Conținutul Regulilor Generale de Urbanism

Conținutul regulilor generale de urbanism

Și în domeniul adoptării regulilor de urbanism există o delimitare clară între atribuțiile autorităților publice centrale și locale. Astfel, deși în domeniu operează o evidentă descentralizare și deconcentrare în privința competențelor în materie, Guvernul își conservă atributul de a stabili reguli de urbanism care se impun la nivelul întregului teritoriu național. Este vorba de aprobarea Regulamentului General de Urbanism care reprezintă sistemul unitar de norme tehnice și juridice care stă la baza elaborării planurilor de amenajare a teritoriului, planurilor urbanistice, precum și a regulamentelor locale de urbanism. Documentul stabilește, sub raportul conținutului, regulile de ocupare a terenurilor și de amplasare a construcțiilor și a amenajărilor aferente acestora.

Consiliile locale elaborează și adoptă, pe această bază, planurile urbanistice generale și regulamentele locale de urbanism ale localităților care cuprind norme obligatorii pentru autorizarea executării construcțiilor.

Aceste documente detaliază regulile generale de urbanism conform condițiilor specifice fiecărei localități și caracteristicilor unităților teritoriale de referință.

Regulile generale de urbanism se aplică în proiectarea și realizarea tuturor construcțiilor și amenajărilor cu caracter militar și special, care se autorizează în condițiile unor reglementări legale speciale. Până la aprobarea planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism, autorizarea executării construcțiilor se va face numai în condițiile stabilite de Regulamentul general de urbanism. De menționat că, în înțelesul Regulamentului general, destinația unui teren sau a unei construcții semnifică modul de utilizare a acestora, conform funcțiunii prevăzute în reglementările cuprinse în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului.

Sub raportul conținutului și scopului lor acestea pot fi reguli de bază privind modul de ocupare a terenurilor și respectiv, reguli (condiții) de amplasare și conformare a construcțiilor.

Regulile de bază privind modul de ocupare a terenurilor

Este grupa care cuprinde, cel puțin la nivel semantic, regulile propriu-zise de urbanism, la rându-i, în: a) reguli cu privire la păstrarea integrității mediului și protejarea patrimoniului natural și construit și b) reguli cu privire la siguranța construcțiilor și la apărarea interesului public.

a) Reguli cu privire la păstrarea integrității mediului și protejarea patrimoniului natural și construit

Intră în această categorie o serie de reguli de urbanism care vizează protejarea patrimoniului natural și a celui construit din perspectiva ocupării terenurilor, grupate în funcție de elementele de mediu implicate. Distingem astfel reguli privind ocuparea terenurilor agricole din extravilan și a celor din intravilan, a suprafețelor împădurite, resurselor solului, resurselor de apă și platformelor meteorologice, zonelor cu valoare peisagistică și zonelor naturale protejate și zonelor construite protejate. Sunt terenuri, în sens larg, a căror ocupare, din diverse considerente prezintă o serie de inconveniente și cerințe specifice rezultate din nevoia armonizării interesului general de protecție a mediului cu cele ale exploatării construibile a acestora.

Reguli privind ocuparea terenurilor agricole din extravilan și a terenurilor agricole din intravilan(art. 4 din R.G.U.)

Autorizarea construcțiilor și amenajărilor pe terenurile agricole din extravilan este permisă pentru funcțiunile și în condițiile stabilite prin art. 91-92 din Legea nr. 18/1991 (modificată și completată prin Legea nr. 169/1997).

Ca o regulă specifică, autoritățile publice locale trebuie să urmărească, la emiterea autorizației de construire, gruparea suprafețelor de teren afectate construcțiilor, spre a se evita prejudicierea activităților agricole.

Referitor la ocuparea terenurilor agricole din intravilan, autorizarea executării construcțiilor pe acestea este permisă pentru toate tipurile de construcții și amenajări specifice localităților, cu respectarea condițiilor impuse de Legea nr. 18/1991 și Regulamentul general de urbanism și a normelor stabilite de consiliile locale pentru ocuparea rațională a terenurilor și pentru realizarea următoarelor obiective:

-completarea zonelor centrale potrivit condițiilor urbanistice specifice impuse de caracterul zonei, având prioritate instituțiile publice, precum și serviciile de interes general;

-valorificarea terenurilor din zonele echipate cu rețele tehnico-edilitare;

-amplasarea construcțiilor, amenajărilor și lucrărilor tehnico-edilitare aferente acestora în ansambluri compacte.

Prin autorizația de construire, terenurile agricole din intravilan se scot din circuitul agricol, temporar sau definitiv, conform legii.

Reguli privind ocuparea cu construcții a suprafețelor împădurite(art. 5)

Ca regulă generală, autorizarea executării construcțiilor amenajărilor pe terenuri cu destinație forestieră este interzisă. Conform art. 2 lit. b din Legea nr. 18/1991 sunt terenuri cu destinație forestieră: terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrație silvică, terenurile destinate împăduririlor și cele neproductive – stâncării, abrupturi, bolovănișuri, râpe, ravene, torenți – dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice.

În mod excepțional, cu avizul organelor administrației publice de specialitate, se pot autoriza numai construcțiile necesare întreținerii pădurilor, exploatărilor silvice și culturilor forestiere. La amplasarea acestor construcții se va avea în vedere dezafectarea unei suprafețe cât mai mici din cultura forestieră.

Tot în scop de protecție, cabanele și alte construcții și amenajări destinate turismului vor fi amplasate numai la liziera pădurilor, cu avizul conform al Ministrului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și al Ministerului Turismului.

În sfârșit, delimitarea pe județe a terenurilor cu destinație forestieră, stabilită în condițiile legii, de către organele de specialitate ale administrației publice, se comunică consiliilor județene prin ordinul ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului.

Reguli privind amplasarea construcțiilor necesare exploatării resurselor naturale(art. 6)

Aceste reguli disting între construcțiile necesare și cu caracter definitiv, industriale sau de altă natură în legătură cu exploatarea și prelucrarea resurselor naturale.

Astfel, autorizarea executării construcțiilor definitive, altele decât cele industriale, necesare exploatării și prelucrării resurselor în zonele delimitate conform legii, care conțin resurse identificate ale subsolului, este interzisă.

La rândul său, autorizarea executării construcțiilor industriale necesare exploatării și prelucrării resurselor identificate ale subsolului se face de către consiliile județene sau consiliile locale, după caz, cu avizul organelor de stat specializate.

În cazul identificării de zone cu resurse în intravilanul localității, modalitatea exploatării acestora va face obiectul unui studiu de impact ecologic aprobat și efectuat conform legislației în materie.

Ca măsură preventivă și de protecție a zonelor care conțin resurse identificate ale subsolului delimitate potrivit legii se comunică la consiliile județene, prin ordin al președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, pentru fiecare județ.

Reguli referitoare la amplasarea construcțiilor în raport cu resursele de apă și platformele meteorologice(art. 7)

Datorită implicațiilor ecologico-sociale pe care le prezintă aceste zone, reglementările în vigoare stabilesc următoarele reguli de amplasare a construcțiilor în cadrul acestora:

-autorizarea executării construcțiilor de orice fel în albiile minore ale cursurilor de apă și ale cuvetelor lacurilor este interzisă, cu excepția lucrărilor de poduri, lucrărilor necesare căilor ferate și drumurilor de traversare a albiilor cursurilor de apă, precum și a lucrărilor de gospodărire a apelor;

-autorizarea executării lucrărilor prevăzute este permisă numai cu avizul primarului și al autorităților de gospodărire a apelor și cu asigurarea măsurilor de apărare a construcțiilor respective împotriva inundațiilor, a măsurilor de prevenire a deteriorării calității apelor de suprafață și subterane, de respectare a zonelor de protecție față de malurile cursurilor de apă și față de lucrările de gospodărire și de captare a apelor;

-autorizarea executării construcțiilor de orice fel în zona de protecție a platformelor meteorologice se face cu avizul prealabil al autorităților competente pentru protecția mediului;

-zonele de protecție sanitară se delimitează de către autoritățile administrației publice județene și a municipiului București pe baza avizului organelor de specialitate ale administrației publice.

Autorizarea construcțiilor în zonele cu valoare peisagistică în zonele naturale protejate(art. 8)

Ca regulă generală autorizarea executării construcțiilor și amenajărilor care, prin amplasament, funcțiune, volumetrie și aspect arhitectural – conformare și amplasare goluri, raport gol-plin, materiale utilizate, învelitoare, paletă cromatică etc. –depreciază valoarea peisajului este interzisă.

Totodată, autorizarea executării construcțiilor în parcuri naționale, rezervații naturale, precum și în celelalte zone protejate, de interes național, delimitate potrivit legii, se face cu avizul conform al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și al Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.

În același scop, consiliile județene vor identifica și vor delimita, în funcție de particularitățile specifice, acele zone naturale de interes local ce necesită protecție pentru valoarea lor peisagistică și vor stabili condițiile de autorizare a executării construcțiilor, având în vedere păstrarea calității mediului natural și a echilibrului ecologic.

Autorizarea executării construcțiilor în zone construite protejate(art. 9)

Zonele protejate construite sunt supuse unui regim juridic special de protecție și desfășurare a lucrărilor de construire, amenajare, modificare și desființare a acestora. În funcție de nivelul de interes, regulile de autorizare a ocupării solului în acest perimetru sunt următoarele:

-autorizarea executării construcțiilor în zonele care cuprind valori de patrimoniu cultural construit, de interes național, se face cu avizul conform al Ministerului Culturii și al Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului;

– autorizarea executării construcțiilor în zonele care cuprind valori de patrimoniu cultural construit, de interes local, declarate și delimitate prin hotărâre a consiliului județean, se face cu avizul serviciilor publice descentralizate din județ, subordonate Ministerului Culturii și Ministerului Turismului;

– autorizarea executării lucrărilor de construcții, care au ca obiectiv cercetarea, conservarea, restaurarea sau punerea în valoare a monumentelor istorice, se face cu avizul conform al Ministerului Culturii, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului culturii.

b) Reguli cu privire la siguranța construcțiilor și la apărarea interesului public

Autorizarea executării construcțiilor sau a amenajării zonelor expuse la riscuri naturale, cu excepția celor care au drept scop limitarea efectelor acestora, este interzisă.

În sensul reglementărilor în vigoare, prin riscuri naturale se înțelege: alunecări de teren, nisipuri mișcătoare, terenuri mlăștinoase, scurgeri de torenți, eroziuni, avalanșe de zăpadă, dislocări de stânci, zone inundabile și alte asemenea, delimitate pe fiecare județ, prin hotărâre a consiliului județean, cu avizul organelor de specialitate ale administrației publice.

Documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului (planuri de amenajare a teritoriului, planuri urbanistice și regulamente de urbanism aferente) conțin capitolul „Zone expuse la riscuri naturale”, cu planșe aferente, la scara specifică documentației.

Amplasarea construcțiilor în zone de risc tehnologice(art. 12)

Autorizarea executării construcțiilor în zonele expuse la riscuri tehnologice, precum și în zonele de servitute și de protecție ale sistemelor de alimentare cu energie electrică, conductelor de gaze, apă, canalizare, căilor de comunicație și altor asemenea lucrări de infrastructură este interzisă.

În înțelesul legii riscurile tehnologice sunt cele determinate de procesele industriale sau agricole care prezintă pericol de incendii, explozii, radiații, surpări de teren ori de poluare a aerului, apei sau solului.

Fac excepție de la prevederile de mai sus construcțiile și amenajările care au drept scop prevenirea riscurilor tehnologice sau limitarea efectelor acestora.

Reguli privind amplasarea construcțiilor cu funcțiuni generatoare de riscuri tehnologice(art. 12)

Autorizarea executării construcțiilor care, prin natura și destinația lor, pot genera riscuri tehnologice se face numai pe baza unui studiu de impact elaborat și aprobat conform prevederilor legale, reprezentate de Legea nr. 137/1995.

Lista categoriilor de construcții generatoare de riscuri tehnologice se stabilește prin ordin comun al ministrului economiei, ministrului agriculturii și alimentației, ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului, ministrului sănătății, ministrului transporturilor, ministrului apărării naționale și ministrului de interne.

Asigurarea echipamentului edilitar(art. 13)

Autorizarea executării construcțiilor care, prin dimensiunile și destinația lor, presupun cheltuieli de echipare edilitară, ce depășesc posibilitățile financiare și tehnice ale administrației publice locale ori ale investitorilor interesați sau care nu beneficiază de fonduri de la bugetul de stat este interzisă.

Autorizarea executării construcțiilor poate fi condiționată de stabilirea, în prealabil, prin contract, a obligației efectuării, în parte sau total a lucrărilor de echipare edilitară aferente, de către investitorii interesați.

Reguli privind compatibilizarea destinației construcției cu funcțiunea dominantă a zonei de amplasament(art. 14)

Ca regulă de principiu, autorizarea executării construcțiilor se face cu condiția asigurării compatibilității dintre destinația construcției și funcțiunea dominantă a zonei, stabilită printr-o documentație de urbanism, sau dacă zona are o funcțiune dominantă tradițională caracterizată de țesut urban și conformare spațială proprie.

În acest sens, în anexa nr. 1 „Amplasarea construcțiilor în funcție de destinația acestora, în cadrul localității” a Regulamentului general de urbanism s-au instituit o serie de reguli referitoare la situarea construcțiilor administrative (sediile autorităților publice centrale fiind amplasate în Capitala României, zona centrală, sediile serviciilor descentralizate în teritoriu ale ministerelor și ale altor organe de specialitate ale administrației publice centrale în municipiile reședință de județ, în zona centrală sau pe principalele artere de circulație, sediile de primării în municipii, orașe sau comune în zona centrală, sediile de partide politice în capitala României, în zona centrală sau pe principalele artere de circulație, filialele, sediile de sindicate, culte, fundații, organizații neguvernamentale, agenții etc. în zona centrală a localităților sau pe principalele artere de circulație ș.a.), construcțiile financiar-bancare, construcțiile comerciale, construcțiile de cult, construcțiile de sănătate, construcțiile și amenajările sportive, construcțiile de agrement, construcțiile de turism și construcțiile de locuințe.

Procentul de ocupare a solului(art. 15)

Autorizarea executării construcțiilor se face cu condiția ca procentul de ocupare a terenurilor să nu depășească limita superioară stabilită, în prezent, în anexa nr. 2 a Regulamentului general de urbanism. Procentul maxim de ocupare a terenurilor se stabilește în funcție de destinația zonei în care urmează să fie amplasată construcția și de condițiile de amplasare în cadrul terenului.

Astfel, în raport cu primul criteriu, în zonele centrale procentul de ocupare este de 80%, în zonele comerciale de 85%, în zonele mixte de 70%, zonele rurale 30%, iar în zonele rezidențiale se fac următoarele distincții: zonă exclusiv rezidențială cu locuințe P+1, P+2 de 35%, zonă rezidențială cu mai mult de 3 niveluri -20%, zonă predominant rezidențială (locuințe cu dotări aferente) -40%.

În privința zonelor industriale, pentru cele existente nu este prevăzut un procent maxim de ocupare a terenului, dar pentru cele propuse procentul maxim de ocupare a terenului se stabilește prin studiu de fezabilitate.

Pentru zonele de recreere nu este prevăzut un grad maxim de ocupare a terenului.

Condiții de amplasare în cadrul terenului. În funcție de destinația construcțiilor: construcții de cultură și alte construcții ce cuprind săli de reuniuni, construcții de învățământ, construcții de sănătate, construcții și amenajări sportive sunt stabilite o sire de condiții/măsuri de amplasare în cadrul teritorial repartizat. Așa, de exemplu, terenul ocupat de construcțiile destinate învățământului va trebui organizat în 4 zone, dimensionate în funcție de capacitatea unității de învățământ: zona ocupată de construcție, zona curții de recreație, de regulă asfaltată, zona terenurilor și instalațiilor sportive și zona verde, inclusiv grădina de flori.

Reguli privind lucrările de utilitate publică(art. 16)

Autorizarea executării altor construcții pe terenuri care au fost rezervate în planuri de amenajare a teritoriului, pentru realizarea de lucrări de utilitate publică, este interzisă; autorizarea executării lucrărilor de utilitate publică se face pe baza documentației de urbanism sau de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.

Ca o aplicare corectă a acestor reguli, potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 71/1996, pe terenurile rezervate dezvoltării căilor de comunicație stabilite prin documentațiile de amenajare a teritoriului este interzisă autorizarea executării construcțiilor definitive.

2. Condiții de amplasare și conformare a construcțiilor

Această categorie de reguli de urbanism se referă la condiții (reguli) de amplasare și retragerile minime obligatorii (orientarea față de punctele cardinale, de drumurile publice, căile navigabile, căile ferate, aeroporturi etc.), vizând asigurarea acceselor obligatorii (carosabile, pietonale), cu privire la echiparea tehnico-edilitară (racordarea la rețelele publice de echipare edilitară), reguli cu privire la forma și dimensiunile terenului și ale construcțiilor), reguli cu privire la amplasarea de parcaje, spații verzi și împrejmuiri. După natura lor, acestea constituie cerințe de amplasare, în raport cu anumite repere de optimizare a habitatului ori de conformare a construcțiilor anumitor parametri tehnico-urbanistici esențiali ai organizării moderne a orașelor.

Reguli de amplasare și retrageri minime obligatorii

Asemenea reguli vizează cu precădere amplasarea construcțiilor, astfel încât să se asigure o bună organizare a localităților și o funcționare corespunzătoare a imobilelor (construcțiilor)

Orientarea față de punctele cardinale

Astfel, în ceea ce privește orientarea față de punctele cardinale, autorizarea executării construcțiilor se face cu respectarea condițiilor necesare asigurării însoririi adecvate sau îndeplinirii altor cerințe (destinație, context social-cultural, geografic etc.). Așa, de exemplu, pentru toate categoriile de construcții administrative, financiar-bancare și comerciale se recomandă orientarea, astfel încât să se asigure însorirea spațiilor pentru public și a birourilor, construcțiile de cult în raport de specificul cultului, construcțiile de cultură vor avea spațiile de lectură și sălile de expunere orientate nord, nord-est, nord-vest, cele de învățământ vor avea orientarea sălilor de clasă sud, sud-est, sud-vest ș.a.

Amplasarea față de drumurile publice

În privința amplasării față de drumurile publice, în zona drumului public se pot autoriza, cu avizul conform al organelor de specialitate ale administrației publice:

– construcții și instalații aferente drumurilor publice, de servire, de întreținere și de exploatare;

– parcaje, garaje și stații de alimentare cu carburanți și resurse de energie (inclusiv funcțiunile lor complementare: magazine, restaurante etc.);

– conducte de alimentare cu apă și de canalizare, sisteme de transport gaze, țiței sau alte produse petroliere, rețele termice, electrice, de telecomunicații și infrastructuri ori alte instalații sau construcții de acest gen.

Prin zona drumului public se înțelege ampriza (lățimea) fâșii de siguranță și fâșiilor de protecție.

Autorizarea executării construcțiilor cu funcțiuni de locuire este permisă, cu respectarea zonelor de protecție a drumurilor delimitate conform legii.

Prin funcțiuni de locuire se înțelege: locuințe, case de vacanță și alte construcții cu caracter turistic, spații de cazare permanentă sau temporară pentru nevoi sociale, industriale, sau de apărare, cum ar fi: cămine pentru bătrâni, cămine de nefamiliști, sanatorii, cămine pentru organizarea de șantier, cămine de garnizoană.

La aceste reguli fixate prin Regulamentul general de urbanism (art. 18) se adaugă cerințele pertinente stipulate prin Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor (aprobată prin Legea nr. 82/1998) și Ordinul nr. 47/1998 al ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor tehnice privind amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalații și a pomilor în localitățile urbane și rurale.

Astfel, potrivit art. 47 din O.G. nr. 43/1997 realizarea în zona drumului public a oricărei construcții sau instalații, în orice scop, se face cu respectarea legislației în vigoare privind amplasarea și autorizarea executării construcțiilor și numai cu acordul prealabil al administratorului drumului. Actul normativ stabilește o serie de restricții în această privință precum: interzicerea amplasării în zona drumului public, de construcții, panouri publicitare sau instalații care nu aparțin drumului și care periclitează siguranța circulației (art. 48(1)), amplasarea în zona mediană a autostrăzilor numai cu instalații destinate întreținerii drumurilor și siguranței circulației (art. 48(2)), amplasarea lucrărilor edilitare subterane, de regulă în afara păreții carosabile a drumului public sau în galerii vizitabile (art. 49).

Deținătorii de construcții sau instalații amplasate în zona drumului public sunt obligați să execute revizia periodică și repararea acestora spre a asigura estetica, protejarea drumului și siguranța circulației.

Aceste reguli generale au fost preluate și detaliate prin Normele tehnice aprobate prin Ordinul nr. 47/1998 al ministrului transporturilor.

Amplasarea față de căi navigabile existente și cursuri de apă potențial navigabile(art. 19)

Se realizează conform următoarelor reguli: conform art. 19 din Regulamentul general de urbanism în zona căilor navigabile și a cursurilor de apă potențial navigabile se pot autoriza, cu avizul conform Ministerului Transporturilor, următoarele categorii de lucrări:

– construcții și instalații aferente căilor navigabile, de servire, de întreținere și de exploatare;

– semnale vizuale, auditive și faruri, precum și alte amenajări referitoare la siguranța navigației;

– construcții pentru obiective portuare, fronturi de acostare, platforme de depozitare, drumuri de circulație, clădiri, construcții hidrotehnice pentru șantierele navale, gări fluviale și alte lucrări similare;

– traversări și subtraversări ale căilor navigabile și ale canalelor și cursurilor de apă potențial navigabile cu conducte de presiune (apă, gaze, țiței, abur), de linii electrice și de telecomunicații, precum și traversările cu poduri și lucrări de amenajări hidroenergetice și de artă;

– adăposturi de iarnă pentru nave, stații de alimentare cu carburanți și resurse de energie;

– instalații de captare a apei din albia căilor navigabile și instalații de evacuare a apelor reziduale sau de altă natură;

– apărări de maluri de orice natură, diguri longitudinale și transversale și alte lucrări similare.

Sub raport terminologic este precizat că prin zona fluvială se înțelege fâșia de teren situată în lungul țărmului apelor interioare navigabile sau potențial navigabile. Zona fluvială se stabilește de către autoritatea de stat competentă, potrivit legii. În porturi, zona căilor navigabile coincide cu incidența portuară.

Amplasarea față de căile ferate(art.20)

În zona de protecție a infrastructurilor feroviare se pot amplasa, cu avizul Ministerului Transporturilor:

– construcții și instalații aferente exploatării și întreținerii liniilor de cale ferată;

– construcții și instalații pentru exploatarea materialului rulant și a mijloacelor de restabilire a circulației;

– instalații fixe pentru tracțiune electrică;

– instalații de semnalizare, centralizare, bloc de linie automat, telecomunicație, transmisiuni de date și construcțiile aferente acestora (art. 20 din Regulamentul general de urbanism).

Construcțiile care se amplasează în zona de protecție a infrastructurii feroviare situate în intravilan se autorizează cu avizul Regiei Autonome "Societatea Națională a Căilor Ferate Române" și al Ministerului Transporturilor.

Prin zona de protecție a infrastructurii feroviare se înțelege fâșia de teren, indiferent de proprietar, cu lățimea de 100 de metri măsurată de la limita zonei cadastrale CFR, situată de o parte și de alta a căii ferate.

Lucrările de investiții ale agenților economici și ale instituțiilor publice, care afectează zona de protecție a infrastructurii feroviare, se vor autoriza numai cu avizul Regiei Autonome "Societatea Națională a Căilor Ferate Române" și al Ministerului Transporturilor, și anume:

– căile ferate industriale;

– lucrări hidrotehnice;

– traversarea căii ferate de către drumuri prin pasaje denivelate;

– subtraversarea liniilor de cale ferată de rețele de telecomunicații, energie electrică, conducte sub presiune de apă, gaze, produse petroliere, termotehnologice și canale libere.

În zona de protecție a infrastructurii transporturilor feroviare se interzic:

– amplasarea oricăror construcții, depozite de materiale sau înființarea de plantații care împiedică vizibilitatea liniei și a semnalelor feroviare;

– efectuarea oricăror lucrări care, prin natura lor, ar provoca alunecări de teren, surpări sau afecta stabilitatea solului prin tăierea copacilor, extragerea de materiale de construcții sau care modifică echilibrul pânzei freatice subterane;

– depozitarea, manipularea sau preluarea substanțelor inflamabile, explozibile, carburanților, gazelor lichefiate sau oricăror materiale care, prin natura lor, ar putea provoca incendii sau explozii.

În sfârșit, cedarea, transferul, ocuparea temporară sau definitivă a terenului din patrimoniul Regiei Autonome "Societatea Națională a Căilor Ferate Române" pentru lucrările de interes public atât în intravilan, cât și în extravilan se fac numai cu avizul Regiei Autonome "Societatea Națională a Căilor Ferate Române" și al Ministerului Transporturilor.

Amplasarea față de aeroporturi(art. 21)

Avizul conform al Ministerului Transporturilor este necesar și pentru autorizarea executării construcțiilor în vecinătatea terenurilor aferente aeroporturilor și culoarelor de siguranță stabilite conform legii.

Retrageri față de fâșia de protecție a frontierei de stat(art. 22)

În privința fâșiei de protecție a frontierei de stat sunt instituite o serie de retrageri în funcție de zonă și destinațiile construcțiilor. Astfel, autorizarea executării construcțiilor în extravilan se face numai la distanța de 500 m față de fâșia de protecție a frontierei de stat, către interior.

Ca excepție de la regulă, punctele de control pentru trecerea frontierei, cu construcțiile-anexă, terminalele vamale și alte construcții și instalații care se pot amplasa cu avizul conform al organelor de specialitate ale administrației publice și cu respectarea prevederilor legale privind frontiera de stat a României.

Amplasarea față de aliniament(art. 23)

O categorie specială de reguli se referă la amplasarea clădirilor față de aliniament și în interiorul parcelei. Astfel, clădirile se amplasează la limita aliniamentului sau retrase față de acesta, după următoarele reguli:

– în cazul zonelor construite compact, construcțiile vor fi amplasate obligatoriu la aliniamentul clădirilor existente;

– retragerea construcțiilor față de aliniament este permisă numai dacă se respectă coerența și caracterul fronturilor stradale.

În ambele situații, autorizația de construire se emite numai dacă înălțimea clădirii nu depășește distanța măsurată, pe orizontală, din orice punct al clădirii față de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus.

Fac excepție de la aceste cerințe construcțiile care au fost cuprinse într-un plan urbanistic zonal aprobat conform legii.

Prin aliniament, în sensul reglementărilor legale în vigoare, se înțelege limita dintre domeniul privat și domeniul public.

Amplasarea în interiorul parcelei(art.24)

Referitor la amplasarea în interiorul parcelei, autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă se respectă:

– distanțele minime obligatorii față de limitele laterale și posterioare ale parcelei, conform C. civ.;

– distanțele minime necesare intervențiilor în caz de incendiu stabilite pe baza avizului unității teritoriale de pompieri.

Reguli cu privire la asigurarea acceselor obligatorii

Acestea pot fi reguli cu privire la accesele carosabile și respectiv, vizând accesele pietonale.

Accese carosabile(art.25)

În privința primelor, conform art. 25 din Regulamentul General de Urbanism, autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă există posibilități de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute, conform destinației construcției. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenția mijloacelor de stingere a incendiilor. În mod excepțional se poate autoriza executarea construcțiilor fără îndeplinirea condițiilor de mai sus, cu avizul unității teritoriale de pompieri.

Numărul și configurația acceselor astfel prevăzute se determină conform anexei nr. 4 la Regulamentul General de Urbanism, după regula că stabilirea numărului admis de accese din străzile de categoria I și a II-a, ca și localizarea acestora se face astfel încât să nu afecteze fluența circulației.

Orice acces la drumurile publice se va face conform avizului și autorizației speciale de construire, eliberate de administratorul acestora.

Accese pietonale(art. 26)

Referitor la a doua categorie de reguli, autorizarea executării construcțiilor și amenajărilor de orice fel este permisă numai dacă se asigură accese pietonale, potrivit importanței și destinației construcției.

Prin accese pietonale se înțeleg căile de acces pentru pietoni, dintr-un drum public, care pot fi: trotuare, străzi pietonale, piețe pietonale, precum și orice cale de acces public pe terenuri proprietate publică sau, după caz, pe terenuri proprietate privată, grevate de servitutea de trecere publică, potrivit legii sau obiceiului.

Aceste accese vor fi conformate astfel încât să permită circulația persoanelor cu handicap și care folosesc mijloace specifice de deplasare.

Reguli cu privire la echiparea tehnico-edilitară

Ca o condiționare de principiu autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă există posibilitatea racordării de noi consumatori la rețelele existente de apă, la instalațiile de canalizare și de energie electrică.

Racordarea la rețelele publice de echipare edilitară existente(art. 27).

De la această regulă se poate deroga, cu avizul organelor administrației publice locale, pentru locuințe individuale, în următoarele condiții:

-realizarea de soluții de echipare în sistem individual care să respecte normele sanitare de protecție a mediului;

-beneficiarul se obligă să racordeze construcția, potrivit regulilor impuse de consiliul local, la rețeaua centralizată publică, atunci când aceasta se va realiza.

Pentru celelalte categorii de construcții se poate deroga de la prevederile de principiu cu avizul organelor administrației publice competente, dacă beneficiarul se obligă să prelungească rețeaua existentă, atunci când aceasta are capacitatea necesară, sau se obligă fie să mărească capacitatea rețelelor publice existente, fie să construiască noi rețele.

Cele două categorii de excepții se aplică, în mod corespunzător, cu titlu de regulă autorizării executării construcțiilor în localitățile unde nu există rețele publice de apă și de canalizare.

Realizarea rețelelor edilitare publice(art. 28)

Extinderile de rețele sau măririle de capacitate a rețelelor edilitare publice se realizează de către investitori sau beneficiar, parțial sau în întregime, după caz, în condițiile contractelor încheiate cu consiliile locale.

Cheltuielile aferente lucrărilor de racordare și de branșare la rețeaua edilitară publică se suportă în întregime de investitor sau de beneficiar. Sub raportul regimului de proprietate, rețelele de apă, de canalizare, de drumuri publice și alte utilități aflate în serviciul public sunt proprietate publică a comunei, orașului sau județului, dacă legea nu dispune altfel.

Rețelele de alimentare cu gaze, cu energie electrică și de telecomunicații sunt proprietate publică a statului, dacă legea nu dispune altfel. Toate aceste lucrări, indiferent de modul de finanțare, intră în proprietate publică.

Reguli cu privire la forma și dimensiunile terenului și ale construcțiilor

Sunt reguli tipice de urbanism care privesc încadrarea construcției în spațiu dintr-un triplu punct de vedere, amplasarea pe teren, înălțimea și aspectul exterior.

Referitor la prima categorie(dimensiunile terenului) de reguli, să menționăm mai întâi că, în înțelesul reglementărilor legale, parcelarea este operațiunea de divizare a unei suprafețe de teren în minim 4 loturi alăturate, în vederea realizării de noi construcții. Pentru un număr mai mare de 12 loturi se poate autoriza realizarea parcelării și executarea construcțiilor cu condiția adoptării de soluții de echipare colectivă care să respecte normele legale de igienă și de protecție a mediului.

Autorizarea executării parcelărilor în domeniul urbanismului este permisă numai dacă pentru fiecare lot în parte se respectă cumulativ următoarele condiții:

-front de stradă de minimum 8 m pentru clădiri înșiruite și de minimum 12 m pentru clădiri izolate sau cuplate;

-suprafața minimă a parcelei de 150 m² pentru clădiri înșiruite și, respectiv, de minimum 200 m² pentru clădiri amplasate izolate sau cuplate;

-adâncime mai mare sau cel puțin egală cu lățimea parcelei.

Sunt considerate loturi construibile numai loturile care se încadrează în asemenea cerințe.

A doua regulă(construcțiile) stabilește că autorizarea executării construcțiilor se face cu respectarea înălțimii medii a clădirilor învecinate și a caracterului zonei, fără ca diferența de înălțime să depășească cu mai mult de 2 niveluri clădirile imediat învecinate.

Sunt considerate clădiri imediat învecinate cele amplasate alăturat, de aceeași parte a străzii..

Fac excepție de la regulă construcțiile care au fost cuprinse în planul urbanistic zonal, aprobat conform legii (art. 31 din Regulamentul general de urbanism).

În sfârșit o altă regulă(forma) importantă de urbanism prevede că autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă aspectul lor exterior nu contravine funcțiunii acestora și nu depreciază aspectul general aș zonei.

Totodată autorizarea executării construcțiilor, care, prin conformare, volumetrie și aspect exterior, intră în contradicție cu aspectul general al zonei și depreciază valorile general acceptate ale urbanismului și arhitecturii, este interzis.

Reguli referitoare la amplasarea de parcaje, spații verzi și împrejmuiri

Prin natura lor aceste reguli de urbanism au un caracter subsecvent, în sensul că privesc amplasarea spațială a unor zone sau utilități apendice construcțiilor propriu-zise. Totuși, rolul lor complementar este deosebit de important în fixarea și derularea regimului juridic urbanistic general și special.

Autorizarea executării construcțiilor care, prin destinație, necesită spații de parcare se emite numai dacă există posibilitatea realizării acestora în afara domeniului public.

Prin excepție de la regulă, utilizarea domeniului public pentru spații de parcare se stabilește prin autorizația de construire de către delegațiile permanente ale consiliilor județene sau de către primari, conform legii.

Suprafețele parcajelor se determină în funcție de destinația și de capacitatea construcției, conform Normativului P-132-93 cuprins în anexa nr. 5 a Regulamentului general de urbanism.

Autorizația de construire va conține, de asemenea, obligația menținerii sau creării de spații verzi și plantate, cu rol decorativ sau de protecție, după caz, în funcție de destinația și de capacitatea construcției. Conformarea și dimensionarea spațiilor verzi, a plantațiilor și a mobilierului urban sunt aprobate prin planuri urbanistice. Normele tehnice aferente sunt prevăzute în anexa nr. 6 din Regulamentul general de urbanism.

Din punct de vedere urbanistic este permisă autorizarea următoarelor categorii de împrejmuiri:

-împrejmuiri opace, necesare pentru protecția împotriva intruziunilor, separarea unor servicii funcționale, asigurarea protecției vizuale;

-împrejmuiri transparente, decorative sau gard viu, necesare delimitării parcelelor aferente clădirilor și/sau integrării clădirilor în caracterul străzilor sau al ansamblurilor urbanistice.

Pentru ambele categorii, aspectul împrejmuirilor se supune acelorași exigențe ca și în cazul aspectului exterior al construcției.