Conținutul Informațional Fiscal al Documentelor de Sinteză la Sc
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul I
NOȚIUNI FUNDAMENTALE PRIVIND DECONTĂRILE DATORIILOR ȘI CREANȚELOR COMERCIALE
1.1Delimitări și structuri privind decontările cu terții 1.2Principalele obiective ale contabilității decontărilor datoriilor și creanțelor comerciale
1.3Definirea și structura decontărilor datoriilor și creanțelor comerciale Concluzii
Capitolul II
DEPENDENȚA ORGANIZĂRII CONTABILITĂȚII DATORIILOR ȘI CREANȚELOR COMERCIALE ALE UNITĂȚII ECONOMICE, DE PROFILUL ACTIVITĂȚII ȘI DE ALTI FACTORI
2.1Organizarea contabilității datoriilor și creanțelor comerciale dependente de formele de aprovizionare și desfacere
2.2Contabilitatea datoriilor și creanțelor comerciale în funcție de instrumentele de plată folosite
2.3Dependența organizării contabilității datoriilor și creanțelor comerciale ale unității
economice pe profilul de activitate
Concluzii
Capitolul III
CONTABILITATEA OPERAȚIILOR PRIVIND DATORIILE ȘI CREANȚELE COMERCIALE
3.1Contabilitatea decontărilor privind datoriile comerciale
3.2Contabilitatea decontărilor privind creanțele comerciale
3.3Recunoașterea și evaluarea datoriilor și creanțelor comerciale
Concluzii
Capitolul IV ANALIZA DECONTĂRILOR DATORIILOR ȘI CREANȚELOR COMERCIALE STUDIU DE CAZ – efectuat la S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL 4.1 Particularități privind activitatea și organizarea contabilității la SC IVCOSTA MOTOPREST SRL
4.2Modelare conceptuală privitoare la maximizarea creanțelor și minimizarea duratei de încasare a clienților
4.3Analiza decontărilor datoriilor și creanțelor comerciale. Indicatorii și implicațiile
decontărilor datoriilor și creanțelor comerciale.
Concluzii
Bibliografie
CAPITOLUL I
NOȚIUNI FUNDAMENTALE PRIVIND DECONTĂRILE
DATORIILOR ȘI CREANȚELOR COMERCIALE
Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, științifice și practice sunt fără sfârșit atât în ceea ce privește cuprinderea fenomenelor economice cât și al modului în care ele sunt sistematizate, prelucrate și prezentate, astfel că despre ea nu poți să pretinzi că știi totul. Intreprinderile, instituțiile și toate persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „Situații financiare” pentru a fi prezentate utilizatorilor externi, proprietarilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică oferită cu generozitate de contabilitate.
Importanța contabilității în economia modernă este evidentă. Așa se face că următoarele organisme , și reglementări ale acestora pe măsură, se ocupă de organizarea și funcționarea contabilității: IASB – Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate; IFRIC – Comitetul Permanent pentru Interpretarea Srandardelor; Sistemul de conturi „SEC – 95”; Regulamentul Financiar aplicabil bugetului general al Comunității Europene nr.1605/2002; International Financiar Reparting Standard – Standardele Internaționale de Contabilitate (IFRS); Proceduri operaționale –„IFRIC” – emise de Comitetul permanent pentru Interpretarea Standardelor Contabile.
Legislația românească este armonizată cu reglementările europene, sarcinile și
obiectivele fiind foarte mari, poate mai puțin realizările efective din practica economică și unele reglementări ale organelor abilitate cu dezvoltarea ei.
Obiectul contabilității este foarte clar exprimat prin Legea contabilității
nr.82/1991, republicată în anul 2006, art.2, precizează: „Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.”
Organizarea contabilă și asigurarea funcționării ei corespunzător pretențiilor europene este atributul fiecărei persoane juridice deținătoare și administrator de patrimoniu, inițiatoare și decizionară de acte comerciale, economice și bănești (pentru că Legea contabilității nr.82/1991, republicată), contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea și clasarea de documente și alte înscrisuri, ci conturarea și respectarea unor concepții și politicii care să asigure conducerea financiară a intreprinderilor și instituțiilor, intr-o manieră care să corespundă exigențelor acutuale: integrarea europeană, libera circulație a bunurilor și a banilor, transparența în utilizarea resurselor și a fondurilor comunitare, întărirea capacității de rezilență financiară într-o economie concurențială și plină de obstacole. Potrivit prevederilor Regulamentului Financiar al Uniunii Europene nr.1605/2002 (ar.203, 204) contabilitatea oricărei entități cu personalitate juridică funcționează după anumite pricipii și reguli (politici) contabile care își au originea în convenția evaluării, conform căreia exprimarea monetară corectă este regula de fier a contabilității.
1.1 Delimitări și structuri privind decontările cu terții
Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor (obligațiilor) și creanțelor (drepturilor) unității patrimoniale în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, unitățile din cadrul grupului, asociații, acționarii, diverși debitori și creditori și alte persoane fizice sau juridice. Relațiile economico-financiare cu partenerii săi sunt evidențiate în contabilitate prin utilizarea clasei conturilor de terți (clasa 4). Din operațiile ce privesc relațiile menționate, contabilitatea financiară a intreprinderii, înregistrează atât obligațiile cât și drepturile. Operațiile economico-financiare generează, pe de o parte, dreptul de încasare sau creanțe pe seama terților și, pe de altă parte, generează obligații de plată sau datorii față de terți.
Creanțele reprezintă drepturile bănești ale intreprinderii rezultate din vânzarea de bunuri, efectuarea de servicii, achitarea în plus a unor impozite, decontarea curentă de grup, participație sau asociație de capital, precum și de regularizare între exercițiile financiare.
Datoriile reprezintă obligațiile bănești ale intreprinerii față de terțe persoane fizice sau juridice, private sau publice, rezultate din primirea de bunuri, prestarea de servicii, remunerarea muncii, impozite, taxe, contribuții, decontări curente de grup, participație sau asociație de capital, precum și de regularizare între exercițiile financiare.
Evidențierea efectivă a creanțelor și datoriilor se înregistrează în baza documentelor justificative (factură, chitanță, ștat de plată, decont, listă de avans). Dacă operațiunea are loc înainte ca documentul justificativ să fi sosit sau înainte ca acesta să fie întocmit, atunci înregistrarea se va face în conturile de așteptare “Furnizori-facturi nesosite”(408) și “Clienți-facturi de întocmit”(418) până la apariția documentului, când va avea loc transferul în conturile de creanță sau de datorii, regularizările corespunzătoare. Avansurile acordate furnizorilor pentru livrări de bunuri, executări de bunuri și prestații de servicii care urmează a fi primite se înregistrează în contabilitate în contul “ Furnizori-debitori” (409), iar pentru contabilitatea avansurilor primite de la clienți se folosește contul “Clienți-creditori”(419).
Contabilitatea furnizorilor și clienților, a celorlalte datorii și creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii și clienții pot fi interni și externi, iar în cadrul acestora, se grupează pe termene de plată sau de încasare (pe termen lung-peste 5 ani, pe termen mediu-1-5 ani și pe termen scurt-sub un an).
Din punct de vedere al contabilității, terții reprezintă persoane juridice și fizice cu care intreprinderea intră în relații bănești pentru a-și realiza obiectul său de activitate. Aceste relații, după conținutul lor, pot fi de mai multe feluri:
În ceea ce privește modul de evaluare, potrivit Legii contabilitații, creanțele și datoriile unitații patrimoniale se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală, adică valoarea efectivă în momentul apariției lor. Există posibilitatea ca la inventariere valoarea unor astfel de creanțe să fie diferită de valoarea lor nominală. În aceste condiții se va aplica principiul prudenței și se va ține seama de deprecierea acestora când se vor constitui provizioane pentru deprecierea creanțelor sau provizioane reglementate pentru datoriile în devize. În acest fel în documentele de sinteză se va asigura o imagine fidelă asupra drepturilor și obligațiilor unitații patrimoniale în cauză.
Un alt principiu necesar a se aplica este cel al independenței exercițiilor, care impune delimitarea pentru fiecare exercițiu a tuturor cheltuielilor și veniturilor ce aparțin exercițiului respectiv. În clasa conturilor de terți întâlnim astfel conturi de regularizare ce pot fi asimilate unor creanțe și, respectiv datorii ale exercițiului curent față de exercițiile următoare.
Atunci când unitatea are relații care se concretizează în creanțe și datorii exprimate în devize, înregistrarea acestora în contabilitate se face atât în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiunilor, cât și in devize. Operațiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoașterii inițiale în moneda de raportare, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare și moneda străină la data efectuării tranzacției. Variația cursului de schimb determină apariția unor diferențe favorabile sau nefavorabile de curs valutar. La încasarea sau plata creanțelor și, respectiv datoriilor, aceste diferențe se regăsesc în venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar după cum evoluția cursului a fost favorabilă (crescătoare în cazul încasării creanțelor și descrescătoare în cazul plății datoriilor) sau nefavorabilă (descrescătoare în cazul încasării creanțelor și crescătoare în cazul plății datoriilor).
Tot ca urmare a respectării principiilor fundamentale ale contabilității, trebuie menționat faptul că nu este permisă compensarea creanțelor cu datoriile. Ele trebuie să apară separat în conturile unității patrimoniale pentru ca în final să se respecte principiul de imagine fidelă a patrimoniului.
1.2 Principalele obiective ale contabilității decontărilor datoriilor și creanțelor comerciale
Se știe că obiectivul principal al contabilității îl constituie asigurarea unei imagini fidele, clare și complete a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute, dar și pentru realizarea acestui obiectiv trebuie respectate cu bună credință, regulile privind evaluarea patrimoniului și celelalte norme și principii contabile. În aceste condiții unul dintre cele mai importante principii, cel al continuitații activității agentului economic, poate fi asigurat numai în situația realizării echilibrului dintre venituri și cheltuieli, dintre încasări și plăți. Relația ce se stabilește pe linia echilibrului în privința decontărilor cu partenerii are o importanță deosebită dacă se are în vedere și faptul că în situația blocajului financiar (și în cel mai rău caz al falimentului) cei mai afectați de acest lucru sunt partenerii de natura furnizorilor și clienților. Urmărirea continuă a realizării acestui echilibru presupune printre altele controlul permanent al capacității de plată a unității și al ratei autonomiei financiare. Pentru a se putea organiza un control eficient în acest sens, contabilitatea terților are următoarele obiective:
cunoașterea în orice mn venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar după cum evoluția cursului a fost favorabilă (crescătoare în cazul încasării creanțelor și descrescătoare în cazul plății datoriilor) sau nefavorabilă (descrescătoare în cazul încasării creanțelor și crescătoare în cazul plății datoriilor).
Tot ca urmare a respectării principiilor fundamentale ale contabilității, trebuie menționat faptul că nu este permisă compensarea creanțelor cu datoriile. Ele trebuie să apară separat în conturile unității patrimoniale pentru ca în final să se respecte principiul de imagine fidelă a patrimoniului.
1.2 Principalele obiective ale contabilității decontărilor datoriilor și creanțelor comerciale
Se știe că obiectivul principal al contabilității îl constituie asigurarea unei imagini fidele, clare și complete a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute, dar și pentru realizarea acestui obiectiv trebuie respectate cu bună credință, regulile privind evaluarea patrimoniului și celelalte norme și principii contabile. În aceste condiții unul dintre cele mai importante principii, cel al continuitații activității agentului economic, poate fi asigurat numai în situația realizării echilibrului dintre venituri și cheltuieli, dintre încasări și plăți. Relația ce se stabilește pe linia echilibrului în privința decontărilor cu partenerii are o importanță deosebită dacă se are în vedere și faptul că în situația blocajului financiar (și în cel mai rău caz al falimentului) cei mai afectați de acest lucru sunt partenerii de natura furnizorilor și clienților. Urmărirea continuă a realizării acestui echilibru presupune printre altele controlul permanent al capacității de plată a unității și al ratei autonomiei financiare. Pentru a se putea organiza un control eficient în acest sens, contabilitatea terților are următoarele obiective:
cunoașterea în orice moment a nivelului creanțelor și datoriilor agentului economic;
urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienți și debitori, precum și achitarea în termen a datoriilor față de furnizori,creditori, personalul unității, bugetul statului;
soluționarea corectă și în termen legal a decontărilor din operații în curs de clarificare;
soluționarea corectă a deprecierilor constatate asupra creanțelor sau datoriilor, precum și a creșterilor de valoare a acestora.
Pe parcursul realizării acestor obiective se urmărește în permanență respectarea principiului necompensării care precizeză că: ”este interzis a se efectua compensarea între posturile de activ și cele de pasiv, între creanțe și datorii, între posturile de cheltuieli și venituri”. Așa cum nu este admisă compensarea posturilor de cheltuieli cu cele de venituri, nu este admisă nici compensarea între creanțe și datorii. Deci, în principiu, nu se poate opera compensarea între datoriile și creanțele referitoare la același terț, cu excepția cazurilor în care a fost perfectat un acord scris de compensare, în acest sens se poate reține OG. Nr.3/1995 care prevede că: „în situația existenței de creanțe și datorii la același agent economic, se poate proceda la regularizarea pe bază de proces verbal încheiat între părți, stabilindu-se diferențele de plătit sau încasat, după caz.” Dar principiul non-compensării nu trebuie absolutizat. O precizare concretă în acest sens se găsește în Standardul de Contabilitate Internațională nr.11 care prevede următoarele: „poate să apară ca necesară considerarea, ca un ansamblu unic al contractelor încheiate cu același client sau cu clienți diferiți, în măsura în care aceste contracte sunt negociate ca un singur ansamblu sau ele se atașează unuia și aceluiași proiect”.
Un element important al contabilității relațiilor cu terții este legat de regimul reducerilor și momentul acordării lor. Astfel, în practică se întâlnesc adesea situații în care furnizorul acordă la valoarea rezultată din aplicarea prețului sau tarifului negociat o serie de reduceri. Literatura și practica în domeniu distinge două tipuri de reduceri: reduceri cu caracter comercial și reduceri cu caracter financiar.
Reducerile cu caracter comercial cuprind: rabaturi, remize, risturne.
a) rabaturile reprezintă reduceri excepționale practicate asupra prețului de vânzare convenit dinainte, atunci când se constată defecte de calitate sau abateri de la standarde, la bunurile ce fac obiectul tranzacției ;
b) remizele reprezintă reduceri practicate în mod obișnuit asupra prețului curent de vânzare, luându-se în considerare volumul vânzărilor (de exemplu peste 10.000 de bucăți se acordă 10% reducere oricărui cumpărător) sau calitatea clientului (se ține cont de poziția preferențială a unui anumit cumpărător în clientela întreprinderii). Remizele se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra prețului curent de vânzare ;
c) risturnele sunt reducerile de preț calculate asupra ansamblului de operații efectuate cu același terț în cursul unei perioade determinate. Reducerile comerciale amintite anterior nu se înregistrează în contabilitate, dacă sunt acordate în momentul facturării. Astfel, se va înregistra în contabilitate doar valoarea netă comercială rezultată ca urmare a aplicării acestor reduceri.
În situația în care reducerile comerciale se acordă ulterior, după ce a avut loc livrarea mărfurilor și expedierea facturii, acestea sunt înscrise în facturi distincte de reduceri. În aceste cazuri, reducerile trebuie contabilizate, deoarece modifică nivelul facturii inițiale.
Reducerile cu caracter financiar se reprezintă sub forma sconturilor de decontare și constau în reducerile acordate clienților care își achită cumpărăturile înaintea termenului normal de exigibilitate. Scontul de decontare se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii facturii la prețul curent sau asupra valorii nete comerciale în cazul în care s-au acordat și reduceri comerciale.
Sconturile de decontare se înregistrează în contabilitate astfel: sub formă de cheltuială financiară în contabilitatea furnizorului; sub formă de venituri financiare în contabilitatea clientului.
Justificarea este următoarea: furnizorul care a acordat această reducere înregistrează o cheltuială, dar își încasează creanța față de clienți cu una sau mai multe luni mai devreme. Scontul de decontare acordat de furnizor reprezintă costul financiar al procurării acestor fonduri mai devreme; clientul care beneficiază de această reducere, pentru că plătește înainte ca angajamentul său financiar să fi devenit scadent, înregistrează un venit. Scontul de decontare este pentru client randamentul financiar al plasării fondurilor sale.
În ceea ce privește metodologia de calcul, menționăm faptul că reducerile se determină în cascadă, cele comerciale și apoi cele fiscale.
1.3 Definirea și structura decontărilor datoriilor și creanțelor comerciale
În vederea realizării obiectului lor de activitate, agenții economici intră în relații economice diverse în cadrul proceselor de aprovizionare și desfacere, relații din care se nasc drepturi (creanțe) și obligații (datorii). În marea lor diversitate, aceste relații se întrepătrund într-un circuit în care fiecare agent economic se află în dublă ipostază, atât de vânzător cât și de cumpărător.
Furnizorii sunt persoanele juridice sau fizice cu care intreprinderea intră în relații comerciale de cumpărare de bunuri, de executarea unor lucrări sau prestarea unor servicii necesare realizării obiectului său de activitate. Din aceste relații rezultă datorii ale intreprinderii care trebuie plătite imediat sau la o anumită scadență.
Cliențiii sunt persoane fizice sau juridice în calitate de cumpărător ori beneficiar potențial sau efectiv al unor bunuri materiale sau servicii oferite spre vânzare de către un agent economic vânzător. În categoria clienți se încadrează creanțele față de terți, generate de vânzarea pe credit a bunurilor sau serviciilor ce fac obiectul activității intreprinderii.
Structura decontărilor cu furnizorii și clienții este în așa mod concepută încât reflectă în succesiunea fazelor circuitului economic, modalitatea în care unitățile patrimoniale își reglementează decontările, astfel: în cadrul procesului de aprovizionare, față de furnizori, în cadrul procesului de desfacere, față de clienți.
În planul de conturi general, decontările cu furnizorii și clienții sunt structurate astfel: Grupa 40 “Furnizori și conturi asimilate”;Grupa 41 “Clienți și conturi asimilate”
Prezentarea datoriile comerciale
Din consultarea literaturii de specialitate putem spune că datoriile exprimă valoarea resurselor străine folosite de întreprindere pe o perioadă mai mare de timp, rezultate din relațiile acesteia cu furnizorii, băncile și statul, cât și cu propriul personal.
Datoriile comerciale sunt datorii din exploatare sau din activitatea de investiții ce apar ca urmare a derulării operațiilor de aprovizionare a unităților patrimoniale cu cele necesare în vederea desfășurării în bune condiții a activității lor. Obligațiile unităților patrimoniale față de furnizorii lor se ridică la nivelul valorii bunurilor, lucrărilor și serviciilor primite, inclusiv cota de TVA aferentă. Cu alte cuvinte, valoarea de înscriere a datoriei intrate în patrimoniu este valoarea ei nominală de rambursare.
Specific faptul că în contabilitate se înregistrează doar datoriile certe față de furnizori. Datoria devine certă în momentul transferului de proprietate pentru bunuri, respectiv în momentul realizării lor pentru lucrări și servicii. Legea poate impune societății comerciale să-și respecte obligațiile, ca o consecință a unui contract sau a unei cerințe legale. În mod normal, acestea reprezintă sume de bani ce trebuie plătite pentru bunuri și servicii primite. În contabilitatea analitică, furnizorii se grupează în interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată (pe termen lung-peste 5 ani, pe termen mediu- 1–5 ani, pe termen scurt-sub un an). Se ține de asemenea evidența pe fiecare persoană fizică sau juridică.
Factura este documentul de bază utilizat pentru consemnarea transferului de proprietate sau a realizării lucrărilor sau serviciilor. Stingerea obligațiilor față de furnizori se face prin achitarea contravalorii datoriilor cu numerar, prin operațiuni de decontare fără numerar sau prin efecte comerciale.
Prezentarea creanțele comerciale
La fel ca și la datorii, cea mai mare parte a creanțelor agenților economici sunt legate direct de activitatea de exploatare, adică de acel domeniu care face obiectul principal al funcționării lor, așa cum rezultă din statutul societății. În aceste condiții creanțele comerciale apar ca urmare a vânzării producției, respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor. Aceste relații de decontare se evidențiază în contul de rezultat prin prisma veniturilor din exploatare. Creanțele întreprinderii față de clienții săi își au izvorul în schimburile ce apar ca urmare a unei comenzi ferme din partea clientului și acceptată de producător sau având ca bază contracte încheiate. Creanțele devin certe, sigure, în momentul transferului de proprietate pentru vânzări și în momentul realizării lor pentru lucrări și servicii. Transferul de proprietate se produce în momentul livrării bunurilor, respectiv al realizării lucrărilor sau prestațiilor de servicii, moment care în practică corespunde cu facturarea.
Pe baza facturii, creanțele se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare în patrimoniu care corespunde cu valoarea lor nominală, adică cu totalul de plată (valoare în preț + TVA). În cazul în care se acordă reduceri comerciale, valoarea nominală este dată de valoarea netă comercială, la care se adaugă TVA. În situația în care se acordă clienților și reduceri financiare, valoarea nominală a creanței este dată de valoarea netă comercială, scontul acordat înregistrându-se separat ca o cheltuială financiară. Scontul obținut de partener va reduce în final valoarea creanței inițiale printr-o înregistrare ulterioară.
Creanțele în devize se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de
schimb în vigoare la data efectuării operațiunilor, cât și în devize. Contabilizarea operațiilor exprimate în valută și decontate până la sfârșitul exercițiului financiar presupune recunoașterea unui venit sau a unei cheltuieli din diferențe de curs valutar după cum evoluția cursului a fost favorabilă (crescătoare) sau nefavorabilă (descrescătoare).
Creanțele se recunosc inițial în contabilitate la valoarea nominală. Ulterior, aplicând principiul prudenței, cu ocazia inventarierii la sfârșitul exercițiului financiar, se va constitui ajustări pentru deprecierea creanțelor –clienți (contul 491).
Deprecierea creanțelor intervine atunci când valoarea stabilită la inventar (valoarea de inventar sau valoarea actuală) este mai mică decât valoarea contabilă (valoarea de intrare mai puțin ajustările pentru depreciere deja acumulate din perioadele precedente). În cazul creanțelor valoarea de inventar se stabilește în funcție de valoarea probabilă de încasat. La inventar, creanțele comerciale pot fi:
1. creanțe ordinare – creanțe care nu prezintă riscuri privind încasarea lor.
2. creanțe incerte – creanțe a căror recuperare este incertă, deoarece situația financiară a debitorului este compromisă ( faliment, incapacitate temporară de plată, etc.)
3. creanțe litigioase – creanțe contestate ca valori de către debitori.
4. creanțe irecuperabile – acele creanțe pierdute definitiv de către societate.
Stingerea creanțelor față de clienți se face prin încasarea contravalorii acestora prin numerar, fără numerar sau prin efecte comerciale.
Clienții devin incerți în cazul în care creanțele nu s-au încasat la termenul fixat și există condiții care determină lipsa de încredere în solvabilitatea partenerilor comerciali (lichidare, succesiune etc.). Clienții trec în categoria clienților în litigii in situația în care s-a deschis o acțiune juridică pentru decontarea creanțelor. Se mai utilizează și noțiunea de creanțe dubioase atunci când clienții incerți pot deveni irecuperabili.
Concluzii
Creanța curentă este recunoscută în bilanț atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere și creanța curentă are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil.
Datoria curentă este recunoscută în bilanț în momentul în care este probabil că o ieșire de resurse, purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligații prezente, iar valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil. În practică obligațiile rezultate din contracte în care nu s-au respectat încă obligațiile contractuale (de exemplu, datoriile pentru stocuri comandate, dar neprimite înca) nu sunt în general recunoscute ca datorii în situațiile financiare. Totuși astfel de obligații pot corespunde definiției datoriilor și, în cazul în care criteriile de recunoaștere sunt îndeplinite în anumite circumstanțe, acestea pot fi recunoscute. În astfel de circumstanțe recunoașterea datoriilor implică și recunoașterea activelor sau a cheltuielilor aferente.
CAPITOLUL II
DEPENDENȚA ORGANIZĂRII CONTABILITĂȚII DATORIILOR ȘI CREANȚELOR COMERCIALE ALE UNITĂȚII ECONOMICE, DE PROFILUL ACTIVITĂȚII ȘI DE ALTI FACTORI
2.1. Organizarea contabilității datoriilor și creanțelor comerciale dependente de formele de aprovizionare și desfacere
Documente justificative privind datoriile și creanțele comerciale
Cunoașterea contabilă începe cu consemnarea și culegerea informațiilor, a datelor despre obiectul contabilității, despre patrimoniul întreprinderii.
Consemnarea și culegerea informațiilor asigură contabilității fondul brut de date în legătură cu existența, starea și mișcările patrimoniului. Acest proces se realizează cu ajutorul documentelor.
În sfera contabilității se cuprind numai acele documente care consemnează operații ce se înscriu în limitele funcției financiar-contabile a unității economice.
Legea contabilității prevede că “orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitate de document justificativ.” În continuarea legii se precizează că „documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Documente contabile justificative
Din cadrul acestor documente fac parte: Factura fiscală, Avizul de însoțire a mărfii, Dispoziția de livrare, Nota de recepție și constatare de diferențe, Chitanța fiscală, Jurnalul de vânzări, Jurnalul de cumpărări, etc. Reglementările de natură juridică, fiscală și contabilă impun ca pentru orice tranzacție de vânzare-cumpărare să se întocmească factură fiscală.
Factura fiscală ( cod 14-4-10/aA)este documentul comercial care descrie în termeni generali tranzacțiile de vânzare-cumpărare efectuate între doi agenți economici: unul numit furnizor, pentru care operația reprezintă o vânzare, iar celălalt, numit client, pentru care aceeași operație reprezintă o cumpărare. Factura se întocmește, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, de furnizor/client, în trei exemplare, de către compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, se semnează de către compartimentul emitent și servește ca:
– document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate; document de însoțire a mărfii pe timpul transportului; document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.
Factura este un document tipizat și cu regim special de înscriere și numerotare care cuprinde informații privind: data și numărul de ordine al facturii; denumirea furnizorului și adresa sa (forma juridică, numărul de înmatriculare în Registrul comerțului, codul fiscal, sediul social, contul bancar); denumirea cumpărătorului și adresa sa (forma juridică, codul fiscal, sediul social, contul bancar); denumirea precisă, unitatea de măsură, cantitatea, prețul unitar fără TVA, valoarea exclusiv TVA și valoarea TVA pentru fiecare din bunurile livrate sau serviciile prestate; totalul facturii exclusiv TVA, totalul TVA și totalul de plată; reducerile comerciale și eventualele majorări; alte mențiuni. Circulă, la furnizor: la compartimentul în care se efectuează operațiunea de control financiar preventiv pentru acordarea vizei (toate exemplarele); viza de control financiar preventiv se acordă numai pe exemplarul 3; la compartimentul desfacere, în vederea înregistrării în evidențele operative și pentru eventualele reclamații ale clienților (exemplarul 2 al facturii, la care se anexează dispoziția de livrare); la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 3);
Se arhivează, la furnizor: la compartimentul desfacere (exemplarul 2); la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 3).
Avizul de însoțire a mărfii (cod 14-3-6 aA), servește ca document pentru eliberarea din magazie a bunurilor materiale destinate vânzării, trimise spre prelucrare la terți, în custodie sau păstrare, pentru scăderea din gestiunea furnizorului, pentru întocmirea facturii, ca document de însoțire pe timpul transportului, ca document de recepție la cumpărător atunci când nu s-a întocmit factura și nota de recepție. Se întocmește în trei exemplare de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, datorită unor condiții obiective și cu totul excepționale, făcându-se mențiunea „Urmează factura”. Pentru bunurile livrate cu aviz de însoțire a mărfii, factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data livrării, fără a depăși finele lunii în care a avut loc livrarea. Este un document tipizat cu regim special de înscriere și numerotare care cuprinde informații privind: data și numărul de ordine al avizului de însoțire a mărfii; denumirea furnizorului și adresa sa (forma juridică, codul fiscal, sediul social, contul bancar); denumirea cumpărătorului și adresa sa (forma juridică, codul fiscal, sediul social, contul bancar); specificația (produse, ambalaje, etc.), unitatea de măsură, cantitatea livrată, prețul unitar (fără T.V.A), valoarea; totalul avizului de însoțire a mărfii; alte mențiuni.
Circulă, la furnizor: la delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru semnare de primire (exemplarul 1); la compartimentul de desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea facturii (exemplarele 2 și 3); la compartimentul financiar-contabil, atașat la factură (exemplarul 3);
Se arhivează, la furnizor: la compartimentul desfacere (exemplarul 2); la compartimentul financiar-contabil, atașat la exemplarul 3 al facturii (exemplarul 3);
Dispoziția de livrare (cod 14-3-5), reprezintă documentul pe baza căreia se realizează eliberarea din magazie (depozit) a bunurilor materiale, scăderea din gestiunea furnizorului și întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau a facturii, după caz.
Notă de recepție și constatare de diferențe, servește ca: document pentru recepția bunurilor aprovizionate; document justificativ pentru încărcare în gestiune; act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție; și document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se folosește ca document distinct de recepție în cazul: – bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite; bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare; bunurilor materiale procurate de la persoane fizice; bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare; bunurilor materiale care prezintă diferențe de recepție; mărfurilor intrate în gestiunile la care evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul sau en-gros.
În alte cazuri decât cele menționate mai sus, recepția și încărcarea în gestiune, după caz, și înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factura, avizul de însoțire a mărfii etc.). Se întocmește în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la recepție se constată diferențe, Nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituit. În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii.
Datele de pe verso formularului se completează numai atunci când se constată diferențe la recepție. Circulă: la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele); la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii); la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite.
Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:
– denumirea unității;
– denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;
– numărul facturii/avizului de însoțire a mărfii;
– numărul curent, denumirea bunurilor recepționate, U/M, cantitatea conform documentelor însoțitoare, cantitatea recepționată, prețul unitar și valoarea;
– numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei de recepție, data primirii în gestiune și semnătura gestionarului;
– prețul de achiziție al cantității recepționate, adaosul comercial unitar și total, prețul de achiziție unitar plus adaosul comercial, valoarea la preț de vânzare, inclusiv tva.
Bonul fiscal, servește ca document justificativ pentru încasările efectuate în numerar. Este document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate. Se tipareste , pentru fiecare sumă, de către casierul unității și se semnează de acesta și circulă la depunător/plătitor, cu ștampila unității, iar raportul zilnic este folosit ca document de verificare a operațiunilor înregistrate în registrul de casă. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil. Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul: denumirea unității; codul de identificare fiscală; numărul de înregistrare la oficiul registrului comerțului; sediul (localitatea, strada, numărul); județul; denumirea, numărul și data (ziua,luna, anul) întocmirii formularului numele și prenumele persoanei care depune numerar și ce reprezintă acesta; semnătura casierului pentru plata/încasarea sumei.
Jurnalul pentru vânzări (cod 14-6-17(, servește ca: jurnal auxiliar pentru înregistrarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii; document de stabilire lunară sau trimestrială, după caz, a taxei pe valoare adăugată (T.V.A) colectate; document de control al unor operațiuni înregistrate în contabilitate. Se întocmește într-un exemplar, pe formulare tipizate sau cu ajutorul tehnicii de calcul cu respectarea modelului formularului tipizat, în care se înregistrează, fără ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a T.V.A. colectate. Acest jurnal se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate comune și specifice (facturi fiscale sau alte documente legal aprobate) privind livrările de bunuri și/sau prestările de servicii, pe baza Borderoului de vânzare/încasare și/sau pe baza raportului fiscal de închidere zilnică emis de casele de marcat.
Livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate sunt evidențiate în jurnalul pentru vânzări cu respectarea prevederilor Titlului VI din Codul fiscal precum și a normelor metodologice de aplicare a acestuia. Persoanele impozabile care sunt în regim special de scutire trebuie să țină evidența operațiunilor taxabile și a operațiunilor scutite cu drept de deducere în jurnalul de vânzări, conform art. 152 alin. 3 din Codul fiscal, numai în scopul de a face dovada că nu au depășit plafonul de scutire stabilit, conform legii.
Jurnalul pentru vânzări, circulă la compartimentul financiar-cotabil, pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la T.V.A.; și se arhivează în cadrul aceluiași compartiment.
Jurnalul pentru cumpărări (cod 14-6-17 b), servește ca: jurnal auxiliar pentru înregistrarea achizițiilor de bunuri și servicii; document de stabilire lunară sau trimestrială, după caz, a taxei pe valoarea adăugată deductibile; document de control al unor operațiuni înregistrate în contabilitate.
Se întocmește într-un exemplar, având paginile numerotate, în care se înregistrează fără ștersături și spații libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a T.V.A. deductibile, pe baza documentelor prevăzute la art. 145 alin. 8 și alin. 9 din Codul fiscal. Plătitorii de taxă pe valoarea adăugată cu regim mixt întocmesc jurnale separate pentru achizițiile de bunuri sau servicii destinate realizării de operațiuni care dau drept de deducere a T.V.A., pentru achizițiile de bunuri sau servicii destinate realizării de operațiuni care nu dau drept de deducere a T.V.A., și pentru achizițiile de bunuri sau servicii destinate atât realizării operațiunilor care dau drept de deducere, cât și celor care nu dau drept de deducere a T.V.A. Achizițiile destinate realizării operațiunilor pentru care se aplică reguli speciale se evidențiază în jurnale de cumpărări separate de operațiunile pentru care se aplică regimul normal de taxă pe valoare adăugată. Achizițiile de bunuri și servicii sunt evidențiate în jurnalele pentru cumpărări cu respectarea prevederilor din Titlul VI – T.V.A. a Codului fiscal precum și a normelor de aplicare a acestuia. Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pentru care perioada fiscală este trimestrul vor totaliza informațiile evidențiate în jurnalul de cumpărări numai la finele trimestrului.
Jurnalul pentru cumpărări circulă la compartimentul financiar-contabil, pentru verificarea sumelor înscrise în conturi și a respectării dispozițiilor legale referitoare la T.V.A.; și se arhivează în cadrul aceluiași compartiment.
2.2.Contabilitea datoriilor și creanțelor comerciale în funcție de instrumentele de plată folosite
Prezentarea efectelor de comerț
Efectele comerciale sau efectele de comerț sunt înscrisurile care comportă obligația unei persoane numită debitor de a plăti sau de a face să se plătescă unei alte persoane numită creditor o sumă de bani la o zi determinată (scadență) și intr-un loc determinat (loc de plată). Ele pot fi cedate, vândute ori transmise.
Efectele de comerț trebuie să îndeplinească condițiile de formă și de fond prevăzute de reglementările în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.
Efectele de comerț pot fi cambia ( numită și trata) și biletul la ordin.
CAMBIA – trata (numită și scrisoare de schimb) sau polița (lettre de change, gezogener Wechsel, promissorz note) este înscrisul prin care o persoană (creditorul) numită trăgător, da ordin altei persoane, numita tras,
să plătească o sumă de bani unei persoane numită beneficiar la o data determinata si
într-un loc determinat.
BILETUL LA ORDIN (billete a ordre, eigener Wechsel, bill of exchange) este înscrisul prin care o persoană, numită subscriptor sau emitent, se obligă să plătească o sumă de bani unei persoane numită beneficiar, la o dată determinată și într-un loc determinat. În biletul la ordin, trăgătorul și trasul se contopesc în persoana emitentului . Prin biletul la ordin o persoană se angajează să plătească beneficiarului suma prevăzută în acest înscris, la scadență, sumă care reprezintă valoarea mărfurilor primite pe credit.
se obligă
Debitorul (trasul) ––––––> Creditorului(trăgătorului)
să plătească
necondiționat
În calitate de instrument de stingere a datoriilor comerciale, biletul la ordin este utilizat mai ales de marile intreprinderi. Deoarece biletul la ordin este uneori transmis cu întârziere, în vederea mobilizării creditelor, beneficiarii lor preferă să se deconteze cu clienții prin intermediul cambiilor. Cambia și biletul la ordin se girează, se protestează, se plătesc, se prescriu etc. Ele pot fi exprimate în monedă națională sau în devize.
Efectele comerciale mai sunt și: cecul, conosamentul, recipisa warant.
CECUL este un instrument de plată, complet și formal, fiind lipsit de funcția de instrument de credit, și cuprinde ordinul adresat de o persoană numită trăgător, unei alte persoane numită tras, de a plăti posesorului la vedere o sumă de bani determinată. Din definiție, rezultă că cecul implică, la fel ca și cambia, trei persoane : Trăgătorul, trasul și beneficiarul. În România, cecul nu poate fi tras decât asupra unei bănci și nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec.
De exemplu, întreprinderea a vândut produse unui client și dorește confirmarea în scris a capacității de plată a acestuia. În acest caz va solicita semnarea de către client a unei trate sau va primi sub semnătura acestuia un bilet la ordin. În continuare, aceste efecte pot fi decontate la termenul de scadență înscris în cadrul lor, pot fi scontate imediat la bancă, caz în care banca devine la rândul său proprietatea efectului și va încasa la scadență creanțe de la client, pot fi valorificate ca titluri de valori la bursa de valori sau transferate altei persoane cu dreptul de creanță. Ca și în cazul celorlalte două instrumente de plată, alături de biletul la ordin și trată, cecul cuprinde următoarele elemente: denumirea de CEC, înscrisă în textul titlului; ordinul necondiționat de a plăti o sumă determinată inclusă în textul tipărit al formularului de CEC; numele aceluia care trebuie să plătească prin denumirea bănci pe fiecare CEC, indicarea locului unde se efectuează plata – locul desemnat alături de numele trasului; indicarea datei și a locului unde a fost emis cecul; semnătura aceluia care emite cecul, trăgătorul fiind acela care garantează plata.
Până la scadența efectelor comerciale pot interveni operațiuni de andosare și avalizare, legate de circulația lor. Andosarea sau girarea reprezintă scrierea pe versoul titlului de valoare, a documentului a obligației de plată a noului debitor, față de creditor. Dacă un client emite un bilet la ordin în care se stabilește „ Plătiți suma de la data de persoanei”. Dacă acesta are nevoie de bani mai repede decât data stabilită prin ordinul de plată îl va putea folosi ca instrument de plată dacă face andosarea ordinului de plată. Dar pentru aceasta este necesar să existe o garanție a plății datoriei noului debitor către creditor și se face avalizarea.
Avalizarea reprezintă garanția înscrisă pe cambie sau în afara acesteia de către o persoană fizică sau juridică care se angajază să achite contravaloarea tranzacției în cazul în care nici unul din ceilalți debitori nu o face. Deci persoana care a avalizat cambia garantează până la scadență . Avalizarea se poate face o singură dată iar andosarea de câte ori este posibil. În cadrul decontării efectelor comerciale poate interveni și situația în care clientul plătește datoria înainte de scadență, iar furnizorul îi acordă un comision pentru încasarea mai devreme a creanței.
Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei numit girant transmite altei persoane numită girator dreptul încorporat în cambie printr-o declarație scrisă și semnată pe titlu. Practic girul se realizează printr-o mențiune făcută pe spatele cambiei care cuprinde mențiunea: numele dobânditorului și ordinul adresat trasului sau emitentului de a se face plata aceluia în mâinile căruia se află cambia.
Cesiunea de creanță este un act juridic prin care creditorul numit cedent transferă dreptul său de creanță unei alte persoane numite cesionar. Spre deosebire de gir, cesiunea de creanță devine valabilă numai începând din momentul notificării ei debitorului sau din momentul în care debitorul o acceptă prin act autentic.
Garantarea cambiei, se face prin aval. Avalul reprezintă angajamentul unei terțe persoane numită avalist prin care se obligă să facă plata cambiei garantând astfel executarea obligației de către cel ce trebuie să plătească numit avalizat.
Avalul se poate da fie de tras, fie de trăgător sau chiar de un alt avalist, indicându-se pe cambie mențiunea: „Pentru aval” și se semnează de către avalist.
Plata cambiei se face la scadență cu excepția cazului în care apare mențiunea: „La vedere” când va fi plătită prin simpla ei prezentare. Locul plății este cel arătat în conținutul cambiei și în lipsa acestei mențiuni se va realiza la sediul trasului iar plata se face de către tras și de către avaliști dacă este cazul.
Ordinul de compensare se întocmește între două sau mai multe societăți având drept scop stingerea obligațiilor și creanțelor. Această modalitate de stingere a obligațiilor și creanțelor a fost introdusă mai târziu și este reglementată prin O.U.G. 77/1999. Instituția care ține evidența la nivel național este Institutul de Management și Informatică din cadrul Ministerului Industriei și comerțului.
2.3. Dependența organizării contabilității datoriilor și creanțelor comerciale ale unității economice pe profilul de activitate
Principalele registre contabile
Registrele contabile reprezintă, alături de bilanț și contul de profit și pierdere, cele mai importante documente ale contabilității. Registrele contabile sunt documente specifice cu ajutorul cărora se realizează înregistrarea operațiilor economice și financiare în conturi și furnizarea pe această bază de informații privind situația și mișcarea patrimoniului. Pentru România, Legea contabilității republicată prevede că principalele registre care se folosesc în contabilitate sunt: registru jurnal, registru inventar și Cartea mare.
Registrul-jurnal este folosit pentru înregistrarea cronologică a operațiilor economice și financiare și stabilirea rulajului lunar al acestora.
Atunci când intervin mai multe operațiuni de aceeași natură privind același loc de activitate, acestea pot fi recapitulate într-un document centralizator, pe baza căruia se poate face înregistrarea în Registrul-jurnal. În funcție de specificul activității, se poate opta pentru un „registru-jurnal general” sau a unor „registre-jurnal auxiliare”, pentru operații patrimoniale de aceeași natură.
Orice înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul și data documentului justificativ, explicații privind operațiunile respective și conturile sintetice debitoare și creditoare în care s-au înregistrat sumele corespunzătoare operațiunilor efectuate.
Unitățile care utilizează jurnale auxiliare pot înregistra în Registrul-jurnal sumele centralizate pe conturi, preluate din aceste jurnale.
Registrul-inventar servește pentru înregistrarea tuturor elementelor patrimoniale de active, datorii și capitalul propriu, grupate după natura lor, potrivit posturilor din bilanțul contabil, inventariate în conformitate cu prevederile legale. Elementele patrimoniale din Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care susțin posturile din bilanț.
Registrul-inventar se întocmește la înființarea unității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării unității, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege pe bază de inventar faptic. În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registru-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele intrărilor și se scad rulajele ieșirilor de la data inventarierii până la data încheierii exercițiului financiar.
Registrul Cartea-mare este un document contabil prevăzut de lege prin intermediul căruia se înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările care s-au efectuat în Registrul-jurnal. În Registrul Cartea-mare se stabilește situația fiecărui cont cu datele privind soldul inițial, rulajele debitoare, rulajele creditoare și soldul final.
Ministerul Finanțelor a stabilit Cartea-mare în două variante:
– sub forma unor foi volante format A3, tipizate pe ambele fețe,care servesc pentru stabilirea rulajelor lunare și a soldurilor pe conturi sintetice, pentru uzul unităților care aplică forma de înregistrare „pe jurnale”.
– sub forma unor foi volante format A4, tipărite pe ambele fețe denumite și „șah”.
Cartea-mare stă la baza întocmirii balanței de verificare prin intermediul căreia se validează corectitudinea aritmetică a înregistrărilor efectuate pe parcursul unei luni și de la începutul anului în Registrul-jurnal și Cartea-mare.
Registrele de contabilitate, precum și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate se păstrează în arhiva întreprinderilor și firmelor timp de zece ani, cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite: situațiile financiare anuale și ștatele de salarii se păstrează 50 ani.
Registrele de contabilitate, precum și documentele justificative se păstrează în arhivă, de regulă în forma lor originală, grupate în funcție de natura operațiilor și în ordine cronologică, în cadrul exercițiului financiar la care se referă.
Registrul-jurnal și registrul-inventar se numerotează, se șnuruiesc și ținute corect, ele pot fi admise ca probă în litigiile unităților patrimoniale, în caz de faliment, precum și în orice alte situații.
Balanța conturilor se întocmește lunar, pe baza fiișelor sintetice. În carul său se stabilesc soldurile și rulajele cumulate de la începutul anului, pentru fiecare cont sintetic în parte. De asemenea, pe baza înregistrărilor din contabilitatea analitică, se întocmesc balanțe lunare pentru conturile analitice.
Concluzii
Operațiile economico-financiare se consemnează în momentul efectuării lor, în documente justificative. Acestea sunt întocmite la locul de muncă, unde se produce operația sau participă la înfăptuirea ei.
Întocmirea se face pe formulare tipizate. Documentele folosite care stau la baza înregistrării în contabilitate, sunt documente cu regim special.
CAPITOLUL III
CONTABILITATEA OPERAȚIILOR
PRIVIND DATORIILE ȘI CREANȚELE COMERCIALE
Contabilitatea decontărilor privind datoriile comerciale
Relațiile cu furnizorii se referă la primirea de produse, executarea de lucrări și prestarea de servicii și îmbracă forma obligațiilor față de furnizori. Primul cont din grupa 40 “Furnizori și conturi asimilate” folosit în contabilitatea obligațiilor (datoriilor) și decontărilor cu furnizorii interni și externi este contul :
Se creditează cu: valoarea la preț de cumpărare sau standard (prestabilit) a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, animalelor tinere și la îngrășat, mărfurilor și ambalajelor intrate în patrimoniu, achiziționate cu titlu oneros de la terți pe bază de facturi, prin debitul conturilor 301,302, 303, 304, 346, 345, 357, 358, 361, 371, 381 – după caz -, precum și cu diferențele de preț nefavorabile aferente, în cazul în care evidența acestora se ține la prețuri standard, prin debitul conturilor 308, 348, 368, 378, 388; valoarea materialelor achiziționate, nestocate și consumul de energie și apă (604, 605); valoarea ambalajelor care circulă în regim de restituire, facturate de furnizori (409); valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, mărfurilor etc., achiziționate, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent (601, 602, 607, 608); valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terți (611 la 626, 628, 471); valoarea facturilor primite, în cazul în care acestea au fost evidențiate anterior ca facturi nesosite (408); taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor (4426, 4428); diferențele nefavorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665).
Se debitează cu: plățile efectuate către furnizori (162, 512, 531,541,542); valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (403); diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizor la decontare sau evaluare la sfârșitul exercițiului (765); datoriile prescrise sau anulate (758); valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, predate furnizorului (381); valoarea avansurilor virate furnizorilor cu ocazia regularizării plăților cu aceștia (prin creditul contului 409); valoarea sconturilor obținute de la furnizori (prin creditul contului 767).
Soldul creditor al contului exprimă sumele datorate furnizorilor.
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiilor de plătit pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie etc.). Este un cont de pasiv.
Se creditează cu: valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (401); diferențele nefavorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665).
Se debitează cu: plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale (512); diferențele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor comerciale de plătit sau evaluarea acestora la sfârșitul exercițiului (765).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate terților pe bază de efecte comerciale.
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiilor de plată față de furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale.
Se creditează cu:valoarea imobilizărilor facturate de furnizori, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate de terți pentru realizarea acestor imobilizări (201, 203, 208, 211, 212, 213, 214, 231, 233); obligația de plată a ratelor de leasing financiar pe baza facturilor emise de locator (167); taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor de imobilizări (4426, 4428); diferențele nefavorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665).
Se debitează cu: sumele achitate furnizorilor de imobilizări, precum și valoarea avansurilor decontate furnizorilor de imobilizări (162, 512, 531, 541, 232, 234); valoarea acceptată a efectelor de plătit pentru imobilizări (405); datoriile prescrise sau anulate (758); valoarea sconturilor obținute de la furnizorii de imobilizări (767); diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări la decontare sau evaluare la sfârșitul exercițiului (765).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.
Contul 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiilor de plătă către furnizorii de imobilizări pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie etc.). Este un cont de pasiv.
Se creditează cu: valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit pentru imobilizări (404); diferențele nefavorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665).
Se debitează cu: plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale către furnizorii de imobilizări (512); diferențele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor comerciale de plătit sau evaluarea acestora la sfârșitul exercițiului (765).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări pe bază de efecte comerciale.
Contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate și prestările de servicii, pentru care nu s-au primit facturi.Este un cont de pasiv.
Se creditează cu: valoarea bunurilor aprovizionate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de către furnizori (301, 302, 303, 361, 371, 381, 4428, 604, 605, 611 la 626, 628); diferențele nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente datoriilor către furnizorii pentru care nu s-au primit facturile (665).
Se debitează cu: valoarea facturilor sosite; diferențele favorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului (765).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.
Contul 409 “Furnizori – debitori”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor sau pentru prestări de servicii și executări de lucrări. Este un cont de activ.
Se debitează cu: valoarea avansurilor achitate furnizorilor (512, 531);valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (401);diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente avansurilor acordate furnizorilor (765).
Se creditează cu:valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plăților cu aceștia (401); valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire înapoiate furnizorilor, precum și valoarea ambalajelor degradate (401, 608); valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc (381); diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valută acordate furnizorilor la decontarea acestora sau la sfârșitul exercițiului financiar (665).
Soldul debitor reprezintă avansuri acordate furnizorilor, nedecontate.
Pentru a-și realiza obiectul de activitate în vederea obținerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacții de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii.
Datoriile comerciale se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de plătit și avansurilor acordate furnizorilor.
În funcție de natura activelor cumpărate distingem:
datorii comerciale provenind din cumpărări de bunuri și servicii
datorii comerciale provenind din cumpărări de imobilizări
Contabilitatea datoriilor comerciale se ține cu ajutorul conturilor sintetice, în funcție de natura cumpărărilor:
contul 401 “Furnizori”, cont de pasiv cu ajutorul căruia se ține evidența datoriilor și a decontărilor în relațiile cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrări executate sau servicii prestate;
contul 404 “Furnizori de imobilizări”, cont de pasiv cu ajutorul căruia se ține evidența obligațiilor față de furnizori care decurg din livrările de imobilizări corporale sau necorporale.
Crearea datoriei se înregistrează în contabilitate în creditul contului “Furnizori”, având în contrapartidă un cont de activ, respectiv obiectul aprovizionării (materii prime, materiale, mijloace fixe etc.). Valoarea înregistrată ca datorată către furnizorul respectiv este formată din valoarea elementului achiziționat la care se adaugă procentul de taxă pe valoarea adaugată .
Valoarea TVA se înregistrează în debitul contuluil 4426 “TVA deductibilă”, urmând ca această valoare să fie dedusă din TVA datorată de întreprindere statului.
1. În data de 02.12.2013, S.C.IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. s-a aprovizionat cu mărfuri de la S.C. PANASONIC S.R.L.
a) înregistrarea operației s-a realizat prin metoda inventarului permanent, astfel:
––––––––––––– –––––––––––––
% = 401 “Furnizori” 49.404 lei
371 “Mărfuri” 39.842 lei
4426 “T.V.A. deductibilă 9.562 lei
––––––––––––– –––––––––––––-
În ipoteza utilizării metodei inventarului intermitent, atunci operațiunea de contabilizare a intrărilor se efectuează prin utilizarea conturilor din clasa 6, în funcție de natura elementului. În cazul aprovizionării cu mărfuri se va face următoarea înregistrare:
––––––––––––– –––––––––––––
% = 401 “Furnizori” 49.404 lei
607 “Cheltuieli privind mărfurile” 39.842 lei
4426 “T.V.A. deductibilă 9.562 lei
––––––––––––– –––––––––––––-
b) plata facturii la scadență, peste 60 zile:
––––––––––––– ––––––––––––––
401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 49.404 lei
––––––––––––– ––––––––––––––
2. În data de 04.12.2013 societatea achiziționează materii prime de la S.C. C.N.D.P.I. ROMSOFT S.A. în valoare de 10.000 lei, plata se face pe loc.
cumpărarea de materii prime:
––––––––––––– ––––––––––––
% = 401 “Furnizori” 10.000 lei
301 “Materii prime” 8.065 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 1.935 lei
––––––––––––– ––––––––––––-
plata imediată a facturii de cumpărare:
–––––––––––– –––––––––––––
401 “Furnizori” = 5311 “Casa în lei” 10.000 lei
–––––––––––– –––––––––––––-
În procesul de aprovizionare cu valori materiale de natura stocurilor pot fi constatate și diferențe între valoarea facturată, precum și a cantității facturate cu recepția efectivă, care se consemează în documentele de intrare, respectiv în nota de recepție și constatare de diferențe. Din punct de vedere juridic, lipsurile constatate în procesul de aprovizionare pot fi încadrate fie la lipsuri soluționate, fie la lipsuri nesoluționate. Lipsurile soluționate sunt stabilite în momentul recepției în sarcina unei persoane fizice sau juridice și în acest context, aceste lipsuri pot fi datorate furnizorului, societății de transport sau delegatului propriu .
În funcție de aceste situații urmează ca în contabilitate să se înregistreze cantitatea și valoarea efectiv primită, precum și lipsurile care au fost constatate în raport de situația existentă. În ipoteza că lipsurile sunt din vina societății de transport, de principiu litigiul se soluționează de cumpărător și societatea de transport, furnizorul urmând să-și primească integral drepturile bănești, conform datelor din factura emisă.
Pentru lipsurile constatate, societatea de transport se constituie ca un debitor în contabilitatea cumpărătorului, urmând ca acesta să recupereze debitul de la societatea de transport.
Pornind de la aceste considerente, în contul de mărfuri sau alte elemente de stocuri se va înregistra tot valoarea corespunzătoare cantității efectiv recepționate, precum și TVA-ul aferent acestei valori, iar diferența se înregistrează prin contul 461 “Debitori diverși”, pentru suma constatată lipsă inclusiv TVA-ul aferent.
3. S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. achiziționează la data de 05.12.2013 mărfuri în valoare de 35.700 lei de la S.C. COMTEC 2000 S.R.L. La efectuarea recepției se constată o lipsă în valoare de 200 lei din vina societății de transport.
a) aprovizionare cu mărfuri:
––––––––––––– –––––––––––––
% = 401 “Furnizori” 35.700 lei
371 “Mărfuri” 27.178lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 6.522 lei
461 “Debitori diverși” 2.000 lei
–––––––––––– –––––––––––––-
plata în numerar a facturii de cumpărare:
–––––––––––- –––––––––––-
401 “Furnizori” = 5311 “Casa în lei” 35.700 lei
–––––––––––- –––––––––––-
În ipoteza că lipsurile sunt din vina delegatului propriu, care a însoțit transportul bunurilor ce au fost ridicate de la furnizor, atunci drepturile furnizorului sunt plătite de asemenea integral la nivelul documentelor de facturare acestor valori materiale.
Pentru lipsurile constatate, delegatul se constituie ca un debitor al unității și în acest caz, reflectarea în contabilitate se realizează ca și în cazul lipsurilor din vina societății de transport. Pentru lipsurile constatate din vina delegatului, mai ales la unitățile cu capital de stat, suma imputată nu rămâne la nivelul prețului facturat de către furnizor, ci se pretinde o sumă peste nivelul acesteia, ca preț de imputare care poate fi stabilit la nivelul prețului de vânzare cu amănuntul sau care prin comparație, dacă nu există bunuri care să facă obiectul vânzării cu amănuntul.
Pentru diferența care se impută delegatului peste prețul de facturare a furnizorului se constituie ca un venit și se va înregistra:
––––––––––––- ––––––––––––––
461 “Debitori diverși” = 758 “Alte venituri din exploatare” 100 lei
––––––––––––- ––––––––––––––
În ipoteza că sunt constatate lipsuri care au fost generate de pierderi normale în procesul de aprovizionare, furnizorul urmează să-și primească integral drepturile bănești conform facturii emise. Pentru asemenea lipsuri, pot fi utilizate conturile din clasa 6, incluzându-se în volumul cheltuielilor aceste lipsuri generate de procesul de aprovizionare.
Sub aspectul contului care trebuie utilizat, se poate apela la conturi care au legătură directă cu natura elementului aprovizionat, respectiv 601 în cazul materiilor prime, 607 pentru mărfuri, etc. În această situație a aprovizionării cu pierderi normale înregistrarea în contabilitate se face astfel:
––––––––––––– –––––––––––––
% = 401 “Furnizori” 35.700 lei
371 “Mărfuri” 27.178 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 6.522 lei
607 “Cheltuieli privind mărfurile” 2.000 lei
––––––––––––- –––––––––––––-
Derularea tranzacțiilor de vânzări-cumpărări presupune, într-un mediu de piață concurențial, operarea cu reduceri de preț, destinate să “plătească” fidelitatea unui client, nerespectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de termen a unei datorii și nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce atrage creșterea cifrei de afaceri. În cazul în care societății i se acordă sconturi (reduceri financiare) acestea sunt contabilizate în mod distinct, sub formă de venituri financiare în contabilitatea clientului. Prin diminuarea sumei de plătit de către cumpărător, scontul de decontare un venit financiar pentru clientul care beneficiază de reducere (deoarece el plătește înainte ca angajamentul său financiar să fi devenit scadent).
4. În data de 08.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. achiziționează mărfuri de la S.C. SOMEȘ S.R.L. în valoare de 1800 lei, rabat pentru defecte de calitate 100 lei,remiza 1 pentru vânzări superioare sumei de 1.000 lei este de 5%, remiza 2 pentru poziția preferențială în clientela furnizorului este de 10%, scont de decontare pentru plata înainte de scadență 2%, T.V.A. 19%.
Factura simplificată se prezintă astfel:
Valoarea brută a mărfurilor 1.800 lei
(-) Rabat pentru defecte de calitate 100 lei
1.700 lei
(-) Remiza 1 (pentru vânzări superioare
sumei de 1.000 lei) : 1.700 x 5% 85 lei
1.615 lei
(-) Remiza 2 (pentru importanța clientului):
1.615 lei x 10% 161,50 lei
NETA COMERCIALĂ 1.453,50 lei
(-) Scont de decontare: 1.453,50 x 2% 29,07 lei
NETA FINANCIARĂ 1.424,43 lei
(+) T.V.A.: 1.424,43 x 19% 270,64 lei
NETA DE PLATĂ (TOTAL FACTURĂ) 1.695,07 lei
Această factură, care comportă reduceri comerciale și financiare, se contabilizează astfel:
contabilizarea achiziției mărfurilor:
––––––––––––– ––––––––––––
% = 401 “Furnizori” 1.729,66 lei
371 “Mărfuri” 1.394,89 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 334.77 lei
––––––––––––– ––––––––––––
contabilizarea scontului de decontare obținut:
––––––––––––- –––––––––––––
401 “Furnizori” = % 29,07 lei
767 “Venituri din sconturi obținute”23,45 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 5,62 lei
–––––––––––– –––––––––––––-
Se pune problema înregistrării rabaturilor, remizelor și risturnurilor obținute care s-au acordat ulterior întocmirii facturii de către furnizor.
Înregistrarea reducerilor comerciale ulterioare se realizează prin debitarea contului 658 “Alte cheltuieli din exploatare”. Soluția folosirii acestui cont este discutabilă. Este indicat ca reducerile comerciale obținute ulterior prin facturi distincte să se înregistreze în creditul conturilor de cheltuieli corespunzătoare facturii inițiale. De asemenea, în cazul metodei inventarului permanent pentru cumpărările stocate este necesar și indicat să se folosească contul de stocuri în care s-a înregistrat factura inițială.
5. În data de 08.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL primește de la S.C. GENERAL SECUTITY S.R.L. o factură de reducere conținând risturne în valoare de 200 lei pentru mărfuri aprovizionate, T.V.A. 19%.
––––––––––––– –––––––––––-
401 “Furnizori” = % 238 lei
371 “Mărfuri” 192 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 46 lei
––––––––––––– ––––––––––––
Creditul comercial – acordat de vânzător cumpărătorului, la livrarea mărfurilor – a dat naștere efectelor de comerț, sau titlurilor de credit (comercial). În întreprinderea debitoare decontarea datoriei poate să se facă prin intermediul unei cambii acceptate sau prin emiterea unui bilet la ordin.
Pentru departajarea informațiilor privind datoriile pe credit cambial în vederea unor analize complexe în funcție de natura activelor cumpărate, în contabilitate se utilizează conturile:
403 “Efecte de plătit” care ține evidența biletelor la ordin emise de client, acceptate de furnizor, pentru datorii comerciale.
405 “Efecte de plătit pentru imobilizări” cont de datorii provenind din cumpărări de imobilizări, datorii pentru care au fost emise bilete la ordin acceptate de furnizor.
6. În data de 10.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL. a emis un bilet la ordin cu scadența peste 30 de zile către societatea TRANS DUCAT S.R.L. pentru o datorie de 12.523 lei.
–––––––––––- ––––––––––
401 “Furnizori” = 403 “Efecte de plătit” 12.523 lei
–––––––––––- ––––––––––
) SC IVCOSTA MOTOPREST SRL a achiziționat în data de 12.12.2013 mărfuri de la S.C. EUROCOM S.A. în valoare de 20.000 lei, T.V.A. 24 %:
––––––––––––– ––––––––––––
% = 401 “Furnizori” 23.800 lei
371 “Mărfuri” 19.194 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 4.606 lei
–––––––––––– ––––––––––––
b) Furnizorul acceptă ca decontarea valorii mărfurilor să se facă pe baza unui bilet la ordin care, odată acceptat, se înregistrează în contabilitate:
––––––––––––– ––––––––––––
401 “Furnizori” = 403 “Efecte de plătit” 23.800 lei
––––––––––––– ––––––––––––
c) se plătește înainte de scadență valoarea biletului la ordin și se primește un scont de decontare de 2 %:
––––––––––––– ––––––––––––
403 “Efecte de plătit” = % 23.800 lei
5121 “Conturi la bănci în lei” 23.324 lei
767 “Venituri din sconturi 384 lei
obținute”
4426 “T.V.A. deductibilă” 92 lei
––––––––––––– ––––––––––––
8. În data de 13.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL contractează achiziționarea unui mijloc fix în valoare de 60.000 lei de la S.C. COLECO TRADE S.R.L., acordându-se furnizorului un avans de 20.000 lei.
înregistrarea avansului acordat:
––––––––––––– ––––––––––––
% = 5121 “Conturi la bănci în lei” 24.800lei
232 “Avansuri acordate pentru 20.000 lei
imobilizări corporale”
4426 “T.V.A. deductibilă” 4.800 lei
se primește factura de la furnizor și se recepționează utilajul:
––––––––––––– ––––––––––––
% = 404 “Furnizori de imobilizări” 60.000 lei
2131 “Echipamente tehnologice” 48.387 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 11.613 lei
––––––––––––– ––––––––––––-
achitarea furnizorului, cu reținerea avansului acordat:
––––––––––––– ––––––––––––
404 “Furnizori de imobilizări” = % 60.000 lei
232 “Avansuri acordate pentru
imobilizări corporale” 20.000 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 4.800 lei
5121 “Conturi curente la bănci”35.200 lei
––––––––––––– ––––––––––––-
În procesul de aprovizionare cu valori materiale pot exista și situații de constatare a unor plusuri cantitative și, implicit, valorice, care din punct de vedere al acceptului de către cumpărător pot fi încadrate ca plusuri acceptate sau plusuri neacceptate. Dacă plusurile sunt acceptate de către cumpărător, pentru valorile acceptate care corespund cu datele din factură se contabilizează în mod obișnuit. Pentru plusul acceaptat pentru care nu există documente emise de furnizor, atunci suma se contabilizează prin relația cu contul 408 “Furnizori-facturi nesosite”, iar TVA-ul aferent se consideră ca TVA neexigibilă, devenind deductibilă pe măsura primirii documentelor de la furnizori.
Cumpărătorul va solicita furnizorului să-i transmită factura pentru acest plus și în momentul primirii facturii, furnizorul înregistrat prin contul 408 se transferă la contul 401. Concomitent cu această înregistrare, TVA-ul neexigibilă devine deductibilă.
9. În data de 15.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL achiziționează de la S.C. ROMTELTEKS S.R.L. mărfuri în valoare de 4.000 lei. La recepție se constată un plus în valoare de 500 lei care se admite în gestiune.
a) înregistrarea în contabilitate a mărfurilor contractate:
––––––––––––– –––––––––––-
% = 401 “Furnizori” 4.000 lei
371 “Mărfuri” 3.226 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 774 lei
––––––––––––– ––––––––––––-
b) înregistrarea în contabilitate a plusului constatat la recepție:
––––––––––––– –––––––––––––
% = 408 “Furnizori-facturi nesosite” 500 lei
371 “Mărfuri” 403 lei
4428 “T.V.A neexigibilă” 97 lei
––––––––––––- –––––––––––––
c) primirea facturii pentru diferența acceptată în gestiune:
––––––––––––– –––––––––––––
408 “Furnizori-facturi nesosite” = 401 “Furnizori” 500 lei
––––––––––––– –––––––––––––
Concomitent:
––––––––––––– –––––––––––––-
4426 “T.V.A. deductibilă” = 4428 “T.V.A neexigibilă” 97 lei
––––––––––––– –––––––––––––-
În ipoteza că aceaste plusuri constatate cu ocazia recepției nu le acceptă cumpărătorul deoarece au fost transmise peste prevederile din contract și valorile materiale nu-i sunt necesare, atunci se contabilizează la nivelul facturii pe care a primit-o de la furnizor valorile materiale primite. Diferența constatată în plus nefiind acceptată de către cumpărător nu face obiectul înregistrării prin conturile bilanțiere, ci aceste valori sunt preluate în păstrare sau în custodie de către cumpărător și suma ca atare este evidențiată prin conturile din clasa 8: Debit 8033. Aceste valori reflectate în conturile de ordine și evidență vor rămâne înregistrate până la clarificarea problemelor dintre furnizor și cumpărător, în sensul de trimitere a acestora înapoi la furnizor sau la un alt client al furnizorului.
Indiferent că sunt restituite furnizorului sau livrate unui alt client al acestuia, valorile materiale sunt scoase din contul de ordine și evidență, înregistrându-se: Credit 8033.
În anumie situații, stabilite de regulă prin contracte, clientul acordă furnizorului avansuri bănești în vederea livrării unor bunuri sau servicii, iar în aceste cazuri se constituie o creanță față de furnizor, adică acesta devine creditor.
10. Pentru prestarea unui serviciu, S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL a încheiat un contract cu S.C. GIS S.R.L. prin care se obligă la plata unui avans de 30% din valoarea totală a serviciului, avans care este scadent la 20.12.2013. Valoarea totală a serviciului este de 70.000 lei. Înregistrarea în contabilitate este următoarea:
––––––––––––– ––––––––––––
% = 5121 “Conturi la bănci în lei” 21.000 lei
409 “Furnizori-debitori” 16.935 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 4.065 lei
––––––––––––– ––––––––––––
La decontarea facturii se fac înregistrările:
––––––––––––– ––––––––––––
% = 401 “Furnizori” 70.000,00 lei
628 “Alte cheltuieli cu serviciile 56.451,62 lei
executate de terți”
4426 “T.V.A. deductibilă” 13.548,38 lei
––––––––––––– ––––––––––––
Achitarea furnizorului cu reținerea avansului acordat :
––––––––––––– ––––––––––––
401 “Furnizori” = % 70.000,00 lei
409 “Furnizori-debitori” 16.935,00 lei
4426 “T.V.A. deductibilă” 4.065,00 lei
5121 “Conturi la bănci în lei 49.000,00 lei
––––––––––––– ––––––––––––
3.2. Contabilitatea decontărilor privind creanțele comerciale
Creanțele comerciale legate de vânzarea de bunuri, lucrări sau servicii proprii ciclului de exploatare al întreprinderii sunt delimitate prin structura de “Clienți și valori asimilate”
Contul 411 “Clienți” este utilizat pentru evidența creanțelor și decontărilor în relațiile cu clienții interni și externi pentru produse, semifabricate, mărfuri etc. livrate, lucrări executate și servicii prestate pe bază de facturi. Este cont de activ.
Se debitează cu: valoarea la preț de vânzare a bunurilor vândute și a serviciilor prestate, precum și cu taxa pe valoarea adăugată aferentă, prin creditul conturilor 701 la 708, în funcție de natura bunurilor livrate și 4427 și 4428 pentru T.V.A.; valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, evidențiate anterior în contul 418 “Clienți-facturi de întocmit”; valoarea avansurilor facturate clienților (419, 4427); valoarea dobânzii facturate de locator în cazul leasingului financiar (267); valoarea creanțelor reactivate (754); diferențele favorabile de curs valutar, aferente creanțelor în devize la închiderea exercițiului financiar (765).
Se creditează cu: sumele încasate de la clienți (512, 531);decontarea avansurilor încasate de la clienți (419); diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor încasate (665); valoarea efectelor comerciale (413); valoarea sconturilor acordate clienților (667); diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în valută la sfârșitul exercițiului (665).
Soldul debitor reprezintă sumele datorate de clienți.
Contul 4118 “Clienți incerți sau în litigii”. Prin acest cont se realizează evidența distinctă a clienților rău platnici, incerți sau cu care întreprinderea se află în litigiu.
Se debitează cu valoarea creanței incerte sau pentru care s-a deschis acțiune în justiție.
Se creditează cu: sumele încasate de la clienții incerți sau în litigiu (prin debitul conturilor 512, 531); sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidență a clienților în litigiu, ca urmare a insolvabilității lor (prin debitul contului 654 “Pierderi din creanțe”. Concomitent, această creanță trebuie înregistrată în contul 8034 “Debitori scoși din activ, urmăriți în continuare” (cont în afara bilanțului).
Soldul debitor evidențiază valoarea creanțelor incerte sau în litigiu.
Contul 413 “Efecte de primit de la clienți” ține evidența creanțelor de încasat, pe bază de efecte comerciale. Este cont de activ.
Se debitează cu: sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate (411); diferențele favorabile de curs valutar, aferente efectelor comerciale de încasat la închiderea exercițiului (765).
Se creditează cu: efectele comerciale primite de la clienți (511); sumele încasate de la clienți prin conturile curente (512); diferențele nefavorabile de curs valutar, la primirea efectelor comerciale (665); diferențe nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor datorate de clienții externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, la închiderea exercițiului (665).
Soldul debitor reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.
Contul 418 “Clienți-facturi de întocmit” ține evidența livrărilor de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu s-au întocmit facturi. Este un cont de activ.
Se debitează cu: valoarea la preț de vânzare a bunurilor vândute și a serviciilor prestate către clienți, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, prin creditul conturilor 701 la 708, în funcție de natura bunurilor livrate și 4428 pentru T.V.A.; diferențele favorabile de curs valutar, aferente creanțelor în devize la închiderea exercițiului financiar (765).
Se creditează cu: valoarea facturilor întocmite (411); diferențele nefavorabile de curs valutar aferente clienților-facturi de întocmit la decontare și la sfârșitul exercițiului (665).
Soldul debitor reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate, pentru care nu s-au întocmit facturi.
Contul 419 “Clienți-creditori” ține evidența clienților-creditori, reprezenzând avansurile încasate de la clienți.Este un cont de pasiv.
Se creditează cu: sumele facturate clienților reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări (411); valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienților (411); diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valută primite de la clienți, la închiderea exercițiului (665).
Se debitează cu: decontarea avansurilor încasate de la clienți (411); diferențele favorabile de curs valutar aferente avansurilor decontate, precum și cele aferente datoriilor în valută către clienți la închiderea exercițiului financiar (765); valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienți (411).
Soldul creditor reprezintă sumele datorate clienților-creditori.
Creanțele comerciale rezultă ca urmare a vânzării producției, respectiv realizarea lucrărilor sau serviciilor ce constituie obiect al activității de exploatare. Toți debitorii unității sub forma creanțelor comerciale sunt delimitați prin structura “Clienți și valori asimilate”. Clienții reprezintă creanțele față de terți determinate de vânzările pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor executate și serviciilor prestate care fac obiectul activității întreprinderii. În cadrul acestei forme de vânzare decontarea dintre întreprindere și client intervine ulterior.
Operațiile curente de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii dau conținut funcției comerciale a unei firme și se efectuează pe baza politicilor de cumpărări și vânzări stabilite de managerii întreprinderii.
Norma contabilă IAS 18 “Veniturile activității ordinare” precizează că veniturile provenind din vânzarea mărfurilor sau produselor trebuie să îndeplinească trei condiții pentru a fi contabilizate:
întreprinderea să fi transferat cumpărătorului principalele riscuri și avantaje inerente proprietății bunurilor cedate;
întreprinderea nu trebuie să conserve controlul efectiv asupra acestor bunuri și nici să participe la gestiunea lor;
costurile operațiilor trebuie să fie măsurabile de o manieră fiabilă.
Aceeași normă internațională stipuleză că, în general, transferul riscurilor și avantajelor legate de proprietate coincide cu transferul dreptului de proprietate sau cu livrarea propriu-zisă. În schimb, tranzacțiile nu pot fi considerate drept vânzări și nu poate fi contabilizat nici un venit atunci când:
vânzătorul rămâne obligat din cauza unei execuții nesatisfăcute și neacoperite prin clauze de garanție;
obținerea veniturilor din vânzarea bunurilor este subordonată revânzării acestora de către cumpărător;
bunurile sunt livrate sub rezerva instalării lor, aceasta reprezentând o parte importantă din contractul încă neexecutat de către vânzător;
cumpărătorul are dreptul să anuleze cumpărarea datorită unei cauze precizate în contractul de vânzare, vânzătorul fiind într-o situație de incertitudine referitoare la probabilitatea restituirii bunurilor.
Reglementările de natură juridică, fiscală și contabilă impun ca pentru orice tranzacție de vânzare-cumpărare, să se întocmească factură. În condițiile unor facturi simple (care nu conțin reduceri de preț sau majorări) pot fi întâlnite două cazuri:
1.vânzarea se efecuează pe credit, ceea ce presupune un interval semnificativ (30, 60, 90 de zile) pentru decontarea facturii;
În data de 02.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. vinde societății MM COMPUTERS S.R.L. mărfuri în valoare de 35.000 lei. Decontarea facturii se efectuează pe data de 02.02.2014.
vânzarea de mărfuri:
––––––––––––– ––––––––––––
4111 “Clienți” = % 35.000 lei
707 “Venituri din vânzarea 28.226 lei
mărfurilor”
4427 “T.V.A. colectată” 6.774 lei
––––––––––––– ––––––––––––
ieșirea mărfurilor din stoc (valoarea la preț efectiv de aprovizionare25.000 lei):
––––––––––––– ––––––––––––
607 “Cheltuieli privind mărfurile” = 371 “Mărfuri” 25.000 lei
––––––––––––– ––––––––––––
încasarea facturii, la scadență:
––––––––––––– ––––––––––––
5121 “Conturi la bănci în lei” = 4111 “Clienți” 35.000 lei
––––––––––––– ––––––––––––
2. vânzarea cu plata imediată:
În data de 03.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. vinde catre S.C. TELEDINAMIC S.R.L. mărfuri în valoare de 15.000 lei. Decontarea facturii se efectuează cu încasarea imediată (în numerar).
vânzarea de mărfuri:
––––––––––––– ––––––––––––
4111 “Clienți” = % 15.000 lei
707 “Venituri din vânzarea 12.097 lei
mărfurilor”
4427 “T.V.A. colectată” 2.903 lei
––––––––––––– ––––––––––––
încasarea imediată a facturii de vânzare:
––––––––––––– ––––––––––––
5311 “Casa în lei“ = 4111 “Clienți” 15.000 lei
––––––––––––– ––––––––––––
În vederea conservării informațiilor referitoare la relația cu terții se obișnuiește, chiar în varianta decontărilor în numerar, să se utilizeze contul “Clienți”, ceea ce presupune înregistrarea vânzării și apoi decontarea facturii în numerar. Derularea tranzacțiilor de vânzări-cumpărări presupune, într-un mediu de piață concurențial, operarea cu reduceri de preț, destinate să “plătească” fidelitatea unui client, nerespectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de termen a unei datorii și nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce atrage creșterea ciferi de afaceri.
Sub aspectul metodologiei de calcul și contabilizare trebuie reținute următoarele reguli:
toate reducerile de preț sunt înscrise în factură;
reducerile comerciale premerg reducerilor financiare;
reducerile sunt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele sau sumele absolute ale fiecărei categorii de reducere se aplică asupra “netului” anterior;
în cadrul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile și apoi remizele și risturnurile;
scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială, adică la netul comercial;
taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul “net” determinat (fie la netul comercial, dacă nu există reduceri financiare, fie la netul financiar, în caz contrar) și se adună cu acesta pentru a obține “totalul facturii”;
reducerile comerciale, acordate inițial, adică în momentul întocmirii facturii de vânzare-cumpărare, deși înscrise în factură, nu se contabilizează nici la furnizor, nici la client;
reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se contabilizează ca o cheltuială financiară la cel care îl acordă (furnizorul) și ca un venit financiar la cel care îl primește (clientul).
3. În data de 04.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. vinde S.C. J&T S.R.L. mărfuri. Totalul brut al facturii este de 11.800 lei, rabatul pentru defecte de calitate este de 100 lei, remiza pentru vânzări superioare sumei de 10.000 lei este de 5%, remiza pentru poziția preferențială a cumpărătorului în clientela întreprinderii este de 10%, scontul de decontare pentru plata înainte de scadență este de 2%, TVA 24 %.
Valoarea brută a mărfurilor vândute 11.800 lei
(-) Rabat 100 lei 11.700 lei
(-) Remiza 1(pentru vânzări superioare
sumei de 1.000 lei):
11.700 x 5% 585 lei
11.115 lei
(-) Remiza 2 (pentru importanța clientului):
11.115.000 x 10% 1.111,50 lei
NETA COMERCIALĂ 10.003,50 lei
(-) Scont de decontare:10.003,50 x 2% 200,07 lei
NETA FINANCIARĂ 9.803,43 lei
(+) TVA: 9.803.43 x 24 % 2.352,82 lei
NETA DE PLATĂ 12.156,25 lei
contabilizarea vânzării mărfurilor:
––––––––––––– ––––––––––––
4111 “Clienți” = % 12.356.32 lei
707 “Venituri din vânzarea 10.003,50 lei
mărfurilor”
4427 “T.V.A. colectată” 2.352,82 lei
––––––––––––– ––––––––––––
contabilizarea scontului de decontare acordat:
––––––––––––– ––––––––––––
667 “Cheltuieli privind = 4111 “Clienți” 200,07 lei
sconturile acordate”
––––––––––––– ––––––––––––
încasarea facturii:
––––––––––––– ––––––––––––
5121 “Conturi la bănci în lei” = 4111 “Clienți” 12.156,25 lei
––––––––––––– ––––––––––––
Facturile de vânzare-cumpărare comportă adesea majorări datorită cheltuielilor de transport adăugate la prețul bunurilor cumpărate (în varianta suportării lor de client).
În contabilitatea furnizorului (vânzătorului) aceste cheltuieli pot fi înregistrate:
fie în creditul contului 708 “Venituri din activități diverse”, cu mărimea cheltuielilor recuperate sau facturate;
fie în creditul contului 624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal” atunci când vânzătorul recuperează mărimea cheltuielilor externe de transport pe care el însuși a trebuit să le plătească.
4. În data de 05.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. livrează S.C. INTERPLAY S.R.L. mărfuri în următoarele condiții:
Marfa M1: Preț brut 60.000 lei
(-) Remiză 10% 6.000 lei
Neta comercială 54.000 lei
(+) TVA 24 % 12.960 lei
Neta de plată 66.960 lei
Marfa M2: Preț brut 20.000 lei
(-) Rabat 5% 1.000 lei
Neta comercială 19.000 lei
(+) TVA 24 % 4.560 lei
Neta de plată 23.560 lei
În factură sunt înscrise cheltuielile de transport suportate de client în sumă de 2.000 lei, TVA 24 %. Contabilizarea vânzărilor se poate face după una din soluțiile:
– dacă transportul este efectuat de un terț specializat în transporturi (altul decât furnizorul):
înregistrările cheltuielilor facturate de terțul specializat:
––––––––––––– ––––––––––––
% = 401 “Furnizori” 2.480 lei
624 “Cheltuieli cu transportul 2.000 lei
de bunuri și personal”
4426 “T.V.A. deductibilă” 480 lei
––––––––––––– ––––––––––––
facturarea mărfurilor și a cheltuielilor de transport efectuate în contul clientului:
––––––––––––– ––––––––––––
4111 “Clienți” = % 11.006,00 lei
707 “Venituri din vânzare 8.875,80 lei
mărfurilor”
4427 “T.V.A. colectată” 2.130,19 lei
––––––––––––– ––––––––––––
– dacă transportul este asigurat de furnizor și facturat cumpărătorului:
––––––––––––– ––––––––––––
c) 4111 “Clienți” = % 11.006,00 lei
707 “Venituri din vânzarea 6.875,81 lei
mărfurilor”
708 “Venituri din activități 2.000,00 lei
diverse”
4427 “T.V.A. colectată” 2.130,19 lei
––––––––––––– ––––––––––––
Evidența lucrărilor executate și a serviciilor prestate către terți se ține cu ajutorul contului de venituri din exploatare 704 “Venituri din lucrări executate și servicii prestate”. Se va înregistra tariful lucrărilor executate și a serviciilor prestate (exclusiv taxa pe valoarea adăugată) pentru care au fost emise facturi pentru clienți.
5. În data de 10.12.2013 S.C IVCOSTA MOTOPREST S.R..L. facturează S.C. ELCOM S.R.L. un serviciu prestat în valoare de 35.000 lei, T.V.A. 24 %.
înregistrare serviciu prestat:
––––––––––––– ––––––––––––
4111 “Clienți” = % 35.000,00 lei
704 “Venituri din lucrări 28.225,80 lei
executate și servicii prestate”
4427 “T.V.A. colectată” 6.774,19 lei
––––––––––––– –––––––––––––
încasare factură:
––––––––––––– ––––––––––––
5121 “Conturi la bănci în lei” = 4111 “Clienți” 35.000 lei
–––––––––––– –––––––––––
În cazul în care nu s-au întocmit facturi, pentru înregistrarea tarifelor lucrărilor executate și a serviciilor prestate se va folosi contul 418 “Clienți-facturi de întocmit”.
6. În data de 10.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. vinde S.C. CONTRAST S.R.L. mărfuri pentru care nu s-a întocmit factură, valoarea la preț de vânzare 50.000 lei, T.V.A. 24 %.
înregistrarea operației:
––––––––––––– ––––––––––––
418 “Clienți – facturi de întocmit” = % 62.000 lei
707 “Venituri din vânzarea 50.000 lei
mărfurilor”
4428 “T.V.A. neexigibilă” 12.000 lei
––––––––––––– ––––––––––––
în data de 12.12.2012 se întocmește factura:
–––––––––––– ––––––––––––
4111 “Clienți” = 418 “Clienți – facturi de întocmit 62.000 lei
–––––––––––– ––––––––––––
Concomitent:
––––––––––––– ––––––––––––
4428 “T.V.A. neexigibilă” = 4427 “T.V.A. colectată” 12.000 lei
––––––––––––– ––––––––––––
se constată că, la scadență și după reveniri, clientul nu-și plătește obligațiile, deschizându-se acțiune în justiție:
––––––––––––– ––––––––––––
4118 “Clienți incerți și în litigiu” = 4111 “Clienți” 62.000 lei
––––––––––––– ––––––––––––
constatându-se insolvabilitatea clientului respectiv se înregistrează scoaterea lui din patrimoniu:
––––––––––––– ––––––––––––
% = 4118 “Clienți incerți și în litigiu” 62.000 lei
654 “Pierderi din creanțe 50.000 lei
și debitori diverși”
4427 “T.V.A. colectată” 12.000 lei
––––––––––––– ––––––––––––
Crearea unui efect de comerț transformă o creanță ordinară într-o creanță mobilizată care are caracteristici juridice diferite. Drept urmare se face distincția între angajamentele ordinare și efectele comerciale. Decontarea creanței poate să se facă prin intermediul unei cambii emise de creditor asupra debitorului sau în urma primirii unui bilet la ordin emis de către debitor. Creanța mobilizată va fi înregistrată în contul de activ 413 “Efecte de primit”.
7. În data de 14.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. trage asupra clientului EUROM S.A. o cambie de 50.000 lei, mobilizând astfel o creanță anterioară.
–––––––––––––- ––––––––––––
413 “Efecte de primit de la clienți” = 4111 “Clienți” 50.000 lei
–––––––––––––- –––––––––––-
8. În data de 16.12.2013 S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L.livrează clientului Ascon S.A. semifabricate în valoare de 15.000, T.V.A.24 %.
–––––––––––- –––––––––––––
4111 “Clienți” = % 18.600 lei
702 “Venituri din vânzarea 15.000 lei
produselor semifabricate”
4427 “T.V.A. colectată” 3.600 lei
–––––––––––- ––––––––––––-
se acceptă la plată un bilet la ordin:
–––––––––––––- –––––––––––-
––––––––––––– –––––––––––
413 “Efecte de primit de la clienți” = 4111 “Clienți” 18.600 lei
–––––––––––––- –––––––––––
se primește biletul la ordin:
–––––––––––– ––––––––––––––
5113 “Efecte de încasat” = 413 “Efecte de primit de la clienț 18.600 lei
–––––––––––– ––––––––––––––
se remite spre scontare biletul la ordin:
–––––––––––––- –––––––––––
5114 “Efecte remise spre scontare” = 5113 “Efecte de încasat” 18.600 lei
–––––––––––––- –––––––––––
Recunoașterea și evaluarea datoriilor și creanțelor comerciale
Din regulamentul de aplicare a Legii contabilității se desprind cele trei pricipii ale evaluării principiul stabilității monetare, principiul costului istoric, principiul prudenței.
Pentru evaluarea creanțelor și a datoriilor se folosesc următoarele metode în funcție de factorul timp la care se referă: evaluarea la intrare cu ocazia intrări în patrimoniu a creanței sau a datoriei la valoarea curentă sau contabilă; evaluarea la inventar și evaluarea la bilanț.
Evaluarea la intrare se întemeiază pe costul istoric calculat pe baza documentelor justificative, care capătă statutul de valoare contabilă de intrare. În mod concret, valoarea contabilă de intrare se identifică cu:
valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport în natură, obținute cu titlu gratuit sau prin donație. Ea se stabilește în funcție de prețul pieței, utilitatea bunului pentru întreprindere, starea și amplasarea sa;
costul de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros. Costul de achiziție este format din prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport – aprovizionare și alte cheltuieli necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare în gestiune a bunului respectiv;
valoarea de producție sau costul de producție pentru bunurile produse în unitatea patrimonială, cost care cuprinde costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumabile, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota de cheltuieli indirecte de producție determinate rațional.
Evaluarea la ieșire. La data ieșirii din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau contabilă. Dacă bunuri de natura stocurilor și titlurilor de valoare similare sau identice au valori de intrare diferite și nu există posibilitatea identificării valorilor de intrare, evaluarea la ieșire se poate face, după caz, pe baza costului mediu ponderat, primul intrat primul ieșit (FIFO), ultimul intrat primul ieșit (LIFO). Decizia aparține agentului economic.
Evaluarea de inventar presupune evaluarea creanțelor și a datoriilor la valoarea care se stabilește după valoarea de utilitate, în funcție de loc și de prețurile actualizate. Valoarea de inventar a creanțelor tine seama de posibilitățile concrete de încasare și pot exista clienți în litigiu, debitori incerți, ale căror posibilități de încasare sunt incerte.
Dacă comparăm valoarea de inventar cu valoarea contabilă, putem avea trei situați: egalitate; valoarea de inventar depășește valoarea contabilă, dar potrivit principiului prudenței deși putem încasa mai mult această diferență nu o vom înregistra; valoarea de inventar este sub valoarea contabilă suntem nevoiți să creăm ajustări pentru depreciere.
Evaluarea la bilanț se întemeiază pe valoarea netă contabilă calculată pe baza valorii contabile de intrare diminuată cu amortizările și ajustările pentru deprecieri. Rezultatul este același și în condițiile în care se compară valoarea contabilă de intrare cu valoarea de inventar, cu reținerea în evaluare a valorii celei mai mici în cazul activelor și a celor mai mari în cazul pasivelor. În situațiile financiare întocmite de întreprindere sunt utilizate diverse baze de evaluare și combinații ale acestora: cost istoric; cost curent; valoarea realizabilă (de decontare); valoarea actualizată.
Concluzii
Se poate afirma că domeniul de aplicație, contabilitatea, este un subsistem de informare care permite să identifice, să măsoare, să se clasifice, să se înregistreze operațiile și alte fapte ale intreprinderii, după care să furnizeze în urma unor prelucrări specifice, informații susceptibile să satisfacă necesitățile diferitelor categorii de utilizatori. Contabilitatea se utilizează în aval de toate funcțiile intreprinderii, sub incidența ei neintrînd decât faptele care pot fi exprimate în termeni monetari. Prin înregistrarea cronologică și sistematică a operațiilor, contabilitatea constituie o bază de date pe baza căruia sunt elaborate, periodic, documente de sinteză.
CAPITOLUL IV
ANALIZA DECONTĂRILOR DATORIILOR ȘI CREANȚELOR COMERCIALE
STUDIU DE CAZ – efectuat la S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L.
4.1. Particularități privind activitatea și organizarea contabilității la SC IVCOSTA MOTOPREST SRL
Scurt istoric al firmei
S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL, persoană juridică romană, având forma de societate comerciala cu răspundere limitată, durata de funcționare fiind nelimitată, își desfășoară activitatea în conformitate cu statutul său și prevederile legale din România. Sediul social al societății se află în Municipiul Golesti, strada Victoria, nr. 12 . Este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Vrancea cu numărul J39/3181/1998, iar codul de înregistrare fiscala este RO 10439799, Atribut fiscal RO, specializată în prestări servicii în domeniul telecomunicațiilor, rețelelor de calculatoare, sisteme de supraveghere, antiefracție, antiincendiu și control acces. Specialiștii firmei cu un grad înalt de pregătire, proiectează și execută la standarde ridicate toate aceste rețele cu cele mai performante materiale și echipamente. Printr-o activitate susținută, prin calitate, seriozitate și promptitudine, portofoliul de clienți ai firmei s-a dezvoltat, incluzând astăzi importanți agenți economici mici, mijlocii și mari din întreaga țară, de stat sau particular, cu capital autohton sau mixt. Recomandările și scrisorile de mulțumire primite de la clienți, pot sta drept dovadă a celor prezentate mai sus. În ceea ce privește obiectul de activitate, spectrul de aplicații este foarte larg :
consultanță si serviciile de cablare structurată date-voce pentru aplicațiile de birou cât și cele industriale ;
sisteme de supraveghere video ;
transmisii și legături de date în timp real ;
centrale și rețele telefonice cu sau fără cablu ;
servicii de consultanță, administrare și întreținere ;
oferă clienților o întregă gamă de produse hardwarw și software, asigurînd astfel rezolvarea tuturor problemelor compartimentului IT&C al oricărui client.
Prezntarea societății
Societatea comercială IVCOSTA MOTOPREST SRL s-a constituit pe baza liberului consimțământ, prin contractul de societate încheiat între asociații fondatori la data de 19.06.1998.
Capitalul social de constituire se formează astfel: Tabel 4.1.
Sursă: statutul social al S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L.
În perioada 1998 – 2000 societatea își extinde activitatea în domeniul instalațiilor electrice de joasă și medie tensiune și apoi în domeniul telecomunicațiilor. În anii următori S.C.IVCOSTA MOTOPREST SRL își consolidează poziția pe piață și devine dealer PANASONIC, prin comercializarea și instalarea centralelor telefonice – PANASONIC, inclusiv aparatura accesorie acestora. Își orienteză profilul și se afirmă în domeniul sistemelor de alarmare antiefracție și antiincendiu pentru imobile și autoturisme prin proiectare, instalare și asigurare service.
A executat cu succes lucrări de montare a instalațiilor electrice, telefonie, detecție incendiu, supraveghere și protecție perimetrală la diverse societăți din Vrancea și din țară, printre care: ANL, Banca Comercială Ion Țiriac, C.N.D.P.I. Romsoft, C&D Industries, Direcția Generală de Protecție Socială a Copilului, Direcția Generală de Protecție a Consumatorilor, Direcția Generală a finanțelor Publice, Antena 1, Săptămâna Financiară, Coty Cosmetics, Star Print, Centrul de Diagnostic și tratament Victor Babeș, altele.
La începutul anului 2000, în conformitate cu hotărârea Adunării Generale din data de 19.12.1999 capitalul social al societății crește de la 300 lei la 6.900 lei, crescând numărul de părți sociale de la 30 la 720 cu valoarea nominală de 10 lei per acțiune.
Capitalul social după majorare Tabel 4.2.
Sursă: Act adițional nr.78/18.03.2000
Structura organizatorică
Compartimentele din structura organizatorică a societății sunt:
Compartimentul financiar-contabil (în subordinea unui expert contabil);
Compartimentul de ofertare (în subordinea directorului de vânzări);
Compartimentul de contractare (în subordinea directorului general);
Compartimentul de marketing (în subordinea directorului de vânzări);
Compartimentul de control tehnic de calitate (în subordinea directorului tehnic);
Compartimentul personal (în subordinea directorului general);
Compartimentul tehnic (în subordinea directorului tehnic);
Compartimentul aprovizionare (în subordinea directorului de vânzări)
Compartimentul service (în subordinea directorului general tehnic);
Compartimentul administrativ (în subordinea directorului general).
Organizarea generală a S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL este astfel stabilită, încât să permită fiecărui salariat cunoașterea activităților din societate, nivelul de responsabilitate și de decizie.
Organizarea din cadrul societății poate fi caracterizată prin:
specializare funcțională;
nivel minim de formalizare;
exercitarea puterii se face descentralizat.
De asemenea:
– sistemul organizatoric este cunoscut la toate nivelurile sale;
– responsabilitatea și obiectivele sunt clar definite, precizate și cunoscute pe toate nivelurile ierarhice;
– sistemul de comunicare între verigi este eficient;
– posturile sunt ocupate de persoane tinere și competente;
– numărul nivelelor de decizie este minim.
În cadrul societății IVCOSTA MOTOPREST SRL sunt angajați 25 de salariați, din care 4 ocupa funcții de conducere, iar restul constituie personal administrativ și muncitor. Consiliul de administrație este constituit din doi membri, amândoi fiind angajați proprii.si îndeplinesc și funcția de administrator. Înregistrarea în contabilitate se face cu ajutorul rețelei de calculatoare de care S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. dispune. Programul de contabilitate pe calculator NEOMANAGER permite ținerea evidenței contabile cu ajutorul calculatorului și listarea diferitelor situații contabile. Forma de contabilitate utilizată la S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. este Maestru – Șah sau pe conturi corespondente Trăsătura de bază a formei de contabilitate Maestru – Șah este aceea a dezvoltării pe conturi corespondente atât a rulajului debitor, cât și a celui creditor al conturilor sintetice. În ceea ce privește contabilitatea analitică, aceasta capătă diverse structuri în raport de metodele folosite pentru evidența activelor și pasivelor, evidența și calculul costurilor și rezultatelor. Înainte de a fi înregistrate, documentele justificative sunt supuse prelucrării contabile ( sortarea pe feluri de operații, tipuri de documente, verificare, evaluare și control).
Principalele formulare care se utilizeză sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Fișa sintetică Șah, Balanța analitică și Balanța sintetică, Registrele auxiliare.
Conform prevederilor IAS 1, „situațiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziției financiare a unei intreprinderi și a tranzacțiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situațiilor financiare generale este de a oferi informații despre poziția financiară, performanța fluxurilor de numerar ale unei intreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice.”
Situațiile financiare prezintă, de asemena, rezultatele gestiunii resurselor încredințate conducerii intreprinderilor. Pentru a atinge acest obiectiv, situațiile financiare oferă informații despre: active, datorii, capitaluri proprii, venituri și cheltuieli, fluxuri de numerar ale intreprinderii. Analiza financiară a unei intreprinderi apreciază performanțele pe care aceastea le realizează și riscurile la care este expusă, formulând recomandări în consecință. Problematica analizei financiare vizează rezultatele și performanțele intreprinderii, valoarea sa patrimonială, rentabilitatea, echilibrul financiar și riscul. Analiza financiară se realizează pe baza documentelor contabile de sinteză și anume bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și anexele la bilanț. Datorită caracterului său sistemic, complex și omogen, contabilitatea reprezintă o sursă de informații indispensabilă pentru analiză.
Contul de profit și pierdere, care grupează veniturile și cheltuielile pe tipuri de activități: de exploatare, financiare și extraordinare, permite calcularea a trei indicatori parțiali ai rentabilității:
rezultatul exploatării;
rezultatul financiar;
rezultatul extraordinar.
De asemenea, contul de profit și pierdere permite determinarea indicatorului global de rentabilitate: rezultatul exercițiului (înainte și după impozitare ).
4.2. Modelare conceptuală privitoare la maximizarea creanțelor și minimizarea duratei de încasare a clienților
Creanțele au implicații majore asupra lichidităților întreprinderii. Lichiditățile depind – pe lângă alți factori – și de rapiditatea cu care se transformă creanțele comerciale în disponibilități.
Viteza de rotație a creanțelor se poate aprecia cu ajutorul indicatorului durata de încasare a clienților. Intervalul de timp ce trece din momentul expedierii până în momentul încasării contravalorii produselor, poartă denumirea de “durata medie a creditului acordat de un agent economic clienților săi”. De regulă se exprimă în zile și se calculează ca un raport între suma soldului contului de clienți, efecte de primit și efecte scontate neajunse la scadență (cont în afara bilanțului) și cifra de afaceri.
Durata medie a creditului clienți se calculează ca raport între creanțele totale și cifra de afaceri înmulțit cu numărul de zile aferente perioadei analizate. Perioada analizată poate sa fie: 30, 60, 90, 360 zile.
Factorii care influențează acești indicatori sunt: natura întreprinderii furnizoare; agenții ce urmăresc să-și extindă piața vor acorda un interval mai mare de plată clienților, în comparație cu concurenții lor; natura clientelei: în această direcție furnizorii acordă un interval mai mare până la plată marilor întreprinderii ce se aprovizionează regulat de la ei, filialelor, acelor agenți economici ce prezintă garanții materiale și financiare sănătoase; natura produselor; durata va fi mai mică pentru mărfuri alimentare perisabile și mult mai mare pentru echipamente industriale; conjunctura economică dacă este favorabilă, furnizorii manifestă tendința de a acorda un interval de timp mai mare; în condiții nefavorabile se iau măsuri de scădere a acestui interval de timp.
Durata medie a creditului acordat clienților este un instrument de politică economică și financiară la latitudinea agentului economic. Orice întreprindere va consimți la majorarea duratei numai în măsura în care vânzările sporesc, iar vânzările suplimentare sunt generatoare de beneficii suplimentare.
În afara indicatorului “Durata medie a creditului clienți” se mai pot calcula și alți indicatori privind creanțele: ponderea clienților dubioși în totalul clienților în raport cu cifra de afaceri.
Pe parcursul anului 2013 societatea IVCOSTA MOTOPREST SRL, a înregistrat un proces cu SC GIV ALERT SRL, pentru recuperarea sumei de 43.165 lei. Cifra de afaceri aferentă anului 2013 a fost de 2.438.809 lei. Ponderea creanței neîncasate în totalul clienților din anul 2013 a fost de 1,77%. Suma a fost recuperată inclusiv majorările și penalizările de întârziere, iar conducerea societății IVCOSTA MOTOPREST SRL a hotărât o selecție mai atentă a clienților cu care va derula afacerile viitoare, alegându-și în special clienții care au o capacitate bună de plată și cu ajutorul cărora poate derula un volum de vânzări consistent și constant.
În cazul particular al SC IVCOSTA MOTOPREST SRL, indicatorul „Durata medie a clienților” se află cu ajutorul raportului clinți/cifra de afaceri înmulțit cu numărul de zile din an, de regulă 360 de zile.
Vă supun atenției în tabelul nr.4.3. prezentarea comparativă a clienților neîncasați și a cifrei de afaceri exprimata valoric la sfârșitul anilor 2012 și 2013 pentru calculul „duratei medii a clienților”:
Tabel nr. 4.3. Prezentarea comparativă a clienților neîncasați și a cifrei de afceri – lei –
Sursa – Bilanț, Contul de profit și pierdere an 2012, 2013
In continuare consider că este oportună prezentarea grafică a ponderii clienților neâncasați, exprimați valoric în cifra de afaceri la sfârșitul anilor 2012 – 2013.
În urma analizei pe care am efectuat –o pe baza tabelului nr.4.3. și cu ajutorul graficelor nr.4.1., 4.2. am ajuns la concluzia următoare:
în anul 2012 durata medie de încasare a clienților este de 49 zile;
în anul 2013 durata medie de încasare a clienților este de 24 zile.
Aceste valori în cazul S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL arată că societatea a reușit să-și recupereze creanțele într-o perioadă mai scurtă de timp în anul 2013. Acest lucru se justifică prin faptul că a crescut cifra de afaceri, implicit au crescut vânzările, iar soldul contului clienți neâncasați este mic în comparație cu anul 2012.
În continuare vă prezint un extras din balanța încheiată la 31.12.2013, în care am preluat un client cu valoare maximă și un client cu valoarea minimă, pentru a putea determina ponderea clienților în totalul vânzărilor și ponderea clienților neîncasați.
În urma studiului pe care l-am efectuat pe baza tabelului nr.2 și 3, respectiv graficul nr.3, 4, am identificat că Vincon Vracea deține ponderea cea mai mare , un procent de 46% în totalul clienților iar ca sume neîncasate la data de 31.12.2013 deține o pondere de 10%, cu o vechime a neîncasării sub 30 zile. Acest lucru a dus la diminuarea perioadei de recuperare a creanțelor în anul 2013 dar și la creșterea cifrei de afaceri. Contractul cu Vincon Vrancea se va întinde și pe perioada anului urmator asigurând aproximativ 30% din cifra de afaceri. Având în vedere că debitele au fost încasate majoritatea în termen și nu au existat întarzieri mari la încasare societatea a dispus de lichiditățtile imediate necesare funcționării.
Al 2 lea client este MEDA PROD 98 și deține o pondere de 20% în totalul clienților dar reprezintă și o pondere de 75% în totalul neîncasărilor la data de 31.12.2013. În urma analizei acestui client am identificat că societatea a avut probleme cu lichiditățile în anumite perioade. Deoarece în luna decembrie societatea trebuia să încaseze un bilet la ordin în valoare de 25.000 lei iar în noiembrie 50.000 lei de la clientul MEDA PROD 98 și biletele la ordin au fost refuzate pe motivul lipsei de disponibilități, lichiditățile au fost afectate în această perioadă. S-au facut demersurile necesare încasării creanței, clientul a fost chemat la o conciliere la care s-au stabilit alte termene de plată și s-au emis alte bilete la ordin cu scadențe la 15 zile ,respectiv 30 zile.
4.3. Analiza decontărilor datoriilor și creanțelor comerciale
Indicatorii decontărilor datoriilor comerciale.
Implicațiile decontărilor datoriilor comerciale asupra pasivului bilanțului
În calitate de componentă a mediului economic, orice întreprindere, pentru a-și desfășura activitatea se va afla în dublă ipostază: furnizor/ prestator de produse finite/ semifabricate, servicii, dar și de consumator de materii prime și utilități, deci intră în legătură cu furnizorii de resurse materiale și utilități. Pentru a-și asigura mijloacele de plată, întreprinderea poate adopta mai multe politici:
să crească viteza de rotație a stocurilor;
să micșoreze durata medie a creditelor acordate clienților;
să obțină un interval cât mai mare de timp de la furnizorii săi, din momentul în care a primit “mărfurile” și până în momentul achitării lor.
Durata medie a creditului furnizor exprimă numărul de zile de cumpărări acoperite cu credit comercial. Se calculeză cu ajutorul ratei de rotație a datoriilor comerciale.
Furnizori
Rcredit furnizor = ––––––––– x 360
Consumuri de la terți
În cazul particular al S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL, rata de rotație a datoriilor comerciale se calculează astfel:
Furnizori
Rcredit furnizor = –––––––––- x360
Cumpărări totale
Unde “Furnizori” reprezintă soldul contului pentru perioada luată în calcul.
Tabel nr.4.8. Prezentarea comparativă a soldului furnizorilor neachitati, exprimați valoric și a valorii cumpărărilor în perioada 2012 – 2013
Sursă: Balanța de verificare an 2012, 2013
339.208
Rcf 2006 = –––––– x 360 = 73 zile
1.664.101
311.421
Rcf 2007 = –––––– x 360 = 42 zile
2.639.124
Numărul de zile, de cumpărări, acoperite cu credit comercial este de 73 zile în 2012 și respectiv 42 zile în 2013. Deci exigibilitatea va acționa după 73 zile, respectiv 42 zile.
O rată de structură a pasivului care are legătură cu analiza furnizorilor este cea a duratei de rotație a datoriilor comerciale:
Datorii comerciale
Rrotație a datoriilor comerciale = –––––––––– x 100
Pasiv total
456.175
Rrdc 2006 = ––––- x 100 = 71,16 %
641.002
479.137
Rrdc 2007 = ––––- x 100 = 63,17 %
758.459
În ce privește implicațiile decontărilor datoriilor comerciale asupra pasivului bilanțului, pe măsura achitării furnizorilor postul de pasiv 401 “Furnizori”se reduce, în contrapartidă cu reducerea postului de activ 5121 “Conturi la bănci în lei”.
Indicatorii creanțelor. Implicațiile decontărilor creanțelor comerciale asupra activului bilanțului
Creanțele au implicații majore asupra lichidităților întreprinderii. Lichiditățile depind – pe lângă alți factori – și de rapiditatea cu care se transformă creanțele comerciale în disponibilități. Intervalul de timp ce trece din momentul expedierii până în momentul încasării contravalorii produselor, poartă denumirea de “durata de recuperare a creanțelor” (Drc), exprimată în zile (360) și se calculează ca un raport între numărul de zile al perioadei (T) și rotația creanțelor (Rc):
T
Drc = ––
Rc
Rotația creanțelor (Rc) se exprimă în număr de rotații ( în decursul unei perioade, de regulă un an ) și se calculează ca raport între cifra de afaceri ( CA ) și creanțe totale ( Cr ):
CA
Rc = ––
Cr
Cu cât este mai mare numărul de rotații pe an sau cu cât este mai scurtă perioada de încasare cu atât se recuperează sumele ce pot fi utilizate în onorarea obligațiilor ce devin exigibile.
Factorii care influențează acești indicatori sunt:
natura întreprinderii furnizoare; agenții ce urmăresc să-și extindă piața vor acorda un interval mai mare de plată clienților, în comparație cu concurenții lor;
natura clientelei: în această direcție furnizorii acordă un interval mai mare până la plată marilor întreprinderii ce se aprovizionează regulat de la ei, filialelor, acelor agenți economici ce prezintă garanții materiale și financiare sănătoase;
natura produselor; durata va fi mai mică pentru mărfuri alimentare perisabile și mult mai mare pentru echipamente industriale;
conjunctura economică dacă este favorabilă, furnizorii manifestă tendința de a acorda un interval de timp mai mare; în condiții nefavorabile se iau măsuri de scădere a acestui interval de timp.
Durata de recuperare a creanțelor este un instrument de politică economică și financiară la latitudinea agentului economic. Orice întreprindere va consimți la majorarea duratei numai în măsura în care vânzările sporesc, iar vânzările suplimentare sunt generatoare de beneficii suplimentare.
În afara indicatorului “Durata de recuperare a creanțelor” se mai pot calcula și alți indicatori privind creanțele: ponderea clienților dubioși (d) în totalul clienților (C):
Cd 43.165
g Cd = x 100 = x 100 = 1,47 %
C 2.930.814
Notă: Societatea IVCOSTA MOTOPREST SRL a înregistrat pe parcursul anului 2012 un proces în curs de desfășurare cu clienți rău platnici. Debitul pentru care s-a cerut recuperare este de 43.165 lei.
În cazul particular al S.C. IVCOSTA MOTOPREST SRL, indicatorul durata de recuperare a creanțelor ( Drc ) se calculează în următoarea etapă:
calcularea rotației creanțelor ( Rc );
calcularea duratei de recuperare a creanțelor ( Drc ).
Tabel 4.10. Prezentarea comparativă a clienților neîncasați și a cifrei de afaceri – lei –
Sursa – Bilanț, Contul de profit și pierdere an 2012, 2013
CA 1.539.135
Rc2006 = –– Rc2006 = ––––– = 7,36 rotații
Cr 209.041
CA 2.438.809
Rc2007 = –– Rc2007 = ––––– = 14.90 rotații
Cr 163.612
T 360
Drc2006 = –––- Drc2006 = ––- = 49 zile
Rc2006 7,36
T 360
Drc2007 = –––- Drc2007 = ––– = 24 zile
Rc2007 14,90
Se observă că rata de rotație a clienților a scăzut cu aproape 25 zile, deci viteza cu care clienții sunt încasați este mai mare în anul 2013 față de anul 2012. Este o situație favorabilă pentru societate, pentru că va putea folosi mai rapid banii de la clienți.
Se poate calcula și o rată de structură a activului legată de clienți și anume rata creanțelor comerciale (Rc), care se calculează ca raport între creanțele comerciale ( C ) și activul total ( At) al firmei.
C
Rc = –––
At
Acest indicator reflectă importanța relativă a portofoliului de creanțe comerciale în patrimoniul firmei. Rata creanțelor este influențată de specificul activității, de puterea de negociere a firmei cu partenerii comerciali din amonte (aceasta determină peroada de efectuare a plăților de către clienți), dar și de managementul firmei.
209.041
Rc 2006 = ––––– x 100 = 35,69 %
585.702
163.612
Rc 2007 = ––––– x 100 = 22,80 %
717.546
În urma comparării indicatorilor corespunzători celor doi ani am observat că ponderea creanțelor comerciale în totalul activelor a scăzut în anul 2013 față de anul 2012 de la 35,69 % la 22,80 %, adică cu 12,89 %. Această reducere se datorează datorită faptului că a crescut viteza de rotație a clienților.
Agenții economici parteneri de afaceri ai societății analizate au un comportament determinat în mare măsură de o piața instabilă.
De asemenea, cadrul legislativ incomplet și greoi face imposibilă respectarea clauzelor contractuale stabilite la negocieri. Aici putem da exemplu clienții Giv Alert SRL și Vorvis Impex SRL.
Cu toate acestea, scopul fundamental al întreprinderii este desfășurarea unei activități cât mai profitabile, și prin urmare durata de 24 zile de decontare a creanțelor este acceptabilă, având în vedere că este recompensată corespunzător prin creșterea rentabilitații.
Trebuie precizat faptul că pe măsura încasării clienților, postul din activul bilanțului “Clienți și conturi asimilate” se micșorează în contrapartidă cu creșterea postului de activ “Conturi la bănci”.Este vorba de o operațiune economică generatoare de mișcări permutative în activul bilanțului.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Contabilitatea este principala sursă de informații la nivelul întreprinderii. Deși informațiile utilizate pentru luarea deciziilor de către manageri sunt furnizate în cea mai mare parte de contabilitatea de gestiune, contabilitatea financiară produce și ea informații pentru gestiunea curentă a clienților sau furnizorilor și pentru fundamentarea deciziei de investiție și finanțare.
Într-o economie financiară, alocarea resurselor monetare presupune o serie de tranzacții financiare sau tranzacții privind activele financiare.
Clienții au nevoie de informații contabile care să la permită evaluarea continuității activității întreprinderii (societății), în vederea aprecierii riscurilor ce grevează securitatea aprovizionării lor.
Furnizorii sunt interesați de solvabilitatea întreprinderii și de alte informații care să le permită să aprecieze dacă vor fi respectate termenele de plată.
Ca orice societate comercială care funcționează pe piața românească și S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. se confruntă cu o serie de probleme cum ar fi:
nerespectarea termenelor contractuale;
încasarea cu întârziere a creanțelor;
fluctuația mare a prețurilor la materii prime și materiale;
lipsa forței de muncă foarte bine calificată în domeniul construcțiilor;
fluctuația frecventă de personal ceea ce duce de multe ori la încetinirea ritmului de lucru;
fiscalitatea împovorătoare și în special plata T.V.A. la facturare și nu la încasare, precum și plata T.V.A. la facturarea avansurilor deși acestea nu s-au încasat încă.
Pentru desfășurarea activității în condiții optime, în viitor, S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. ar trebui să aibă în vedere reducerea numărului de zile, de la 24 zile la aproximativ 10 zile, pentru colectarea creanțelor. Acest lucru s-ar putea realiza prin reducerea termenelor de încasare a creanțelor, termene prevăzute în contracte, de la 15 zile la 5 zile și realizarea unei politici mai bune de urmărire și colectare a acestora, prin emiterea de către clienți a biletelor la ordin cu scadență conform contractelor, adică 5 zile de la acceptarea situației de lucrări și facturarea acesteia. Ar trebui să se aibă în vedere reducerea procentului de garanție pentru bună execuție reținut de clienți, de la 10% la 5% și o negociere mai bună în ceea ce privește modul de restituire a acesteia. Actualmente contractele prevăd restituirea de 50% la terminarea lucrării și 50% la recepția finală.
Este necesară o mai bună corelare în ceea ce privește transferul clauzelor contractuale acceptate de beneficiar către furnizorii de echipamente și servicii cu care firma lucrează la obiectivul contractat.
Cele două viteze de rotație a clienților și furnizorilor ar trebui corelate pentru ca societatea să nu mai fie nevoită să-și onoreze obligațiile către furnizori din capitalurile proprii.
Furnizorii cu care societatea încheie contracte de aprovizionare și execuție ar trebui selectați în funcție de criteriile de performanță, marfa de bună calitate precum și obținerea de reduceri comerciale pentru aprovizionări continue.
Între serviciile de ofertare, aprovizionare și marketing ar trebui să existe o mai bună comunicare în legătură cu studiul pieței în ceea ce privește prețurile materiilor prime și materialelor necesare pentru execuția lucrărilor ce fac obiectul activității societății.
Piața de desfacere ar trebui extinsă și în alte zone ale țării având în vedere că 90% din lucrări au fost în 2013 în Vrancea precum și studierea altor piețe internaționale.
Recomand participarea la cât mai multe târguri internaționale și promovarea pe piața internațională a serviciilor și produselor oferite de către societate
Am constatat că societatea IVCOSTA MOTOPREST S.R.L. nu promovează suficient produsele și serviciile pe care aceasta le oferă, reclama fiind insuficientă.
În urma celor prezentate pot spune că problematica expusă în prezentul studiu constituie un aspect deosebit de important dacă iau în considerare faptul că piața pe care acționează societățile de telecomunicații și instalații este în creștere și cu multe elemente încă nedezvoltate.
Am încercat să prezint cele mai importante aspecte legate de contabilitatea clienților și furnizorilor pornind de la o societate cu obiect de activitate lucrări de instalații electrice, iar propunerile făcute au vizat în principal îmbunătățirea metodelor de lucru și creșterea profitului, scopul final al oricărei firme.
BIBLIOGRAFIE
Belverd E Needles, Jr. Henry R. Anderson, James C. Cadwell, Principiile de bază ale contabilității, ediția a cincea, Editura ARC, 2000.
Bojian, O., Bazele contabilității, Editura Economică, București, 2003
Boulescu, M., Situații financiare anuale simplificate, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003
Boulescu Mircea – Contabilitate și expertiză contabilă, Ed. Fundația „România de Mâine”, Oradea, 2000;
Capotă, V., Dăncescu, A., Dinescu, M., Hangan, D., Ionescu, R., Lixandru, F., Manolache, M., Contabilitatea, monografii contabile, auxiliar curricular, Editura Niculescu, 2007
Caraiani, C., Olimid, L., Bazele contabilității, Editura ASE, București, 2003
Călin, O., Ristea, M., Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică R.A., 2003
Dincă, A., Contabilitatea agenților economici, Editura Economică, București, 2006
Dobrin, M., Contabilitate baze, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006
Dobrin Marinică, Mareș Marius Daniel, Popescu Aureliențu – Practica și lucrarea de licență, Ed. Fundația „România de Mâine”, Oradea, 2003;
Dumitru, C.G., Contabilitate – teste grilă rezolvate și lucrare practică monografică, Editura Universitară, București , 2003
Feleagă, N., Malciu, L., Bunea, Șt., Bazele contabilității, Editura Economică, București, 2002
Fusaru D., Mareș M.D., Mihai G., Visual Basic și Access, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001
Ilieș, D.G., Bazele contabilității, fundamentări, aplicății monografice, studii de caz, Editura Bren, 2007
Ionescu Cicilia – Contabilitate- Bazele teoriei și practicii contabile, Ed. Fundația „România de Mâine”, 2007;
Marin D., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001
Moroșan I., Analiza economico-financiară. Aplicații practice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2002
Moroșan I., Analiza economico-financiară. Tehnici și metode, Editura Fundației România de Mâine, București, 2002
Oprea C., Ristea, M., Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 2003
Ristea, M., coordonator, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București , 2007
Ristea, M., Dumitru, C.G., Bazele contabilității-Noțiuni de bază, probleme rezolvate, teste grilă, monografie, Editura ASE, București, 2002
Ristea, M., Dumitru, C.G., Bazele contabilității-Noțiuni de bază, probleme, studii de caz, teste grilă și monografie, Editura Universitară, București , 2007
Ristea, M., Dima, M., Contabilitatea societăților comerciale, Editura Universitară, București , 2003
Stanciu V., Proiectarea sistemelor informatice, Editua Cison, Oradea, 2000
Zaman Gh., Aspecte macroeconomice privind funcționalitatea sectorului privat în România, Eficiențe și repere strategice ale UE pentru sectorul IMM din România, Editura Junimea, Iași, 2007
Zaman Gheorghe – Economia digitală, societatea informațională, societatea cunoașterii, Ed. Experților, Oradea, 2001
Codul etic național al profesioniștilor contabili, ediția a 2-a, revăzută și reclasificată în conformitate cu Codul etic internațional al profesioniștilor contabili, elaborat și reviziut de IFAC în noiembrie 2001, Ed. CECCAR, 2002;
Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate – partea I – lucrare elaborată sub coordonarea Ministerului Finanțelor Publice, 2001;
Ghid practic de reconciliere contabilitate-fiscalitate, lucrare elaborată sub coordonarea Ministerului Finanțelor Publice, Colegiul consultativ al contabilității, Editura C.N. “Imprimeria Națională” S.A., Oradea, 2007;
Norme metodologice din 14 decembrie 2006 de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă, publictate în Monitorul Oficial nr.23 bis din 7 ianuarie 2007;
Reglementări contabile pentru agenți economici, Ministerul Finanțelor Publice, Editura Economică, București, 2002;
Legea contabilității, nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.48/14.01.2007;
BIBLIOGRAFIE
Belverd E Needles, Jr. Henry R. Anderson, James C. Cadwell, Principiile de bază ale contabilității, ediția a cincea, Editura ARC, 2000.
Bojian, O., Bazele contabilității, Editura Economică, București, 2003
Boulescu, M., Situații financiare anuale simplificate, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003
Boulescu Mircea – Contabilitate și expertiză contabilă, Ed. Fundația „România de Mâine”, Oradea, 2000;
Capotă, V., Dăncescu, A., Dinescu, M., Hangan, D., Ionescu, R., Lixandru, F., Manolache, M., Contabilitatea, monografii contabile, auxiliar curricular, Editura Niculescu, 2007
Caraiani, C., Olimid, L., Bazele contabilității, Editura ASE, București, 2003
Călin, O., Ristea, M., Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică R.A., 2003
Dincă, A., Contabilitatea agenților economici, Editura Economică, București, 2006
Dobrin, M., Contabilitate baze, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006
Dobrin Marinică, Mareș Marius Daniel, Popescu Aureliențu – Practica și lucrarea de licență, Ed. Fundația „România de Mâine”, Oradea, 2003;
Dumitru, C.G., Contabilitate – teste grilă rezolvate și lucrare practică monografică, Editura Universitară, București , 2003
Feleagă, N., Malciu, L., Bunea, Șt., Bazele contabilității, Editura Economică, București, 2002
Fusaru D., Mareș M.D., Mihai G., Visual Basic și Access, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001
Ilieș, D.G., Bazele contabilității, fundamentări, aplicății monografice, studii de caz, Editura Bren, 2007
Ionescu Cicilia – Contabilitate- Bazele teoriei și practicii contabile, Ed. Fundația „România de Mâine”, 2007;
Marin D., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001
Moroșan I., Analiza economico-financiară. Aplicații practice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2002
Moroșan I., Analiza economico-financiară. Tehnici și metode, Editura Fundației România de Mâine, București, 2002
Oprea C., Ristea, M., Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 2003
Ristea, M., coordonator, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București , 2007
Ristea, M., Dumitru, C.G., Bazele contabilității-Noțiuni de bază, probleme rezolvate, teste grilă, monografie, Editura ASE, București, 2002
Ristea, M., Dumitru, C.G., Bazele contabilității-Noțiuni de bază, probleme, studii de caz, teste grilă și monografie, Editura Universitară, București , 2007
Ristea, M., Dima, M., Contabilitatea societăților comerciale, Editura Universitară, București , 2003
Stanciu V., Proiectarea sistemelor informatice, Editua Cison, Oradea, 2000
Zaman Gh., Aspecte macroeconomice privind funcționalitatea sectorului privat în România, Eficiențe și repere strategice ale UE pentru sectorul IMM din România, Editura Junimea, Iași, 2007
Zaman Gheorghe – Economia digitală, societatea informațională, societatea cunoașterii, Ed. Experților, Oradea, 2001
Codul etic național al profesioniștilor contabili, ediția a 2-a, revăzută și reclasificată în conformitate cu Codul etic internațional al profesioniștilor contabili, elaborat și reviziut de IFAC în noiembrie 2001, Ed. CECCAR, 2002;
Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate – partea I – lucrare elaborată sub coordonarea Ministerului Finanțelor Publice, 2001;
Ghid practic de reconciliere contabilitate-fiscalitate, lucrare elaborată sub coordonarea Ministerului Finanțelor Publice, Colegiul consultativ al contabilității, Editura C.N. “Imprimeria Națională” S.A., Oradea, 2007;
Norme metodologice din 14 decembrie 2006 de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă, publictate în Monitorul Oficial nr.23 bis din 7 ianuarie 2007;
Reglementări contabile pentru agenți economici, Ministerul Finanțelor Publice, Editura Economică, București, 2002;
Legea contabilității, nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.48/14.01.2007;
Introducere
Întrерrіndеrіlе îșі dеsfășοară aϲtіvіtatеa în ϲοntехtul unuі sіstеm ϲοmрlех dе rеlațіі dе dеϲοntarе ϲu furnіzοrіі, ϲu ϲlіеnțіі, ϲu angajațіі, ϲu οrganіsmеlе dе asіgurarе șі рrοtеϲțіе sοϲіală, ϲu bugеtul statuluі șі altе οrganіsmе рublіϲе, ϲu gruрul dе asοϲіațі șі ϲu subunіtățіlе, рrеϲum șі ϲu altе реrsοanе fіzіϲе șі jurіdіϲе, ϲarе în ϲοntabіlіtatе рοartă dеnumіrеa dе tеrțі. Aϲеstе rеlațіі ϲοmеrϲіalе ϲurеntе gеnеrеază, în ϲοntabіlіtatе, aрarіțіa datοrііlοr реntru bеnеfіϲіar șі a ϲrеanțеlοr реntru furnіzοr sau рrеstatοr, ambеlе sіtuațіі având tеrmеnе dе dеϲοntarе, dе rеgulă, sub un an.
Contabilitatea întreprinderii, in calitatea sa de principal subsistem informațional al sistemului informațional economic al acestuia, trebuie sa constituie și ea, obiect al preocupariior specialistilor menite sa asigure cresterea contribuției ei la consolidarea situatiei financiare a entitații patrimoniale, la cresterea performanței financiare a acesteia. Un domeniu în care contabilitatea, prin funcțiile ei de reflectare, calcul, analiză si control, poate și trebuie sa duca la optimizarea deciziilor economice, la întarirea disciplinei și simtului de responsabilitate in gestionarea resurselor, il constituie contabilitatea și gestiunea datoriilor si creanțelor cormerciale.
Demersul cognitiv si aplicativ debuteaza în primul capitol cu notiuni fundamentale privind decontarile datoriilor si creantelor comerciale și sunt prezentate decontărilor datoriilor și creanțelor comerciale, precum și definirea și structura decontărilor datoriilor și creanțelor comerciale, în finalul acestui capitol este prezentat modul de recunoastere al datoriilor si creantelor.
In capitolul al doilea este prezentata dependenta organizarii contabilitatii datoriilor si creantelor comerciale ale unitatii economice, de profilul activitatii si de alti factori. Astfel,
organizarea contabilității datoriilor și creanțelor comerciale dependente de formele de aprovizionare și desfacere, contabilitatea datoriilor și creanțelor comerciale în funcție de instrumentele de plată folosite si dependența organizării contabilității datoriilor și creanțelor comerciale ale unității economice pe profilul de activitate, incheie acet capitol.delimitări și structuri privind decontările cu terții, principalele obiective ale contabilității
Capitotul al III-lea intitulat CONTABILITATEA OPERAȚIILOR PRIVIND DATORIILE ȘI CREANȚELE COMERCIALE reprezinta substanța principală a lucrarii.Aici sunt prezentate contabilitatea decontărilor privind datoriile comerciale, contabilitatea decontărilor privind creanțele comerciale si recunoașterea și evaluarea datoriilor și creanțelor comerciale
Cadrul organizatoric al studiului de caz îl reprezinta o societate comerciala a carei activitati se împarte pe următoarele domenii ce definesc scopul existenței S.C. IVCOSTA MOTOPREST S.R.L.: consultanță si serviciile de cablare structurată date-voce pentru aplicațiile de birou cât și cele industriale ;sisteme de supraveghere video ;transmisii și legături de date în timp real ;centrale și rețele telefonice cu sau fără cablu ;servicii de consultanță, administrare și întreținere ;oferă clienților o întregă gamă de produse hardwarw și software, asigurînd astfel rezolvarea tuturor problemelor compartimentului IT&C al oricărui client, la baza acestuia aflandu-se și documentarea din realitatile practice, concrete ale societatii.
In încheierea lucrarii sunt prezentate concluziile reținute in urma studiului întreprinderii.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Conținutul Informațional Fiscal al Documentelor de Sinteză la Sc (ID: 138511)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.