Continutul Economic al Bugetului Asigurarilor Sociale de Stat

2.3 Continutul economic al bugetului asigurarilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a bugetului public național, el se întocmește distinct de bugetul de stat și se aprobă de către Parlament după aprobarea bugetului de stat, dobândind astfel o autonomie deplină.

În el se reflectă constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănești necesare ocrotirii pensionarilor, salariaților și membrilor familiei acestora.

Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde la venituri:

contribuția pentru asigurările sociale de stat;

contribuția pentru pensia suplimentară;

contribuția agricultorilor asigurați și contribuția agenților economici pentru asigurările sociale ale agricultorilor. La acestea se adaugă veniturile nefiscale provenite din contribuția personalului pentru bilete de tratament și odihnă – alte venituri ce se obțin din lichidarea debitelor din anii anteriori, majorări sau amenzi aplicate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat si pentru practicarea muncii la negru;

subvenții primite din bugetul de stat.

La partea de cheltuieli Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde:

pensii plătite prin mijloacele admise de Ministerul Muncii si Solidarității Sociale prin oficiile de postă sau sucursalele CEC;

îndemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea capacității de muncă, indemnizațiile în caz de maternitate,pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, ajutoarele sociale, acordarea biletelor de tratament balnear și odihnă.

2.4 Elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează și se administrează de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale în care sens emite instrucțiuni și norme metodologice cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și adoptă măsuri organizatorice care să asigure efectuarea corectă și la timp a lucrărilor de elaborare a proiectului de buget.

Bugetul asigurărilor sociale de stat se fundamentează pe prognoze anuale privind nivelul mediu al pensiilor, salariilor și diverșilor indicatori economici, precum și obiectivele și modelul social promovat de Guvern cu privire la asigurarea măsurilor de protecție și asistență socială pentru anumite categorii sau grupuri de persoane, cu acțiuni care vor contribui la asigurarea locului de muncă pentru obținerea de venituri permanente.

Măsurile de asigurare socială trebuie să aibă ca obiective:

creșterea gradului de ocupare a populației active și implicit, diminuarea corespunzătoare a șomajului prin stimularea cereri de noi locuri de muncă;

alocațiile pentru șomaj să fie dimensionate în funcție de anumite criterii bine stabilite (vechimea în muncă si ultimul salariu brut), iar utilizarea acestuia să fie îndreptată și spre încadrarea tinerilor și a somerilor; acțiuni de calificare, recalificare și reorientare a forței de muncă în funcție de cererea existentă pe piața muncii;

din legislația în domeniu să fie eliminată plafonarea pensiilor și stabilirea unei valori minime garantată de stat a punctului de pensie;

indexarea pensiei periodic, care să acopere integral rata inflației, implementarea unei scheme de pensii obligatorii echitabile, indiferent de data pensionării;

asistența socială să pună în central preocupărilor de natură socială, familia care să beneficieze de alocații pentru asistență si pentru dezvoltarea familială.

La elaborarea proiectului Bugetul asigurărilor sociale de stat se au în vedere respectarea cu strictețe a legislației în vigoare cu privire la asigurările sociale, evoluția indicatorilor social-culturali prevăzuți în programul de dezvoltare economică și socială pe anul următor, precum și de încadrare în anumite norme de cheltuieli. Cheltuielile nu se înscriu în buget fără stabilirea surselor de venituri din care urmează a fi acoperite.

Bugetul asigurărilor sociale de stat se constituie din:

bugetul asigurărilor sociale elaborat, centralizat, la nivelul ministerului;

bugetul pentru realizarea asigurărilor sociale la nivelul direcțiilor județene și a municipiului Bucuresti ce rezultă din concentrarea bugetelor de asigurări sociale întocmite de agenții economici, instituții și consiliile locale.

În lucrările de elaborare a proiectului de buget al asigurărilor sociale de stat, trebuie să se țină seama de stadiul execuției acestuia până la data elaborării iui, lunile iulie-august ale anului de bază, precum și de obiectivele de dezvoltare economică și socială asumate de Guvern, de evoluția indicatorilor economici, de evoluția ratei inflației și de măsurile legislative prevăzute a se elabora în vederea îmbunătățirii activității în domeniul asigurărilor sociale.

Proiectul de buget al asigurărilor sociale de stat, însoțit de un memoriu explicativ care urmează să cuprindă principiile după care a fost elaborat. Întocmit si cu justificările referitoare la calculele de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor este supus verificării si avizării de către Ministerul Finanțelor Publice. După verificarea si avizarea proiectului de Buget al asigurărilor sociale de stat de către Ministerul Finanțelor Publice, cu amendamentele aduse la veniturișsi la cheltuieli, acesta se înaintează Parlamentului pentru dezbatere și adoptare, până la 30 noiembrie a anului de bază.

2.5 Adoptarea bugetului asigurărilor sociale de stat

După înaintarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat la Parlament, acesta va fi

analizat de către comisiile permanente buget-finanțe ale celor două camere, sub aspectul politic și economic al dimensionării veniturilor și cheltuielilor care-l compun.

Analiza se va face pe subdiviziunile clasificației bugetare, adoptată de Ministerul Finanțelor Publice, potrivit indicatorilor din programul economico-social asumat de Guvern pentru anul următor, în corelație cu indicatorii economico-financiari prevăzuți în bugetul de stat și după analizarea dării de seamă și a contului de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru ultima raportare.

Cu această ocazie se apreciază și activitatea desfășurată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, iar în cazul, în care se apreciază eventualele cazuri de încălcări ale disciplinei financiare se va sesiza Curtea de Conturi pentru a face verificările ce se impun.

După studierea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat, comisiile permanente ale Parlamentului de buget-finanțe pot propune amendamente referitoare la venituri și cheltuieli, pe care le supun spre examinare, dezbatere si aprobare forumului acestuia, ca expresie a democratismului și a exercitării controlului din partea parlamentarilor asupra mobilizării, repartizării și utilizării eficiente a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat.

După adoptarea de către Parlament și promulgare, bugetul asigurărilor sociale de stat se publică în Monitorul Oficial, cu datele din lege iar Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, modifică, după caz, bugetele direcțiilor sale județene.

La rândul lor direcțiile județene operează modificările corespunzătoare în bugetele de asigurări sociale ale oficiilor, agenților economici și instituțiilor subordonate și face repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor.

2.6 Execuția bugetului asigurărilor sociale ele stat

După aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat de către Parlament, faza executării acestuia cuprinde modul de încasare a veniturilor la termenele legale și efectuarea cheltuielilor la nivelul stabilit, precum și în cuantumul aprobat.

Ținând seama de faptul că executarea bugetului asigurărilor sociale de stat se face prin intermediul unităților teritoriale ale trezoreriei statului, toate operațiunile de încasare a veniturilor și de efectuarea cheltuielilor derulându-se prin aceste instituții, se asigură respectarea disciplinei financiare de întocmite a contului general de încheiere a exercițiului bugetar și a dării de seamă asupra executării bugetului de asigurări sociale de stat.

Agenții economici și instituțiile publice sunt obligate să calculeze corect și să vireze la termenele stabilite legal, contribuția asigurărilor sociale de stat, să onoreze la timp drepturile

de asigurări sociale la locul de muncă și să țină corect și la zi evidența veniturilor și efectuarea

cheltuielilor de asigurări sociale.

Urmarea faptului că la nivelul direcțiilor județene ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale s-au înființat servicii specializate de urmărire a veniturilor cuvenite bugetului asigurărilor sociale de stat, preluând această sarcină de la Direcția Generală a Finanțelor Publice județeană, gradul de colectare a veniturilor a crescut simțitor.

Organizarea execuției de casă a bugetul asigurărilor sociale de stat, este un process complex, chiar dacă, aceasta se realizează prin sistemul de trezorerie care se ocupă de încasarea, păstrarea și eliberarea resurselor bugetare, trebuie să respecte anumite principii, respectiv:

a) principiul delimitării atribuțiilor organelor care dispun de mijloacele bugetare (ordonatorul principal de credite – Ministerul Muncii si Solidarității Sociale), de atribuțiile organelor care se ocupă efectiv cu încasarea, păstrarea și eliberarea resurselor bugetare (Direcțiile județene ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și trezoreriile teritoriale), care exercită controlul asupra respectării disciplinei financiare în domeniul veniturilor și a cheltuielilor;

b) principiul unității de casă ce presupune ca veniturile fiecărui buget al asigurărilor sociale, să fie concentrate întrun singur cont deschis la trezoreria statului, iar eliberarea resurselor să se facă numai pe baza deschiderilor de credite și alimentarea conturilor direcțiilor județene pe baza dispozițiilor de alimentare a conturilor, emise de ordonatorul principal de credite (Ministerul Muncii si Solidarității Sociale).

Executarea la partea de venituri ale bugetul asigurărilor sociale de stat, care cuprinde venituri din contribuția agricultorilor asigurați, contribuția pentru asigurări sociale, contribuția pentru pensia suplimentară, contribuția pentru biletele de tratament si odihnă sau alte încasări, datorate de companiile naționale, regiile autonome, societățile comerciale cu capital de stat sau mixt, instituțiile din sectorul public, organizațiile cooperatiste și obstești, agenți economici cu capital privat și persoanele fizice ce folosesc muncă socială și care se supun impozitului pe venitul global. Se desfăsoară conform clasificației bugetare în conturile deschise la trezoreria statului de către Ministerul Muncii si Solidarității Sociale și vizează:

cheltuielile bugetare ce se vor efectua numai pe baza creditelor bugetare repartizate Direcțiilor Județene de Muncă și Solidaritate Socială, în calitate de ordonatori secundari, se desfășoară conform clasificației bugetare în conturile deschise la trezoreria statului de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

bugetul asigurărilor sociale de stat pentru plata pensiilor din asigurări sociale, a ajutoarelor sociale, a ajutoarelor în caz de deces;

bugetul cheltuielilor pentru persoane îndreptățite de a primi ajutoare sociale, pentru alocații de sprijin, pentru ajutoare de integrare și pentru alte plăți.

Având în vedere că ordonatorul principal al bugetului asigurărilor sociale de stat este Ministerul Muncii si Solidarității Sociale, acestuia îi revin atribuțiile privind utilizarea directă a creditelor bugetare pentru satisfacerea cererilor centralizate de asigurări sociale, de repartizarea creditelor pe ordonatorii secundari (direcțiile județene), controlul asupra realizării indicatorilor sociali, clar și răspunderea asupra realizării veniturilor și a modului de efectuare a cheltuielilor, sub supravegherea Ministerului Finanțelor Publice și a controlului efectuat de Curtea de Conturi.

Executarea corectă a cheltuielilor se face sub exercitarea unui control preventiv ce se realizează de către Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice Județene, prin trezoreriile teritoriale ale statului.

2.7 Încheierea bugetului asigurărilor sociale de stat

La 31 decembrie prevederile bugetului asigurărilor sociale de stat încetează a mai avea aplicabilitate, creditele bugetare de asigurări sociale neconsumate se închid cu 1 ianuarie a anului următor, ceea ce presupune efectuarea decontărilor corespunzător între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, Trezoreria statului și Oficiile de plăți a pensiilor.Încheierea execuției bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să aibă la bază datele din contabilitatea proprie, precum și cele puse la dispoziție de unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, conturile de execuție și dările de seamă întocmite de direcțiile județene ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, pe baza cărora se întocmește contul de execuție și darea de seamă anuală.

Contul de execuție anuală se prezintă Guvernului pentru examinare, după care se înaintează Parlamentului pentru dezbatere și aprobare. Contul de execuție al bugetului asigurărilor sociale de stat urmează a fi aprobat prin lege, după ce în prealabil a fost verificat de către Curtea de conturi, apoi se publică în Monitorul Oficial.

Separat de bugetul asigurărilor sociale de stat, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale execută bugetul anual privind constituirea și utilizarea fondului pentru plata ajutorului de șomaj, unde la partea de venituri se va menționa fondul de salarii brut, inclusiv sporul de vechime în muncă, suma reprezentând cota pentru șomaj, dobânda anuală calculată asupra disponibilului păstrat la trezoreria statului, iar la partea de cheltuieli se prevede numărul beneficiarilor, de ajutor de somaj și totalul cheltuielilor cu plata ajutorului de șomaj, în mod similar se procedează și cu plata pensiei suplimentare.

2.8 Sustenabilitatea financiară a sistemului public de pensii

Analiza situației socio – demografice din România scoate în evidență că efectele negative asupra sustenabilității financiare a sistemului public de pensii cauzate de îmbătrânirea populației sunt determinate de trei factori importanți, și anume:

creșterea speranței de viață a populației,

scăderea natalității

creșterea migrației.

În plus, sistemul de pensii din România se confruntă și cu efectele negative ale unor elemente specifice cum ar fi: ieșirile anticipate masive la pensie în 1990, care au redus numărul de contribuabili cu circa 5% și au majorat numărul de pensionari cu peste 16%; creșterea semnificativă a pensionărilor datorate încadrării în grupe de muncă (ieșiri la pensie cu cinci-zece ani mai devreme decât vârsta standard de pensionare); ușurința cu care se obține o pensie de invaliditate fără bază legală.

Criza financiară și economică a agravat și mai mult problema de fond reprezentată de îmbătrânirea populației. Toate sistemele de pensii se confruntă cu dificultăți mari în a-și îndeplini „promisiunile privind pensiile”, din cauza creșterii șomajului, a diminuării creșterii economice, al creșterii nivelurilor datoriei publice și a volatilității piețelor financiare.

Proiecțiile economice și bugetare pe termen lung, realizate în ultima perioadă, scot în evidență o creștere semnificativă, progresivă, a cheltuielilor totale cu pensiile până la orizontul anului 2060.

Statele membre ale Uniunii Europene, printre care și România, au derulat reforme în scopul reducerii generozității sistemelor publice de pensii, tocmai pentru a evita riscul falimentării acestora. Vârsta de pensionare va continua să crească gradual pe termen lung, iar accesul la pensionare anticipată va continua să fie restricționat, pe fondul acordării de stimulente în condițiile prelungirii vieții active. În acest context, la elaborarea acestui studiu, am avut în vedere realizarea unei analize detaliate și cuprinzătoare a sistemului de pensii din România, având, între altele, în vedere: structura diferitelor reforme la care a fost supus sistemul după 1990; problemele majore care îi afectează semnificativ sustenabilitatea financiară; evaluarea stării componentelor administrate privat ale sistemului; evoluția demografică pe termen lung și efectele ei asupra forței de muncă, implicit asupra contribuabililor și beneficiarilor sistemului.

În literatura de specialitatea s-a considerat necesară furnizarea unor informații comparative

referitoare atât la situația sistemelor de pensii în țările membre ale Uniunii Europene, cât și la evoluțiile demografice prognozate de instituțiile competente ale Comisiei Europene până la orizontul anului 2060, punctând locul ocupat de România în ansamblul unitar al Uniunii Europene.

Un rol important în evaluarea sustenabilității financiare pe termen lung a sistemului de pensii, în condițiile evoluțiilor demografice prognozate sub diferite scenarii, ale prognozei indicatorilor macroeconomici pe termen lung, dar și ale necesităților de reformare internă a sistemului (creșterea vârstelor de pensionare, înăsprirea condițiilor de pensionare în cazul invalidității sau anticipării, contribuțiile și gradul de colectare a acestora, reducerea erorilor,

fraudei și abuzurilor etc.), poate să-l aibă utilizarea unor instrumente conținând opțiuni de simulare pe termen lung, bazate pe modelare matematică.

Un astfel de model îl reprezintă setul de instrumente conținând opțiuni de simulare, denumit PROST (Pension Reform Options Simulation Toolkit), care să fie utilizat la reformarea sistemelor de pensii, realizat de Banca Mondială. Acest model este utilizat în peste 80 de țări și este conceput pentru a promova elaborarea de politici fundamentate, capabile să reducă

decalajul dintre analiza calitativă și cea cantitativă a sistemelor de pensii.

Unul dintre motivele majore care au condus la dificultăți financiare ale sistemului de pensii publice (figura nr. 1) îl reprezintă creșterea rapidă a numărului de beneficiari ai tuturor categoriilor de pensii publice, în paralel cu scăderea majoră a numărul contribuabililor la sistem, în special în perioada 1990-2010. Practic, numărul total de pensionari din sistemul de asigurări sociale (incluzând pensionarii din toate structurile de pensionare de tip public) a crescut de la circa 3,58 milioane de persoane în 1990 la circa 5,66 milioane de persoane în 2010 (cu 58%). În același timp, numărul de contribuabili la sistemul public de pensii a scăzut de la 7,997 milioane de persoane în 1990 la 4,238 milioane de persoane în 2010 (cu 47%).

Acest fenomen a condus la reducerea ratei de dependență a sistemului de pensii, în perioada analizată, de circa 3,7 ori.

Figura nr. 1. Evoluția numărului de beneficiari și de contribuabili ai sistemului de pensii

publice – 1990-2010

Facilitățile oferite de sistemul public de pensii referitoare la reducerea vârstei de pensionare, atât în cazul locurilor de muncă încadrate în grupele I și II, cât și în cazul pensionărilor de invaliditate, al pensiilor acordate urmașilor, precum și al pensionărilor anticipate parțiale introduse în anul 2001, au făcut ca vârstele medii efective de pensionare, atât pe categorii de pensii, cât și pe întreg sistemul, să fie mult sub nivelul vârstelor standard de pensionare pentru femei și bărbați prevăzute de lege. Astfel, în anul 2009, această diferență era de 2,95 ani pentru femei și 7,1 ani pentru bărbați.

Pentru susținerea financiară, inclusiv pentru realizarea unei protecții relative a ratei de înlocuire a câștigului salarial prin pensie, au fost operate, începând cu anul 1990, mai multe creșteri ale nivelului contribuției de asigurări sociale de stat. Astfel, rata medie a contribuției a crescut de la 14% în anul 1989 la 31,3% pentru condiții normale de muncă, 36,3% pentru condiții deosebite de muncă și 41,3% pentru condiții speciale de muncă, în anul 2009. Ca o măsură de protecție socială, după anul 1990, pensiile mai mici au beneficiat de formule de indexare-compensare mai avantajoase, situație care a contribuit la o scădere mai puțin pronunțată a nivelului real al pensiilor mici și a produs o oarecare egalizare în cadrul aceleiași categorii de pensie, majoritatea pensiilor concentrându-se în zona pensiilor medii. Acest proces de nivelare a contribuit la slăbirea legăturii dintre contribuțiile vărsate la finanțarea fondului de pensii și beneficiile primite.

Una dintre problemele deseori ridicate în dezbaterile politice și sociale drept critică a reformelor din domeniul pensiilor o constituie raportul relativ mic între pensia medie și câștigul salarial mediu (definit între valorile brute ale celor doi indicatori). În realitate, rata medie de înlocuire a câștigului salarial prin pensie a cunoscut o creștere moderată continuă în perioada 2000-2010, situându-se între 33% și 56%. În aceste condiții, România realizează o rată medie de înlocuire bună, în context european situându-se pe poziția a șaptea între cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene, în urma Franței, Austriei și Ungariei, la egalitate cu Polonia, și mult peste Bulgaria, Marea Britanie și Germania.

Conform

Eurostat, în 2009, România a realizat o rată medie de înlocuire de 56%, mai ridicată decât media Uniunii Europene, care a fost de 51%. Paradoxal, rata medie de înlocuire bună în context european s-a realizat în condițiile în care gradul de acoperire a sistemului public de pensii (raport între numărul de contribuabili și populația ocupată între 15 și 64 de ani) a scăzut de la 61,3% în 1997 la 55,2% în 2010 (cu 6,1 puncte procentuale, reprezentând circa

1,35 milioane de contribuabili).

În ultimele perioade de timp, participarea la forța de muncă a suferit transformări semnificative, în special în ceea ce privește tinerii, femeile și persoanele în vârstă. Proiecțiile Eurostat indică o reducere a ratei totale de participare în România la 60,9% în 2060 față de 63,6% în 2010, adică o reducere cu 2,7 puncte procentuale. Prognoza referitoare la forța de muncă din România până în anul 2060, realizată de Comisia Europeană, indică o scădere a acesteia de la 9,417 milioane de persoane în 2010 la 5,546 milioane în 2060.

Evoluția șomajului în ultimul deceniu (2000-2010), conform datelor furnizate de Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă, a înregistrat valori de maximum 845.000 de șomeri (8,4% rată a șomajului) în 2002 și minimum 575.000 de șomeri (5,8% rată a șomajului) în 2008. Prognozele Comisiei Europene arată pentru România o scădere a ratei șomajului de la 7,3% în 2010 la 7,0% în 2060.

Rata de ocupare (15-64 de ani) a evoluat în România între 63,6% în anul 2000 și 58,8 în anul 2010. Proiecțiile până în anul 2060 asupra ratei de ocupare din România, în contextul evoluțiilor economice, sociale și demografice, realizate de Comisia Europeană, scot în evidență o reducere lentă a gradului de ocupare atât pentru populația cuprinsă între 20 și 64 de ani, cât și pentru femei. Singura categorie care va înregistra o creștere a ocupării va fi reprezentată de persoanele în vârstă (55-64 de ani).

Pe baza proiecțiilor populației totale, a forței de muncă, a ratei participării, ratei șomajului și ratei ocupării, se poate determina proiecția ratei de dependență economică a vârstnicilor ca un indicator important care determină impactul îmbătrânirii populației asupra cheltuielilor bugetare, în particular a componentei privind cheltuielile cu pensiile. Se preconizează ca rata de dependență economic efectivă a vârstnicilor să crească de la circa 32% în 2010 la circa 109% în 2060, o deteriorare greu de susținut financiar.

Ca sursă principală de prognoză demografică în România, Institutul Național de Statistică a elaborat proiecții ale populației României fie în profil teritorial, fie pe regiuni de dezvoltare sau referitoare la populația activă, până la orizontul anului 2050. Așa cum constată experții INS, evoluția fenomenelor demografice din ultimii ani, caracterizată de menținerea fertilității la un nivel redus, de creștere moderată a speranței de viață la naștere și de un sold negativ al migrației externe, a determinat scăderea populației țării. Populația României a scăzut în numai zece ani, între 1992 și 2002, cu 1,1 milioane de locuitori. Dimensiunea neașteptată a scăderii populației și, mai ales, contribuția pe care a avut-o migrația externă au scos în evidență un declin demografic important, amplificând deteriorarea situației demografice a țării, în special din perspectiva structurii pe vârste a populației. În proiecția populației României până în 2050 au fost utilizate trei variante de proiectare: medie, optimistă și pesimistă. În toate variantele de proiectare, populația se va reduce cu valori între 3,6 milioane (varianta optimistă) și 6,5 milioane de persoane (varianta pesimistă). Scăderea populației va fi moderată până în anul 2050 (cu o rată medie anuală de –0,5% până în 2030 și ușor mai accentuată, de 0,6% până în 2050) principalul factor al acestei evoluții fiind scăderea naturală. Pe fondul menținerii unor valori scăzute ale natalității și fertilității și al înaintării în vârstă a generațiilor, diferite ca mărime, structura pe grupe mari de vârstă a populației va continua să se modifice, în sensul reducerii numărului și ponderii tinerilor și al creșterii numărului și ponderii populației adulte și vârstnice (tabelul nr. 2).

Tabelul nr. 2. Populația României pe grupe mari de vârstă – varianta medie (2007-2050)

Reducerea dimensiunii populației active se va produce prin dinamici diferite: creșterea populației active la grupa de vârstă 55-64 de ani și 65 de ani și peste și scăderea populației active de 15-24 de ani și 25-54 de ani, compusă din generații născute după 1990. Consecința acestei schimbări structurale este majorarea vârstei medii a populației active de la 40 de ani în 2006 la 43 de ani în 2025. Acest dezechilibru se va resimți și la nivelul raportului de dependență economică, deci va crește „sarcina economică” a populației active, determinată de creșterea continuă a populației vârstnice și de scăderea populației tinere. Din proiectarea populației ocupate, se constată diminuarea acesteia de la 9,2 milioane în 2010, la 4,3 milioane în 2050. Toate grupele de vârstă resimt diminuarea populației ocupate, indiferent de regiune, populația ocupată în vârstă de muncă fiind mai mare pentru bărbați decât pentru femei.

Criza financiară afectează grav atât sistemele de pensii capitalizate,

administrate privat, cât și sistemele de pensii publice. Analiza impactului crizei

economico-financiare asupra sistemelor de pensii a fost privită cu multă

seriozitate atât de OECD, cât și de Comisia Europeană și Banca Mondială. Aceste

instituții au publicat, încă din 2009, note prin care au scos în evidență gravitatea

efectelor crizei asupra sistemelor de pensii.

În acest context, impactul crizei economice și financiare asupra sistemelor

de pensii capitalizate depinde de patru factori principali, și anume:

 schimbări ale prețurilor activelor și posibila recuperare pe termen

mediu. Pensiile finanțate sunt direct afectate de criza financiară,

deoarece criza devalorizează fondurile care au fost acumulate până la

criză. Gradul de devalorizare depinde de portofoliul de investiții. În

general, criza se estimează că a redus activele acumulate în fondurile

de pensii cu 15,8%. Deși pe termen scurt pierderile sunt îngrijorătoare,

pe termen lung (important pentru orice sistem de pensii capitalizate) ele

nu sunt relevante;

 proporția veniturilor din pensii care provin din activele conturilor

individuale capitalizate. Conturile individuale capitalizate (Pilonul II)

formează numai o parte din pachetul total de venituri la ieșirea la

pensie. Între țările din Europa Centrală și de Est, membre ale Uniunii

Europene, România are cel mai mic venit din pensii care va putea fi

furnizat de Pilonul II, de numai 22%, în timp ce țări ca Slovacia și

Polonia au o proporție de 55%, respectiv 49,5%;

 prezența pensiilor sociale minime ca parte integrantă a sistemului de

pensii. Valoarea medie a acestor beneficii sociale minime este de până

la 30% din media salariului mediu la nivel național. În România s-a

introdus indemnizația socială pentru pensionari (echivalent al pensiei

sociale minime), ca sprijin al statului, acoperit de bugetul de stat, care

reprezintă circa 18% din salariul mediu brut la nivel național;

 reglementările și cadrul instituțional privind plata pensiilor capitalizate

obligatorii în baza fondurilor acumulate până la ieșirea la pensie. Doar

un număr mic de asigurați vor ieși la pensie într-o perioadă în care

pensiile lor vor fi reduse din cauza scăderii activelor. Din fericire, în

țările din Europa Centrală, care și-au reformat sistemele de pensii (între

care și România) la începutul anilor ’90, marea majoritate a persoanelor

se vor pensiona din sistemul privat de pensii (Pilonul II) în 15 sau mai

mulți ani, nefiind afectați de criza actuală.

Sistemele de pensii publice vor fi afectate de criza financiară într-un mod

mai puțin dramatic și imediat. Recesiunea globală în curs va reduce contribuțiile

la veniturile sistemelor de pensii publice ca rezultat al creșterii ratei șomajului sau

reducerii câștigurilor salariale la care se aplică cotele de contribuții. Cheltuielile

cu pensiile publice vor crește deoarece din ce în ce mai multe persoane se vor

pensiona, căutând să-și protejeze cel puțin veniturile într-o perioadă de recesiune

economică.

Efectele resimțite de membrii sistemelor publice de pensii vor depinde de

modul în care guvernele vor gestiona scăderea veniturilor. Guvernele au câteva

variante de acțiune:

– să finanțeze în totalitate deficitele sistemelor de pensii;

– să renunțe la majorările și indexările de pensii promise.

Alegerea uneia dintre cele două căi sau a unei a treia care să le îmbine pe

cele două de mai sus va fi influențată politic deoarece pensia este doar unul dintre

sistemele în competiție pentru resurse publice limitate. În România, soluția

guvernului a fost una mixtă. În primul rând, deficitul bugetului asigurărilor sociale

de stat este finanțat în totalitate de bugetul de stat. În al doilea rând, valoarea

punctului de pensie a rămas neschimbată (fiind practic înghețată), astfel încât

cheltuielile cu pensiile publice să nu crească.

În unele cazuri, țările care au introdus un al doilea pilon de pensii ar putea

fi tentate să repartizeze o parte din contribuțiile sociale destinate Pilonului II

înapoi la sistemul public (cazul recent al Argentinei și Ungariei). Pe termen scurt,

această soluție rezolvă unele probleme, dar pe termen lung va avea consecințe

negative asupra beneficiilor individuale.

Instrumente de simulare a evoluției proiecțiilor financiare

ale sistemului de pensii din România

Sistemele de pensii de tip PAYG au fost, adesea, lansate fără a avea la

bază o fundamentare foarte solidă, fără o analiză atentă a efectelor pe care

sistemul de pensii în cauză le va avea pe termen mediu și lung asupra persoanelor

în vârstă, asupra lucrătorilor, dar mai ales asupra finanțelor publice. Pentru a

asigura sustenabilitatea unui sistem de pensii este necesar să existe un control

permanent asupra efectelor pe care factori precum speranța de viață, tendințele

demografice, gradul de ocupare, alături de alți factori, îl pot avea asupra unui

astfel de sistem.