacție, însă acesta, în general, le va permite să modifice clauzele atât cât este necesar pentru a face profitabilă executarea contractului pentru ambele părți. Există alternativa ca părțile să încheie un acord prin care să stabilească parametrii de bază pentru toate tranzacțiile pe care le vor efectua ulterior între ele. Un asemenea acord nu va conține detaliile specifice fiecărei tranzacții în parte, ci se va aplica la toate vânzările. El permite de obicei părților să stabilească detaliile prin înștiințări reciproce, pe măsură ce acestea devin necesare în derularea unei anumite tranzacții.

CAPACITATEA DE A ÎNCHEIA CONTRACTE

Capacitatea unei părți de a încheia contracte devine foarte importantă în momentul în care sunteți nevoit să cereți executarea silită a contractului sau dacă doriți să contestați valabilitatea lui. Dacă una dintre părți nu are autoritatea de a încheia contracte, dar încheie un contract, este posibil ca acesta să fie pe deplin executat, părțile să fie satisfăcute, iar capacitatea juridică să nu devină niciodată o problemă. Aceasta este însă o situație ideală; este bine, deci, să obțineți o dovadă scrisă a autorității celeilalte părți de a încheia un contract. Aceasta presupune inserarea în contract a unei clauze referitoare la aspectul respectiv.

CLAUZELE ESENȚIALE

In cazul în care contractul nu cuprinde clauzele necesare pentru încheierea unei tranzacții, în anumite jurisdicții acesta nu va putea fi executat. In alte regiuni, instanțele vor considera implicite condiții pe care este posibil sau nu este posibil să le fi avut în vedere.

CONDIȚIILE DE LIVRARE

Trebuie să fiți foarte atent la condițiile de livrare incluse în contractul dumneavoastră de vânzare. In calitate de vânzător, sunteți obligat să expediați și să predați marfa cumpărătorului. Până în momentul livrării mărfii, dumneavoastră sunteți cel care își asumă riscul de pierdere sau deteriorare a bunurilor. Pentru a vă asigura că veți reuși să executați contractul la timp, trebuie să aveți certitudinea că toate preparativele privind producția, ambalarea și transportul se vor finaliza până la data stabilită pentru livrare. Amintiți-vă că transportul internațional de mărfuri poate fi afectat de diverși factori, motiv pentru care trebuie luat în calcul un interval mai mare de timp.

CONDIȚIILE DE LIVRARE

Trebuie să fim foarte atent la condițiile de livrare incluse în contractul de vânzare. In calitate de vânzător, sunteți obligat să expediați și să predați marfa cumpărătorului. Până în momentul livrării mărfii, dumneavoastră sunteți cel care își asumă riscul de pierdere sau deteriorare a bunurilor. Pentru a vă asigura că veți reuși să executați contractul la timp, trebuie să aveți certitudinea că toate preparativele privind producția, ambalarea și transportul se vor finaliza până la data stabilită pentru livrare. Amintiți-vă că transportul internațional de mărfuri poate fi afectat de diverși factori, motiv pentru care trebuie luat în calcul un interval mai mare de timp.

VĂMUIREA

Operațiunea complexă de vămuire poate fi simplificată dacă prevederile contractuale repartizează clar responsabilitățile între dumneavoastră și cumpărător. Pentru a răspunde la multe întrebări de acest gen, cel mai bine ar fi să cunoașteți cerințele în materie de export și import pe care le impune o anumită țară; aveți totuși posibilitatea de a formula clauze generale care să acopere problemele respective indiferent dacă acestea există sau nu în realitate.

SPECIFICAȚIILE MĂRFII

În cazul în care cumpărătorul are posibilitatea de a furniza specificații în legătură cu marfa, se presupune că dumneavoastră vă veți conforma acestora. Pentru a fi sigur de acest lucru, contractul trebuie să prevadă faptul că specificațiile vor respecta parametrii definiți de dumneavoastră. El vă va da, de asemenea, posibilitatea înlocuirii, în condiții rezonabile, a mărfii în cazul în care – în ciuda tuturor eforturilor depuse – nu veți reuși să respectați specificațiile.

CLAUZELE PRIVIND TRANSPORTUL Șl ASIGURAREA

Responsabilitățile în materie de livrare și transport depind în mare măsură de felul mărfii și de domeniul de activitate. In cazul bunurilor de consum de mici dimensiuni, puteți îndeplini toate formalitățile necesare livrării și transportului mărfii până la ușa cumpărătorului. In alte situații, acesta poate să se ocupe de transportul produselor de la un anumit punct de pe traseu.

PREVEDERILE REFERITOARE LA GARANȚII Șl SERVICII

Pentru a obține o afacere în dauna concurenților dumneavoastră, va trebui să oferiți cumpărătorului diverse stimulente sub forma unor garanții și a unor servicii. Acestea vor varia în funcție de practicile uzitate în industriile și țările implicate.

DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Valoarea drepturilor de proprietate intelectuală – mărci de comerț, de servicii, denumiri comerciale, de marcă, brevete, design etc. – nu trebuie niciodată să fie subestimată. Cei care încalcă asemenea drepturi le cunosc adevărata valoare, propriile lor vânzări bazându-se pe fondul comercial și pe reputația dumneavoastră. Neprotejându-ne aceste drepturi atunci când faceți afaceri cu parteneri străini, vă expuneți la nerespectarea și „diluarea" lor.

CESIUNILE

Atunci când contractul se va executa într-o perioadă scurtă de timp, drepturile de cesiune sunt probabil nesemnificative. Totuși, multe lucruri se pot întâmpla în acest timp scurt, inclusiv falimente sau conflicte nerezolvabile. Drepturile de cesiune trebuie să fie reciproce, ceea ce înseamnă că ambele părți au aceleași drepturi de a cesiona contractul; adesea, instanțele consideră implicită reciprocitatea cesiunii în cazul în care contractul prevede altfel. De cele mai multe ori, cesiunea este permisă cu condiția ca și cealaltă parte să-și dea consimțământul. Interzicerea completă a cesiunii este rar întâlnită, în multe țări o asemenea prevedere fiind neexecutabilă.

DREPTURILE DE REZ.LIERE

Ca și în cazul dreptului de cesiune, dreptul de a anula sau de a rezilia contractul poate de multe ori să nu fie exercitat, dar el prezintă importanță atunci când se ivește ocazia. Drepturile explicite de anulare trebuie prevăzute în orice contract de vânzare-cumpărare, intern sau internațional, chiar dacă părțile nu anticipează necesitatea utilizării lor. In contractele internaționale, clauza de reziliere devine și mai importantă din cauză că părțile se confruntă cu mai mulți factori necontrolabili decât în tranzacțiile interne, cum ar fi transportul pe distanțe lungi, formalitățile vamale, diversitatea piețelor și a uzanțelor, precum și forțele economice și politice diferite. Dacă rezilierea nu este explicit specificată în contract, este probabil ca instanțele să considere că părțile au avut în intenție rezilierea contractului doar pe baza unor argumente rezonabile. Contractul nu poate înceta fără un motiv anume. In cazul în care intenționați să permiteți rezilierea contractului fără motiv, asigurându-ne că intenția dumneavoastră este specificată cu claritate în contract.

REPARAȚII IN CAZ DE NEINDEPLINIRE A OBLIGAȚIILOR

Nu va fi probabil nevoie să apelam la reparațiile prevăzute în contract, dar întotdeauna există o mică posibilitate ca firma cumpărătoare să nu-și respecte obligațiile. Cea mai bună metodă de a controla riscul de neexecutare și costurile aferente constă în stipularea reparațiilor. Dacă nu veți prevedea în contract reparațiile pe care le veți considera satisfăcătoare în caz de nerespectare a acestuia, va trebui să apelați la soluția legală, care se poate dovedi mai puțin decât mulțumitoare.

SFATUL UNUI AVOCAT INDEPENDENT

Posibilitatea de a apela la serviciile unui avocat independent trebuie stipulată în contract pentru a se evita eventualele întrebări cu privire la înțelegerea clauzelor contractuale de către părți și la formarea unor intenții reciproce. Lipsa acestora din urmă poate constitui un motiv de anulare a contractului. Clauza de consiliere independentă poate fi utilă în vederea stabilirii faptului că părțile au încheiat contractul de bună voie și că au înțeles sensul și efectul clauzelor.

De îndată ce avem un contract de vânzare-cumpărare de mărfuri – indiferent dacă a fost redactat de către dumneavoastră, de vânzător sau este rezultatul unui efort combinat – supunem analizei avocatului dumneavoastră specializat în tranzacții internaționale. Acesta are capacitatea de a sublinia punctele tari și slabe ale acordului, spunându-vă care clauze ar trebui renegociate înainte de semnare. Nu apelați la același avocat la care apelează și vânzătorul, din moment ce acesta reprezintă partea adversă și are interese care intră în conflict cu interesele dumneavoastră.

Înainte de a semna contractul cu firma cumpărătorului, supunem textul acestuia analizei avocatului nostru în materie de tranzacții internaționale. Acesta are capacitatea de a sublinia punctele tari și slabe ale acordului, spunându-vă care clauze ar trebui renegociate înainte de semnare. Nu apelați la același avocat la care apelează și cumpărătorul din moment ce acesta reprezintă partea adversă și are interese care intră în conflict cu interesele noastre.

VALABILITATEA CONTRACTELOR PE PLAN LOCAL

Tradițiile și uzanțele

Vedem o reclamă într-o publicație comercială și trimiteți o scurtă dar cuprinzătoare ofertă în vederea vânzării produselor unui partener străin. Aceasta se întinde pe numai cinci pagini. Trec două zile și încă nu am primit nici un răspuns. Inițial am crezut că acel comerciant de-abia așteaptă să facă afaceri cu noi, dar din moment ce nu apare nici un răspuns, uitam de el și vă reorientați spre altcineva. Șase luni mai târziu, el vă trimite o notă succintă prin care vă întreabă dacă mai suntem interesat de tranzacție. Imediat îi confirmați acest lucru, el bate în retragere, iar noi sunteți gata să-1 dam în judecată pentru nerespectarea contractului. In situația de față am făcut atât de multe greșeli în ceea ce privește eticheta de afaceri, încât ar trebui să fim cu adevărat norocos pentru a reuși în demersul nostru.

Dacă intenționați să încheiam contracte în străinătate, trebuie să cunoaștem cât mai bine obiceiurile și practicile de afaceri din țara respectivă. Aroganta nu vă va aduce clienți. Indiferent dacă suntem în căutarea unor parteneri comerciali în Asia, Europa, Africa, America Latină, America de Nord sau Bazinul Pacificului, va trebui să știți că factorul-cheie în conturarea unei relații de durată – și, în definitiv, a oricărei relații – rezidă în respectarea celeilalte părți. Amabilitatea contactului inițial, dezvoltarea unei relații de afaceri în decursul unei perioade de timp, precum și plăcerea de a negocia sunt adesea lucruri străine într-o lume extrem de grăbită. Dar în numeroase locuri, ele sunt aspecte pe care trebuie să le cunoașteți dacă doriți să reușiți în afaceri. In unele țări, contractele detaliate sunt esențiale, în timp ce în altele nu. Dacă ne vom informa înainte de contactul inițial, vom face mai puțini pași greșiți.

CONTRACTUL

Înainte de a trimite o cerere de ofertă sau un contract în formă scrisă, aflam cât mai multe lucruri despre comerciantul căruia îi sunt destinate acestea. Studiam uzanțele de afaceri din țara respectivă și vedem dacă relațiile contractuale sunt fundamentul relațiilor interpersonale sau invers. Dacă nu suntem sigur că trebuie să expediem un contract bine pus la punct, trimitem o scurtă notă în care să vă prezentam propria firmă, cerând câteva informații despre potențialul partener. Acesta este un mod politicos de a vă prezenta și invită cealaltă parte să dea un răspuns.

In multe țări, contractele scrise au o importanță mai mică în comparație cu relațiile personale. Astfel, transmiterea unei cereri de ofertă sau a unui contract detaliat ar putea fi rău privită din cauză că ați neglijat să stabiliți în primul rând o relație personală. Ceea ce contează este legătura noastră personală cu partenerii de afaceri.

În societățile în care relația personală valorează mai mult decât contractul, părțile tind să respecte spiritul contractului. Contractul reprezintă un vag angajament între părți, constând adesea doar într-o scurtă declarație de principii. Detaliile se perfectează pe măsură ce relația se dezvoltă, iar modificările sunt frecvente. Multe tranzacții se pot derula în baza unui singur contract, pentru că acesta definește o relație personală și nu o anumită tranzacție. Din cauză că relația personală este atât de importantă, s-ar putea ca cesiunea drepturilor și obligațiilor contractuale să nu fie posibilă.

In alte țări, în care contractul are o mai mare importanță, părțile înclină să adere la litera acestuia. Contractele stau la baza relațiilor personale; tară contract, nu există relații. Trebuie avut în vedere fiecare aspect, iar întinderea contractului nu are nici o importanță. In cazul în care sunt necesare modificări, acestea vor fi făcute de către părți prin înscrisuri care vor amenda înscrisul original. In majoritatea cazurilor, un singur contract stă la baza unei singure tranzacții. O relație nu va continua dacă nu va fi reînnoită la intervale regulate.

RITMUL DERULĂRII TRANZACȚIILOR

Dezvoltarea relațiilor personale necesită mult timp, așa încât, atunci când urmărim să facem afaceri cu un comerciant care pune accent pe aceste relații, avem răbdare. O tranzacție nu trebuie finalizată neapărat astăzi, mâine sau săptămâna viitoare. S-ar putea ca partenerul străin să gândească relația pe termen lung, posibil chiar pentru zece sau douăzeci de ani de acum înainte. In aceste condiții, el va putea să lase copiilor săi o afacere de succes. Această mentalitate tradițională prevalează astăzi în numeroase țări. Dacă sunteți prea presant, veți continua probabil să faceți afaceri din când în când, pentru că partenerul străin nu va dori să acționeze prea devreme.

Dimpotrivă, în multe alte țări tranzacțiile se fac rapid. Timpul nu reprezintă un factor esențial doar pentru contract, ci și la masa negocierilor. Atenție la semnalele emise de cealaltă parte, prin care se indică faptul că ar trebui să accelerați procesul.

NEGOCIEREA

Componentă esențială a afacerilor, negocierea celor mai bune condiții ține de natura umană. Dacă nu știți să vă tocmiți, va trebui să învățați. Rareori tranzacțiile internaționale se încheie pe baza primei oferte prezentate. O cerere de ofertă nici nu este lansată cu intenția de a fi acceptată. S-ar putea ca partenerului străin să-i displacă graba dumneavoastră în cazul în care vă dați acceptul atunci când nu trebuie. Va trebui să învățați care este diferența dintre o cerere de ofertă și o ofertă.

Așa simplă cum pare, negocierea este de fapt o operațiune foarte complexă la scară globală, din cauza diferențelor dintre culturi. In unele țări, ea se poate derula cu mult zel. Problemele pot fi expuse și discutate în detaliu până când se ajunge la un acord. Este posibil ca partenerii dumneavoastră să vă urmărească în tăcere și să puncteze doar comentariile dumneavoastră printr-o clătinare a capului sau printr-un „hm". Printre tactici se pot număra aducerea în discuție a prețurilor oferite de concurență, părăsirea mesei negocierilor și prelungirea lor până în momentul plecării dumneavoastră. Presupunând că ați studiat aceste aspecte, ar trebui să puteți exploata multe din strategiile folosite în propriul dumneavoastră folos.

Unul din secretele unei negocieri reușite este acela de a fi bine pregătit; celălalt secret constă în recunoașterea faptului că partenerul este probabil la fel de bine pregătit ca și dumneavoastră, dacă nu chiar mai bine pregătit. în primul rând, ați putea adopta ceva din stilul celuilalt comerciant, deprinzând limbajul trupului său. Apoi, va trebui să vă cunoașteți foarte bine propriile probleme. De la ce porniți? Ce vreți să obțineți? Asupra căror aspecte sunteți dispus să faceți compromisuri? Păstrați stimulentele pentru intervalele strategice. în fine, va trebui să ne valorificam capacitatea de convingere și farmecul personal. Sincronizarea și sinceritatea sunt importante. Puțin umor poate sparge gheața sau poate crea un ghețar. Uneori sunt apreciate laudele sincere, dar dacă le aduceți într-un stil insuficient cizelat s-ar putea ca toate eforturile noastre să fi fost în zadar.

PERSOANELE DE CONTACT

în multe cazuri, afacerea se încheie pentru că știți pe cineva din țara respectivă, într-un anume sens, acest aspect este legat de faptul că relațiile personale sunt mai importante decât contractele. Principiul relațiilor funcționează însă și în țări în care contractele sunt mai importante. Folosirea „cunoștințelor" în vederea extinderii afacerilor este deosebit de importantă. Trebuie să depuneți toate eforturile pentru a găsi acele persoane dispuse să vă includă în cercul partenerilor lor de afaceri. Chiar dacă se întâmplă să comiteți o greșeală la începutul unei relații, dacă știți pe cineva care la rândul său cunoaște pe altcineva care îl cunoaște pe partenerul dumneavoastră, ați putea să vă recâștigați rapid poziția pierdută.

Soluționarea litigiilor contractuale

Părțile care încheie un contract lasă de fapt deoparte interesele contradictorii și participă la o tranzacție cu scopul de a beneficia de un avantaj reciproc. Dacă acesta se reduce sau dispare pentru una din părți sau pentru ambele, litigiul este inevitabil. Deși majoritatea contractelor se derulează fără nici un dezacord sau cel mult cu unele neînțelegeri minore, luarea în calcul a modului de soluționare a litigiilor este esențială, fiind puțin probabil ca părțile să ajungă la o înțelegere asupra acestei probleme după apariția dezacordului.

Într-un contract internațional, metodele alese în vederea soluționării litigiilor depind de uzanțele și preferințele partenerilor din țara în care are loc tranzacția. în plus, părțile trebuie să ia în considerare costurile generate de executarea silită a unui astfel de contract, întârzierea inerentă obținerii anumitor reparații, precum și măsura în care mecanismele disponibile pot fi utilizate ca mijloace eficiente de soluționare a litigiilor. Americanii apelează rapid la acțiunile în instanță, în timp ce chinezii și japonezii manifestă reținere în a proceda astfel. Arbitrajul obligatoriu este preferat în anumite țări, în timp ce în altele se dă întâietate negocierii neoficiale și concilierii. Va trebui ca dumneavoastră să cunoașteți alternativele și utilitatea lor în țara în care faceți afaceri.

COMUNICAREA, ABANDONUL. MODIFICAREA Șl NEGOCIEREA

Comunicarea dintre dumneavoastră și partenerul străin este esențială pentru menținerea unei relații normale. Dacă apar discrepanțe neînsemnate sau chiar probleme majore, relația de afaceri și propria dumneavoastră reputație nu vor avea decât de câștigat dacă veți aborda respectivele probleme cu înțelegere și cu intenția de a le rezolva într-o manieră satisfăcătoare pentru toată lumea. Rețineți următoarea regulă: creați o relație bazată pe conlucrare cu partenerii străini șj nu una bazată pe adversitate.

Negocierea, urmată de confirmarea scrisă a abandonării sau a modificării unor clauze contractuale, reprezintă cea mai eficientă cale de soluționare sub aspectul costului și al timpului. în general, ea este un proces cu caracter neoficial și nestructurat, care se supune doar restricțiilor impuse de părțile însele. Succesul său depinde de dorința ambelor părți de a participa și de a rezolva eventualele diferende.

Chiar acele caracteristici care conferă avantaje negocierii – lipsa structurii, a formalismului și a prezentei altor părți – pot să contribuie la eșecul acesteia, dacă părțile nu reușesc să comunice la nivel neoficial. Atunci când un litigiu continuă, în ciuda tentativelor dumneavoastră de a-1 soluționa, trebuie să luați măsuri pentru a vă proteja drepturile. Atenția dumneavoastră se va concentra probabil asupra recuperării rapide a drepturilor de proprietate sau asupra găsirii unui alt furnizor, astfel încât să vă putem onora angajamentele față de terți.

Medierea

Procesul de mediere reprezintă în esența o negociere facilitată de o persoană terță obiectivă. Părțile rămân factorii de decizie din cadrul acestui proces, iar mediatorul le ajută să mențină deschise canalele de comunicare, le ghidează în vederea identificării și rezolvării fiecărei probleme, pregătind terenul pentru acordul final. Deși mult timp medierea a constituit un mijloc obișnuit de soluționare a litigiilor necomerciale, ea se întâlnește din ce în ce mai mult pe scena afacerilor internaționale.

AVANTAJE Șl DEZAVANTAJE

Medierea se concentrează asupra viitorului relației dintre părți. Ea este menită să ajute părțile să restabilească legăturile și apoi să creeze o relație mai durabilă în avantajul ambelor părți. Adesea, medierea duce la un compromis între cele două tabere; amândouă ies în câștig.

Acest proces are un caracter neprotocolar, se desfășoară relativ ușor și repede, fiind mai puțin costisitor decât arbitrajul sau acțiunea în instanță. El este, de asemenea, facultativ și voluntar, astfel încât părțile se pot ocupa mai puțin de cucerirea propriilor drepturi, acordând o atenție mai mare protejării intereselor. Un alt avantaj al medierii constă în faptul că ea este confidențială; nici informațiile dezvăluite în timpul derulării ei, nici acordul la care se ajunge nu sunt aduse la cunoștința publicului.

PROCEDURI

De obicei, părțile aleg ele însele un mediator sau sunt îndrumate de către instanță spre mediere înainte ca litigiul să ia amploare. Mediatorul se poate întâlni cu părțile separat pentru a identifica și clarifica problemele sau le poate convoca în ședințe comune cu scopul de a le ajuta să ajungă la un acord. Ședințele vor viza îmbunătățirea comunicării dintre părți și ghidarea acestora către o soluție proprie. Un mediator poate să conceapă și să recomande soluții, dar nu le poate impune. Dacă nu se ajunge la nici o înțelegere, mediatorul nu va decide în favoarea unei părți. In acest caz, se acceptă ideea că medierea a eșuat.

Arbitrajul

Părțile implicate într-o tranzacție comercială pot să specifice în contract faptul că orice litigiu generat de interpretarea sau executarea contractului se va soluționa prin arbitraj. Arbitrajul este o judecată desfășurată în prezenta unei părți terțe obiective care emite o decizie în baza pledoariilor părților în conflict. Arbitrajul este destul de agreat în cercurile de afaceri datorită formalismului și caracterului ferm al sentinței.

AVANTAJELE ARBITRAJULUI

Arbitrajul poate fi preferat din mai multe motive. In primul rând, este mai puțin costisitor și mai rapid decât un proces în instanță. In al doilea rând, părțile tind să aibă un grad mai mare de control asupra alegerii decidenților, din moment ce ele selectează de obicei arbitrii; părțile nu au însă nici o influență asupra judecătorului însărcinat să audieze cazul. In al treilea rând, multe din regulile care guvernează procedurile și admiterea probelor sunt mai flexibile în cazul arbitrajului, cel puțin în comparație cu o judecată clasică.

DEZAVANTAJELE ARBITRAJULUI

Folosiți cu precauție arbitrajul într-un context internațional. In numeroase țări, el nu este posibil sau abia a început să fie utilizat. Mai mult, deși având un caracter mai puțin antagonic decât un proces, arbitrajul este privit în multe țări cu suspiciune, dacă nu chiar cu aversiune. O cerere de arbitraj ar putea fi considerată o insultă personală la adresa partenerului străin; în loc să fie un mijloc de rezolvare a disputelor, arbitrajul poate anula posibilitățile de soluționare pe calea negocierilor directe.

Costul relativ scăzut al arbitrajului în comparație cu cel al unui proces clasic nu trebuie să ne facă să credem că arbitrajul este ieftin. Veți avea nevoie de un consilier și de un avocat, va trebui să adunați dovezi, să-i plătiți pe arbitri, să suportați cheltuielile de arbitraj, să-i plătiți pe martori și să suportați plata unei penalități dacă sentința arbitrală nu vă dă câștig de cauză.

Procesul arbitrai tinde să se concentreze pe faptele concrete și pe drepturile părților, iar nu pe nevoile și obiectivele de viitor ale acestora. Arbitrajul va soluționa diferende care aparțin trecutului, dar nu va clădi o relație de durată. Inerent pentru caracterul antagonic al acestei modalități de soluționare este faptul că decizia arbitrală dă câștig de cauză uneia din părți în defavoarea celeilalte, ceea ce aruncă o umbră și mai mare asupra viitorului relațiilor dintre ele.

Arbitrajul dă probabil rezultate optime în cazul acelor litigii care nu pot fi soluționate pe căi mai puțin oficiale. Părțile au totuși posibilitatea de a evita costurile unui proces, beneficiind în același timp de neutralitatea unui decident obiectiv.

PROCEDURA

Procesul arbitrai se supune unor legi, reguli și regulamente specifice forului ales. Așadar, procedurile variază în funcție de forul ales de către părți. In tranzacțiile internaționale, părțile hotărăsc adesea ca eventualele litigii să fie soluționate prin intermediul unor organizații arbitrale recunoscute pe plan internațional. Printre acestea se numără Asociația Americană de Arbitraj (AAA), Camera Internațională de Comerț (CIC) de la Paris, Curtea Londoneză de Arbitraj, Asociația Japoneză de Arbitraj Comercial, Comisia Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional (UNCITRAL), Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa, Comisia Economică și Socială a Națiunilor Unite pentru Asia și Pacific (ACAPE) și Comisia Inter Americană de Arbitraj.

Într-o anumită măsură, arbitrajul se aseamănă cu un proces clasic. In general, părțile aleg arbitrul sau cer desemnarea unui arbitru care să se ocupe de cazul respectiv. In anumite situații, este numit un grup de arbitri, alcătuit de obicei din trei persoane. Arbitrul stabilește procedura și are chiar posibilitatea de a cita martori (emițând un ordin prin care li se cere acestora să se prezinte la audieri). Părților li se acordă un scurt interval de timp pentru a expune faptele și a pregăti probele. In cursul audierii, fiecărei părți i se dă posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere. Arbitrul este cel care decide în probleme de procedură, de prezentare a probelor și de fond, el stabilește răspunderea și tot el emite sentința. Aceasta din urmă se poate referi la plata unor despăgubiri, a cheltuielilor de judecată și a onorariului avocaților. Decizia poate fi executată de către o instanță de judecată.

Rezolvarea prin proces judiciar

In cel mai bun caz, un proces costă, consumă timp și chiar dacă sentința vă favorizează, nu răspunde unei preocupări esențiale: obținerea sumelor cuvenite sau executarea expresă a clauzelor contractuale. In realitate, judecarea unui proces de către o instanță din străinătate dă deseori rezultate nefavorabile, cu tot timpul și cu toți banii care se cheltuiesc. In multe țări, instanțele înclină să dea dreptate localnicilor, străinilor dându-li-se rareori satisfacție. Cel mai bine ar fi să evitați procesele. Dacă totuși vă treziți implicat într-o dispută juridică în străinătate, adresați-vă cât mai repede celui mai bun avocat care există pe plan local.

AVANTAJE Șl DEZAVANTAJE

Decizia luată de o instanță într-un anumit caz constituie un precedent în numeroase jurisdicții. Intr-o tranzacție internațională, o asemenea decizie poate să convingă sau să fie recunoscută peste hotare. Dacă doriți să creați un precedent juridic, atunci acționați în judecată.

In multe țări, sistemele judecătorești sunt bine dezvoltate și eficiente, chiar în comparație cu celelalte mijloace de soluționare a litigiilor. Ați putea obține o judecată rapidă și corectă. Există chiar posibilitatea de a vă recupera cheltuielile de judecată și onorariile plătite avocatului în calitate de parte câștigătoare; s-ar putea să constatați că executarea sentinței se face destul de ușor, aceasta fiind strict administrată de către executorii judecătorești.

Primul dezavantaj de care vă veți lovi atunci când veți iniția un proces se va referi la alegerea jurisdicției și a forului competent. Va trebui să găsiți o instanță care nu doar să aibă capacitatea, ci și să fie dispusă să-și exercite autoritatea asupra dumneavoastră și asupra celeilalte părți. Presupunând că ajungeți la proces, veți constata cât de dificilă se poate dovedi executarea sentinței, obținerea sumelor cuvenite sau returnarea proprietății. In situația în care cealaltă parte nu deține active în jurisdicția în care s-a făcut judecata, va trebui să obțineți recunoașterea sentinței de către tribunalele sau autoritățile din țara în care se află activele celeilalte părți.

PROCEDURA

Procedura de judecată diferă de la țară la țară și, în interiorul aceleiași țări, de la o regiune la alta sau de la o municipalitate la alta. Caracteristica principală a oricărei proceduri este complexitatea. In general, procesele debutează cu completarea a numeroase hârtii și documente, dintre care multe trebuie înmânate pârâtului printr-o procedură cunoscută adesea sub denumirea de „citare". Urmează apoi o lungă perioadă de comunicare în ambele sensuri între părți, acestea putând înregistra la dosar răspunsuri, contra-reclamații, contra-răspunsuri ș.a.m.d.

Unele instanțe organizează ședințe și audieri preliminare ale părților, cu scopul de a vedea care sunt cererile lor, problemele privind expunerea cazului, posibilitățile de reglementare a litigiului etc. Expunerea cazului este un lung joc de-a v-ați ascunselea și s-ar putea ca părțile să fie nevoite să se adreseze instanței pentru a obține colaborarea adversarului. Când totul este gata, părțile își prezintă argumentele în fața unui judecător, a unui complet de judecată sau a unui juriu, respectând o procedură foarte bine stabilită constând în numeroase norme procedurale și probatorii. Soarta părților este decisă apoi de modul în care instanța interpretează faptele, legile, sentințele judecătorești anterioare și chiar de atitudinea părților și a martorilor. Desigur, de regulă se face recurs, iar dacă părțile sunt foarte perseverente, procesul poate continua mai mulți ani, la mai multe niveluri de judecată.

CAPITOLUL III

CONTRACTE ÎN SISTEME INTERNAȚIONALE

Înainte de a încheia un contract cu o persoană dintr-o tară străină, trebuie să vă familiarizați cu sistemul de drept din acea țară și cu acele legi care vă vor influenta înțelegerea. De asemenea, va trebui să cunoașteți diferențele dintre sistemul de drept din tara dumneavoastră și cel din țara partenerului. Acest lucru se poate dovedi la fel de important ca și culegerea de informații cu privire la furnizor, din două motive. In primul rând, de legile celor două țări depind anumite aspecte ale relației contractuale. In al doilea rând, legislația unei țări (nu neapărat cea a țării dumneavoastră) s-ar putea dovedi mai favorabilă pentru dumneavoastră decât cea din cealaltă țară.

Sistemele de drept existente în lume

In lume, există patru sisteme principale de drept care cuprind prevederi în materie de comerț: dreptul cutumiar, dreptul civil, dreptul islamic și dreptul comunist (socialist). Numeroase țări au adoptat combinații ale acestor sisteme de drept și, în plus, au asimilat de-a lungul timpului influențe ale diverselor culturi. De exemplu, Japonia a avut ca model Germania atunci când și-a elaborat actuala legislație; din acest motiv, aici se aplică sistemul de drept civil, deși codul comercial reflectă influența SUA. Legislația malaeziană este o combinație între dreptul cutumiar, dreptul islamic și normele juridice locale. Sistemul de drept civil adoptat în Egipt combină normele de drept islamice cu dreptul civil francez și cu unele reguli specifice dreptului cutumiar ce trădează o ușoară influență britanică. In Asia, Africa și America de Sud, sistemul de drept al fiecărei țări coincide cu cel al țării care le-a determinat în trecut – Brazilia aplică un sistem de drept civil care reflectă trecutul sau portughez, în timp ce Singapore are un sistem de drept cutumiar datorită moștenirii sale britanice.

Dreptul cutumiar

Sistemul de drept cutumiar s-a dezvoltat în Anglia înainte de apariția legilor scrise. Când a apărut prima lege scrisă, tribunalele existau deja de multă vreme. Exista, de asemenea, un corp de legi impresionant, de drept cutumiar. Legile scrise au servit la confirmarea, codificarea, limitarea și completarea normelor nescrise aplicate de tribunale. In consecință, dreptul cutumiar se distinge prin aceea că se bazează pe deciziile luate de judecători în cazurile anterioare. Cu alte cuvinte, instanțele din țările cu sisteme de drept cutumiar aplică și interpretează legea scrisă pe baza principiilor care emană din deciziile anterioare sau prin extrapolarea unor principii noi din cele vechi și aplicarea lor în situațiile actuale.

Dintre țările care aplică dreptul cutumiar la tranzacțiile comerciale se numără Marea Britanie, SUA, Canada, Australia, Singapore, Israel, India, Egipt, Malaezia și Africa de Sud. În aceste țări, procesele se desfășoară de obicei în fata unui judecător, iar părțile pot solicita un juriu. Pentru a se asigura corectitudinea judecății, au fost elaborate reguli și proceduri complexe; la sentința judecătorească se poate face recurs.

Influența legilor locale

In majoritatea țărilor, părțile au o mare libertate în privința încheierii unui contract, inclusiv în ceea ce privește alegerea legii aplicabile. Cu toate acestea, legislația locală vă va limita posibilitățile de alegere și, în măsura în care drepturile și obligațiile nu sunt stipulate în contract, legea îl va completa cu anumite clauze considerate implicite. Legile respective vă vor influenta deciziile începând cu negocierea inițială și terminând cu executarea contractului. De exemplu, va trebui să cunoașteți următoarele detalii:

De aceea, înainte de negocierea unui contract, va trebui să știți în ce mod legile locale vă pot influența înțelegerea contractuală. Altfel, ați putea fi luat prin surprindere când veți constata că execuția clauzelor nu se face așa cum ne-am fi așteptat dumneavoastră.

Arbitrajul

Sistemele arbitrale sunt în general dezvoltate și eficiente, prin folosirea lor evitându-se întârzierile cu care se judecă procesele în instanță. Sunt preferate contractele în care părțile se obligă să soluționeze litigiile prin arbitraj.

Contractele

Contractele de vânzare-cumpărare de mărfuri sunt de obicei reglementate prin legi uniforme, similare Convenției Națiunilor Unite privind contractele de vânzare internațională de mărfuri (CVIM). Părțile au libertatea de a conveni asupra clauzelor, cu condiția ca ele să respecte politica publică și să nu oblige la executarea unei fapte ilegale. Când clauzele lipsesc, drepturile și obligațiile se deduc din lege sau din practicile utilizate de părți ori în ramura de activitate respectivă. Daunele se stabilesc de obicei după regula „câștigului nerealizat din afacere". Această regulă permite unei părți să pretindă a i se plăti ca despăgubire suma de bani care se dovedește că ar fi câștigat-o dacă cealaltă parte ar fi respectat contractul. In majoritatea jurisdicțiilor, sunt considerate daune și pierderile rezultate din nerespectarea contractului, cunoscute sub denumirea de daune incidente.

Dreptul civil

Cele mai multe țări în care nu se aplică dreptul cutumiar au sisteme de drept civil. Acestea se caracterizează prin existența unor culegeri cuprinzătoare și sistematice de legi scrise, cunoscute sub denumirea de coduri de legi, care guvernează majoritatea aspectelor activității umane. In țările respective au apărut mai întâi codurile de legi și apoi au fost create instanțele de judecată. Așadar, sentințele judecătorești au la bază normele juridice formulate în codurile de legi.

In sistemele de drept civil, procesele nu au loc în prezența unui juriu, cu excepția cazurilor penale; instanța se compune de obicei dintr-un complet de judecători. In comparație cu sistemele de drept cutumiar, există puține reguli bine definite cu privire la probatoriu, în fața instanței fiind permisă o minimă mărturie verbală sau o pledoarie. Cea mai mare parte a probelor și argumentelor sunt prezentate instanței în scris.

Sentințele judecătorești se bazează în general pe interpretarea legilor codificate fără a se face trimitere la cazurile precedente, deși în unele țări o sentință este considerată valabilă dacă a mai fost luată și altădată în cazuri identice. In consecință, verdictul într-un proces oarecare este mai puțin previzibil decât în sistemele de drept cutumiar, acestea din urmă bazându-se pe precedente.

Arbitrajul

In multe țări cu sisteme de drept civil există proceduri de recunoaștere a sentințelor arbitrale. In multe dintre ele există sisteme eficiente de arbitraj, deși adeseori acestea nu pot soluționa decât anumite categorii de litigii. In general, litigiile comerciale pot face obiectul arbitrajului.

Contractele

De regulă, contractele comerciale (încheiate între comercianți) nu trebuie să existe neapărat în formă scrisă. In tranzacțiile cu mărfuri, clauzele contractuale sunt adesea menționate de legile țării, deși acestea din urmă permit părților să convină explicit asupra anumitor clauze. De obicei, se consideră că buna credință și onestitatea părților sunt cuprinse implicit în contractele comerciale. In practică, executarea silită a contractelor verbale este greu de realizat din cauză că instanțele de drept civil acceptă numai dovezile scrise, nu și pe cele verbale. Negocierea este metoda preferată prin care se rezolvă diferendele sau se aduc modificări minore clauzelor contractuale.

În multe coduri civile nu sunt prevăzute regulile care trebuie să stea la baza evaluării daunelor rezultate din încălcarea contractului. într-o serie de țări cu sisteme de drept civil ele nu sunt încă bine definite. Totuși, în aceste țări instanțele sunt mai dispuse decât cele din țările cu sisteme de drept cutumiar să se pronunțe în favoarea executării exprese a contractelor. O astfel de sentință obligă una din părți să execute o acțiune specifică mandatată de către instanță, ca de exemplu returnarea bunurilor sau efectuarea plătii. Multe din sistemele de drept civil dispun de mecanisme bine puse la punct de executare silită și urmărire, în scopul aplicării sentințelor judecătorești.

Dreptul islamic In chestiuni penale, familiale și în cazuri de ofensă personală, statele musulmane sau islamice aplică Legea Islamului, derivată din Coran și Sunna. Adepții Coranului cred că acesta conține dezvăluirile pe care Allah le-a făcut profetului Mahomed, în timp ce Sunna este o culegere care cuprinde învățăturile și faptele profetului. Aceste cărți sacre nu conțin coduri detaliate, ci mai degrabă norme și precepte ale religiei musulmane. Musulmanii nu modifică legile cuprinse aici datorită credinței lor că, după moartea Profetului, revelația directă a lui Dumnezeu a încetat, iar cuvintele lui Dumnezeu nu pot fi schimbate.

Cu unele excepții, majoritatea țărilor musulmane nu mai respectă cu strictețe forma tradițională a legii islamice. Astăzi, aplicarea ei tinde să se limiteze la dreptul familiei și la cel succesoral. Chiar și aceste legi au fost codificate, astfel încât rareori se face trimitere la textele tradiționale, cu excepția situațiilor în care codurile și legile scrise existente nu fac referire la anumite situații. Pentru a se adapta la schimbările survenite atât în societățile moderne cât și în practicile internaționale de afaceri, majoritatea statelor musulmane au adoptat coduri de legi după modele europene, în special după Codul francez sau napoleonian. Un compartiment special al tribunalelor comerciale sau administrative se ocupă de obicei de litigiile comerciale în conformitate cu normele dreptului civil. Sentințele judecătorești se iau în baza legii; precedentele nu influențează sentințele ulterioare.

Arbitrajul

Litigiile comerciale private pot fi soluționate pe calea arbitrajului în numeroase țări musulmane. Acordul și sentința arbitrală trebuie aprobate de instanțele din țara în care se dorește executarea sentinței.

Contractele

Părțile dispun de libertate contractuală, cu condiția ca înțelegerile să nu contravină normelor juridice și practicilor tradiționale specifice legii islamice. Adesea, dacă se impune "executarea silită a contractului, trebuie să se facă dovada existenței acestuia în scris; cu toate acestea, existența unui contract verbal poate fi dovedită cu ajutorul unui martor. O clauză care prevede că legea aplicabilă este alta decât cel islamic este considerată nulă. Tranzacțiile care presupun perceperea unei dobânzi pot fi considerate cămătărie, fiind astfel interzise. Instanțele acceptă numai acoperirea daunelor efective; profiturile nerealizate și șansele pierdute sunt considerate speculații. Multe clauze contractuale sunt restricționate sau neexecutabile; printre acestea se numără restituirea bunurilor în caz de nerespectare a contractului, păstrarea dreptului de proprietate de către vânzător, reparațiile, actele de renunțare și limitarea răspunderii. Garanțiile respectă de regulă normele Shari'ah.

Dreptul comunist

Sistemul de drept comunist se aplică în China, Cuba, Republica Populară Democrată Coreeană și Vietnam. Ele își au originea în Manifestul comunist elaborat de Karl Marx și Friedrich Engels. Manifestul este un mandat filosofic prin care drepturile individuale sunt subsumate binelui general al societății, plecându-se de la ipoteza că drepturile fiecărui cetățean sunt o componentă intrinsecă a obiectivelor statului. Din Manifest s-a dezvoltat treptat un cod de legi, în vederea creării unei societății socialiste și apoi comuniste; în acel moment, se presupunea că legile vor înceta să mai existe datorită faptului că noua societate avea să funcționeze fără a mai fi necesare reguli sau regulamente.

În sistemul comunist, statul este cel care desfășoară în principal activități de comerț exterior. Relațiile comerciale cu firmele de stat sunt serios afectate de politicile guvernamentale în vigoare; modificarea clauzelor contractuale poate fi determinată de o schimbare bruscă a ideologiei care servește scopului creării unei economii planificate. In măsura în care puteți face afaceri cu întreprinzători privați, veți constata că drepturile particularilor de a încheia contracte depind și de politica de stat, pentru că drepturile societății în ansamblu prevalează asupra celor individuale.

Particularii se adresează rareori instanțelor comuniste pentru soluționarea litigiilor comerciale. Legile aplicate tind să aibă un puternic conținut ideologic, impropriu interpretării raporturilor comerciale. Judecata se face cu ușile deschise, direct și se bazează pe depozițiile verbale ale martorilor și pe examinare. Regulile probatorii sunt minime, iar cazuistica nu are o importanță prea mare. Instanța ia în considerare toate probele prezentate, decide asupra valorii și importanței relative a faptelor și formulează o sentință în baza normelor juridice generale și a ideologiei comuniste.

Contractele

Din ce în ce mai mulți întreprinzători privați încheie contracte de vânzare-cum-părare de marfa în țările comuniste, dar tranzacțiile comerciale se derulează încă în primul rând cu instituțiile guvernamentale. Importurile și exporturile de bunuri trebuie efectuate prin intermediul societăților comerciale autorizate. Dificultatea cu care se negociază contractele cu instituțiile guvernamentale limitează libertatea contractuală. Țările comuniste care înregistrează un volum ridicat de schimburi comerciale cu străinătatea au elaborat legi referitoare la contractele cu caracter privat. De exemplu, în China, contractele încheiate pentru tranzacțiile cu mărfuri nu trebuie să aibă o anumită formă, dar în cazul tranzacțiilor internaționale se folosesc, de regulă, formulare-tip.

În țările comuniste legile se modifică rapid. Multe dintre aceste țări se află în plin proces de modernizare a propriilor economii și au constatat că trebuie să-și adapteze practicile comerciale la conjunctura economică internațională. Referitor la contractele de vânzare-cumpărare de mărfuri, sistemele lor juridice combină dreptul civil cu cel cutumiar. Atunci când faceți afaceri cu parteneri din aceste țări, este important să știți că imprevizibilitatea birocrațiilor guvernamentale face ca înțelegerile contractuale să fie nesigure. Căutați să stabiliți relații trainice cu comercianții respectivi pentru a conferi stabilitate acordurilor dumneavoastră, indiferent de situația politică și economică.

OFERTA DE MĂRFURI

Atunci când vânzătorul primește o cerere de ofertă din partea unui cumpărător, una din variante este să-i transmită acestuia o ofertă într-un format neconvențional, de exemplu sub forma unei scrisori. Aceasta este de obicei scurtă, conținând doar condițiile esențiale ale ofertei. In cazul în care cumpărătorul face o comandă, scrisoarea de ofertă și comanda respectivă constituie o dovadă suficientă a existenței unui contract, dacă se impune executarea silită; această procedură este mai potrivită pentru tranzacțiile ocazionale, de mai mică amploare, când părțile nu intenționează să stabilească o relație de durată. Dacă trimiteți o asemenea scrisoare, este indicat să anexați la ea prevederi contractuale mai detaliate, care vor putea fi înscrise pe verso.

Model de contract: Oferta de mărfuri (față)

[antetul vânzătorului

[data]

[numele firmei cumpărătoare]

[adresa cumpărătorului

COMENTARIU: Contractul este obligatoriu pentru părțile semnatare. Ele trebuie să se identifice prin numele legal, denumirea firmei și adresă. Dacă una din părți va fi nevoită ulterior să o înștiințeze pe cealaltă, va folosi adresa specificată în contract.

Ref: Vânzarea de [identificarea mărfii[

Stimate/Stimată [Domnule/Doamnă],

Vă mulțumim pentru cererea dumneavoastră de ofertă din [data] cu privire la achiziționarea de [identificați marfa]. Suntem încântați să vă oferim prețul nostru cel mai competitiv de [suma și moneda]. Comanda minimă este de [cantitatea și unitatea de măsură]

COMENTARIU: Această clauză cuprinde condițiile esențiale ale contractului, cu excepția livrării. Identificarea mărfii presupune o descriere concretă a acesteia care poate să includă și un număr de model. Este bine să anexați o asemenea descriere pentru a vă asigura că specificațiile sunt clare.

Vă rugăm să luați cunoștință de faptul că acceptarea comenzii dumneavoastră se va face potrivit condițiilor de pe verso. De asemenea, comanda dumneavoastră nu va da naștere la un contract între noi. După primirea comenzii, vă vom confirma în scris acceptul nostru, moment în care vom considera că avem un contract obligatoriu cu dumneavoastră.

COMENTARIU: Trebuie să vă exprimați foarte clar intențiile, așa încât să nu apară discuții în chestiunea „reprezintă comanda un accept și dă ea naștere la un contract obligatoriu?" Dacă nu vreți să parcurgeți etapa suplimentară a confirmării comenzii, puteți modifica această prevedere, specificând că relația contractuală se formează în momentul primirii comenzii.

Pentru această comandă, condițiile speciale de expediere sunt următoarele: [specificații].

COMENTARIU: Clauzele standard înscrise pe verso nu sunt, de regulă, adaptate la diversele situații care pot apărea în practică. Dacă există cerințe speciale cu privire la expediere, specificați-le în scrisoare.

Vă vom livra marfa comandată la adresa mai sus menționată, cu excepția cazului în care indicați în comandă o adresă diferită. Livrarea va avea loc în [număr] zile de la primirea comenzii, cu excepția cazului în care vă vom informa altfel. Condițiile de livrare sunt următoarele: specificații.

COMENTARIU: Până când nu veți primi comanda de la cumpărător, nu veți putea stabili o dată de livrare. Oferta dumneavoastră trebuie totuși să prevadă o posibilitate de determinare a acesteia. Vânzătorul poate, de asemenea, să-1 înștiințeze pe cumpărător în legătură cu data livrării în momentul confirmării comenzii.

Dacă nu vom primi o comandă de la dumneavoastră până la [data] oferta noastră nu mai este valabilă.

Cu sinceritate, al dumneavoastră [semnătura vânzătorului].

Model de contract: Oferta de mărfuri (verso)

CONDIȚII DE VÂNZARE

1.MODIFICAREAPREZENTELORCONDIȚII. Nici o modificare, ștergere sau adăugare operată asupra acestor condiții nu are efect dacă vânzătorul nu o acceptă în scris.

2.TERMENUL INDICAT PENTRU LIVRARE . Orice termen sau dată a livrării indicată de către vânzător este estimativă. Vânzătorul îl va înștiința pe cumpărător în legătură cu orice întârziere survenită, precum și cu noua dată de livrare estimată. Dacă livrarea întârzie mai mult de 30 de zile de la data indicată inițial, cumpărătorul are dreptul de a anula contractul, înștiințându-l în scris pe vânzător cu cel puțin 5 zile înainte de data estimată pentru livrare. Dacă însă întârzierea în livrare este cauzată de strădaniile vânzătorului de a respecta specificațiile furnizate de cumpărător, acesta din urmă nu va avea dreptul să anuleze contractul. în acest caz, vânzătorul va înștiința cealaltă parte despre întârziere și se va renegocia o nouă dată de livrare. Incapacitatea vânzătorului de a respecta data de livrare indicată, din cauza specificațiilor furnizate de cumpărător nu constituie o încălcare a contractului.

3.PREȚUL FERM. Dacă cumpărătorul comandă marfa în intervalul de timp indicat în prezenta ofertă, prețul mărfii va rămâne ferm, indiferent de variațiile pe care le vor înregistra costurile de producere a mărfii.

4.LIPSA GARANȚIILOR. Nu se acordă condiții sau garanții, explicite sau implicite, cu privire la durata de viață ori de utilizare a bunurilor furnizate. Vânzătorul nu garantează conformitatea mărfii cu orice scop sau destinație în orice condiții, indiferent dacă el știe sau a fost informat în legătură cu scopul sau destinația stabilită pentru marfa
respectivă.

5.PRODUSELE DEFECTE. Dacă cumpărătorul consideră că oricare din produsele livrate este defect, singura posibilitate de remediere este să returneze marfa vânzătorului. Cumpărătorul nu va formula nici o pretenție în caz de pierdere, deteriorare sau cheltuială ce ar rezulta direct sau indirect din defectele amintite. Dacă marfa este înapoiată
vânzătorului, iar defectele sunt acceptate, acesta o va înlocui în conformitate cu comanda inițială, cu condiția ca și cumpărătorul să ceară înlocuirea mărfii defecte, iar produsele înlocuitoare să mai poată fi furnizate.

6.ÎNȘTIINȚAREA CU PRIVIRE LA DAUNE, LIPSURI SAU PIERDERE. Cumpărătorul trebuie să remită vânzătorului orice reclamații cu privire la deteriorarea mărfii pe parcursul transportului, lipsă la cantitate sau pierderea mărfii în termen de [număr] zile de la recepția mărfii. Vânzătorul nu va lua în considerare nici o reclamație referitoare la deteriorare, lipsă la cantitate sau pierdere dacă cumpărătorul nu-l va înștiința în scris și nu va remite separat o reclamație cărăușului vizat.

7.LICENȚELE Șl MATERIILE PRIME. Acceptarea de către vânzător a oricărei comenzi este condiționată de primirea de către acesta a tuturor licențelor necesare în vederea aprovizionării și fabricației, precum și de capacitatea sa de a procura materiile prime. Dacă vânzătorul nu poate onora o comandă din cauză că nu dispune de licențe sau
de materii prime, el are dreptul de a anula contractul.

8.OPRIREA. ÎNTÂRZIEREA SAU ÎNTRERUPEREA ACTIVITĂȚII. Vânzătorul are dreptul de a suspenda toate livrările și de a prelungi cu acest interval de timp termenul de executare indicat inițial în contract, dacă el își oprește, întârzie sau își întrerupe activitatea din cauza grevelor, a închiderii fabricilor, a conflictelor de muncă, a defecțiunilor tehnice, a accidentelor sau din oricare altă cauză care scapă de sub controlul părților.

9.FORȚA MAJORĂ. Dacă vânzătorul nu poate să livreze marfa din cauza producerii unor evenimente care îi scapă de sub control – ostilități între națiuni, războaie, stare de necesitate la scară națională, preluarea de către stat a proprietății sau a produselor vânzătorului, catastrofe naturale etc. – vânzătorul este obligat să-l înștiințeze pe cumpărător că va onora doar parțial comanda sau că reziliază contractul.

10.DESPĂGUBIRI PENTRU SPECIFICAȚIILE CU PRIVIRE LA MARFĂ, în cazul în care cumpărătorul furnizează vânzătorului anumite specificații cu privire la marfă, el îl va despăgubi pe vânzător pentru toate daunele, penalizările, costurile și cheltuielile care ar apărea din cauză că specificațiile respective reprezintă o violare a brevetelor, proiectelor, mărcilor de comerț sau a altor drepturi de proprietate intelectuală ale unor terți.

11.DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ. Toate drepturile de proprietate intelectuală asociate mărfii – incluzând, dar nelimitându-se la denumirea firmei, denumirile comerciale, mărcile de comerț, mărcile de servicii, ambalajul comercial, brevetele, proiectele și drepturile de autor – rămân în proprietatea vânzătorului, dacă nici unul din aceste drepturi asociate cu specificațiile furnizate de cumpărător nu aparțin vânzătorului. Cumpărătorul nu va modifica marfa, designul, modul de ambalare sau de etichetare a mărfii în nici un fel; toate reclamele trebuie să specifice faptul că drepturile de proprietate intelectuală aparțin vânzătorului.

ARBITRAJUL. Părțile consimt să supună orice litigiu legat de contract unui arbitru sau unor arbitri desemnați de către părți. Ele vor accepta sentința arbitrată ca obligatorie. Arbitrajul se va realiza în conformitate cu [denumirea regulilor arbitrale].

LEGEA APLICABILĂ. Prezentele condiții, împreună cu contractul, se vor supune și vor fi interpretate conform legilor din [țara].

CONVENȚIA DE VÂNZARE

În multe tranzacții, o convenție de vânzare se poate dovedi mai mult decât satisfăcătoare. Ea constituie dovada suficientă ca s-a făcut o comandă prin telefon sau fax pentru livrarea imediată, într-un singur lot a unei mărfi – o tranzacție încheiată înainte ca părțile să fi avut timp să analizeze și să negocieze un contract ferm de vânzare-cumpărare. Convenția poate fi adaptată și pentru a fi utilizată ca document doveditor al fiecărei tranzacții efectuate în baza unui contract-cadru ce stabilește o relație pe termen lung între părți. Ea poate fi întocmită rapid, marfa fiind expediată imediat. In majoritatea cazurilor, convenția de vânzare îmbracă forma unei scrisori sau a unei facturi.

Utilizarea convenției

Dacă decideți să utilizați o convenție de vânzare, asigurați-vă că ați acoperit toate punctele esențiale referitoare la: marfa, livrare, preț și condiții de plată. Este de asemenea important să știți că acest document nu face decât să „schițeze" relația dumneavoastră cu cealaltă parte și că, în consecință, el nu definește complet această relație. De exemplu, convenția nu prevede mecanisme de soluționare a eventualelor litigii și nici nu face referiri la garanții, legea aplicabilă, drepturile de inspecție sau obligațiile de limitare a daunelor-interese.

Model de contract: convenția de vânzare

[antetul vânzătorului /dată]

COMENTARIU: Ambele părți vor trebui să dateze convenția în momentul semnării sale. Data ultimă va fi considerată data de intrare în vigoare a acordului. Aceasta se poate dovedi importantă dacă anumite clauze se raportează la data respectivă. De exemplu, părțile pot conveni ca livrarea să se facă în termen de 30 de zile de la data acordului.

[numele firmei cumpărătoare] /adresa cumpărătorului

COMENTARIU: Contractul este obligatoriu pentru părțile specificate de acesta.

Trebuie sa ne asiguram că părțile sunt desemnate prin numele legal, denumirea firmei și adresă.

COMANDA

Partea care trebuie să o înștiințeze pe cealaltă va folosi adresa specificată în contract. Confirmăm comanda dumneavoastră primită pe [data] pentru următoarele produse:

COMENTARIU: Este bine să confirmați în scris orice comandă primita. O asemenea confirmare va indica faptul că dumneavoastră cunoașteți deja clauzele. Ea reprezintă în esență un accept și creează un contract obligatoriu.

Produsele trebuie înscrise, inclusiv cantitatea, felul, numărul de model, culoarea și alte caracteristici de identificare. Dacă mărfurile diferă ca preț, menționați prețul unitar și prețul total al cantității comandate.

COMENTARIU: Clauza care descrie felul, cantitatea și calitatea mărfii este esențială. In lipsa acesteia, acordul dumneavoastră este neexecutabil în mod normal pentru că felul și cantitatea mărfii nu pot fi deduse – marfa trebuie aleasă de părțile contractante.

Condițiile prezentei comenzi sunt următoarele:

Data livrării: în ziua de sau înainte de [data]

Prețul: Total [suma și moneda] [specificați condițiile de livrare]

Cerințe speciale privind ambalarea: [specificați]

Plata: Prin depozit constituit la emiterea comenzii [suma și moneda]

În momentul recepției [mărfii/facturii] [suma și moneda] Reguli privind returnarea produselor: Dacă produsele nu vă satisfac, aveți posibilitatea de a ni le returna în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii lor, în schimbul sumei plătite.

Semnătura dumneavoastră va crea între noi un contract obligatoriu.

[Numele si prenumele]

[semnătura]

[numele și calitatea semnatarului]

[adresa firmei]

Acceptat:

[Numele firmei cumpărătorului]

[semnătura]

[numele și calitatea semnatarului]

Datat: [data]

Comanda

De îndată ce știe ce se oferă spre vânzare, știe prețul și condițiile de vânzare, cumpărătorul îi poate remite vânzătorului o comandă. De fapt, comanda este o ofertă de achiziționare. Nici un contract nu ia naștere până când comanda nu este acceptată de vânzător. Clauzele standard sunt adesea înscrise pe verso. Părțile trebuie să fie atente ca aceste clauze să nu intre în conflict cu condițiile impuse de vânzător. Clauzele contradictorii vor fi supuse renegocierii și modificării, înainte ca părțile să semneze contractul.

[antetul cumpărătorului] Comanda nr.: [număr] Datată: [data]

Către: [numele și adresa vânzătorului]

Suntem încântați să vă remitem următoarea comandă, conform condițiilor înscrise pe verso:

Numărul modelului Descriere Cantitate Preț unitar Preț total

[enumerați] [enumerați] [enumerați] [enumerați] [enumerați]

Total parțial

Impozit

Cheltuieli de expediere

Preț total

Condițiile de expediere și livrare: [specificați costurile și documentele aferente importului și exportului, destinațiile, termenele de livrare și asigurările necesare].

[semnătura cumpărătorului]

Model de contract: Comanda (verso)

CONDIȚIILE COMENZII

Comanda este condiționată de următoarele clauze:

1.ACCEPTAREA. Se consideră că Vânzătorul acceptă Oferta făcută prin prezenta Comandă în momentul în care el confirmă Cumpărătorului în scris Comanda și Data livrării.

2.LIVRAREA. Cumpărătorul și-a stabilit propriul plan de producție în baza termenului de livrare specificat in prezenta Comandă. Dacă livrarea întârzie. Cumpărătorul va suporta pierderi substanțiale. Avizând această clauză. Vânzătorul confirmă explicit faptul că termenul de livrare este o condiție esențială a prezentului contract și că orice întârziere va fi considerată o încălcare a contractului. Dacă livrarea întârzie. Cumpărătorul are dreptul de a anula prezenta Comandă, de a-și procura marfa din alte surse și de a-l face pe vânzător răspunzător de pierderile rezultate. (inițialele părților)

COMENTARIU: In mod normal, vânzătorul va solicita un termen de livrare mai flexibil, astfel încât nu orice întârziere să reprezinte o încălcare a contractului. în schimb, cumpărătorul are anumite planuri pentru produsele respective și, de aceea, optează pentru o estimare cât mai corectă, dacă nu pentru o dată sau un termen exact al livrării. Aceste două poziții se află în conflict, iar părțile vor trebui să negocieze pentru a ajunge la un compromis. Clauza de livrare prezentată aici acționează numai împotriva vânzătorului; ea va trebui modificată pentru a reflecta înțelegerea la care au ajuns părțile prin negociere.

3.PREȚUL ȘI CONDIȚIILE DE PLATA. Prețul Mărfii nu trebuie să depășească ultimul preț cotat sau perceput Cumpărătorului, cu excepția cazului în care acesta din urmă consimte altfel în scris. Plata se va efectua în termen de 30 de zile. Cumpărătorului i se va acorda o reducere de [număr] procente pentru efectuarea plății înainte de împlinirea celor 30 de zile de la data facturării.

COMENTARIU: Dacă vânzătorul nu acordă un stimulent astfel încât plata să se facă înainte de scadentă, cumpărătorul îl poate solicita el. Și această clauză trebuie supusă negocierii. Ea nu va trebui să intre în conflict cu condițiile de plată oferite de către vânzător.

4.CANTITĂȚILE. în situația în care Vânzătorul nu poate să expedieze cantitatea de Marfă comandată, el trebuie să îl înștiințeze pe Cumpărător înainte de data livrării. Cumpărătorul are dreptul de a anula întregul contract, de a accepta alte produse sau de a fi de acord cu reducerea cantității. Prețul se va ajusta în funcție de Marfa efectiv primită.

5.ASIGURAREA. Vânzătorului îi revine obligația de a asigura întreaga Marfă expediată.

COMENTARIU: Atunci când condițiile de expediere sunt incluse în comandă, este bine să detaliați obligațiile părților cu privire la asigurarea mărfii. In aceste condiții, o asemenea clauză poate fi eliminată. Oricum, părțile trebuie să stabilească valoarea asigurării, momentul în care riscul de pierdere va fi transferat cumpărătorului, precum și măsura în care una din părți va fi beneficiara asigurării efectuate de cealaltă parte.

6.DOCUMENTELE DE TRANSPORT. Ca dovadă a faptului că Marfa a fost expediată. Vânzătorul va remite Cumpărătorului factura și recipisa explicită sau conosamentul semnat de cărăuș. Vânzătorul va pregăti apoi setul complet de documente vamale pentru exportul și importul Mărfii.

7.DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA DESENELOR Șl SPECIFI CAȚIILOR. Dacă Cumpărătorul a furnizat Vânzătorului desene și/sau specificații. Cumpărătorul deține permanent dreptul de proprietate asupra lor. Vânzătorul se obligă să le utilizeze doar în scopuri legate de prezenta Comandă și să păstreze secretul asupra
acestora. Ele nu vor fi dezvăluite nici unei persoane sau entități, altcineva decât angajații Vânzătorului, sub contractanții săi sau inspectorii guvernamentali. După onorarea prezentei Comenzi sau la cererea Cumpărătorului, Vânzătorul îi va returna acestuia imediat toate desenele și specificațiile.

COMENTARIU: Nu uitați să vă protejați proprietatea intelectuală. Revelarea design-ului, mărcilor de comerț, planurilor, secretelor comerciale și a altor elemente similare poate avea ca rezultat pierderea drepturilor dumneavoastră exclusive. Va trebui să includeți o clauză de confidențialitate și o declarație explicită asupra dreptului dumneavoastră de proprietate intelectuală.

GARANȚIILE OFERITE DE VÂNZĂTOR. Vânzătorul garantează că Marfa livrată nu are defecte de material sau de execuție și respectă strict specificațiile, desenele sau mostrele Cumpărătorului, în cazul în care acestea au fost furnizate. Prezenta garanție rămâne valabilă după controlul, livrarea, acceptarea și plata Mărfii.

9. CONTROALELE. Cumpărătorul are dreptul de a controla Marfa în localurile proprii. Cumpărătorul are dreptul de a respinge produsele care nu sunt conforme cu prezenta Comandă și de a le returna Vânzătorului, pe cheltuiala acestuia. La cererea Cumpărătorului, Vânzătorul va înlocui marfa returnată.

COMENTARIU: Dacă marfa este transportată pe distanțe mari, este bine să o controlați înainte de efectuarea transportului, pentru conformitate, și după transport, pentru observarea daunelor și a pierderilor. Dacă cumpărătorul nu poate controla personal marfa înainte de expediere, există firme specializate care execută asemenea controale în condiții de obiectivitate. Dacă verificările sunt efectuate de terți, asigurându-ne că veți primi o atestare scrisă a rezultatelor.

10. CESIUNEA. Prin prezenta Comandă nu se permite cedarea sau delegarea de către una din părți a drepturilor sau obligațiilor aferente, fără acordul scris al celeilalte. Orice încercare de cedare sau delegare fără acordul prealabil al ambelor părți este declarată nulă.

COMENTARIU: Dacă părțile interzic orice cesiune sau delegare de drepturi, ele nu vor reuși să execute o astfel de clauză pentru că legea acordă implicit un asemenea drept. Totuși, părțile au posibilitatea de a limita aceste drepturi, obligând de exemplu părțile să-și exprime în prealabil acordul.

11. FORMAREACONTRACTULUI. Dacă Vânzătorul acceptă prezenta Comandă fără a opera nici o modificare, ștergere sau adăugare, părțile devin legate printr-un contract ferm. Orice modificare, ștergere sau adăugire va fi considerată o contraofertă, fiind necesar acceptul Cumpărătorului în scopul formării unui contract ferm.

COMENTARIU: Este indicat să controlați formarea contractului printr-o clauză similară cu cea prezentată aici. Dacă părțile sunt comercianți, modificarea unei prevederi neesențiale pentru derularea contractului nu constituie neapărat o contraofertă. Ea poate reprezenta o acceptare, care duce la nașterea unui contract ferm. Dacă modificarea nu vă satisface, va trebui să analizați dacă aceasta influențează o prevedere esențială, chestiune foarte vagă al cărei înțeles variază în funcție de interpretare.

12. LEGEA APLICABILA ȘI FORUL TUTELAR . Prezenta Comandă urmează a fi interpretată în conformitate cu legile din [țara] Orice litigiu între părți va fi soluționat de un for din [țara].

COMENTARIU: S-ar putea ca ambele părți să prefere propria legislație și propriul for pentru soluționarea litigiilor; din acest motiv, clauza va trebui renegociată. Asigurați-vă că veți ajunge la un acord. în cazul în care clauza intră în conflict cu cea stipulată de către vânzător, forul va ignora probabil ambele prevederi. Amintiți-vă că există numeroase motive pentru a alege legea și forul din tara partenerului. Legislația respectivă ar putea fi mai dezvoltată sau mai favorabilă dumneavoastră. Procedura poate fi mai operativă, iar executarea silită va fi facilitată atât timp cât puteți evita procesul recunoașterii unei sentințe formulată de o instanță din străinătate.

CONTRACTUL DE VÂNZARE CONDIȚIONATĂ

Dacă bunurile sunt de valoare mare, cumpărătorul ar putea dori să le utilizeze imediat, dar să le plătească ulterior. Contractul de mai jos este adaptat pentru o tranzacție de acest fel, cunoscută sub denumirea de vânzare condiționată. El se utilizează doar în cazul în care termenul de plată este relativ scurt, ca de exemplu șase luni. Dacă acesta depășește un an sau mai mult, este indicat să se încheie un contract de leasing sau de vânzare pe credit.

Prezentul Contract a fost încheiat pe data de [data], între [nume], [descriere și naționalitate] din [adresa] (Vânzătorul), și [nume], [descriere și naționalitate] din [adresa] (Cumpărătorul). Părțile convin următoarele:

COMENTARIU: Contractul este obligatoriu pentru părțile semnatare, iar acestea trebuie să fie cele la care se face referire în această clauză. Dați numele complet al fiecărei părți, iar în cazul în care una din ele este persoană juridică, specificați felul acesteia (societate în nume colectiv, pe acțiuni, cu răspundere limitată, non-profit etc). Adresa fiecărei părți poate să apară fie aici, fie la sfârșitul contractului, imediat după semnături. In contractele internaționale, descrierea fiecărei părți trebuie să includă și naționalitatea.

1.VÂNZAREA MĂRFII. Vânzătorul consimte sa vândă, iar Cumpărătorul consimte să cumpere următoarele bunuri („Marfa"): [enumerați].

COMENTARIU: Descrierea mărfii trebuie să fie concretă, cuprinzând numerele de model, culorile, cantitățile etc. In cazul în care Cumpărătorul furnizează anumite specificații, este bine ca acestea să fie incluse într-o anexă separată; se va menționa faptul că ea face parte din contract,

2. PREȚUL DE CUMPĂRARE. Cumpărătorul consimte să plătească [suma și moneda, de ex., 18000 USD] pentru Marfă („Prețul de cumpărare"), conform următorului grafic: [specificați, de ex.. 6000 USD la semnarea prezentului Contract de către ambele părți; restul de 12000 USD se va plăti în 6 rate lunare egale, în valoare de 2000 USD fiecare, în a zecea zi a fiecărei luni începând cu (data) și terminând cu (data)].

COMENTARIU: Deși termenul de plată este scurt, părțile au posibilitatea de a modifica această clauză luând în calcul perceperea unor dobânzi. Acestea se vor plăti o dată cu rata lunară la care se calculează. Pentru a stimula efectuarea plății înainte de scadență, vânzătorul poate să renunțe la „penalizările" reprezentate de dobânzi.

PROPRIETATEA ASUPRA MĂRFII. Vânzătorul este proprietarul Mărfii până când Cumpărătorul plătește integral Prețul de cumpărare prevăzut în prezentul Contract, indiferent dacă Marfa este livrată Cumpărătorului înainte de a fi plătită integral.

4.UTILIZAREA MĂRFII. Atâta timp cât nu a plătit integral Prețul de cumpărare. Cumpărătorul trebuie să păstreze și să utilizeze Marfa doar în următoarele locuri: \enumerați}. Cumpărătorul nu are dreptul de a ipoteca, vinde, gaja Marfa, ori de a o greva, împrumuta sau de a dispune de ea în alt fel atâta timp cât Marfa se află în proprietatea Vânzătorului.

COMENTARIU: Această clauză este probabil suficient de cuprinzătoare pentru a acoperi diversele destinații ale mărfii care nu sunt permise. Totuși, vânzătorul va trebui să studieze legislația din tara cumpărătorului pentru a vedea dacă există și alte posibilități ce se cuvin a fi specificate explicit. El trebuie să țină cont de faptul că marfa, pe timpul deținerii de către cumpărător, poate face obiectul unor rețineri sau sechestre involuntare, cum ar fi cele impuse de către autoritățile fiscale sau de către instanțele de declarare a falimentelor.

5.ASIGURAREA. Dacă nu a achitat integral Prețul de cumpărare. Cumpărătorul trebuie să asigure Marfa cu suma de [suma și moneda] împotriva riscurilor de pierdere, deteriorare sau distrugere. Polița de asigurare trebuie să-l indice pe Vânzător ca beneficiar al despăgubirii. Polița trebuie emisă de către o societate de asigurări solvabilă, cu o bună
reputație, iar Cumpărătorul trebuie să remită Vânzătorului un exemplar al acestei polițe. Dacă Cumpărătorul nu poate sau nu reușește din diverse motive să asigure sau să continue să asigure Marfa, Vânzătorul o poate asigura el însuși, obligându-l pe Cumpărător la plata primelor. Dacă Marfa se pierde, se deteriorează sau se distruge înainte de plata integrală a

Prețului de cumpărare. Vânzătorul are dreptul de a participa la beneficiile obținute de Cumpărător din asigurarea Mărfii în limita sumei neachitate din Prețul de cumpărare.

COMENTARIU: Este important să se prevadă faptul că vânzătorul poate asigura marfa în cazul în care cumpărătorul este incapabil să facă acest lucru. S-ar putea ca în țara cumpărătorului să se poată sau să nu se poată încheia asigurarea dorită.

6.DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ . Prin prezentul Contract, Cumpărătorului nu i se transferă, concesionează sau acordă în nici un fel drepturile de proprietate intelectuală. Aceste drepturi reprezintă proprietatea exclusivă a Vânzătorului, Cumpărătorul neavând nici un drept de proprietate intelectuală aferent Mărfii.
El se obligă să nu încalce drepturile de proprietate intelectuală ale Vânzătorului.

7.NEÎNDEPLINIREA OBLIGAȚIILOR Șl ACCELERAREA EXECUȚIEI CONTRACTULUI. în cazul în care Cumpărătorul nu efectuează plata a două sau mai multe rate din Prețul de cumpărare sau nu-și îndeplinește orice altă obligație derivată din prezentul Contract, Vânzătorul are dreptul de a cere plata integrală a sumei restante din Prețul de cumpărare. Dacă Cumpărătorul nu respectă cererea Vânzătorului, părțile vor depune eforturi în vederea renegocierii condițiilor de plată. Dacă părțile nu soluționează litigiul. Cumpărătorul fie va returna Vânzătorului Marfa, fie îi va permite acestuia accesul în unitățile sale, la ore rezonabile, în scopul recuperării Mărfii. Vânzătorul poate să revândă Marfa în contul Cumpărătorului sau să o răscumpere la valoarea curentă de piață. Dacă Marfa este revândută, suma obținută va servi în primul rând la acoperirea cheltuielilor generate de recuperarea și revânzarea Mărfii și apoi la acoperirea sumei neplătite din Prețul de cumpărare. Orice excedent va reveni Cumpărătorului, iar orice deficit va fi imputat Cumpărătorului.

COMENTARIU: Această clauză prevede renegocierea condițiilor de plată în eventualitatea unei neîndepliniri a obligațiilor. Deși nu este obligatorie, negocierea este recomandabilă. Altfel, vânzătorul ar putea rămâne cu un echipament uzat, cu valoare minimă, în loc să primească toți banii care i se cuvin, în condițiile în care nici una din părți nu își va recupera probabil toate cheltuielile de transport, instalare etc. Părțile implicate în tranzacții internaționale trebuie să dea dovadă de flexibilitate, luând în calcul fluctuațiile inerente ale economiilor și piețelor, cel puțin până în punctul în care se obține încă profit.

[semnăturile ambelor părți]

CONTRACTUL DE CONSULTANȚĂ

Această carte se ocupă în primul rând de contractele de vânzare-cumpărare de mărfuri. Un contract de prestări servicii ridică probleme specifice; câteva dintre acestea vor fi prezentate în cele ce urmează. In cursul procesului de vânzare sau de cumpărare a unor mărfuri, este foarte posibil să încheiați contracte de prestări servicii. S-ar putea să fiți nevoit să studiați piețele, să desfășurați activități de relații publice sau să faceți investigații secrete asupra unor nereguli. Contractul de mai jos este pentru o prestație de servicii de consultanță. Dacă nevoia de servicii este continuă, puteți încheia un contract prin care să vă asigurați din timp serviciile necesare în schimbul unor taxe lunare sau anuale. Totuși, trebuie să fiți foarte atent atunci când încheiați contracte de prestări servicii pe termen lung în străinătate. In unele țări, legislația muncii obligă la plata unor sume substanțiale în cazul în care se renunță la serviciile unui consultant angajat în baza unui contract cu plata anticipată.

Model: Contractul de consultanță

Prezentul Contract a fost încheiat în [data], între [nume] [descriere și naționalitate] din [adresa] („Firma") și [nume] din [adresa], [descriere și naționalitate] („Consultantul"). S-au convenit următoarele condiții:

COMENTARIU: Părțile identificate în aceasta clauză trebuie să fie semnatarele contractului. Dați numele complet și adresa fiecărei părți. Dacă una din părți este persoană juridică, specificați felul acesteia (societate în nume colectiv, pe acțiuni, cu răspundere limitată, non-profit etc). In contractele internaționale, descrierea fiecărei părți include și naționalitatea.

1.ANGAJAMENTUL. Firma îl angajează pe Consultant, iar Consultantul consimte să presteze servicii de consultanță independente având drept scop [specificați, de ex., studiul pieței de bunuri de consum din [țara] în vederea desfacerii produselor Firmei].

2. DURATA. Prezentul Contract intră în vigoare începând cu [data] și este valabil până când Consultantul remite Firmei un raport final cu privire la studiul de piață efectuat. Părțile convin ca raportul să nu fie remis Firmei mai târziu de [data].

3.EFORTURILE DEPUSE DE CONSULTANT. Consultantul va presta serviciile de consultanță valorificând la maximum posibilitățile de care dispune. Consultantul va depune eforturi rezonabile și scrupuloase pentru prestarea acestor servicii. Părțile iau act de faptul că serviciile prestate de Cosultant nu au un caracter exclusiv și că ele se vor presta
în locurile și momentele pe care Consultantul le consideră convenabile. în plus. Consultantul va garanta conformitatea serviciilor cu legile aplicabile. Firma nu își asumă nici o răspundere pentru modul în care Consultantul prestează serviciile de consultanță.

COMENTARIU: Contractul pleacă de la premisa că respectivul consultant este un prestator independent, și nu un angajat al firmei. Distincția dintre un prestator independent și un angajat este relevantă pentru legislația fiscală și a muncii. Este posibil ca legislația anumitor țări să nu facă această diferență; în acest caz, nu este important să se mențină distanța între firmă și consultant, din moment ce toate persoanele angajate vor fi considerate salariați ai acesteia.

4.REMUNERAȚIA. Firma îi va plăti Consultantului [suma și moneda] drept remunerație pentru toate serviciile de consultanță prestate în baza prezentului Contract. Firma va efectua plata către Consultant în termen de [număr] zile de la data la care Consultantul finalizează prestarea serviciilor. Nu se vor face deduceri pentru impozite,
cheltuieli de muncă, autorizații, asigurări medicale ori în alte scopuri.

COMENTARIU: Din nou, se presupune că respectivul consultant este un prestator independent. Dacă lucrurile stau astfel, el nu va fi plătit la fel ca ceilalți angajați ai firmei, prin stat de plată, iar deducerile nu se vor face din remunerația pe care o primește.

5. STATUTUL PRESTATORULUI INDEPENDENT. în procesul încheierii și executării prezentului Contract, Consultantul acționează permanent în calitate de prestator independent. Nici una din părți nu poate să angajeze sau să facă cheltuieli în numele celeilalte părți. Consultantul nu este angajat al Firmei și nu are dreptul să contribuie la fondul de pensii, ajutorul de șomaj, fondul de premiere, fondul de garantare a retribuției, să cumpere acțiuni ale firmei ori să beneficieze de alte avantaje similare pe care Firma le acordă angajaților săi. Consultantul este obligat să-și îndeplinească în mod competent sarcinile prevăzute în prezentul Contract; el va răspunde pentru consecințele propriilor sale fapte și/sau omisiuni, în eventualitatea producerii acestora. Consultantul se obligă să plătească toate impozitele, penalizările și/sau alte contribuții similare generate sau care ar putea fi generate de serviciile prestate în baza prezentului Contract. Consultantul își poate angaja asistenți pe cheltuială proprie; aceștia nu vor fi angajați de Firmă. Consultantul va furniza toate materialele, instrumentele și echipamentele necesare pentru prestarea serviciilor de consultanță.

COMENTARIU: Legea pleacă de la prezumția că o persoană angajată de cineva este un salariat al acesteia. Dacă vreți să apelați la serviciile unui prestator independent, este important să anulați explicit această prezumție juridică. încercați să acoperiți toate golurile care altfel ar crea o relație de angajare cu contract de muncă.

6.RAPORTUL DE CONSULTANȚĂ. Consultantul va întocmi și va remite Firmei un raport asupra concluziilor sale. Raportul va conține următoarele informații: [specificați]. Consultantul va păstra o copie a acestui raport timp de cel puțin șase luni de la încetarea prezentului Contract.

COMENTARIU: Firma are posibilitatea de a specifica ce anume dorește să obțină de pe urma serviciilor de consultantă fără a pune în pericol statutul de prestator independent al consultantului. In funcție de cerințele dumneavoastră, puteți anexa la contract o listă de verificare separată.

7.CONFLICTELE DE INTERESE. Consultantul garantează că, prestând serviciile respective, nu se află într-un potențial conflict de interese financiare sau de altă natură, cu excepția celor aduse deja la cunoștința Firmei.

COMENTARIU: Consultantul nu trebuie să se găsească în nici un conflict de interese care ar putea afecta obiectivitatea serviciilor de consultantă. Dacă firma descoperă ulterior existenta unui astfel de conflict, consultatul poate fi acuzat de nerespectarea contractului.

8.CARACTERUL CONFIDENȚIAL. Toate informațiile furnizate de către Firmă cu privire la fabricarea și desfacerea produselor sale au un caracter strict confidențial; Consultantul consimte să nu dezvăluie asemenea informații fără autorizația Firmei.

9. DREPTURILE DE PROPRIETATE I NT E LECTU A LĂ. Firma deține drepturile exclusive asupra proprietății intelectuale aferente bunurilor și serviciilor sale. Nici unul din aceste drepturi nu va fi transferat Consultantului. Consultantul consimte să protejeze drepturile exclusive ale Firmei și să evite încălcarea lor.

10.REZILIEREA CONTRACTULUI. Oricare din părți poate rezilia prezentul Contract, dând celeilalte părți un preaviz care intră în vigoare de la data poștei sau de la data specificată în acesta (prioritate având data cea mai târzie). în cazul în care Consultantul nu și-a îndeplinit integral obligațiile la data rezilierii, el poate remite Firmei materialele realizate până în acel moment, împreună cu o situație a sumelor care i se cuvin, în baza unui tarif orar. în cazul exclusiv al rezilierii Contractului, părțile consimt că [suma și moneda] reprezintă un tarif orar rezonabil pentru serviciile de consultanță prestate.

COMENTARIU: Rezilierea la cerere este frecvent întâlnită în contractele de prestări servicii încheiate cu prestatori independenți, pentru că este greu să obligi pe cineva să presteze servicii dacă nu este mulțumit. Dreptul de reziliere trebuie să fie reciproc (ambele părți trebuie să aibă acest drept). Așadar, dacă firma nu este mulțumită de consultant, contractul poate fi reziliat fără nici un fel de justificare.

11.CESIUNILE. Prezentul Contract are ca obiect serviciile prestate personal de Consultant și deci nici una din părți nu are dreptul de a ceda sau de a delega drepturile și obligațiile sale fără acordul scris al celeilalte părți.

COMENTARIU: In general, părțile nu pot interzice complet cesiunile sau delegările de drepturi și obligații, de vreme ce asemenea prevederi sunt nule din punct de vedere legal. Totuși, ele pot limita aceste drepturi, obligând părțile să cadă de acord în prealabil, într-un contract de prestări servicii, această limitare are o semnificație deosebită datorită caracterului personal al acordului: ambele părți au decis să conlucreze pentru că apreciază și respectă la partener aptitudinile, concepția, personalitatea, deontologia profesională ș.a.m.d.

12.NOTIFICĂRILE. Orice notificare transmisă de către una din părți celeilalte în condițiile prezentului Contract este valabilă doar dacă este făcută în scris și este remisă prin intermediul unei instituții specializate autorizate. Notificările trebuie transmise la adresa specificată în Contract, cu excepția cazului în care destinatarul l-a înștiințat pe expeditor
despre schimbarea adresei.

13.LEGEA APLICABILA. Prezentul Contract este încheiat în conformitate cu legile din [țara] și este guvernat de acestea.

CONTRACTUL DE REPREZENTARE COMERCIALĂ

Un alt contract asociat frecvent cu vânzarea de mărfuri este cel prin care firma angajează un reprezentant local ca să-i comercializeze produsele. Când operează în străinătate, firma va trebui să analizeze foarte bine varianta utilizării unui reprezentant comercial, ca și cum ar fi vorba despre o căsătorie. Trebuie discutat cu el personal, relația cu el se va stabili în timp, iar activitatea lui trebuie urmărită continuu.

Model: Contractul pentru servicii de reprezentare comercială

Prezentul Contract a fost încheiat pe [data], între [nume] [persoană fizică sau juridică și naționalitatea sau locul în ființării] din [adresa] („Producătorul") și [nume], [persoană fizică sau juridică și naționalitatea sau locul înființării] din [adresa] („Reprezentantul comercial").

COMENTARIU: Această clauză este menită să identifice părțile semnatare ale contractului. Pentru a vă asigura că nu vor apărea neînțelegeri, dați numele complet și adresa fiecărei părți. Dacă una din părți este persoană juridică, societate în nume colectiv, pe acțiuni, cu răspundere limitată etc, specificați felul acesteia. In contractele internaționale, descrierea fiecărei părți cuprinde și naționalitatea acesteia. De exemplu: „societate anonimă organizată și funcționând în conformitate cu legile franceze", „societate în nume colectiv organizată și funcționând în conformitate cu legile statului California din Statele Unite ale Americii" sau „persoană fizică, cetățean al statului Singapore".

Părțile iau act de faptul că Producătorul realizează și vinde [descrieți bunurile sau bunurile prezentate în Anexa A a prezentului Contract] („Marfa"); Producătorul îl angajează pe Reprezentantul comercial pentru a oferi și comercializa Marfa Producătorului în [țara], în consecință, părțile convin următoarele:

COMENTARIU: Numit de obicei expunere, paragraful de mai sus relevă intențiile părților și definește uneori marfa sau termenii folosiți în contract. Prin tradiție, el nu este numerotat, dar dacă atașarea unui număr facilitează eventualele trimiteri, se poate face abstracție de tradiție.

NUMIREA. Producătorul îl însărcinează pe Reprezentantul comercial să vândă marfa în scopul revânzării către persoanele și firmele care își desfășoară activitatea în [țara], conform termenilor și condițiilor din prezentul Contract.

COMENTARIU: Această clauză specifică faptul că marfa se vinde în scopul revânzării. Dacă ea urmează să se vândă consumatorilor, cu amănuntul, trebuie inserate clauze noi care să acopere obligațiile ce decurg dintr-o asemenea operațiune. De asemenea, această clauză trebuie modificată atunci când producătorul îi acordă reprezentantului comercial drepturi exclusive de vânzare. In acest caz, contractul trebuie să stipuleze faptul că producătorul se obligă să nu vândă și să nu autorizeze pe altcineva să vândă ori să distribuie în alt mod produsele sale în țara respectivă. Exclusivitatea îl avantajează pe reprezentantul comercial; ea se acordă cel mai adesea atunci când piața este relativ mică. Pe piețele mai mari, firma poate acorda exclusivitatea pentru anumite teritorii, reușind în același timp să-și asigure o suficientă penetrare pe piață și să împiedice concurenta dintre reprezentanții care comercializează aceleași produse. Dacă se acordă drepturi exclusive, producătorul nu trebuie să-și rezerve pentru sine nici un drept de comercializare, din cauză că ar afecta vânzările reprezentantului. Este în interesul producătorului ca reprezentantul comercial local să reușească; vânzările directe pot fi mai puțin profitabile din cauza costurilor indirecte suplimentare care apar în mod inerent atunci când se vinde marfa în străinătate.

OBLIGAȚIILE REPREZENTANTULUI COMERCIAL. Reprezentantul comercial consimte să vândă și să ofere spre vânzare Marfa, în mod perseverent, în [țară], în numele Producătorului. Reprezentantul comercial va înainta Producătorului toate comenzile clienților săi în timp util și în nici un caz mai târziu de [număr] zile de la primirea comenzii. Reprezentantul comercial se angajează să nu promoveze, să nu facă reclamă, să nu ofere spre vânzare și să nu vândă bunuri identice, care să producă confuzie din cauza asemănării sau care să facă în alt mod concurență Mărfii. Reprezentantul comercial va respecta reperele Producătorului cu privire la nivelul prețurilor, al cheltuielilor, termenelor și condițiilor de vânzare a Mărfii, repere care se pot modifica la anumite intervale de timp. In scopul realizării unui volum maxim de desfaceri în [tara]. Producătorul va formula aceste repere consultându-se cu Reprezentantul comercial, dar decizia finală îi va aparține Producătorului. Producătorul îl va înștiința în scris pe Reprezentantul comercial cu privire la modificarea reperelor, cu cel puțin [număr] zile înainte de implementarea acestora.

COMENTARIU: Multe contracte standard conțin o clauză care interzice vânzarea de produse concurente, cu excepția cazului în care firma producătoare acceptă acest lucru. Se recomandă ca această clauză de non-concurență să interzică complet vânzarea de produse concurente dacă nu are un motiv întemeiat să le autorizeze, ceea ce este puțin probabil. Cât despre reperele formulate de către firmă, reprezentantul comercial este probabil cel care cunoaște cel mai bine piața. De aceea, ele vor fi elaborate cu ajutorul său. In calitate de comerciant internațional, ați putea fi tentat să impuneți peste tot aceleași repere, dar un comerciant de succes trebuie să știe că fiecare piața este unică. Așadar, este important ca aceste repere să fie foarte flexibile, renunțându-se la uniformitatea lor. Ajustările devin absolut necesare cel puțin în cazul prețului, al garanțiilor și al serviciilor promoționale atunci când se dorește cucerirea unei părți din piața locală sau când se introduce un produs nou – și adeseori o concepție nouă – într-un alt mediu cultural.

DURATA CONTRACTULUI. Prezentul Contract este valabil [număr] zile, de la [data] până la [dată], și poate fi prelungit pentru perioade succesive de [număr] zile, cu excepția cazului în care una din părți decide să-l rezilieze, comunicând în scris celeilalte părți intenția de a nu îl reînnoi. Acest lucru trebuie adus la cunoștință prin poșta autorizată, cu cel puțin [număr] zile înainte de încheierea duratei de valabilitate a Contractului în vigoare la momentul respectiv.

COMENTARIU: încheierea unui contract pe o durată scurtă, ca de exemplu 180 de zile, cu posibilitatea reînnoirii sau anulării lui este recomandată din mai multe motive. In primul rând, atunci când relația dintre părți se afla la început sau piața nu a fost testată, nu este indicat ca părțile să-și asume angajamente pe termen lung. Un motiv și mai important este acela că legile anumitor țări protejează personalul salariat și alte persoane angajate pe o anumită durată. Aceste legi îi obligă pe angajatori să acorde beneficii substanțiale, să justifice rezilierea contractului și să plătească salariaților disponibilizați daune. Dacă se dorește să se evidențieze clar intenția părților de a nu crea o relație angajat-angajator, trebuie ca durata contractului să se limiteze la un interval de timp relativ scurt. Din același motiv, se cuvine să se evite cuvântul agent (contractul de fată utilizează termenul de reprezentant), cu scopul de a evidenția faptul că reprezentantul local acționează pe cont propriu, primind indicații minime din partea producătorului și nefiind împuternicit să-l oblige pe acesta în vreun fel.

OBLIGAȚIILE PRODUCĂTORULUI. Producătorul consimte să producă și să mențină o cantitate de Marfă suficient de mare pentru a-i permite să livreze la timp întreaga Marfă pe care o poate vinde Reprezentantul comercial. Producătorul va factura sau va confirma în alt mod comenzile clienților și le va expedia acestora Marfa în conformitate cu propriile indicații. Dacă Producătorul modifică sau încetează producția Mărfii, el îl va înștiința imediat pe Reprezentantul comercial, oferindu-i în schimb alte produse. Dacă Reprezentantul comercial refuză să comercializeze aceste produse. Contractul încetează fără ca vreuna din părți să mai aibă drepturi și obligații față de cealaltă.

COMENTARIU: Această clauză asigură o anumită flexibilitate în executarea obligațiilor producătorului cu scopul de a preveni încălcarea contractului în eventualitatea că el nu mai dispune de un anumit produs. In practică, majoritatea produselor nu sunt disponibile o perioadă prea lungă de timp, căci apar mereu versiuni noi sau îmbunătățite ale acestora. Contractul trebuie să tină seama de ceea ce se întâmplă în practică; în caz contrar, părțile vor fi nevoite să amendeze permanent contractul sau să încheie altul nou, în locul celui vechi, depășit.

COMISIOANELE. în schimbul serviciilor prestate în baza prezentului Contract, Producătorul va plăti Reprezentantului comercial un comision reprezentând [număr] procente din prețul de catalog cu ridicata al Mărfii vândute. Comisionul se va plăti Reprezentantului comercial o dată pe lună, și anume în luna imediat următoare celei în care Marfa a fost trimisă clienților; toate sumele vor fi plătite în [moneda].

COMENTARIU: In practică, firmele plătesc de regulă comisioane diferite, în funcție de tipul tranzacțiilor. De exemplu, comisionul poate fi redus sau chiar eliminat atunci când bunurile sunt comercializate printr-o campanie promoțională specială. Clauza referitoare la comision trebuie să specifice dacă reprezentantul are dreptul la un procent din vânzările realizate de o altă persoană în aceeași tară. Analog, această clauză trebuie să specifice eventualele sume care se vor deduce din comision. Deoarece este vorba despre un contract internațional, trebuie specificată și moneda în care se va face plata de preferat una stabilă.

STATUTUL DE PRESTATOR. Reprezentantul comercial ia act de faptul și consimte că relația intenționată a se stabili în baza prezentului Contract este cea de prestator independent și nu de angajat. Prezentul Contract nu trebuie interpretat ca creând o relație de parteneriat, o societate mixtă, o relație fiduciară sau un alt raport similar; nici una din părți nu este răspunzătoare pentru datoriile sau obligațiile celeilalte și nici nu are autoritatea de a lega cealaltă parte de vreun alt contract. Reprezentantul comercial este liber să angajeze personal sau prestatori independenți. Producătorul neavând posibilitatea de a limita ca număr, de a angaja sau de a concedia aceste persoane. Reprezentantului comercial îi revine obligația de a se asigura că au fost respectate toate condițiile cerute de legile locale pentru a face afaceri în [țara]. El este de asemenea obligat să plătească toate impozitele și taxele aferente vânzării Mărfii în [țara]. Producătorul nu îl va despăgubi și nici nu îl va asigura pe Reprezentantul comercial împotriva pierderilor, reclamațiilor sau altor obligații generate de vânzarea Mărfii. Reprezentantul comercial, la cererea rezonabilă a Producătorului, îi va acorda acestuia asistență cu privire la livrarea Mărfii către clienți.

COMENTARIU: Firma poate încerca să stabilească cu un reprezentant comercial local o relație de prestator independent, dar ea trebuie să fie precaută. Nu toate țările recunosc acest fel de relații; există așadar posibilitatea ca reprezentantul să fie tratat drept angajat, iar firma să intre sub incidența legilor menite a-i proteja pe angajați (cum ar fi cele referitoare la avizarea și compensațiile consistente care trebuie acordate în caz de reziliere a contractului). Chiar și atunci când este recunoscut, statutul prestatorului independent trebuie stabilit cu strictețe pentru că el nu respectă prezumția obișnuită. Reprezentantului i se va acorda cât mai multă libertate în determinarea modului, locului și momentului vânzării produselor. Cu cât producătorul va impune mai multe restricții, cu atât cresc șansele ca reprezentantul să fie considerat angajat, ceea ce are consecințe nefaste asupra producătorului din punct de vedere fiscal și salarial.

DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ. Reprezentantul comercial înțelege și confirmă faptul că Producătorul deține drepturile de proprietate asupra tuturor mărcilor, denumirilor, designurilor, brevetelor și secretelor comerciale („Proprietatea intelectuală") aferente Mărfii. Nici unul din aceste drepturi nu se transferă Reprezentantului comercial. Acesta din urmă nu trebuie să dea de înțeles faptul că ar deține vreunul din drepturile de Proprietate intelectuală ale Producătorului. Toate reclamele trebuie să precizeze că Producătorul deține Proprietatea intelectuală care apare în acestea; de asemenea, toate reclamele trebuie supuse analizei și aprobării Producătorului înainte de a fi lansate sau publicate. Nerespectarea prezentei clauze va duce la rezilierea imediată a Contractului.

COMENTARIU: Niciodată nu trebuie subestimată valoarea drepturilor de proprietate intelectuală. Fondul de comerț și reputația producătorului sunt strâns legate de numele său și de marca produselor sale, unicitatea bunurilor fiind protejată prin înregistrarea brevetelor sau a designului. Comercianții străini cunosc valoarea acestor drepturi de proprietate — de aceea ele sunt încălcate atât de des. Reputația dumneavoastră este cea care vinde produsele, indiferent dacă acestea va aparțin sau sunt reproduceri ilegale. Dacă nu vă veți proteja proprietatea intelectuală, este posibil să pierdeți nu numai clienții, ci și drepturile exclusive asupra acesteia.

CESIUNEA. Nici una din părți nu are dreptul de a ceda prezentul Contract fără acordul scris al celeilalte părți. Cesiunea nu va avea ca efect delegarea obligațiilor părții cedente, aceasta continuând să fie legată de prezentul Contract.

COMENTĂRIU: Părțile implicate într-un contract de servicii personale încheie acordul pe baza caracteristicilor care le conferă acestor servicii unicitate. Cedarea drepturilor pe care o parte le are în baza acestui contract ar lăsa partenerul să trateze cu o persoană necunoscută. De regulă, interzicerea totală a cesiunii nu este posibilă, dar părțile se pot proteja, obligându-se să autorizeze în prealabil orice cesiune.

REPARAȚII IN CAZ DE NERESPECTARE A CONTRACTULUI. Părțile confirmă intenția lor de a stabili o relație reciproc avantajoasă și că, în acest scop, vor depune toate eforturile pentru a rezolva orice neînțelegere prin negocieri amicale. Totuși, dacă apare un litigiu ce nu poate fi soluționat în alt mod, părțile se vor supune arbitrajului obligatoriu realizat de [numele asociației arbitrale]. Prezenta clauză nu limitează drepturile Producătorului de a cere de la Reprezentantul comercial reparații în cazul în care acesta încalcă drepturile sale exclusive de Proprietate intelectuală.

COMENTARIU: Atunci când se poate face în țara reprezentantului comercial, arbitrajul poate fi ales ca mijloc de soluționare a litigiilor. Va trebui să manifestați însă o oarecare precauție în această privință pentru că nu se poate apela la el la fel de ușor în toate țările. Mai mult, el se face de pe poziții de conflict și generează de obicei costuri și întârzieri mai mari decât negocierea și compromisul, deși ele sunt în general mai mici decât rezolvarea litigiului în instanță. în anumite medii culturale, arbitrajul este la fel de stigmatizat ca și procesul judecătoresc, ambele fiind privite cu suspiciune și considerate o insultă personală.

MODIFICAREA CONTRACTULUI. Prezentul Contract poate fi modificat doar printr-un înscris semnat de ambele părți.

COMENTARIU: Insistați întotdeauna ca modificările să se facă în scris, pentru a se evita discuțiile care pot apărea cu privire la condițiile convenite. S-ar putea ca instanțele de judecată să nu admită ca probă modificările verbale aduse unui contract care altfel este foarte precis și clar.

NOTIFICĂRILE. Toate notificările legate de prezentul Contract trebuie transmise celeilalte părți în scris, la adresa menționată în Contract. O parte trebuie să o înștiințeze pe cealaltă despre schimbarea adresei în termen de [ număr] zile din momentul în care aceasta devine efectivă. Se consideră că notificările se fac la data primirii lor.

COMENTARIU: Clauza de notificare este de regulă foarte utilă, ea garantând faptul că părțile cunosc procedura de notificare. Această clauză poate preveni apariția eventualelor dispute cu privire la ce anume constituie notificare.

INTENȚIA PĂRȚILOR. Producătorul și Reprezentantul comercial au încheiat prezentul Contract pentru a-și demonstra intenția de a se obliga în baza condițiilor acestuia. Părțile declară faptul că prezentul Contract constituie întregul lor acord de voință și înlocuiește toate negocierile, înțelegerile și reprezentările lor anterioare. Fiecare parte a fost încurajată și a avut posibilitatea să apeleze la serviciile unor experți independenți, inclusiv avocați și contabili; fiecare parte a luat în mod independent decizia de a-și asuma obligațiile stipulate.

COMENTARIU: Aceste clauze standard sunt importante și numai rareori trebuie eliminate din contracte. Ele servesc la clarificarea noțiunilor contractuale de bază referitoare la acordul de voință și intenția părților. In contractele internaționale, aceste clauze capătă un plus de importanță datorită faptului că felul în care părțile înțeleg clauzele contractuale diferă foarte mult, dată fiind existența unor bariere invizibile, cum ar fi limba, cultura, mediul și lipsa de experiență.

CONTRACTUL DE FRANȘIZĂ

Franșiza este o operațiune complexă, care necesită consiliere juridică. Acest contract este menit să vă facă o idee despre lucrurile pe care le implică franșiza internațională. Ea este o modalitate prin care o firmă independentă poate să distribuie bunuri sau servicii cu ajutorul unei rețele de întreprinzători independenți. Fiecare posesor al franșizei va beneficia de sprijinul organizației centrale, menținându-și în același timp avantajul de a fi proprietar unic.

Model: Contractul de franșiză

Prezentul Contract a fost încheiat pe [data], între [nume] [specificați de ex., persoană fizică sau juridică și naționalitatea ori locul înființării] din [adresa] („Cedentul") și [nume], [specificați de ex., persoană fizică sau juridică și naționalitatea ori locul înființării] din [adresa] („Beneficiarul").

COMENTARIU: Această clauză este menită să identifice părțile semnatare ale contractului. Pentru a vă asigura că nu vor apărea neînțelegeri, dați numele complet și adresa fiecărei părți. Dacă una din părți este persoană juridică, societate în nume colectiv, pe acțiuni, cu răspundere limitată etc, specificați felul acesteia. In contractele internaționale, descrierea fiecărei părți include și naționalitatea acesteia.

A. Cedentul deține drepturi asupra diverselor mărci de comerț, mărci de servicii, denumiri comerciale și stiluri înregistrate (inclusiv emblemele și materialele cu drept de autor în care sunt utilizate acestea), inclusiv asupra numelui [numele mărcii de comerț] („Proprietatea intelectuală"). în plus, cedentul a promovat utilizarea și acceptarea Proprietății intelectuale cu ajutorul unităților proprii și ale licențiaților săi, creând un sistem internațional de [tipul afacerii] (Sistemul), care se identifică cu Proprietatea intelectuală și care beneficiază de acceptul publicului și de un fond comercial.

B. Beneficiarul dorește să devină parte a Sistemului, să creeze și să opereze [tipul afacerii] utilizând Proprietatea intelectuală și fondul comercial al Cedentului.

În consecință, Cedentul și Beneficiarul convin după cum urmează:

1. LICENȚA. Cedentul acordă Beneficiarului licența – limitată la următorul teritoriu („Teritoriul") – de a opera [tipul afacerii] sub incidența Proprietății intelectuale, pe durata prezentului Contract și în cazul oricărei reînnoiri a acestuia. Beneficiarul consimte să utilizeze Proprietatea Intelectuală în legătură cu și exclusiv pentru promovarea și conducerea [tipul afacerii], după cum prevede prezentul Contract. Pentru a proteja și spori valoarea și fondul comercial corespunzător Proprietății intelectuale și pentru a asigura publicul că se poate baza pe această Proprietate intelectuală în vederea identificării calității, tipului și standardelor [tipul afacerii], licența Beneficiarului este condiționată de permanenta respectare de către acesta a standardelor, termenilor și condițiilor prezentului Contract, precum și a celor prevăzute în Manualul elaborat de Cedent. Cedentul se obligă să opereze [tipul afacerii] conform regulilor și procedurilor stabilite de el la anumite intervale de timp. Beneficiarul ia act de faptul că Cedentul este deținătorul exclusiv al Proprietății intelectuale și se obligă să nu înregistreze sau să încerce să înregistreze Proprietatea intelectuală pe numele altei persoane fizice sau juridice. Beneficiarul nu va utiliza Proprietatea intelectuală și nici o parte a acesteia ca și cum ar fi parte a propriului său nume comercial. Imediat după expirarea sau rezilierea prezentului Contract ori după expirarea duratei pentru care acesta a fost reînnoit. Beneficiarul consimte să înceteze a mai utiliza mărcile și să returneze Cedentului ori să distrugă toate documentele, instrucțiunile, articolele de prezentare și alte materiale similare care poartă Proprietatea intelectuală a Cedentului.

2.TAXA INIȚIALĂ. în schimbul posibilității de a crea și de a exploata [tipul afaceri], Beneficiarul va plăti Cedentului ca taxă inițială [suma și moneda]. Mărimea taxei inițiale ține seama de potențialul de desfacere al Teritoriului. Beneficiarul confirmă faptul că această taxă este rezonabilă. Se înțelege explicit faptul că taxa nu va fi rambursată Beneficiarului, sub nici un motiv, la expirarea sau rezilierea prezentului Contract.

3.OBLIGAȚIILE BENEFICIARULUI. Beneficiarul va cumpăra [produsele] de la Cedentul scopul vânzării lor în cadrul [tipul afacerii]. Plata se va face în numerar la primirea facturii.

4. OBLIGAȚIILE CEDENTULUI. Pe durata prezentului Contract sau a oricărei reînnoiri a acestuia, Cedentul va avea următoarele obligații:

a. Să mențină și să promoveze Sistemul identificat cu Proprietatea intelectuală în respectivul Teritoriu;

b .Să desfășoare un program de publicitate la scară națională;

c. Să ofere gratuit cantitățile inițiale de materiale publicitare și promoționale și să furnizeze material suplimentar la prețuri rezonabile;

d. Să ofere embleme, formulare, papetărie, uniforme și alte articole standardizate la prețuri rezonabile;

e. Să pună la dispoziția Beneficiarului, la cerere, facilitățile sale de consultanță în domeniul managementului, know-how-ul și secretele comerciale necesare pentru deschiderea, exploatarea și promovarea [tipul afacerii] și care privesc alegerea amplasamentelor, crearea punctelor de desfacere, instituirea și întreținerea sistemelor de management administrativ și a procedurilor de exploatare, instituirea și derularea unor programe de publicitate, marketing și promovare, alegerea, achiziționarea și dispunerea [produselor].

f. Să-l ajute pe Beneficiar, la cerere, să obțină loturile de [produse], dispunând livrarea lor către Beneficiar.

5. OBLIGAȚIILE OPERAȚIONALE ALE BENEFICIARULUI. Beneficiarul are următoarele obligații:

a. Beneficiarul va începe activitatea în cel puțin o unitate din Teritoriu, în termen de 90 de zile de la data prezentului Contract.

b. Beneficiarul va depune toate eforturile în scopul exploatării Teritoriului, al deschiderii și al menținerii unui număr adecvat de puncte de desfacere pentru a acoperi piața disponibilă.

c. Unitățile Beneficiarului vor corespunde nevoilor de servire a publicului de către [tipul afacerii]. Toate unitățile vor fi menținute permanent în stare curată și prezentabilă, cu un personal adecvat ca număr și competență.

d. Beneficiarul va realiza și va plasa reclame în cărțile de telefon din Teritoriu. Acestea vor respecta specificațiile standard furnizate de Cedent la anumite intervale de timp.

e. Beneficiarul va expune în mod vizibil, la fiecare punct de desfacere. Proprietatea Intelectuală a Cedentului existentă în acel moment, conform specificațiilor acestuia, în vederea promovării în rândul publicului a unei imagini uniforme asupra amintitei Proprietăți intelectuale.

f. Beneficiarul va cere angajaților săi să poarte uniforme sau alte însemne standardizate și se va conforma programelor de standardizare adoptate la anumite intervale de timp de către Cedent, în vederea stimulării acceptării fondului de comerț corespunzător al Sistemului și Proprietății intelectuale.

g. Beneficiarul va presta servicii cu promptitudine și amabilitate și va conduce [tipul afacerii] într-o manieră care să se reflecte permanent pozitiv asupra Sistemului, respectiv asupra bunului nume, fondului de comerț și reputației Cedentului. Beneficiarul va evita practicile incorecte, de inducere în eroare și neetice. El nu va utiliza și nu va face să fie
utilizată nici o marcă de comerț în cadrul campaniilor de publicitate sau promovare fără acordul scris al Cedentului.

h. Beneficiarul va întocmi și va ține înregistrări, rapoarte, conturi, registre și date reale și corecte care să reflecte fidel toate detaliile referitoare la procedurile și specificațiile Beneficiarului și care sunt sau pot fi cerute de Cedent la anumite intervale de timp. Beneficiarul va permite Cedentului și reprezentanților săi să examineze și să revizuiască aceste înregistrări, rapoarte, conturi, registre și date, în orice moment considerat rezonabil. Beneficiarul va utiliza în [tipul afacerii] doar acele formulare care respectă specificațiile standard ale Cedentului și care au primit aprobarea acestuia. Beneficiarul va furniza la cererea Cedentului informațiile și va întocmi rapoartele standard necesare pentru o bună administrare a Sistemului, într-un termen rezonabil de la formularea unei asemenea cereri. Beneficiarul confirmă faptul că i-au fost furnizate copii ale formularelor utilizate de Cedent și că a fost informat în legătură cu procedurile standard și specificațiile Cedentului la care s-a făcut referire în prezentul paragraf.

i. Beneficiarul va desfășura în Teritoriul său toate campaniile naționale de promovare pe care Cedentul le poate concepe la anumite intervale de timp în beneficiul Sistemului. Aceste campanii de promovare pot presupune emiterea unor certificate răscumpărabile la oricare din unitățile autorizate ale Beneficiarului, ca o formă de credit ce se acordă la cumpărarea de [produse]. Beneficiarul va accepta toate certificatele evaluate la 50 % din valoarea lor nominală în schimbul obligațiilor de plată către Cedent. Atunci când limita menționată este depășită, toate certificatele vor fi răscumpărate de către Cedent la valoarea nominală integrală.

j. Beneficiarul va opera [tipul afacerii] conform procedurilor și metodelor standard elaborate și modificate la anumite intervale de timp de către Cedent și stipulate în manualul de proceduri și vânzări. Beneficiarul confirmă faptul că manualul i-a fost furnizat și că I-a studiat. Manualul va rămâne permanent în proprietatea Beneficiarului. Acesta nu va dezvălui și nici nu va face să se dezvăluie conținutul manualului. în lipsa acordului scris din partea Cedentului. La rezilierea sau la expirarea prezentului Contract, Beneficiarul va returna manualul Cedentului.

6. DESPĂGUBIRILE. Beneficiarul consimte să-l despăgubească pe Cedent, societatea-mamă. filialele, funcționarii, agenții și angajații acestuia în cazul pierderii, deteriorării, nașterii unor obligațiuni pecuniare și cheltuielilor generate de nerespectarea
prezentului Contract, precum și în cazul unor reclamații, daune-interese sau procese intentate de orice persoană, firmă ori corporație, în urma operării [tipul afacerii] de către Beneficiar.

7. ASIGURAREA. Beneficiarul va încheia și va menține în vigoare asigurări la societățile aprobate de Cedent, în limitele specificate de acesta la anumite intervale de timp, în vederea acoperirii tuturor riscurilor asigurabile specifice \tipul afacerii]. Acestea vor include asigurări ale veniturilor lucrătorilor, contra incendiilor, spargerilor și alte
asigurări considerate necesare sau recomandate de către Beneficiar și Cedent pentru o protecție corespunzătoare, în numele celor două părți, a intereselor acestora. Beneficiarul îi va remite Cedentului dovada că asigurarea este în vigoare.

8. RESTRICȚIILE DE CONCURENȚĂ. Pe durata prezentului Contract și vreme de \număr] ani de la expirarea sau rezilierea sa ori a oricărei reînnoiri a lui, nici Beneficiarul și nici superiorii sau asociații săi nu se pot angaja într-o operațiune de \tipul afacerii] în Teritoriu sau, în orice caz, pe o rază de [număr] mile în jurul oricărui punct de desfacere
creat în baza prezentului Contract.

9. NEÎNDEPLINIREA OBLIGAȚIILOR. Neexecutarea termenilor sau a condițiilor prezentului Contract sau ale altuia complementar ori alte vicii sau defecte nu vor fi considerate reale decât în măsura în care ele nu vor putea fi corectate, iar când pot fi corectate, dacă ele continuă vreme de 30 de zile de la data înștiințării telegrafice sau în
scris a părții vinovate.

10. DURATA CONTRACTULUI. Prezentul Contract va intra în vigoare de la data acceptării sale de către Cedent și este valabil [număr\ ani dacă nu va fi reziliat între timp. Prezentul Contract poate fi reînnoit la cererea Beneficiarului pentru un termen de [număr] ani. Beneficiarul va trebui să-l înștiințeze pe Cedent despre dorința sa de a exercita această
opțiune, în scris, cu 90 de zile înainte de expirarea prezentului Contract ori a oricărei reînnoiri a acestuia.

11. REZILIEREA CONTRACTULUI. Cu condiția ca situația lui să fie bună. Beneficiarul poate rezilia prezentul Contract în orice moment, dându-i Cedentului un preaviz scris de 90 de zile, cu excepția cazului în care rezilierea nu-l eliberează pe Beneficiar de obligațiile exigibile în cursul sau după expirarea prezentului Contract sau a oricărui contract complementar încheiat între părți.

12. DREPTURILE CEDENTULUI ÎN CAZUL REZILIERII CONTRACTULUI, în cazul rezilierii prezentului Contract, Cedentul este îndreptățit să recupereze de la Beneficiar toate sumele datorate de acesta în baza Contractului, plus costurile și cheltuielile, inclusiv onorariile și spezele de contencios rezonabile, generate de executarea silită de către Cedent a drepturilor sale contractuale. Beneficiarul va returna Cedentului sau va distruge tipăriturile, reclamele, materialele publicitare, promoționale și de altă natură care l-ar putea identifica pe Beneficiar cu Cedentul și va înceta imediat să se refere sau să se identifice cu Cedentul, să utilizeze Proprietatea intelectuală a acestuia sau să o simuleze. Beneficiarul nu va acționa în detrimentul Cedentului sau Sistemului.

13. RESPECTAREA LEGISLAȚIEI. Beneficiarul răspunde singur pentru respectarea legilor, ordonanțelor sau codurilor emise de autoritățile guvernamentale sau publice și care se referă la plata de către Beneficiar a tuturor impozitelor, taxelor de autorizare, licențiere, înregistrare și a altor speze sau sume rezultate din deschiderea și derularea afacerii.

14. PRESTATORII INDEPENDENȚI. Părțile nu sunt și nu trebuie considerate asociați într-o societate mixtă, parteneri, agenți, angajați sau curatori ai părții opuse și nici nu au autoritatea de a lega sau de a o obliga pe aceasta în nici un fel, cu excepția situațiilor stipulate de prezentul Contract. Cedentul nu se face răspunzător față de nici o persoană
pentru datoriile Beneficiarului, cu excepția cazului în care Cedentul consimte în scris să plătească aceste datorii.

15. CLAUZA DE RENUNȚARE. Eșecul uneia din părți de a executa în orice moment oricare prevedere a prezentului Contract sau de a exercita orice opțiune sau posibilitate de remediere stipulată nu va fi considerat o renunțare la respectiva prevedere și nu va afecta în nici un mod valabilitatea prezentului Contract.

16. NU SUNT ADMISE REPREZENTĂRILE VERBALE. Din momentul acceptării sale de către un funcționar autorizat al Cedentului, prezentul Contract împreună cu toate contractele complementare încheiate în scris, purtând semnătura reprezentantului autorizat al Cedentului, constituie întregul Contract încheiat între părți. Nici o altă reprezentare, prevedere sau acord nu este valabil.

CONTRACTUL DE DISTRIBUȚIE

Spre deosebire de reprezentantul comercial, care are doar drept de posesie temporară asupra bunurilor (sau care poate doar să preia comenzile clienților, urmând ca acestea să fie onorate direct de producător), distribuitorul deține dreptul de proprietate asupra mărfurilor care se comercializează. De regulă, el nu este considerat agent al producătorului. Distribuitorul acționează în nume propriu, achiziționând mărfurile de la producător, adăugând marja sa de profit și revânzându-le. In comparație cu franșiza, relația de distribuție este mai puțin controlată de către producător. Distribuitorului i se oferă produse, în timp ce beneficiarului franșizei i se oferă un întreg pachet de servicii de marketing, cunoștințe privind conducerea afacerii și gama de produse. Contractul de mai jos este numai un model. Cel pe care îl veți încheia dumneavoastră va trebui revăzut de un avocat familiarizat cu legile ambelor țări (a producătorului și a distribuitorului) din cauza complexității acestei relații.

Model: Contractul de distribuție

Prezentul Contract a fost încheiat pe [data], între [nume] [specificați de ex., persoană fizică sau juridică și naționalitatea sau locul înființării] din [adresa] („Producătorul") și [nume], [persoană fizică sau juridică și naționalitatea sau locul înființării] din [adresa] („Distribuitorul").

COMENTARIU: Contractul angajează părțile semnatare identificate aici. Pentru a vă asigura că nu vor apărea neînțelegeri, dați numele complet și adresa fiecărei părți. Dacă una din părți este persoană juridică, societate în nume colectiv, pe acțiuni, cu răspundere limitată etc, specificați felul acesteia.

EXPUNERE

A. Părțile iau act de faptul că Producătorul realizează și vinde [descrieți bunuri/e sau bunurile enumerate în Nomenclatorul de produse anexat la prezentul Contract], precum și că el poate dezvolta și produce \ felul mărfii] suplimentare, pentru destinații similare, în viitor („Marfa").

B. Producătorul intenționează să îl numească pe Distribuitor drept distribuitor exclusiv al său în [statul și/sau țara] („Teritoriul").

C. Distribuitorul dorește să acționeze în calitate de distribuitor exclusiv al Mărfii Producătorului în Teritoriu.

COMENTARIU: Expunerea conține o serie de prevederi preliminare în care se exprimă intenția părților și, uneori, se definesc termenii utilizați în contract (ca de exemplu marfa).

1.NUMIREA. Producătorul îl numește pe Distribuitor drept distribuitor al său unic și exclusiv pentru revânzarea, leasingul sau închirierea Mărfii în Teritoriu. Distribuitorul acceptă prezenta numire.

COMENTARIU: Drepturile exclusive îl favorizează pe distribuitor, ele acordându-se cel mai adesea în cazul în care piața este relativ mică. Pentru piețele mai mari, firmele pot acorda drepturi exclusive sau neexclusive în cadrul unor teritorii mai mici, ceea ce asigură o acoperire suficient de bună a pieței, împiedicând în același timp concurenta dintre distribuitorii care comercializează aceleași produse. Atunci când se acordă drepturi exclusive, producătorul nu trebuie să-și rezerve nici un fel de drept de vânzare, pentru că vânzările sale ar afecta vânzările distribuitorului. Este în interesul producătorului ca distribuitorul local să aibă succes; este posibil ca vânzările directe să fie mai puțin profitabile din cauza costurilor indirecte suplimentare aferente activității de desfacere în străinătate.

2.DURATA CONTRACTULUI. Durata prezentului Contract începe să curgă de la data la care îl semnează ultima parte și expiră după [număr] ani, cu excepția cazului în care Contractul este reziliat mai devreme, conform prezentelor prevederi. La expirarea prezentului Contract, părțile pot negocia o reînnoire sau o prelungire a duratei acestuia, cu condiția ca, în momentul respectiv. Distribuitorul să-și fi respectat toate obligațiile contractuale.

COMENTARIU: Activitatea de distribuție presupune o mai mare implicare decât cea de reprezentant comercial. Din acest motiv, durata contractului trebuie să fie suficient de lungă pentru a permite distribuitorului să pună bazele unei afaceri profitabile. Un asemenea aranjament nu trebuie stabilit decât după ce piața a fost testată;' nu se recomandă încheierea unui contract de distribuție „de probă" pentru câteva luni. Puteți să nu definiți durata contractului, acesta urmând a fi reziliat de una din părți, la cerere, după înștiințarea prealabilă a partenerului; în acest caz fiți însă foarte atent. In unele țări, se consideră că un contract de distribuție cu durată nedeterminată creează o relație de agenție. In consecință, producătorul va intra sub incidența unor legi specifice, cum ar fi cele care reglementează strict încetarea unei relații de agenție, legând-o de anumite cauze și de plata unor sume semnificative în vederea separării.

3.RELAȚIA DINTRE PĂRȚI. Părțile confirmă faptul că Distribuitorul este distinct și independent de Producător. Nu se va considera că prezentul Contract creează o relație de angajare, parteneriat, asociere, tutelă sau alta asemănătoare. Nici una din părți nu este răspunzătoare pentru datoriile sau obligațiile celeilalte și nici nu are autoritatea de a implica cealaltă parte în nici un fel de relație contractuală. Distribuitorul este liber să angajeze personal salariat sau prestatori independenți. Producătorul neavând posibilitatea de a limita ca număr, de a angaja sau de a concedia aceste persoane. Distribuitorului îi revine obligația de a se asigura că sunt respectate toate prevederile legale are reglementează activitatea comercială din [țara]. El este de asemenea obligat să plătească toate impozitele și taxele aferente vânzării Mărfii în [țara]. Producătorul nu îl va despăgubi și nici nu îl va asigura pe Distribuitor împotriva pierderilor, reclamațiilor sau altor obligații pecuniare generate de acțiunile acestuia în legătură cu revânzarea, leasingul sau închirierea Mărfii.

COMENTARIU: Trebuie clarificat statutul distribuitorului de persoană distinctă de producător. Totuși, s-ar putea ca în unele jurisdicții distribuitorii să fie considerați angajații sau reprezentanții comerciali ai producătorului. Există posibilitatea ca producătorul să fie nevoit să se conformeze legilor care reglementează beneficiile și rezilierea contractelor, indiferent de încercarea de a introduce clauze de protecție.

4. OBLIGAȚIILE DISTRIBUITORULUI. Distribuitorului îi revin următoarele obligații:

a. Distribuitorul va promova, vinde, da în leasing, închiria și întreține cu perseverență Produsele pe care le achiziționează de la Producător pentru clienții din Teritoriu.

b. Distribuitorul va utiliza, după cum dorește, diverse strategii de desfacere, inclusiv vânzarea prin catalog, comandă poștală, telefon sau mijloace electronice, în Teritoriu.

c. Distribuitorul va deschide cel puțin un magazin în Teritoriu, într-un loc ales de el, în scopul vânzării, leasingului ori închirierii Mărfii. Acest magazin trebuie deschis în termen de \zile] de la data prezentului Contract. Deschiderea altor magazine în Teritoriu va rămâne la latitudinea exclusivă a Distribuitorului.

d. Distribuitorul nu va vinde, da în leasing sau închiria produse, articole sau componente care nu sunt fabricate de către Producător sau care îndeplinesc ori par să îndeplinească o funcție identică sau similară cu Marfa Producătorului.

e. Distribuitorul nu va vinde, da în leasing sau închiria Marfa Producătorului firmelor angajate într-o măsură predominantă în vânzarea, leasingul sau închirierea unor bunuri identice ori similare.

f. Distribuitorul va fi obligat să suporte toate costurile de exploatare, inclusiv impozitele, cheltuielile cu forța de muncă și penalizările legate de activitatea pe care o desfășoară.

g. Distribuitorul va fi obligat să procure și să mențină valabile toate licențele de import, autorizațiile de transport, licențele de operare și alte autorizații similare necesare pentru importul, transportul, depozitarea și vânzarea Mărfii în țara Distribuitorului. Distribuitorul va fi de asemenea obligat să furnizeze Producătorului toate documentele necesare pentru
importul și transportul Mărfii la destinație. Dacă Distribuitorul nu furnizează aceste documente Producătorului la timp pentru ca acesta să se încadreze în termenul de livrare, orice întârziere din vina Distribuitorului nu va fi considerată nerespectare a prezentului Contract.

COMENTARIU: In numeroase contracte, se introduce o clauză care interzice vânzarea unor produse concurente, cu excepția cazului în care firma producătoare acceptă acest lucru. Se recomandă ca o asemenea clauză să interzică total concurenta, cu excepția cazurilor în care firma nu are un motiv bine întemeiat pentru a autoriza astfel de tranzacții (ceea ce este puțin probabil). Clauza de neconcurentă va trebui să se limiteze la vânzarea de produse concurente, și nu la vânzarea tuturor produselor. In majoritatea jurisdicțiilor nu sunt considerate executabile contractele care interzic unui operator independent să vândă bunuri care nu intră în concurență unele cu altele. Mai mult, în unele țări, ați putea constata că această clauză trebuie eliminată pentru că există puține societăți (aflate adesea în proprietatea statului) care importă și distribuie toate produsele sau pentru că pe piață operează distribuitori specializați pe anumite categorii de produse, cum ar fi articolele cosmetice ori materialele de construcții. Dacă doriți ca produsul dumneavoastră să câștige repede un loc pe rafturile magazinelor, distribuitorul specializat ar putea fi soluția de care aveți nevoie.

5. OBLIGAȚIILE PRODUCĂTORULUI.

a. Producătorul va livra Distribuitorului, în termen de \număr\ zile, întreaga Marfă pe care o comandă acesta, cu excepția cazului în care livrarea întârzie din vina Distribuitorului sau atunci când ea devine imposibil de executat conform prevederilor prezentului Contract.

b. Producătorul va livra Marfa comandată, expediind-o la destinația din Teritoriu indicată de către Distribuitor, cu condiția ca acesta să-și fi îndeplinit obligațiile cu privire la import. Producătorul se obligă să procure licențele de export, să efectueze controalele necesare și să îndeplinească toate cerințele în materie de export la timp, în vederea livrării
Mărfii.

c. Dacă Producătorul întrerupe dintr-un motiv oarecare producția Mărfii, el îl va înștiința imediat pe Distribuitor și va continua, pentru o durată rezonabilă de la întrerupere, să furnizeze piese de schimb și să asigure service pentru Mărfurile vândute deja Distribuitorului.

d. Producătorul nu va vinde în Teritoriu Marfă nici unei persoane fizice sau juridice, alta decât Distribuitorul, care vinde, revinde, dă în leasing ori închiriază produse identice sau asemănătoare cu Marfa Producătorului.

e. Producătorul nu va vinde Marfă nici unei persoane fizice sau juridice, alta decât Distribuitorul, în vederea unei utilizări directe, dacă livrarea se va face în Teritoriu.

f. Producătorul îl va informa imediat pe Distribuitor despre toate persoanele de contact, posibilitățile de afaceri și alte informații similare pe care le obține sau le primește cu privire la clienții potențiali din Teritoriu.

g. Producătorul va furniza o listă conținând sugestiile sale referitoare la prețurile de vânzare cu amănuntul, la tarifele de leasing și la cele de închiriere a Mărfii; acestea nu vor fi obligatorii pentru Distribuitor.

h. Producătorul va oferi Distribuitorului și personalului acestuia pregătirea și asistența tehnică necesară în vederea utilizării, operării, întreținerii și reparării Mărfii.

i. Producătorul va desfășura un program publicitar pentru a crea o imagine de calitate și un bun renume în ramura sa de activitate și în rândurile publicului consumator.

j. Producătorul va furniza la cererea Distribuitorului materiale comerciale și specificații tehnice cu privire la Marfă.

COMENTARIU: Această clauză asigură obligațiilor producătorului o anumită flexibilitate în încercarea de a preveni nerespectarea contractului în caz că el nu mai dispune de un anumit produs. In practică, majoritatea produselor nu sunt disponibile o perioadă prea lungă de timp – întotdeauna apar versiuni noi sau îmbunătățite ale acestora. Contractul va trebui să țină seama de realitate; în caz contrar, părțile vor fi nevoite să amendeze permanent contractul sau să elaboreze clauze noi care să le înlocuiască pe cele vechi, depășite. Fiți prudent atunci când faceți o referire la o „listă cu sugestii privind preturile cu amănuntul" deoarece există pericolul de a încălca legile antitrust. Va trebui să specificați foarte clar faptul că lista respectivă conține doar sugestii (evitați să folosiți cuvântul recomandat care implică o instrucțiune mai fermă decât o sugestie).

6. COMENZILE. Părțile convin asupra faptului că Distribuitorul va comanda Marfa după cum urmează:

a. Comanda inițială. în termen de \număr] zile de la data prezentului Contract,Distribuitorul va face o comandă inițială pentru un preț total de cumpărare nu mai mic de [suma și moneda]. Producătorul va livra Marfa, iar Distribuitorul va efectua plata în conformitate cu prezentul Contract. Prețurile pentru primul lot de Marfă achiziționat vor fi
{specificați suma și moneda pe unitatea de măsură sau cele specificate în Nomenclatorul de Produse anexat la prezentul Contract].

b. Valoarea minimă a comenzilor ulterioare. în vederea păstrării dreptului exclusiv de distribuție în Teritoriu, Distribuitorul va continua, după comanda inițială, să facă noi comenzi cel puțin la următoarele intervale de timp și în sumele specificate

c. Forța majoră. Dacă cererea de Marfă în Teritoriu scade, din motive care scapă de sub controlul Distribuitorului, într-o asemenea măsură încât comenzile pe care acesta trebuie să le facă în virtutea prezentului Contract nu mai sunt realizabile din punct de vedere comercial, clauzele referitoare la valoarea minimă a comenzilor nu se vor mai aplica atâta vreme cât condițiile respective se mențin.

COMENTARIU: Când se acordă drepturi exclusive, este bine să se prevadă o valoare minimă a comenzilor. Dacă distribuitorul nu reușește să respecte această valoare, producătorul poate ceda drepturile de distribuție unei alte persoane din același teritoriu. In orice caz, distribuitorul nu trebuie penalizat din cauza unor evenimente pe care nu le poate controla; și, de aceea, trebuie să se renunțe la cerințele amintite dacă ele nu sunt realizabile din punct de vedere comercial.

7.PREȚURILE PRACTICATE Șl CONDIȚIILE DE PLATĂ. Producătorul va practica prețurile înscrise în Nomenclatorul de produse pentru toate Mărfurile înscrise în acesta, până când Producătorul va decide modificarea unuia din aceste prețuri. El își rezervă dreptul de a modifica prețul la oricare din Mărfurile sale, caz în care va furniza imediat Distribuitorului noua listă de prețuri. Prețurile nu includ costurile de transport, de asigurare și nici spezele vamale de import, toate acestea fiind suportate separat de către Distribuitor. Producătorul este obligat să suporte taxele și spezele de obținere a licenței de export. Dacă o comandă a Distribuitorului are o dată a poștei anterioară datei la care
Producătorul l-a înștiințat pe acesta de modificarea prețului. Producătorul va onora respectiva comandă la prețurile valabile înainte de operarea modificării. Plata tuturor Mărfurilor livrate Distribuitorului se va face în numerar, în termen de [număr] de zile. Distribuitorul are dreptul la o reducere de [număr] procente pentru plățile efectuate în
termen de [număr] zile de la data facturării Mărfii.

COMENTARIU: Se presupune că, din moment ce am acceptat varianta unei relații mai complicate de distribuție exclusivă, aveți încredere în cealaltă parte. Din acest motiv, poate fi prevăzută și o metodă de plată mai puțin sigură. Totuși, acest lucru nu este valabil în toate cazurile; puteți opta pentru plata COD (numerar contra marfa) sau cel puțin pentru o plată parțială în momentul lansării comenzii. Este indicat să oferiți întotdeauna o reducere pentru a stimula efectuarea plății înainte de scadentă.

8.METODA DE PLATĂ UTILIZATĂ ÎN CAZUL BLOCĂRII TRANSFE RULUI DE FONDURI. Dacă una din țări restricționează transferul de fonduri către cealaltă țară. Producătorul îi poate da instrucțiuni Distribuitorului să depună sumele datorate într-un cont bancar din țara acestuia, dar pe numele Producătorului. Contul va fi deschis la o bancă aleasă de Producător. La prezentarea de către Distribuitor a documentelor care demonstrează deschiderea unui astfel de depozit. Producătorul îi va elibera acestuia o chitanță.

COMENTARIU: Dacă există pericolul apariției unor neînțelegeri între țările celor două părți, este bine să se prevadă o posibilitate de efectuare a plății, în eventualitatea în care guvernele restricționează tranzacțiile financiare după expedierea bunurilor, dar înainte de încasarea banilor. Această clauză sugerează o astfel de metodă care asigură efectuarea plății cel puțin în momentul ridicării restricțiilor și presupunând că respectivul cont bancar este încă intact.

9.GARANȚIILE. Producătorul va acorda Distribuitorului garanții limitate pentru Marfa vândută, similare celor pe care el le acordă propriilor clienți. Distribuitorul trebuie să ofere garanția Producătorului fiecărei persoane care cumpără Marfă de la el. Distribuitorul nu are dreptul să modifice condițiile stipulate în garanția Producătorului. Acesta din urmă va repara sau va înlocui cu promptitudine orice Produs care nu funcționează normal, nu poate fi utilizat sau are alte defecțiuni și care se află în garanție, indiferent dacă produsul respectiv se află în acel moment la Distribuitor sau la clienții acestuia.

COMENTARIU: De regulă, producătorii extind garanțiile, mai ales pe piețele străine. Serviciile prestate clienților și receptivitatea vânzătorului sunt caracteristici de marketing extrem de importante. Adesea se preferă produsele locale dacă publicul consumator consideră că prestarea serviciilor destinate lui are un caracter personal și operativ. Pentru a atrage consumatorii, serviciile care însoțesc produsele de import trebuie să fie superioare celor oferite de furni2orii locali. Una din metodele prin care se poate realiza acest lucru constă în acordarea de garanții. Producătorul poate oferi garanții extinse sau limitate cu privire la conformitatea ori calitatea produsului; de asemenea, el poate să nu ofere nici un fel de garanție. Condițiile exacte ale acordării garanțiilor trebuie stipulate în contract. In unele țări, legislația prevede garanții implicite dacă vânzătorul nu le neagă explicit. De asemenea, garanții implicite reies și din Convenția Națiunilor Unite pentru vânzarea internațională de mărfuri.

10. DESPĂGUBIRILE. Părțile stabilesc următoarele despăgubiri reciproce:

a. Distribuitorul se obligă să îl despăgubească pe Producător și să îl apere împotriva tuturor reclamațiilor și daunelor cauzate de rănirea ori moartea uneia sau mai multor persoane, precum și de deteriorarea sau pierderea proprietății, dacă acestea au rezultat din comportamentul, operațiile sau prestația Distribuitorului, ori sunt atribuite acestora.

b. Producătorul se obligă să îl despăgubească pe Distribuitor și să îl apere împotriva tuturor reclamațiilor și daunelor cauzate de defectele, imposibilitatea utilizării sau funcționarea anormală a Mărfii, cu excepția celor rezultate din vina Distribuitorului sau atribuite ori generate de comportamentul, operațiile ori prestația acestuia. Pe toată durata prezentului Contract, Producătorul va obține asigurarea de răspundere pentru întreaga Marfă vândută Distribuitorului, în limita totală a cel puțin \suma și moneda] pe eveniment produs; polițele de asigurare îl vor indica pe Distribuitor în calitate de coasigurat.

COMENTARIU: Clauza de despăgubire este opțională. In contractele internaționale, producătorul consimte uneori să-1 despăgubească pe distribuitor pentru daunele provocate de anumite situații, cum ar fi defectele de concepere sau de fabricație, cu scopul de a-1 încuraja pe distribuitor să introducă produsele pe o nouă piață. Asigurarea de răspundere nu este disponibilă în toate jurisdicțiile. Producătorul va trebui să apeleze

La sfatul unui specialist în privința acestui tip de asigurare. Extinderea ei la distribuitor este un act voluntar — în definitiv, defectele ori viciile de concepere atrag răspunderea producătorului, și nu a persoanei care vinde produsele. Adesea, în țările mai puțin dezvoltate, distribuitorii nu vor reuși să încheie o asigurare de răspundere.

11. DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ. Părțile convin următoarele:

a. Producătorul deține drepturile de proprietate asupra mărcilor de comerț, denumirilor, designurilor, brevetelor și secretelor comerciale („Proprietatea intelectuală") aferente Mărfii. Nici unul din aceste drepturi nu se acordă Distribuitorului. Acesta nu trebuie să dea de înțeles faptul că ar deține vreunul din drepturile care fac obiectul Proprietății intelectuale a Producătorului și nici nu are voie să folosească numele Producătorului în asociere cu numele său. Drepturile de proprietate intelectuală rămân în mod legitim la Producător.

b. Distribuitorului i se acordă dreptul de a utiliza Proprietatea intelectuală a Producătorului în legătură cu distribuția și cu revânzarea, leasingul sau închirierea Mărfii. Distribuitorul nu are dreptul de a utiliza Proprietatea Intelectuală în nici un alt scop.

c. Toate reclamele, materialele promoționale, ofertele de preț, facturile, etichetele, containerele și alte materiale utilizate în legătură cu Marfa trebuie să conțină o notă care să specifice faptul că Producătorul deține Proprietatea intelectuală aferentă Mărfii. Aceste materiale vor menționa și faptul că Distribuitorul este un distribuitor autorizat al Mărfii.

d. Distribuitorul nu poate modifica în nici un fel Proprietatea intelectuală a Producătorului aferentă Mărfii. Toate detaliile, culorile și designurile trebuie să fie cele furnizate de către Producător.

e. Distribuitorul poate revinde, da în leasing sau închiria Marfa doar dacă Proprietatea intelectuală a Producătorului este utilizată în legătură cu aceasta. Distribuitorului i se interzice să folosească Proprietatea intelectuală a Producătorului în legătură cu produse care nu au fost furnizate de către acesta.

f. Distribuitorul nu va reproduce și nici nu va încerca să reproducă Marfa, nu o va oferi altor persoane în acest scop și nici nu va fabrica sau va vinde produse asemănătoare cu cele furnizate de Producător.

g. Distribuitorul se obligă să nu facă nimic ce ar putea invalida sau afecta drepturile înregistrate ale Producătorului asupra Proprietății intelectuale. Distribuitorul nu va încerca să modifice ori să anuleze nici un act de înregistrare a Proprietății intelectuale. El nu va ajuta pe nimeni să întreprindă asemenea acțiuni.

h. Violarea prezentului Paragraf va duce ia rezilierea imediată a Contractului. în plus, ambele părți convin că violarea prezentului Paragraf va afecta sau va distruge drepturile Producătorului cuprinse în reputația, fondul comercial și proprietatea sa intelectuală, cauzând prejudicii substanțiale. Aceste prejudicii vor fi greu sau imposibil de evaluat din cauza dificultății evaluării unor drepturi intangibile. De aceea, părțile consimt că, dacă Distribuitorul violează prezentul Paragraf, Producătorul are dreptul de a-l obliga la plata unor daune-interese prestabilite, reprezentând [număr] procente din prețul înscris în Nomenclatorul de Produse în vigoare pentru fiecare bun care face obiectul respectivei violări.

COMENTARIU: Niciodată nu trebuie subestimată valoarea drepturilor de proprietate intelectuală. Fondul comercial și reputația producătorului sunt strâns legate de numele său și de cel al produselor sale, unicitatea bunurilor fiind protejată prin brevete și înregistrarea designului. Comercianții străini cunosc valoarea acestor drepturi – de aceea ele sunt încălcate atât de des. Reputația dumneavoastră este cea care vinde produsele, indiferent dacă acestea vă aparțin sau sunt reproduceri ilegale. Dacă nu vă veți proteja proprietatea intelectuală, este posibil să pierdeți nu numai clienți, ci și drepturile exclusive asupra acesteia. Această clauză nu va produce efecte de la sine. Asigurați-vă că mărcile de comerț, mărcile de servicii, brevetele și celelalte forme de proprietate intelectuală au fost înregistrate în tara distribuitorului; creându-ne un sistem de urmărire a modului în care se utilizează marca dumneavoastră în țara respectivă.

12.CESIUNEA. Nici una din părți nu poate ceda executarea prezentului Contract fără acordul prealabil scris al celeilalte părți. Nici una din părți nu poate refuza să-și dea acordul dacă nu are motive întemeiate. Producătorul poate refuza să-și dea acordul în următoarele cazuri: Distribuitorul nu-și îndeplinește una din obligațiile ce decurg din
prezentul Contract în momentul solicitării acordului; cesionarul propus nu are capacitatea financiară de a îndeplini obligațiile Distribuitorului rămase neonorate în baza prezentului Contract; cesionarul propus refuză să-și asume toate obligațiile Distribuitorului rămase neonorate în baza prezentului Contract; cesionarul propus nu îndeplinește standardele pe care Producătorul le impune noilor distribuitori, standarde aflate în vigoare în momentul solicitării acordului.

COMENTARIU: Părțile implicate într-un contract de prestări servicii încheie acordul pe baza caracteristicilor care le conferă unicitate. Cedarea obligațiilor ce revin unei părți în baza contractului o obligă pe cealaltă să trateze cu un partener necunoscut. De regulă, interzicerea totală a cesiunilor nu are temei legal, dar părțile se pot proteja, prevăzând obligativitatea obținerii în prealabil a consimțământului.

ÎNCETAREA DREPTURILOR DE DISTRIBUȚIE EXCLUSIVĂ. Dacă Distribuitorul nu face și nu plătește comenzile minime prevăzute de prezentul Contract și dacă Distribuitorul nu poate explica sau justifica acest lucru printr-o împrejurare pe care nu o poate controla, așa cum prevede prezentul Contract, Producătorul va retrage Distribuitorului dreptul de distribuție exclusivă în Teritoriu. Producătorul poate retrage acest drept doar după ce îi va fi dat Distribuitorului un preaviz scris de [număr\ zile în care să-l fi informat despre neîndeplinirea obligațiilor și despre intenția sa de a-i retrage dreptul de exclusivitate. Dacă Distribuitorul își onorează obligațiile în termenul prevăzut în preaviz,
dreptul de exclusivitate nu îi va fi retras. Retragerea drepturilor de exclusivitate nu duce automat la încetarea prezentului Contract. Indiferent dacă Distribuitorul deține drepturi exclusive sau nu, atâta timp cât el nu încalcă nici o altă prevedere a Contractului, acesta rămâne în vigoare cu următoarele modificări: Distribuitorul nu are drepturi de distribuție
exclusivă în Teritoriu, iar Producătorul nu este obligat să se abțină de la a vinde sau de la a angaja alte persoane să vândă Marfa în Teritoriu sau să îi îndrume pe clienții potențiali către Distribuitor.

14. REZILIEREA CONTRACTULUI DE CĂTRE PRODUCĂTOR. Producătorul poate rezilia prezentul Contract, independent de celelalte reparații la care poate apela prin lege

COMENTARIU: In contractele comerciale se obișnuiește să se prevadă mai multe modalități de reziliere, în funcție de situațiile care pot apărea. In unele cazuri, există posibilitatea rezilierii imediate, pe când în altele, părții vinovate i se poate permite să remedieze situația. Nu este nevoie să enumerați toate motivele posibile care pot duce la rezilierea contractului în baza unui preaviz — nu se poate să nu omiteți câteva dintre acestea; de aceea, limitându-ne la cele deja enumerate. Pentru a decide ce împrejurări vă dau dreptul de a rezilia contractul, este important să știți ce spun legile din cele două țări (a producătorului și a distribuitorului). Drepturile dumneavoastră de reziliere ar putea fi limitate prin legi protectoare. De asemenea, evitați să folosiți expresii cum ar fi nerespectarea unei obligații „importante", din cauză că ele sunt neclare. Părțile pot specifica anumite situații de neîndeplinire a obligațiilor care să nu constituie temeiuri de reziliere, cum ar fi o întârziere la plată de doar 5 zile.

15.REZILIEREA CONTRACTULUI DE CĂTRE DISTRIBUITOR . Distribui torul poate rezilia prezentul Contract, independent de celelalte reparații la care poate apela prin lege

COMENTARIU: în general, este bine să se prevadă drepturi de reziliere identice sau asemănătoare pentru ambele părți. Instanțele acordă de regulă asemenea drepturi pe bază de reciprocitate — în cazul în care una din părți are acest drept, îl va avea implicit și cealaltă parte. Pentru a se înțelege clar faptul că ambele părți au drept de reziliere, adesea se înscriu în contract două clauze distincte – câte una pentru fiecare parte.

16.REACHIZIȚIONAREA PRODUSELOR LA ÎNCETAREA CONTRAC TULUI. Dacă prezentul Contract încetează, indiferent de motiv. Producătorul poate, dar nu este obligat, să cumpere Marfa pe care Distribuitorul încă nu a vândut-o. Dacă Marfa este nouă și poate fi revândută. Producătorul o va reachiziționa la prețul de cost al
Distribuitorului, neincluzând cheltuielile cu expedierea, transportul, vămuirea ori depozitarea ei. Dacă Producătorul nu reachiziționează Marfa, Distribuitorul răspunde singur de modul în care o folosește; el se angajează să dispună de Marfă într-un mod care să nu violeze Proprietatea intelectuală a Producătorului și nici să afecteze fondul de comerț al
acestuia. Distribuitorul va returna sau va distruge toate materialele pe care apare Proprietatea intelectuală a Producătorului, aflate în posesia sa.

COMENTARIU: Prevederea îi permite producătorului să opteze pentru reachiziționarea bunurilor. El nu are această obligație, dar alternativa menționată s-ar putea dovedi mai puțin costisitoare decât menținerea relației de distribuție existente până în momentul găsirii unui nou distribuitor. în orice caz, producătorul trebuie să își protejeze proprietatea intelectuală la încetarea contractului.

17.REPARAȚIILE. Părțile confirmă intenția lor de a stabili o relație reciproc avantajoasă; în acest scop, ele vor depune eforturi pentru a rezolva orice neînțelegere pe calea negocierilor amiabile. Totuși, în cazul apariției unui litigiu ce nu poate fi soluționat în alt mod, părțile se vor supune arbitrajului obligatoriu în fața [nume/e asociației arbitra/e].
Arbitrajul se va desfășura în \locul\. în afară de cazul în care părțile convin altfel atunci când solicită arbitrajul. Orice sentință sau determinare arbitrală va fi considerată finală, definitivă și fără drept de recurs; ea va putea fi înaintată unei instanțe, în vederea formulării unei sentințe judecătorești. Prezenta clauză nu limitează drepturile Producătorului de a apela la orice reparație posibilă, în cazul în care i se încalcă drepturile exclusive asupra Proprietății intelectuale.

COMENTARIU: Dacă arbitrajul se poate face în țara distribuitorului, el poate fi ales ca mijloc de soluționare a disputelor. Va trebui să fiți atent însă în ceea ce privește arbitrajul, pentru că nu în toate țările se poate apela la el la fel de repede. Mai mult, arbitrajul se desfășoară de pe poziții de conflict și generează de obicei costuri și întârzieri mai mari decât negocierea și compromisul, deși costurile sunt în general mai mici decât rezolvarea litigiului în instanță. In anumite medii culturale, arbitrajul este la fel de stigmatizat ca și procesul judecătoresc, ambele fiind privite cu suspiciune și considerate o insultă personală.

18.MODIFICAREA CONTRACTULUI. Prezentul Contract poate fi modificat doar printr-un înscris semnat de ambele părți.

COMENTARIU: Insistați întotdeauna ca modificările să se facă în scris, pentru a se evita discuțiile care pot apărea cu privire la condițiile convenite. S-ar putea ca instanțele de judecată să nu admită ca probă modificările verbale aduse unui contract care altfel este foarte precis și clar.

19.NOTIFICĂRILE. Toate notificările legate de prezentul Contract trebuie transmise celeilalte părți în scris, la adresa menționată în Contract. Părțile trebuie să se înștiințeze reciproc de schimbarea adresei în termen de \număr\ zile din momentul în care aceasta devine efectivă. Se consideră că notificările se fac la data primirii lor.

COMENTARIU: Clauza de notificare este de regulă foarte utilă, ea garantând faptul că părțile cunosc procedura de notificare. Această clauză poate preveni apariția eventualelor dispute cu privire la sensul noțiunii de notificare.

20.RENUNȚĂRILE Șl ÎNTÂRZIERILE ÎN EXECUTARE. Nici una din părți nu va renunța la vreuna din prevederile prezentului Contract referitoare la propriile drepturi de a apela la reparațiile prevăzute pentru nerespectarea Contractului ori de a cere respectarea cu strictețe a acestuia, doar pentru că respectiva parte a trecut cu vederea una sau mai multe încălcări ale Contractului de către cealaltă parte, nu a exercitat, a refuzat sau a neglijat să-și exercite drepturile, puterile ori posibilitățile acordate prin prezentul Contract ori nu a insistat asupra respectării stricte a Contractului.

21. CONDIȚIILE CONTRACTULUI. Producătorul și Distribuitorul au încheiat prezentul Contract pentru a-și demonstra intenția de se obliga în baza condițiilor acestuia. Părțile declară faptul că prezentul Contract constituie întregul lor acord de voință și înlocuiește toate negocierile, înțelegerile și reprezentările lor anterioare. Fiecare parte a fost încurajată și a avut posibilitatea să apeleze la serviciile unor experți independenți, inclusiv avocați și contabili; fiecare parte a luat în mod independent decizia de a-și asuma obligațiile stipulate. Dacă oricare din clauzele prezentului Contract este considerată neexecutabilă ori nulă, ea poate fi modificată astfel încât să devină validă și executabilă. Dacă o asemenea modificare nu poate fi operată, clauza va fi considerată ștearsă, restul Contractului rămânând în vigoare.

COMENTARIU: Această clauză standard este importantă și numai rareori trebuie eliminată din contracte. Ea servește la clarificarea noțiunilor contractuale de bază referitoare la acordul de voință și intenția părților. In contractele internaționale, aceste clauze capătă un plus de importanță datorită faptului că felul în care părțile înțeleg clauzele contractuale diferă foarte mult dată fiind existența unor bariere invizibile, cum ar fi limba, cultura, mediul și lipsa de experiență.

CONTRACTUL DE CONSIGNAȚIE

Într-un contract de consignație, proprietarul produselor transmite dreptul de posesie a acestora unei alte părți care le comercializează. Atâta vreme cât nu sunt vândute, bunurile rămân în proprietatea celui care le-a încredințat (numit consignant). Dreptul de proprietate nu este niciodată transferat persoanei care le vinde (consignatarul). Riscul ca produsele să nu se vândă aparține consignantului deoarece, de obicei, produsele nevândute sau învechite pot fi returnate. Așadar, contractul de consignație diferă de cel de distribuție, căci distribuitorul cumpără și revinde marfa, precum și de cel de reprezentare comercială, unde marfa este vândută în numele producătorului, dar de regulă este expediată de acesta direct clientului, neintrând niciodată în posesia reprezentantului comercial.

Model: Contractul de consignație

Prezentul Contract a fost încheiat pe [data], între [nume] [persoană fizică sau juridică și naționalitatea sau locul în ființării] din [adresa] („Producătorul") și [nume], [persoană fizică sau juridică și naționalitatea sau locul înființării] din [adresa] („Consignatarul").

COMENTARIU: Contractul angajează părțile semnatare identificate aici. Pentru a vă asigura că nu vor apărea neînțelegeri, dați numele complet și adresa fiecărei părți. Dacă una din părți este persoană juridică (societate în nume colectiv, pe acțiuni, cu răspundere limitată etc), specificați felul acesteia.

EXPUNERE

A. Părțile confirmă faptul că Producătorul realizează și vinde [descrieți bunurile sau bunurile enumerate în Nomenclatorul de produse anexat la prezentul Contract], precum și produse viitoare, similare ca natură și tip („Marfa").

B. Consignatarul a solicitat să i se încredințeze Marfa de către Producător în regim de consignație, în scopul stocării și vânzării acesteia, ca reprezentant autorizat al Producătorului.

C. Producătorul dorește să îi furnizeze Marfă Consignatarului, în calitatea acestuia de reprezentant autorizat al său în [statul și/sau țara] („Teritoriul"), conform termenilor și condițiilor din prezentul Contract.

COMENTARIU: Expunerea conține o serie de prevederi preliminare în care se exprimă intenția părților și, uneori, se definesc termenii utilizați în contract (ca de exemplu marfa).

Așadar, părțile convin următoarele:

CONTRACT

1.RELAȚIA DINTRE PĂRȚI. Producătorul consimte să furnizeze Consignatarului Marfă, în conformitate cu prezentul Contract, iar Consignatarul consimte să o vândă în Teritoriu. Acordul părților creează nu creează o relație de exclusivitate în Teritoriu. Părțile confirmă și consimt asupra faptului că Consignatarul este distinct și independent de Producător. Nu se va considera că prezentul Contract creează o relație de angajare, parteneriat, asociere, tutelă sau alta asemănătoare. Nici una din părți nu este răspunzătoare pentru datoriile sau obligațiile celeilalte. Consignatarul este liber să angajeze personal salariat sau prestatori independenți. Producătorul neavând posibilitatea de a limita ca număr, de a angaja sau de a concedia aceste persoane. Consignatarului îi revine sarcina de a se asigura că sunt respectate toate prevederile legale care reglementează activitatea comercială din [țara] El este de asemenea obligat să plătească toate impozitele și taxele aferente vânzării Mărfii în [țara]. Producătorul nu îl va despăgubi și nici nu îl va asigura pe Consignatar împotriva pierderilor, reclamațiilor sau altor obligații pecuniare generate de acțiunile acestuia în legătură cu vânzarea Mărfii.

COMENTARIU: Drepturile exclusive îl avantajează pe consignatar, ele acordându-se mai ales în cazul în care piața este relativ mică. Clauza poate fi modificată, menționându-se că se acordă drepturi exclusive, caz în care nici producătorul și nici reprezentanții săi nu-și vor mai putea vinde marfa în teritoriul respectiv. Dacă se acordă drepturi de exclusivitate, trebuie inserate în contract o serie de clauze suplimentare, similare obligațiilor stipulate în contractul de distribuție, care să interzică, de exemplu, producătorului dreptul de a vinde marfa către terți sau care să-1 oblige pe acesta să-i îndrume pe clienții potențiali către consignatar. Trebuie clarificat statutul consignatarului de persoană distinctă de producător. Totuși, s-ar putea ca în unele jurisdicții consignatarii să fie tratați ca angajații sau ca agenții comerciali. Există posibilitatea ca producătorul să fie nevoit să se conforme legilor care reglementează beneficiile și rezilierea contractelor indiferent de încercarea de a introduce clauze de protecție.

2.DURATA CONTRACTULUI. Durata prezentului Contract începe să curgă de la data la care îl semnează ultima parte și expiră după [număr] ani, cu excepția cazului în care Contractul este reziliat mai devreme, conform prezentelor prevederi. La expirarea prezentului Contract, părțile pot negocia o reînnoire sau o prelungire a duratei acestuia, cu condiția ca, în momentul respectiv, Consignatarul să-și fi respectat toate obligațiile contractuale.

COMENTARIU: Puteți să nu definiți durata contractului, acesta urmând a fi reziliat de una din părți la cerere, după înștiințarea prealabilă a partenerului; în acest caz fiți însă foarte atent. în unele țări, se consideră că un contract de consignație cu durată nedeterminată creează o relație de agenție. în consecință, producătorul va intra sub incidența unor legi specifice, cum ar fi cele care reglementează strict încetarea unei relații de agenție, legând-o de anumite cauze și de plata unor sume semnificative în vederea separării.

3. COMENZILE DE MARFĂ. Consignatarul va adresa Producătorului toate Comenzile pe un formular furnizat de acesta, specificând felul și cantitatea de Marfă pe care dorește să o primească de la Producător. După Comanda inițială, Consignatarul va face următoarea Comandă nu mai târziu de [a număr-a] zi a fiecărei luni solicitând felul și cantitatea de Marfă vândută în luna precedentă. Fiecare Comandă se supune aprobării Producătorului, care este finală. Producătorul va studia fiecare Comandă primită de la Consignatar și o va aproba sau o va modifica în termen de [număr] zile de la primirea sa. Producătorul are libertatea de a modifica felul și cantitatea Mărfii comandate. Dacă se efectuează o asemenea modificare, comanda nu va fi onorată înainte ca Producătorul să îl înștiințeze pe Consignatar, în scris sau verbal, despre modificarea respectivă și înainte de a primi confirmarea scrisă sau verbală din partea acestuia.

COMENTARIU: Date fiind întârzierile inerente care apar în comunicarea și transportul internațional, s-ar putea ca refacerea lunară a stocului de marfa – prevăzută în această clauză — să fie irealizabilă. Intervalele la care se vor face comenzile trebuie negociate, astfel încât să țină seama de durata obișnuită a comunicării și a expedierii mărfii în tara consignatarului.

4.CONDIȚIILE DE LIVRARE. Producătorul va livra Consignatarului, în termen de [număr] zile, întreaga Marfă care figurează în Comanda aprobată, cu excepția cazului în care livrarea întârzie din vina Consignatarului sau atunci când ea devine imposibil de executat conform prevederilor prezentului Contract. Producătorul va livra Marfa, expediind-o în Teritoriu la destinația indicată de Consignatar. Producătorul se obligă să procure licențele de export, să efectueze controalele necesare și să îndeplinească toate cerințele în materie de export și import la timp, în vederea livrării Mărfii, cu excepția cazului în care Consignatarul trebuie să obțină el anumite licențe de import, precum și alte licențe ori autorizații cerute în țara sa.

COMENTARIU: De regulă, în contractele de consignație, producătorul se angajează să suporte majoritatea cheltuielilor aferente exportului și importului pentru că marfa continuă să îi aparțină până în momentul vânzării sale. Consignatarului îi revine doar un procent relativ mic din prețul de vânzare. Dacă el ar trebui să suporte costurile de expediere, transport și import, procentul trebuie să fie și el mai mare, altfel consignatarul nu ar mai obține profit și nu ar mai avea nici un motiv să încheie contractul.

PROPRIETATEA ASUPRA MĂRFII. întreaga Marfă livrată Consignatarului în baza prezentului Contract va fi păstrată în regim de consignație. Ea va rămâne permanent în proprietatea, la dispoziția și sub controlul Producătorului până în momentul vânzării sale către clienți. Consignatarul nu va prelua în nici un moment proprietatea asupra Mărfii. Aceasta va trece nemijlocit de la Producător la client.

6.PREȚUL.La anumite intervale de timp. Producătorul va remite o listă de prețuri de vânzare cu amănuntul a Mărfurilor. El își rezervă dreptul de a modifica oricare din aceste prețuri. Consignatarul este autorizat să vândă Marfa doar la prețurile înscrise în ultima listă de prețuri primită de la Producător sau la prețuri mai mari, după cum consideră Consignatarul. Dacă cererea de Marfă din Teritoriu se reduce – din motive care nu depind de Consignatar – într-o asemenea măsură încât comenzile pe care acesta trebuie să le facă în baza prezentului Contract devin irealizabile din punct de vedere comercial, cerințele privind comenzile minime nu se mai aplică atâta timp cât condițiile respective se mențin.

COMENTARIU: într-un contract de consignație, producătorul poate impune prețul de vânzare rară să încalce legile antitrust sau de fixare a prețurilor, marfa aflându-se permanent în proprietatea sa, fiind deci vândută de către el.

7.CONDIȚIILE DE PLATĂ. Fiecare Comandă, cu excepția celei inițiale, va fi însoțită de plata integrală a Mărfii vândute în luna precedentă, mai puțin rabaturile cuvenite Consignatarului pentru vânzările făcute. Consignatarului i se acordă un rabat [specificați, de ex., specificat în Nomenclatorul de produse actual sau în valoare de (număr) pentru fiecare din Mărfurile vândute]. în cazul în care Consignatarul vinde Marfă contra unei sume care depășește prețul Producătorului, el are dreptul, în afară de rabatul obișnuit, la o jumătate din diferența în plus. Dacă țara uneia din părți restricționează transferul de fonduri către țara celeilalte părți. Producătorul îi poate da instrucțiuni Consignatarului să depună sumele datorate într-un cont bancar din țara acestuia, dar pe numele Producătorului. Contul va fi deschis la o bancă aleasă de Producător. La prezentarea de către Consignatar a documentelor care demonstrează deschiderea unui astfel de cont. Producătorul fi va elibera acestuia o chitanță.

COMENTARIU: Se presupune că, din moment ce am ales să vindeți marfa în consignație, aveți încredere în cealaltă parte. De aceea, puteți accepta și să utilizați o metodă de plată mai puțin sigură. Contractul cere Consignatarului să plătească marfa până la sfârșitul lunii în care aceasta este vândută. S-ar putea ca părțile să constate că intervalul de 30 de zile în care trebuie să se facă plățile, rapoartele și comenzile, este imposibil de respectat din cauza întârzierilor inerente care apar în tranzacțiile internaționale. Atunci când stabiliți mărimea intervalului respectiv, luați în considerare și ritmul vânzărilor de pe piața consignatarului. Dacă există pericolul apariției unor neînțelegeri între țările celor două părți, este bine să prevedeți o modalitate de efectuare a plății, în eventualitatea în care guvernele restricționează tranzacțiile financiare, după expedierea bunurilor, dar înainte de încasarea banilor. Această clauză sugerează o modalitate de asigurare a plătii cel puțin până în momentul ridicării restricțiilor și presupunând că acel cont este încă intact.

RAPOARTELE DE INVENTAR. în momentul în care Consignatarul expediază o Comandă, el va transmite și un raport lunar în care să se menționeze felul și cantitatea de Marfă vândută în cursul lunii precedente. Raportul trebuie să respecte formatul indicat de Producător. La fiecare [număr] luni, sau oricând cere Producătorul. Consignatarul trebuie să îi furnizeze acestuia un inventar complet al tuturor Mărfurilor rămase în stoc. La cererea Producătorului, inventarul va fi întocmit de către un reprezentant al acestuia ori sub supravegherea sa, caz în care cheltuielile efectuate de reprezentantul Producătorului vor fi suportate de către Producător.

9. ALTE OBLIGAȚII ALE CONSIGNATARULUI. Consignatarului îi revin următoarele obligații:

a. Consignatarul va promova și va vinde cu perseverență Marfa către clienții din Teritoriu. Consignatarul va utiliza, după cum dorește, diverse strategii de desfacere, inclusiv vânzarea prin puncte de desfacere cu amănuntul, catalog, poștă, telefon, sau mijloace electronice, în Teritoriu.

b. Consignatarul nu va vinde alte produse, articole sau componente care nu sunt fabricate de către Producător și care îndeplinesc sau par să îndeplinească funcții identice sau similare cu cele pe care le îndeplinește Marfa Producătorului.

c. Consignatarul nu va vinde Marfa Producătorului nici unei firme angajate într-o măsură predominantă în vânzarea, leasingul sau închirierea unor bunuri identice ori aparent similare.

d. Consignatarul va suporta toate costurile de exploatare, inclusiv impozitele, cheltuielile cu forța de muncă și penalizările legate de activitatea pe care o desfășoară.

e. Consignatarul va fi obligat să procure și să mențină valabile toate licențele de import, autorizațiile de transport, licențele de operare și alte autorizații similare necesare pentru importul, transportul, depozitarea și vânzarea Mărfii în țara Consignatarului. Consignatarul va fi de asemenea obligat să furnizeze Producătorului toate documentele necesare pentru importul și transportul Mărfii la destinație. Dacă Consignatarul nu furnizează aceste documente Producătorului la timp pentru ca acesta să se încadreze în termenul de livrare, orice întârziere din vina Consignatarului nu va fi considerată nerespectare a prezentului Contract.

COMENTARIU: în numeroase contracte, se introduce o clauză care interzice vânzarea unor produse concurente, cu excepția cazului în care firma producătoare acceptă acest lucru. Se recomandă ca o asemenea clauză să interzică total concurența, cu excepția cazurilor în care firma nu are un motiv foarte întemeiat pentru a autoriza astfel de tranzacții (ceea ce este puțin probabil). Clauza de neconcurență va trebui să se limiteze la vânzarea de produse concurente, și nu la vânzarea tuturor produselor. In majoritatea jurisdicțiilor nu sunt considerate executabile contractele care interzic unui operator independent să vândă bunuri care nu intră în concurență unele cu altele. Mai mult, în unele țări, ați putea constata că această clauză trebuie eliminată din cauză că există puține societăți (adesea aflate în proprietatea statului) care importă și distribuie toate produsele sau pentru că pe piață operează importatori specializați pe anumite categorii de produse, cum ar fi articolele cosmetice ori materialele de construcții. Dacă doriți ca produsul dumneavoastră să câștige repede un loc pe rafturile magazinelor, importatorul specializat ar putea fi soluția de care aveți nevoie.

ALTE OBLIGAȚII ALE PRODUCĂTORULUI. Producătorul va furniza Consignatarului materiale utile vânzării și specificații tehnice pentru Marfă, în măsura necesităților.

11.RISCUL DE PIERDERE. Consignatarul își asumă integral riscul de pierdere pentru toată Marfa aflată în posesia sa. El se obligă să plătească toate Mărfurile deteriorate, distruse sau sustrase din stoc. ca și cum aceste Mărfuri ar fi fost vândute.

COMENTARIU: Această clauză atribuie consignatarului riscul de pierdere, chiar dacă dreptul de proprietate rămâne la producător. Prin aceasta se intenționează motivarea consignatarului în așa fel încât acesta să-și desfășoare activitatea cu grijă și să evite pierderile. In realitate, în unele țări, această clauză se poate dovedi peste măsură de împovărătoare, mai ales dacă nu se pot obține toate asigurările sau dacă ele nu se pot obține deloc. De aceea, ea poate face obiectul negocierii dintre părți.

12.GARANȚIILE. Producătorul va acorda garanții limitate pentru Marfa vândută. Consignatarul trebuie să ofere garanția Producătorului fiecărei persoane care cumpără Marfă de la el. Consignatarul nu poate modifica nici o condiție din garanția Producătorului.
Acesta din urmă va repara sau va înlocui cu promptitudine orice Marfă care nu
funcționează corespunzător, nu poate fi utilizată sau are alte defecte și care se află în
garanție, indiferent dacă Marfa se află în momentul respectiv în posesia Consignatarului
sau a Consignantului.

COMENTARIU: De regulă, producătorii extind garanțiile, mai ales pe piețele străine. Serviciile prestate clienților și receptivitatea vânzătorului sunt caracteristici de marketing extrem de importante. Adesea se preferă produsele locale dacă publicul consumator consideră că prestarea serviciilor destinate lui are un caracter personal și operativ. Pentru a atrage consumatorii, serviciile care însoțesc produsele de import trebuie să fie superioare celor oferite de furnizorii locali. Una din metodele prin care se poate realiza acest lucru constă în acordarea de garanții. Producătorul poate oferi garanții extinse sau limitate cu privire la conformitatea ori calitatea produsului; de asemenea, el poate să nu ofere nici un fel de garanție. Condițiile exacte ale acordării garanțiilor trebuie stipulate în contract. In unele țări, legislația prevede garanții implicite dacă vânzătorul nu le neagă explicit. De asemenea, garanții implicite reies și din Convenția Națiunilor Unite pentru vânzarea internațională de mărfuri.

13.DESPĂGUBIRILE. Părțile stabilesc următoarele despăgubiri reciproce:

a. Consignatarul se obligă să îl despăgubească pe Producător și să îl apere împotriva
tuturor reclamațiilor și daunelor cauzate de rănirea ori moartea uneia sau mai multor
persoane, precum și de deteriorarea sau pierderea proprietății, dacă acestea au rezultat
din comportamentul, operațiile sau prestația Consignatarului, ori sunt atribuite acestuia.

b. Producătorul se obligă să îl despăgubească pe Consignatar și să îl apere împotriva
tuturor reclamațiilor și daunelor cauzate de defectele, imposibilitatea utilizării sau
funcționarea anormală a Mărfii, cu excepția celor rezultate din vina Consignatarului sau
atribuite ori generate de comportamentul, operațiile ori prestația acestuia. Pe toată
durata prezentului Contract, Producătorul va obține asigurarea de răspundere pentru
întreaga Marfă încredințată Consignatarului, în limita totală a cel puțin [suma și moneda]
pe eveniment produs; polițele de asigurare îl vor indica pe Consignatar în calitate de
coasigurat.

COMENTARIU: Clauza de despăgubire este opțională. In contractele internaționale, producătorul consimte uneori să-1 despăgubească pe consignatar pentru daunele provocate de anumite situații, cum ar fi defectele de concepere sau de fabricație, cu scopul de a-1 încuraja pe consignatar să introducă produsele pe o nouă piață. Asigurarea de răspundere nu este disponibilă în toate jurisdicțiile. Producătorul va trebui să apeleze la sfatul unui specialist în privința acestui tip de asigurare. Extinderea ei la consignatar este un act voluntar — în definitiv, defectele ori viciile de concepere atrag răspunderea producătorului, și nu a persoanei care vinde produsele. Adesea, în țările mai puțin dezvoltate, consignatarii nu vor reuși să încheie o asigurare de răspundere.

14.DREPTURILE DE PROPRIETATE I NTE LECTU A LĂ. Părțile convin următoarele:

a. Producătorul deține drepturile de proprietate asupra mărcilor de comerț, denu
mirilor, designurilor, brevetelor și secretelor comerciale („Proprietatea intelectuală")
aferente Mărfii. Nici unul din aceste drepturi nu se acordă Consignatarului. Acesta nu
trebuie să dea de înțeles faptul că ar deține vreunul din drepturile care fac obiectul
Proprietății intelectuale a Producătorului și nici nu are voie să folosească numele
Producătorului în asociere cu numele său. Drepturile de proprietate intelectuală rămân în
mod legitim la Producător.

b. Consignatarului i se acordă dreptul de a utiliza Proprietatea intelectuală a Producătorului în legătură cu distribuția și cu revânzarea, leasingul sau închirierea Mărfii.
Distribuitorul nu are dreptul de a utiliza Proprietatea Intelectuală în nici un alt scop.

c. Toate reclamele, materialele promoționale, ofertele de preț, facturile, etichetele,
containerele și alte materiale utilizate în legătură cu Marfa trebuie să conțină o notă care să
specifice faptul că Producătorul deține Proprietatea intelectuală aferentă Mărfii. Aceste
materiale vor menționa și faptul că Producătorul îl autorizează pe Consignatar să vândă Marfa.

d. Consignatarul nu poate modifica în nici un fel Proprietatea intelectuală a Produ
cătorului aferentă Mărfii. Toate detaliile, culorile și designurile trebuie să fie cele furnizate
de către Producător.

e. Consignatarul poate vinde Marfa doar dacă Proprietatea intelectuală a Produ
cătorului este utilizată în legătură cu aceasta. Consignatarului i se interzice să folosească
Proprietatea intelectuală a Producătorului în legătură cu produse care nu au fost furnizate
de către acesta.

f. Consignatarul nu va reproduce și nici nu va încerca să reproducă Marfa, nu o va oferi
altor persoane în acest scop și nici nu va fabrica sau va vinde produse asemănătoare cu cele
furnizate de Producător.

g. Consignatarul se obligă să nu facă nimic ce ar putea invalida sau afecta drepturile
înregistrate ale Producătorului asupra Proprietății intelectuale. Consignatarul nu va încerca
să modifice ori să anuleze nici un act de înregistrare a Proprietății intelectuale. El nu va
ajuta pe nimeni să întreprindă asemenea acțiuni.

h. Violarea prezentului Paragraf va duce la rezilierea imediată a Contractului. în plus, ambele părți convin asupra faptului că violarea prezentului Paragraf va afecta sau va distruge drepturile Producătorului cuprinse în reputația, fondul comercial și proprietatea sa intelectuală, cauzând prejudicii substanțiale. Aceste prejudicii vor fi greu sau imposibil de evaluat din cauza dificultății evaluării unor drepturi intangibile. De aceea, părțile consimt că, în cazul în care Consignatarul violează prezentul Paragraf, Producătorul are dreptul de a-l obliga la plata unor daune-interese prestabilite, reprezentând [număr] procente din prețul înscris în Nomenclatorul de Produse în vigoare pentru fiecare bun care face obiectul respectivei violări.

COMENTARIU: Niciodată nu trebuie subestimată valoarea drepturilor de proprietate intelectuală. Fondul comercial și reputația producătorului sunt strâns legate de numele său și al produselor sale, unicitatea bunurilor fiind protejată prin brevete și înregistrarea designului. Comercianții străini cunosc valoarea acestor drepturi — de aceea ele sunt încălcate atât de des. Reputația dumneavoastră este cea care vinde produsele, indiferent dacă acestea vă aparțin sau sunt reproduceri ilegale. Dacă nu vă veți proteja proprietatea intelectuală, este posibil să pierdeți nu numai clienți, ci și drepturile exclusive asupra acesteia. Această clauză nu își va produce efectele de la sine. Asigurați-vă că mărcile de comerț, mărcile de servicii, brevetele și celelalte forme de proprietate intelectuală au fost înregistrate în tara consignatarului; creându-ne un sistem de urmărire a modului în care se utilizează marca dumneavoastră în țara respectivă.

15. CESIUNEA. Nici una din părți nu poate ceda executarea prezentului Contract fără acordul prealabil scris al celeilalte părți. Nici una din părți nu poate refuza să-și dea acordul dacă nu are motive întemeiate. Producătorul poate refuza să-și dea acordul în următoarele cazuri: Consignatarul nu-și îndeplinește una din obligațiile ce decurg din prezentul Contract în momentul solicitării acordului; cesionarul propus nu are capacitatea financiară de a îndeplini obligațiile Consignatarului rămase neonorate în baza prezentului Contract; cesionarul propus refuză să-și asume toate obligațiile Consignatarului rămase neonorate în baza prezentului Contract; cesionarul propus nu îndeplinește standardele pe care Producătorul le impune noilor consignatari, standarde aflate în vigoare în momentul solicitării acordului.

COMENTARIU: Părțile implicate într-un contract de prestări servicii încheie acordul pe baza caracteristicilor care le conferă unicitate. Cedarea obligațiilor ce revin unei părți în baza contractului o obligă pe cealaltă să trateze cu un partener necunoscut. De regulă, interzicerea totală a cesiunilor nu are temei legal, dar părțile se pot proteja, prevăzând obligativitatea obținerii în prealabil a consimțământului.

16. REZILIEREA CONTRACTULUI DE CĂTRE PRODUCĂTOR. Producătorul poate rezilia prezentul Contract în orice moment, indiferent de motiv, dându-i Consignatarului un preaviz scris de [număr] zile. Prezentul Contract va înceta imediat fără preaviz, independent de celelalte reparații la care Producătorul poate apela prin lege, în cazul în care Consignatarul devine insolvabil, dacă este numit un lichidator care să-i administreze activele sau dacă el cedează creditorilor drepturile ori proprietatea sa. în cazul în care Consignatarul nu-și îndeplinește obligațiile contractuale. Producătorul îi poate da un preaviz de [număr] zile, solicitându-i în același timp să remedieze situația. Dacă Consignatarul nu răspunde solicitării în intervalul specificat în preaviz. Contractul încetează, dar dacă Consignatarul remediază situația, preavizul nu își mai produce efectele.

COMENTARIU: In contractele comerciale se obișnuiește să se prevadă mai multe modalități de reziliere, în funcție de situațiile care pot apărea. In unele cazuri, există posibilitatea rezilierii imediate, pe când în altele, părții vinovate i se poate permite să remedieze situația. Nu este nevoie să enumerați toate motivele posibile care pot duce la rezilierea contractului în baza unui preaviz – nu se poate să nu omiteți câteva dintre acestea; de aceea, limitându-ne la cele deja enumerate. Pentru a decide ce împrejurări vă dau dreptul de a rezilia contractul, este important să știți ce spun legile din cele două țări (a producătorului și a consignatarului). Drepturile dumneavoastră de reziliere ar putea fi limitate prin legi protectoare. De asemenea, evitați să folosiți expresii vagi cum ar fi „nerespectarea unei obligații importante". Părțile pot specifica anumite situații de neîndeplinire a obligațiilor care să nu constituie temeiuri de reziliere, ca de exemplu, o întârziere la plată de doar 5 zile.

17.REZILIEREA CONTRACTULUI DE CĂTRE CONSIGN ATAR . Consignatarul poate rezilia prezentul Contract în orice moment, indiferent de motiv, dându-i Producătorului un preaviz scris de [număr] zile și returnându-i acestuia Marfa nevândută, sumele încasate și situația creanțelor. Prezentul Contract va înceta imediat fără preaviz, independent de celelalte reparații la care Consignatarul poate apela prin lege, dacă Producătorul devine insolvabil, dacă este numit un lichidator care să-i administreze activele sau dacă el cedează creditorilor drepturile ori proprietatea sa. în cazul în care Producătorul nu-și îndeplinește obligațiile contractuale, Consignatarul îi poate da un preaviz de [număr] zile, solicitându-i în același timp să remedieze situația. Dacă Producătorul nu răspunde solicitării în intervalul de timp specificat în preaviz. Contractul încetează, dar dacă el remediază situația, preavizul nu își mai produce efectele.

COMENTARIU: In general, este bine să se prevadă drepturi de reziliere identice sau asemănătoare pentru ambele părți. Instanțele acordă de regulă asemenea drepturi pe bază de reciprocitate – în cazul în care una din părți are acest drept, îl va avea implicit și cealaltă parte. Pentru a se înțelege clar faptul că ambele părți au drept de reziliere, adesea se înscriu în contract două clauze distincte – câte una pentru fiecare parte.

ÎNCETAREA CONTRACTULUI. Dacă prezentul Contract încetează, întreaga
Marfă, aflată în posesia Consignatarului trebuie returnată imediat Producătorului, ea fiind
acceptată necondiționat. Marfa nereturnată va fi considerată deteriorată, pierdută ori
furată, Consignatarul fiind obligat să o plătească integral, ca și cum aceasta ar fi fost
vândută. Consignatarul va remite Producătorului toate sumele încasate și creanțele
constituite înainte de încetarea Contractului. După ce Producătorul va încasa creanțele, el îi
va plăti Consignatarului rabatul datorat, calculat pe baza sumelor efectiv încasate.

19. REPARAȚIILE. Părțile confirmă intenția lor de a stabili o relație reciproc avantajoasă; în acest scop. ele vor depune eforturi pentru a rezolva orice neînțelegere pe calea negocierilor amiabile. Totuși, în cazul apariției unui litigiu ce nu poate fi soluționat în alt mod, părțile se vor supune arbitrajului obligatoriu în fața [numele asociației arbitraje]. Arbitrajul se va desfășura în [locul], afară de cazul în care părțile convin altfel atunci când solicită arbitrajul. Orice sentință sau determinare arbitrată va fi considerată finală, definitivă și fără drept de recurs; ea va putea fi înaintată unei instanțe, în vederea formulării unei sentințe judecătorești. Prezenta clauză nu limitează drepturile Producătorului de a apela la orice reparație posibilă, în cazul în care i se încalcă drepturile exclusive asupra Proprietății intelectuale.

COMENTARIU: Dacă arbitrajul se poate face în țara consignatarului, el poate fi ales ca mijloc de soluționare a disputelor. Va trebui să fiți atent însă în ceea ce privește arbitrajul, pentru că nu se poate apela la el la fel de repede în toate țările. Mai mult, arbitrajul se desfășoară de pe poziții de conflict și generează de obicei costuri și întârzieri mai mari decât negocierea și compromisul, deși ele sunt în general mai mici decât rezolvarea litigiului în instanță. In anumite medii culturale, arbitrajul este la fel de stigmatizat ca și procesul judecătoresc, ambele fiind privite cu suspiciune și considerate o insultă personală.

20.MODIFICAREA CONTRACTULUI. Prezentul Contract poate fi modificat
doar printr-un înscris semnat de ambele părți.

comentariu: Insistați întotdeauna ca modificările să se facă în scris, pentru a se evita discuțiile care pot apărea cu privire la condițiile convenite. S-ar putea ca instanțele de judecată să nu admită ca probă modificările verbale aduse unui contract care altfel este foarte precis și clar.

21.NOTIFICĂRILE. Toate notificările legate de prezentul Contract trebuie transmise celeilalte părți în scris, la adresa menționată în Contract. Părțile trebuie să se
înștiințeze reciproc de schimbarea adresei în termen de [număr] zile din momentul în care
aceasta devine efectivă. Se consideră că notificările se fac la data primirii lor.

COMENTARIU: Clauza de notificare este de regulă foarte utilă, ea garantând faptul că părțile cunosc procedura de notificare. Această clauză poate preveni apariția eventualelor dispute cu privire la sensul noțiunii de notificare.

22. RENUNȚĂRILE Șl ÎNTÂRZIERILE ÎN EXECUTARE . Nici una din părți
nu va renunța la vreuna din prevederile prezentului Contract referitoare la propriile
drepturi de a apela la reparațiile prevăzute pentru nerespectarea contractului ori de a cere
respectarea cu strictețe a acestuia, doar pentru că respectiva parte a trecut cu vederea una
sau mai multe încălcări ale Contractului de către cealaltă parte, nu a exercitat, a refuzat sau
a neglijat să-și exercite drepturile, puterile ori posibilitățile acordate prin prezentul
Contract ori nu a insistat asupra respectării stricte a Contractului.

23. CONDIȚIILE CONTRACTULUI. Producătorul și Consignatarul au încheiat prezentul Contract pentru a-și demonstra intenția de a se obliga în baza condițiilor acestuia. Părțile declară faptul că prezentul Contract constituie întregul lor acord de voință și înlocuiește toate negocierile, înțelegerile și reprezentările lor anterioare. Fiecare parte a fost încurajată și a avut posibilitatea să apeleze la serviciile unor experți independenți, inclusiv avocați și contabili; fiecare parte a luat în mod independent decizia de a-și asuma obligațiile stipulate. Dacă oricare din clauzele prezentului Contract este considerată neexecutabilă ori nulă, ea poate fi modificată astfel încât să devină validă și executabilă. Dacă o asemenea modificare nu poate fi operată, clauza va fi considerată ștearsă, restul Contractului rămânând în vigoare.

COMENTARIU: Această clauză standard este importantă și numai rareori trebuie eliminată din contracte. Ea servește la clarificarea noțiunilor contractuale de bază referitoare la acordul de voință și intenția părților. în contractele internaționale, aceste clauze capătă un plus de importanță datorită faptului că felul în care părțile înțeleg clauzele contractuale diferă foarte mult, dată fiind existenta unor bariere invizibile, cum ar fi limba, cultura, mediul și lipsa de experiență.

Fiecare parte confirmă faptul că a citit și a înțeles clauzele prezentului Contract; drept consecință semnează mai jos.

CONTRACTUL DE LICENȚĂ

Licențierea reprezintă ceva mai mult decât o simplă vânzare-cumpărare de mărfuri. Ea presupune vânzarea proprietății intelectuale unei părți care fabrică pe plan local produsele în conformitate cu contractul încheiat. Licențierea diferă de franșiză sub două aspecte principale. In primul rând, licențiatul este cel care realizează produsele vândute, în timp ce beneficiarul unei franșize le cumpără de la producător. în al doilea rând, franșiză presupune existența unei întregi structuri de afaceri, pe când licența lasă licențiatului mai multă libertate de acțiune.

Model: Contractul de licență

Prezentul Contract a fost încheiat pe [data], între [nume] [persoană fizică sau juridică și naționalitatea sau locul înființării din [adresa] („Licențiarul") și [nume], [persoană fizică sau juridică și naționalitatea sau locul înființării] din [adresa] („Licențiatul").

COMENTARIU: Contractul angajează părțile semnatare identificate aici. Pentru a vă asigura că nu vor apărea neînțelegeri, dați numele complet și adresa fiecărei părți. Dacă una din părți este persoană juridică – societate în nume colectiv, societate pe acțiuni, cu răspundere limitată etc. – specificați felul acesteia.

EXPUNERE

A.Părțile confirmă faptul că Licențiarul deține drepturile exclusive asupra proprietății intelectuale prezentate în lista anexată la prezentul Contract („Proprietatea intelectuală").

B.Licențiatul dorește să fabrice și să vândă [felul mărfii] („Marfa"), purtând Proprietatea intelectuală a Licențiarului, în [statul și/sau țara] („Teritoriul").

COMENTARIU: Expunerea conține o serie de prevederi preliminare în care se exprimă intenția părților și, uneori, se definesc termenii utilizați în contract (ca de exemplu marfa).

Prin urmare, părțile convin următoarele:

CONTRACT

1. ACORDAREA LICENȚEI. Licențiarul acordă Licențiatului licența și autoritatea de a utiliza Proprietatea intelectuală asupra Mărfii și/sau în legătură cu Marfa produsă de sau pentru Licențiat, în vederea vânzării sale în Teritoriu pe durata valabilității prezentului Contract.

2.DURATA CONTRACTULUI. Durata prezentului Contract începe să curgă de la data la care îl semnează ultima parte și expiră după [număr] ani, cu excepția cazului în care Contractul este reziliat mai devreme, conform prezentelor prevederi. La expirarea prezentului Contract, părțile pot negocia o reînnoire sau o prelungire a duratei acestuia, cu condiția ca, în momentul respectiv. Licențiatul să-și fi respectat toate obligațiile contractuale.

COMENTARIU.- Licențierea presupune angajarea unor fonduri și eforturi substanțiale, iar durata contractului trebuie să fie suficient de mare pentru ca licențiatul să poată pune bazele unei afaceri profitabile. Puteți să nu determinați durata contractului, acesta urmând a fi reziliat de una din părți, la cerere, după înștiințarea prealabilă a partenerului; în acest caz fiți însă foarte atent. In unele țări, se consideră că un contract de licență cu durată nedeterminată creează o relație de agenție. In consecință, licențiarul intră sub incidența unor legi specifice, cum ar fi cele care reglementează strict încetarea unei relații de agenție, legând-o de anumite cauze și de plata unor sume semnificative în vederea separării.

3.DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ . Părțile convin următoarele:

a. Licențiarul deține drepturile de Proprietate intelectuală, aceasta fiind înregistrată în țara Licențiatului, precum și în multe alte țări ale lumii. Licențiarul a utilizat Proprietatea intelectuală în legătură cu produsele sale timp de [număr] ani, a alocat resurse financiare substanțiale pentru activitatea de publicitate și marketing legată de Proprietatea intelectuală aferentă produselor sale de calitate superioară și și-a creat o reputație și un fond comercial în legătură cu Proprietatea intelectuală, atât în domeniul său de activitate, cât și în rândul publicului din lumea întreagă.

b. Licența acordată aici este limitată la Teritoriu. Vânzarea Mărfii în afara Teritoriului ori exportul acesteia din Teritoriu trebuie negociat separat.

c. Licențiatul trebuie să protejeze cu consecvență Proprietatea intelectuală a Licențiarului împotriva încălcării ori a utilizării improprii a acesteia în legătură mărfurile, serviciile și publicitatea din Teritoriu. Licențiatul va transmite cu promptitudine Licențiarului toate informațiile relevante cu privire la violarea sau la pericolul violării Proprietății intelectuale.

d. Toate reclamele, materialele promoționale, ofertele de preț, facturile, etichetele, containerele și alte materiale utilizate în legătură cu Marfa trebuie să conțină o notă care să specifice faptul că Licențiarul deține Proprietatea intelectuală și că Licențiatul este autorizat de către Licențiar. în plus, toate materialele de publicitate și de promovare trebuie aprobate în prealabil de Licențiar în ceea ce privește conținutul și alegerea canalului de transmitere.

e. Licențiatul nu poate modifica în nici un fel Proprietatea intelectuală a Licențiarului aferentă Mărfii. Toate detaliile, culorile și design-urile trebuie să fie cele furnizate de către Licențiar.

f. Licențiatului i se interzice să folosească Proprietatea intelectuală în legătură cu produse care nu fac obiectul prezentului Contract sau pentru care nu există acordul prealabil scris din partea Licențiarului.

g. Licențiatul nu va reproduce și nici nu va încerca să reproducă produsele Licențiarului, nu va oferi Marfa proprie sau produsele Licențiarului altor persoane în acest scop și nici nu va fabrica sau va vinde produse asemănătoare cu cele furnizate de Licențiar.

h. Licențiatul se obligă să nu facă nimic ce ar putea invalida sau afecta drepturile înregistrate ale Licențiarului asupra Proprietății intelectuale, cu excepția cazurilor în care părțile își conjugă eforturile pentru a se asigura că Licențiatul este înregistrat ca utilizator al Proprietății intelectuale în Teritoriu. în acest scop, părțile convin să întocmească, să semneze și să remită toate documentele și contractele necesare în vederea înregistrării. Licențiatul nu va încerca să modifice ori să anuleze nici un act de înregistrare a Proprietății intelectuale și nici nu va ajuta pe cineva să întreprindă asemenea acțiuni.

i. Dacă Licențiatul utilizează proprietatea sa intelectuală în legătură cu Marfa, acest fapt nu trebuie să dea naștere la drepturi comune. Licențiatul își va separa proprietatea sa intelectuală de cea a Licențiarului prin suficient spațiu și prin caracteristici distincte.

j. Violarea prezentului Paragraf va duce la rezilierea imediată a Contractului. în plus, ambele părți convin că violarea prezentului Paragraf va afecta sau va distruge drepturile Licențiarului cuprinse în reputația, fondul comercial și proprietatea sa intelectuală, cauzând prejudicii substanțiale. Aceste prejudicii vor fi greu sau imposibil de evaluat din cauza dificultății evaluării unor drepturi intangibile. De aceea, părțile consimt că, dacă Licențiatul violează prezentul Paragraf, Licențiarul are dreptul de a-l obliga la plata unor daune-interese prestabilite, reprezentând [număr] procente din prețul obținut pentru fiecare produs al Licențiarului care face obiectul respectivei violări.

COMENTARIU: Niciodată nu trebuie subestimată valoarea drepturilor de proprietate intelectuală. Fondul comercial și reputația licențiarului sunt strâns legate de numele său și al produselor sale, unicitatea bunurilor fiind protejată prin brevete și înregistrarea designului. Comercianții străini cunosc valoarea acestor drepturi – de aceea ele sunt încălcate atât de des. Reputația dumneavoastră este cea care vinde produsele, indiferent dacă acestea vă aparțin sau sunt reproduceri ilegale. Dacă nu vă veți proteja proprietatea intelectuală, este posibil să pierdeți nu numai clienți, ci și drepturile exclusive asupra acesteia. Această clauză nu va produce efecte de la sine. Asigurați-vă că mărcile de comerț, mărcile de servicii, brevetele și celelalte forme de proprietate intelectuală au fost înregistrate în țara licențiatului; creați-vă un sistem de urmărire a modului în care se utilizează marca dumneavoastră în țara respectivă.

4.CALITATEA MĂRFII. Licențiatul garantează faptul că producția Mărfii va întruni specificațiile Licențiarului, așa cum apar acestea în anexa la prezentul Contract. Specificațiile indică standardul de calitate pe care trebuie să îl respecte Licențiatul în producerea întregii sale Mărfi. Ca dovadă a asigurării calității. Licențiatul îi va furniza Licențiarului, trimestrial, trei mostre alese aleatoriu din Marfa care poartă sau în legătură cu care se utilizează Proprietatea intelectuală, astfel încât aceasta să aibă posibilitatea de a controla calitatea. Licențiatul va respecta indicațiile Licențiarului în ceea ce privește calitatea; aceste indicații trebuie să fie rezonabile sub aspectul posibilității de aplicare sau al costurilor financiare. în termen de [număr] zile de la data prezentului Contract, Licențiatul va furniza Licențiarului [număr] mostre gratuite ale Mărfii. El va furniza Licențiarului mostre gratuite ori de câte ori va solicita acesta, dar nu mai mult de [număr] ori într-un singur trimestru.

5.DESIGNUL Șl COMPONENTELE MĂRFII. Licențiatul va întocmi sau va avea pregătit, pe cheltuiala sa, un plan sau un proiect pentru Marfă în care să se specifice modul de utilizare a Proprietății intelectuale, precum și toate materialele pentru ambalare, publicitate, marketing sau promovare; el va remite acest plan sau proiect Licențiarului în termen de [număr] zile de la intrarea în vigoare a prezentului Contract. Licențiarul va pune la dispoziție copii corespunzătoare ale Proprietății intelectuale și alte articole solicitate de către Licențiat în scopul proiectării Mărfii. Licențiatul nu va aduce modificări Proprietății intelectuale în proiectul Mărfurilor proprii.

6.PREȚUL MĂRFII. în scopul menținerii reputației Licențiarului în branșă și în rândul publicului larg. Licențiatul va scădea prețul Mărfii doar după obținerea acceptului prealabil din partea Licențiarului.

7. RELAȚIA DINTRE PĂRȚI. Prezentul Contract nu conferă drepturi exclusive. Părțile confirmă faptul că Licențiatul este distinct și independent de Licențiar. Nu se va considera că prezentul Contract creează o relație de angajare, parteneriat, asociere, tutelă sau alta asemănătoare. Nici una din părți nu este răspunzătoare pentru datoriile sau obligațiile celeilalte și nici nu are autoritatea de a implica cealaltă parte în nici un fel de relație contractuală. Licențiatul este liber să angajeze personal salariat sau prestatori independenți, Licențiarul neavând posibilitatea de a limita ca număr, de a angaja sau de a concedia aceste persoane. Angajații și prestatorii respectivi vor trebui să dea însă o declarație prin care să se angajeze că nu vor utiliza Proprietatea intelectuală în nici un alt scop. Licențiatului îi revine obligația de a se asigura că sunt respectate toate prevederile legale care reglementează activitatea comercială din [țară]. El este de asemenea obligat să plătească toate impozitele și taxele aferente vânzării Mărfii în Teritoriu. Licențiarul nu îl va despăgubi și nici nu îl va asigura pe Licențiat împotriva pierderilor, reclamațiilor sau altor obligații pecuniare generate de acțiunile acestuia în legătură cu revânzarea, leasingul sau închirierea Mărfii.

COMENTARIU: Trebuie clarificat statutul licențiatului de persoană distinctă de licentiar. Totuși, s-ar putea ca în unele jurisdicții licențiații să fie considerați angajații sau reprezentanții comerciali ai licențiarului. Există posibilitatea ca licențiarul să fie nevoit să se conformeze legilor care reglementează beneficiile și rezilierea contractelor, indiferent de încercarea de a introduce clauze de protecție.

PLATA TAXEI DE LICENȚIERE. La semnarea prezentului Contract, Licențiatul va plăti Licențiarului [suma și moneda], din care [suma și moneda] reprezintă o taxă nerambursabilă de acordare a Licenței, restul urmând a fi dedus din Redevențele pe vânzări.

9. REDEVENȚELE PEVÂNZĂRI. Pentru toate Mărfurile vândute. Licențiatul va plăti Licențiarului [număr] procente din valoarea vânzărilor directe și [număr] procente din valoarea celorlalte vânzări, procentele calculându-se din prețul total net de facturare. Licențiatul va remite Licențiarului, trimestrial, o situație a Redevențelor pe vânzări în termen de [număr] zile de la sfârșitul trimestrului. Situația respectivă va trebui să specifice cantitatea vândută direct, separat de celelalte vânzări, și trebuie să aibă avizul contabilului Licențiatului. Plata Redevențelor din vânzări se va face simultan cu remiterea situației trimestriale către Licentiar. Licențiarului sau reprezentantului său autorizat i se va permite ca, la cerere și în timpul obișnuit de activitate, să verifice conturile Licențiatului la sediul acestuia și să facă copii după documentele contabile. Licențiarul sau reprezentantul său poate solicita cu acel prilej și alte documente legate de evidența contabilă. Licențiatul va păstra documentele contabile timp de minimum doi ani de la încetarea prezentului Contract.

10.CESIUNEA. Nici una din părți nu poate ceda executarea prezentului Contract fără acordul prealabil scris al celeilalte părți. Nici una din părți nu poate refuza să-și dea acordul dacă nu are motive întemeiate. Licențiarul poate refuza să-și dea acordul în următoarele cazuri: Licențiatul nu-și îndeplinește una din obligațiile ce decurg din prezentul Contract în momentul solicitării acordului; cesionarul propus nu are capacitatea financiară de a îndeplini obligațiile Licențiatului rămase neonorate în baza prezentului Contract; cesionarul propus refuză să-și asume toate obligațiile Licențiatului rămase neonorate în baza prezentului Contract; cesionarul propus nu îndeplinește standardele pe care Licențiarul le impune noilor licențiați, standarde aflate în vigoare în momentul solicitării acordului.

COMENTARIU: Părțile implicate într-un contract de prestări servicii încheie acordul pe baza caracteristicilor care le conferă unicitate. Cedarea obligațiilor ce revin unei părți în baza contractului o obligă pe cealaltă să trateze cu un partener necunoscut. De regulă, interzicerea totală a cesiunilor nu are temei legal, dar părțile se pot proteja prevăzând obligativitatea obținerii în prealabil a consimțământului.

11.REZILIEREA CONTRACTULUI. Oricare dintre părți poate rezilia prezentul Contract dând celeilalte părți un preaviz scris de [număr] zile, în orice moment după o perioadă de [număr] luni de la intrarea în vigoare a Contractului și indiferent de motiv. Acest preaviz nu va influența asupra celorlalte reparații la care Licențiarul poate apela prin
lege, în caz de violare a Proprietății sale intelectuale. Dacă una din părți nu își îndeplinește una din obligațiile contractuale, cealaltă parte îi poate da un preaviz scris, cerându-i să remedieze situația în termen de [număr] zile. Dacă situația nu se remediază în termenul specificat, se poate trimite un nou aviz care va servi la rezilierea prezentului Contract începând cu data indicată de aceasta. Fiecare parte o poate înștiința pe cealaltă în scris despre faptul că prezentul Contract încetează imediat, dacă aceasta din urmă se află în lichidare, este insolvabilă sau nu are capacitatea de a-și respecta obligațiile financiare.

COMENTARIU: In contractele comerciale se obișnuiește să se prevadă mai multe modalități de reziliere, în funcție de situațiile care pot apărea. In unele cazuri, există posibilitatea rezilierii imediate, pe când în altele, părții vinovate i se poate permite să remedieze situația. Nu este nevoie să enumerați toate motivele posibile care pot duce la rezilierea contractului în baza unui preaviz – nu se poate să nu omiteți câteva dintre acestea; de aceea, limitați-vă la cele deja enumerate. Pentru a decide ce împrejurări vă dau dreptul de a rezilia contractul, este important să cunoașteți legile din cele două țări. Drepturile dumneavoastră de reziliere ar putea fi limitate prin legi protectoare. De asemenea, evitați să folosiți expresii cum ar fi nerespectarea unei obligații „importante", din cauză că ele sunt neclare. Părțile pot specifica anumite situații de neîndeplinire a obligațiilor care să nu constituie temeiuri de reziliere, ca, de exemplu, o întârziere la plată de doar 5 zile.

12.EFECTELE ÎNCETĂRII C0NTRACTULUI. în momentul în care prezentul Contract încetează, indiferent de cauză, toate materialele utilizate de către Licențiat și de către personalul, prestatorii sau reprezentanții acestuia în scopul producerii, ambalării, vânzării, transportării ori manipulării în alt mod a Mărfii vor fi păstrate sau trimise Licențiarului gratuit. La cererea Licențiarului însă, aceste articole pot fi distruse; în acest caz, un reprezentant autorizat al Licențiarului va emite un certificat care să dovedească faptul că materialele respective au fost distruse.

COMENTARIU: Această prevedere îi permite licențiarului să ceară distrugerea materialelor în locul returnării lor. De multe ori, distrugerea materialelor se poate dovedi o variantă mai economică decât returnarea lor. Oricum, licențiarul va trebui să își protejeze proprietatea intelectuală la încetarea contractului.

13. REPARAȚIILE. Părțile confirmă intenția lor de a stabili o relație reciproc avantajoasă; în acest scop, ele vor depune eforturi pentru a rezolva orice neînțelegere pe calea negocierilor amiabile. Totuși, în cazul apariției unui litigiu ce nu poate fi soluționat în alt mod, părțile se vor supune arbitrajului obligatoriu în fața [numele asociației arbitrale]. Arbitrajul se va desfășura în [locul], în afară de cazul în care părțile convin altfel atunci când solicită arbitrajul. Orice sentință sau determinare arbitrală va fi considerată finală, definitivă și fără drept de recurs; ea va putea fi înaintată unei instanțe, în vederea formulării unei sentințe judecătorești. Prezenta clauză nu limitează drepturile Licențiarului de a apela la orice reparație posibilă. în cazul în care i se încalcă drepturile exclusive asupra Proprietății intelectuale.

COMENTARIU: Dacă arbitrajul se poate face în țara licențiatului, el poate fi ales ca mijloc de soluționare a disputelor. Va trebui să fiți atent însă în ceea ce privește arbitrajul pentru că nu se poate apela la el la fel de repede în toate țările. Mai mult, arbitrajul se desfășoară de pe poziții de conflict și generează de obicei costuri și întârzieri mai mari decât negocierea și compromisul, deși ele sunt în general mai mici decât valoarea litigiului în instanță. în anumite medii culturale, arbitrajul este la fel de stigmatizat ca și procesul judecătoresc, ambele fiind privite cu suspiciune și considerate o insultă personală.

14.MODIFICAREA CONTRACTULUI. Prezentul Contract poate fi modificat doar printr-un înscris semnat de ambele părți.

COMENTARIU: Insistați întotdeauna ca modificările să se facă în scris, pentru a se evita discuțiile care pot apărea cu privire la condițiile convenite. S-ar putea ca instanțele de judecată să nu admită ca probă modificările verbale aduse unui contract care altfel este foarte precis și clar.

15.NOTIFICĂRILE. Toate notificările legate de prezentul Contract trebuie trans mise celeilalte părți în scris, la adresa menționată în Contract. Părțile trebuie să se înștiințeze reciproc de schimbarea adresei în termen de [număr] zile din momentul în care aceasta devine efectivă. Se consideră că notificările se fac la data primirii lor.

COMENTARIU: Clauza de notificare este de regulă foarte utilă, ea garantând faptul că părțile cunosc procedura de notificare. Această clauză poate preveni apariția eventualelor dispute cu privire la sensul noțiunii de notificare.

16. RENUNȚĂRILE Șl ÎNTÂRZIERILE ÎN EXECUTARE . Nici una din părți nu va renunța la vreuna din prevederile prezentului Contract referitoare la propriile drepturi de a apela la reparațiile prevăzute pentru nerespectarea Contractului ori de a cere respectarea cu strictețe a acestuia, doar pentru că respectiva parte a trecut cu vederea una
sau mai multe încălcări ale Contractului de către cealaltă parte, nu a exercitat, a refuzat sau a neglijat să-și exercite drepturile, puterile ori posibilitățile acordate prin prezentul Contract ori nu a insistat asupra respectării stricte a Contractului.

17.CONDIȚIILE CONTRACTULUI. Părțile au încheiat prezentul Contract pentru a-și demonstra intenția de a se obliga în baza condițiilor acestuia. Părțile declară faptul că prezentul Contract constituie întregul lor acord de voință și înlocuiește toate negocierile, înțelegerile și reprezentările lor anterioare. Fiecare parte a fost încurajată și a avut posibilitatea să apeleze la serviciile unor experți independenți, inclusiv avocați și contabili; fiecare parte a luat în mod independent decizia de a-și asuma obligațiile stipulate. Dacă oricare din clauzele prezentului Contract este considerată neexecutabilă ori nulă, ea poate fi modificată astfel încât să devină validă și executabilă. Dacă o asemenea modificare nu poate fi operată, clauza va fi considerată ștearsă, restul Contractului rămânând în vigoare.

COMENTARIU: Această clauză standard este importantă și numai rareori trebuie eliminată din contracte. Ea servește la clarificarea noțiunilor contractuale de bază referitoare la acordul de voință și intenția părților. In contractele internaționale, aceste clauze capătă un plus de importanță datorită faptului că felul în care părțile înțeleg clauzele contractuale diferă foarte mult, dată fiind existenta unor bariere invizibile, cum ar fi limba, cultura, mediul și lipsa de experiență.

18. DESPĂGUBIRILE. Părțile consimt să acorde următoarele despăgubiri:

a.Licențiarul poate retrage sau anula drepturile acordate în baza prezentului Contract, pe motiv că exercitarea lor poate duce la încălcarea drepturilor terților ori la prejudicierea sa. într-un astfel de caz, Licențiarul îl va despăgubi pe Licențiat plătind daunele și cheltuielile pretinse de acesta; Licențiarul va putea cumpăra atât stocurile de materiale și unelte de producție a Mărfii, cât și stocurile de Marfă de la Licențiat, la prețul de cost plus [număr] procente.

b.Licențiatul îl va despăgubi pe Licențiar pentru toate daunele și cheltuielile suportate de către acesta, dacă materialul sau designul Mărfii, nefiind furnizat de Licențiar, dar fiind inclus în Marfă de Licențiat, face obiectul unei acuzații de încălcare a drepturilor terților.

Fiecare parte confirmă faptul că a citit și a înțeles clauzele prezentului Contract; drept consecință semnează mai jos.

CONCLUZII

Această lucrare se dorește a fi un instrument care să sintetizeze vasta și complexa problematică a contractului în comerțul internațional. Abordarea problematici contractului în comerțul internațional, chiar pentru dimensiunile limitate ale unei lucrări de licență, nu poate fi făcută decât pluridisciplinar. Și este firesc să fie așa, deoarece însuși dreptului comerțului internațional ca ramură de drept, prin specificul său este o materie pluridisciplinară în care se împletesc instituții și concepte care aparțin diferitelor segmente ale dreptului privat, respectiv : drept civil, drept comercial, dreptul transporturilor, drept internațional privat, inclusiv dreptul procesual civil.

Într-o lume din ce în ce mai mult structurată pe schimburi, nu mai este câtuși de puțin nevoie să insistăm asupra importanței comerțului internațional. Schimburile de mărfuri și de bunuri imateriale, mișcările de capitaluri, transnaționalizarea întreprinderilor și activităților au devenit tabloul de fond al informațiilor noastre cotidiene.

Economia românească, deși încă în plină tranziție spre economia de piață, resimte din plin toate aceste orientări cărora va trebui să le facă față. Implicarea tot mai accentuată a agenților economici români în circuitul mondial de valori și cunoștințe, presupune atingerea unor performanțe tehnico-economice și financiare competitive cu cele ale partenerilor străini de pe o anumită piață. Atingerea acestor performanțe este impusă de concurența acerbă ce se manifestă pe toate piețele lumii, concurență care la rândul ei obligă toți participanții să ofere clienților produse de cea mai bună calitate la un preț cât mai accesibil, mai atrăgător.

Ca esență, operațiunile comerțului internațional nu diferă, în natura lor, de operațiunile comerțului intern : vânzări și locații, cecuri și efecte de comerț, garanții personale și asigurări, drepturi de autor și brevetele sunt și într-un caz și în celălalt instrumentele relațiilor care se stabilesc și se execută între întreprinderi.

Dezvoltându-se într-un sistem multi-statal, aceste operațiuni se caracterizează prin punerea lor în contact cu mai multe sisteme de drept. Fenomenul frontierei este fenomenul în același timp esențial și caracteristic care va marca operația internațională prin raportare la aceeași operație desfășurată într-un cadru preponderent național.

O primă contradicție se stabilește, deci, între câmpul operațiunii internaționale care vizează, într-o manieră unitară, o piață largă și funcționarea acestei piețe în diverse părți componente, sedii ale prerogativelor de suveranitate. Aceste obstacole sunt cu atât mai puternice cu cât ele corespund așa numitelor prerogative absolute ale statelor : puterea de a reglementa regulile desfășurării tuturor activităților sociale, puterea de a fixa taxe și a preleva impozite asupra indivizilor cât și asupra operațiunilor lor, puterea de a bate monedă și de a-i impune circulația pe o arie geografică determinată, puterea de a exercita poliția pe tot teritoriul și cu totul special, la frontiere pentru a filtra accesul lucrurilor și oamenilor, pentru a face justiție și a soluționa conflictele etc.

În consecință, din momentul în care operația intenționează să treacă frontierele, se lovește și se va lovi încă mult timp de diverse restricții sau constrângeri cu care trebuie să se pună de acord. Prezența și conținutul acestor constrângeri și mecanismele de care trebuie să se țină cont, dau specificitatea contractului în comerțul internațional.

Contractului în comerțul internațional este în centrul tensiunilor multiple a!e modernității : tensiunea între drept și realitate, între diferitele concepții de drept (anglo-saxon sau inspirat din dreptul roman) și chiar tensiunea comerțului între interesele contradictorii ale operatorilor săi.

Dacă dreptul există și dacă contractul în comerțul internațional se consolidează ca o structură de organizare și metodă, el servește mai ales ca mediator care permite și ușurează activitatea economică a omului. Lumea noastră în criză are mai mult ca niciodată nevoie de a institui reguli comune, într-un dute-vino fecund între realitate și normă.

Lucrarea de față este structurată pe trei capitole :

CAPITOLUL I ASPECTE CE INFLUENTEAZA CONTRACTELE INTERNATIONALE

CAPITOLUL II CONTRACTE INTERNATIONALE DE VANZARE

CAPITOLUL III CONTRACTE IN SISTEME NATIONALE

BIBLIOGRAFIE

Victor Babiuc, Dreptul comerțului internațional,București, 1994.

Octavian Căpățână, Brândușa Ștefănescu, Tratat de drept al comerțului internațional, vol.1, Partea generală, Editura Academiei, București, 1985.O. Căpățână, Societățile comerciale, Editura Lumina,București 1991.

O. Căpățână, B. Ștefănescu, Tratat de drept al comerțului internațional, vol. II, Editura Academiei,București 1987.

Radu Gheorghe Geamănu, Dreptul comerțului internațional, Vol.I, Editura Alma Mater, Sibiu, 2002

Radu Gheorghe Geamănu, Dreptul comerțului internațional, Vol.II – în curs de apariție

– Mircea N. Costin și Sergiu Deleanu, Dreptul comerțului internațional, vol. I și II, ed. LUMINA LEX, București 1994 respectiv 1995.

Mircea N. Costin, Drept comercial internațional,Editura Dacia, Cluj-Napoca 1987.

Mircea N. Costin, Dreptul comerțului internațional,fascicola I – Societăți comerciale, Universitatea din Cluj-Napoca, 1983.

Mircea N. Costin, M. Mureșan, V. Ursa, Dicționar de drept civil, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1980.

Mircea N. Costin, Marile instituții ale dreptului civil român, voi. 2, Persoana fizică și persoana juridică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984.

-Dragoș – Alexandru Sitaru, Dreptul comerțului internațional – Tratat, vol. I, Editura Actami, București, 1996.

– Dumitru Mazilu, Dreptul comerțului internațional. Partea generală, ed. LUMINA LEX, București 1999.

Radu I. Motica și Tiberiu Medeanu, Dreptul comerțului internațional, Editura ALMA MATER TIMISIENSIS, EDITURA MIRTON, 2001.

Liviu Pop, Drept civil, Teoria generală a obligațiilor, vol. I, Editura Fundației "Chemarea" lași, 1993.

Tudor R. Popescu, Dreptul comerțului internațional, Universitatea București, 1975.

Ion Turcu, Drept comercial, voi. I, Centrul de calcul și Consultanță, Cluj-Napoca, 1991.

Brîndușa Ștefănescu, Ion Rucăreanu, Dreptul comerțului internațional, Editura Didactică și pedagogică, București 1983.

– R. Sandretto, Le commerce international, A. Colin, 1995.

– B. Goldman, Droit du commerce international, Les cours du droit, Paris, 1972.1973.

– H. Synvet, L'organisation juridique du groupe international de société, thèse, Rennes, 1979.

J.-P. Brili, La filiale commune, thèse, Strasbourg, 1975.

Luiz O. Baptista și P. Durand-Barthez, Les Associations d'entreprises (Joint Ventures) dans le commerce international, éd. du FEDUCl, 1986.

– K. Langelfeld-Zirth, Les joint-ventures internationales, éd. GLN Joly 1992.

– Y. Guyon, Les contrats d'association de sociétés surle plan international (Joint ventures), Journées soc. Législ. comp., 1991.

A. Jauffret, Manuel de droit commercial, Ed. 20, Paris 1991.

Y. Guyon, Droit des affaires, Ed. 6, Paris 1991.

M. Cozian, A. Viandier, Droit des sociétés, Ed. 5, Paris 1982.

Karla Sipper, Contracte internaționale, Editura Teora, București, 2001