. Contraceptia Si Planificarea Familiala

Motto:

Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrșească?

Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși și toți cei ce-l vor vedea, să înceapă să rîdă de el  și să zică: „Omul acesta a început să zidească, și n-a putut isprăvi.”

Luca 14: 28-30

(Mișelul) face planuri vinovate.

 Dar cel ales la suflet face planuri alese, și stăruie în planurile lui alese.”

Isaia 32:7,8

Omul face multe planuri în inima lui, dar Hotărârea Domnului, aceea se împlinește.

Proverbe 19:21

Introducere

Motivațiile lucrării

Premisa de la care s-a pornit a fost că existența unei corelații pozitive între numărul mare al copiilor neplanificați și aceste problemele de tensiune intraconjugală, divorțialitate, rată a avorturilor, abandon, probleme de sănătate asociate natalității și avorturilor, condiții de locuit, educație deficitară, sărăcie de lungă durată.

Rata înaltă a avorturilor cât și numărul mare de copii nedoriți, aflați în îngrijirea societății, sunt motivele care au adus pe prim plan, ca o urgență în sănătatea publică, necesitatea abordării problemelor contracepției și planificării familiale.

În condițiile unei politici pronataliste, prin aplicarea Decretului 770/1966, politică impusă populației prin mijloace legislative și metode din cele mai dure, ce aveau drept obiect nu numai interzicerea avortului dar și interzicerea difuzării noțiunilor privind metodele de planificare familială.

Impactul direct al acestei politici a avut drept consecință o creștere a ratei mortalității materno-infantile și fiind una din cele mai crescute din Europa.

Liberalizarea avorturilor în decembrie 1989 a determinat o creștere masivă a numărului întreruperilor de sarcină, utilizate cel mai frecvent drept singura metodă de planificare familială, deși guvernul a implementat un program național de planificare familială.

Acțiunile inițiate în ultimii ani prin crearea Societatii de Educatie Contraceptiva si Sexuala, S.E.C.S., (seminariile și grupurile de lucru, ajutorul internațional în probleme de contracepție și planificare familială, formarea specialiștilor, educația pentru sănătate sexologică și contraceptivă) sunt încă neconvingătoare, neconcretizându-se prin rezultate semnificative.

Subiect „tabu", marginalizat până în decembrie 1989 din rațiuni independente ale corpului medical, contracepția s-a înscris totuși pe o traiectorie ascendentă, atât în viziunea medicilor din diferite specialități, cât și a publicului larg.

În prezent educația sexuală în probleme de planificare familială se desfășoară în două perioade ale vieții copilului:

Premarital (la vârsta adolescenței);

Intraconjugal (la cuplurile formate și legalizate prin căsătorie).

Educația sexuală se face – se știe – la orice vârstă, bineînțeles cu grijă adecvării ei la nivelul de înțelegere al copilului și la nivelul de educație al tinerilor și al adulților.

În particular, educația în probleme de contracepție și planificare familială trebuie făcută la vârsta adolescenței, așa încât în jurul vârstei de 16 ani să se atingă un nivel satisfăcător de informare în domeniul relațiilor sexuale și al – problemelor teoretice și practice ale contracepției.

Evitarea instalării unei sarcini în perioada adolescenței este justificată de lipsa maturizării depline somatice și psihologice a „părinților", a mamei în special – cât și de faptul că maturitatea prea timpurie afectează dezvoltarea individuală și personală a tinerei mame.

Pericolul instalării sarcinii la vârsta adolescenței a crescut foarte mult prin coborârea vârstei primului act sexual, dar și datorită carențelor educaționale și a lipsei de informare și experiență.

Se dorește ca într-un viitor din ce în ce mai apropiat, femeile să poată să aibă propriile opinii referitoare la fertilitatea proprie, sănătatea reproductivă și rolul lor în societate.

Pentru a reduce rata avorturilor dar și a nașterilor nedorite este indicat ca noțiuni referitoare la contracepție, metode ce reprezintă un mijloc de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală să fie cunoscute încă din adolescență, atât de tinere cât și de tineri.

Aceste informații vor ajuta viitorul cuplu, viitoarea familie la crearea unui mediu familial lipsit de grijile apariției unei sarcini surpriză și de asemenea la realizarea de către viitorii părinți a numărului ideal de copii doriți.

Provocări

Numărul avorturilor în România, 1990 a fost de 1 milion.

Între anii 2003-2004 tot al doilea copil a fost avortat.

Vârsta medie a fetelor care au avortat este de 18 ani.

În perioada lui Ceaușescu planficarea familială a avut ca și scop creșterea populației .

În anul 1965 au fost interzise atât nașterile cât și mijloacele contraceptive.

În anul 1996, s-au născut cu 60 % mai mulți copii, decât în 1965.

Familiile rrome cu mulți copii sunt preponderente.

Cele mai multe familii sărace sunt din mediul rural.

75% dintre copiii familiilor sărace nu fac mai mult de 8 clase .

12% dintre copiii care nu încep deloc ciclul școlar din familiile cu 3 sau mai mulți copii în 2002.

În SUA un milion de femei au devenit sterile din cauza pilulei.

Prin punerea în aplicare a Planului Național de Planificare Familială după 1990, rata avorturilor – deși este cea mai mare din Europa, este totuși de 3 ori mai mică decât în 1990.

Punerea problemei

Întrebarea de la care a pornit această lucrare, a fost în ce măsură o bună planificare familială în cadrul familiilor, cuplurilor, femeilor singure din România ar avea ca efect diminuarea unor probleme sociale cu care se confruntă societatea românescă: tensiune intraconjugală, divorțialitate, rată mare a avorturilor, abandon, probleme de sănătate asociate natalității și avorturilor, condiții de locuit, educație deficitară, sărăcie de lungă durată.

Captolul 1

Definiri

1.1. Definirea familiei

Familia este nucleul oganizării umane.

Borges arată că familia „constituie molecula sau microstructura care realizează, în mic totalitatea funcțiilor societății.

Rolul familiei este văzut ca fiind acela de: reproducere și asigurarea continuității biologice a speciei umane, producerea mijloacelor de subzistență, educarea și socializarea nou născuților. Profesorul Gheorge Remete se referă la „un specific românesc familiei, familia nu este o adunare de indivizi legați prin origine și interese ci comuniunea intimă, organică a persoanelor înrudite.

Considerăm familia ca fiind unitatea a două persoane de sex opus printr-un legământ pe viață, care au ca scop închinarea înaintea Creatorului lor prin toate domeniile vieții lor ( psihologic, profesional, social, relațional, relație intimă) inclusiv în privința modului de ajustare a mărimii familiei lor.

Deși pentru multă vreme rolul de bază al familiei a fost acela de a perpetua specia, prin producerea și îngrijirea urmașilor, la ora actuală multe cupluri aleg să nu aibă copii. Aceasta este o atitudine nouă, consideră Landis &Landis. În decursul timpului, dacă o familie nu putea avea copii, acesta era un motiv serios de dizolvare al căsătoriei.

Prin funcțiile ei specifice, familia are o deosebită importanță pentru dezvoltarea unei națiuni. Orice dezvoltare are în vedere populația umană care nu este o masă amorfă, ci trăiește structurată în familii. De aceea, familia este considerată „nucleul de bază”, „celula fundamentală” a societății.

Ceea ce rămâne stabil și definitoriu pentru orice tip sau formă de existență familială este

esența sa de ,,unitate de interacțiuni și intercomunicări personale, cuprinzând rolurile sociale de soț, soție, mamă și tată, fiu și fiică, frate și soră,,.

Semnificația universală a familiei ca celulă bazală a oricărui sistem social este susținută de necesitatea satisfacerii funcțiilor sale specifice, care nu pot fi transformate nici unei alte unități sociale, sexuale, reproductive, educaționale – socializatoare, economice, iar mai recent, emoționale terapeutice și suportive.

Este o certitudine faptul că familia conjugală va continua să existe ca cea mai importantă verigă a dezvoltării societății, a supraviețuirii sale, purtătoarea cea mai fidelă a ștafetei vieții pașnice și creatoare de la o generație la alta.

Egalitatea partenerilor și flexibilitatea rolurilor, care rezultă din acesta, pun în termeni total schimbați probema relațiilor dintre bărbat și femeie, declașând în societatea occidentală o veritabilă ,,criză a instituției”. Criza mariajului izbucnește în acțiunile legate de modificarea statutului economic, juridic și sexual al femeii. În societatea bazată pe proprietatea privată există cupluri fericite, dar sunt puține.

Dragostea conține acest paradox de a fi două existențe într-una fără ca vreuna dintre ele să-și piardă individualitatea. Dragostea însăși se ridică la semnificația ei primară de trăire și sentiment de plentitudine, satisfacție și securitate conferit de persoana iubită la semnificația sa de atitudine si comportament creativ de tip afectiv – sexual, ce se dezvăluie în adevărata sa dimensiune și calitate în conduita de rol marital. Iubirea devine în cuplu măsura și ,,recompensa realizării rolului conjugal” fiind totodată și una din explicațiile reușitei sau nereușitei îndeplinirii acestui rol.

Pregătirea pentru viața de familie înseamnă în mod esențial informarea corespunzătoare și formarea disponibilităților de exercitare ulterioară deplină a rolului afectiv-sexual și procreativ. Dintotdeauna părinții si educatorii au resimțit ca pe un punct crucial, critic și delicat abordarea problemelor legate de comportamentul sexual și procreativ, și adesea, chiar relațiile de natură pur afectivă au constituit semnale de alarmă pentru ,,vigilența,, și temerile părinților.

Din punct de vedere social, un rol important al căsătoriei este reproducerea. Majoritatea societăților au găsit necesară o reglementare a comportamentului sexual astfel încât urmașii să aibă garantată protecția pe lunga perioadă a imaturității.

În toate tipurile de familii, fie monogame, poligame, poliandre, sistemul urmărește garantarea unei stabilități pentru copii. Un alt obiect al reglementării îl constituie protejarea drepturilor personale sau materiale ale soțului și soției.

1.2. Situația femeii în familie

Asupra guvernelor se exercită presiuni internaționale pentru elaborarea unor politici de gen.

Chiar dacă în perioada actuală, femeia a fost eliberată de multe sarcini economice, arată scriitorul Vladimir Pasti, s-au înmulțit aparatele casnice, totuși nu s-au redefinit relațiile în gospodărie.

Care este așadar rolul pe care îl are femeia în familie, în domeniul social?

Patriarhatul este înțeles de Vladimir Pasti ca fiind inegalitatea accesului la putere pentru bărbați și femei. În România, înainte de 1989, contiunuă autorul, politica pro-natalistă a asigurat superioritatea bărbaților asupra femeilor. Boicotarea mijloacelor contraceptive, interzicerea avorturilor, consultul ginecologic obligatoriu, erau îndreptate exclusiv asupra femeii, eliberând bărbații de orice responsabilitate.

Diferențierea între concubinaj și căsătorie a constituit un mecanism de asigurare a dominației bărbaților asupra femeilor. Crea pentru bărbat o autonomie aproape totală și îl scutea de orice responsabilități, cu excepția celei de a contribui financiar la creșterea copilului în caz de despărțire.

Un alt fapt, consideră Vladimir Pasti, care arată inferioritatea femeilor, este modul de utilare a gospodăriilor. Ele se dotau în primul rând cu radio, televizor, apoi cu mașină și în ultimul rând cu echipamente destinate a ușura munca femeilor. Din 1965 în 1979 numărul de mașini la 1000 de locuitori a crescut de 21 de ori iar numărul de mașini de spălat de 4 ori.

Războiul din Bosnia a fost un conflict în care – arată activistele feministe – violul a fost

folosit ca armă strategică. Armata sârbă s-a folosit de acest mijloc împotriva femeilor musulmane, pentru a-i demoraliza pe bărbații bosnrtamentului sexual astfel încât urmașii să aibă garantată protecția pe lunga perioadă a imaturității.

În toate tipurile de familii, fie monogame, poligame, poliandre, sistemul urmărește garantarea unei stabilități pentru copii. Un alt obiect al reglementării îl constituie protejarea drepturilor personale sau materiale ale soțului și soției.

1.2. Situația femeii în familie

Asupra guvernelor se exercită presiuni internaționale pentru elaborarea unor politici de gen.

Chiar dacă în perioada actuală, femeia a fost eliberată de multe sarcini economice, arată scriitorul Vladimir Pasti, s-au înmulțit aparatele casnice, totuși nu s-au redefinit relațiile în gospodărie.

Care este așadar rolul pe care îl are femeia în familie, în domeniul social?

Patriarhatul este înțeles de Vladimir Pasti ca fiind inegalitatea accesului la putere pentru bărbați și femei. În România, înainte de 1989, contiunuă autorul, politica pro-natalistă a asigurat superioritatea bărbaților asupra femeilor. Boicotarea mijloacelor contraceptive, interzicerea avorturilor, consultul ginecologic obligatoriu, erau îndreptate exclusiv asupra femeii, eliberând bărbații de orice responsabilitate.

Diferențierea între concubinaj și căsătorie a constituit un mecanism de asigurare a dominației bărbaților asupra femeilor. Crea pentru bărbat o autonomie aproape totală și îl scutea de orice responsabilități, cu excepția celei de a contribui financiar la creșterea copilului în caz de despărțire.

Un alt fapt, consideră Vladimir Pasti, care arată inferioritatea femeilor, este modul de utilare a gospodăriilor. Ele se dotau în primul rând cu radio, televizor, apoi cu mașină și în ultimul rând cu echipamente destinate a ușura munca femeilor. Din 1965 în 1979 numărul de mașini la 1000 de locuitori a crescut de 21 de ori iar numărul de mașini de spălat de 4 ori.

Războiul din Bosnia a fost un conflict în care – arată activistele feministe – violul a fost

folosit ca armă strategică. Armata sârbă s-a folosit de acest mijloc împotriva femeilor musulmane, pentru a-i demoraliza pe bărbații bosnieci. Femeile erau considerate simple obiective de realizare a obiectivelor psihologice și militare. Aceasta este văzută de Young ca fiind o dezumanizare, spațiul masculin transformându-se o amenințare pentru femei.

Mișcarea zapacinistă din Mexic a redactat un document ce cuprinde „Legi revoluționare față de femei” (1992). Dintre drepturile stipulate fac parte dreptul de a nu fi silite să se căsătorească, de a nu fi abuzate fizic sau psihic și de a putea decide numărul de copii pe care să-i aibă și să-i îngrijească.

Aceste legi au fost adoptate în Mexic în 1993 de către Comitetul Indigen Clandestin Revoluționar și au ajuns să fie cunoscute sub numele de „legile revoluționare”. Nu au fost adoptate de guvern. Mizeria politicii grupurilor de interese convinge femeile că implicarea nu merită timpul și efortul. Comiterea de violențe împotriva femeilor de către unii bărbați oferă celorlați bărbați o justificare pentru asumarea de către bărbați a rolului de apărători și le face pe femei să se întrebe cum ar putea intra în politică atunci când violența își face loc în cele mai intime relații ale lor.

Considerăm indiscutabile dreptul femeilor la a nu fi abuzate, violate, dreptul la educație, la a avea un salariu corect, la vot, la a nu fi silite să se căsătorească împotriva voinței lor.

Participarea femeilor la război sau revoluții o văd mai mult în planul încurajării, suportului sufletesc pentru soții lor și nu participarea la o luptă armată de exemplu. Participarea lor la viața comunității o văd ca fiind foarte importantă, dar mai ales în aria relațională, suportivă iar participarea politică atunci când este acceptată de soț.

În perioada patriarhală, consideră părintele Ignacio Laranaga, soției îi revenea o funcție

secundară: să se ocupe de creșterea copiilor și de treburile casnice. În acest context social, consideră părintele Laranaga, libertatea și autonomia soției erau limitate.

De multe ori, exemplifică Laranaga, soțul dominator caută pretexte pentru a limita soția la mediul familial. Este important, arată autorul, de insistat asupra caracterului sacru și inalienabil al ambilor soți, ei fiind egali, stând la baza respectului, libertății și angajării reciproce. Doar doi soți liberi din punct de vedere psihologic pot constitui relații conjugale sănătoase.

Michael Griffits se întreabă cum ar fi dacă într-o dimineață i s-ar spune să se „mulțumeacă cu spălatul, gătitul, curățenia, îngrijirea familiei” și să aibă ocazii limitate de a ieși înafara familiei? Aceste lucruri pe el l-ar plictisi de moarte. Și acesta ar fi un rol care ar trebui îndeplinit datorită sexului pe care îl are.

În grădina vieții, se exprimă plastic părintele Ignatio, prima floare de care e bine să avem grijă este individualitate. Cine sunt eu? Care este scopul vieții mele? Ce trebuie să fac pentru ca acest scop să se realizeze? Sunt eu consecvent față de aceste obligații și față de mine însumi?

Ființa umană, arată părintele Ignatio, pendulează între două nevoi. Nevoia de a fi ea însăși și nevoia de a fi pentru celălalt. Este vorba de identitate și relație. Un eu separat, inefabil. Dar și doritor de relație, de integrare.

În Genesa 1:26-28 se arată că atât bărbatul cât și femeia au fost creați să stăpânească peste restul creației. În Geneza 2:18 se vorbește despre femeie ca și ajutor potrivit pentru soț, dar, arată Griffiths, acealași termen este folosit de 15 ori cu privire la Dumnezeu ca ajutor al poporului său, fără a implica inferioritatea lui Dumnezeu. Căsătoria, arată Laranaga, este integrarea a două interiorități.

Direcțiile de dezvoltare pentru a atenua diferențele dintre bărbați și femei văzute de Pasti ar fi: combaterea violenței între bărbați și femei, promovarea egalității în relațiile sexuale, egalitatea rolurilor și statusurilor parentale, egalitatea, în gospodărie. Eu aș insista nu atât de mult pe egalitate cât pe distribuire echitabilă și pe complementaritate.

Vladimir Pasti vede ca fiind deosebit de importantă voința femeilor de a avea tot atât de multă putere în raport cu bărbații pe cât au bărbații în raport cu ele. Concluzia lui Griffiths este că „dominarea femeii, tratarea ei ca pe o subspecie a ființei umane, nu este demnă de un bun creștin, deoarece și femeia a fost creată după chipul lui Dumnezeu”.

Considerăm că în privința rolurilor celor doi soți în familie, așa cum am menționat este importantă complementaritatea și distribuirea echilibrată a îndatoririlor. Cred că e important ca îndatoririle fiecăruia dintre soți să fie realizate după preferințe și abilități, fiecare asumându-și împlinirea lucrurilor pe care le poate îndeplini cel mai bine. Considerăm că atât femeia cât și bărbatul într-o relație de cuplu, trebuie să aibă parte atât de îndatoriri mai puțin plăcute cât și de timp pentru viață socială, spirituală, destindere, împlinire profesională. Cred că în cele mai multe cazuri femeile să nu fie principalul susținător al familiilor, ele fiind mai sensibile și fluctuante emoțional, de asemnea conștiința și povara acestei responsabilități, putând avea urmare stres, agitație, supraîncărcare. Pentru anumite perioade de timp, atunci când copiii sunt mici și au nevoie de timp și îngrijirie neîntreruptă, cred că responsabilitatea principală este a femeilor, din acest motiv de pildă ele sunt și cele care pot alăpta copiii natural.

Înclin să cred că femeia a primit înzestrări și capacități comparabile cu ale bărbatului pentru a le utiliza într-um mod eficient. Dar cred că posibilitățile și amplitudinea darurilor sale trebuie să fie subordonate misiunii de viață a soțului lor. Jaloanele principale sunt puse de această misiune și implicarea și exprimarea femeii este adaptată acestora. Observăm că mulți bărbați sunt neîmpliniți, ajung la diferite dependențe datorită faptului că nu există o persoană care să le stea alături, pe care să se poată baza, să-i urmeze, să accepte ocrotirea, purtarea de grijă și direcția proiectată pentru această echipă unică.

1.3. Definirea sexualității

Dicționarul explicativ al limbii române definește sexualitatea ca totalitatea însușirilor morfologice, fiziologice, psihologice care caracterizează sexele.

Sexualitatea este o componentă esențială a vieții oricărei persoane, aspectele sale pshihologice, biologice și sociale sunt într-o relație de interdependență, conferindu-i astfel un caracter complex. Sexualitatea strict fiziologic incumbă aparatul reproductiv, unirea realizată la acest nivel.

Dezvoltarea unei sexualități armonioase contribuie la formarea unei personalități armonioase și în relație echilibrată cu sine și cu ceilalți, astfel este falsă echivalarea sexualității cu relația sexuală.

Din perspectiva Bibliei, sexualitatea reprezintă o functie a personalitătii care se împlinește in instituția sacră a familiei, este o cale de apropiere de Dumnezeu.

Sexul este împlinitor, încântător și necesar. Așa a lăsat Dumnezeu. Este o exprimare a sinelui, o implicare totală, o dăruire absolută, o îndatorire sfântă. Sexul nu este un drept pe care îl solicităm cu egoism; dar nici o favoare pe care să o tratăm infantil; așa cum nu e nici o armă pentru a-l domina pe celălalt și nici o răsplată pentru bună purtare arată Dr. J. Allan Peterson

În Biblie, arată M Griffits, relația sexuală dintre soț și soție este una de supunere reciprocă, atât soțul cât și soția au autoritate egală asupra trupului celuilalt.

Femeile care se luptă cu nesiguranța personală se întorc adesea spre mâncare, spre haine noi sau spre servicii care le satisfac numai ca să-și anestezieze durerea produsă de faptul că nu se simt iubite. Dar nu există un amestec mai bun pentru durerea sufletească decât intimitatea sexuală. Plăcerea trupească a degajării sexuale imită in mod convingător -cel puțin pentru moment- bucuria personală a adevăratei siguranțe.

Relația sexuală este importantă pentru că este nivelul cel mai profund prin care soțul și soția iși pot arăta că se iubesc. Ei devin ,,un singur trup”, ceea ce sugerează un angajament total în intimitate – un cerc în care nimeni nu are dreptul să intre. Deși relația sexuală poate fi cea mai mare plăcere a vieții sau, dimpotrivă, poate produce cele mai mari bătăi de cap dintr-o căsnicie, sunt de părere Mayhall & Mayhall.

În epoca modernă omul a început să-și gândeasca altfel propria personalitate, concepția despre familie a suferit modificări, modul de înțelegere a personalității umane, ca ființă sexuală s-a schimbat. Prin reducerea sexualității umane la nivelul unui instinct (instinctul de reproducere) această funcție își pierde semnificația ei foarte complexă. Sexualitatea umană nu este numai un simplu instinct, fie el și de reproducere. Reducerea finalității funcției sexualității umane la reproducere a fost o greșeală.

Din punct de vedere al planificării familiale sexualitatea, capacitatea de unire și procreere, considerăm că au fost destinate în cadrul familiei și având drept scop bucuria celor doi soți dar și procreerea. Considerăm că atât privirea sexualității numai ca datorie de perpetuare a oamenilor cât și realizarea planificării familiale doar pentru plăcere și evitarea asumării responsabilității de a avea copii sunt greșite.

1.4. Conceptul de sănătate a reproducerii

La ora actuală sănătatea sexuală se consideră a nu reprezenta doar absența unei boli, disfuncții sau infirmități. Se consideră că ea implică o abordare pozitivă si bazată pe respect a sexualității si relațiilor sexuale, precum si posibilitatea de a avea experiențe sexuale fără coerciție, discriminare si violență.

În România sexul era un subiect destul de rar discutat acasă, ignoranța, reticențele părinților, interdicțiile au dus la o percepție greșită a sexualității, la relații deformate între băieți și fete. Tinerele erau slab pregătite pentru o viață sexuală, sexualitatea era percepută drept o sursă permanentă de stres. Sarcinile nedorite, întâmplătoare constituiau evenimente puternic traumatizante, uneori cu consecințe catastrofale. Decizia de avort și rezolvarea acestei situații erau generatoare de stres, anxietate și probleme penale.

Sanătatea reproducerii a fost definită OMS ca o bunăstare fizică, mentală și socială în tot ceea ce ține de sistemul de reproducere, în toate etapele vieții umane. Ca urmare, sănătatea reproducerii implică o viață sexuală satisfăcătoare și în siguranță, posibilitatea de a procrea, precum și libertatea de a hotărî când, dacă și cât de des doresc să procreeze; sănătatea reproducerii include dreptul femeilor și al bărbaților de a fi informați și de a avea acces la metode sigure, eficiente, accesibile și acceptabile de planificare familială pe care să le poată alege singuri, precum și dreptul de acces la servicii medicale corespunzătoare ce permit femeii parcurgerea în siguranță a sarcinii și nașterii.

Sănătatea reproducerii: este văzută ca ramură a medico-socialului, care oferă posibilitatea exercitării unui drept fundamental și anume alegerea momentului optim in vederea concepției.

Considerăm din punct de vedere creștin evanghelic, dreptul femeilor de a avea informații privind metode sigure, eficiente, accesibile, acceptabile de planficarea familială este dezirabil în cadrul familiei și fără a afecta o celulă ou concepută. Un efect colateral este faptul că viața intimă începe de multe ori fără o implicare sufletească. Credem că fără responsabilitate pe termen lung, persoana, esența eului celui ce este părăsit este semnificativ zdruncinată, alterată și pentru aceasta nu există metode (nici un fel de barieră) de protecție.

Conceptul următor sănătății reproductive este cel de libertate reproductivă.

Libertatea reproductivă presupune nu numai dreptul de a întrerupe sarcina dar și un control sigur și calificat al fertilității, educație sexuală în școli, dreptul fiecăruia de a avea acea viață sexuală pe care și-a dorit-o. Controlul nașterilor fiind cvaziinexistent, în percepția socială maternitatea se identifică cu feminitatea. În societatea modernă, nașterea copiilor este un act conștient și deliberat al femeii.

Convingerea mea este că femeia nu are dreptul de a întrerupe o nouă viață, chiar dacă este găzduită în uterul ei, că educația ar trebui să nu fie preponderent axată pe siguranța sexualității fizice ci mai ales pe dezvoltarea și clădirea unei personalități altruiste, responsabile, care știe să aștepte pentru împlinirea din punct de vedere sexual în cadrul familiei.

1.5. Definirea planificării familiale

Etimolgia: Termenul provine din două cuvinte latine "contra" și "conceptio", împiedicarea unei conceperi a copilului. Astfel se împiediă pătrunderea unui spermatozoid într-un ovul, prin aceasta, împiedicarea fecundării și formării zigotului sau celulei ou.

Planificarea familială definește capacitatea persoanei sau cuplului de a anticipa și de a avea numărul dorit de copii, la momentul ales și la intervalele de timp dintre nașteri pe care le hotărăsc. Planificarea familială implică invățarea și practicarea metodelor de planificare familială.

Aspectul biologic al planificării familiale se referă exclusiv la reglarea fertilității umane în sens cantitativ (numărul și momentul nașterilor) și în sens calitativ (sănătatea copiilor, determinarea sexului, etc). Ori reglarea fertilității, indiferent de motivația acesteia, presupune măsuri care privesc atât fertilizarea naturală sau artificială, cât și măsuri avortive și contraceptive.

1.6. Rolul planificării familiale

Noțiunea de planificare familială vine în întâmpinarea nevoii cuplurilor de a putea avea control asupra probabilității de a avea un copil sau mai mulți, perioada în care acesta să apară în familie, sau intervalul de timp dintre nașteri. Considerăm că un cuvânt mai adecvat pentru control este acela de influență. Oricum controlul asupra probabilității nu este dat foarte sigur. Așadar prin planificare familială se exercită o influență asupra timpului în care apar copiii într-o familie, numărul acestora, intervalul dintre ei.

Temelia împlinirii în toate aceste domenii este strâns legată de mărimea familiei. Soția și soțul trebuie să decidă câți copii vor avea, în concordanță cu resursele și așteptările lor, consideră Holbrook & Holbrook. Se observă că împlinirea în cadrul familiei are ca o variabilă importantă mărimea familiei, dar nu neapărat numărul mare de copii ar fi corelat dis-satisfacției cu viața de familie. Nepregătirea emoțională pentru apariția, numărul de copii avuți, nereușirea raportării față de ei cu altruism, neștiința formării unui caracter matur al acestora, indiscutabil alterează climatul familial.

Planificarea poate contribui la sănătatea copiilor, ajutând femeile să evite sarcinile prea dese care obosesc organismul mamei. Uneori planificarea familială poate slava viața femeii, prevenind sarcinile neplanificate și posibilele sarcini cu risc sau avorturile. Acestea sunt riscante chiar în condiții de siguranță medicală.

Comparativ cu alte țări, România utilizează încă într-o mică măsură contraceptivele moderne. În Anglia, acestea sunt folosite într-un procent de 81%, în Cehia – 62%, în Ungaria – 68%. Pentru a utiliza o metodă contraceptivă, persoanele care vor să o facă se pot adresa medicului de familie sau unui centru de planificare familială, acolo unde există.

Este nevoie de instituții care să apere realmente femeia, este nevoie de schimbarea mentalității angajatorilor și de legi care să apere realmente femeia gravidă și femeia mamă de agresivitatea capitalismului mai mult sau mai puțin sălbatic și de riscurile ca ea să fie exploatată în ceea ce îi este specific: calitatea de soție, actuala sau viitoare mamă. Este nevoie, în ultimă instanță, de rugăciune, de iubire reală și de dragoste autentică.

1.7. Informarea privind mijloacele contraceptive

În Studiul din 1999 privind sănătatea reproducerii, s-a evidențiat o creștere a utilizării mijloacelor contraceptive de la 14% în 1993 la 30% în 1999. Factorii care împiedică folosirea metodelor contraceptive enumerați au fost efectele colaterale, 79%, preferințele partenerului 57%, necunoașterea metodelor 55%, costurile ridicate 42%, faptul că nu sunt disponibile 36%.

Referitor la sursele de informare privind contracepția, doar cu 1% dintre femei au relatat că sursele lor de informare sunt de la cadre medicale și cu 3% mai mult au indicat mamele lor ca fiind cele care le-au informat.

Capitolul 2

Istoricul utilizarii mijloacelor contraceptive

2.1. Antichitatea

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să cotroleze fertiliatea. Popoarele antice, de exemplu chinezii, indienii, egiptenii, cu două mii de ani înainte de Cristos utilizau diferite tehnici contraceptive.

În Egipt, cinci papirusuri datând între anii 1.900-1.100 a.Ch. prezintă rețete de preparare a contraceptivelor. Cel mai recomandat este cel preparat din excremente de crocodil pulverizate într-un mucilagiu fermentat, miere și carbonat de sodiu.

La evrei, Biblia nu amintește decât de "coitus interruptus", păcatul lui Onan, de unde și numele de onanism atribuit acestei metode de evitare a conceperii. În tradiția evreiască sunt menționate și alte metode care nu sunt amintite în Sfânta Scriptură: prezervative, sterilizarea prin poțiuni sau intervenții chirurgicale. Toate aceste metode s-au datorat, probabil, influenței eleniste și erau utilizate în special de curtezane, de sclavii pe punctul de a fi eliberați și de prizonierii de război.

Istoria contracepției din lumea antică greco-romană o cunoaștem din cele două tratate: "Natura femeilor" și "Bolile femeilor", aparținând Școlii lui Hippocrate (sec. al V-lea a. Ch.), din "Istoria animalelor" a lui Aristotel (sec. al IV-lea a. Ch.), din "Istoria naturală" a lui Pliniu cel Bătrân (23-79 p. Ch.), din "Historia Medica" a lui Dioscoride din Cilicia (75 p. Ch.) și din alți numeroși autori. Dar autorul cel mai important a fost Soranos din Efes, medic grec care a practicat medicina la Roma între anii 98-138 p. Ch, el scriind un tratat intitulat "Ginecologia. El face deseobire între metodele contraceptive de cele avortive.

Greco-romanii antici utilizau în scopul evitării conceperii porțiuni preparate după cele mai variate rețete, diafragme și spermicide. Contracepția era practicată pe scară largă nu numai în lumea sclavilor cât și în lumea cetățenilor liberi.

Legislația lui Augustus prin Lex Iulia din anul 18 a. Ch. și Lex Poppaea din anul 9 p. Ch. îi excludeau de la anumite funcții importante pe cei care nu aveau copii și limitau drepturile de moștenire.

2.2. Evul Mediu

Teologia catolică legată de această problemă contracepției a fost elaborată, de Sf. Augustin. Biserica și-a afirmat învățătura cu privire la contracepție în special în lupta împotriva ereziei Catarilor care condamnau procrearea umană ca fiind lucrarea Satanei.

În Evul Mediu medicina europeană a fost alimentată și dominată de medicina arabă.

Astfel cele două cărți: "Canonul medicinei" a lui Ibn Sina (Avicenna) scrisă la Damasc în secolul al XI-lea și tradusă în latină la Toledo în secolul al XII-lea și "Carte pentru Almansor" a persanului Al-Razi, tradusă și ea în latină în secolul al XII-lea, care au dominat medicina occidentală în Evul Mediu, furnizează elementele esențiale ale tradiției clasice antice grecești în materie de contracepție.

Puteau să fie doar cazuri cu totul izolate. Marii predicatori ai Evului Mediu care s-au ridicat vehement împotriva tuturor păcatelor, nu pomenesc de contracepție, dovadă că în drogherii nu se vindeau anticoncepționale. Revelator este faptul că, în ciuda mortalității ridicate cauzată de ciuma care a bântuit, populația Europei în Evul Mediu a fost în continuă creștere. De pildă, dacă populația Franței în anul 800 era de zece milioane, în anul 1328 era de șaptesprezece milioane de locuitori.

De abia în secolul al XIV-lea se va vorbi pentru prima dată în Europa creștină de contracepție.

2.3. Epoca modernă

Cu timpurile moderne începe istoria contracepției în Occidentul creștin. Învățătura creștină, luminată de teologia Sfântului Augustin, va cunoaște, în practică, o degradare progresivă. După anul 1450, adică odată cu Renașterea, se introduce, mai întâi în păturile înalte ale societății, contracepția din motive economice, în special sub forma așa-zisului "amplexus reservatus". E bine de amintit că Renașterea sau Umanismul înseamnă renașterea culturii păgâne greco-romane în Occident.

Și știm că la căderea Constantinopolului în 1453 numeroși învățați greci au părăsit Bizanțul și s-au refugiat în Occident: în Italia, la Roma, la Florența, aducând cu ei cărțile cuprinzând cultura păgână greacă antică, inclusiv cea referitoare la contracepție.

Studiile făcute asupra natalității la familiile nobile Italia, Franța, Elveția, arată că natalitatea în perioada renașterii se poate compara cu cea a populațiilor moderne.

În secolul al XIX-lea practica contraceptivă a crescut și a continuat să crească în secolul al XX-lea în special în țările industrializate ale Europei, în Statele Unite și Canada. Tonul l-a dat Franța. Din 1850 în Franța a scăzut natalitatea, coeficientul nașterilor coborând sub cifra unu, cauza principală fiind contracepția. Filosoful francez Condorcet (1793) și economistul englez Malthus (1798) s-au numărat printre cei mai pasionați adepți ai prezervativului în intenția de a evita o creștere a populației mai rapidă decât aceea a bogățiilor naturale.

În secolul al XIX-lea și mai ales în secolul al XX-lea știința cea mai avansată s-a pus în slujba perfecționării mijloacelor de contracepție. Fabricarea acestora s-a transformat într-o industrie extrem de profitabilă. În 1935 erau în uz vreo două sute de tipuri de prezervative și diafragme și un larg evantai de metode chimice.

În 1928 medicul berlinez Ernest Gräfenberg inventează steriletul.

În 1958 medicul american Gregory Pincus lansează celebra pilulă anticoncepțională pe bază de hormoni care va cunoaște imediat o imensă răspândire.

2.4. Situația în România

În 1955 rata natalității a fost de 25,6 nașteri vi la mia de locuitori în 1955, la 14,3 la mie în 1966. Rata fertilității sau numărul mediu de copii născuți de o femeie a fost înainte de 1939 de 4, iar în 1966 mai puțin de 2.

În România, înainte de 1989 au fost folosite cu precădere metodele naturale de contracepție. Pilulele sau anticoncepționalele orale, cu prostagen sau cu progesteron și estrogen și dispozitivele intrauterine (DIU), care sunt și cele mai utilizate în Romînia, au apărut pe piață în mod oficial după 1989. La 26 decembrie 1989, a fost abrogată legislația restrictivă, emisă în 1966. Unele dintre metodele de contracepție modernă au circulat pe piața neagră și înainte de 1989. Prezența lor a fost semnalată mai ales în Transilvania, fiind aduse din Ungaria.

După cum au constatat și unele instituții, care dezvoltă programe de planificare familială în România, informațiile despre contracepție sunt deficitare. Se cunosc foarte puțin riscurile pe care le implică contracepția modernă, riscuri ce pot merge până la decesul mamei. Statisticile scot în evidență faptul că utilizarea metodelor de contracepție a crescut foarte mult mai ales după 1993.

Se vorbește despre o aliniere la tendințele mondiale, care impun contracepția ca soluție a scăderii numărului mare de avorturi. Toate aceste transformări însă duc la scăderea fertilității an după an, într-un ritm ne mai întâlnit în istoria României.

Concluzii

În urma acestui capitol a putut fi evidențiată istoria contracepției și faptul că încă din cele mai vechi timpuri omenirea a fost preocupată în a încerca să-și controleze fertilitatea și să planifice nașterile. Capitolul a avut ca scop primordial identificarea originilor contraceptive și observarea modului în care acestea s-au dezvoltat odata cu trecerea timpului.

Capitolul 3

Perspectivă creștină asupra familiei și a planificării familiale

3.1. Rolul familiei

În procesul devenirii și desăvârșirii de sine, cuplul și familia sunt calea, mijlocul și șansa ca matrice fundamentală a vieții. Părinții au o seamă de îndatoriri față de copii. Trebuie să existe aceea purtare de grijă pentru hrana zilnică, nevoia de a procura îmbrăcămintea potrivită, asigurarea unui adăpost adecvat, să fie gata să îi ferească de pericole și primejdii, să le ofere o educație sănătoasă, să gândească la sănătatatea copiilor lor, și nu în ultimul rând să aibă în vedere asigurarea viitorului lor. Asigurarea cresterii și educației copilului sunt obligații sacre ale părintelui. Ele fac parte din drepturile fundamentale ale omului. În plus există o serie de îndatoriri spirituale, care sunt neglijate de cei mai mulți.

Scriitorul creștin Petru Popovici în lucrarea Colțul de Rai sau Căminul în lumina Bibliei arată că hrana, adăpostul și ocrotirea sunt doar câteva elemnte de care un copil ar avea nevoie însă nu suficiente. El susține că ei au o minte care trebuie iluminată, au un caracter care trebuie modelat, au un suflet care trebuie câștigat. Îndatoririle acestea cer multă înțelepciune, multă grijă și mult timp.

Dumnezeu a încredințat omului valori eterne pentru a le șlefui, pentru a fi gata de a crea fețete care să scânteieze, și care să reflecte razele Soarelui de sus. A fi părinte nu presupune doar a-i da de mâncare și a asigura îmbrăcăminte copilului. Dimpotrivă părinții au o răspundere extraordinar de mare în ceea ce privește luminarea minților copiilor lor. Copii nu știu ce e bine și ce e rău, ei trebuie învățați, trebuie ca ei să fie deprinși să discearnă ce e folositor și ce nu e folositor.

Psihologii avertizează că una din perioadele cele mai stresante din viața unui cuplu sunt atunci când copii sunt bebeluși, similară cu cea de la vârsta adolescenței.

Numeroase perechi tinere se alarmează. După 3 sau 4 nașteri apărute una după alta soții se întreabă foarte neliniștiți: ,,Ce trebuie făcut pentru a acorda mamei un mic răgaz? ,,Oare pot ei, fără să păcătuiască să pună un termen oricărei nașteri …, sau cel puțin să se distanțeze? Trebuie oare să se hotărescă în a renunța la orice raport sexual cel puțin pâna la instalarea menopauzei? Acestea sunt niște probleme grave care îi frământă pe mulți oameni serioși cărora nu le este deloc foarte ușor să li se găsescă un răspuns.

Există însă și mame care, deși curajoase și harnice, din cauza condițiilor de viață dificile, locuințe neconfortabile, salarii modeste, sănătate șubredă, s-au amărât pentru că nu au avut și momente de respiro în timpul vieții lor conjugale. Poate din pricina unui bărbat inconștient, care a impus nevestei sale o sumedenie de nașteri, fără să țină seama de reticențele ei, uneori, fără să se gândescă decât la propriile sale plăceri.

Pentru a se justifica adesea bărbații declară: ,,În definitiv, nu avem decât copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu”. Acesta ca și cum bărbatul nu ar fi contribuit cu nimic la nașterea acelor copii, Dumnezeu purtând întreaga răspundere. Într-o oarecare măsură revine și cuplului un rol pentru a avea copiii pe care și-i dorește. Dacă vor întrerupe relațiile intime Dumnezeu nu va face o minune ca să le dea nici chiar un singur copil.

Dacă nu vor lua în considerare nici una din situațiile când contactele intime sunt interzise, vor umple casa cu moștenitori. Înaintea lui Dumnzeu trebuie să fiu și să rămân o ființă responabilă.

Sunt în asentimentul autorului A. Adoul care susține că atunci când există niște motive reale, valabile și sfinte, distanțarea nașterilor și fixarea unui număr de copii care să corespundă: ,,Fiți fecunzi și înmulțiți-vă!,, este corectă.

Orice mijloc al cărui folosire ar șoca pe unul dintre parteneri, sau l-ar pune într-o situație neliniștitoare ar trebuie exclus. Nimic nu trebuie întrebuințat dacă există mustrări de conștiință de o parte sau de cealaltă, și fără ca ambii soți să aibă deplină libertate în conștiința lor, pentru că ,,tot ce nu vine din încredințare,, (in cazul cuplului) este păcat. (Romani 14:23) Există unele cazuri extreme când, pentru a limita, în mod sigur nașterile, soții renunță total la relațiile intime.

Instituind căsătoria, Dumnezeu nu a spus: Cei doi se vor face un singur suflet sau un singur duh, ci un singur trup. De aceea, cel ce renunță la relațiile sexuale, chiar pentru motive dintre cele mai spirituale, nu se gândește decât la sine însuși. Aspirațiile sale, oricât de cerești ar fi ele, sunt egoiste, căci el practică ascentismul în detrimentul celuilalt partener, care ramâne nefericit, nesatisfăcut.

Gaston Deluz, în lucrarea sa “La Sa Gesse dedieu” arată că: „drumul perfecțiunii creștine este acela al dragostei astfel încât viața de căsătorie fiind o școală a altruismului pentru fiecare partener, în care scopul primordial este acela de a-l face fericit pe celălalt. Satisfacția sexuală este un cadou pe care fiecare dintre cei doi trebuie să îl ofere celuilalt.

Fiecare nou–născut ar trebui considerat un adevărat dar din parea lui Dumnezeu.

Specialistul creștin în relații de cuplu W. Holbrook, consideră că este cu totul împotriva avortului, excepție făcând doar situația în care este amenințată viața mamei. El continuă spunând că, convingerea lui personală este că atunci când amândoi partenerii sunt creștini instruiți și maturi, ar trebui să aibă atâția copii cât consideră că pot să pregătească în mod adecvat pentru o viață creștină rodnică.

Ed. Wheat și Gaye Wheat în lucrarea lor Viața itimă în căsnicia creștină, consideră că dăruirea presupune altceva decât o răsfățare materialistă a copilului. Un părinte trebuie să se dăruiască pe sine insuși; el trebuie să fie dispus să investească toată răbdarea, dragostea și stăpânirea de sine pe care și-o poate imagina.

Avortul din perspectivă creștină

Prevenirea unirii celulei feminine cu cea masculină, deoarece din momentul concepției fătul are personalitate, în Psalmul 139: 15, 16 este scris:

Când am fost țesut într-un loc tainic, ca în adâncimile pământului, trupul meu nu era ascuns de Tine; când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite.

Recentele progrese ale științelor biologice, arată August Cezar Vieru, dovedesc faptul că noua ființă, chiar de la concepție, posedă un cod genetic propriu, diferit de codul genetic al mamei și de cel al tatălui, deci chiar de la concepție este ființă umană.

Codul genetic este tiparul genetic complex al dezvoltării umane și conține: sexul copilului, culoarea părului și a ochilor, înălțimea, nuanța tenului, forma feței, forma nasului etc., practic toate trăsăturile umane în formă incipientă. În momentul în care spermatozoidul pătrunde în ovul, cei doi gameți formează zigotul, care poartă în el un nou cod genetic, un nou program după care se va dezvolta. Zigotul, noua ființă umană minusculă, va cunoaște în continuare stadii de dezvoltare care vor primi diferite nume: embrion, făt. Însă nu există vreo discontinuitate, vreun salt calitativ sau vreo modificare revoluționară de la un stadiu la altul, arată Vieru.

Biologul Botella Llusia afirmă că:“Pentru un biolog este imposibil să fie de acord cu avortul, ca și pentru un teolog”.

Doctrinele teologice implicate aici sunt suveranitatea lui Dumnezeu și sacralitatea ființei umane. Toți creștinii cred în atotputernicia lui Dumnezeu, cred că El este singurul dădător, susținător și cel ce poate să ia viața. Pentru creștini darea vieții și luarea acestea sunt prerogative divine.

3.3. Perspectivă creștină asupra planificării familiale

În nici o altă familie reglementarea mărimii ei nu este atât de importantă ca în familia creștină. Hrănirea și educarea copiilor, precum și pregătirea lor pentru veșnicie este o sarcină complexă și foarte importantă.

3.3.1. Versete biblice privind planificarea familială

Un verset care are legătura cu procreerea și este deseori folosit, este porunca din Genesa 1:28: ,,Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l”.

În Scriptură sunt evidențiate câteva versete care prezintă copiii din perspectiva lui Dumnezeu. Copiii sunt „un dar” de la Dumnezeu (Geneza 4:1; Geneza 33:5). Copiii sunt „o moștenire” de la Domnul (Psalmul 127:3-5). Copiii sunt „o binecuvântare” de la Dumnezeu (Luca 1:42). Copiii sunt „Iata, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El”, scria psalmistul: „Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe. Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei!” (Psalmul 127:3-5).

Unul dintre pasajele cele mai relevante privind o posibilitate contraceptivă naturală este ,,Onan știind că sămânța aceasta n-are să fie a lui, varsa sămânța pe pământ ori decâte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânță fratelui său” (Genesa 38:9). Versetul a fost folosit deseori ca argument împotriva controlului nașterilor.

Psalmul 128:1-4: „Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine! Nevasta ta este ca o viță roditoare inlăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca niște lăstari de măslini împrejurul mesei tale. Așa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.”

Cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrșească? Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși și toți cei ce-l vor vedea, să înceapă să râdă de el  și să zică: „Omul acesta a început să zidească, și n-a putut isprăvi.” Luca 14: 28-30

Considerăm că porunca de a ne înmulți din pasajul „Creșteți, înmulțițivă, ….” poate fi echilibrată de cea de a supune pământul – mandatul cultural. Dacă supunerea pământului se referă la multitudinea de activități creative, utile celor din jur, acestea pot fi limitate sau zădărnicite de numărul mare de copii avuți și grija pentru asigurarea traiului acestora.

Văd bineînțeles copiii ca fiind o binecuvântare, o moștenire de la Domnul și lipsit de altruism faptul ca persoanele adulte să evite întemeierea unei familii și aducerea de copii pe lume pentru a nu se investi în generația viitoare, trăind doar pentru destinul lor pe termen scurt.

Faptul că fiii sunt ca săgețile în mâna unui războinic, îl văd ca fiind real, în sensul că legăturile necondiționate care se stabilesc în familie și din această unitate se pot face lucruri extraordinare împreună. Cineva a evaluat că în tolbele celor ce luptau cu săgeți, acestea puteau intra în număr de patru.

Faptul că soția este o viță roditoare în mijlocul casei și aceasta este o binecuvântare îl înțeleg în sensul că este de dorit ca o familie să aibă copii pe care să-i crească spre slava lui Dumnezeu, dar depinde de fiecare familie în ce măsură pot realiza acest mandat din diversele puncte de vedere: spiritual, emoțional, financiar, profesional etc.

Referitor la versetul din Geneza 38 despre Onan, acesta a primit o poruncă specfică de la tatăl său, de a ridica un urmaș fratelui său. Dar știind că sămânța nu are să fie a lui, el o vărsa (v. 9). Ceea ce a făcut el nu a plăcut Domnului (v. 10). Înclin să cred că s-a referit la nedorința lui de lăsa un urmaș fratelui său.

Considerăm că versetul referitor la zidirea unui turn poate fi aplicabil și la planificarea familială. O persoană ar putea începe să zidească de exemplu 10 case și să spună că Domnul are grijă să fie terminate, dar ele îi vor lua probabil foarte multă energie, nu va avea o viață echilibrată și nu le va termina destul de probabil. Și construirea caracterului, stimei de sine, ființei emoționale ale unui copil le văd ca necesitând multă investiție sufletească, spirituală, materială în viața unui copil, fiind greu de realizat pentru mulți oameni acest ideal al unei familii foarte mari. Tinerii din familii numeroase exprimă deseori ideea că în familia pe care și-o vor întemeia ei, nu vor fi mulți copii.

3.3.2. Perspectivele unor gânditori creștini privind planificarea familială

O studiere atentă asupra pasajului din Geneza 1:28 – este de părere specialistul creștin, în problemele familiei, Viorel Iuga – arată că fapta lui Onan nu a constat în folosirea unei anumite metode de control a nașterilor. Păcatul lui Onan a fost acela că nu a vrut să respecte legea leviratului, prin care trebuia să ridice o familie în numele fratelui său mort.

Motivația faptei lui Onan a fost egoismul: el s-a folosit de Tamar pentru propria lui plăcere, însă a refuzat să își facă datoria în locul fratelui său, de a da fratelui său decedat, un urmaș. Cu toate acestea, nu actul contracepției a fost cel care a făcut ca Domnul să îl omoare pe Onan, ci motivația egoistă a lui Onan, care a stat în spatele acțiunilor lui.

A spune că Dumnezeu l-a pedepsit pe Onan pentru controlul concepției, este echivalent cu a spune că Dumnezeu i-a pedepsit pe Anania și Safira pentru că au vândut un ogor și au adus banii apostolilor. Ambele interpretări sunt false. Pedeapsa lui Dumnezeu a venit peste acești oameni nu pentru ceea ce făceau, ci pentru că ei pretinzând că fac un anumit lucru, în realitate făcând altceva. Onan nu dorea să ridice un urmaș fratelui său și Dumnezeu din cauza aceasta l-a pedepsit. Abordând acest subiect V. Iuga consideră că porunca de înmulțire a fost dată familiei, dar la fel de adevărt este faptul că a fost dată în timp având condiții diferite de cele de azi.

Unul dintre răspunsuri ar fi că: Dumnezeu a poruncit omului să "crească și să se înmulțească" (Geneza 1:28) iar căsătoria a fost instituită de Dumnezeu ca un mediu stabil pentru a avea și a crește copii. În societatea noastră, copiii sunt adesea considerați ca un obstacol și ca o povară. Copiii sunt văzuți cel mai adesea ca obstacole în calea realizării în carieră, în atingerea obiectivelor financiare, sau chiar afectând “standardul social”. Și tot la fel de des, egoismul oamenilor stă la baza utilizării metodelor contraceptive.

Sexul nu a fost creat doar pentru reproducere. Sunt unii care consideră că partenerii nu ar trebui să fie împreună ci doar atunci când ar dori copii. Acestă idee nu are nici un suport biblic. Deși unul din scopurile sexului este reproducerea, apostolul Pavel oferă și o altă explicație existenței și necesității familiei: Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți iarăși, ca să nu vă ispitească Satana”( 1 Corinteni 7: 2-5).

Astfel V. Iuga consideră că acestă idee nu se potrivește familiilor care nu pot avea copii. După această părere, cei ce nu pot avea copii deloc ar trebui să nu mai aibă relații intime din momentul în care află acest lucru. Acesta ar însemna dizolvarea familiei, ceea ce este nebiblic.

Dr.William Hulme (un teolog luteran) a spus: ”In relația sexuală, domeniul naturii fizice și cel al spiritului coexistă, se contopesc în experiența creștină, pentru că soții devin prima data un singur trup în Hristos… Răscumpărată de Hristos, relația sexuală este bucuria dragostei maritale dăruită de Dumnezeu – atât pentru femei cât și pentru bărbați… Dumnezeul pe care-L cunoaștem în Hristos nu trebuie chemat în bucuria sexuală, El este acolo.”

Este important să vedem copiii așa cum îi vede Dumnezeu. Biblia nu interzice în mod specific contracepția. Nu actul contracepției este cel care determină dacă aceasta este un lucru bun sau rău. După cum se vede în cazul lui Onan, motivația care stă în spatele contracepției este ceea ce determină dacă este un lucru bun sau un lucru rău. Se poate ca o persoană să utilizeze contracepția cu scopul de a avea mai mult pentru sine, alta să folosească aceasta temporar, pentru a întârzia apariția unui copil până când cuplul este suficient de matur și pregătit financiar și spiritual. În esență, totul se rezumă la motivația din spatele acțiunilor.

Biblia prezintă întotdeauna faptul de a avea copii ca pe un lucru bun, așa încât este normal din punct de vedere biblic și de așteptat ca un cuplu căsătorit să aibă copii. Imposibilitatea de a avea copii este întotdeauna prezentată în Scriptură ca fiind un lucru nefericit. De-a lungul Scripturii nu a fost evidențiat nici un exemplu în care oamenii să își fi exprimat dorința de a nu avea nici un copil.

În același timp, nu credem că poate fi argumentat din Biblie faptul că metodele de control temporar a nașterii sunt în mod explicit greșite.

Se poate observa faptul că spațiul ebraic nu a fost ocolit de aceste practici; în Sfânta Scriptură însă nu se menționează decât cazul lui Onan pedepsit, de altfel, cu moartea de Dumnezeu (Gen. 10). Legea lui Moise oprește orice formă de omucidere, chiar pruncuciderea, iar mult mai târziu Apostolul Pavel va atrage atenția credincioșilor că tratamentele cu scop avortiv și contraceptiv sunt păcate care exclud omul de la împărăția lui Dumnezeu Galateni 5, 20; 21 uciderile, (…) Văd că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moștenii Împărăția lui Dumnezeu sau 1Corinteni 6, 9-10; Efeseni 5, 3.

Împotriva practicilor avortive și contraceptive Biserica a avut totdeauna o poziție foarte categorică: ele sunt păcate grave care comportă cele mai grele forme de penitență. Pentru lumea modernă secularizată interesată de sexualitate ca obiect de consum, fără risc și fără impedimente, disciplina Bisericii nu mai constituie o problemă. Și este așa, pentru că societatea modernă și postmodernă nu-și mai pune foarte serios problema unor raporturi normale cu Dumnezeu, nici problema împărăției lui Dumnezeu, nici a stăpânirii lui Dumnezeu în noi și, cu atât mai puțin, problema finalității vieții afective și a structurii sexuale a persoanei umane, mai ales a femeii.

Ca și creștin ceea ce ne interesează să știm este dacă în cadrul familiei este nevoie de un control al nașterilor. V. Iuga consideră că răspunsul este unul afirmativ.

Rolul unirii fizice

"Dar, din cauza desfrânării, fiecare să-și aibă femeia sa și fiecare femeie să aibă bărbatul ei (ICorinteni 7,2). Așadar dacă relațiile dintre soț și soție sunt ințelese de Sfânta Scriptură atât ca necesitate durabilă, cât și ca mijloc sacru de procreare, atunci este evident că Scriptura ne pune în situația să facem diferența între cele doua. Această orientare divina este ea însăsi un prim pas făcut de Evanghelie pentru explicarea controlului nașterilor, spre a nu lăsa ca relațiile intime care au loc, în mod frecvent și necontrolat în vederea satisfacerii unei dorințe fizice să fie automat și ocazie de procreare. Astfel conduși de Scriptură, ar trebui să facem distincție, din punct de vede moral și duhovnicesc, între cele doua tipuri de relații intime". Iată un punct de vedere foarte realist, exprimat de unul din marii asceți ai zilelelor noastre. El ia cu sigurantă în calcul responsabilitatea pe care trebuie să o aibă părinții față de copii, dar nu neaga faptul că relațiile intime între bărbat și soție își au scopul și în ele însele. Scopul acestora nu este în afara lor.

În domeniul sexualității conjugale, biserica vestește adevărul cu foarte mare îndrazneală și curaj știind că misiunea ei nu este de a se adapta mentalităților și gusturilor lumii.

3.3.4. Modul de luare a unei decizii privind planificarea familială

În planificarea familiei este important ca cei doi să discute problema cu atenție și să se roage pentru acest domeniu al vieții lor. Ar trebui să ajungă la o decizie cu privire la numărul copiilor și la intervalul de timp dintre copii. Va fi de mare ajutor dacă ei se consultă cu un obstetrician – ginecolog pentru sfătuire cu privire la planificarea familiei, pentru sfătuire în alegerea procedeului contraceptiv care ar împlini cel mai bine nevoia lor.

Dacă planificarea familiei se face în colaborare cu Dumnezeu, Creatorul, Susținătorul și Sfătuitorul nostru, se vor lua decizii care pot primi aprobarea Sa. Dacă ne lăsăm călăuziți de El, atunci Numele Lui va fi onorat în noi și în copii noștri.

3.4. Motive de planificare familială în căsnicia creștină

3.4.1. Planficarea celorlalte domenii ale vieții

Cerințele lumii în care trăim, sunt numeroase, astfel că multe domenii ale vieții noastre sunt planficiare. Ne planificăm: timpul de învățare, de muncă, de joacă cu copiii, de relaxare, timp pentru cumpărături, timp de făcut sau de primit vizite etc. Într-o viață programată orice lucru neplanificat, chiar dacă el este frumos ne poate deregla activitatea. Vizita neanunțată a unor prieteni dragi când suntem foarte aglomerați nu e cel mai binevenit lucru. Dacă lucrurile mici ne pot deranja, atunci ce să mai spunem, de apariția pe neașteptatea a unei sarcini. Ne-am înscris la anumite cursuri, ne bucurăm că le putem face, cheltuim, și când mai avem câteva luni de școală realizăm că nu putem termina cursul datorită unei sarcini neplanificate. Sigur că viața are valore și fără cursurile respective, dar dacă așa se pune problema, atunci nu mai e necesar să facem absolut nimic. Viața are valoare prin ea însăși, iar viața cotidiană impune o planificare a lucrurilor, ceea ce înseamnă și o planificare a nașterilor copiilor noștri.

3.4.2. Autoritatea medicală

Există cazuri în care mama, în urma unei nașteri a făcut complicații foarte seriose. Ea poate să mai rămână însărcinată, dar potrivit explicațiilor specialiștilor, o nouă sarcină imediată ar dăuna total sănătății ei și ar aduce riscuri foarte mari pentru copilul ce s-ar naște.

Viorel Iuga susține că dacă ținem cont de sfatul medicului când e vorba de inimă, rinichi, gât, nas, ochi, mâini, picioare trebuie să ținem cont și când e vorba de nașterea copiilor noștri. Abordând acest subiect Ian & Coffey spun:

Credința noastră este la fel ca multe alte descoperiri ale științei medicale, contracepția este un dar al lui Dumnezeu și de aceea poate fi folosită ca o îmbogățire a vieții, arată V. Iuga.

După cum nimeni nu spune: bag mâna in foc Dumnezeu mă va păzi să nu mă ard, tot așa nimeni nu ar trebui să spună: eu mă culc cu soția mea și Domnul va vea grijă ca ea să nu rămână insărcinată.

Sănătatea mamei, copiilor

Holbrook & Holbrook consideră că înainte de creșterea numărului membrilor familiei trebuie luate în considerare aspectele fizice, emoționale, intelectuale și spirituale ale părinților și copiilor. Trebuie să fie evaluate corect sănătatea fizică a ambilor părinți (în mod special al mamei), maturitatea lor emoțională, consecințele lor în ceea ce privește comportarea și creșterea copiilor, dezvoltarea lor spirituală și resursele lor economice. Copii pot suferii diferite deficiențe, dacă nu se fac planuri înțelepte pentru integrarea și îngrijirea lor ulterioară.

Sănătatea soției este cel mai important lucru. Fără anumite mijloace de planificare a familiei, o femeie poate fi capabilă să nască douăzeci de copii. De exemplu, recent a fost prezentată în ziar o femeie de patruzeci și doi de ani, căsătorită, deoarece ea născuse douăzeci și unu de copii într-o perioadă de douăzeci și cinci de ani – toate nașteri singulare. Ea a petrecut echivalentul a aproape saisprezece ani fiind însărcinată! O astfel de sarcină continuă poate fi cu greu recomandată ca fiind cel mai bun lucru pentru sănătatea majorității femeilor.

3.4.4. Responsabilitatea asigurării educației

Dumnezeu nu a hotătât – arată V. Iuga – familia ca să fie un robot de făcut copii.

Dumnezeu le cere părinților să aibă copii și apoi să îi crescă în lumina și în învățătura Bibliei. Probabil că o femeie sănătoasă poate face un copil în fiecare an. Va avea această mamă posibilitatea de a se ocupa de ei, de a le oferii educația creștină necesară? Noi suntem chemați să naștem copii pe care să îi creștem pentru binele celorlalți și pentru slava Lui Dumnezeu. Deoarece un

cuplu poate să facă în mod normal mult mai mulți copii decât poate crește, se impune necesitatea unei metode de control al nașterilor, continuă autorul.

În societatea dinaintea războiului, majoritatea familiilor ce au avut copii mulți, nu le-au putut oferii copiilor mai mult decât statutul de a fi slugă. Nu este o cinste, spune V. Iuga, să aibă cineva copiii cei mai dezbrăcați la școală și ei să ajungă la cele mai de jos munci în societate. Pentru a absolvi o școală bună este nevoie de mulți bani și dacă banii sunt puțini iar copiii mulți, este destul de greu de găsit o cale bună. Se pare că problema controlului nașterilor este un lucru necesar care trebuie privit serios și cu multă responsabilitate.

Paul Marston, în cartea sa Dumnezeu și familia spune: ,,indirect, această istorisire implică mai degrabă acceptarea lui Dumnezeu decât respingerea practicii contraceptive. Ea arată că acestă metodă de contracepție a fost binecunoscută evreilor și totuși nu există condamnarea practicii nicăieri în Vechiul sau Noul Testament”.

Cu privire la nevoia de reglementare a mărimii familiei, Ellen White spune: „Părinții nu ar trebui să-și mărescă familia decât în măsura în care pot să își ingrijească și să își educe copiii. Mamei i se face o mare nedreptate dacă este obligată să aibă în fiecare an câte un bebeluș în brațe. Aceasta micșorează și chiar îi distruge posibilitatea de a fi în societate și sporește mizeria familiei…”

Totuși copii sunt o binecuvântare de la Domnul. Ei fac o familie completă și ajută în procesul de maturizare și de dezvoltare a părinților lor.

Neavând deci instrucțiuni directe in Biblie despre acest subiect, rămâne ca să fie analizat în contextul învățăturii generale a Scripturii. În acest sens sunt câteva aspecte ce trebuie luate în considerare.

3.5. Posibile moduri de a vedea relaționarea lui Dumnezeu față de contracepție

3.5.1. Dumnezeu este în controlul nașterilor celor credincioși

În acest sens avem ca exemplu familiile lui Avraam, Isaac, Ana, preotil Zaharia etc. Noi știm că Dumnezeu nu Își calcă princiiple sale și dacă actul sexual era doar pentru a concepe copii, atunci fie că Domnul le-ar fi dat copii mulți tuturor oamenilor după inima Lui, fie că le-ar fi explicat să se ferescă de sex. O familie poate trăi împreună fără să aibă nici un copil, iar alții pot avea doar o relație intimă pe an și de fiecare dată să facă cel puțin un copil, și aceasta pentru că nu noi, ci Dumnezeu decide. Creștinul va alege o metodă dar lasă lui Dumnezeu libertatea excepției.

3.5.2. Dumnezeu privește fiecare familie ca fiind un unicat și o călăuzește diferit

Nimeni nu poate să argumenteze corect faptul că două familii ar putea fi sau vor fii vreodată la fel. Dacă familiile sunt diferite, e normal că pentru ele se pot stabili principii generale, dar nu reguli speciale care să precizeze fiecare aspect al vieții. Nimeni nu poate stabili care este numărul maxim sau minim de copii în familie. Acesta este hotărârea fiecărei familii în parte, sub călăuzirea lui Dumnezeu. Deoarece deciziile sunt diferite, trebuie să recunoaștem că e nevoie de un control al nașterilor.

Credem că așa cum Dumnezeu ne oferă călăuzirea Lui atunci când avem nevoie de ea în celelalte domenii, ne-o va oferi și în acest domeniu atât de important. Pentru fiecare, Dumnezeu are un plan deosebit, deoarece în fiecare Dumnezeu a investit un plan deosebit. Așteptările Lui Dumnezeu de la noi sunt direct proporționale cu investiția. Dacă Dumnezeu a investit mult într-o familie în ce privește creșterea copiilor, tot ce e probabil ca Dumnezeu să aștepte de la acestă familie să crescă mai mulți copii. Acolo unde sănătatea este subredă, posibilitățile materiale precare, e posibil ca Dumnezeu să nu aștepte ca această familie să aibă și să crescă mai mulți copii. Nu se poate exprima că acestea sunt anumite reguli. Ceea ce se poate spune este faptul că fiecare familie trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu și El le va arăta ce și cât a investit în ei, precum și care sunt așteptările Lui.

Prevenirea conceperii, avortul este un păcat

Perspectiva prevenirii apariției celulei ou, este sprijinită și de V. Iuga, care arată: creștinul va alege o metodă care previne și nu distruge sarcina.

Controlul nașterilor poate aduce slavă și mulțumire lui Dumnezeu

Un criteriu general foarte important în lumea creștină este cel spus de apostolul Pavel în Coloseni 3: 17: ,,Si orice faceți cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și mulțumiți prin El, Lui Dumnezeu Tatăl, și în Coloseni 3:23: ,,Orice faceți să faceți din toată inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni… ” Atunci când se va folosi o metodă de control al nașterilor, slava și multumirea va fi adresată lui Dumnezeu.

În aceste împrejurări vor mulțumi:

Părinți – deoarece ei nu vor mai trăi sub stresul unei nașteri nedorite, dacă aceasta se va

întâmpla ei vor vedea aici voința lui Dumnezeu și se vor supune cu bucurie.

Copii – ei vor mulțumi lui Dumnezeu că au avut părinți înțelepți care nu doar că i-au

născut, ci s-au ocupat de ei să le ofere o direcție bună în viață atât în cele pământești, cât și în cele spirituale.

Biserica – ea va multumi lui Dumnezeu că nu are familii care prin lucruri necugetate să

ducă în lume o imagine greșită despre biserică și Dumnezeu. Se știe că atunci când o familie credincioasă are mulți copii și nu îi poate ingriji și educa cum trebuie, biserica este blamată, deoarece ea oferă învățătura despre viață.

3.6. Motivații nebiblice pentru planficare familială

Asemenea autorilor menționați, considerăm că motivația realizării planificării familiale este esențială pentru a accepta sau nu, planificarea familială.

3.6.1. Practicarea sexului premarital

Probabil că mulți sunt împotriva unor metode de control, deoarece ele sunt foarte mult asociate cu păcatul curviei. S-a precizat deja că acest lucru este deosebit de urât și pedepsit înaintea lui Dumnezeu.

3.6.2. Aventurile amoroase extraconjugale

Pentru unii metodele de control sunt posibilitatea de a trăi viața cum doresc, cu riscuri cât mai mici, fără reglementări limitative. Considerăm că aceste aventuri lasă urme. Ele lasă urme în sufletul și conștiința celor doi, în familiile lor, în societatea în care trăiesc. Ele vor avea urmări veșnice și aici noi ca și creștini ne-am definit poziția și credem că Dumezeu este Cel care cere fidelitate absolută în viața de familie și pedepsește păcatul curviei.

3.6.3. Egoismul

Sunt familii sau membrii ai familiei care văd viața doar pentru distracții și realizări personale. Ei vor excursii, petreceri, companie multă și un program neafectat de alții. E normal că în viața unor astfel de persoane, aparițai unui copil ar încurca multe lucruri. Se crede că este mult mai bine ca o astfel de persoană să nu se căsătorească, deoarece egoiștii nu pot întemeia un adevărat cămin. Folosirea unei metode de contracepție motivată de egoism este total greșită.

Există o formă de egoism, care se manifestă sub justificarea: “Să-i pot oferi tot ce-și dorește.” Aceasta este una din motivațiile pe care le auzim foarte des. Părinții vor să trăiască așa cum le place, nederanjați și dau vina pe binele copilului pe care îl au. Cât privește dorința de a ofei copilului tot ce-și dorește, trebuie să știm că nu vom reuși aceasta niciodată, din cel puțin două motive: pe de o parte, pretențiile copilului cresc odată cu posesiunile. Ori cât de mult ar avea, îi va trebui tot mai mult. Pe de altă parte, copilul nostru nu are neaparat dorințele pe care le avem noi pentru el.

3.6.4. Frica

V. Iuga consideră că frica poate fi unul dintre impedimentele majore în ceea ce privește aducerea pe lume a unei ființe. Sunt părinți care cînd aud că sunt copiii problemă din prima zi de când se nasc. Sunt părinți care au auzit de foarte multe cazuri negative când copii au devenit o problemă pentru familie și societate. Toate acestea pot produce o teamă de a nu avea o experiență asemănătoare. Trebuie menținut faptul că pe copil îl avem așa cum îl creștem. Pentru buna creștere a unui copil Dumnezeu se oferă să ne asigure asistența Lui. Orice părinte care se încrede în Dumnezeu, va fi binecuvântat cu înțelepciune și celelalte lucruri necesare creșterii și educării unui copil.

Problema naturalului

Există familii creștine care își stabilesc timpul de ,,post și rugăciune” despre care vorbește apostolul Pavel în 1 Corinteni 7:5 în perioada în care soția este fertilă. Ei procedează astfel deoarece vor să exercite un control asupra nașterilor. Dacă această metodă este permisă, de ce nu sunt permise și altele? Se poate pune problema în ce măsură ceea ce facem poate intra la categoria numită “natural”? Ne îmbrăcăm cu haine sintetice, folosim medicamente artificiale și chiar ceaiurile pe care le bem sunt din plante care au crescut cu îngrășăminte artificiale. Dacă folosim atâtea lucruri artificiale în foarte multe domenii, de ce nu le-am folosi și în acest domeniu?

Capitolul 4

Metode de planficare familială propriu-zise

4.1. Contracepția hormonală

4.1.1. Metodele hormonale sunt bazate pe acțiunea unei combinații de progestageni și estrogeni, fie doar pe progestageni.

4.1.1.1. Contraceptivele orale combinate sunt preparate de estrogeni și progesteron sintetic cu eficacitate crescută în prevenirea sarcinii. Pilulele combinate care se folosesc în prezent conțin doze foarte mici de hormoni.

Acțiune: efectul contraceptiv este datorat inhibării ovulației (eliberarea ovulelor din ovare). De asemenea modifică învelișul intern al uterului (endometru), făcând implantarea puțin probabilă, îngroașă mucusul de la nivelul colului uterin îngreunând trecerea spermatozoizilor în cavitatea uterină și trompele uterine.

Folosire: contraceptivele orale combinate sunt disponibile sub formă de folii cu 21 de pilule sau 28 de pilule, 21 de pilule active, care conțin hormoni și 7 pilule inactive. În cazul foliei cu 21 de pilule se administrează câte o pilulă timp de 21 de zile, apoi o pauza de 7 zile înaintea începerii unei noi folii. În cazul foliei cu 28 de pilule se administrează câte o pilulă timp de 21 de zile iar în timpul pauzei se administrează câte o pilulă placebo dintre ultimele pilule de pe fiecare folie.
  Eficiența: deosebit de eficiente dacă sunt utilizate corect și continuu, unii exeperți asigurând că pilulele au o siguranță de 99,6.

Avantaje: sunt eficiente imediat, nu sunt legate de momentul actului sexual, menstruațiile sunt regulate, sângerarea este în cantitate redusă și durează mai puține zile, reduc durerile menstruale, pot ameliora anemia, protejează împotriva cancerului endometrial și ovarian, previn sarcina ectopică.

Dezavantaje: Într-o măsură mai mare sau mai mică duc la eliminarea ovulului fecundat, nerespectarea orarului duce la dispariția protecției, eficiența poate fi diminuata în cazul interacțiunii cu alte medicamente. Hormonilor li se pot datora efecte secundare: grețuri, dureri de cap, mici sângerări sub forma de picături între menstruații, ușoară creștere a greutății corporale, senzație de tensiune a sânilor. Pilula implică un risc pentru sănătatea fumătoarelor și a femeilor trecute de 35 de ani.

Statistici: În SUA, țara de origine a pilulelor anticonceptionale, s-a produs un mare reflux de la mijlocul anilor '70, o mișcare de retragere care se menține și în prezent: vânzările au scăzut drastic, după ce comisia de supraveghere americană a avertizat împotriva unor grave efecte secundare ale pilulei cu hormoni. Numai că 1 din 13 dintre femeile între 15 și 45 de ani din SUA mai iau pilula ca mijloc de reglare a sarcinii, adică un procent de numai 8%. Alta e situația în Germania: aici 1/3 din femeile între 15 și 45 de ani (deci 33% !) înghit regulat pilula. Pe tot globul, se apreciază că 60 până la 80 de milioane de femei își administrează zilnic mijlocul de evitare a sarcinii. De pe la mijlocul anilor '70, numărul consumatoarelor de pilule a rămas aproximativ constant (14 : Concepte vol. 10/1990, p. 7).

4.1.1.2. Contraceptivele orale numai cu progestageni conțin un singur hormon, un progestagen, in cantități mai mici decât pilulele combinate. Ele nu conțin estrogen.

Acțiune: efectul contraceptiv este datorat îngroșării mucusului cervical îngreunând trecerea spermatozoizilor in cavitatea uterină și trompele uterine. De asemenea, la aproximativ jumătate din ciclurile menstruale inhibă ovulația (eliberarea ovulelor din ovare).

Folosire: se administrează o pilulă în fiecare zi, fără pauza și fără să se țina cont de momentul apariției menstruațiilor.

Eficiența: deosebit de eficiente dacă sunt utilizate corect și continuu. Important este că administrarea să se facă în aceeași zi, aproximativ la aceeași oră.

Avantaje: sunt eficiente imediat, nu sunt legate de momentul actului sexual, nu au efecte secundare estrogenice (nu cresc probabilitatea complicațiilor legate de estrogen), administrare foarte simpla, pot fi utilizate de femeile care alăptează, reduc durerile menstruale, protejează împotriva cancerului endometrial, scad incidența bolilor benigne ale sânului, pot fi folosite de femeile care fumează.
       Dezavantaje: pentru a fi foarte eficiente trebuie administrate aproximativ la aceeași oră în fiecare zi, pot apare modificări ale ciclurilor menstruale (mici sângerări sub forma de picături între menstruații, amenoreea, unele femei pot avea menstruații prelungite sau abundente) posibil timp de mai multe luni, neregularități în privința greutății corporale (pot apărea creșteri sau scăderi), nu pot fi administrate la femei care sângerează, nu se asociază cu fumatul, formarea rutinei zilnice de luare a pilulei uneori e problematică.   

4.1.2. Implantele subdermice sunt 6 capsule subțiri, flexibile, (de dimensiunea unui chibrit) care conțin un progestagen asemănător hormonului natural produs de organismul femeii. Se implantează sub piele, în partea superioară a brațului. Sursele creștine susțin că acestea de asemenea împiedică fixarea ovulului.

Acțiune: hormonul este eliberat din cele 6 capsule în circulația sanguină, lent, constant, în cantități foarte mici. Efectul contraceptiv este datorat îngroșării mucusului cervical îngreunând trecerea spermatozoizilor în cavitatea uterină și trompele uterine. De asemenea, la aproximativ jumătate din ciclurile menstruale inhibă ovulația (eliberarea ovulelor din ovare), materii. 

Eficiența: deosebit de eficientă. Un set de capsule previne sarcina timp de cel puțin 5 ani.

Avantaje: previne sarcina pe perioadă foarte lungă dar cu efect reversibil, nu sunt legate de momentul actului sexual, nu necesită administrare zilnică, la aceeasi oră, fertilitatea revine aproape imediat după extragerea capsulelor, nu au efecte secundare estrogenice (nu cresc probabilitatea complicațiilor legate de estrogen), ajută la prevenirea sarcinilor ectopice, poate ajuta la prevenirea cancerului endometrial, femeile nu pot începe sau întrerupe singure tratamentul.

Dezavantaje: pot apărea modificări ale ciclurilor menstruale mici sângerări sub formă de picături între menstruații, amenoree, creșterea dimensiunii ovarelor sau chisturilor de ovar, grețuri, nervozitate, acnee sau erupții cutanate, modificarea poftei de mâncare și a greutății corporale, dureri puternice de cap, depresii majore, urinări frecvente, îngălbenirea pielii sau a ochilor. Studii recente arată și o altă consecință a folosirii acestei metode: scăderea densității osoase care poate duce cu timpul apariția osteoporozei. În plus, implanturile mai pot avea urmatoarele consecințe negative asupra sănătății: chisturile ovariene, căderea părului de pe cap, scurgeri vaginale și amețeli.

De unde se procură: medic. Capsulele trebuie să fie inserate și extrase de personal medical instruit in acest sens.

4.1.3. Contraceptivul injectabil conține un progestagen sau un progestagen și un estrogen.

Acțiune: efectul contraceptiv este datorat inhibării ovulației (eliberarea ovulelor din ovare), ingroașă mucusul cervical îngreunând trecerea spermatozoizilor în cavitatea uterină și trompele uterine. A. C. Vieru arată că la fel ca în cazul pilulelor, injecțiile hormonale împiedică uneori concepția, iar alteori acționează după concepție, împiedicând nidația, deci uneori au efect contraceptiv, alteori efect avortiv.

Folosire: se administrează o injectie in fiecare lună sau din 3 in 3 luni.

Eficiența: foarte eficientă. O injectie previne sarcina timp de o lună sau timp de 3 luni.

Avantaje: previne sarcina pe perioadă lungă dar cu efect reversibil, nu sunt legate de momentul actului sexual, nu necesită administrare zilnică, ajută la prevenirea cancerului endometrial, ajută la prevenirea fibromatozei uterine, poate ajuta la prevenirea cancerului de ovar.

Dezavantaje: pot apărea modificări ale ciclurilor menstruale mici sângerări sub formă de picături între menstruații, amenoree, poate determina creșterea în greutate, revenirea fertilității se face după un timp mai îndelungat decât în cazul celorlalte metode, la unele femei pot să apară grețuri, dureri de cap, scăderea apetitului sexual, acnee.

Injecțiile trebuie făcute de personal medical care a fost instruit in administrarea injectabilelor.

4.2. Metoda de barieră e bazată pe blocarea intrării spermatozoizilor in cavitatea uterină.

4.2.1. Prezervativele reprezintă membrane din cauciuc, foarte subțiri. Pot fi lubrefiate sau nu.

Acțiune: colectează lichidul spermatic și acționează ca o bariera împotriva intrării spermatozoizilor in vagin.

Folosire: există două feluri de prezervative: pentru barbați și pentru femei.

Prezervativul pentru bărbați va fi pus pe penisul ferm in erecție, înainte de orice atingere între penis și corpul partenerei, cu vârful colector în sus, în așa fel încât să se poată derula în jos cu ușurință. Apoi se va scoate aerul din vârful colector prin presarea lui între degete și se va derula prezervativul până la baza penisului. În cazul în care a fost așezat invers, va fi aruncat și se va folosi un prezervativ nou. Scoaterea se va face cu atenție pentru a nu împrăștia sperma colectată.

Prezervativul pentru femei este confecționat tot din cauciuc subțire, sub formă de sac. Este mai mare ca dimensiuni decât prezervativul pentru barbați și are la ambele capete câte un inel pentru fixare. Inelul mai mic, de la capătul închis, va fi introdus in vagin iar inelul mai mare, de la capatul deschis, va ramane in afara vaginului.

Eficiența: sunt eficiente dacă sunt folosite corect, în jur de 97%.

Avantaje: sunt lipsite de nocivitate, nu au efecte secundare, pot fi folosite ocazional (nefiind necesară administrarea zilnică), nu necesită consultație medicală pentru folosire, pot fi folosite la orice vârstă, nu există probleme de revenire a fertilității, ajută la prevenirea ejaculării precoce.      

Dezavantaje: pot apare alergii la latex, intervine în desfășurarea actului sexual, poate atenua sensibilitatea penisului, există riscul ca să alunece sau să se rupă în timpul folosirii (mai ales cele nelubrefiate), cumpărarea lor, discuția cu partenerul privind folosirea lor, punerea, scoaterea și aruncarea lor pot crea stări jenante.

Prezervativele sunt de unică folosință. Unele dintre produsele chimice pot deteriora cauciucul prezervativului. În intrucțiunile de utilizare ale prezervativelor trebuiesc specificate anumite drept compatibilități cu produsele anticonceptive pe bază chimică.

4.2.2. Diafragma este fabricată din cauciuc moale. La margine fiind ținută întinsă de un cerc elastic, ea se bombează sub forma unei mici cupole. Trebuie introdusă în vagin înainte de actul sexual. Fiind de diferite mărimi diafragma trebuie ajustată de medic.

Acțiune: acoperă colul și blochează trecerea spermatozoizilor către uter și trompele uterine și servește ca suport pentru substanțele spermicide.

Folosire: diafragma, pe partea ei interioară, va fi unsă cu un produs anticonceptiv antispermatozoic (crema sau gel), urmând ca înaintea actului sexual să fie introdusă adânc în vagin, formând o barieră înaintea orificiului din gâtul uterin ce va împiedica pătrunderea spermatozoizilor bărbatului în uter. Substanța antispermatozoică oprește la rândul ei spermatozoizii de a-și croi drum spre uter. După contactul sexual diafragma va trebui să mai rămână în vagin cel puțin 6 ore dar nu mai mult de 24 de ore. La contacte sexuale repetate, cu ajutorul unei baghete speciale se va injecta în vagin, de fiecare data din nou, substanța antispermatozoică (crema sau gel), dar fără ca poziția diafragmei să fie schimbată. După folosire diafragma va fi spălată. In urma nașterii unui copil sau după schimbări considerabile în greutatea corporală, diafragma va trebui reajustată.

Eficiența: moderată, dacă este folosită corect.

Avantaje: este eficientă imediat, nu are efecte secundare, nu intervine în desfășurarea actului sexual (poate fi introdusă în vagin cu până la 6 ore înainte de actul sexual), utilizarea poate fi întreruptă, ușor, în orice moment, nefiind problemă cu revenirea fertilitații.

Dezavantaje: necesită timp până la învățarea mânuirii și controlului poziției corecte, iar aceasta presupune ca femeia să-și cunoască bine propriul corp, este necesar un examen un control ginecologic în prealabil pentru a se stabili dimensiunea diafragmei sau atunci cand este cazul (modificari mari de greutate corporală) pentru redimensionare, trebuie lăsate în vagin timp de 5 ore după contactul sexual, uneori poate fi asociată cu infecții ale tractului urinar.

4.2.3. Spermicidele: sunt produse anticonceptive pe bază chimică. Suportul spermicidelor poate fi reprezentat de creme, geluri, ovule, tablete sau ovule spumante și spray-uri.

Acțiune: produsele anticonceptive pe bază chimică conțin substanțe ce distrug spermatozoizii sau cel puțin blochează mobilitatea flagelilor lor.

Folosire: Toate aceste produse sunt destinate introducerii în vagin, în afară de spray-uri care sunt active imediat, trebuiesc folosite cu cel puțin 10-15 minute înaintea contactului sexual (își pot face efectul numai datorită căldurii corpului). Fiecare nou contact sexual va trebui premers de folosirea unuia dintre aceste produse chimice.

Spray-urile sunt recomandate dacă spermicidul este utilizat ca metodă unică de contracepție. Gelurile spermicide se folosesc de obicei numai împreună cu diafragmele sau prezervativele.

Eficiența: moderată. Siguranța nu va fi garantată la întrebuințarea lor fară mijloace auxiliare. Eficiența sporește dacă sunt folosite cu o altă metodă contraceptivă de barieră.

Avantaje: utilizare simplă și numai la nevoie, sunt ușor de procurat, utilizarea poate fi întreruptă în orice moment.

Dezavantaje: la anumite produse, în vagin sau la penis pot apărea senzații neplăcute de căldură și usturime în special dacă sunt folosite de mai multe ori într-o zi.

4.3. Metode chirurgicale

4.3.1. Sterilizarea chirurgicală este o metodă de contracepție permanentă și reprezintă întreruperea definitivă a capacității de reproducere a femeii. Metodele chirurgicale cele mai frecvent folosite sunt: minilaparotomie și laparoscopie.

Acțiune: medicul chirurg face o incizie la nivelul abdomenului și blochează sau taie cele două trompe uterine (trompele uterine transportă ovulele la nivelul ovarelor, în uter). Prin blocarea trompelor nu mai are loc contactul dintre ovule și spermatozoizi.

Eficiența: deosebit de eficientă.

Avantaje: este eficientă imediat, este permanentă, nu este legată de momentul actului sexual, nu are efecte secundare pe termen lung, nu prezintă riscuri pentru sănătate, nu are efect asupra producției ovariene de hormoni, nu reduce apetitul sexual al femeii.

Dezavantaje: trebuie considerată definitivă (intervenția chirurgicală de reversibilitate este dificilă, costisitoare și cu șanse incerte de reușită), câteva zile după intervenția chirurgicală pot aparea dureri, uneori există riscuri legate de anestezie, necesită intervenția unui medic instruit (ginecolog sau chirurg).

4.3.2. Sterilizarea chirurgicală masculină (vasectomia) este o metodă de

contracepție permanentă și reprezintă întreruperea definitivă a capacitații de reproducere a bărbatului.

Acțiune: medicul chirurg face o incizie la nivelul scrotului (sacul tegimentar care conține testiculele) și blochează cele două tuburi prin intermediul cărora spermatozoizii sunt transportați de la nivelul testiculului. Astfel nu vor mai fi prezenți în lichidul ejaculat.

Eficiența: deosebit de eficientă.

Avantaje: este permanentă, nu este legată de momentul actului sexual, nu are efecte secundare pe termen lung, nu prezintă riscuri pentru sănătate, nu are efect asupra producției testiculare de hormoni, după intervenție bărbatul va continua să aibă erecție și să ejaculeze, nu reduce apetitul sexual; o operație relativ puțin dureroasă.

Dezavantaje: nu este eficiență imediat (ejaculările din primele 3 luni sau primele 20 de ejaculari vor conține spermatozoizi), trebuie considerată definitivă (intervenția chirurgicală de reversibilitate este dificilă, costisitoare și cu șanse incerte de reușită), câteva zile după intervenția chirurgicală pot apare senzații de disconfort sau durere, rar există riscuri legate de anestezie, necesită intervenția unui medic; deoarece sterilizarea chirurgicală este considerată definitivă se recomandă să fie folosită numai după ce cuplul și-a încheiat planning-ul familial.

4.3.3. Dispozitivul intrauterin (sterilet sau DIU) se găsește sub diferite mărimi sau forme. Este un mic obiect (2,5 – 3,5 cm) din plastic și/sau metal care se introduce în cavitatea uterină. La unul din capete are două fire pentru control. Dispozitivul intrauterin va rămâne în uter timp de 3 pana la 5 ani. Există trei tipuri de dispozitive intrauterine: cu eliberare de cupru, cu eliberare de progestativ și inerte (nemedicamentoase).

Acțiune: efectul contraceptiv este datorat unei asocieri de mecanisme: inhibarea capacitații spermatozoizilor de a traversa cavitatea uterină, inhibarea fertilizării (cele cu eliberare de cupru), îngroașarea mucusul cervical (cele cu eliberare de progestativ).

Folosire: medicul va așeza dispozitivul intrauterin în uterul femeii. Poziția corectă va fi garantată de consultații medicale de control, efectuate cu regularitate. Femeia are posibilitatea să controleze dacă dispozitivul nu a fost expulzat (în special după menstruație), prin verificarea existenței firelor.

Eficiența: foarte eficiente dacă sunt utilizate corect, estimativ 97 până la 98%.

Avantaje: previne sarcina pe perioadă foarte lungă dar cu efect reversibil, nu sunt legate de momentul actului sexual, în cazul celor cu eliberare de cupru nu există efecte secundare determinate de hormoni, revenirea fertilității este imediată după scoaterea dispozitivului, nu există interacțiune cu alte medicamente.

Dezavantaje: este nevoie de un examen ginecologic pentru introducerea dispozitivului, se pot ivi perturbări majore ale ciclului (menstruații abundente sau sângerări intermenstruale cu riscul de a produce anemie), actinomicoza pelviană și leziuni intrauterine cât și ocazionale inflamații ale aparatului genital ce pot conduce la sterilitate; nu se poate întrerupe folosirea metodei decât de către medic, necesită controlul firelor după menstruații, nu previne toate sarcinile ectopice, poate ieși din uter fără ca femeia să-și dea seama.

4.4. Metode naturale de contracepție (sau planificarea naturală) se bazează pe recunoașterea zilelor fecunde ale femeii, a calităților mucusului cervical, palparea colului uterin.

Acțiune: se evită întâlnirea dintre spermatozoizi și ovul prin renunțarea la contacte sexuale în perioada în care ovulul ar putea fi fecundat.

4.4.1. Metoda temperaturii bazale reprezintă metoda care determină perioada fertilă prin măsurarea temperaturii corpului (în stare de repaos) cu un termometru special, cu scară extinsă între temperaturile de 36 și 38 de grade, pentru a determina și cele mai mici creșteri ale temperaturii. Temperatura din perioada preovulatorie este egală sau mai mică de 36,6 grade și crește în jurul momentului ovulației (eliberarea ovulului), perioada în care femeia poate rămâne însărcinată. În cazul metodei temperaturii bazale se măsoară temperatura de dimineață, după trezire. Prin observarea atentă a curbei temperaturii pe parcursul a mai multor cicluri, poate fi stabilit relativ exact momentul ovulației.

4.4.2. Metoda mucusului cervical determină faza fertilă prin controlul permanent a modificărilor caracteristicilor mucusului cervical din gâtul uterin, ce poate fi pipăit în vagin. Rolul mucusului este de a proteja spermatozoizii și a le ușura parcurgerea drumului spre uter la întâlnirea cu ovulul. După menstruație, sub acțiunea hormonilor estrogeni, al căror nivel începe să crească, mucusul cervical începe să-și schimbe atât consistența cât și cantitatea. Pentru a folosi această metodă, femeia trebuie să poată face diferența între senzația de "uscăciune" și "umezeală" la nivelul deschiderii vaginale din diferite faze ale ciclului menstrual. În timpul perioadelor "umede" trebuie să poată face diferența între diferitele tipuri de mucus. În timpul perioadei fertile el are un aspect transparent, clar, este alunecos și elastic și abundent.

4.4.3. Metoda calendarului (sau a ritmului) este metoda prin care se determină perioada fertilă prin urmărirea ciclurilor menstruale anterioare. Se bazează pe faptul că ovulul are o viață activă de doar cca 24 de ore iar spermatozoidul de 5-6 zile, el putând să trăiască în vagin cca 48 de ore. O sarcină apare în urma fecundării ovulului, de către spermatozoid, numai în zilele din jurul ovulației: 3-4 zile înainte și 1-2 zile după aceasta. La un ciclu stabil de 28 de zile, ovulația apare în ziua a 14-a, considerând drept prima zi a ciclului, prima zi de menstruație. La un ciclu stabil de 29 de zile, ovulația are loc în ziua a 15-a, la cel de 30 de zile ovulația apare în ziua a 16-a și așa mai departe, constanța fiind perioada de 14 zile de la ovulație până la viitorul ciclu menstrual. În cazul în care ciclul menstrual nu este constant, calculul perioadei fertile diferă: se identifică ciclul cel mai scurt și cel mai lung din cel putin 8 – 10 cicluri urmărite. Pentru găsirea primei zile a perioadei fertile se ia ciclul cu numărul cel mai scurt de zile și din el se scade numarul 20, pentru găsirea ultimei zile a perioadei fertile se ia ciclul cu numărul cel mai mare de zile și din el se scade numarul 11 iar din rezultate se găseste, cu aproximatie, perioada fertilă dintr-o lună. De exemplu, perioada fertilă a unei femei cu un ciclu ce variază între 27 și 33 de zile va fi cuprinsă între ziua a 9-a (27 – 18 = 9) și ziua a 22 (33 – 11 = 22). Contracepția se obține prin evitarea contactelor sexuale în această perioadă fertilă.

4.4.4. Metoda simpto-termală reprezintă combinația mai multor metode: metoda temperaturii bazale, metoda mucusului cervical la care se poate adăuga metoda palpării colului și observarea durerii ovulatorii. Metoda palpării colului se bazează pe controlul tonusului colului uterin: cu 4 – 5 zile înainte de ovulație colul se înmoaie iar după ovulație redevine ferm. Durerile ovulatorii apar în momentul ovulației și sunt precum cele ale unei apendicite. Dacă temperatura se menține în platou timp de peste 18 zile, este vorba de o sarcină și este cea mai precoce evidențiere care există în practică.

Eficiența: destul de ridicată în cazul unei cunoașteri riguroase.

Avantaje: nu reprezintă nici o intervenție pe corp, prețul scăzut, învățarea lor poate ajuta cuplul să le folosească atât la contracepție cât și la concepție. Poate duce la o bună comunicare, responsabizarea ambilor soți.

Dezavantaje: în cazul folosirii abstinenței periodice, intervalele de timp în care trebuie evitat contactul sexual, sunt destul de lungi (10 – 12 zile în fiecare ciclu menstrual). Nu este atât de eficientă ca alte metode de planificare.

4.4.5. Coitus interruptus (metoda actului întrerupt) reprezintă retragerea penisului din vagin chiar înainte de ejaculare. Prin această metodă se încearcă prevenirea sarcinii depozitând sperma în exteriorul tractului genital.

Metoda retragerii este discutată în capitolul 38 din Geneza – singura referință directă din Biblie cu privire la controlul nașterii. În versetele 8 până la 10 citim: „Atunci Iuda a zis lui Onan: Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de nevastă și ridică sămânță fratelui tău.” Cu alte cuvinte „Onan, știind că sămânța aceasta nu are să fie a lui, vărsa sămânța pe pământ ori de câte ori se culca cu nevasta fratelui său, ca să nu dea sămânță fratelui său. Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care l-a omorât și pe el.”

În zilele noastre „coitus interruptus” este folosit frecvent de cei care sunt împotriva metodelor anticoncepționale artificiale pe baza convingerii lor personale. Din nefericire, este una din cele mai puțin eficiente metode. Aceasta deoarece unii spermatozoizi sunt de obicei prezenți în cantitatea mică de lichid dinaintea actului propriu-zis. Pentru a fecunda ovulul este de fapt nevoie de un singur spermatozoid, iar acel unul poate fi emis ca ejacularea să aibă loc.

4.5. Abstinența presupune renunțarea la actul sexual. Nu am inclus-o în categoria modalităților contraceptive naturale deoarece impulsurile sexuale ale omului le consider naturale; Aceasta este de altfel și singura metodă de control a nașterii pe care Biblia o interzice în cadrul căsătoriei. 1 Corinteni 7: 5: Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satan.”

4.6. Considerații asupra metodelor contraceptive din prisma posibilului efect avortogen

Walter L. Larimore si Randy Alcorn au facut o cercetare asupra literaturii medicale care aborda potențialele efecte abortive ale metodelor contraceptive cu administrare orală. Ei definesc un “efect abortiv” ca și “efectul care sfârșește viața unui copil nenăscut după fertilizare sau concepție”. Militând ani de zile în favoarea folosirii pilulei contraceptive aceștia sperau să descopere că nu cauzează avort. Din păcate, datele științifice i-au condus spre concluzia opusă, în cartea “The Reproduction Revolution” cercetătorii își expun rezulatele aducând două dovezi ca pilula contraceptivă cauzează uneori avorturi.

“Casa” în care noua ființă încape să se implanteze este schimbată dramatic de către pilula contraceptivă. “Deși aceasta nu este dovada directă a avorturilor timpurii, este dovada indirectă.”

Autorii subliniază că “deși mecanismul primar de acțiune este inhibarea ovulației, alte modificări includ schimbări ale mucusului cervical crescând dificultatea cu care sperma intră în uter și schimbări ale endometrului care reduc probabilitatea implantarii.” Acest mecanism ulterior înseamnă de fapt că acest copilul nenăscut (zigotul) poate eșua în a se implanta în uter, cel puțin o dată, datorită efectelor pilulei contraceptive.

Abdalla et all a demonstrat că atunci când peretele uterin interior (endometrul) devine prea subțire, implantarea copilului nenăcut (care în acest stadiu se numește blastocist sau pre-embrion) nu se intamplă. Larimore and Alcorn explică faptul că pierderea copilului nenăscut este evident abortivă.

Pentru a menține o sarcină, grosimea minimă a endometrului cuprinde intervalul de la 5 la 13 mm pe când media grosimii endometrului femeilor care iau pilule contraceptive este de numai 1,1 mm.

Un studiu făcut între anii 1977-1981 în Anglia pe 200.000 de femei arată că la femeile care folosesc pilule procentajul deceselor cauzate de afecțiuni cardiace și vaso-cerebrale e cu 40% mai ridicat decât la femeile care nu folosesc. Riscul hemoragiei cerebrale este de 6,5 ori mai mare, iar la femeile care și fumează este de 22 de ori mai mare decât la femeile care nu folosesc pilule. Pericolul de infecții pelviene e de 7 ori mai mare la femeile care folosesc pilule decât la celelalte. Este apoi riscul sterilității. În S.U.A. sunt circa un milion de femei devenite sterile din cauza pilulei.

Capitolul 5

Posibile influențe ale lipsei de planificare familială asupra unor probleme sociale stringente

5.1. Sărăcia

Am putea considera că sensul cel mai simplu și incontentestabil al conceptului de sărăcie, prezent în aproape toate definițiile utilizate, este următorul: Sărăcia este o stare de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viață considerat decent, acceptabil la nivelul unei colectivități date.

5.1.1. Cine sunt cei săraci

Numărul de copii în familie – se arată în Revista de Cercetări soicale – pare să devină un predictor important al situației de sărăcie. Fiecare copil în plus față de al doilea sporește considerabil șansele familiei de a intra în sărăcie, chiar în sărăcie severă.

Era poate de așteptat, consideră sociologul A. Hatos ca natalitatea să se prăbușească, dar acest lucru nu a avut loc. S-a produs o scădere, dar destul de lentă și progresivă, de la 13,6 la 1000 de locuitori în 1989, respectiv 10,2 în 1996, și 10,5 în 1997 fiind ușor mai ridicată în continuare.

Dacă s-ar fi păstrat paternul de scădere al natalității caracteristic perioadei anterioare ar fi de așteptat de asemenea să scadă proporția nașterilor de ranguri superioare ( 5 și mai mulți copii).

În 2002 A. Hatos consemna faptul că familiile cu numărul cel mai mare de copii nu se recrutează din rândul țăranilor ci din categoriiile marginale, reziduale ale societății, care nu au ocupații clar definite, urmate de meseriași și comercianți particulari, care aveau înainte de 1989 un statut marginal, precum și în alte categorii de persoane inactive. Recensământul din 1992 indică faptul că doar 11,7% din totalul familiilor cu 5 sau mai mulți copii sunt țărani. Muncitorii salariați dau o proporție mult mai mare, de 64,0%.

Din analiza făcută în 2006 de către World Vision rezultă că principala cauză a abandonului școlar la vârsta liceului este sărăcia, cele mai multe cazuri inregistrându-se în mediul rural. Copiii sunt încurajați de părinți să renunțe la școală înainte de a termina învățământul obligatoriu, în favoarea muncii agricole. Pentru familiile sărace, a lucra ca zilier este principalul mijloc de supraviețuire.

5.1.2. Statistici privind sărăcia

Datele ICCV arată că 35,5% dintre copiii din familiile cu 3 și mai mulți copii, compartiv cu numai 7,1 % dintre copii singuri la părinți se află în prima decilă de venit (cei mai săraci 10 %). În decila a 10-a (cei mai bogați 10 %) se află numai 1,7 % dintre copiii din familiile cu mulți copii comparativ cu 8,2 % dintre copiii singuri la părinți.

În funcție de venitul per capita situația se prezintă astfel:

venitul mediu pe membru al gospodăriilor cu un singur copil în întreținere reprezintă

83,9 % din cel al gospodăriilor fără copii;

venitul mediu pe membru al gospodăriilor cu 2 copii -63,6%;

venitul mediu pe membru al gospodăriilor cu 3 copii – 38,4 %;

venitul mediu pe membru al gospodăriilor cu 4 și mai mulți copii 28,9 %.

Situația specifică a comunității de rromi

Numărul rromilor după unele estimări ar fi în jurul valorii de 10% din populația țării.

Marea vulnerabilitate a grupului romilor este cauzată de un complex de factori precum: nivelul scăzut de pregătire școlară și vocațională, poziția precară pe piața muncii, numărul mare de copii din familiile de romi, discriminarea lor de către grupul majoritar și implicarea lor în economia informală.

Chipea și Ștefănescu, în lucrarea lor Combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale, scot în evidență, comparativ cu alte grupuri etnice din România, romii sunt cei mai afectați de sărăcie, șomaj și abandon școlar. Comparativ cu media națională rromii au un risc triplu de a deveni săraci. Numai unul din 5 nu este sărac.

Acest fapt a fost demonstrat și de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare: 51% din familii rromilor chestionate susțin că suferă de foame cel puțin 1-2 zile /an, 20% suferă de foame 1-2 zile /lună și 15% suferă permanent de foame. Dintre cei care suferă de foame, 32% împrumută de la vecini și 5% cerșesc.

Cea mai frecventă sursă de venit, este alocația pentru copii, dar și aceasta este prezentă în bugetul gospodăriei în doar 66,2% din cazuri.

Situația rromilor din mediul rural este dramatică.

Condițiile de locuit ale populației rrome sunt foarte precare. Doar 61% dintre rromi locuiesc în locuințe pe care le au în proprietate legală, 16,5% dintre rromi locuiesc „cu chirie”, fapt care, în România, în prezent, constituie în general un dezavantaj. O situație și mai dramatică o au cei 24,5% dintre rromi care locuiesc într-o casă și nu au acte de proprietate și-au construit (în cazurile cele mai rare) sau au ocupat-o ilegal. Dintre persoanele rrome de peste 60 de ani, peste 91,3% locuiesc cu altcineva în gospodărie.

Cauze ale existenței sărăciei de acum

Datorită politicii pronataliste hotărâte, arată A. Hatos, segmentul cel mai slab datorită lipsei mijloacelor economice, sociale și culturale a adoptat o atitudine de abandon al controlului asupra propriei vieți, o atitudine de neputință. Mulți dintre rromi nu au venituri permanente sau și cele care le au sunt foarte mici.

Populația care dispunea de mijloace economice, sociale, culturale, intervenția pronatalistă a fost anihilată în mare parte printr-o rezistență eficace, continuă autorul.

Faptul că de exemplu rromii nu se implică într-un cadru formal de pregătire duce la o permanentizare a situației paupere iar acest lucru se transmite din generație în generație.

5.1.5. Consecințe ale sărăciei

Copiii sunt cei mai expuși efectelor sărăciei, iar un crescut în sărăcie sau care nu a cunoscut altă situatie socială, va fi o persoană cu șanse reduse de adaptare la o viață normală. Conform Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza și Elaborarea Politicilor din Domeniile Educatiei si Cercetării realizat în 2007 se afirma că 24,54% dintre elevii din mediul rural au ajuns să urmeze liceul în timp ce în 2005 proporția lor era de 36,8%. O consecință a sărăciei este așadar abandonul școlar. Deși numărul de copii este scăzut în comparație cu ceea ce colectivitatea ar considera dezirabil, un număr mare de copii sunt practic abandonați de colectivitate: în stradă, în familiile care nu le pot asigura necesarul minim de existență și de educație, în instituții de copii care nu le oferă o dezvoltare normală. Ceea ce este mai trist, este că aceste familii au șanse de îmbunătățire în viitor mai reduse decât ale restului populației. Intervenția este cu atât mai necesară cu cât problemele cu care se confruntă rromii se acutizează în timp, trage concluzia V Achim.

5.1.6. Concluzii și soluții

Sărăcia este un fenomen care va exista în orice societate capitalistă, arată A. Zamifr.

Dacă România dorește cu adevarat să se ridice la nivelul democrațiilor autentice, ea va trebui să accepte și să rezolve problema rromilor. Sărăcia a existat și în societățile socialiste.

Cercetătorii și analiștii trag semnalul de alarmă în legătură cu gravitatea situației și argumentează necesitatea unei intervenții rapide și serioase.

Problema sărăciei rromilor trebuie să reprezinte o preocupare continuă atât pentru autoritățile statului, cât și pentru ONG-urile din domeniu. Deși fenomenul este sesizat, conștientizat de către colectivitate, cu sentimente de îngrijorare și neliniște, se pare că nu s-au găsit soluții, nici chiar de ameliorare.

Dacă numărul mare de copii este un predictor foarte important al sărăciei, este posibil scăderea numărului de copii, mai ales la categoriile sociale cu cel mai mare risc de a ajunge sub pragul de sărăcie.

5.2. Abandonul copiilor

Un alt efect social negativ al neplanificării familiale, îl considerăm a fi abandonul copiilor.

Termenul de „abandon primar” atunci când copiii sunt foarte mici, și „abandon secundar” la sfârșitul perioadei de instituționalizare.

Abandonul copilului sau instituționalizarea este o problemă importantă care are multiple motivații: sărăcia, în special lipsa unei locuințe și a hranei zilnice, lipsa suportului familial, dizabilitățile sau malformațiile copilului, stigmatul social (mamele necăsătorite), paternitatea incertă sau nedorită etc. Abandonul copilului este un lucru mult mai obișnuit printre mamele care au fost ele însele abandonate, sau crescute în instituții.

Un studiu UNICEF privind abandonul copilului în Europa Centrală și de Est a relevat faptul că rata abandonului în România este de două ori mai mare decât cele raportate de către țările vecine: Ungaria, Bulgaria, Rusia, Ucraina și Moldova.

Două treimi dintre copiii aflați în instituțiile rezidențiale din țările dezvoltate au fost abandonați. În România, arată E. Zamfir, deși a scăzut natalitatea, ritmul abandonului nu au fost mai redus. Sau mama rămâne cu copiii dar lipsită de resurse materiale.

Sărăcia este o problemă socială principală, deoarece pentru o mare parte dintre familiile din țara nostră acesta este motivul principal care se află în spatele hotărârii de a interna copilul într-o instituție de ocrotire. Pe de altă parte numărul mare de copii din familie este un alt factor care contribuie la abandonarea și instituționarea copilului.

Femeile însărcinate aparținând grupului de risc pentru a-și abandona copiii, așa cum sunt cele care: au mai puțin de 20 ani, necăsătorite, fără suport moral și matereal din partea propriilor familii, fără o locuință sigură și stabilă, fără loc de muncă și neînregistrate în sistemul de asigurări sociale, au crescut ele însele în înstituții de ocrotire, partenerul care amenință cu părăsirea mamei și a copilului după naștere, sau un partener cu probleme sociale, precum consumul de alcool și droguri (care generează acte de violență și abuz asupra mamei înainte sau în timpul gravidității) sau probleme cu justiția care pot da naștere unor copii cu malformații congenitale sau diferite dizabilițăți, care sunt foarte sărace au deja trei sau mai mulți copii.

Erodarea responsabilității față de creșterea și îngrijirea copiilor. Acest fenomen, observă autoarea, este prezent mai ales în segmentele populației atinse de sărăcie extremă.

Creșterea numărului de nașteri înafara căsătoriei, datorită condițiilor socio – economice, acest fel de nașteri, arată autoarea, au consecințe negative severe asupra mamei și copiilor.

Adesea, observă Elena Zamfir, abandonul temporar se transformă în abandon definitiv. Studiile sugerează faptul că acei copii din familiile incomplete sunt vulnerabili la riscul abandonului, neglijării, abuzului fizic, financiar, devianței. Migrația pentru a obține venituri, desparte membri familiei pe perioade îndelungate.

Copiii sunt fie lăsați în grija bunicilor, fie abandonați pur și simplu. Indiferent de resursele alocate, sprijinul colectivității pentru această categorie de copii nu poate să înlocuiască mediul unei familii normale, suportive.

Rezumând, cauzele abandonului sunt variate începând cu lipsa sprijinului social și material, mame singure sau adolescente lipsite de sprijinul material al tatălui copilului sau al părinților și terminând cu probleme asociate sărăciei extreme.

Primul pas în prevenirea abandonului este controlul nașterilor.

5.3. Abandonul scolar

5.3.1. Cine sunt cei ce abandonează școala

Dacă înainte de 1989 rata abandonului școlar era foarte scăzută, imediat după aceea s-a constatat că, elevii tind tot mai mult sa părăsească băncile școlii.

Statisticile arată că în ultimii ani se observă un trend ascendent al abandonului școlar primar cât și gimnazial, ca urmare în perioada 2000-2006 indicatorul a crescut de trei ori in clasele I-VIII (de la 0,6% în anul școlar 2000/2001 la 1,8% în 2005/2006), de doua ori și jumătate în învățământul primar (de la 0,6% la 1,5%) și de 3,5 ori în mediul gimnazial (de la 0,6% la 2,1%).

Una din consecințele cele mai grave ale sărăciei asupra familiilor cu copii este aceea a lipsei de acces la unele din instituțiile educative. Participarea școlară a copiilor este puternic influențată de sărăcia familiei. Copii care trăiesc în gospodării sărace au o posibilitate de 2,3 ori mai mare de a abandona școala comparativ cu copii care trăiesc în gospodării care nu sunt sărace, aceasta crescând până la 3,1 ori în cazul celor care trăiesc în gospodării sărace sever.

Copii care nu merg la școală (grup de vârstă 7 – 15 ani) pe gospodării

Neparticiparea școlară respectă patermul identificat pe ansamblul populației de copii, însă valorile sunt cu mult mai ridicate. Acesta crește foarte mult după vârsta de 14 ani. Indicatorul sugerează existența unui număr mare de copii care nu încep deloc ciclul școlar, abandonul propriu-zis la acest nivel fiind destul de scăzut.

Pe lângă starea de sărăcie care așa cum am văzut afectează puternic participarea școlară, un alt factor deosebit de important îl reprezintă chiar tipul de familie în care trăiesc. Astfel, comparativ cu copiii din familiile cu 1 respectiv 2 copii, de aproape 2 ori mai mulți copii din familiile numeroase nu merg la școală.

Copii care nu merg la școală (grupa de vârstă 7 -15 ani) în gospodării cu: 1 copil- 5,6 %, 2 copii – 6,9 %, 3 și mai mulți copii – 11,9 %.

Situția devine dramatică în cadrul gospodăriilor sărace cu mulți copii.

Copii care nu merg la școală (grupa de vârstă 7 – 15 ani) din gospodării sărace

5.3.2. Situația specială a comunității de rromi

Abandonul școlar, lipsa nemotivată de la școală pe perioade lungi, rezultatele slabe la învățătură sunt efectele marginalizării sociale și ale discriminării cu care se confruntă elevii rromi.

Procentul copiilor de rromi care abandonează școala în primele patru clase ajunge la 40%.

5.3.3. Cauze ale abandonului școlar

Abandonul școlar este strâns legat de sărăcie, de “lipsa hranei sau imbrăcămintei necesare.”

Din analiza făcută în 2006 de către World Vision rezultă că principala cauză a abandonului școlar la vârsta liceului este sărăcia. Copiii sunt încurajați de părinți să renunțe la școală înainte de a termina invățământul obligatoriu, în favoarea muncii agricole. Pentru familiile sărace, a lucra ca zilier este principalul mijloc de supravietuire. Odată cu încalzirea vremii, crearea condițiilor naturale de practicare a unor indeletniciri îi fac pe copii să-și urmeze părinții la muncă abandonând școala.

Mediul familial dezagregat, caracterizat prin certuri frecvente, violența și consumul de alcool și droguri au efecte negative asupra psihicului copilului, a capacității lui de asimilare și integrării lui în societate.

Mulți copii au fost încurajați și de părinți pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate și nici garanția obținerii unui loc de muncă.

Datele arată că aproximativ o cincime dintre copiii care fac parte din astfel de familii abandoneză școala încă din primele patru clase. Cea mai mare parte din familiile în care există copii care au părăsit școala motiveză acestă situație cu imposibilitatea de a face față cheltuielilor.

Consecințe ale abandonului școlar

Riscul crescut de sărăcie în cazul acestor familii conduce la o diminuare semnificativă a șanselor pe termen lung: probabilitatea școlară a copiilor de 7 – 15 ani din gospodăriile sărace este de 2, 3 ori mai mare decât cazul copiilor din gospodăriile aflate peste pragul sărăciei. Un nivel redus de pregărire școlară este întotdeauna asociat cu o poziție dezavantajată pe piața muncii și invariabil cu un nivel de trai scăzut, formându-se astfel un cerc vicios al sărăciei.

Fenomenul nu este ingrijorător numai din perspectiva indivizilor, ci și din aceea a colectivității, care se vor trezii în fața unor generații de tineri slab calificați și integrați socio – profesional, cu risc ridicat de dependență față de sprijinul financiar al statului.

5.3.5. Soluții și concluzii în privința evitării abandonului școlar

Pentru o mai bună prevenire a abandonului școlar trebuie cunoscute aptitudinile și nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educație specific.

Deoarece numărul de copii care abandonează școala este mult mai mare în cazul familiilor cu mulți copii, considerăm că limitarea scăderea numărului de copii la aceste familii ar fi benefică.

5.4. Avortul

Avortul nu îl considerăm o metodă de planificare (?!) familială, actul ducând la distrugerea unei ființe umane după ce aceasta avea incipient toate datele ființei ce avea să devină.

Geneticianul Jérôme Lejeune arată că Zigotul, noua ființă umană minusculă, cunoaște diferite stadii de dezvoltare, primește nume cum ar fi embrion, făt, însă nu există discontinuitate ori salt calitativ de la un stadiu la altul. Ovulul fecundat și embrionul este o ființă umană cu un tipar genetic nou, diferit de al mamei și de al tatălui.

Avortul l-am integrat la efectele sociale negative ale lipsei metodelor contraceptive deoarece viața familiilor, cuplurilor fiind afectată de acest procedeu și având loc la o scară atât de largă, influențează negativ societatea în ansamblu. Datorită avorturilor, mai ales dacă este prima sarcină sau sunt avorturi repetate, se poate ajunge la sterilitate, boli ale aparatului reproductiv.

5.4.1. Statistici

În anii 2003-2004 tot al doilea copil a fost avortat.

Vârsta medie a fetelor care au avortat este de 18 ani.

Rata femeilor necasătorite care au recurs la avort este de 93%.

Un procent de 53% își fac studiile, și 43% nu practică nici o ocupație.

Cauze ale recurgerii la avort

Un studiu făcut asupra sănătății reproducerii în 1999, a reieșit că tot a treia femeie a menționat că face acest pas fiindcă nu își dorește copilul la vîrsta aceasta.

Alte motive pentru recurgerea la avort sunt lispa de ocupație, continuarea studiilor, nedorința partenerului de a avea copilul.

”Date privind situația dinainte de 1989”

În 1966, președintele Ceaușescu, care și-a sumat puterea în 1965, a interzis avorturile iar mijloacele contraceptive au devenit indisponibile populației generale.

În 1966, numărul copiilor născuți a fost de 273.678 în anul 1967, acest număr s-a dublat. Populația României a crescut de la 19,02 milioane în 1965 până la 23,207 milioane în 1990. În această perioadă, avortul ilegal a fost principala metodă de control al fertilității. Statul urmărea să insufle familiilor un comportament patriotic în interesul, protejării, viitorului națiunii române. Dar cererea de realizare a unei rate sporite a natalității, a unor ,,familii cu mulți copii” nu era însoțită de asigurarea unui nivel de trai minim care să faciliteze îngrijirea și creșterea acelor copii.

Planificarea s-a realizat acum în sensul maximizării numărului de copii ce aveau să se nască. În 1989, numărul nașterilor a decrescut până la 369.000. Din anul 1991, numărul nașterilor a fost într-o continuă descreștere de la un nivel de 11,9 în 1991 la 0,5 la mia de locuitori în 2000.

Dacă rata mortalității materne era înainte de 1989 de aproximativ 170 la 100.000 de nașteri vi, în 2000 acest număr ajungând chiar la 40 la 100.000 de nașteri.

5.4.3. Situația la etnia rromă

Numărul de copii născuți de-a lungul vieții de către femeile rrome este în reducere.

În ancheta din anul 1998, se înregistrează un număr mediu de 1, 93 copii / femeie născuți de-a lungul vieții. Numărul mediu al copiilor născuți de femeile rrome este puțin mai ridicat în mediul rural decât în mediul urban. În anul 1998 în urma unei statistici, 13, 7% dintre femeile rrome de vârstă fertilă (15 și 44 ani) utilizează contracepția în timp ce pe totalul populației, procentul utilizatoarelor de contracepție este de mai bine de 4 ori mai mare, observându-se în anul 1993 57,3%.

Situația femeilor rrome o considerăm într-adevăr fiind problematică, multe dintre ele nu se pot informa de ziare, reviste, pliante cu privire la moduri de contracepție, veniturile lor sunt reduse – dacă nu au acces gratuit – nu folosesc metodele, sărăcia, educația lor deficitară făcât foarte grea educarea corespunzătoare a generațiilor viitoare.

5.4.4. Concluzie

Înclinăm să credem că soluția nu ar fi interzicerea avorturilor, oamenii nu prin forță ajung să respecte o lege etică ci cunoașterea și facilitarea accesului la alte metode de planificare familială și educație în privința responsabilității privind comportamentul sexual și de asemenea implicarea bisericii în ajutarea oamenilor să aibă un comportament moral.

5.5. Divortul

Familia a suportat cele mai profunde transformări: atitudinea față de căsătorie, comportamentul nupțial, fertilitatea, situația femeii în familie și în societate, divorțialitatea înregistrează cele mai ridicate rate. Divorțul reprezintă forma finală a desfacerii vieții conjugale, modificând viața partenerilor și a descendenților acestora.

Instabilitatea și disoluția familiei sunt, atât probleme individuale cât și sociale în special prin efectele care le au, consideră specialistul Ioan Mihăilescu .

5.5.1. Situația, statistici

În societățile europene, datele statistice arată că a crescut rata divorțialității și a scăzut durata medie de conviețuire a unui cuplu, astfel, familia a intrat într-o lungă perioadă de criză.

În Europa rata divorțialității s-a dublat sau chiar s-a triplat în ultimii 30 de ani (Danemarca, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Elveția, Olanda, Ungaria, Rusia, Polonia).

Din anul 1950 până în 1995 s-a înregistrat o reducere a duratei medii a căsătoriei în momentul divorțului de la 12-15 ani la 8 ani. Astăzi divorțurile sunt o adevărată plagă socială, consideră Petru Popovici. În Statele Unite jumătate din numărul total al căsătoriilor eșuează în divorț.

România are una din cele mai scăzute rate ale divorțialității. Până în 1965 rata divorțialității a crescut continuu ajungând până la 2 la mie. Prin stabilirea unor reglementări legislative rata divorțialității s-a menținut sub 1 la mie până în 1974, iar după această dată a oscilat în jurul valorii de 1,5 la mie.

După 1990 rata divorțialității a început să crească dar nu a atins nivelul celei din alte țări europene. În decembrie 2007 rata divorțialității a fost de 1, 72 la mie.

5.5.2. Cauzele divorțului

Divorțul poate fi determinat de factori economici, culturali, psihologici, morali, religioși, arată A. Carrol. Unii autori consideră că fragilizarea relațiilor conjugale se datorează transformărilor survenite în conduita de rol afectiv și comunicațional.

S-a remarcat efectul benefic al variabilei ,,prezența copiilor” care coreleză poziția cu stilul marital cooperator, lucrând în favoarea coezivității și stabilității familiei.

Există după unii autori cauze interne și cauze externe, respectiv cauze care țin de viața celor doi și anume pripeala la căsătorie, egoismul, lipsa altruismului, flexibilității nepotrivirea de temperament, infidelitatea. La capitolul ,,cauze externe” se pot aminti: amestecul părinților, vinovăția reperelor morale. S-ar putea adăuga și sărăcia și copiii neplanificați, într-o oarecare măsură.

Posibil ca numărul mare de copii să nu fie un bun predictor al mulțumirii cu viața de familie și nici al imposibilității ca familia să ajungă totuși la disoluție.

5.5.3.Concluzie

Existența copiilor este importantă pentru coeziunea unui cuplu, dar numărul mare de copii poate fi o cauză importantă a conflictelor de cuplu și indirect a divorțului.

Capitolul 6

Solutii pentru o bună planificare familială și îmbunătățire a standardului de viață

6.1. Situația în România în privința planificării familiale

Peste 80% din populația României din mediul rural accesează serviciile de bază de sănătatea reproducerii și planificare familială, incluzând contraceptive gratuite, ca urmare a contribuției parteneriatului. Inițiativa pentru Sănătatea Familiei din România (ISFR), derulat de către Ministerul Sănătății Publice și Institutul de Cercetare și Formare JSI, cu finanțare din partea Guvernului S.U.A., prin Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), din anul 2001.

Din studiul pe care l-am realizat pe o sută de subiecți, 86% din lotul de femei cu vârsta cuprinsă între 16-55 de ani cunoșteau cel puțin o metodă de planificare familială, dar doar 22% folosesc efectiv o astfel de metodă.

Prin acest program, arată inițiatorii lui, în special în mediul rural dar și în zonele urbane greu accesibile a crescut simțitor utilizarea metodelor moderne de contraceptie, acest număr triplându-se între anii 1993 și 2004.

Un fapt încurajator este acela că în aproximativ 15 ani, România a reușit să reducă foarte mult numărul de avorturi de la începutul anilor ’90 (de la 3,4 avorturi / femeie în 1993 la 0,84 avorturi / femeie în 2004, conform Studiilor de Sănătatea Reproducerii efectuate în anii 1993-2004).

De asemenea a crescut – considera autorii Planului Național – semnificativ rata utilizării contraceptivelor moderne (de la 10% în 1993 la 34% în 2004 – conform acelorași surse).

Rata mortalității materne inregistrează, de asemenea, o scădere constantă de-a lungul anilor, înregistrând-se 0,17 decese materne la 1.000 nou-născuți, comparativ cu 0,83 decese la 1.000 nou născuți înregistrate la începutul anilor ’90.

În România la momentul actual, peste 9.000 de cadre medicale din asistența primară de sănătate din mediul rural și urban oferă consiliere, consultații și contraceptive gratuite. În program sunt incluse 52 de maternități cu cele mai multe paturi, astfel încât numai în 2007 aproximativ 90.000 de paciente au beneficiat și de servicii de planificare familială. În cadrul cercetării lucrăii mele 52% dintre femei aveau informații contraceptive de la cadre medicale, un procent superioar situației din altă parte.

6.2. Cine sunt responsabili pentru planificare familială

Medicii sunt în prima linie a programelor de Planificare Familială, avand o serie de atribuții în organizarea, administrarea și furnizarea acestor servicii. Există diferențe foarte mari în abordarea și practicarea serviciilor de Planificare Familială de către medici, diferențe determinate în special de țările sau regiunile în care se desfășoara acestea.

Medicii specialiști de planificare familială, din urban, fie din cel rural instruiți periodic în aceste probleme acordă consultații gratuite și informează populația. Acest plan se adresează în general elevilor, studenților și populației sărace din urban și rural, care vor avea acces gratuit la contraceptivele orale arată Chipea și Ștefănescu.

De asemenea, autoarele consideră că „rolul medicului trebuie sa fie activ, concret și coerent, încercând în permanență să convingă factorii decizionali sociali și politici asupra importanței Planificarii Familiale și necesității asigurării de servicii de calitate, bine organizate și manageriate.”

În afara activității de asistență medicală menționată, medicul are de efectuat o serie de acțiuni de informare, educație și consiliere în probleme legate de sănătatea reproducerii umane, acțiuni desfășurate la modul individual, de cuplu sau de grup.

De asemenea un rol deosebit de important îi revine în cadrul consultației contraceptive, insistând asupra informării privind importanța planificării sarcinii, informarea în vederea alegerii metodei contraceptive, prescriind și aplicând contracepția hormonală, cea locală sau metode naturale și supraveghind ulterior evolutia pacientei, în funcție de metoda utilizată pe baza fișelor tip, specifice acestor cabinete.

Iustin Lupu și Ioan Zânc consideră că nivelul sănătății într-o comunitate nu este un indicator fix, ci dinamic. Pentru ameliorarea stării de sănătate a populației, autoritățile sanitare naționale își propun obiective pe termen scurt, mediu și lung și în domeniul planificării familiale. Eforturile de controlare a fertilitații, depuse de organizațiile internaționale de planificare familială, au fost direcționate și ele în special către țările din lumea a treia și au urmărit să coreleze ratele fertilității cu nivelul lor de dezvoltare și cu interesele lor economice.

Desigur ca o educație pentru contracepție și planificare familială să fie eficientă aceasta trebuie să fie precedată de o educație sexuală anterioară vârstei adolescenței, însă adecvată diferitelor categorii de vârstă. Continuitatea și progresivitatea educației sexuale îi garantează eficiența.

Promovarea sănătății sexuale prin programe de educație individuală, în cuplu sau pentru grupuri are loc în contextul educației pentru o viață sănătoasă, înțelegerea sexualității, reproducerii în termenii biologiei, dar și a relațiilor interpersonale în cuplu permit individului, cuplului/familiei o dezvoltare și o evoluție armonioasă, în beneficiul sănătății.

Pentru a determina individul să își asume responsabilitatea în raport cu propria sexualitate și sănătate a reproducerii este deci necesar să i se ofere informații. Prin acestea, responsabilitatea față de sine și responsabilitatea socială, cea față de alții, vor determina starea de bine și calitatea vieții sale. Orice consiliere în probleme de planificare familială devine inerent un proces de validare și schimbare a valorilor.

6.3. Conceptul de capitalism creativ și implicarea în problemele sociale

Inovațiile în tehnologie rezolvă probleme sociale esențiale, consideră Bill Gates.

Totuși, de noile tehnologii se bucură îndeosebi cei care și le pot permite. Mulți dintre ei au multe nevoi de bază nesatisfăcute și nu au nici un cuvânt de spus pe piața noilor tehnologii. Pentru a schimba viața acestor oameni, arată autorul, nu este suficientă inovația tehnologică, este nevoie de o inovare a mecanismelor pieței.

6.3.1. Adesea, progresul adâncește inechitățile

Lumea de astăzi oferă o viață mai bună decât oricând în trecut. Aceste îmbunătățiri au fost generate, printre altele, și de progresele în știință, tehnologie și medicină. Prin computere și aplicații software mai puternice, diagnoze și tratamente mai bune, un sistem educațional mai performant, lumea devine mai bună, dar nu destul de repede și nu pentru toți.

De ce beneficiile sunt invers proporționale cu nevoile oamenilor? Într-un sistem capitalist, oportunitățile financiare care li se oferă oamenilor cresc odată cu bunăstarea lor. De obieci când oamenii sunt săraci, oportunitățile lor financiare sunt reduse. Trebuie găsite modalități prin care instrumentele capitalismului să îi servească în egală măsură și pe cei săraci.

Capitalismul este sistemul prin care interesul propriu al individului lucrează în slujba unui interes mai larg. Sistemul bazat interesului personal i se datorează incredibile inovații care au îmbunătățit viața atâtora dintre noi. Sistemul capitalist ar trebui îmbunătățit astfel încât de progresele lui să beneficieze cât mai mulți oameni, arată Gates.

6.3.2. Profit și recunoaștere

Se poate vorbi de două mari forțe ale naturii umane: interesul propriu și compasiunea. Capitalismul pune la treabă interesul propriu și generează bunăstare pe termen lung. Dar de acest lucru nu profită decât cei care pot plăti pentru beneficiile acestui sistem. Compasiunea se îndreaptă spre cei ce nu pot plăti pentru bunăstarea lor, este manifestată prin sprijin guvernamental și filantropie. Dar pentru a putea fi exprimată compasiunea, e important să existe inovație și afaceri profitabile. Un sistem social ar trebui să permită obținerea de profit dar și îmbunătățirea vieții celor care astăzi nu beneficiază de pe urma mecanismelor pieței.

O dezvoltare sustenabilă are nevoie de stimulentul profitului. Dar atunci când companiile vizează nevoile celor săraci, profitul este neglijabil, iar în acest caz este nevoie de un alt stimulent, și anume recunoașterea. Astfel se sporește capitalul de prestigiu al companiilor, ele devin tot mai atrăgătoare pentru consumatori și pentru potențialii angajați.

În acele piețe care nu permit profit, recunoașterea este un stimulent puternic. Atunci când profitul este posibil, recunoașterea va fi un stimulent suplimentar.

Marea noastră provocare este de a gândi un sistem în care stimulentele pieței, inclusiv profitul și recunoașterea, să acționeze cât de mult posibil beneficiul celor săraci.

Denumirea dată de Bill Gates acestui sistem este de capitalism creativ. Un sistem în care guvernele, companiile și organizațiile non-profit lucrează împreună provocând o creștere a numărului celor care obțin profit sau recunoaștere. Astfel, mecanismele pieței sunt utilizate pentru a reduce inechitățile din lume.

Acest mecanism hibrid, consideră autorul, alcătuit din interes propriu și compasiune poate servi unui număr mult mai mare de oameni decât un sistem bazat doar pe interes propriu sau doar pe compasiune.

6.3.3. Impactul social al inovației

Un exemplu dat de capitalism inovativ este inițiativa Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) care pentru un proiect de creștere a numărului de vaccinări anti-meningită în Africa, a abordat mai întâi comunitățile care aveau nevoie de acest vaccin pentru a vedea cât își pot permite acestea să plătească. Constatând că mamele dispuse să cumpere vaccinul pentru copiii lor nu își puteau permite decât 50 de cenți pe doză, OMS a provocat producătorii să creeze un vaccin sub acest preț. Serum Institute din India a descoperit o nouă modalitate de a produce vaccinul la prețul de 40 de cenți.

Datorită faptului că multe dintre produsele de astăzi care presupun tehnologii avansate, precum medicamentele sau aplicațiile software iar costurile producției unei unități suplimentare de produse sunt reduse, această strategie a împărțirii costurilor cu scopul de a oferi produse de calitate și accesibile celor săraci poate fi aplicată la o scară ne mai antinsă până acum, consideră Gatesc.

O altă abordare a capitalismului creativ presupune implicarea guvernelor. Lucrul cel mai bun pe care îl pot face guvernele este de a elabora politici care să creeze stimulente pe piață pentru acele companii care prin activitățile lor îmbunătățesc viața comunităților sărace.

În America s-a semnat o lege prin care un producător de medicamente pentru maladii precum malaria ori tuberculoza, obține acordul de a-și lansa pe piață cu un an mai devreme un alt medicament obișnuit. În sfârșit, un alt mod de operare al capitalismului creativ presupune sprijinirea companiilor din țările sărace pentru a-și găsi piețe de desfacere în țările prospere.

Este nevoie să investim mai mult în cercetări care să identifice modalități prin care companiile să creeze parteneriate cu guverne și ONG-uri pentru a identifica soluții la marile probleme sociale. În acest fel, binele social creat de companii se transformă în prestigiu. Recunoașterea este un avantaj de piață pe care îl capătă acele companii care generează cel mai mult, bine pentru cei mai mulți.

Considerăm că și într-un proiect prin care să se furnizeze mijloace de planificare familială, este bine să fie îmbinată stimulentul profitului și a recunoașterii morale. Companiile de producere a mijloacelor contraceptive ar putea fi incurajate în a furniza aceste produse la prețuri mult mai reduse pe care comunitățile sărace să și le permită să și le plătească. Aș propune ca oferirea lor să se realizeze în cadrul unor programe speciale, statul nepercepând nici un fel de taxe.

6.4. Soluții pentru o mai bună planificare familială

Este adevărat că rata nașterilor a scăzut dramatic în timpul perioadei postcomuniste și România trebuie să încurajeze fertilitatea. Dar, este de părere cercetătoarea Camelia Manuela Lătăianu, calitatea generației viitoare este la fel de importantă ca și cantitatea. Cred că fiecare copil are dreptul să nu fie un rezultat al hazardului, sunt pentru o politică ce stimulează responsabilitatea părinților pentru creșterea copiilor. Trebuie de avut în vedere riscul dependenței părinților de subsidiile primite de copii.  

Dacă s-ar da alocații mai consistente pentru copii, sar ajunge, consideră Lătăianu, la o reproducere a sărăciei, deoarece aceste famili nu pot dezvolta condiții normale pentru copii lor.

Instituții și organizații implicate în planificarea familială

Parlament-suportul legislativ al planificării familiale,

Guvern-suportul politic, financiar și organizațional al planificării familiale,

Instituții medicale-acordarea serviciilor de consiliere, curative și informative în planificarea

familială și protejarea sănătății reproducerii,

Școala – promovarea educației sexuale a adolescenților,

Familia – educația copiilor în formarea unei atitudini responsabile în comportamentul sexual,

Organizații nonguvernamentale – parteneri activ, propuneri de proiecte și programe,

acordarea serviciilor pentru grupurile vulnerabile, instruire, producerea materialelor informative, educaționale în problemele planificării familiale

Organismele internaționale-informare, instruire, expertiză, ajutor consultativ, donații,

cofinanțare proiectelor în planificarea familială

Mass-media, informarea populației în planificarea familială, responsabilitate în relații

Biserici: acordarea de informații în ceea ce privește identificarea metodelor care să fie în

concordanță cu etica creștină și anume metodele naturale și metoda barieră și totodată să invețe ce presupune un un comportament moral

6.5. Acțiuni care se pot înterprinde

Problemele familiilor provin nu doar din dificultăți economice, dar și din lipsa familiilor de a soluționa propriile probleme, de a utiliza eficient resursele de care dispun, de a identifica și obține noi resurse. Serviciile de asistenă socială au ca subiect persoana familia aflată în dificultate.

Enumerăm câteva dintre avantajele sistemului de asistență socială din perspectiva specialistei Elena Zamfir:

Sunt cea mai ieftină formă de suport social, un asistent social poate da asistență cu rezultate

vizibile în cazul problemelor cu care se confruntă familiile în dificultate;

Ele au ca și obiectiv prevenirea și reabilitatea unor procese negative, asistența socială trebuie

să faciliteze creșterea capacității familiilor și persoanelor de a desfășura o viață de sine stătătoare;

Asistentul social mobilizează resurselor comunității de suport social, resursele modeste care

le are statul ajung într-adevăr la cei în nevoie, crește solidaritatea la nivel comunitar, ei au un rol important în mobilizarea societății civile, au un rol important în dezvoltarea sectorului nonguvernamental.

Relansarea economiei este condiția esențială a normalizării condițiilor pentru o evoluție sănătoasă a familiei, consideră autoarea. Dar – se arată în continuare – există un nivel important de variabile strategice prin intermediul cărora, se pot obține rezultate seminificative chiar cu resurse mai modeste.

6.6. Concluzii

Influența neplanificării familiale asupra problemelor sociale și familiale

             Familia este spațiul și cadrul în care două personae de sex opus să ajung la împlinire din toate punctele de vedere, locul în care cei doi oferă și primesc din punct de vedere relațional cel mai mult. Binecuvântarea pe care o primesc din partea lui Dumnezeu sunt copiii, delegându-li-se responsabilitatea îngrijirii și educării lor din toate punctele de vedere: fizic, intelectual, emoțional, social, spiritual.

Alegerea momentului optim in vederea concepției este unul dintre dezideratele mișcării pentru sănătatea reproducerii. Din punct de vedere creștin evaghelic dreptul femeilor de a a avea informații privind moduri de planficarea familială este dezirabil în cadrul familiei, fără a afecta o celulă ou concepută.

Neexistând studii privind modul în care cunoașterea și utilizarea metodelor contraceptive influențează problemele familiale și sociale, am asociat în partea teoretică problemele familiale cu numărul mare de copii – îndeosebi nedoriți – avuți.

Datorită faptului că că principala premisă –aceea că atunci când nu se realizează planificare familială, membri familiei afectați sunt mai săraci s-a infirmat, am căutat informații suplimentare și am obținut date conform cărora în cadrul unor experimente realizate în Porto Rico, America Latină, în anii 80, scădrea numărului de copii prin oferirea de mijloace contraceptive nu a dus la îmbunătățirea situației economice. ( vezi tabel comparativ privind rata fertilității și sărăciei în lume- anexe)

Ținând cont de faptul că rata sărăciei este relativ ridicată în țara noastră, cu 70% mai mare decât a Bulgariei, deși ambele țări au rata fertilității identică. Așa cum se va vedea în tabelul comparativ între țări, rata fertilității ridicate nu este asociată neapărat cu sărăcie și nici invers.

Metodele de planificare famililă sunt optime în cadrul familiei, unde există responsabilitate și singuranță. Principala îndatorire care o avem de implicare în maturizarea caracterului, dobândirea unor principii și valori autentice și transmiterea lor atât generației de mâine cât și celor care sunt categorii dezavantajate acum.

CONTRIBUȚIA PERSONALĂ

Motto:

„In timp ce noi continuăm să avem teama irațională ca prin educație sexuală și servicii de contracepție încurajăm promiscuitatea tinerilor, lipsa acestora va contribui la faptul că există milioane de sarcini nedorite în întreaga lume."

H. Shapiro

Capitolul 7

Metodologia cercetării

7.1. Obiective și ipoteze

Premiza principală: Există o relație de cauzalitate între planificare familială deficitară și probleme sociale: sărăcie, abandon, violență intraconjugală, avorturi.

Obiectivul 1.

Identificarea gradului de cunoaștere al metodelor contraceptive pe diferite categorii de populație.

Ipoteza nr. 1

Cunoașterea superficială a unor metode contraceptive nu presupune automat utilizarea lor.

Ipoteza nr .2

Cunoașterea mijloacelor contraceptive este mai deficitară în mediul rural.

Ipoteza nr. 3

Există o corelație pozitivă între gradul de educație și cunoașterea metodelor contraceptive.

Obiectivul 2

Identificarea efectelor lipsei planificării asupra familiei

Ipoteza nr.1

Cu cât planificarea este mai redusă cu atât crește numărul avorturilor pe persoană.

Ipoteza nr. 2

Cu cât planificarea e mai redusă, cu atât crește rata sărăciei.

Ipoteza nr. 3

Cu cât planificarea e mai redusă, cu atât este mai ridicat nivelul violenței în familie.

Ipoteza nr. 4

Există o corelație negativă între sărăcie și planificare familială. Cu cât rata sărăciei este mai mare, cu atât nivelul de utilizare a contracepției este mai scăzut.

Metode de cercetare

Pentru a produce date cât mai apropiate de realitatea investigată se vor aplica metode de investigare complementare. În lucrare am folosit ca și metode de investigație chestionarul și interviul.

7.2.1. Chestionarul

Chestionarul este un instrument de observare și colectare a datelor prin intermediul unei liste de întrebări, este o metodă de cercetare care asigură un complex de informații colectate prin răspunsul la întrebări închise sau deschise. Modalitățile de colectare răspunsurilor (datelor, informațiilor) diferă în funcție de natura chestionarului. Din acest punct de vedere distingem:

a) chestionarul de interviu;

b) chestionarul autoadministrat.

Chestionarul este în primul rând, un instrument conceptual, ce se raportează o anumită temă sociologică. Cercetătorul nu acționează la întâmplare, ci pe baza unor ipoteze de cercetare, el elaborează un sistem de indici operaționali. Fiecare întrebare inclusă în chestionar este destinată să acopere un concept, analizat în dimensiuni, caracteristici, atribute, proprietăți și indicatori.

Etapele elaborării chestionarului sunt:

Stabilirea conținutului întrebărilor;

Alegerea tipurilor de întrebări;

Redactarea întrebărilor;

Succesiunea întrebărilor.

Interviul

Interviul cuprinde în special întrebări deschise prin care am dori să surprindem explicații

ale principalelor tendințe și aspecte incluse în ipotezele cercetării. Tehnica interviului permite înțelegerea profundă și nuanțată a ființei umane și a relațiilor ei cu lumea, sau a punctelor de vedere specifice unor grupuri. Interviul poate fi definit ca „arta de a pune întrebări și de a asculta.”

Interviul presupune următoarele:

relație duală de comunicare între cercetător și persoana/persoanele intervievate;

un obiectiv explicit menționat, interviul poate avea loc doar dacă există acordul

persoanei intervievate privind tema ce urmează a fi abordată;

un context specific, domiciliul persoanei intervievate;

un schimb structurat de informații, în care obiectivul cercetătorului este acela de a

stimula persoana intervievată să își verbalizeze convingerile, percepțiile, cunoștințele, emoțiile.

Cel mai tipic interviu este cel individual, prin contactul direct „fată în față” dar poate să fie și interviuri structurate, semistructurate și nestructurate, de grup (după numărul de participanți).

7.3. Prezentarea și interpretarea rezultatelor chestionarelor

Contribuția personală a constat în efectuarea unei anchete de opinie cu caracter social privind modul de reflectare a problematicii planificării familiale în conștiința și comportamentul femeilor. Studiul a fost realizat prin metoda interviului, pe baza unui chestionar cu autodeterminare, lotul fiind alcătuit din 100 de femei. Lotul studiat a fost alcatuit din 100 femei, având o structură relativ omogenă privind cunoștințele teoretice ce se referă la metodele contraceptive.

7.3.1. Structura pe grupe de vârstă a lotului studiat

Se remarcă faptul că studiul a fost efectuat la femei cu vârste cuprinse între 16 și 55 de ani, ponderea cea mai mare reprezentând-o grupa de vârstă 25-29 ani.

(Tabel I Fig.1)

7.3.2. Structura lotului studiat in funcție de mediul de rezidență

În funcție de mediul de rezidență majoritatea femeilor în procent de (77%) provin din mediul urban, restul de 23% fiind reprezentat de mediul rural.

(Tabel II, Fig. 2)

7.3.3. Structura lotului studiat în funcție de numărul de copii născuți vi și morți, raportat la categoriile de vârstă

Așa cum se poate observa ponderea cea mai mare a femeilor în ceea ce privește numărul de copii născuți vi este cuprins între grupele de vârstă 35-40, iar ponderea cea mai mare în ceea ce privește numărul de copii morți este pe picior de egalitate între vârstele 47-55.

(Tabel III, Fig.3)

7.3.4. Structura lotului studiat în funcție de numărul de avorturi spontane și provocate, raportat la numărul de copii născuți vi, în funcție de vârstă

Chestionarul presupune și evaluarea numărului de avorturi atât spontane cât și provocate ale femeilor anchetate pe categorii de vârste, fapt ce susține ipoteza că metodele de contracepție cât și informarea despre aceste metode este necesară. Astfel din totalul femeilor anchetate, 42 de femei au avut în antecedente între unu și șase avorturi spontane de diferite cauze, însă numărul de avorturi provocate este între 1 și 15 per femeie luând în calcul că doar 29 de femei au suferit avorturi provocate din totalul femeilor anchetate. Motivul de bază în luarea deciziei de avort provocat nu a fost ineficiența metodei contraceptive ci neutilizarea acesteia în perioada incriminată de avortul provocat.

(Tabel IV, Fig. 4)

7.3.5. Structura lotului studiat în funcție de apartenența religioasă

Majoritatea lotului studiat este format din persoane evanghelice reprezentând 41%, urmată în ordine descrescătoare de religia ortodoxă, în procent de 31%, urmată mai apoi de religia catolică 23%, restul ținând de alte religii, acestea din urmă având o pondere destul de mică 5%.

(Tabel V, Fig. 5)

7.3.6. Structura lotului studiat în funcție de viața intimă și starea civilă

Din totalul întreg de 100 de femei anchetate am constatat că doar 73 dintre ele sunt căsătorite, 24 fiind necăsătorite, iar într-un procent destul de scăzut și anume 3 au relații de scurtă durată. În ceea ce privește viața lor intimă, a putut fi evidențiat faptul că întru-un procent de 81% au o viață intimă stabilă, iar restul de 19%, reprezentând o viață intimă sporadică.

(Tabel VI, Fig. 6)

Structura lotului studiat în funcție de opinia femeilor referitaore la

dimensiunea familiei ideale

La întrebarea referitoare la dimensiunea familiei ideale femeile anchetate au ales unul sau mai multe răspunsuri însă au existat cazuri în care subiectele consideră că o familie ideală nu ar trebui să aibă copii, astfel:

nici un copil a ales 2 femei (2 %);

1 copil – 9 femei (9 %);

2 copii – 48 femei (48 %);

3 copii – 26 femei (26 %);

mai mult de 3 copii – 15 femei ( 15 %).

Majoritatea consideră că o familie ideală ar trebui să aibă 2 copii, urmată de cele ce consideră că ar trebui să aibă 3 copii.

(Tabel VII, Fig. 7)

7.3.8. Structura lotului studiat în funcție de opinia femeilor referitaore la dimensiunea propriei familii

Ca și în capitolul precedent sunt femei care nu își doresc copii. Marea majoritate consideră că numărul copiilor pe care și-i doresc este de 2, urmată de cele care își doresc 3 copii, astfel:

nici un copil – 5 femei (5 %);

1copil –17 femei (17 %);

2 copii – 42 femei (42 %);

3 copii – 20 femei (20 %);

mai mult de 3 copii –16 femei (16 %).

(Tabel VIII, Fig. 8)

7.3.9. Structura lotului studiat în funcție de sursele de informare privind contracepția

Modul în care se reflectă noțiunea de contracepție în conștiința unor femei depinde într-o importantă măsură de modul de educație și noțiunile cu caracter informativ de care acestea au beneficiat (părinții, soțul/prietenul, cadre medicale, anturajul, alte persoane).

Astfel din cele 100 femei intervievate, ponderea cea mai mare o reprezintă informațiile primite din partea cadrelor medicale (52%), urmată în ordine descrescătoare de cele oferite de anturaj (21%), părinții (13%), soț/prieten (7%), alte persoane (5%), iar un procent mic (2%) nu li s-a vorbit despre contracepție și nici nu au auzit de aceasta.

(Tabel IX , Fig. 9)

7.3.10. Structura lotului studiat în funcție de sursele de metode contraceptive cunoscute

Se observă că majoritatea femeilor cunosc mai multe metode contraceptive, cele mai cunoscute metode contraceptive fiind reprezentate de prezervativ, contraceptive orale (pilula), și legarea trompelor. Persoanele anchetate cunosc mai mult de o metodă contraceptivă, motiv pentru care au enumerat mai mult de o metodă. Au fost femei însă care cunosc ca metodă de contracepție doar prezervativul.

Ponderea cea mai mare o reprezintă pilula (62%), urmată de:

prezervativ (57%),

legarea trompelor (37%),

diafragmă (27%),

coitus interruptus 21(%),

metoda calendarului (11%),

steriletul (9%),

vasectomie, creme spermicide, metode injectabile (6%),

alte metode (3%).

(Tabel X , Fig. 10)

7.3.11. Structura lotului studiat în funcție de metode de planificare familială folosite

În urma statisticii făcute am constatat că procentajul cel mai mare și anume 43% din femeile anchetate nu folosesc nici o metodă de planificare familială, sau folosesc coitus interruptus ceea ce nu reprezintă o metodă de palnificare familială eficientă.

Făcând o comparație între metodele cunoscute și cele folosite, este de remarcat faptul că, cu toate că majoritatea femeilor cunosc cel puțin o metodă de planificare, 43% din ele nu folosesc nici una.

(Tabel XI, Fig. 11)

7.3.12. Structura lotului studiat în funcție de interesarea partenerului de viață privind planificarea familială

Chestionarul realizat a prezentat și o întrebare în care se urmărește și participarea la planificarea familială, a partenerului de viață prin interesarea acestuia în acest domeniu.

Astfel se observă că o mare parte a partenerilor de viață sunt interesați de planificarea familială (46%), pe când o altă parte (mai mică ca procentaj 17%) sunt puțin interesați iar într-un procent de 17% nu sunt deloc interesați de planificarea familială.

(Tabel XIII , Fig. 12)

7.3.13. Structura lotului studiat în funcție de sterilitate

Din totalul de femeilor anchetate 71 dintre ele nu sunt sterile și 29 sunt. Din cele 29 de femei, 11 sunt sterile primare, iar 18 sunt sterile secundare dobândite pe parcursul vieții.

(Tabel XIV , Fig. 13)

7.3.14. Structura lotului studiat în funcție de evaluarea numărul de avorturi dacă ar râmâne însărcinată raportat la vârstă

Deasemenea acestă întrebarea a fost pusă pentru a testa ipoteza care susține că, cu cât planificarea este mai redusă cu atât crește numărul avorturilor pe persoană. Astfel că din totalul de 100 de femei anchetate, un procent de 66% nu ar face avort, iar media femeilor care susține acest lucru este între 25-29 ani. Un procent de 7% dintre femei ar face avort, iar restul de 27 % nu știu ce ar face dacă ar râmăne însărcinate.

(Tabel XV , Fig. 14)

7.3.15. Structura lotului studiat în funcție de caracterizarea familiei din punct de vedere a violenței fizice și verbale

Făcând o comparație între violența verbală și violenta fizică, se poate observa că într-un procent de 70% dintre familiile anchetate nu există violență fizică deloc, urmată de un procent de 26% în care este, și cu un procent de 4% în care violența fizică este foarte ridicată. În ceea ce privește violența verbală întru-un procent de 53% nu este violență verbală, un procent de38 % în care există violeță verbală uneori, iar într-un procent de 9% în care violența verbală este foarte ridiactă.

(Tabel XVI , Fig. 15)

7.3.16. Violenta fizică a familiei în funcție de folosirea sau nefolosirea metodelor

Contraceptive

Totodată chestionarul a cuprins o întrebare care voia să testeze ipoteza referitore la faptul că planificarea familială cu cât este mai redusă, cu atât nivelul violenței este mai ridicat.. Diferența în ceea ce privește violența fizică este mai mare la grupul de vârstă de 30-40. În general violența fizică este dublă la lotul de femei care nu folosesc metode contraceptive conmparativ comparativ cu cele care utilizeză o metodă contraceptivă. ( 40% violență fizică în general, 80% la cele care nu folosesc.)

(Tabel XVII , Fig. 16)

7.3.17. Tabel comparativ al femeilor cu grupa de vârsta cuprinsa intre 20-34 de ani referitor la folosirea sau nefolosirea metodelor contraceptive.

Am ales aleatoriu două grupe a câte 15 femei, astfel încât să fie similare cât mai multe dintre variabile. Instruirea este similară, doar numărul de femei care este din mediul rural este cu 83% mai mare la cele ce folosec metode contraceptive. Am considerat insă important ca nivelul de instruire să fie similar.

(Tabel XII , Fig. 17)

7.3.18. Comparație referitoare la violența verbală la grupurile care folosesc metode contraceptive și la cele care nu folosesc

Se observă că așa cum am prognozat tensiunea conjugală, manifestată prin violență verbală, este mai mare cu 26% la cuplurile care nu folosesc metode de planificare famililală.

(Tabel XII , Fig. 18)

7.3.19. Comparație privind numărul de avorturi în funcție de femeile care folosesc metode de planificare familială și cele care nu folosec nici o metodă de planificare

Bineînțeles, cum era de așteptat numărul de avorturi este mai mare de peste 300% față de femeile care utilizează o metodă contraceptivă, în codițiile în care 73% dintre femei sunt de confesiune evanghelică și catolică. Cele de confesiune evanghelică la ora actuală presupun ca nu ar mai face avort, doar una dintre cele ce nu folosește metode contraceptive spunând că dacă ar rămâne ar recurge acum la avort.

(Tabel XII , Fig. 19)

7.3.20. Comparație privind veniturile în funcție de femeile care folosesc metode de planificare familială și cele care nu folosec nici o metodă de planificare

Suma cheltuită pe membru de familie este cu 24% mai mare la femeile care nu folosesc metode contraceptive, comparativ cu cele de folosesc. Este posibil ca acest rezultat să fie biasat de faptul că din cele 15 femei cuprinse în fiecare grup, 7 dintre ele sunt evanghelice, în aceste familii nu se consumă țigări, băuturi alcoolice, astfel față de situația generală în România lucrurile sunt diferite.

Ni s-a infirmat ipoteza conform căreia femeile care nu folosesc mijloace contarceptive au venituri mai reduse pe membru de familie si cheltuiel mai mici pe copil. Presupunem că situația nu este relvantă la nivelul întregii populații a țării deoarece în grupul studiat jumătate din femei sunt de confesiune evaghelică în consecință există resurse mai multe alocate hranei și îngrijirii copiilor. Presupunem de asemenea că sumele menționate în răspunsurile la chestionar nu sunt cele mai exacte, cuprinzând o alocare financiară dorită și nu neapărata realizată.

(Tabel XII , Fig. 20)

7.3.21. Concluziile chestionarului

Problema contracepției și a planificării familiale la noi în țară, este o problemă pe care s-a pus accentul în special după decembrie 1989. Din acest motiv, scopul studiului a fost investigarea nivelului informațional privind noțiunea de planificare familială cât și modul în care lipsa acestor informații duc la anumite probleme sociale stringente.

Studiul efectuat, poate reprezenta suportul propunerii de obiective pentru programele naționale sau loco-regionale privind sănătatea reproducerii, și necesitatea planificării familiale.

Studiul nostru și-a propus să descrie comportamentul demografic pe un lot de persoane de sex feminin, deoarece problema utilizării mijloacelor contaceptive la femei reprezintă o problemă importantă de sănătate publică. Cunoștințele acestora privind noțiuni legate de planning familial, contracepție demonstrează nivelul educativ scăzut al populației, ceea ce confirmă ipoteza următoare: cunoașterea superficială a unor metode contraceptive nu presupune automat utilizarea lor.

Studiul a fost realizat prin intermediul unei fișe chestionar cu aplicație individuală și caracter anonim cuprinzând mai multe întrebări oferind date privind:

contracepția și planificarea familială;

metode de contracepție cunoscute, utilizate cu succes sau care au condus la eșec;

număr de avorturi spontane, provocate etc;

dimensiunea familiei, numărul de copii dorit, realizat, spolierea nașterii, motivații;

modalitate în care folosirea sau nefolosirea metodelor influențează rata înaltă a sărăciei, avortului, abandonului și violenței.

Informații despre contracepție și planificare au fost obținute în special de la cadre medicale, părinți și anturaj, într-o proporție mai mică din mass – media și partener de viață.

S-a constatat că informațiile despre contracepție ale femeilor sunt destul de bogate. Cu toate acestea, se manifestă o discordanță între numărul metodelor contraceptive cunoscute și cele aplicate în practică (probabil datorită faptului că sunt mulțumite de metoda folosită sau poate datorită neinteresului față de alte metode).

În funcție de nivelul educativ, rezultatele confirmă existența unor deficiențe în utilizarea corectă a metodelor contraceptive, motivul fiind prezența unui număr destul de mare de avorturi provocate, acest lucru reprezentând sarcini nedorite cauzate de neutilizarea sau utilizarea incorectă a unei metode contraceptive. Numărul de avorturi provocate variază între 1 și 15 avorturi per femeie care a recurs un avort, avorturile spontane neavând legatură cu metodele contraceptive. Deși se semnalează un număr mare de avorturi, peste 117 avorturi provocate, există metode corect utilizate anticoncepționalele și prezervativul.

De remarcat este faptul că 43 din persoanele intervievate ce au viață sexuală nu au utilizat nici un mijloc de protecție și nici nu utilizează, acest lucru reprezintă un motiv în plus de îngrijorare privind riscul mare de îmbolnăvire cu BTS.

Referitor la metodele contraceptive cunoscute, se remarcă faptul că toate femeile cunosc măcar o metodă contraceptivă. Putem aprecia că există deficiențe care ar putea fi corectate prin introducerea educației sexuale ca materie școlară sau a unei mai bune informări a populației existând, din păcate femei cărora nu li s-a vorbit niciodată de contracepție. Din acest punct de vedere se observă că o mare parte a femeilor, peste jumătate, cunosc metodele contraceptive datorită contactului ce îl au cu cadrele medicale (52%).

Concluzionând, se poate spune cu adevărat că principala premisă de la care s-a pornit în acestă lucrare, reprezintă existența relației de cauzalitate între planificarea familială deficitară și problemele sociale s-a confirmat în cazul numărului de avorturi, violenței verbale și fizice din familie, legate de tensiunea intraconjungală.

Ipoteza noastră s-a infirmat în ceea ce privește lipsa resurselor finanicare în cadrul familiilor unde nu se folosesc metode contraceptive. Considerăm că acest fapt nu este totutși real la nivelul întregii populații a țării, în grupul studiat jumătate din femei au fost de confesiune evanghelică și în aceste familii resurse alocate copiilor sunt mai mari datorită nefolosirii alcoolului, tutun, etc. Un studiu care ar avea un eșanation stratificat pe cote similar populației României în ansamblu ar putea indica nivelul acestei diferențe.

7.4. Prezentarea și interpretarea rezultatelor interviului

7.4.1. Interviu luat unei specialiste, medic la Spitalul de Obstretică și Ginecologie Oradea

1. De ce ați ales să lucrați în domeniul planificării familiale?

Planificarea familială, mi s-a părut un domeniu foarte interesant îmbinând armonios atât componența psihologică a vieții sexuale, sexualitatea umană cu partea diagnostică, palpabilă. Se află la granița între mai multe discipline, (endocrinologie, ginecologie, medicina generala, urologie…) Cand am aflat de existența planificării familiale prin 1992 m-am gândit că mi-ar place să lucrez în domeniu și ca profesie ar fi foarte interesant, nu știam că mult mai tarziu în 1995, voi da examen pentru acest post, reușind din 4 concurenti pe post.

2. Cât de importantă este planificarea familială pentru societatea noastră?

Pentru societatea românească, în acest moment pe o scară de la 1 la 10, locul ocupat de planificarea familială este al 10 -lea, teoretic, pentru o societate aflată în plin proces de transformare ar trebui să se afle cam pe la mijloc (explicație: se impune respect față de sine, respect față de nevoile femeii, ale cuplului ,,responsabilitate față de viitorul națiunii-copiii etc.)

3. Ce părere aveți despre modul în care se implică Statul? Ce s-ar mai putea face?

Din punct de vedere medical nu se mai poate face nimic, s-au făcut programe naționale cu eliberare gratuită de contraceptive. Însă din punct de vedere educațional s-ar putea face mai mult, implicată fiind responsabilizarea tineretului, cu ore de educatie sexuală. Din punct de vedere al mass-mediei consider că un pas important în ceea ce privește educația sexuală ar fi în acordarea de informații și dezbaterea unor teme legate de planificarea familială.

4. Cărui fapt se datorează după părerea dumneavoastră existența copiilor abandonți?

În primul rând datorită lipsei de informații despre contracepție, o viață economico-socială precară, asigurari sociale la standard minim spre inexistent.

5. Asistența socială se dezvoltă tot mai mult în România care credeți că ar fi rolul unui asistent social în educarea cu privire la planificarea familiala?

Consider că asistentul social fără asigurări sociale nu poate realiza nimic. Într-o altă societate rolul educațional al asistentului social cred că este primordial, prin grupuri de discuții, prin informații pertinente, prin grupuri de suport.

6. Dacă se continuă cu activitățile de planificare famialială ca și până acum, care credeți că este viitorul care se prefigurează pentru societatea noastră? Care pot fi consecințele?

De la finele activitatii USAID (Agentia Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare Internațională) și SECS (Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală) ca organizații nonguvernamentale cu voluntari, cu finanțare, s-a înregistrat un regres al activității planificării familiale, au crescut sarcinile nedorite la adolescente cu abandon școlar, au crescut numărul ITS (infectii cu transmitere sexuala) – (Candida, Trichomonas dar și gonoree, sifilis și mai ales hepatitele). Consecințele sunt pe termen lung, sterilitate, infertilitate, abandon școlar, abandon al nou născuților.

7. Cine sunt actorii sociali care ar fi de dorit să se implice? Cum s-ar putea disemina cunoștințele în rândul populației?

În primul rând școala.(de la grădiniță, generală, liceu, facultate) mass media (ziare, TV, interviuri) asistenți sociali în comunități, psihologi, biserica.

7.4.2. Interviu luat unui psiholog creștin

1. De ce ați ales să lucrați în domeniul consilierii și ce va detrminat cel mai mult sa faceți asta?

Am fost fascinat încă din adolescență de universul uman și un alt motiv a fost, cred eu, faptul că am avut probleme în familia de origine.

2. Care ar fi câteva sfaturi pe care le-ați oferi unui cuplu creștin cu privire la planificarea familială? Este planificarea familială o problemă legată de etică sau nu?

Cred că Dumnezeu este încântat de oamenii care știu să aleagă binele, să fie responsabili. Din această perspectivă cred că este bine ca un cuplu creștin să știe să/și planifice familia pană la limita responsabilității lor.

3. Cât de importantă este consilierea în probleme legate de planificarea familială pentru societatea noastră?

Are importanță deoarece poate elimina unele neplăceri care se pot ivi datorită neplanificării și ignoranței.

4. Ce părere aveți despre modul în care se implică Statul? Ce s-ar mai putea face?

Statul face extrem de putin. Cred că trebuiesc încurajate organizațiile non-guvernamentale să facă ceva în acest domeniu. Statul a fost totdeauna un prost administrator al acestor domenii – și nu numai – să finanțeze posturi de consilieri în maternități, pe langă tribunale.

5. Cărui fapt se datorează după părerea dumneavoastră existența copiilor abandonați?
Factori multipli:

iresponsabilitatea adulților (încurajați de lipsa unor măsuri legislative sau legi

care încurajează persoanele să vrea drepturi dar nu și responsabilități),

scăderea coeziunii și controlului social datorate ritmului accelerat de viață,

rata crescută a divorturilor,

lipsa implicarii autorităților,

sărăcia,

lipsa iformațiilor etc.

6. Asistența socială se dezvoltă tot mai mult în România care credeți că ar fi rolul unui consilier sau asistent social în educarea cu privire la planificarea familiala?

Consider că rolul primordial ține de informarea clienților.

7. Dacă se continuă cu activitățile de planificare famialială ca și până acum, care credeți că este viitorul care se prefigurează pentru societatea noastră?  Care pot fi consecintele?

Nu prea roz. Este nevoie de mai multă seriozitate.

8. Cine sunt actorii sociali care ar fi de dorit să se implice? Cum s-ar putea disemina cunoștințele în rândul populației?

Consider că un rol foarte important l-ar avea psihologii, asistenții sociali, părinții. Informatiile ar putea fi difuzate prin ONG-uri, maternități, școli, biserici.

9. Care considerați că este poziția Scripturii vis-a-vis de planificare familială?

Scriptura este în primul rând o carte care vizează mântuirea și relația omului cu Dumnezeu și nu o carte de specialitate pe probleme de familie, psihoterapie etc. Biblia lasa mult loc liberului arbitru.

7.4.3. Interviu luat unor consilieri creștini,(soț, și soție) specializați pe probleme maritale în cadrrul Bisericii Baptiste Emanuel

1. De ce ați ales să lucrați în domeniul consilierii și ce va detrminat cel mai mult să faceți asta?

În primăvara anului în care ne-am căsătorit, am participat la un curs de pregătire pentru căsătorie. Deși nu am mers cu așteptări foarte mari, am înțeles cât de important este un astfel de curs pentru cei care doresc să intre într-un legământ de viață. Din acel moment am simțit că ne-ar place mult să oferim un astfel de curs și altor tineri. Aveam aproape zece ani de la căsătorie când am început consilierea pre-maritală în biserica „Emanuel”. Era primăvara anului 2002. În iarna lui 2003-2004, și ca un fel de continuare, am început un grup de familii tinere. Scopul întalnirilor este să ne cunoaștem mai bine, să ne ajutăm unii pe alții în diverse situații, și să creștem împreună în asemănarea Lui.

2. Care ar fi câtva sfaturi pe care le-ați oferi unui cuplu creștin cu privire la planificare familială? Este planificarea familială o problemă legată de etică sau nu?

Din perspectiva mea, (soția) unul dintre lucrurile pe care le menționez adesea la consilierea pre-maritală este că, odată ce te căsătorești, trebuie să fii gata să ai copii. Cu tot planning-ul familial și toată educația, adesea Dumnezeu ne surprinde. Cel mai bine este să fii conștient de faptul că, sau să nu uiți că Dumnezeu nu greșește, să fii gata (deși nu e ușor) să accepți planul Lui cu privire la viața ta/a voastră. Știu multe cazuri în care cu toată planificarea, pastilele sau metodele contraceptive acceptate de biserica evanghelică, totuși a apărut „bebe”. Cuplurile nu trebuie să uite ce spune Biblia și anume, „copiii sunt o binecuvântare de la Domnul”. Nu, nu cred că este o problemă legată de etică atâta vreme cât nu se încalcă principiile Bibliei.

3. Cât de importantă este consilierea în probleme legate de planificarea familială pentru societatea noastră?

Personal, cred că – cel puțin în biserică – mai importantă este consilierea în probleme de familie. Când între cei doi există dragoste de Dumnezeu, dragoste unul față de celălalt, o înțelegere a rolurilor din perspectiva biblică și o comunicare deschisă, planificarea familială este înțeleasă altfel.

În societate în general, mai ales acum când trend-ul pare a fi din ce în ce mai asemănător cu țările din vest, adică, număr redus de copii, cred că educația în acest sens le-ar ajuta pe tinerele mame să înțeleagă frumusețea vieții în trei. Prea multe în jurul nostru, mai ales în jurul celor care sunt din clasa mijlocie și de sus, ne fac să ne simțim inferioare atunci când trebuie să ne sacrificăm o carieră pentru un copil. Dar dacă ne uităm la SUA, care sunt cu câteva generații înaintea noastră din acest punct de vedere, vedem cât este de adevărată zicala lor „părinții au inventat creșele, iar copiii lor azilele de bătrâni.”

Ce parere aveți despre modul în care se implică Statul? Ce s-ar mai putea face?

Cred că ar trebuie să existe mai multe programe „after school” și grădinițe unde să nu îți fie teamă să îți dai copilul (să nu eziți datorită personalului lipsit de profesionalism, a condițiilor oferite, a taxei).

Cărui fapt se datorează după părerea dumneavoastră existența copiilor abandonați?

Cred că se datorează în mare parte nivelului scăzut de trai, a lipsei de educație și a lipsei de soluții pentru mama care se vede nevoită să își crească singură copilul sau copiii. În general consider că sunt două cauze majore: cel social și cel educațional.

6. Asistența socială se dezvoltă tot mai mult în România care credeți că ar fi rolul unui consilier sau asistent social în educarea cu privire la planificarea familială?

În măsura în care se face ceva organizat și la un alt nivel – să zicem grupuri suport pentru mame care lucrează – și nu doar se vorbește cu tinerele/femeile din pătura de jos a societății, cred că s-ar putea influența pozitiv.

7. Cine sunt actorii sociali care ar fi de dorit să se implice? Cum s-ar putea disemina cunoștințele în rândul populației?

Aș încuraja fiecare biserică să inițieze un grup support pentru mame tinere și prietenele acestora care să aibă întâlniri lunare sau bi-lunare.

8. Care considerați că este poziția Scripturii vis-a-vis de planificarea familială?

Biblia ne spune faptul că moștenitorii sau copiii sunt o binecuvântare de la Domnul. Însă cred că doar cei care sunt cu-adevărat creștini pot înțelege acest lucru dacă vine un copil „surpriză”. Doar cel sau cei care au convingerea că Dumnezeu are un plan cu viețile lor pot accepta, după rugăciune, vestea unei sarcini „surpriză”. Cred în acest context că este o cale bună de Evanghelizare mai ales a celor care sunt marginalizate (cum ar fi femeile care primesc îngrijire în centrele maternale – deși în aceste centre li se oferă îngrijire, adesea este doar materială și nu spirituală – nu mă refer aici la centrele maternale creștine, bun înțeles).

7.4.4. Interviu luat unei asistente sociale din cadrul Fundației Briana, Oradea

1. De ce ați ales să lucrați în domeniul consilierii și ce va detrminat cel mai mult sa faceți asta?

Dorința de a ajuta oamenii, dorința de a-i sprijinii în lupta lor cu neputințele și slăbiciunile personale. Am considerat că prin consiliere si discuție ajungi la mintea omului, în locul unde se iau deciziile de viată.

2. Care ar fi câtva sfaturi pe care le-ați oferi unui cuplu creștin cu privire la planificarea familială? Este planificarea familială o problemă legată de etică sau nu?

Consider că fiecărui cuplu i se dă o călăuzire specială din partea lui Dumnezeu în funcție de cât poate primii sau cât de deschiși sunt. Cunosc cupluri care lasă această problemă total în mâna lui Dumnezeu, cunosc cupluri care doresc să aibe o totală libertate de decizie în acest domeniu (știu bine câți copii sunt în stare să cresc), si cunosc cupluri foarte credincioase pentru care prioritar este să cunoască voia lui Dumnezeu. El ne cunoaște din pântecele mamei, ne știe numărul firelor de păr din cap, ne încearcă rărunchii, în cartea Lui sunt scrise zilele vieții noastre, deci este decizia noastră dacă dorim să alegem planul Lui desăvârșit pentru viața noastră de familie sau avem noi un alt plan mai grozav! Aș răspunde cu o întrebare: este voia lui Dumnezeu etică sau nu? Există ceva ne-etic în Dumnezeu?

3. Cât de importantă este consilierea în probleme legate de planificarea familială pentru societatea noastră?

Am intâlnit foarte multe persoane care au avut relații intime mult prea devreme și sunt total neinformate privind metodele de contracepție și de protecție împotriva multor boli foarte periculoase pentru sănătatea lor. Pentru unele persoane de la țară singura «metodă contraceptivă» cunoscută este avortul sau «testul de sarcina». Totodată este cunoscut numărul mare de ucideri/avorturi din țara noastră.

4. Ce părere aveți despre modul în care se implică Statul? Ce s-ar mai putea face?

Legi prin care să restricționeze avortul, consiliere obligatorie și un certificat pentru persoanele care se gândesc la avort. Educație în școli, în mass media, campanii de informare și conștientizare a populației privind avortul sub toate aspectele lui cât și metodele de planning familial.

5. Cărui fapt se datorează după părerea dumneavoastră existența copiilor abandonați?

lipsa fricii de Dumnezeu, a eticii morale, a valorii omului ;

familiilor dezorganizate, persoane care nu au fost iubite, valorizare in timpul

copilariei ;

aparitiei atator sarcini nedorite ;

lipsa de informare a persoanelor insarcinate si a alternativelor privind sarcina ;

existenta problemelor materiale si descurajarea din partea statului a mamelor

singure tinere, privind continuarea studiilor sau gasirea unei locuinta sau a unui loc de munca… ;

stigma socială ;

familia largită nepregătită pentru a accepta că, copilul lor are un copil, preferă să-l

abandoneze indiferent de consecinte, sunt mulțumiți că își pot trăi planurile de viață în continuare fără prea mari stigmatizări și fără a fi nevoiți să se implice prea mult;

lipsa legilor in privinta abandonului, si a unor sanctiuni drastice;

problematica gandirii rromilor la noi in tara si a lipsei de educatie;

6. Asistența socială se dezvoltă tot mai mult în România care credeți că ar fi rolul unui consilier sau asistent social în educarea cu privire la planificarea familială?

În primul rând un rol foarte important ar fi cel de conștientizare nu numai a persoanelor afectate dar și a celor care au tangență directă cu persoana afectată, medici, educatori, mediiatori, etc. Totodată de a stmula persoanele influente, care pot schimba mai mult în acest domeniu (educație, medici, legi).

7. Dacă se continuă cu activitățile de planificare famialială ca și până acum, care credeți ca este viitorul care se prefigurează pentru societatea noastră?  Care pot fi consecintele?

Planificarea familială se face de câșiva ani, dar fară prea bune rezultate, medicii incurajeaza avortul…

Legi pentru medici, legi pentru restrictioarea avortului, consiliere, educație, constientizare ;

Continuarea scăderii ratei de naștere comparativ cu cea de deces;

A doua Sodoma si Gomora;

8. Cine sunt actorii sociali care ar fi de dorit să se implice? Cum s-ar putea disemina cunoștințele în rândul populației?

Soția președintelui pentru a-l conștientiza pe președinte******

Parlamentari și sotiile acestora ;

Ministerul Sanatatii, medicii ;

Ministerul Invatamantului ;

Mass Media ;

O.N.G.-urile ;

Asistenții sociali ;

Cabinetele de consiliere din spitale care nu există în prezent ;

Psihologii, mediatorii sociali și mediatorii școlari, etc……….

Care considerați că este poziția Scripturii vis-a-vis de planificarea familială?

Dumnezeu este mai bun dar eu aș zice viată pentru viață și dinte pentru dinte când trebuie să decizi să iei viața unui copil nevinovat și neputincios! Viața are valoare imensa in ochii lui Dumnezeu, copiii sunt foarte prețioși în fața lui Dumnezeu dar mai puțin în fata omului. Consider că păcat este avortul, nu planificarea familiala! Consider de asemenea că aș putea cunoaște mai concret acest domeniu !

7.4.5. Concluziile interviurilor

Din discuțiile cu specialiștii implicați în domenii apropiate acestui subiect au reieșit următoarele:

Subiectul planificării familiale este deosebit de important, arată medicul specialist în acest domeniu, considerându-l pe o scară de la 1 la 10, pe primul loc. Nu aceasta ar fi ierarhia într-o societate așezată, dar în cea Românească da.

Limita până la care ar trebui o familie să aibă copii, este până la limita capacității lor de a realiza bine acest lucru, arată consilierul creștin. Consiliera creștină din cadrul bisericii Emanuel, atrage atenția asupra faptului că pentru familie, copiii ar trebui să reprezinte o binecuvântare și că multe familii și în România sunt fără copii sau cu un număr foarte mic. Ea arată că deși presupune greutăți, educația cu privire la necesitatea nașterii și îngrijirii generației care va urma este prioritară față de dorința hedonistă de a nu acorda timp pentru aceasta. „Părinții au inventat creșele iar copiii lor azilele de bătrâni”, este un proverb amintit de consilieră.

Cauzele lipsei de planificare familială sunt văzute de consilierul creștin ca fiind ignoranța, și iresponsabilitatea. Prin programele (private) USAID, SECS au fost distribuite contraceptive, dar au existat discontinuități și acum – arată mediul specialist, dacă ele nu mai activează la nivelul comunităților, situația regresează. Asistenta socială vede imaturitatea, lipsa de informare ca motive a existenței sarcinilor la o vârstă timpurie. Tot ea consideră că dacă celor ce intenționezaă să avorteze li s-ar da alternative care există la avort, numărul avorturilor ar scădea.

Entitățile care ar trebui să se implice pentru o mai bună planificare familială ar trebui să fie ONG- urile care să informeze posibilii beneficiari. Lucrătorii în acest domeniu ar trebui să-și desfășoare activitatea în maternități, tribunale, medicul specialist arată că deși se acordă contraceptive gratuite în cadrul spitalelor, situația este departe de a fi rezolvată. Rolul asistenului social este văzut ca fiind acela de a iniția grupuri de discuții, grupuri de suport.

Soluția pe care o vede sistenta socială este restricționarea avorturilor. Domnia sa consideră că ele se realizează prea ușor, o femeie ar trebui să primească certificat de la cel care i-a făcut într-adevăr consiliere. Ea arată că medicii încurajează de fapt avorturile, astfel că în ciuda existenței cabinetelor, numărul de avorturi este alarmant de mare.

Asistenta socială arată că, o multitudine de actori sociali care ar fi important să se implice, Ministerul Sanatatii, medicii, Ministerul Învățământului. Mass Media, O.N.G.-urile, Asistenții sociali, Cabinetele de consiliere din spitale, Psihologii, mediatorii sociali și mediatorii școlari inclusiv, soția președintelui pentru a-l conștientiza pe președinte și parlamentarii și soțiile acestora.

Consiliera creștina din cadrul Bisericii Emanuel vede primordială implicarea celor din sistemul privat, public, pentru ajutarea femeilor care au deja copii, ca să aibă grup de suport, să fie educate, să existe un loc sigur și la preț accesibil unde să-și lase copiii pentru un timp.

Situația în viitor dacă nu se lucrează mai mult în acest domeniu este văzută ca fiind nu prea roz. Pentru rezolvarea situației, medicul specialist vede necesară îmbunătățirea standarului de viață al cetățenilor și aceasta prin asigurări sociale suficiente. Consiliera creștină din cadrul biseicii Emanuel vede problema socială ca o oportunitate pentru coeziue socială, implicare la toate nivelurile, fără a fi neglijat domeniul spiritual în viața celor în nevoie. Scopul acestui interviu a fost în a testa toate ipotezele propuse, iar prin evaluarea redată mai sus putem spune că aceste ipoteze au fost confirmate chiar și de specialiști.

Capitolul 8.

Concluzii și Recomanări

În cercetarea noastră, am pornit de la premisa că există o corelație pozitivă între numărul mare al copiilor neplanificați și aceste problemele de tensiune intraconjugală, divorțialitate, rată a avorturilor, abandon, probleme de sănătate asociate natalității și avorturilor, condiții de locuit, educație deficitară, sărăcie de lungă durată. Din acest motiv, scopul studiului a fost investigarea nivelului informațional privind noțiunea de planificare familială cât și modul în care lipsa acestor informații duc la anumite probleme sociale stringente.

Câteva recomandări propuse în urma studiului ar fi:

Educația sexuală să fie introdusă ca materie școlară. Aceasta ar ajuta adolescentul

să înțeleagă în mod pozitiv sănătatea sa sexuală, să-i furnizeze abilitatea de a lua decizii, să-i formeze credințe și valori despre identitate, comportament și relații interpersonale.

Introducerea orelor de educație sexuală de sine stătătoare și nu în spațiul orelor de

dirigenție, pe parcursul întregului an de studiu. Aceasta ar putea duce la realizarea scopului de „educație" și nu la furnizarea unor informații disparate.

Este necesară formarea unor cadre specializate pentru programa de educație

sexuală și de asemenea de materiale adecvate desfășurării orelor de educație sexuală.

Consilierea pacienților privind metodele de planificare necesită o instruire

specială și o atitudine de respect și considerație față de pacient.

Organizarea de conferințe sau popularizarea contracepției prin mass – media care

să asigure și informarea părinților adolescenților, primii lor educatori, astfel încât informațiile oferite să fie cât mai exacte.

In cadrul educației sexuale nu trebuie neglijată prevenirea asupra posibilităților de

contractare a bolilor cu transmitere sexuală în urma unor activități sexuale dezordonate.

Promovarea în egală măsură a mijloacelor de contracepție feminină cât și

masculină.

Problema planificării familiale și contracepția trebuie încadrate în problema

socială a comunității, având în vedere necesitatea unei bune reproduceri a populației, în care se asigură sporul natural necesar, precum și o structură favorabilă pe vârste a populației. Decizia asupra utilizării metodei contraceptive aparține în totalitate persoanei, medicul trebuind să explice protocolul metodei alese, avantajele și dezavantajele metodei.

Implicarea organizațiilor nonguvernamentale (societăți non – profit, religioase, cu

caracter privat) pot juca un rol foarte important datorită posibilităților economice mai mari și datorită forței de penetrație mai ridicată în rândul populației, deci și al adolescenților.

Notes