Contextul National, International Si Local al Participarii Tinerilor Rromi pe Piata Muncii

Introducere

În multe state membre, romii reprezintă un procent important și în creștere din populația de vârstă școlară și, prin urmare, din masa forței de muncă viitoare. Marea majoritate a romilor de vârstă activă nu au educația necesară pentru a-și găsi un loc de muncă bun.

Europa largită va număra 75 de milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani.

Este, prin urmare, esențial să se investească în educația copiilor romi, pentru a le permite mai târziu să intre cu succes pe piața forței de muncă. În statele membre cu o populație romă importantă, acest lucru are deja un impact economic. Conform estimărilor, în Bulgaria, aproximativ 23 % dintre persoanele nou-intrate pe piața forței de muncă sunt romi, în România procentul fiind de aproximativ 21 %.

În Europa trăiesc 10-12 milioane de romi, iar dintre aceștia, un numar semnificativ fac obiectul prejudecăților, intoleranței, discriminării și excluziunii sociale în viața de zi cu zi. Condițiile lor socio-economice sunt foarte precare și sunt marginalizați – lucru inacceptabil în uniunea europeană (ue) a începutului de secol 21.

Indiferent de eterogenitatea lor (în termenii accesului la piața muncii, ai educației, vieții familiale, venitului, etc), tinerii își revendică statutul de cetățeni, din care decurg drepturile și obligațiile lor. Investiția în tineret înseamnă să investești în ceea ce constituie bogăția societăților de astăzi și de mâine. Este vorba despre una dintre cheile care asigură realizarea cu succes a obiectivului politic definit de Consiliul European : transformarea Europei într-o “economie bazată pe cunoaștere, cea mai competitivă și mai dinamică din lume”.

CAPITOLUL I

Context național, internațional și local al participării tinerilor romi pe piața muncii

Evoluția cadrului strategic pentru integrarea romilor

În această direcție, a integrării romilor în viața socio- economică, documentul principal de politică publică este Strategia Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor, prima inițiativă guvernamentală care abordează problemele minorității rome din România în mod comprehensiv. Colaborarea dintre structurile guvernamentale și cele neguvernamentale ale romilor a făcut posibilă realizarea acestei strategii, cu asistență din partea instituțiilor internaționale, în special, a uniunii europene. Principalele elementele ale intervenției pentru îmbunătățirea situației romilor sunt:

Abordarea sectorială și partenerială a opțiunilor/priorităților romilor, prin includerea, finanțarea și replicarea acestora în circuitul politicilor publice și al programelor instituțiilor de stat, la nivelul structurilor centrale/județene/locale, în funcție de specificitatea comunităților, în vederea resolidarizării sociale și a armonizării spațiului public la standardele europene.

Inițierea unor alternative formativ-normative specifice de sinteză a mărcilor identitare cu valorile modernității, a unor oportunități ocupaționale și de dezvoltare de resurse umane calificate, inclusiv prin revalorizarea meseriilor itinerante ale romilor pe piața modernă, dezvoltarea unui circuit de schimb.

Constituirea unor instituții publice de formare/reprezentare identitară, dezvoltare comunitară, ca rețea de informare, dialog, consultanță, expertiză, asistență, monitorizare, prevenire și combatere a discriminării față de romi, în scopul stabilirii unor punți de comunicare și cooperare cu instituțiile locale și centrale, în vederea participării active/directe a romilor la procesul decizional și a împuternicirii comunității pentru îmbunătățirea propriilor condiții de viață.

Strategia guvernului româniei de îmbunătățire a situației romilor a fost adoptată prin hotărâre de guvern. În elaborarea textului strategiei au fost respectate următoarele principii directoare:

• principiul consensualității, care este definit ca „efort comun al Guvernului și al organizațiilor reprezentative ale comunităților de romi”;

• principiul utilității sociale, care reclamă măsuri care să răspundă nevoilor specifice ale comunității romilor;

• principiul „distribuției sectoriale“, prin care se asociază responsabilități către diverse organisme în concordanță cu sectoarele sau sferele lor de competență;

• principiul descentralizării, prin care instituțiilor publice de la nivel local li se atribuie responsabilități specifice;

• principiul diferențierii identitare, care prevede existența de măsuri menite să asigure romilor dreptul de a-și afirma și de a-și proteja identitatea distinctă ca minoritate;

• principiul egalității, care afirmă că măsurile menite să protejeze minoritatea roma nu trebuie să dezavantajeze alte grupuri (Strategia Guvernului de îmbunătățire a situației romilor, capitolul I, 2001).

Din perspectiva domeniilor prioritare în document sunt formulate următoarele direcții de acțiune strategică: dezvoltare comunitară și administrație publică, locuințe, securitate socială, sănătate, economic, justiție și ordine publică, protecția copilului, educație, cultură și culte, comunicare și participare civică (strategia guvernului de îmbunătățire a situației romilor, capitolul vii, 2001).

În strategia guvernamentală sunt combinate principalele perspective și anume cea a discriminării și a sărăciei în ce privește problematica romilor. Aspectele legate de combaterea discriminării și a sărăciei pot fi regăsite în fiecare direcție de acțiune și în planul general de măsuri.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 430/2001 a fost lansată Strategia pentru îmbunătățirea situației romilor în anul 2001, iar prin HG nr. 522/2006 a fost actualizat planul de măsuri.

Comisia europeană a apreciat adoptarea strategiei guvernului de îmbunătățire a situației romilor în raportul de țară cu privire la progresul României din anul 2001.

Implicarea și responsabilizarea membrilor comunităților de romi au fost prevăzute după adoptarea strategiei, în schema de implementare a acesteia, atât la nivel central, cât și la nivel local.

a) la nivel central, un comitet mixt format din 16 secretari de stat ai ministerelor semnatare ale strategiei guvernului și reprezentanți ai organizațiilor active ale romilor, au avut ca responsabilitate organizarea, planificarea, coordonarea și controlul executării activităților prevăzute în planul general de măsuri. La nivelul celor 16 ministere au fost formate comisii ministeriale pentru romi, din care făceau parte experți ai ministerelor și experți romi, delegați de aceștia. Aceste comisii erau subordonate comitetului mixt la nivel central și aveau ca responsabilitate organizarea, planificarea, coordonarea și controlul executării activităților prevăzute în planul general de măsuri, pentru sectorul de responsabilitate al ministerului caruia aparțineau.

b) birourile județene pentru romi erau structuri la nivel județean, organizate în structura prefecturilor, formate din trei sau patru persoane, dintre care una în mod obligatoriu trebuia să aparțină minorității romilor. birourile județene pentru romi erau responsabile de organizarea, planificarea, coordonarea și controlul executării activităților desfășurate la nivel județean pentru îndeplinirea obiectivelor și sarcinilor din planul general de măsuri. la nivelul primăriilor , strategia guvernamentală a prevăzut angajarea experților locali pentru romi, ca principali mediatori între comunitățile de romi și autoritățile publice, fiind , responsabili pentru identificarea problemelor și elaborarea acțiunilor și a proiectelor de îmbunătățire a situației romilor.

c) experții locali constituie o altă structură din schema de implementare a strategiei pentru romi de la nivelul primăriilor, care reprezintă principalii mediatori între autoritățile publice locale și comunitățile de romi. Identificarea pe plan local a nevoilor populației de romi constituie principala responsabilitate a acestora, și apoi elaborarea de proiecte de intervenție pe domeniile stabilite în planul general de măsuri al strategiei. aceștia se subordinează atât birourilor județene, cât și primarului. (politici publice pentru romi în românia 2002-2005)

În România abordarea față de minorități era unitară până în anul 2003. Prin Oug 64/2003 activitatea guvernului a fost reorganizată, și astfel oficiul pentru problemele romilor a fost preluat de secretariatul general al guvernului. În 2004 oficiul pentru problemele romilor a fost preluat de către departamentul pentru relații interetnice din cadrul secretariatul general al guvernului. Agenția națională pentru romi (anr) a fost înființată în anul 2005, care este o structură guvernamentală și care preia activitatea oficiului pentru problemele romilor inclusiv responsabilitățile și angajamentele privind minoritatea romilor. Elaborarea politicii și strategiei guvernului în privința protecției drepturilor minorității romilor este principala atribuție a instituției. Din punct de vedere al structurii agenția este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului ministru, la propunerea ministrului pentru coordonarea secretariatului general al guvernului. (conform completării hg. 1124/2005).

Agenția a reușit să încheie parteneriate încă de la înființare, cu structurile care implementează politici publice în domeniu, cu ministerele de resort, cu instituții guvernamentale și neguvernamentale, naționale și internaționale, cum ar fi spre exemplu cu agenția națională pentru ocuparea forței de muncă, consiliul național pentru combaterea discriminării, banca mondială, secretariatul general al guvernului, etc. A reușit să implementeze programe precum phare, fondul de dezvoltare instituțională (idf grant), acord încheiat pe o perioadă de 3 ani, cu banca internațională pentru reconstrucție și dezvoltare al cărui scop este de a întări capacitatea instituțională a anr și a autorităților centrale și locale, care dezvoltă și implementează programe de incluziune socială.

Deceniul de incluziune a romilor 2005-2015 este un program interguvernamental, conceput pentru combaterea sărăciei, mărirea nivelului public de conștientizare asupra situației romilor și coordonarea acțiunilor guvernelor și organizațiilor internaționale în parteneriat cu societatea civilă romă. Este o încercare de a sparge cercul vicios al sărăciei, prin oferirea de posibilități reale pentru populația de etnie romă de a se implica ea însăși în aspectele economice și sociale ale vieții publice. În perioada 1 iulie 2005 – 1 iulie 2006 ANR a deținut președinția Deceniului. Obiectivul acestui program este tocmai sprijinirea romilor în aceste probleme ale incluziunii sociale.

Soluții la problemele cu care se confruntă romii zi de zi nu sunt ușor de identificat. Cele mai mari probleme apar în domeniile educației, respectiv plasamentul pe piața muncii, probleme care au nevoie de mai mulți ani pentru a putea vorbi despre soluționări eficiente. Aceste soluții, mai presus de orice, trebuie să fie acceptabile pentru ambele părți, soluții pe care și romii le pot considera ale lor, nefiind impuse unilateral.

Înființarea agenției naționale pentru romi reprezintă o realizare importantă în procesul de îmbunătățire a situației romilor și reducerea decalajelor dintre populația romă și societate în ansamblu.

În data de 14 decembrie 2011 prin hotărârea nr. 1.221, guvernului româniei a aprobat strategia de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității romilor pentru perioada 2012-2020. Aceasta hotărare a fost publicată în monitorul oficial nr. 6 din 4 ianuarie 2012.

Legea tinerilor

La data de 21 iulie 2006, parlamentul româniei a adoptat legea 350, si a fost publicată în monitorul oficial 648 din 27 iulie 2006.

Această lege reglementează cadrul juridic necesar asigurării de condiții adecvate integrării socioprofesionale a tinerilor, conform necesităților și aspirațiilor acestora. Conform acestei legi autoritățile administrației publice centrale și locale, unitățile, instituțiile și serviciile publice subordonate acestora au obligația să sprijine activitatea de tineret și să asigure cadrul adecvat de desfășurare a acesteia la nivel național și local.

Legea tinerilor stipulează de asemenea și principiile generale care stau la baza politicilor în domeniul tineretului:

elaborarea și promovarea unor strategii globale și integrate și fundamentarea acestora în baza rezultatelor cercetarilor sociale actuale;

 asigurarea participării tinerilor la deciziile care îi vizează, inclusiv la elaborarea, promovarea și realizarea politicilor în domeniul tineretului, în special prin intermediul structurilor neguvernamentale de tineret și pentru tineret;

sporirea gradului de participare a tinerilor la viața publică și încurajarea acestora în vederea asumării responsabilitatilor individuale sau de grup;

sprijinirea și îndrumarea tinerilor în vederea participării active a acestora la viața economică, educațională și culturală a țării;

stimularea cooperării autorităților și instituțiilor publice centrale și locale cu structurile neguvernamentale de tineret și pentru tineret, prin înființarea de consilii consultative constituite din organizațiile neguvernamentale de și pentru tineret de pe lângă fiecare autoritate sau institutie publică centrală ori locală care gestionează fonduri destinate tineretului;

garantarea dreptului la educație, instruire și specializare profesională;

stimularea accesului tinerilor la informație și tehnologii informaționale;

stimularea mobilității în rândul tinerilor;

stimularea voluntariatului în rândul tinerilor;

promovarea dialogului intercultural și combaterea rasismului, xenofobiei și intoleranței în rândul tinerilor

Structurile administrației publice centrale și locale cu responsabilități în domeniul activității de tineret sunt:

Autoritatea Națională pentru Tineret

Consiliul interministerial pentru educație, cultură cercetare, tineret, sport și minorități

Direcțiile pentru tineret județene

Agenția Națională pentru Sprijinirea Inițiativelor Tinerilor

Centre de informare și consiliere pentru tineri

Administrația publică locală

Cadrul UE pentru integrarea romilor

Excluziunea și marginalizarea, atât economică, cât și socială, a minorității roma care este cea mai numeroasă din europa, este exclusă în strategia ue europa 2020. Apreciată ca fiind o cale de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, strategia ue europa 2020 impune acțiuni ferme în această direcție, care să fie desfășurate într-un dialog activ cu comunitatea romă, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul ue. Deși responsabilitatea principală pentru aceste acțiuni revine autorităților publice, dat fiind că integrarea socială și economică a romilor este un proces dual care presupune o schimbare în mentalitatea majorității oamenilor, dar și în mentalitatea membrilor comunității rome, aceasta constituie în continuare o provocare.

Din perspectiva procesului, statele membre trebuie în primul rând să se asigure că cetățenii de etnie roma nu fac obiectul discriminării și că sunt tratați care oricare alți cetățeni ai ue, și în aceelași timp că beneficiază de acces egal la toate drepturile fundamentale astfel așa cum sunt stipulate în carta drepturilor fundamentale a ue. În următoarea etapă, trebuie adoptate și implementate măsuri al căror scop și finalitate să fie acela de a opri ciclul vicios al transmiterii sărăciei de la o generație la alta. Populația romă este tânără: 35,7 % dintre romi au mai puțin de 15 ani, comparativ cu 15,7 % din populația totală a ue. Beneficiile sociale generate de integrarea romilor va, materializa avantaje economice atât pentru romi, cât și pentru comunitățile din care romii fac parte. Conform unui studiu realizat de banca mondială, integrarea completă a romilor pe piața muncii ar putea genera beneficii economice estimate la aproximativ 0,5 miliarde € anual în cazul anumitor țări. Participarea unui număr mai mare de romi pe piața muncii ar reduce cheltuielile de asistență socială ale guvernelor, ar îmbunătăți productivitatea economică, și ar crește valoarea fondurilor provenite din impozitarea veniturilor. Conform aceluiași studiu, beneficiile fiscale ale integrării romilor pe piața muncii sunt estimate la aproximativ 175 de milioane € anual pe țară. Aceste consecințe economice și financiare importante care ar decurge din integrarea romilor pe piața muncii ar putea, la rândul lor, să favorizeze o mai mare deschidere a publicului larg față de romi, contribuind, astfel, la integrarea fără probleme a acestora în comunitățile din care fac parte.

Integrarea economică a romilor va contribui, de asemenea, la coeziunea socială, va îmbunătăți respectul pentru drepturile fundamentale, inclusiv pentru drepturile persoanelor care aparțin minorităților, și va combate discriminarea pe considerente de rasă, culoare, origine etnică, socială sau apartenență la o minoritate.

UE a prezentat statelor membre o serie de propuneri în vederea promovării integrării sociale și economice a romilor, cel mai recent în comunicarea sa din aprilie 2010. Statele membre au deja obligația, în temeiul Directivei 2000/43/CE, de a acorda romilor (ca și oricăror alți cetățeni ai UE) acces nediscriminatoriu la educație, ocuparea unui loc de muncă, formare profesională, servicii medicale, protecție socială și locuințe. Monitorizarea riguroasă a transpunerii acestei directive poate constitui un instrument util pentru a cuantifica gradul de integrare a romilor.

În ciuda anumitor progrese înregistrate atât în statele membre, cât și la nivelul UE în ultimii ani, au intervenit puține schimbări efective în situația de zi cu zi a majorității romilor. Potrivit constatărilor Grupului operativ privind romii din cadrul Comisiei, nu s-au luat încă măsuri ferme și proporționale pentru a soluționa problemele sociale și economice cu care se confruntă o mare parte din populația romă a UE.

Pentru a răspunde acestei provocări și întrucât nediscriminarea luată izolat nu este suficientă pentru a combate excluziunea socială a romilor, Comisia cere instituțiilor UE să aprobe acest cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor. Acest cadru permite completarea și consolidarea legislației și politicilor UE în materie de egalitate, răspunzând, la nivel național, regional și local, dar și prin dialog cu romii și cu participarea acestora, nevoilor specifice ale acestora în ceea ce privește accesul egal la ocuparea unui loc de muncă, educație, locuințe și servicii medicale.

Acest cadru UE urmărește să aducă schimbări concrete în viața romilor. Este răspunsul UE la situația actuală și nu se substituie responsabilității principale a statelor membre în această privință. Prin acest cadru UE, Comisia Europeană încurajează statele membre, în funcție de dimensiunile populație rome care trăiește pe teritoriile lor și ținând cont de punctul de pornire diferit al fiecărei țări în parte, să adopte sau să dezvolte în continuare o abordare globală cu privire la integrarea romilor și să sprijine următoarele obiective.

Pentru a realiza progrese importante în direcția integrării romilor, este esențial ca în prezent să se intensifice eforturile și să se asigure faptul că politicile de integrare naționale, regionale și locale vizează situația romilor într-un mod clar și specific și răspund nevoilor romilor prin măsuri explicite, care previn și compensează dezavantajele pe care le au aceștia. O abordare specifică, înscrisă în cadrul mai larg al strategiei de combatere a sărăciei și excluziunii – care nu exclude acordarea de sprijin pentru alte grupuri vulnerabile și defavorizate – este compatibilă cu principiul nediscriminării, atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Principiul egalității de tratament nu împiedică statele membre să mențină sau să adopte măsuri specifice pentru a preveni sau compensa dezavantajele legate de originea rasială sau etnică. Unele state membre au aplicat deja cu succes acțiuni pozitive în favoarea romilor, considerând că măsurile clasice de incluziune socială nu sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor specifice ale romilor.

Pentru a se asigura că au fost puse în aplicare politici eficace în statele membre, Comisia propune ca strategiile naționale de integrare în romilor să fie concepute sau, în cazul în care există deja, să fie adaptate astfel încât să atingă obiectivele UE de integrare a romilor, prin adoptarea de acțiuni specifice și alocarea de fonduri suficiente (naționale, ale UE și din alte surse) care să permită transpunerea în realitate a acestor politici. Comisia propune soluții pentru a elimina barierele actuale în calea utilizării mai eficace a fondurilor UE și pune bazele unui mecanism robust de monitorizare pentru a garanta obținerea de rezultate concrete pentru romi.

Analiza anuală a creșterii realizată de Comisia Europeană a arătat că statele membre și UE trebuie să depună eforturi considerabile pentru a pune în aplicare Strategia Europa 2020 și pentru a realiza obiectivele principale ale acesteia, flancate de inițiative emblematice. Pentru o serie de state membre, gestionarea situației romilor din punctul de vedere al ocupării forței de muncă, al sărăciei și al educației va contribui la realizarea de progrese în direcția îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020 în materie de ocupare a forței de muncă, de incluziune socială și de educație.

Obiectivele UE de integrare a romilor ar trebui să vizeze patru domenii esențiale : accesul la educație, ocuparea unui loc de muncă, servicii medicale și locuințe. Aceste standarde minime ar trebui să se bazeze pe indicatori comuni, comparabili și fiabili. Atingerea acestor obiective este importantă pentru că ar ajuta statele membre să atingă obiectivele globale ale Strategiei Europa 2020.

– Accesul la educație : garantarea faptului că toți copiii romi termină cel puțin ciclul primar de învățământ

Rezultatele școlare ale romilor sunt mult mai slabe decât în restul populației, existând însă diferențe de la un stat membru la altul.

Cu toate că frecventarea învățământului primar este obligatorie în toate statele membre, acestea au sarcina de a se asigura că accesul la învățământul primar este disponibil pentru toți copiii la vârstele obligatorii. Conform celor mai fiabile date disponibile în ancheta asupra forței de muncă din 2009, în medie, în UE, 97,5 % din copii termină ciclul primar de învățământ.

Rezultatele anchetelor sugerează faptul că, în unele state membre, doar un număr limitat de copii romi termină ciclul primar de învățământ. Copiii romi tind să fie suprareprezentați în formele speciale de învățământ și în școlile segregate. Trebuie consolidate legăturile cu comunitățile prin mediatori culturali/școlari, prin intermediul bisericilor, al asociațiilor sau comunităților religioase și prin participarea activă a părinților romi, în vederea îmbunătățirii competențelor interculturale ale cadrelor didactice, a reducerii segregării și a asigurării respectării obligației de școlarizare în ciclul primar. Comisia planifică o acțiune comună cu Consiliul Europei pentru a pregăti aproximativ 1 000 de mediatori pe o perioadă de doi ani. Mediatorii pot informa și consilia părinții cu privire la funcționarea sistemului local de învățământ și pot contribui la asigurarea tranziției copiilor de la o etapă la alta a carierei lor școlare.

Este bine cunoscut faptul că, în cazul copiilor care nu au mers la școală, au mers mai târziu sau au părăsit timpuriu școala, apar mai târziu dificultăți serioase, de la analfabetism și probleme de cunoaștere a limbii la sentimente de excludere și de inadaptare. Ca urmare, acești copii vor avea mai multe dificultăți să urmeze în continuare o formă de învățământ, să meargă la facultate sau să își găsească un loc de muncă bun. Prin urmare, se încurajează inițiativele care constau în programe „A doua șansă” pentru tinerii adulți care au părăsit timpuriu școala, inclusiv programele care vizează în mod explicit copiii romi. Ar trebui, de asemenea, sprijinite inițiativele de reformă a programelor de formare a profesorilor și de elaborare a unor metode de predare inovatoare. Școlarizarea copiilor care sunt defavorizați din mai multe puncte de vedere presupune un efort de cooperare intersectorială și programe adecvate de sprijin. Grupul la nivel înalt privind alfabetizarea și campania de alfabetizare pe care Comisia urmează să o lanseze ca o contribuție la inițiativa a Strategiei Europa 2020 – „Noi competențe și noi locuri de muncă” – vor sublinia importanța combaterii analfabetismului în rândul copiilor și adulților romi.

Comisia a adoptat o comunicare privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari, care a evidențiat faptul că nivelul de școlarizare a copiilor romi este semnificativ mai mic, în ciuda faptului că nevoile lor de asistență sunt mai mari. Un acces mai larg la un învățământ preșcolar de înaltă calitate și nesegregat poate juca un rol cheie în depășirea dezavantajelor educaționale cu care se confruntă copiii romi, așa cum au evidențiat acțiunile-pilot privind integrarea romilor, care sunt în curs de derulare într-o serie de state membre, cu contribuții de la bugetul UE.

Acesta este motivul pentru care statele membre ar trebui să se asigure că toți copiii romi au acces la o educație de calitate și nu fac obiectul discriminării sau segregării, indiferent dacă sunt sedentari sau nu. Statele membre ar trebui să asigure, ca o cerință minimă, terminarea ciclului primar de învățământ. Ar trebui, de asemenea, în conformitate cu Strategia Europa 2020, să lărgească accesul la o educație și o îngrijire preșcolară de calitate și să reducă numărul cazurilor de abandon școlar timpuriu în rândul copiilor din învățământul secundar. Tinerii romi ar trebui să fie, de asemenea, puternic încurajați să frecventeze învățământul secundar și superior.

– Accesul la ocuparea forței de muncă : Reducerea decalajului între romi și restul populației în ceea ce privește ocuparea forței de muncă

Strategia Europa 2020 stabilește ca obiectiv principal un procent de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani de 75 % (rata medie de ocupare a forței de muncă în UE este de 68,8 %). Analiza anuală a creșterii din prezentat modul în care statele membre stabilesc obiective naționale de ocupare a forței de muncă în cadrul programelor naționale de reformă, măsurând progresele realizate în raport cu aceste obiective. Datele empirice și cercetarea privind situația socioeconomică a romilor arată că există un decalaj semnificativ între rata de ocupare a romilor și cea a restului populației.

Banca Mondială a constatat că, în cazul romilor, ratele de ocupare (în special pentru femei) sunt cu mult inferioare celor ale majorității nerome. O anchetă realizată de Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale în șapte state membre evidențiază, de asemenea, decalaje importante și indică faptul că romii se consideră a fi extrem de discriminați în domeniul ocupării forței de muncă.

Acesta este motivul pentru care statele membre ar trebui să acorde romilor acces deplin și într-un mod nediscriminatoriu la formarea profesională, pe piața muncii și la instrumente și inițiative privind desfășurarea unei activități independente. Ar trebui încurajat accesul la microcredite. În sectorul public, ar trebui acordată o atenție adecvată angajării de funcționari publici calificați din rândul romilor. Serviciile publice de ocupare a forței de muncă pot oferi asistență romilor prin servicii personalizate și mediere. Acest lucru poate contribui la atragerea romilor pe piața forței de muncă și, astfel, la creșterea ratei de ocupare a forței de muncă.

– Accesul la servicii medicale : Reducerea decalajului între romi și restul populației în ceea ce privește sănătatea

În UE, speranța de viață la naștere este de 76 de ani pentru bărbați și 82 de ani pentru femei. Pentru romi, se estimează că aceasta este cu 10 ani mai mică. În plus, în timp ce rata mortalității infantile în UE este de 4,3 la o mie de nou-născuți vii, există dovezi că rata este mult mai mare în rândul comunităților de romi. Un raport al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare privind situația din cinci țări a constatat că rata mortalității infantile în rândul romilor este de două până la șase ori mai mare decât în cazul restului populației, cu variații de la o țară la alta. Un nivel ridicat al mortalității infantile în rândul comunității rome se semnalează și în alte țări.

Această disparitate reflectă decalajul global de nivel de sănătate între romi și populația neromă. Diferența este legată de condițiile precare de trai ale romilor, de lipsa unor campanii de informare adresate acestora, de accesul limitat la servicii medicale de calitate și de expunerea la riscuri de sănătate mai mari. În ancheta Agenției pentru Drepturi Fundamentale, discriminarea de către personalul medical a apărut, de asemenea, ca o problemă deosebită pentru romi: 17 % au indicat că au făcut obiectul discriminării în acest domeniu în cele 12 luni anterioare anchetei. Utilizarea serviciilor de prevenție în rândul populației rome este scăzută și, potrivit unor studii, peste 25 % dintre copiii romi nu au făcut toate vaccinurile obligatorii.

Acesta este motivul pentru care statele membre ar trebui să ofere acces la servicii medicale de calitate în special femeilor și copiilor romi, dar și îngrijire preventivă și servicii sociale la un nivel similar și în aceleași condiții romilor ca și pentru restul populației. Acolo unde este posibil, romii cu calificare corespunzătoare ar trebui să fie implicați în programe de asistență medicală destinate comunităților lor.

– Acces la locuințe și la servicii esențiale : Reducerea decalajului între romi și restul populației în ceea ce privește accesul la locuințe și la utilități publice (cum ar fi apă, electricitate și gaz)

Între 72 % și 100 % din gospodăriile din UE sunt conectate la o rețea publică de alimentare cu apă. Cu toate acestea, situația romilor este mult mai gravă. Aceștia locuiesc adesea în condiții precare, inclusiv fără un acces adecvat la utilități publice, cum ar fi apa, electricitatea sau gazul, iar romii nesedentari au adesea dificultăți în a găsi spații amenajate în care să aibă acces la apă. Acest lucru are un impact negativ asupra sănătății lor și a integrării lor globale în societate.

Acesta este motivul pentru care statele membre ar trebui să promoveze accesul nediscriminatoriu la locuințe, inclusiv la locuințe sociale. Acțiunile legate de accesul la locuințe trebuie înglobate într-o abordare integrată, care să includă, în special, măsuri în materie de educație, sănătate, afaceri sociale, ocuparea forței de muncă, securitate și desegregare. Statele membre ar trebui să răspundă, de asemenea, nevoilor specifice ale romilor nesedentari (de exemplu, prin furnizarea de acces la spații amenajate adecvate pentru romii nesedentari). Ar trebui să intervină în mod activ, prin programe specifice, cu implicarea autorităților regionale și locale.

Pornind de la experiența statelor membre, inclusiv a celor care participă , Comisia invită statele membre să-și alinieze strategiile naționale de integrare a romilor la abordarea specifică expusă mai sus și să își extindă perioada de planificare până în 2020. Statele membre care nu au adoptat încă strategii naționale de integrare a romilor sunt invitate să își fixeze obiective similare, în funcție de dimensiunile populației rome care trăiește pe teritoriul lor și ținând cont de punctul de pornire diferit al fiecărei țări în parte, precum și de specificitățile populațiilor respective.

Strategiile naționale ale statelor membre ar trebui să urmărească o abordare specifică, care, în conformitate cu Principiile comune de bază privind incluziunea romilor, va contribui în mod activ la integrarea socială a romilor în societate și la eliminarea segregării acolo unde aceasta persistă. Strategiile ar trebui să se integreze în cadrul mai larg al Strategiei Europa 2020 și să contribuie la aceasta și ar trebui, prin urmare, să fie coerente cu programele naționale de reformă.

Statele membre ar trebui să țină seama de următoarele abordări atunci când elaborează strategiile naționale de integrare a romilor:

– să stabilească obiective naționale realizabile pentru integrarea romilor pentru a elimina decalajul față de restul populației. Aceste obiective ar trebui să vizeze cel puțin cele patru obiective UE de integrare a romilor legate de accesul la educație, ocuparea unui loc de muncă, servicii medicale și locuințe;

– să identifice, acolo unde este cazul, microregiunile defavorizate sau cartierele segregate în care comunitățile trăiesc în condițiile cele mai precare, folosind indicatori socioeconomici și teritoriali deja existenți (și anume nivelul educațional foarte slab, șomajul pe termen lung etc.;

– să aloce fonduri suficiente de la bugetele naționale, care să fie completate, după caz, cu fonduri internaționale și din partea UE;

– să includă metode drastice de monitorizare pentru a evalua impactul acțiunilor de integrare a romilor, precum și un mecanism de revizuire pentru a permite adaptarea strategiei;

– să fie concepute, puse în aplicare și monitorizate în strânsă cooperare și în cadrul unui dialog permanent cu organizațiile societății civile care apără drepturile romilor, cu autoritățile regionale și locale.

– Să numească un punct de contact național pentru strategia națională de integrare a romilor, care să aibă autoritatea de a coordona dezvoltarea și punerea în aplicare a strategiei sau, după caz, să se bazeze pe structurile administrative adecvate existente.

Statele membre sunt rugate să elaboreze sau să își revizuiască strategiile naționale de integrare a romilor și să le prezinte Comisiei până la sfârșitul lunii decembrie 2011. În primăvara anului 2012, înaintea reuniunii anuale a Platformei romilor, Comisia va evalua aceste strategii naționale și va transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind progresele înregistrate în acest sens.

Punerea în aplicare și reușita strategiilor naționale de integrare a romilor vor depinde foarte mult de alocarea eficace și suficientă a resurselor naționale. Desigur, doar fondurile UE nu pot rezolva situația romilor, însă Comisia reamintește faptul că fonduri UE de până la 26,5 miliarde € sunt în prezent programate pentru a sprijini eforturile statelor membre în domeniul incluziunii sociale, inclusiv pentru a sprijini eforturile de ajutare a romilor.

În aprilie 2010, Comisia a invitat statele membre să se asigure că instrumentele financiare ale UE existente, în special fondurile structurale și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, sunt accesibile romilor. Consiliul a sprijinit această abordare în iunie 2010. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre nu folosesc încă suficient fondurile UE disponibile pentru a răspunde nevoilor romilor.

Realizarea de progrese în cadrul perioadei de programare în curs (2007-2013)

– Pentru a depăși problemele în dezvoltarea unor strategii adecvate și a unor măsuri eficiente pentru a le pune în aplicare în cazul în care acestea există, statele membre sunt invitate să își modifice programele operaționale cofinanțate prin fondurile structurale și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală pentru a sprijini mai bine proiectele care vizează romii și pentru a le alinia la strategiile proprii de integrare a romilor.

– Comisia va analiza împreună cu statele membre modificările aduse programelor operaționale pentru a răspunde nevoilor noi, a simplifica implementarea acestora și a accelera punerea în practică a priorităților, inclusiv prin utilizarea abordării integrate în materie de locuințe prevăzută de Regulamentul modificat privind Fondul european de dezvoltare regională. Comisia va examina rapid cererile de modificare a programelor care au legătură cu strategiile naționale de integrare a romilor.

– Statele membre au la dispoziție fonduri UE importante destinate acordării de asistență tehnică (4 % din totalitatea fondurilor structurale), total din care statele membre nu folosiseră, în medie, decât 31 % din alocările planificate până la sfârșitul anului 2009. Aceste sume ar fi pierdute dacă nu ar fi folosite. Prin urmare, atunci când își elaborează strategiile naționale de integrare a romilor, statele membre ar trebui să apeleze mai mult la asistența tehnică acordată de UE pentru a-și îmbunătăți capacitățile de gestionare, de monitorizare și de evaluare și în ceea ce privește proiectele care vizează romii. Statele membre ar putea folosi, de asemenea, acest instrument pentru a face apel la expertiza în domeniu a organizațiilor regionale, naționale și internaționale în ceea ce privește elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea intervențiilor.

– Pentru a surmonta problema deficiențelor de capacitate, cum ar fi lipsa de cunoștințe specializate (know-how) și de capacitate administrativă a autorităților de gestionare și dificultățile asociate combinării fondurilor pentru a sprijini proiecte integrate, Comisia invită statele membre să aibă în vedere încredințarea sarcinii de gestionare și punere în aplicare a unor părți ale proiectelor lor organismelor intermediare, precum organizații internaționale, organisme de dezvoltare regionale, biserici și organizații sau comunități religioase, precum și organizațiilor neguvernamentale care au o experiență dovedită în materie de integrarea romilor și cunosc actorii din teren. În această privință, rețeaua Comitetului Economic și Social European ar putea constitui un instrument util.

– Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere posibilitatea utilizării Instrumentului european de microfinanțare Progress, pentru care sunt disponibile fonduri UE în valoare totală de 100 de milioane € pentru perioada 2010-2013. Comisia estimează că această sumă poate avea un efect de levier pentru a atrage fonduri de peste 500 de milioane € în microcredite în următorii opt ani. Comunitățile de romi sunt unul dintre grupurile țintă ale acestui instrument. Oferind comunităților rome oportunitatea de a demara activități productive autonome i-ar putea motiva pe oameni să participe în mod activ la o formă de muncă regulată, ar reduce dependența de ajutoarele sociale și ar inspira generațiile viitoare.

– Atunci când concep și pun în aplicare strategiile naționale de integrare a romilor, statele membre sunt încurajate să folosească Inițiativa europeană privind inovarea socială, pe care Comisia intenționează să o lanseze în 2011, astfel cum se prevede în inițiativă „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale”. Această abordare bazată pe inovare poate contribui la îmbunătățirea eficacității politicilor de incluziune socială.

Întrucât strategiile naționale de integrare a romilor ar trebui să acopere perioada 2011-2020, este important să se valorifice la maximum fondurile care vor fi puse la dispoziție în cadrul noului cadru financiar multianual (CFM). CFM va stabili modul în care viitorul buget al UE va sprijini obiectivele Strategiei Europa 2020.

Încă din momentul elaborării sale, Strategia Europa 2020 ține cont de situația populației rome. Acțiunile de sprijinire a integrării romilor vor constitui parte integrantă a instrumentelor financiare ale UE relevante, în special a fondurilor consacrate politicii de coeziune. Atunci când va elabora propunerile pentru viitorul cadru de reglementare a politicii de coeziune, pe baza orientărilor prezentate în cadrul revizuirii bugetare și în concluziile celui de al cincilea raport privind politica de coeziune, Comisia va depune eforturi pentru a aborda eventualele bariere actuale în calea unei utilizări eficace a fondurilor destinate politicii de coeziune pentru a sprijini integrarea romilor.

Va fi important să se garanteze faptul că prioritățile de investiții ale diferitelor fonduri care pot fi utilizate în domeniul incluziunii sociale și al combaterii sărăciei stau la baza punerii în aplicare a programelor naționale de reformă și a strategiilor naționale de integrare a romilor. Ar trebui stabilite, de asemenea, condițiile prealabile necesare pentru acordarea unui sprijin eficace și orientat spre rezultate, inclusiv printr-o mai bună evaluare. În plus, va fi examinată posibilitatea utilizării de stimulente pozitive pentru a corecta inegalitățile constatate. Totodată, simplificarea procedurilor în beneficiul utilizatorilor programelor va constitui unul dintre principalele elemente de care Comisia va ține seama la elaborarea propunerilor viitoare. Acest lucru este deosebit de important pentru proiectele care abordează nevoile romilor.

Platforma europeană pentru incluziunea romilor este un forum util pentru purtarea de dezbateri și adoptarea de acțiuni concertate între toate părțile interesate: instituțiile UE, guvernele naționale, organizațiile internaționale, mediul academic și reprezentanți ai societății civile rome. Platforma a contribuit în mod semnificativ la creșterea gradului de sensibilizare a politicilor europene și naționale la nevoile romilor.

Comisia este hotărâtă să joace un rol mai activ în cadrul Platformei și să consolideze rolul acesteia, valorificând experiența trecută și corelând acțiunile acesteia în domeniu cu cele patru domenii prioritare ale strategiilor naționale de integrare a romilor.

Platforma ar trebui să dea părților interesate, în special reprezentanților comunităților de romi, posibilitatea de a juca un rol în Cadrul european pentru strategiile naționale de integrare a romilor. Platforma consolidată poate sprijini statele membre în găsirea de soluții politice relevante prin schimbul de bune practici și prin discutarea abordărilor organizațiilor internaționale care au experiență în promovarea incluziunii romilor. De asemenea, Platforma va da Comisiei feedback cu privire la rezultatele eforturilor naționale de la fața locului prin intermediul societății civile rome.

În prezent, este dificil să se obțină date precise, detaliate și complete privind situația romilor în statele membre și să se identifice măsurile concrete care au fost luate pentru a combate excluziunea și discriminarea romilor. Este imposibil să se evalueze dacă astfel de măsuri au dat rezultatele scontate, prin urmare este important să se culeagă date fiabile.

De aceea este necesar să se instituie un mecanism de monitorizare robust, cu indicatori clari, care va asigura faptul că rezultatele tangibile obținute sunt măsurate, că fondurile destinate integrării romilor au ajuns la beneficiarii finali, că s-au înregistrat progrese în îndeplinirea obiectivelor UE de integrare a romilor și că au fost puse în aplicare strategii naționale de integrare a romilor.

Comisia va prezenta anual un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele realizate în statele membre în ceea ce privește integrarea populației rome și cu privire la atingerea obiectivelor.

Comisia va face acest lucru bazându-se de proiectul pilot de anchetă privind gospodăriile rome, desfășurat de Programul de Dezvoltare al Organizației Națiunilor Unite în cooperare, în special, cu Banca Mondială și cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale. Comisia solicită Agenției pentru Drepturi Fundamentale să extindă această anchetă privind romii la toate statele membre și să o desfășoare periodic pentru a măsura progresele înregistrate pe teren. Agenția pentru Drepturi Fundamentale, în colaborare cu alte organisme relevante, cum ar fi Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, va culege date cu privire la situația romilor în ceea ce privește accesul acestora la locuri de muncă, la educație, servicii medicale și locuințe. Vor fi culese date și din studii specifice de cercetare finanțate prin programul „Științe umaniste și socioeconomice” al celui de al 7-lea program-cadru. Pe toată durata acestui proces, Comisia, Agenția pentru Drepturi Fundamentale și alte organisme ale Uniunii vor respecta, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din TUE, identitățile naționale ale statelor membre, inerente structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională.

Comisia va ține seama, de asemenea, de acțiunile în curs desfășurate în cadrul metodei deschise de coordonare în domeniul politicilor sociale și de contribuțiile altor state membre, bazate pe sistemele proprii de monitorizare a integrării romilor. Monitorizarea atentă de către statele membre și părțile interesate a punerii în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor este o metodă fiabilă de consolidare a transparenței și a gradului de responsabilizare, pentru a asigura un impact cât mai eficace în ceea ce privește integrarea romilor.

Programele naționale de reformă, împreună cu procesul de monitorizare și de evaluare inter pares a Strategiei Europa 2020 ar trebui să constituie o sursă suplimentară de informații pentru evaluarea progreselor realizate și oferirea de orientări statelor membre.

Pentru a obține date utile pe termen lung, Comisia va promova, de asemenea, cooperarea între oficiile naționale de statistică și Eurostat, astfel încât să fie în măsură să identifice metode prin care să cartografieze, pentru început, microregiunile cel mai puțin dezvoltate din UE, în care locuiesc grupurile cele mai marginalizate, în special romii. Această abordare teritorială a culegerii datelor are o relevanță directă pentru combaterea sărăciei și excluziunii romilor. În plus, Agenția pentru Drepturi Fundamentale ar trebui să colaboreze cu statele membre pentru a dezvolta metode de monitorizare care pot oferi o analiză comparativă a situației romilor în Europa.

Carta albă a participării tinerilor

Tratatele UE permit să se acționeze în numeroase sectoare de activitate care se răsfrîng în mod direct sau indirect asupra tineretului : lupta împotriva discriminării, cetățenia europeană, accesul la un loc de muncă, lupta împotriva excluderii sociale, educația, formarea profesională, cultura, sănătatea, protecția consumatorilor, libera circulație a persoanelor, protecția mediului înconjurător, mobilitatea tinerilor cercetători, cooperarea în dezvoltare și lupta contra sărăciei.

Diverse acțiuni comunitare care îi vizează în mod direct pe tineri au fost deja inițiate: în domeniul educațional, dar și în cel al ocupării forței de muncă și al formării profesionale sau, mai recent, în cel al accesului la tehnologii de informare, pentru a nu enumera decât cîteva exemple.

Dincolo de politicile generale și sectoriale care afectează tineretul, s-au desfășurat totodată și alte tipuri de activități care favorizează mobilitatea, schimbările interculturale, cetățenia, serviciile de voluntariat.

Strategia Europa 2020;

Europa trece printr-o perioadă de transformare iar provocările pe termen lung (globalizarea, presiunea exercitată asupra resurselor, îmbătrânirea) se intensifică.

Europa 2020 propune trei priorități care se susțin reciproc:

– creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

– creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;

– creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială.

UE trebuie să definească direcția în care vrea să evolueze până în anul 2020. În acest scop, Comisia propune următoarele obiective principale pentru UE:

– 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă;

– 3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare;

– obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie ar trebui îndeplinite (inclusiv o reducere a emisiilor majorată la 30%, dacă există condiții favorabile în acest sens);

– rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% și cel puțin 40% din generația tânără ar trebui să aibă studii superioare;

– numărul persoanelor amenințate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane.

Aceste obiective sunt interconectate și sunt cruciale. Pentru a garanta că fiecare stat membru adaptează strategia Europa 2020 la situația sa specifică, Comisia propune ca aceste obiective ale UE să fie transpuse în obiective și traiectorii naționale.

Obiectivele sunt reprezentative pentru cele trei priorități – o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii – dar nu sunt exhaustive: pentru a sprijini realizarea acestora, va fi necesară întreprinderea unei game largi de acțiuni la nivelul național, al UE și internațional.

Comisia prezintă șapte inițiative pentru a stimula realizarea de progrese în cadrul fiecărei teme prioritare:

– „O Uniune a inovării” pentru a îmbunătăți condițiile-cadru și accesul la finanțările pentru cercetare și inovare, astfel încât să se garanteze posibilitatea transformării ideilor inovatoare în produse și servicii care creează creștere și locuri de muncă;

– „Tineretul în mișcare” pentru a consolida performanța sistemelor de educație și pentru a facilita intrarea tinerilor pe piața muncii;

– „O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet de mare viteză și pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piață digitală unică gospodăriilor și întreprinderilor;

– „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon, pentru a crește utilizarea surselor regenerabile de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor și a promova eficiența energetică;

– „O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, în special pentru IMM-uri, și a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide și durabile în măsură să facă față concurenței la nivel mondial;

– „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza piețele muncii și a oferi mai multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea competențelor acestora pe tot parcursul vieții în vederea creșterii ratei de participare pe piața muncii și a unei mai bune corelări a cererii și a ofertei în materie de forță de muncă, inclusiv prin mobilitatea profesională;

– „Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garanta coeziunea socială și teritorială, astfel încât beneficiile creșterii și locurile de muncă să fie distribuite echitabil, iar persoanelor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială să li se acorde posibilitatea de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în societate.

Aceste inițiative vor angaja atât UE, cât și statele membre. Instrumentele UE, în special piața unică, ajutoarele financiare și instrumentele de politică externă, vor fi mobilizate pentru eliminarea blocajelor și îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020. Ca prioritate imediată, Comisia identifică măsurile care trebuie luate pentru a defini o strategie credibilă de ieșire din criză, pentru a continua reforma sistemului financiar, pentru a asigura consolidarea bugetară pentru o creștere pe termen lung și pentru a întări coordonarea în cadrul Uniunii economice și monetare.

Inițiativa „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă”

Obiectivul este de a crea condițiile necesare modernizării piețelor muncii pentru a crește nivelurile de ocupare a forței de muncă și pentru a asigura sustenabilitatea modelelor noastre sociale. Pentru aceasta este nevoie să promovăm autonomia cetățenilor prin dobândirea de noi competențe care să permită forței noastre de muncă actuale și viitoare să se adapteze la noile condiții și la eventualele schimbări de carieră, să reducă șomajul și să sporească productivitatea muncii.

La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:

– definirea și punerea în aplicare a celei de a doua etape a agendei de flexicuritate, împreună cu partenerii sociali europeni, pentru a identifica modalitățile de a îmbunătăți gestionarea tranzițiilor economice, de a combate șomajul și de a crește ratele de activitate;

– adaptarea cadrului legislativ, în conformitate cu principiile reglementării „inteligente”, la evoluția modelelor de organizare a muncii (de exemplu, orele de lucru, detașarea lucrătorilor) și la noile riscuri la adresa sănătății și a securității muncii;

– facilitarea și promovarea mobilității lucrătorilor în interiorul UE și asigurarea unei corespondențe mai bune între cererea și oferta de locuri de muncă, prin intermediul unui sprijin financiar adecvat acordat din fondurile structurale, în special din Fondul social european (FSE), și promovarea unei politici în materie de migrație a lucrătorilor cuprinzătoare și orientate către viitor, care să răspundă, într-un mod flexibil, priorităților și nevoilor de pe piața muncii;

– consolidarea capacității partenerilor sociali și valorificarea pe deplin a potențialului de soluționare a problemelor oferit de dialogul social la toate nivelurile (la nivelul UE, la nivel național/regional, la nivel sectorial și la nivelul întreprinderilor), precum și promovarea unei cooperări mai strânse între instituțiile de pe piața muncii, inclusiv între serviciile publice de ocupare a forței de muncă din statele membre;

– impulsionarea cadrului strategic de cooperare în materie de educație și formare în care să fie implicate toate părțile interesate. Acest lucru ar trebui să aibă drept rezultat punerea în aplicare a principiilor învățării de-a lungul vieții (în cooperare cu statele membre, cu partenerii sociali și cu experți), inclusiv prin parcursuri educaționale flexibile între diverse sectoare și niveluri de educație și formare și prin sporirea atractivității educației și formării profesionale. Partenerii sociali la nivel european ar trebui consultați în vederea dezvoltării unei inițiative proprii în acest domeniu;

– asigurarea dobândirii competențelor necesare în vederea continuării studiilor și a integrării pe piața muncii, precum și a recunoașterii acestora pe tot parcursul educației generale, profesionale, superioare și din viața adultă și dezvoltarea unui limbaj și a unor instrumente operaționale comune pentru educație/formare și muncă: un cadru european pentru aptitudini, competențe și profesii (ESCO).

La nivel național, statele membre vor trebui:

– să pună în aplicare măsurile naționale de flexicuritate, astfel cum s-a convenit în cadrul Consiliului European, să reducă segmentarea pieței muncii și să faciliteze tranzițiile și reconcilierea vieții profesionale cu viața privată;

– să analizeze și să monitorizeze în mod regulat eficiența sistemelor fiscale și de asigurări sociale pentru a asigura rentabilitatea muncii, acordând o atenție specială persoanelor cu un nivel scăzut de calificare și eliminând în același timp măsurile care descurajează desfășurarea de activități independente;

– să promoveze noi forme de reconciliere a vieții profesionale cu cea privată și politici de îmbătrânire activă și să sporească egalitatea de șanse între femei și bărbați;

– să promoveze și să monitorizeze concretizarea eficace a rezultatelor dialogului social;

– să impulsioneze punerea în aplicare a Cadrului european al calificărilor, prin instituirea unor cadre naționale ale calificărilor;

– să asigure dobândirea competențelor necesare în vederea continuării studiilor și a integrării pe piața muncii, precum și recunoașterea acestora pe tot parcursul educației generale, profesionale, superioare și din viața adultă, inclusiv în cadrul învățării non-formale și informale;

– să dezvolte parteneriate între mediul educației/formării și cel al muncii, în special prin implicarea partenerilor sociali în planificarea ofertelor de educație și formare.

Inițiativa „O platformă europeană de combatere a sărăciei”

Obiectivul este de a asigura coeziunea economică, socială și teritorială, ca o continuare a anului în curs, care reprezintă Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii social, în vederea sensibilizării opiniei publice și a recunoașterii drepturilor fundamentale ale persoanelor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială, acordându-le acestora posibilitatea de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în societate.

La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:

– transformarea metodei deschise de coordonare în materie de excluziune socială și de protecție socială într-o platformă de cooperare, de evaluare colegială și de schimb de bune practici, precum și într-un instrument de încurajare a angajamentului actorilor din sectorul public și privat de a reduce excluziunea socială și de a întreprinde acțiuni concrete, inclusiv prin acordarea de sprijin specific din fondurile structurale, în special din FSE;

– elaborarea și punerea în aplicare a unor programe care vizează promovarea inovării sociale în rândul grupurilor celor mai vulnerabile, în special prin punerea la dispoziția comunităților defavorizate a unor forme de educație și de formare și a unor oportunități inovatoare de încadrare în muncă, combaterea discriminării (de exemplu, a persoanelor cu handicap) și dezvoltarea unei noi agende pentru integrarea migranților, care să îi ajute pe aceștia să își valorifice la maximum potențialul;

– evaluarea caracterului adecvat și a sustenabilității sistemelor de protecție socială și de pensii și identificarea modalităților de îmbunătățire a accesului la sistemele de sănătate.

La nivel național, statele membre vor trebui:

– să promoveze responsabilitatea colectivă și individuală pe care o împart în domeniul combaterii sărăciei și excluziunii sociale;

– să definească și să pună în aplicare măsuri care vizează situația specifică a grupurilor cu un grad de risc ridicat (precum familiile monoparentale, femeile în vârstă, minoritățile, romii, persoanele cu handicap și personale fără adăpost);

– să își dezvolte pe deplin sistemele de securitate socială și de pensii pentru a asigura un nivel adecvat al ajutorului pentru venit și al accesului la asistență medicală.

Inițiativa „Tineretul în mișcare”

Obiectivul este de a consolida performanța și atractivitatea internațională a instituțiilor de învățământ superior din Europa, de a spori nivelul general de calitate la toate nivelurile de educație și formare în UE, combinând atât excelența, cât și echitatea, prin promovarea mobilității studenților și a celor care urmează un curs de formare, precum și de a îmbunătăți situația încadrării în muncă a tinerilor. La nivelul UE, Comisia va depune eforturi pentru:

– integrarea și consolidarea programelor UE de mobilitate, cele destinate universităților și cele destinate cercetătorilor (precum Erasmus, Erasmus Mundus, Tempus și Marie Curie) și corelarea acestora cu resursele și programele naționale;

– impulsionarea agendei de modernizare a învățământului superior la nivelul programelor școlare, al guvernanței și al finanțării, inclusiv prin evaluarea comparativă a performanței universităților și a rezultatelor educaționale în context global;

– identificarea metodelor de promovare a spiritului antreprenorial prin programe de mobilitate pentru tinerii profesioniști;

– promovarea recunoașterii învățării non-formale și informale;

– lansarea unui Cadru pentru încadrarea în muncă a tinerilor, în care să fie prezentate politicile menite să reducă rata șomajului în rândul tinerilor: acest cadru ar trebui să promoveze, cu ajutorul statelor membre și al partenerilor sociali, intrarea tinerilor pe piața muncii prin intermediul uceniciilor, al stagiilor sau al altor experiențe de muncă, inclusiv printr-o inițiativă („Primul loc de muncă EURES”) al cărui obiectiv este de a spori șansele tinerilor de ocupare a unui loc de muncă prin favorizarea mobilității în UE.

La nivel național, statele membre vor trebui:

– să efectueze investiții eficiente în sistemele de învățământ și de formare la toate nivelurile (de la nivel preșcolar la nivel universitar);

– să amelioreze rezultatele în domeniul educației, tratând fiecare segment (preșcolar, primar, secundar, profesional și universitar) în cadrul unei abordări integrate, care să includă competențele-cheie și care are scopul de a reduce abandonul școlar timpuriu;

– să consolideze deschiderea și relevanța sistemelor de învățământ prin instituirea unor cadre naționale de calificare și printr-o mai bună direcționare a rezultatelor învățării spre nevoile pieței muncii;

– să faciliteze intrarea tinerilor pe piața muncii prin acțiuni integrate care cuprind, inter alia, îndrumare, consiliere și ucenicie.

Autoritati publice locale

Biroul județean pentru romi instituția prefectului

Înființarea și activitatea Biroului Județean pentru Romi, a fost statuat prin ordin al ministrului administrației publice, denumit „Regulamentul de organizare și funcționare a B.J.R”. Conform regulamentului și fișelor de post, BJR-urile se înființează în cadrul prefecturilor, sunt formate din trei persoane, dintre care una aparține minorității romilor, și au ca responsabilități principale: identificarea și propunerea de soluții pentru îmbunătățirea situației romilor către prefect, întocmirea lunară a unui calendar de activități care se vor desfășura la nivel județean pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Guvernului.

Principala activitate a Birourilor Județene pentru Romi a fost constituirea grupurilor de lucru mixte, formate în general din reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și ai instituțiilor descentralizate, care au ca atribuție sprijinirea activității BJR-urilor pentru întocmirea planurilor județene de acțiune elaborate în baza Planului general de măsuri al Strategiei.

AJOFM Hunedoara

În perioada 2009-2011 Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Hunedoara a fost partener cu diverse asociatii în organizarea Bursei locurilor de muncă pentru romi. Conform adresei 496/ 10.02.2012, în perioada 2009-2011 peste 2000 de tineri de etnie roma cu vârsta cuprinsă între 15 si 24 de ani au beneficiat de servicii de orientare și consiliere profesională, din care peste 380 au fost angajate pe perioadă determinată sau nedeterminată.

Primaria Vulcan

Primăria municipiului Vulcan a derulat și derulează acțiuni și proiecte care vizează atât problematica tinerilor cât și problematica minorității roma. Consiliul Local al Tinerilor Timișoara poate fi mentionață ca inițiativă care se adreseaza tinerilor și în care sunt implicați tinerii, și de asemenea proiectul „Egalitate prin diferență. Accesul femeilor rome pe piața muncii”, în care primăria municipiului Timișoara a fost unul dintre parteneri. La momentul prezent se află in derulare proiectul „BARRABARRIPEN – un model inter- regional de incluziune destinat femeilor rome”.

Obiectivul general al proiectului este de a promova o societate inclusivă care să faciliteze accesul și integrarea pe piața muncii a femeilor de etnie romă

Parteneri: Municipiul Reșița; Municipiul Timișoara; Municipiul Drobeta Turnu Severin; Municipiul Târgu Jiu; Agenția Metropolitană Pentru Dezvoltare Durabilă Brașov; Universitatea „Eftimie Murgu”, Reșița; Universitatea De Vest Din Timișoara, Departamentul Pentru Pregătirea Personalului Didactic; Agenția Județeană De Ocupare A Forței De Muncă, Caraș-Severin; Asociația Parudimos

Proiectul contribuie la atingerea creșterea ratei de ocupare în rândul femeilor prin facilitarea accesului femeilor rome inactive profesional la educație și ocupare. Prin activitățile sale proiectul propune un model inclusiv de incluziune socială a femeilor rome inactive profesional în 3 regiuni de dezvoltare ale țării, prin structuri instituționalizate de sprijin, programe individualizate de calificare-recalificare, sprijin și monitorizare, campanii de conștientizare și informare directă a decidenților pe piața muncii, și indirect a comunităților rome și a întregii societăți, toate fundamentate științific prin studii și cercetări la nivel local, regional și interregional.

SECTORUL ONG.

Urmeaza sa vin cu date.

CAPITOLUL II

Dacă până în 1992 asistam la o creștere constantă a populației la nivelul județului Hunedoara, după această perioadă, pe fondul declinului demografic la nivel național, observăm o ușoară descreștere, așa cum rezultă și din graficul de mai jos:

Sursa: Direcția Regională de statistică Hunedoara

Trendul descrescător este confirmat și de rezultatele de la recensământul din 2011 , populația totală la nivelul județului Hunedoara fiind de 418.568 de locuitori.

Structura principalelor etnii și minorități din localitate arată astfel:

Tabelul 1

Potrivit recensământului populației și al locuințelor din 20 octombrie 2011 populație stabilă de etnie romă este de 621573 – ceea ce reprezintă 3.09% din totalul populatiei României.

La nivelul anului 2011, în Vulcan existau 24160 locuitori, iar dintre aceștia 321 fiind de etnie romă, ceea ce reprezenta 1,33% din populația totală.

Datele statistice furnizate de Agenția Naționala pentru Romi ne prezintă următoarea situație (vezi col. 4):

Tabelul 2

Din punct de vedere a distribuției pe sexe avem:

Tabelul 3

Lipsa de stabilitate a etniei rome datorita migratiei masive face extrem de dificila identificarea exacta a numarului membriilor etniei rome. Datele oficiale ale recensamantului din 2002 la nivelul judetului Hunedoara a identificat urmatoarele valori:

Tabel 4

Conform rezultatelor provizorii ale recensamântului din 2011 numărul persoanelor care se identifică că aparțin etniei rome este de 14.534. Față de anul 2002 când s-au declarat 16.084, constatăm o descreștere cu aproximativ 10%

Populatia de 10 ani si peste dupa etnie si nivelul institutiei de învatamant absolvite, pe sexe – medii si judete ):

Tabel 5

Din tabelul 5 se poate observa ca dintr-un total de 408.842 care s-au declarat romi la recensământul din anul 2002, peste 280.000 au cel mult 4 clase, ceea ce reprezintă mai mult de 65%. Gradul ridicat de analfabetism Și procentul cel mai scazut de persoane cu studii secundare Și superioare fac extrem de dificil accesul etnicilor romi la piața forȚei de muncă.

Analfabeți la 1000 persoane de 10 ani și peste, pe sexe și etnii – 2002

Persoane cu studii superioare și secundare la 1000 de persoane de 10 ani și peste, din cadrul fiecărei etnii

Trebuie să luam în considerare și faptul că datele furnizate de INSSE în urma recensământului din 2002 au caracter general.

Populația de etnie romă activă și barierele în calea accesului pe piața forței de muncă

Conform datelor oficiale oferite de Recensământul populației și locuințelor din 2002, doar 122.573 de persoane dintre cei 535.140 de romi declarați (adică doar 22,9% din total) se încadrează în categoria populației active, dintre aceștia doar 71,5% încadrându-se în categoria de populație ocupată, restul de aproape 28,5% fiind șomeri aflați în căutarea unui loc de muncă.

În rândul populației de etnie romă se înregistrează deficiențe majore în ceea ce privește calificarea profesională. Aproximativ jumătate dintre romi nu au nici o meserie sau practică activități care nu necesită o calificare prealabilă prin sistemul formalizat de pregătire profesională. Proporția mare de zilieri, 41,7% din totalul populației de romi, indică faptul că aceștia se află într-o situație dificilă în ceea ce privește ocuparea și, implicit, procurarea veniturilor minime necesare satisfacerii nevoilor de bază.

Studiul cu titlul Romii din Romania, ICCV, coordonator M.Preda și C.Zamfir, realizat în anul 2002, prezintă următoarele date referitoare la gradul de ocupare și meseriile întâlnite la populația de etnie romă:

Meserii/Ocupații ALE POPULAȚIEI DE ETNIE ROMA

Meseriile tradiționale

Meseriile tradiționale sunt transmise din generație în generație, sunt legate de specificul neamurilor de romi, fără a implica sistemul formal de educație. Ponderea cea mai mare în cadrul acestor meserii o au: lăutarii, fierarii, argintarii, cărămidarii, spoitorii, căldărarii, rudarii, ceaunarii. Există inițiative/proiecte implementate de ONG-uri rome prin care s-au desfășurat activități menite să revigoreze meseriile tradiționale.

Ponderea meseriilor tradiționale este mai ridicată în mediul rural, datorită faptului că în comunitățile rurale compacte de romi specificul cultural al acestora s-a păstrat într-o mai mare măsură spre deosebire de comunitățile de romi din marile orașe care s-au adaptat la modernitate. Aproximativ, 3/5 dintre romii practicanți ai meseriilor tradiționale se găsesc în mediul rural.

Meseriile tradiționale sunt mai puțin prezente la generațiile tinere de romi decât la cele adulte. Totuși, acestea sunt mult mai prezente la tinerii romi comparativ cu restul de tineri (situația fiind caracteristică mai ales la cei care locuiesc în comunități compacte de romi). Acest fapt este datorat într-o mare măsură atitudinii față de educația formală.

Meseriile moderne:

Cele mai intâlnite calificări în cadrul meseriilor moderne ocupate de romi sunt: lăcătuș mecanic, mecanic auto, șofer, sudor, electrician, croitor, zidar, zugrav, fierar-betonist, lucrător în salubritate. Aceste meserii au fost dobândite în sistemul formal de învățământ sau la locul de muncă. Aceste meserii sunt mai întâlnite în mediul urban decât în mediul rural datorită adaptării populației de etnie romă la specificul economic al mediului.

Începând din perioda 1999-2000, în cadrul instituțiilor publice au fost înființate o serie de posturi pentru a veni în sprijinul problemelor cu care se confruntă populația de etnie romă. În momentul de față ca urmare a politicilor publice în România există un număr seminficativ de: mediatori școlari, mediatori sanitari, profesori de limba romani, inspectori școlari pentru școlarizarea romilor, experți/referenți pentru problemele romilor angajați în cadrul primăriilor sau consiliilor județene, experți/referenți pentru problemele romilor angajați în cadrul ANR, consilieri/consultanți pentru romi din cadrul prefecturilor/B.J.R. Pe aceste poziții sunt încadrați în mare parte romi, dar și ne-romi.

Muncă în agricultură

O mică parte a romilor deține pământ în proprietate, de aceea putem spune că ei nu sunt agricultori în adevăratul sens al cuvântului. Romii sunt mai degrabă muncitori agricoli zilieri, participând la executarea anumitor activități agricole.

Zilierii

În domeniul construcțiilor și în agricultură întâlnim un numar însemnat de zilieri romi. Zilierii romi care practică munci în domeniul construcțiilor provin atât din mediul urban cât și din mediul rural.

Bariere în calea accesului la piața forței de muncă

Nivelul redus al calificării profesionale

În rândul populației de romi există o lipsă acută de calificare profesională în meserii actuale, care asigură accesul pe piața muncii. Meseriile tradiționale ale romilor au o cautare si o solicitare din ce în ce mai mică în economia modernă, segmentul populației adulte cu calificare este redus. Majoritate a romilor nu au nici o calificare, fapt care îi marginalizează pe piața muncii. Tânăra generație, datorită efectelor negative ale ultimelor decenii, prezintă un deficit și mai mare de calificare comparativ cu generația adultă/vârstnică.

Nivelul redus al participării la viața economică

Participarea romilor în activitățile economice legale este limitată. Un segment redus al populației de romi este încadrat în forme legale de activități economice, substanțial mai redus decât al generației adulte din perioada 1950-1970. Sunt multe persoane care nu au avut deloc experiența unei activități economice recunoscute legal, sau au avut o istorie de participare pe piața muncii limitată, întreruptă de lungi perioade de șomaj.

Activitățile informale producătoare de resurse, caracteristice pentru o mare parte a populației de romi sunt indirect surse ale sărăciei și excluziunii sociale: ele produc mai degrabă o supraviețuire precară.

Mulți romi nu au venituri permanente sau au venituri permanente foarte mici. Frecvența mare a veniturilor nepermanente este o particularitate a situației romilor: 53,4% dintre gospodării au declarat venituri nepermanente în bugetul lor din ultima lună, în 1998. Mai mult, între 1992 și 1998 veniturile permanente au înregistrat o tendință de scădere a contribuției lor la bugetul gospodăriilor, ceea ce echivalează cu creșterea instabilității veniturilor romilor (Studiul ICCV, 1998).

În mod special, este dramatică situația populației de romi din mediul rural. Datorită unor rațiuni istorice, cuplate cu ignorarea completă a problemei după 1989, o mare parte din populația de romi din mediul rural nu deține pământ (sursa de supraviețuire a multor locuitori de la sate); multe familii nu dețin nici proprietatea asupra unor terenuri pentru locuință.

Nivelul redus al educației formale

Nivelul redus de educație, reprezintă un impediment major în integrarea romilor pe piața muncii. În rândul populației de etnie romă există un număr semnificativ de persoane care nu au fost la școală niciodată sau au abandonat școala în clasele primare sau gimnaziale. Pentru aceste persoane există forma de învățământ la fără frecvență sau programul „a doua șansă”. Programul „a doua șansă” oferă posibilitatea cursanților de la nivelul secundar inferior să urmeze o calificare într-o profesie (nivelul i de calificare). Calificarea se realizează în cadrul școlii (dacă școala este de tip ș.a.m.), în cadrul unei firme sau a unui liceu/colegiu tehnic, cu care școala a încheiat un parteneriat. Ca urmare a nivelului redus de educație, o mare parte a romilor sunt în situația de a nu avea nici o calificare.

Discriminarea

Există cazuri în care firmele refuză să angajeze cetățeni romi din considerente xenofobe sau din rațiuni individale de discriminare.

Există cazuri de angajatori care refuză să angajeze romii pentru că nu sunt capabili să recunoască calitatea muncitorului, pentru ei, a fi rom reprezintă ceva negativ.

Sunt cazuri în care angajatorii îi plătesc pe romi mai puțin decât pe neromi pentru simplu fapt că primii nu sunt în poziția de a negocia.

Discriminarea pe piața imobiliară are efect direct asupra romilor care sunt în căutarea unui loc de muncă.

Faptul că romii se așteaptă la discriminări viitoare scade motivația de a deprinde abilități de muncă sau obișnuința de a muncii, iar asta nu face decât să întărească percepția negativă a angajatorilor despre romi

Accesul femeilor la piața forței de muncă – Aspecte culturale

Conform datelor ICCV, în privința nivelului de calificare a romilor, situația pe sexe înregistrează diferențe majore. Bărbații de etnie romă sunt calificați într-o proporție mai mare decât femeile, ponderea femeilor fără meserie (37%) fiind semnificativ mai mare decât a bărbaților (15%).

Gradul redus de acceptare a valorilor moderne, izolarea unor comunități de romi, atitudinea față de educația formală, acești factori au determinat o atitudine de respingere în comunitățile tradiționale a meseriilor moderne. Meseriile tradiționale sunt mai puțin prezente la generațiile tinere decât la cele adulte. Totuși aceste meserii sunt mai întâlnite la tinerii romi comparativ cu tinerii ne-romi.

Date statistice relevante pentru ocupare din studiile I.C.C.V.

Meseriile populației de romi din România 1992-1998

Surse: Romii în România și Tiganii între îngrijorare și ignorare

Din tabel se poate observa că procentul romilor care nu au meserii moderne și tradiționale a crescut în perioada 1992-1998. Numărul celor fără meserie a scăzut de la 79,4% la 52,4%

Ponderea tipurilor de profesii pe generații, 1992

Ponderea tipurilor de profesii pe generații, 1998

Cuplul de referință are un rol important în obținerea resurselor necesare în gospodărie și în cristalizarea unui patern de activitate economică în cadrul familiei cât și a tuturor celorlalți membrii ai familiei în vârstă de peste 16 ani.

Statutul ocupațional al populației de peste 16 ani, 1992 și 1998

Șomajul și munca la negru

Din recensământul populației și locuințelor din anul 2002 reiese faptul că mai mult de 50% dintre romi se încadrează într-o perioadă de șomaj ce depășește 27 de luni calendaristice (a se vedea tabelul de mai jos). Mulți dintre șomerii romi înregistrați legal ca șomeri lucrează la negru. Oportunitățile de muncă la negru sunt în mare parte în domeniul muncilor necalificate ceea ce înseamnă că specializarea pe piața muncii la negru împiedică tranziția către sectorul muncii calificate.

Șomeri după etnie, sex și durata șomajului – conform recesământului populației și locuințelor din 2002

CAPITOLUL III

Cercetare aplicativă privind accesul tinerilor de etnie roma pe piața forței de muncă din Valea Jiului

Obiectvele cercetarii

a) Evaluarea gradului de ocupare și a accesului pe piața muncii al tinerilor de etnie romă din Valea Jiului cu vârsta cuprinsă între 16 si 25 de ani

b) Evaluarea nivelului de educație al tinerilor de etnie romă din Valea Jiului cu vârsta cuprinsă între 16 si 25 de ani

Ipoteza cercetării:

Nivelul de ocupare al tinerilor de etnie romă din Valea Jiului este mai mic decât al populației majoritare în general;

Metodologie

Metoda de cercetare: cercetare cantitativă, pe bază de interviu.

Populația investigată: populația de tineri de etnie romă din Valea Jiului.

Selecția subiecților: persoanele de etnie roma cu vârsta cuprinsă între 16 și 25 de ani.

Număr de subiecți: 64 de persoane.

Cercetarea a avut trei componente distincte: analiză de documente și date statistice, cercetare cantitativă și cercetare calitativă.

Rezultatele cercetării

CONCLUZII

Tinerii de etnie roma din Valea Jiului se confruntă cu o situație foarte dificilă din punct de vedere al ocupării în comparație cu alți tineri. Implicația acestora este redusă în economia formală, fiind mult mai prezenți în economia informală. Nivelul de ocupare al tinerilor de etnie roma este unul foarte scazut, 85% dintre tinerii care au participat la acest studiu, au declarat că nu au un loc de muncă la momentul prezent. Datele statistice oficiale oferite de catre ANOFM, arată rata șomajului la data de 31.01.2012, pe segmentul de vârsta sub 25 de ani este de 16%.

Nivelul educațional al tinerilor de etnie roma este de asememnea unul foarte redus, 14% sunt fără școală absolvită, 35% au doar școală primară, iar 20% au cel mult 8 clase. Nivelul redus al educației este, factorul cel mai important care explică nivelul redus al ocupării tinerilor de etnie roma romilor, și care în același timp contribuie decisiv la păstrarea unui cerc vicios al sărăciei și culturii sărăciei, al orientării către câștigul imediat. Lipsa educației conduce la lipsa calificării, și de asemenea conduce la posibilități reduse de angajare, în mod deosebit în slujbe temporare, prost plătite, sau la negru, care generează pe termen lung alte dezavantaje. De asemenea din cauza lipsei educației sau educației foarte reduse, aspirațiile sunt reduse, orientate în prezent și pe avantaje materiale de termen scurt și foarte scurt. Aspirațiile tinerilor de etnie roma sunt reduse doar la a avea sănătate și un loc de muncă din care să-și câștige existența. În cazul persoanelor de sex feminin aspirațiile sunt și mai reduse, fiind limitate doar la creșterea copiilor.

Deși majoritatea tinerilor au afirmat că terminarea studiilor este o condiție pentru a-și găsi mai ușor un loc de muncă, educația nu se numără printre principalele condiții care conduc la reușita în viață. Modelul reușitei în viață este unul care are la bază sănătatea și norocul. Modelele de persoane la care se raportează tinerii de etnie roma nu sunt ale unor persoane care au reușit prin muncă și educație, ci al unor oameni de afaceri controversați.

Lipsa unei discipline a muncii, salarizarea mică și discriminarea sunt o altă categorie de factori care influențează negativ accesul pe piața muncii, menținerea unui loc de muncă și implicit integrarea în muncă.

Accesul la cursuri de calificare oferite de AJOFM este foarte redus datorită faptului că pe de o parte marea majoritate sunt șomeri de lunga durată neîndemnizați, iar pe de altă parte datorită nivelului educațional redus nu îndeplinesc criteriul de studii minime pentru a se putea înscrie la un curs de calificare. Doar 40% au afirmat că au urmat un curs de calificare în ultimii 3 ani.

Recomandări

Participarea unui număr mai mare de romi pe piața muncii ar îmbunătăți productivitatea economică, ar reduce cheltuielile de asistență socială și ar crește valoarea fondurilor provenite din impozitarea veniturilor. Conform unui studiu realizat de Banca Mondială, beneficiile fiscale ale integrării romilor pe piața muncii sunt estimate la aproximativ 175 de milioane € anual pe țară.

Rezultatele și concluziile cercetării efectuate în rândul tinerilor de etnie roma din Valea Jiului conduc la următoarele recomandări:

Desfășurarea de campanii de informare pentru angajatori, în vederea informării și sensibilizării față de angajarea persoanelor aparținând minorității roma în general și a tinerilor de etnie roma în particular.

Continuarea și dezvoltarea inițiativelelor care constau în programe „A doua șansă” pentru tinerii adulți care au părăsit timpuriu școala, inclusiv programele care vizează în mod explicit copiii romi;

Tinerii romi ar trebui să fie, încurajați și stimulați să frecventeze învățământul secundar și superior;

Evaluarea nevoilor de pe piața muncii, astfel încât să fie identificate domeniile accesibile romilor, ținând cont de pregătirea lor actuală;

Dezvoltarea de proiecte care să ofere servicii ocupaționale adaptate la situația și la nevoile specifice ale tinerilor;

Dezvoltarea de proiecte în domeniul economiei sociale care poate să ofere soluții inovative, adaptate la nevoile tinerilor;

Dezvoltarea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor de etnie romă;

Dezvoltarea de proiecte în parteneriat cu ONG-uri ale romilor, care să ofere servicii personalizate și integrate, îndrumare, consiliere și ucenicie.

Dezvoltarea de întreprinderi sociale de inserție ca soluție de tranziție către piața de muncă formală;