Contextul: mass -media [617392]

Capitolul 1
Contextul: mass -media

Din cuprins

 Influența mass -media asupra sportului
 Influența sportului asupra mass -media
 Organizarea și practica departamentelor sportive și ale jurnaliștilor sportivi
 Piața mass -media și adaptarea la specificul audiențelor
 Importanța culturală a sportului

Obiective

 Înțelegerea modului de organizare și a necesităților mass -media
 Recunoașterea importanței jurnalismului sportiv pentru succesul comercial al mass –
media
 Identificarea constrângerilor la care sunt supuse organizațiile mass -media atunci când
acționează pe piața sportivă
 Înțelegerea factorilor care determină agenda sportivă a organizațiilor de știri de pe
piețe diferite
 Recunoașterea modului în care audiența mass -media determină conți nutul și stilul
acesteia

Mass -media au un rol important, aflat într -o continuă creștere în cultura țărilor
dezvoltate. Întrucât oamenii au mai mult timp liber, iar accesul la radio și televiziune s -a
generalizat, fiind posibil nu numai acasă, ci și în mașini, în baruri și în cluburi, a crescut și
cererea de subiecte care să umple numărul tot mai mare de publicații și emisiuni mass -media.
Mărirea timpului liber a dus, de asemenea, la o dezvoltare a interesului public pentru sport și
la o creștere corespunzătoare a succesului comercial al principalelor cluburi și organizații
sportive. Manchester United, Real Madrid și New York Yankees nu mai sunt simple cluburi
sportive, ci au devenit mărci de nivel mondial.
Dacă organizațiile mass -media doresc să obțină succes pe o piață extrem de
competitivă, ele trebuie să reflecte astfel de transformări în cultura noastră și în interesele
consumatorilor lor. Într -adevăr, mass -media nu numai că reflectă cultura în care acționează,
precum și inter esele cititorilor și ale telespectatorilor, dar contribuie și la formarea acelor
culturi și interese.
Influența mass -media asupra sportului
Creșterea din ultima vreme a interesului pentru sport a fost posibilă, în mare parte,
datorită mass -media, în specia l televiziunii prin satelit, ce a cumpărat drepturile de difuzare a
evenimentelor sportive majore și le -a promovat cu intensitate ca fiind unul dintre cele mai
eficiente mijloace de a face reclamă serviciilor pe care le oferă. Pentru a -i face concurență,
canalele de televiziune terestră (și posturile de radio) au fost nevoite să urmeze aceeași cale.
Aceasta a dus la creșterea costurilor pentru drepturile de preluare mass -media, mărind enorm

veniturile cluburilor sportive, ale organelor de conducere și ale s portivilor profesioniști, ceea
ce a constituit un factor major în transformarea a numeroase cluburi sportive în afaceri de
succes.
Dar sumele de bani pe care televiziunea le -a investit în sport i -au acordat acesteia
puterea de a -l modela în funcție de scop urile ei. Începând cu Kerry Packer, un baron al mass –
media australiene, care a introdus jocul de crichet internațional în nocturnă în anii 1970,
televiziunea a continuat să alimenteze creșterea masivă a interesului manifestat față de fotbal
în lumea întrea gă, precum și extinderea competițiilor de tipul Ligii Campionilor Europeni.
Aceasta a dat peste cap chiar și tradițiile unor activități sportive. Rugbiul în 13, un sport de
iarnă practicat în Anglia de mai bine de un secol, a devenit acum un sport de vară, spre
beneficiul posturilor de radio și al canalelor de televiziune. Televiziunea a făcut din sport o
marfă și un instrument de vânzare.
Influența sportului asupra mass -media
Organizațiile din domeniul mass -media s -au dezvoltat și s -au adaptat în mod
cores punzător. Au apărut noi stații radio și canale de televiziune dedicate cu precădere
sportului. Acestea au introdus programe noi, cum ar fi, de pildă, dialogul la telefon cu
ascultătorii pentru a capta și menține atenția telespecta torilor și ascultătorilor . S-a constatat o
dezvoltare similară în cazul publi cațiilor specializate și al celor care tratează subiecte despre
stilul de viață, care vizează anumite secțiuni ale audienței, cum ar fi tineretul. Au creat astfel
nișe pe piața mass -media, fie dezbătând subiecte sportive generale, fie dedicându -se
sporturilor individuale.
Ziarele din lumea modernă dedică tot mai mult spațiu sportului. Pe de o parte, ca
răspuns la dezvoltarea generalizată a interesului pentru sport, proprie tuturor claselor
socioeconomice, iar pe de altă parte, pentru că ziarele recunosc influența pe care televiziunea
o exercită asupra vieților oamenilor și încearcă să o reprezinte în relatările lor. Faptul că
organizații mass -media multi naționale, precum grupul media internațional al lui Rupert
Murdoch, dețin atât rețele de televiziune prin satelit, cât și ziare a influențat, fără îndoială,
promovarea sportului televizat în ziarele respective. Chiar și acele grupuri de presă care nu
investesc în televiziune sunt obligate să acorde o mare a tenție sportului televizat, întrucât
cititorii lor sunt abonați la canalele de televiziune prin satelit și s -au obișnuit să primească
informațiile în această formă.
Odată cu apariția internetului, organizațiile mass -media au creat o serie de situri
dedicat e sportului, pentru a se finanța prin reclame și oferirea unor servicii online. Ca în cazul
altor încercări online, multe dintre acestea nu au mai putut fi susținute, iar explozia masivă de
dotcom uri a fost urmată de o perioadă de consolidare. Multe dintre aceste pagini web se află
acum în posesia companiilor de pariuri online, care utilizează conținutul sportiv ca momeală
pentru a -și atrage clienții.
Cele mai bune și de succes situri sunt cele conduse de organizații mass -media, cum ar
fi BBC, și de cluburi le și organizațiile sport ive care utilizează internetul în scopul activităților
de marketing.
Departamentul sportiv
Sportul este atât de important pentru organizațiile mass -media, încât chiar și cele mai
mici dintre ele își creează propriile departamente sportive, incluzându -le în echipele lor
editoriale, din care fac parte jurnaliști sportivi experimentați. În sectorul ziaristic, sportul, atât

la nivel național, cât și zonal, constituie unul dintre cele trei departamente tradiționale –
celelalte două fiin d reprezentate de știri și feature1 – care formează echipa redacțională.
Departamentului sportiv îi revine propriul spațiu, fie o secțiune aparte, fie în ultima
parte a publicațiilor, fiind responsabil de umplerea propriilor pagini. Departamentul este
cond us, în general, de un redactor sportiv, aflat în subordinea redactorului -șef al ziarului și
care trebuie să participe la conferințe editoriale, alături de redactorii de știri și de features, de
redactorii -adjuncți și directorii de programe.
Conferința de redacție determină agenda de știri pentru ziua respectivă, dar și spațiul
care va fi alocat fiecărui departament în numărul din ziua următoare. Numărul de pagini
alocat sportului variază de la o zi la alta, în funcție de ziua săptămânii și de agenda
evenimentelor sportive din oricare dintre zilele stabilite. Redactorul sportiv trebuie să
selecteze subiectele cu care intenționează să umple aceste pagini (în general, acestea conțin
un amestec de știri, relatări despre meciuri, features și frântu ri de opinii) și persoana ce va
trebui să furnizeze textul – reporteri angajați, freelanceri2 sau agenții.
Echipa sportivă
Majoritatea departamentelor sportive au, de obicei, o echipă relativ restrânsă de
jurnaliști angajați. Pe lângă redactorul sportiv, e xistă și un redactor -șef, al cărui rol, în
general, este acela de a aduce un reportaj de atmosferă, care prezintă evenimentul major din
ziua respectivă și acoperă o gamă largă de subiecte sportive. De asemenea, pot fi doi sau trei
reporteri care să dezbată subiecte legate de sportul dominant din zona respectivă, cum ar fi
fotbalul, și, probabil, un reporter căruia să -i revină subiectele din alte două -trei sporturi
majore, precum rugbi, crichet și cursele de cai. Unele ziare naționale au reporteri care
tratează subiecte legate de sporturile importante, cum ar fi fotbalul, și care sunt situați în
anumite orașe sau zone ale țării, unde își pot crea relații cu unele cluburi și persoane din zona
pe care o acoperă.
Alte sporturi de vârf, cum ar fi rugbiul în 13, g olful, tenisul și atletismul, pot fi
acoperite de către freelanceri care au încheiat contracte cu ziare particulare pentru a furniza
zilnic articole și reportaje legate de un anumit sport. Alți freelanceri, unii dintre ei fiind,
probabil, foști sportivi pr ofesioniști, pot avea contracte în scopul furnizării de opinii sau de
analize de specialitate. Multe departamente de sport apelează la agenții pentru a obține
reportaje despre sporturile minore, cum ar fi hocheiul, hocheiul pe gheață și baschetul. În
weeke nduri sau pentru programele sportive semnificative de la mijlocul săptămânii, se
apelează la corespondenți pentru a obține relatări suplimentare despre meciuri.
Textul oferit de jurnaliști este prelucrat de editorii de desk. Rolul lor e acela de a
verifica materialul, identificând greșelile ce țin de fapte, de ortografie și gramatică, de a se
asigura că materialul poate intra în spațiul care i -a fost alocat, de a -i stabili titlul și de a
redacta legendele imaginilor. Unii editori de desk pot fi implicați în activități de
tehnoredactare și design. În general, în zilele aglomerate, cum ar fi după -amiezile de sâmbătă,
când au loc foarte multe evenimente sportive, echipa de editori de desk va fi suplimentată cu
editori de desk „temporari” sau freelanceri.

1 Gen jurnalistic de graniță ce definește un articol informativ, dar care poate avea și valoare de divertisment,
prin care autorul transmite cititorului, într -un limbaj plastic, uneori literaturizat sau neconvențional, ceea ce
a trăit și a aflat prin observa ție directă sau prin alte mijloace de documentare în legătură cu un anumit
subiect (vezi Alexandru -Brăduț Ulmanu, „Feature ”, în Mihai Coman, Manual de jurnalism, Editura Polirom,
2001, p. 121) (n.r.);
2 Liber -profesionist care scrie articole, pe bază de co ntract, pentru o anumită publicație, fără a fi angajatul
acesteia (n.r.);

Standa rde de redactare
Articolul despre subiectele sportive era considerat înainte o simplă proză -clișeu
scoasă pe bandă rulantă de către niște jurnaliști delăsători. Dacă au existat vreodată astfel de
jurnaliști, astăzi le -ar fi foarte greu să -și găsească un lo c de muncă.
Calitatea jurnaliștilor sportivi care fac parte din echipa unui ziar reprezintă un factor
semnificativ în menținerea cotei de audiență pe o piață competitivă. Standardele de redactare
în secțiunile sportive au crescut considerabil în ultimii an i, presa sportivă puțind fi astăzi
comparată cu cele mai bune forme de jurnalism. Acest lucru este valabil atât în sectorul
popular al pieței, cât și în cel al presei „de calitate”. Unele forme de articole sportive, cum ar
fi contribuția unor jurnaliști ca Neville Cardus și Alan Ross la crichet, au la bază o istorie
îndelungată și aparte. Jurnaliștii specializați pe alte sporturi i -au ajuns acum din urmă, cel mai
bun și modern jurnalism sportiv fiind printre cele mai plăcute forme de scriere.
Radioul și televiziunea
Echipa sportivă din camera de știri a unui post de radio sau de televiziune
funcționează asemenea redacției unui ziar, chiar dacă numărul angajaților este de obicei mai
mic. Principala diferență dintre radio și televiziune și presa scrisă este aceea că primele
prezintă evenimentele sportive în direct. Aceasta presupune nu numai alte calități, ci și mai
mult timp și efort dedicate organizației. Un ziar poate relata despre un meci trimițând un
jurnalist și, probabil, un fotograf. Radioul scapă, d e cele mai multe ori, cu un comentator și
un reporter, în schimb, reportajele în direct ale televiziunii despre un eveniment sportiv
constituie o activitate de proporții. În afară de comentator și reporter, este nevoie de jurnaliști
și profesioniști în dom eniul sportului pentru a furniza analize de specialitate, mai poate fi
nevoie de operatori, tehnicieni și de un editor de sunet și imagine. De asemenea, este necesar
un număr corespunzător de vehicule pentru transmisiunile făcute în aer liber. Producătorii și
cercetătorii din televiziune, care lucrează adesea pentru companiile ce furnizează știrile
sportive în afara spațiului de transmisie, petrec foarte mult timp pentru a organiza toată
activitatea.
Spațiul acordat
Jurnaliștii se văd în ipostaze diferite, de la gardieni ai adevărului și paznici publici
până la animatori și stiliști ai prozei, deși realitatea este cu mult mai simplă. Misiunea
fundamentală a jurnalistului este aceea de a umple spațiul acordat. Paginile ziarelor și
buletinele radio și de telev iziune trebuie completate zilnic, indiferent de numărul mai mare
sau mai mic al evenimentelor importante care au loc în lume. Sportul este o marfă necesară
organizațiilor, care au nevoie de informații în egală măsură precum mass -media, pentru că e
previzib il, cel puțin sub un anumit aspect.

E posibil să nu cunoaștem momentul sau locul unde se va comite o nouă crimă ori un
nou atac terorist, dar știm cu mult timp înainte când și unde se vor desfășura evenimentele
sportive. Știm că acestea vor furniza textu l sau imaginile care vor completa un anumit spațiu
din ziua respectivă. Într -adevăr, unul dintre motivele pentru care televiziunea prin satelit a
restructurat calendarul sportiv este acela de a se asigura că programele ei sunt mereu
complete. Totuși, nu to ate organizațiile mass -media au puterea de a -și fixa calendarul sportiv
în funcție de necesități.
Dintre toate formele de mass -media, ziarele sunt cele mai solicitante în ceea ce

privește cantitatea și diversitatea activităților sportive pe care trebuie să le acopere. Însă prin
natura lor ciclică, activitățile sportive se desfășoară la sfârșitul săptămânii ori seara, la
mijlocul săptămânii. De exemplu, rareori un eveniment sportiv se desfășoară într -o zi de joi,
însă ziarele trebuie să -și umple paginile pen tru diminețile de vineri – pentru asta, trebuie să
varieze tipul de reportaj sportiv în funcție de ziua săptămânii, acordând importanță relatărilor
despre meciurile care urmează unui sfârșit de săptămână încărcat, dar lăsând, în același timp,
spațiu mai mu ltor știri și features pentru zilele „slăbuțe”.

Exerciții
1. Păstrați edițiile din timpul unei săptămâni ale ziarului dumneavoastră preferat, de
luni până duminică (inclusiv un ziar asemănător de duminică, în cazul în care cel
pe care l -ați ales nu are o ediție de duminică). Analizați conținutul secțiunilor
sportive, în funcție de:
 numărul paginilor dedicate sportului în fiecare zi a săptămânii – unele ziare
broadsheet oferă, în anumite zile, secțiuni sportive în tabloid; considerați două
pagini tabloid ca o singură pagină broadsheet ;
 tipurile de reportaje – relatări de evenimente, articole scrise înainte de
producerea evenimentelor, știri, features și profiluri;
 modul în care mărimea fiecărui tip de articol variază în funcție de ziua
săptămânii.
După ce ați adunat toate aceste informații, observați dacă ziua săptămânii
influențează spațiul acordat sportului, precum și forma jurnalistică utilizată în
oricare dintre zilele respective.
2. Observați calendarul sportiv din săptămâna care urmează. Îl puteți afla d in
secțiunile sportive ale ziarelor de duminică. Încercați să analizați modul în care
evenimentele obișnuite, precum și cele ulterioare influențează numărul de pagini
dedicate zilnic sportului, dar și gradul în care relatările de evenimente, articolele
scrise înainte de producerea evenimentelor, știrile, articolele de tip feature și
profilurile diferă ca dimensiune de la o zi la alta.
Prelucrarea manuscrisului
Din momentul în care linotipurile, la care fiecare literă de pe pagina tipărită era
produsă în anumite încăperi ale ziarelor la mașini masive, iar titlurile erau scrise de mână pe
tăblițe metalice, au fost înlocuite cu tipografiile compute rizate, producția de ziare a suferit o
transformare radicală. Practicile restrictive prin care tipografii refăc eau fiecare cuvânt scris de
jurnaliști înainte de a tipări ziarele au dispărut în ultima parte a secolului XX. Ziarele
funcționează acum cu mai puțini angajați decât înainte, ceea ce le permite să mărească
numărul de pagini dedicate sportului. Una dintre c onsecințele acestui fapt este creșterea
gradului de implicare a jurnaliștilor în realizarea fizică a ziarelor.
Textul tipărit (și, uneori, scris de mână), din care culegătorii extrag coloanele din
paginile ziarelor noastre, a fost depășit de mult timp de către majoritatea redacțiilor de știri.
Acum, textul pe care jurnaliștii îl culeg la computer este ceea ce apare și în ziare, însă
procesul de urmărire a reportajelor în cadrul sistemului de producție și de reducere la
minimum a greșelilor s -a păstrat din vremea când textul era dactilografiat.
Fiecare reportaj este numit printr -un singur cuvânt distinctiv, termen -cheie, atribuit de
jurnalistul care l -a scris, pentru a nu fi confundat cu alte reportaje din sistemul ziarului
respectiv. Ar trebui evitate cuvinte -cheie precum meci, cursă sau câștigători, deoarece aceste
denumiri pot face referire la o serie întreagă de evenime nte; în schimb, pot fi utilizate

cuvinte -cheie precum Bombaytest, Kentuckyderby sau Olympichammer. În felul acesta, se
reduce posibilitatea de a face greșeli în momentul colării reportajelor pe biroul redacțiilor
sportive, având alături titluri sau imagini .
Rețelele de calculatoare ale multor redacții de ziare le oferă jurnaliștilor modele după
care să -și poată redacta textele. Acestea pot avea anumite spații pentru semnătura
jurnalistului, pentru publicația căreia îi este destinat frag mentul și pentru ziu a în care e
programat să apară. Jurnaliștii care trimit textele din afara biroului, cu ajutorul unui laptop,
prin e -mail sau telefon, unui culegător de manuscrise, își pot include numele la începutul
textului, menționând apoi numele publicației căreia îi e ste destinat, precum și data publicării.
Termenele -limită impun deseori transmiterea reportajelor sportive într -o serie de
reprize (vezi capitolul 4), astfel încât stadiul în care se află textul (prima repriză, a doua
repriză sau următoarele) trebuie indic at la începutul reportajului. Dacă reportajul este
incomplet, cuvintele mai urmează sau de completat trebuie să apară în partea de jos a
textului. Aceste cuvinte se abreviază uneori prin dc. La finalul unui text complet sau la
sfârșitul ultimei reprize tre buie să apară cuvântul încheiere.
Textul unui jurnalist este întotdeauna prelucrat de un editor de desk, care verifică
acuratețea și mărimea acestuia înainte de a apărea în ziar. Pentru a evita unele verificări
inutile, jurnalistul ar trebui să se asigure de fiecare dată că numele de persoane mai puțin
obișnuite sau cuvintele cu ortografie specială (Phillip în loc de Philip, Macmillan în loc de
McMillan ) sunt urmate de cuvântul corect scris între paranteze. Acest lucru îi atrage atenția
editorului de desk c ă numele persoanei a fost verificat și că ortografierea lui este corectă.
Editorul de desk va șterge apoi cuvântul ( corect ) înainte de a preda reportajul spre a fi
publicat.
Majoritatea organizațiilor mass -media au manuale de stil, care oferă indicații cu
privire la ortografierea unor cuvinte, la punctuație (mai ales la modul în care sunt incluse
citatele și cum se folosesc semnele de exclamație), la problemele de gramatică și la modul în
care persoanele și organizațiile ar trebui să fie descrise. Aceste ma nuale oferă indicații despre
modul în care ar trebui abordate, în sport, problemele legate de persoanele cu handicap sau de
rasă.
Pentru a citi mai ușor textul pe monitor, rețelele interne de calculatoare utilizează, în
general, un font de bază, de pildă Times sau Ariel. Jurnaliștii care transmit textul prin laptop
sau e -mail ar trebui să folosească fonturi asemănătoare.
Ulterior, manuscrisul este prelucrat, redus ca dimensiune, i se dă un titlu și e așezat în
pagină în locul ales, folosind un program de ti pul QuarkXpress. Aceasta este etapa în care se
schimbă fontul, în funcție de fonturile utilizate în varianta tipărită a ziarului. De obicei,
paginile sunt structurate din timp, rubricile fiind rezervate unor relatări specifice, chiar dacă
aranjarea poate f i modificată în funcție de situație. Reportajul unui jurnalist devine manuscris
tipărit abia când este scos pe hârtie.

Radiourile și televiziunile au propriile sisteme de scriere a scenariilor și de adăugare a
unor informații cum ar fi subtitrarea, numel e reporterului, al prezentatorului de știri și al
cameramanului. Cu toate acestea, fiecare reportaj dintr -un buletin de știri radio trebuie să fie
denumit printr -un cuvânt -cheie, pentru a utiliza varianta corectă a înregistrării la momentul
potrivit. Ortog rafierea este mai puțin importantă în radio și televiziune (cu excepția
subtitrărilor). În schimb, trebuie acordată o mare atenție pronunției și, acolo unde pot apărea
greșeli, textele ar trebui să ofere indicații persoanei ce citește (care, de cele mai m ulte ori, e
alta decât cea care le -a scris):

Câștigătorul a fost călărit de John Cholmondley (Chumlee), proprietar fiind Mary

Featherstonehaugh (Fanshaw).
Prezentare
De obicei, jurnaliștii își redactează textele folosind mașini de scris sau laptopuri cu ecran
orizontal și rectangular. Rândurile manuscrisului care apar pe ecran sunt asemănătoare ca
lungime cu cele din această carte. Paragrafele sunt mai lungi cu doar câteva rânduri, având
foarte mult spațiu liber, ceea ce face ca ecranul sau pagina să fie atrăgătoare și ușor de citit.

Totuși, persoanele care vor
beneficia de manuscris –
cititorii de ziare – îl vor citi
pe coloane. Un paragraf de
acest tip ar putea fi greu
lizibil pe pagina unui ziar,
pentru că arată ca un cumul
de litere tipărite, de culoare
gri, fără spații libere. Scrisul
ar fi greu lizibil, iar cititorii
s-ar descuraja și nu ar mai
trece dincolo de primele
rânduri ale oricărui articol,
pentru că ar presupune un
efort mult prea mare. Dacă
fiecare articol ar fi dispus în
această formă , ziarul ar fi
greu de citit, pierzându -și
repede cititorii în favoarea
celorlalte ziare care își
aranjează paginile într -un
mod mai atrăgător.
Manuscrisul destinat ziarelor
ar trebui fragmentat în
paragrafe de dimensiuni
mici.

Uneori este suficientă o
singură propoziție.

Un paragraf nu ar trebui să
conțină mai mult de două
propoziții, relativ scurte.

Manuscrisul prezentat în
această variantă, dispus în
coloane înguste, este mult
mai atrăgător.

Există foarte multe spații
libere.

Aceasta face mai ușoa ră
parcurgerea textului și
exclude posibilitatea de a sări
rândurile sau de a citi același
rând de două ori.

Totuși, lungimea paragrafelor
nu este aceeași pe o pagină
de ziar broadsheet (sau
serios) ori pe o pagină de
tabloid (sau popular).

Propozițiile scurte,
paragrafele și articolele de
mici dimensiuni sunt foarte
importante în cazul
tabloidelor. Primul paragraf al unui
articol dintr -un tabloid este
scris, de obicei, cu litere
îngroșate.

Al doilea paragraf este
redactat, de cele mai
multe ori, folosi nd
caractere mai mari.

Această formă de așezare în
pagină reprezintă un element
ajutător în facilitarea lecturii.

Uneori pot fi utilizate
intertitluri, de tipul celui de
mai jos.

Ușor de citit

Asemenea subtitluri
fragmentează și ele textul.

Ele constituie un element în
plus pentru a -l ajuta pe
cititor să parcurgă textul
articolului.

Acestea pornesc de la ideea
că cititorii lor nu au o prea
mare experiență în privința
lecturii.

Piața mass -media
Fiecare ziar se află într -un raport de concurență cu multe alte ziare, pe o piață extrem

de competitivă. Modalitatea în care sunt prezentate articolele constituie un factor important în
stabilirea gradului de popularitate a ziarului respectiv între cititorii cărora li se adresează.
Majoritatea organizații lor mass -media au fost înființate în scopul câștigului bănesc. Aproape
toate aceste organizații sunt private, având responsabilitatea de a restitui acționarilor lor o
anumită sumă corespunzătoare investițiilor acestora. Pentru a reuși acest lucru, ei trebu ie să
atragă cititorii, privitorii sau ascultătorii.
Chiar și organizațiile mass -media care acționează în sectorul public, precum BBC
(British Broadcasting Corporation), ABC (Australian Broadcasting Corporation) sau CBC
(Canadian Broadcasting Corporation), trebuie să justifice taxele pe licență sau fondurile pe
care le primesc din buzunarul public, garantând că produsul lor este la fel de captivant pentru
public precum cel din sectorul privat.
Pentru a reuși, aceste organizații trebuie să acorde o atenție deosebită pieței căreia îi
este adresat produsul. În general, produsele mass -media sunt direcționate către un anumit
sector de piață.
Piața ziarelor
În mod normal, ziarele principale se adresează acelor secțiuni ale populației care au
anumite caracteristici comune. Ziarele naționale, dar și cele din orașele mari, care au mai
mult de un singur ziar, vizează, de obicei, un anumit sector socioeconomic al populației.
Acestea pot aparține unei singure „clase” (clasa muncitorilor, clasa mijlocie, cla sa
intelectualilor) sau pot avea aceeași bază educațională, aceleași niveluri de venituri, aceleași
categorii de vârstă ori aceeași apartenență politică.
Ziarele regionale și cele locale se adresează, în mod normal, întregii comunități.
Punctul lor forte î n vânzare îl reprezintă abordarea subiectelor de interes local (despre
echipele și sportivii locali, în cazul sportului), pe care alte ziare ce acoperă zone geografice
mai extinse nu le -ar putea prezenta la fel de detaliat sau nu le -ar menționa deloc.
Aces tea reprezintă, fără îndoială, o serie de generalizări, deoarece publicul cititor al
anumitor ziare nu se limitează nicidecum la publicul lor țintă. Totuși, este necesară o
clasificare a ziarelor (nu numai a jurnaliștilor care scriu pentru a umple paginile acestora) în
următoarele categorii.
Ziare broadsheet
În această categorie intră acele ziare serioase care se află în top pe piață. Publicul lor
țintă este reprezentat de persoanele cu o educație solidă, care ocupă posturi manageriale în
domenii profesiona le și se ghidează așadar după criterii rezonabile în ceea ce privește
cheltuielile.
Sporturile alese ca subiect în ziarele broadsheet reflectă interesele evidente ale
cititorilor. Acestea acordă un spațiu mai mare celor mai populare sporturi din zonele pe care
le acoperă, dar, în același timp, comparativ cu alte ziare, dau o mai mare importanță unor alte
sporturi, precum golful, tenisul, squash3 sau rowing4, care tind să fie practicate de persoanele
bogate.
Denumirea face referire la dimensiunea paginii pe care erau tipărite ziarele
broadsheet în mod tradițional, care este de două ori mai mare decât cea a tabloidelor. Întrucât
cititorii de ziare broadsheet sunt considerați capabili să abordeze articole mai consistente, cu
paragrafe mai lungi și cu o gramatic ă și un vocabular complexe, se consideră că ei pot face

3 Joc sportiv asemănător tenisului de câmp (n.r.);
4 Canotaj (n.r.);

față unor ziare de dimensiuni mai mari. Totuși, ziarele serioase nu sunt în totalitate în format
broadsheet. Unele au adoptat formatul tabloid – astfel, în 2003, în Anglia, The Independent a
început s ă le ofere cititorilor săi posibilitatea de a alege între broadsheet și tabloid, o inovație
care a fost ulterior copiată și de alte publicații.
Iată câteva exemple de ziare broadsheet din Anglia: The Guardian, The Independent,
The Daily Telegraph, The Time s, precum și edițiile lor de duminică (The Observer, în cazul
ziarului The Guardian). Deoarece Marea Britanie este o țară mică, cu o infrastructură foarte
dezvoltată în ceea ce privește transportul, distribuția de ziare se face relativ ușor și destul de
repede, iar piața ziarelor e dominată de publicații naționale, care își au sediul în Londra.
Totuși, vânzările de ziare broadsheet au tendința de a scădea – ele se situează sub jumătate
din vânzările de tabloide de pe piețele intermediare și sunt cu mult sub nivelul de circulație a
tabloidelor principale, adresate consumatorilor cu venituri mici.
În alte țări, mai ales în cele care acoperă continente și subcontinente, există tendința
ca ziarele să fie în proprietatea orașului sau a statului. Câteva exemple de ziare broadsheet
din Statele Unite sunt New York Times, Washington Post, Los Angeles Times și Chicago
Tribune. Ziarele broadsheet din Australia includ Melbourne Age și The Australian, iar din
India, Times of India.

Tabloidele de pe piața intermediară
După cum sugerează și denumirea lor, acestea sunt destinate cititorilor ce se situează
înspre periferia structurii socioeconomice, cu un nivel salarial mediu și care, probabil, nu au
studii superioare. În general, este vorba despre persoane suficient de ma ture pentru a
manifesta interes pentru domeniile politic și economic și pentru a depăși frivolitatea
băiețească a tabloidelor adresate consumatorilor cu venituri scăzute. Conținutul lor se
situează pe un teren de mijloc, ele adresându -se, de cele mai multe ori, categoriei de
consumatori mai în vârstă. Uneori sunt destinate femeilor, pornind de la presupunerea că
mulți familiști mai bogați vor cumpăra două ziare cotidiene – unul broadsheet, pentru soț, și
un altul, tabloid, pentru soția acestuia.
Subiectele sportive sunt destinate sectorului de mijloc, în așa fel încât cele mai
populare sporturi primesc din nou majoritatea subiectelor, manifestându -se deseori interes
pentru sporturile preferate sau practicate de persoanele mai în vârstă, care au timpul de par tea
lor, cum ar fi bowlingul sau meciul de crichet. De asemenea, sporturile (sau evenimentele
sportive) care prezintă interes pentru femei, cum ar fi Wimbledonul5 sau Ladies Day at
Ascot6, pot aduce o cantitate mare de subiecte, centrate mai degrabă pe act ivități periferice,
cum ar fi moda, decât pe activitatea sportivă ca atare.
Două dintre exemplele de tabloide de pe piața intermediară sunt Express și Mail, care-
și au sediul în Londra, cu edițiile lor de duminică.
Tabloidele adresate consumatorilor cu ven ituri mici
Se adresează clasei muncitoare și, cel mai adesea, publicului tânăr. Deoarece
majoritatea populației este constituită din cele două categorii, tabloidele înregistrează cele
mai mari vânzări. Tind să devină obraznice și lipsite de respect, cu val ori care acordă
întâietate sexului și celebrității, în detrimentul evenimentelor serioase și importante.

5 Importantă competiție internațională de tenis ce se desfășoară anual la Wimbledon. în sudul Londrei (n.r.);
6 Curse de cai care se desfășoară timp de o săptămână în localitatea britanică Ascot și la care participă și
membri ai familiei regale (n.r.);

Articolele lor sunt, în general, scurte și picante, având la bază subiecte legate de diferite
personalități, cu un vocabular simplu și o structură gram aticală fără complicații, în așa fel
încât până și cei mai puțin educați cititori să le poată înțelege.
Așadar, sportul, prin sumedenia de celebrități, prin conținutul dramatic și capacitatea
de a atrage masele, reprezintă un ingredient important în rețeta alcătuirii unui tabloid. De cele
mai multe ori, principalele articole sportive sunt semnalate pe prima pagină. Gama de
sporturi discutate în articole se îndreaptă cu precădere spre cele mai populare, cum ar fi
fotbalul în Marea Britanie și în Irlanda, bas chetul și fotbalul american în SUA, crichetul în
India și Pakistan, crichetul și variantele populare locale de fotbal în Australia, Noua Zeelandă
și Africa de Sud. Această tendință este urmată chiar și atunci când cele mai renumite sporturi
sunt în afara s ezonului, reporterii căutând subiecte de -a dreptul neînsemnate pentru a
satisface pofta fanilor, uneori în detrimentul sporturilor de sezon.
Sporturile specifice clasei muncitoare, precum boxul, darts, snooker și cursele
(supuse, deseori, pariurilor), pot fi acoperite într -o măsură mai mare decât în alte ziare.
Sporturile mai puțin urmărite pot fi acoperite numai dacă un anumit eveniment este prea
important pentru a fi ignorat, dar, întrucât tabloidele înclină să valorifice mult patriotismul,
sportivii și e chipele care se remarcă pe scena internațională se pot trezi în centrul atenției
unor astfel de ziare.
Câteva exemple de tabloide adresate celor cu venituri mici sunt Mirror, Sun și Daily
Star în Marea Britanie (numită, deseori, „tulpina -roșie”, din cauza culorii izbitoare a coloanei
în care sunt menționați membrii redacției), Daily Record în Scoția și New York Post în SUA.
Ziarele regionale și locale
Aceste ziare acoperă anumite zone geografice. în țări precum Marea Britanie, ele se
află în concurență cu o presă națională puternică și cu multe resurse, bazându -se pe atracția
pe care o exercită subiectele de interes local și, nu în ultimul rând, cele di n sport. în țările mai
mari, așa cum am putut observa mai sus, aproape toate ziarele au sedii regionale. Ziarele
broadsheet și tabloidele care apar în anumite orașe pot deține un monopol virtual, deși până și
țările continentale au cel puțin un ziar națion al, cum sunt USA Today și The Australian.
Presa cotidiană regională din Marea Britanie s -a restrâns timp de mai mulți ani și,
chiar dacă unele orașe, precum Leeds, Liverpool și Birmingham, încă mai editează atât ziare
matinale (destinate consumatorilor cu venituri ridicate și cu un conținut bogat în știri de
interes național), cât și de seară (adresate consumatorilor de mijloc, acoperind cu precădere
subiecte de interes local), majoritatea conțin un singur titlu, publicat de obicei după -amiaza,
dar care est e considerat ediție de seară. Acestea încearcă să se adreseze consumatorilor,
indiferent de spectrul socioeconomic, situându -se undeva între tabloidele destinate celor cu
venituri medii și celor cu venituri reduse.
Subiectele sportive din aceste ziare abun dă în elemente de interes local, relatările lor
fiind influențate în favoarea sportivilor și a echipelor locale. Cele mai populare sporturi
predomină în continuare, însă cele cu o puternică susținere locală – rugbi în 13 în nordul
Angliei, rugbi în 15 în W est Country, fotbalul australian (Aussie Rules) în anumite părți din
Australia, hurling în Irlanda, curling în Scoția – vor fi și ele abordate din plin. Sporturile care
nu se bucură de o susținere prea mare la nivel național vor fi evidențiate dacă sportiv ii sau
echipele locale se remarcă intr -un mod aparte. Ziarul Star din Sheffield, de exemplu, acordă
foarte mult spațiu hocheiului pe gheață și baschetului (niciunul dintre aceste sporturi nu este
majoritar în Anglia), deoarece Sheffield Steelers și Sheffield Sharks sunt cele mai bune
echipe britanice de hochei pe gheață și, respectiv, de baschet.

Radioul și televiziunea
Canalele de radio sau de televiziune se caracterizează prin aceeași tendință de a se
adresa unor segmente socioeconomice diferite al e populației. Ele se folosesc de sport în
scopul maximizării audienței -țintă. Canalele principale încearcă să se concentreze asupra
celor mai populare sporturi – cum sunt fotbalul în Marea Britanie și în multe alte țări, fotbalul
american, baseball -ul și b aschetul în SUA, hocheiul pe gheață în Canada. Acele canale care
vizează un spectru socioeconomic mai ridicat pot acoperi sporturile ce se adresează în
principal unei astfel de audiențe, cum ar fi rugbi, golf sau crichet.
Dezvoltarea transmisiunii prin sat elit și prin cablu a dus la o creștere a numărului de
posturi disponibile și la focalizarea lor. Multe dintre ele sunt dedicate anumitor tipuri de
programe, canalele sportive fiind printre cele mai populare.
Acest trend depinde într -o mare măsură de activi tățile de publicitate, care reprezintă
principala sursă de venit a mass -media. Agenții de publicitate tind să se adreseze și nișelor
pieței – de exemplu, tinerii care consumă bere sau femeile de vârstă medie care cumpără
detergent. Ei știu că anumite eveni mente sportive pot ajunge pe aceste piețe în număr mare –
aproape orice echipă sportivă principală îi atrage pe tineri, iar Wimbledonul, gimnastica sau
săriturile prezintă interes pentru femei. Una dintre modalitățile prin care agenții de publicitate
pot p revedea dacă mijlocul de comunicare pe care îl utilizează va atrage audiența -țintă este
aceea de a analiza sporturile pe care le acoperă și spațiul sau timpul pe care le acordă
fiecăruia dintre acestea. Sporturi precum rugbiul în 13, boxul sau baseball -ul tind să placă
mai mult celor din clasa muncitoare, în timp ce pasionații de golf, de rugbi în 15 și tenis
aparțin unor trepte sociale mai ridicate. Puține sunt sporturile, așa cum este fotbalul, care să
atragă toate clasele sociale.

Exercițiu: Analiza mass-media
Una dintre posibilitățile de a diferenția mijloacele de comunicare de masă este modul
în care ele abordează subiecte specializate, cum este sportul. Selectați câteva ziare
cotidiene, printre care broadsheet, tabloide destinate celor cu venituri me dii și celor cu
venituri mici, dar și unele publicații regionale. Analizați conținutul paginilor de sport,
urmărind:
 numărul paginilor destinate sportului;
 categoriile sportive alese;
 modalitatea în care sunt abordate subiectele sportive – în detaliu sau pe criterii de
personalitate;
 stilul – cum sunt scrise articolele, întrebuințarea limbajului și a metaforelor;
 tipul și lungimea articolului – relatări despre meciuri, știri sau feature.
După ce ați adunat toate aceste informații, analizați modul în care acoperirea
subiectelor variază în diferite sectoare ale pieței. Încercați să răspundeți la
următoarele întrebări:
 Aceste ziare acoperă aceleași sporturi – și, dacă nu, din ce cauză?
 Subiectele sunt acoperite la fel de detaliat și în articole de aceeași lun gime?
 Se acordă o mai mare importanță personalității sau faptelor?
 Cum sunt diferențiate aceste lucruri între ziarele broadsheet și tabloide?
 Cum se adaptează ziarele regionale la această situație?
 Cum variază structura limbajului? Ce anume spune acest luc ru despre audiențele
respective?

Adaptarea la specificul audiențelor
Deoarece mass -media naționale vizează anumite sectoare de populație, jurnaliștii care
activează în cadrul acestora trebuie să țină cont de nivelul de educație, de nivelul veniturilor,
precum și de gama de interese ale unei eventuale audiențe. Pe de altă parte, ziarele regionale,
posturile de radio și canalele de televiziune tind să facă pe placul comunităților în totalitatea
lor, iar factorul -cheie care le diferențiază este reprezentat, în acest caz, de interesele locale.
Interesul pentru sport este susceptibil în special la factorii naționali, regionali și
socioeconomici. În secolul al XIX -lea s-au dezvoltat foarte multe sporturi moderne în Marea
Britanie, care apoi s -au răspândit pe în tregul glob. În afară de fotbal, care se bucură de o
imensă popularitate în rândul tuturor claselor sociale și în majoritatea țărilor, nivelul
interesului acordat sporturilor principale tinde să varieze în funcție de țară, chiar și de regiune
și de clasele socio -economice.
De exemplu, în Australia, rugbiul în 13 este principalul sport de iarnă în unele zone,
iar rugbiul în 15 și fotbalul australian, în altele. În Africa de Sud, rugbiul în 15 este
principalul sport de iarnă în rândul populației europene, iar fotbalul e de departe mai popular
în rândul celor de culoare. În Marea Britanie, rugbiul în 15 este popular în zonele rurale, în
rândul grupurilor cu un nivel socio -economic mai ridicat, în timp ce rugbiul în 13 e rezervat
aproape în exclusivitate zonelor industriale din nordul Angliei, unde se bucură de un public
numeros, format din clasa muncitoare. în Australia și Noua Zeelandă, crichetul este popular
în rândul tuturor claselor sociale și al tuturor categoriilor de vârstă, spre deosebire de Anglia,
unde county cricket tinde să fie preferat de către pensionari, în timp ce Test cricket și one-day
cricket prezintă un interes mai larg. Pe subcontinentul indian, crichetul are un public masiv și
împătimit în rândul tuturor sectoarelor comunității. Cu toate ace stea, mass -media din
America de Nord acordă foarte puțin spațiu vreunuia dintre aceste sporturi. Programul
acestora din urmă este dominat de jocuri indigene, cum ar fi fotbalul american, hocheiul pe
gheață, baseball -ul și baschetul, în contextul în care ni ciunul dintre acestea (excepție făcând
baseball -ul în Japonia) nu a obținut statutul de sport național în orice alt loc din lume.
Interesul pentru sport, în special în rândul bărbaților, dar din ce în ce mai mult și în
rândul femeilor, este elementul pe care majoritatea țărilor dezvoltate îl au în comun.
Cercetările efectuate în Marea Britanie de către Newspaper Marketing Agency (NMA ) au
arătat că 54% dintre cititorii de tabloide se opresc mai întâi la paginile de sport, în timp ce
mai mult de o treime dintre cititorii de broadsheet procedează la fel. Această cifră a crescut la
aproape 70% pentru cititorii de tabloide și la 61 % pentr u cititorii de broadsheet , dacă se
consideră și numărul celor care aruncă o privire peste prima pagină și trec apoi la paginile de
sport.
Ceea ce ei citesc din paginile respective este important pentru viața lor de zi cu zi.
Sportul este unul dintre cele m ai disputate subiecte, trezind mai multe pasiuni decât altele. De
asemenea, sportul are o distribuție de celebrități ale căror activități prezintă deseori interes
pentru persoanele care nu sunt pasionate cu adevărat de sport. Prin urmare, multe persoane
citesc paginile de sport atât din plăcere – relaxare și amuzament –, cât și pentru a se informa.
Cai de bătaie
Toate cele menționate mai sus, precum și corelația vizibilă dintre interesul pentru un
anumit sport și statutul social au implicații semnificative pentru un jurnalist. Aceasta
determină nu numai gama de sporturi alese de anumite ziare sau posturi de radio și
televiziune, dar și modalitatea în care ele vor fi abordate.
Alegerea sporturilor care să fie acoperite și importanța ce li se acordă vor reflec ta
preferințele implicite ale audiențelor. La aceasta contribuie și stilul redactării, pornind de la

dimensiunea articolelor individuale până la alegerea limbajului și a metaforei. Jurnaliștii care
scriu pentru ziare specializate pornesc de la presupunerea că cititorii lor posedă un nivel
ridicat de cunoștințe fundamentale, în timp ce ziariștii ce trimit articole publicațiilor generale
se confruntă cu o misiune uneori dificilă, și anume aceea de a furniza audienței toate
informațiile de care aceasta are nev oie pentru a înțelege articolul, fără a le da unor cititori
impresia că le „vorbește de sus”. Este mai sigură presu punerea că majoritatea persoanelor
interesate de sport din Marea Britanie înțeleg deja regulile de bază ale fotbalului și ale
crichetului și că populațiile din alte țări cunosc la fel de bine sporturile lor naționale.
Sporturile de interes scăzut presupun mai multe explicații, iar jurnaliștii care se specializează
în acestea trebuie să evite capcana de a se aștepta din partea cititorilor lor s ă știe despre acel
sport la fel de multe ca ei.

Exercițiu
Alegeți un text dintr -un tabloid sau broadsheet publicate în aceeași zi. Comparați
modurile în care sunt acoperite evenimentele sportive, acordând o atenție deosebită
stilului, vocabularului și lu ngimii propozițiilor și a para grafelor. Alegeți apoi un alt
articol sportiv din tabloid și rescrieți -l în stilul unui broadsheet. Comparați varianta
dumneavoastră cu cea din broadsheet. Luați apoi un articol dintr -un broadsheet,
rescrieți -l în stilul unui tabloid și comparați varianta dumneavoastră cu cea din
tabloid.
Semnificația culturală a sportului
Semnificația culturală a sportului depășește cu mult importanța industriilor de
divertisment și a mass -media. Într -o lume ce se micșorează tot mai mult, în care oamenii se
caracterizează printr -o mobilitate socială și geografică de proporții, sportul ajută la păstrarea
identității lor locale și naționale. De exemplu, întrucât majoritatea celor care fac parte din
populația Europei sunt cetățeni ai Uniunii Eur opene, utilizând aceeași monedă, aceștia se pot
agăța cu putere de rădăcinile lor prin intermediul echipelor sportive locale sau naționale.
Jurnaliștii sportivi ajută la stabilirea și menținerea acestei semnificații culturale. Ajutorul
poate fi exprimat pr in atitudinea lor față de succesul sau eșecul echipelor naționale, de pildă,
și, uneori, prin metode nu tocmai sănătoase.
Deși s -ar putea spune că pacea a cuprins teritoriile țărilor dezvoltate, sportul
internațional este deseori prezentat de către mass -media ca un mijloc de perpetuare a unor
vechi rivalități politice, și chiar a războaielor. Toate acestea pot fi identificate cu ușurință în
limbajul utilizat de jurnaliști la meciurile de fotbal dintre Anglia și Germania, când India
joacă crichet cu Pakistan sau când Noua Zeelandă joacă rugbi cu Australia.
Concluzie
Mass -media reprezintă unul dintre subiectele cel mai ușor de studiat, deoarece cu toții
citim ziare și reviste, ne uităm la televizor și ascultăm radioul în fiecare zi. Nu ați fi citit
această car te dacă nu ar fi fost așa. Fără a fi nevoiți să ne oprim din activitățile noastre
obișnuite, putem învăța foarte multe lucruri despre modul în care funcționează mass -media
dacă ne raportăm activ, și nu pasiv, la consumul nostru zilnic de produse media.
În momentul în care ascultați radioul, urmăriți o anumită activitate sportivă la
televizor sau citiți ziare și reviste de specialitate, încercați să conștientizați modul în care
anumite mijloace de comunicare de masă alimentează audiențe diferite. Toate acest ea impun
anumite cerințe jurnaliștilor, în special în ceea ce privește stilul. Analizați -le cu atenție și

încercați să vedeți care dintre piețe se potrivește cel mai bine stilului dumneavoastră. Studiați
activitatea jurnaliștilor pe care îi admirați și înc ercați să -i imitați. Nu este nimic rău în a imita
pe cineva, atât timp cât nu se ajunge la plagiat, pentru că stilul unui bun jurnalist vă va oferi
un model necesar din care să se dezvolte propria dumneavoastră voce.
O privire mai analitică asupra porției zilnice de jurnalism sportiv vă va ajuta să
stăpâniți cu mai multă ușurință acele calități pe care le vom studia în capitolele următoare.
Rezumat
Jurnalismul sportiv s -a extins foarte repede în ultimii ani, reprezentând un instru ment
important pentru activitățile de marketing ale organizațiilor mass -media, mai ales pentru
televiziunea prin satelit. Sportul și mass -media se află într -un raport simbiotic. Vânzarea
drepturilor în mass -media a dus la creșterea venitu rilor unui număr mare d e organizații
sportive, precum și la un grad mai ridicat de profesionalizare și comercializare a sportului. În
schimb, mass -media au transfor mat modul de funcționare a sportului profesionist.
Organizațiile mass -media au modalități specifice de producere a jurnalismului sportiv și de
direcționare a sa către anumite audiențe. Mass -media conferă sportului anumite categorii de
semnificație culturală.

Capitolul 2
Redacția de sport

Din cuprins

 Rolul redactorului sportiv
 Agenda
 Planificarea în avans
 Previziunile
 Pregătirea materialului

Obiective

 Înțelegerea modului în care se conduce un departament de știri sportive în cadrul unui
ziar
 Recunoașterea responsabilităților redactorului sportiv
 Identificarea rolurilor altor jurnaliști -cheie
 Recunoașterea importanței unei planificări în avans
 Înțelegerea procesului de producție a unui ziar

Deoarece acoperirea subiectelor sportive este o muncă de specialist, majo ritatea
organizațiilor mass -media (așa cum am putut observa în capitolul 1) au cr eat departamente
sportive care funcționează aproape independent de celelalte departamente. Dimensiunea
acestor secții sportive variază în funcție de mărimea organizației și de importanța relativă pe
care aceasta o acordă sportului.
De obicei, departamentul sportiv este condus de un redactor sportiv, care este membru
al echipei redacționale din cadrul organizației, împreună cu redactorul de știri, redactorul de
feature și cu alți redactori pentru diverse domenii – afaceri, străinătate, artă, modă etc. Prin
natura sa specifică, departamentul sportiv răspunde nu numai de relatările privind
evenimentele sportive, ci și de știri și feature în domeniu, iar în cazul ziarelor, tot el se ocupă
de structurarea paginilor și corectarea materialului primit la redacție.
Rolul redactorului sportiv
Redactorul sportiv coordonează activitatea departamentului de sport. Beneficiind de
ajutorul administrativ al unui secretar, redactorul sportiv se ocupă de selectarea
evenimentelor ce urmează să fie acoperite de către jurnaliștii angajați și freelanceri, distribuie
teme reporterilor, feature, organizează colaborările cu freelancerii, selectează materialul
furnizat de agențiile de știri, planifică paginile sau buletinele, analizează materialele și se
asigură că departamentul sportiv se încadrează în bugetul pe care îl are.
Soluția pentru a conduce liniștit departamentul de sport este caietul de note. În ciuda a
ceea ce se crede, rareori se întâmplă ca știrile (și mai ales știrile sportive) să apară dintr -odată.
Multe dintre acestea p ot fi plănuite cu minuțiozitate. Aici intervine caietul de note (agenda).
Asemenea celorlalte lucruri stabilite de pe lista necesară unei mari game de sporturi, agenda
cuprinde detalii în ceea ce privește numeroase alte evenimente, care vor genera și ele a rticole
sportive: întâlniri dintre organe de conducere, audieri disciplinare, festivități de premiere,

aniversări ale unor ocazii sportive importante și altele. Orice subiect despre care se știe din
timp este numit „pentru agendă”, (cele despre care nu se știe din timp – moartea unui sportiv
într-un accident de mașină sau un rezultat pozitiv la testele efectuate pentru depistarea unei
substanțe interzise – sunt numite subiecte „în afara agendei”).
De asemenea, agenda este importantă pentru planificarea în a vans, care e esențială în
condițiile în care activitatea departamentului de sport trebuie să se desfășoare cu ușurință.
Acoperirea unui eveniment sportiv major se poate transforma într -o operațiune de logistică
amplă, întrucât presupune o organi zare detal iată, cum ar fi unele aranjamente pentru
obținerea acreditării, pentru călătorii și rezervări la hoteluri, organizarea liniilor telefonice
etc.
Planificarea în avans
Chiar dacă redactorul sportiv este responsabil, în cele din urmă, pentru conținutul
paginilor de sport și pentru împărțirea activităților către fiecare jurnalist în parte, de fapt,
acestea tind să fie rezultatul unui proces mai democratic. Alți membri marcanți ai echipei
sportive vor contribui și ei, iar redactorii sportivi se vor orienta în funcție de cunoștințele pe
care le au și de dorințele experților pe care îi consultă pentru anumite sporturi. Deseori se
procedează în acest fel pe criterii informale, dar forumul de planificare formală poate fi
identificat în ședința de redacție.
Ședința le oferă jurnaliștilor specialiști oportunitatea de a solicita eveni mentele pe
care ar dori să le acopere în zilele și săptămânile următoare și de a negocia spațiul pe care îl
consideră necesar pentru sporturile respective. Sporturilor majore li se va acorda zilnic niște
spațiu în paginile de sport și, chiar dacă sunt în afara sezonului, majoritatea sporturilor
populare vor primi și ele un anumit spațiu. Totuși, suma spațiilor acordate fiecărui sport în
parte, precum și numărul total de pagini oferit s portului în ziare variază în funcție de ceea ce
se întâmplă în fiecare zi. în timpul unor evenimente precum „finala” de golf sau tenis,
Jocurile Olimpice sau campionatele mondiale de atletism, se va acorda mai mult spațiu
sporturilor considerate în general minore, în detrimentul celor „principale”. Întotdeauna va
exista însă un motiv pentru care reprezentanții domeniilor principale vor solicita mai mult
spațiu.
Viziunea jurnalistului sportiv principal joacă deseori un rol important în privința
modului de al ocare a spațiului. El este, de obicei, un jurnalist sportiv experimentat, cu o
viziune bine definită și cu un stil aparte, care are compe tența de a scrie despre oricare dintre
subiectele alese. Acesta este, de obicei, evenimentul principal al zilei. Rezul tatul poate fi un
reportaj de atmosferă, ce prezintă un punct de vedere detașat asupra evenimentului, ceea ce
înseamnă că va fi trimis un al doilea jurnalist – de obicei, specialistul principal în sportul
respectiv pentru o relatare convențională. Într -adevăr, în cazul evenimentelor majore, cum
sunt jocurile internaționale, va fi trimis pentru a furniza o relatare convențională. Într -adevăr,
în cazul evenimentelor majore, cum sunt jocurile internaționale, un singur ziar ar putea să -și
trimită reporteri pent ru a analiza evenimentul din perspectiva ambelor echipe, iar uneori îi
determină pe antrenorii sau pe jucătorii din echipele adverse să le ofere impresiile lor după
disputarea meciurilor. Aceste impresii devin, de regulă, „scrierile din umbră” ale multor a ltor
reporteri.
Ziariștii angajați, care sunt specializați în fiecare dintre sporturile principale, vor
solicita și ei un anumit spațiu, specificând acele evenimente pe care le vor acoperi ei înșiși,
precum și cele pentru care vor avea nevoie de ajutorul u nor freelanceri. Reporterii care își
desfășoară activitatea în baza unui contract vor păstra legătura în mod regulat cu redactorul
sportiv, actualizându -și orarul lor pentru zilele și săptămânile următoare.

Majoritatea redacțiilor sportive solicită servic iile unui număr de jurnaliști specializați
în sporturile minore, precum snooker, hochei, hochei pe gheață, baschet sau bowling. Ei sunt,
în general, freelanceri care lucrează nu pentru una, ci pentru mai multe organizații – pentru
un ziar cotidian, pentru un ziar de duminică, pentru un post de radio și, poate, chiar
comentează unele evenimente în cadrul unor emisiuni televizate. De obicei, aceștia au relații
excelente cu organele de conducere și cu jucătorii din sporturile minore, relații pe care niciun
reporter sportiv angajat nu ar avea timp să le cultive. De asemenea, pot acoperi și alte sporturi
în afara sezonului.
Redacția sportivă are acces, totodată, la textele și imaginile produse de agențiile de
știri independente, dintre care unele sunt specializat e în domeniul sportiv. Principalele
agenții, cum ar fi Press Association în Marea Britanie, oferă texte acelor organizații de știri
care beneficiază constant de serviciile lor. Textul e disponibil online și este actualizat în
permanență. Agențiile furnizea ză știri din domeniul sportiv, relatări despre evenimente
sportive, clasamente, avanpremiere, feature și concluzii. Alte agenții, mai mici, acționează in
orașe și, pe lângă faptul că furnizează știri sportive generale, se specializează în afacerile
cluburi lor sportive locale. Ele acceptă comenzi pentru a furniza relatări despre diverse
meciuri destinate ziarelor, radiourilor, televiziunilor și serviciilor online.
Hotărârile ce trebuie luate se referă nu numai la care dintre evenimente urmează să
participe m embrii organizației, ci și care dintre acestea vor fi redate sub formă de feature sau
de profiluri ale principalilor participanți. Jurnaliștii sportivi nu numai că analizează
retrospectiv evenimentul sportiv care s -a desfășurat într -o zi anterioară, dar îl au în vedere și
pe cel ce se desfășoară în ziua respectivă sau în zilele următoare. Avanpremierele sunt
importante nu numai pentru că oferă audienței informații cu privire la evenimentele sportive
programate în perioada următoare, dar și pentru că ocupă s pațiul în zilele în care nu există
prea multă acțiune în domeniu. De exemplu, suplimentele sportive ale ziarelor de duminici
includ, de regulă, aproape la fel de multe feature s în legătură cu evenimentele care urmează și
se desfășoare ca relatările despre cele întâmplate în zilele anterioare.
Acțiunea care are loc în domeniul sporturilor se pretează foarte bine la fotografii,
imaginile având un rol important în relatarea unui eveniment. Totodată, sunt de maximă
importanță pentru un bun design al paginii. Cu toate acestea, niciun redactor sportiv nu va
avea un număr suficient de fotografi pe care să -i trimită la fiecare eveniment pe care dorește
să-l acopere. Deși unele publicații angajează un fotograf sportiv specialist, multe redacții
sportive sunt nevoit e să apeleze la fotografii specializați în știri generale, care se vor ocupa de
evenimentele sportive în weekenduri sau seara. Ele se bazează puternic pe serviciile unor
agenții – dintre care unele sunt agenții foto specializate în sport – pentru obținerea
fotografiilor. Totodată, au acces la o bibliotecă de fotografii la care pot apela în momentul în
care un jucător sau un sportiv se remarcă printr -o acțiune care merită să fie transmisă.
Un aspect important al planificării în avans este acela de a se asigu ra că există un fond
de materiale suficient de mare încât să completeze paginile de sport în zilele „liniștite”, cu
prea puține evenimente demne de luat în seamă. Aceasta presupune realizarea de
avanpremiere ale evenimentelor ce vor urma și de profiluri al e persoanelor care vor participa
la ele , features despre sporturile minore, precum lacrosse, badminton sau squash, ce nu
merită prea mult spațiu, sau features „atemporale” pe teme sportive, care pot fi utilizate
pentru a completa spațiile în zilele mai sla be.

Exercițiu
Analizați conținutul unei secțiuni sportive dintr -un ziar de duminică. Alcătuiți
o listă care să răspundă la următoarele întrebări:
 Câte pagini sunt dedicate relatărilor despre evenimentele din ziua precedentă?
 Câte dintre acele evenimente au implicat mai mult de un singur jurnalist și care

era rolul acestora?
 Cât spațiu se acordă fiecărui sport în parte? Depinde acesta de importanța
evenimentelor, de interesele bănuite ale audienței -țintă a ziarului respectiv sa u de
amândouă?
 În ce proporție s -ar putea spune că paginile respective au fost pregătite din timp?
Ce anume cuprind aceste pagini – informații preliminare, comentarii obișnuite,
profiluri, clasamente, sfaturi pentru fitness, informații despre echipamentul
sportiv?
 În ce constă aportul redactorului -șef?
 S-a folosit ziarul de serviciile unor personalități sportive trecute sau prezente?
Dacă da, care a fost rolul acestora?

Previziunile
La sfârșitul unei ședințe de redacție se vor stabili previziuni pentru fiecare zi din
săptămâna următoare. Acestea sunt păstrate, de obicei, în memoria unui calculator din rețea,
în așa fel încât toți angajații să poată avea acces la ele.
Previziunile (pe care unele organizații de știri le numesc estimări) pentru oric are
dintre zilele respective vor cuprinde o listă a evenimentelor ce trebuie acoperite, cu data la
care au loc, numele jurnalistului desemnat să scrie textul și diverse detalii în legătură cu alte
acțiuni necesare pentru rezolvarea proble melor privind acr editarea, transportul sau
telefoanele. Uneori pot include și menționări ale datelor la care reporterul trebuie să trimită
materialul la redacție. În momentul în care distribuie subiectele jurnaliștilor, redactorul
sportiv trebuie să aloce și timpul necesar acestora pentru a călători într -o zi dintr -un loc în
altul sau chiar într -o altă țară, în ziua următoare.
De asemenea, se va estima care dintre știrile referitoare la sporturile principale ar
putea să apară în ziua respectivă, oferindu -se detalii în legăt ură cu momentele în care se
așteaptă transmiterea unor anunțuri, cu locațiile în care se vor desfășura conferințele de presă,
precum și unele sugestii cu privire la articolele care vor urma, în cazul în care este necesar.
Se va realiza o trecere în revistă a eventualelor materiale disponibile și a altor
features, menționând numele jurnaliștilor cărora le -au fost atribuite, dimensiunea textelor și
data aproximativă la care acestea pot fi disponibile, precizându -se totodată care dintre
editorialiștii obișnuiț i va publica în ziua respectivă.
În momentul în care s -a luat o hotărâre definitivă cu privire la numărul de pagini
destinate sportului într -o ediție, fiecărui eveniment i se va acorda un spațiu sub forma unui
anumit număr de cuvinte. Jurnalistului în cauz ă i se va comunica, înainte de începerea
evenimentului, câte cuvinte va trebui să conțină articolul său.
Ce ne spun previziunile
Evenimentele și sporturile alese de un anumit ziar pentru a fi prezentate reflectă
interesele cititorilor englezi, în general, și ale cititorilor publicației respective, în particular.
Fotbalul este sportul național britanic, urmărit de persoane care fac parte din toate categoriile
sociale. FA Cup, cea mai veche competiție din lume, are un loc special în inimile pasionaților
de fotbal englezesc și creează scene de un real dramatism. Tragerea la sorți a făcut ca două
dintre cele mai bogate cluburi din Anglia, Manchester United și Chelsea, să joace cu echipe
mai slabe, ca Northampton Town, un club de ligă inferioară, și Scarborough, care nici măcar
nu este membră a Ligii de Fotbal. În astfel de situații, jurnaliștii sportivi sunt conștienți că ar

putea obține un reportaj despre un meci -surpriză, așa încât celor două meciuri li se acordă
prioritate.

Cu toate acestea, faptul că despre rugbiul în 15, golf și tenis – considerate, de obicei,
sporturi de importanță medie – se scrie substanțial sugerează că este vorba de previziunile
unui ziar broadsheet, care se adresează consumatorilor cu venituri ridicat e.
Unele alegeri și priorități merg pe direcția reliefării personalității. Jurna listul principal
a ales să urmărească meciul disputat între Northampton și Manchester United nu numai
pentru că acesta ar putea oferi un rezultat -surpriză, dar și pentru că ma nagerul echipei United,
Sir Alex Ferguson, este subiectul unei povești „din afara jurnalului”, care implică o dispută
cu doi dintre principalii acționari ai clubului. Acțiunea de a scrie despre ambele subiecte
poate furniza un interesant reportaj de atmosf eră, mai ales dacă United pierde meciul
respectiv.
În același fel, o partidă de snooker, relativ neînsemnată, așa cum este finala Welsh
Open, probabil că nu ar necesita un spațiu mai mare intr -un ziar broadsheet , dacă nu ar
presupune prezența fostului camp ion mondial Steve Davis, care a avut norocul să dețină titlul
mondial timp de nouă ani, de la vârsta de 46 de ani. De asemenea, se poate observa că,
întrucât partidele de snooker se prelungesc până noaptea târziu, există acele planuri pentru
situații nepre văzute, în caz că rezultatul nu va fi cunoscut până când ziarul intră în tipar.
Probabil ați observat până acum că evenimentele importante, în care sunt implicate
cele mai susținute și de succes echipe, sunt prezentate de către jurnaliștii angajați și dezb ătute
pe un spațiu mai mare. Freelancerii sunt solicitați pentru a acoperi evenimentele mai puțin
importante, iar spațiul care li se oferă este mai redus.
Faptul că majoritatea elementelor cuprinse în previziunile sportive fac referire la
evenimente stabil ite deja implică posibilitatea de a planifica paginile din timp, alocând un
anumit spațiu articolelor și imaginilor.
Previziunile constituie un instrument de lucru valoros, fiind „tiparul” pe care se
construiesc zilnic paginile de sport, în ciuda faptului că acestea sunt adăugate și modificate în
permanență. Ele pot fi răsturnate pur și simplu numai în cazul apariției unei știri în premieră,
cum ar fi o tragedie petrecută pe stadion sau demisia antrenorului unei importante echipe
internaționale.
Trecerea gr aniței
Previziunile sportive sunt comunicate și altor departamente în cadrul unei ședințe
generale, nu numai pentru a -i ține pe redactori și pe alți membri la curent cu ceea ce va
apărea în paginile de sport, dar și pentru că sportul ocupă acum un loc atât de important în
cultura țărilor occidentale, încât cele mai mari reportaje ies pur și simplu din paginile de sport
și-și fac loc în secțiunea destinată știrilor de interes general. Sportivii ce câștigă medalii de
aur la Olimpiade, echipele naționale care câștigă titluri mondiale, cluburile locale ce obțin
titluri naționale, angajarea sau demisia unui antrenor de echipă națională și scandalurile în
care sunt implicate figuri marcante din lumea sportului ajung să stârnească interesul unor
cititori care, de r egulă, nu urmăresc știrile sportive. Aceste informații sunt deseori scoase în
evidență în paginile știrilor generale, conținând trimiteri la un articol mai detaliat care poate fi
găsit în paginile de sport.
Astfel de articole presupun deseori existența une i colaborări între jurna liștii sportivi și
reporterii de știri generale. Un jurnalist sportiv va acoperi evenimentul în sine și reacția pe
care o generează în lumea sportului; unui reporter de știri generale i se cere să analizeze
importanța la nivel loca l și național a aceluiași eveniment, furnizând detalii legate de reacția

unui public mai larg.
Reporterii de știri generale, precum și autorii d e features sunt foarte atenți la
previziunile sportive, deoarece acestea furnizează deseori „pretexte” pentru o serie de articole
corelate, pe care să le prezinte în alte secțiuni ale ziarului respectiv. Aceste articole apar, de
cele mai multe ori, ca fundal pentru un anumit detaliu al unei știri sportive și, deoarece un
astfel de articol sportiv prin excelență a trecut într -o altă zonă, este denumit articol crossover
(vezi capitolul 6).

Exercițiu
Iată un exercițiu interactiv, în cadrul căruia un grup de studenți p oate simula
desfășurarea unei ședințe săptămânale a redacției sportive. Unul dintre studenți va fi
redactorul sportiv, iar ceilalți își vor asuma unele sau chiar toate rolurile următoare
(deși unele pot fi modificate dacă în regiunea în care vă aflați pred omină alte sporturi):
 jurnalist specializat în sport;
 jurnalist specializat în fotbal;
 doi reporteri pentru fotbal;
 ziaristul pentru crichet;
 ziaristul pentru rugbi în 15;
 ziaristul pentru rugbi în 13.
Stabiliți publicația pentru care lucrați – broadsheet ; tabloid destinat consuma torilor cu
venituri medii, tabloid de tip „tulpină -roșie” sau cotidian regional întrucât aceasta vă va
influența deciziile pe care trebuie să le luați. Căutați o listă de evenimente sportive
fixate pentru weekendul următor. Aceste a pot fi găsite, de obicei, în secțiunile sportive
ale ziarelor de duminică. Ea ar trebui să cuprindă informații despre toate sporturile
locale principale, precum și despre orice alt eveniment major de talie internațională
care ar putea interesa audiența z iarului respectiv. Ceea ce trebuie să faceți este să vă
opriți la previziunile pentru ziarul de duminica următoare, relatând despre eveni mentele
care se desfășoară sâmbătă și făcând avanpremiere legate de cel programat să se
desfășoare în ziua apariției z iarului (duminică), dar și de alte evenimente importante ce
vor avea loc în următoarele zile ale săptămânii. Pe lângă jurnaliștii menționați mai sus,
puteți apela la un număr mare de jurnaliști colaboratori specializați în atletism, tenis,
golf și box, deș i fiecăruia dintre aceștia i se poate cere la un moment dat să -și încerce
mâna și în alte sporturi mai puțin importante. Totodată, aveți fondurile necesare pentru
a angaja zece reporteri freelance pentru meciuri.
Fiecare dintre jurnaliști trebuie să analiz eze evenimentele programate și să decidă
despre care dintre ele dorește să scrie. Trebuie să se gândească la acei sportivi,
jucători sau antrenori pe care ar dori să -i intervieveze în scopul realizării articolelor
feature care să prefigureze următoarele ev enimente. După toate acestea, trebuie să se
pregătească pentru a solicita spațiu în ediția de duminică și pentru a -și susține colțul
de pagină în fața celorlalți jurnaliști prezenți. Redactorul sportiv ar trebui, așadar, să -i
ofere fiecărui membru al echip ei șansa de a -și susține subiectele alese, precum și
spațiul corespunzător. Decizia finală îi revine redactorului sportiv, care trebuie să
echilibreze cerințele conflictuale ale echipei cu propria lui listă de priorități, decizie
ce va fi influențată și de interesele bănuite ale cititorilor ziarului respectiv, în
momentul în care s -a ajuns la o înțelegere, trasați lista previziunilor pentru
următoarea ediție a ziarului de duminică.

Pregătirea materialului
Scopul întocmirii listei de previziuni este acela de a oferi certitudinea faptului că
jurnaliștii știu ce vor, știu ce trebuie să facă, precum și momentul în care materialul poate fi
trimis la redacție. Cel mai bun articol din lume își pierde valoarea dacă nu reușește să fie
publicat la timp, iar dacă jur naliștii și reporterii nu -și fac meseria în mod eficient, procesul
complex și solicitant care duce la apariția unui ziar nu va mai funcționa. Majoritatea ziarelor
publică un anumit număr de ediții zilnic, pentru a fi transmise în diverse locuri ale ariei l or de
distribuție. Dacă un material nu ajunge când trebuie la departamentul sportiv, edițiile fie își
vor pierde termenele -limită (ceea ce ar însemna că nu vor putea fi distribuite, ziarul pierzând
astfel bani), fie cititorii vor primi informații incomplet e.
Totuși, scrierea și completarea unui material reprezintă abia prima etapă a unui proces
complex și solicitant. În momentul în care acesta ajunge pe masa redacției de sport, timpul
devine esențial, așa că e bine să se facă din timp tot ce se poate.
Unele materiale care urmează să apară în paginile de sport, cum ar fi avanpremierele
și articolele feature , unele reportaje în premieră, listele de evenimente planificate, cronicile
etc., pot fi pregătite cu mult timp înainte de termenul -limită al apariției primei ediții. Se va
aloca spațiul necesar, iar editorii de desk vor verifica manuscrisul, îl vor aduce l a
dimensiunile necesare și vor scrie titlurile. Odată rezolvate aceste probleme, eforturile se
concentrează asupra acțiunii urgente de a prelucra rapoartele primite despre evenimente, în
ritmul ÎN care încep să sosească, adică pe la mijlocul după -amiezii ( în weekend) sau la orele
serii (la mijlocul săptămânii).
Până în acest moment, majoritatea jurnaliștilor se vor afla în afara redacției,
participând la evenimentele despre care vor scrie, dar o serie de alți editori de desk, dintre
care mulți lucrează ocaz ional, iar unii sunt aduși de la departamentul de știri generale, vor fi
transferați pentru a face față numeroaselor manuscrise, fiecărui editor de desk i se va acorda
un anumit număr de evenimente sau articole de care să se ocupe.
Pentru a fi siguri că te xtul va putea fi pregătit în timp util pentru a apărea în următorul
număr, li se va cere reporterilor să trimită articolele în mai multe reprize (vezi capitolul 4).
Misiunea editorilor de desk este aceea de a pregăti reprizele fiecărui articol, așa cum sos esc la
redacție, verificându -le din punctul de vedere al erorilor factuale și al greșelilor de ortografie
și gramatică. Apoi reunesc aceste reprize într -un articol complet, pe care îl scurtează, dacă
este necesar, și căruia îi dau un titlu, asigurându -se că fiecare dintre articolele de care sunt
responsabili este pregătit pentru tipar până la termenul -limită al următoarei ediții.
La fel trebuie să procedeze și cu relatările rescrise pe care jurnaliștii le trimit la
redacție pentru edițiile următoare. Pagini le complete, cuprinzând articolele așezate în spațiile
stabilite, sunt adunate laolaltă imediat ce au fost verificate de către editorul de desk. În
momentul în care o pagină este completă, se trimite în variantă electronică pentru a fi
transformată într -o placă metalică, pentru presă. Deoarece întârzierea unui singur articol
poate să țină în loc o pagină întreagă, se scriu așa -numitele articole „de rezervă”, pentru a
evita asemenea neplăceri.
Rezumat
Organizarea conținutului sportiv al u nui ziar sau al unui buletin este un proces
complex. Rolul principal îl deține redactorul sportiv, care își asumă totala responsabilitate în
alegerea evenimentelor ce urmează să fie acoperite și în desemnarea personalului (angajați
sau freelanceri). Jurnal iștii sportivi trebuie să fie adevărați experți în domeniile lor, mai ales
dacă vor să -și desfășoare activitatea în mod eficient, iar majoritatea dintre ei se specializează
pe un număr redus de sporturi. De obicei, materialul este redactat și pregătit în c ondițiile unor

termene -limită stricte și trebuie să aibă o anumită dimensiune.

Capitolul 3
Surse

Din cuprins

 Persoanele de contact și registrele
 Informațiile oficiale și conferințele de presă
 Sponsorii
 Serviciile prin cablu și agențiile de știri
 Alte me dia

Obiective
 Înțelegerea modului în care jurnaliștii sportivi își găsesc informațiile
 Recunoașterea importanței construirii anumitor relații
 Înțelegerea diferențelor dintre informațiile oficiale și cele neoficiale
 Identificarea surselor oficiale de informații
 Înțelegerea rolului pe care îl au serviciile prin cablu și paginile web
 Recunoașterea importanței utilizării și a altor media ca surse de informare

Jurnaliștii nu pot acționa fără să primească un flux constant de informații. Așadar,
unde anume le pot găsi ?
Una dintre principalele calități -cheie ale reporterului de știri generale este aceea că
trebuie să scrie cu autoritate despre orice subiect, indiferent dacă are sau nu cunoștințe în
domeniul respectiv. Totuși, jurnaliștii care se specializeaz ă trebuie să ajungă la o cunoaștere
detaliată a subiectelor pe care le discută, mai ales că audiența lor – în cazul de față, fanii
sporturilor – este, de cele mai multe ori, extrem de informată.
Jurnaliștii sportivi ajung în acest domeniu având o serie de cunoștințe elementare ca
urmare a faptului că au fost întotdeauna interesați de sport. Poate fi vorba despre o cunoaștere
cuprinzătoare a sportului, în general, dar majoritatea jurnaliștilor sportivi se specializează în
domenii specifice. Unii dintre ei se concentrează asupra unui sport de iarnă și a unuia de vară.
Numai jurnaliștii foarte apreciați sunt trimiși în deplasare pentru a acoperi întregul spectru
sportiv.
Cunoștințele elementare și detaliate ale jurnaliștilor în ceea ce privește sportul despre
care scriu, jucătorii și oficialitățile implicate în sportul respectiv constituie, de cele mai multe
ori, cea mai utilă sursă de informații. Aceste elemente le oferă posibilitatea de a anticipa
reportajele, dar și reacția la ele completând imediat informați ile de bază în funcție de
cunoștințele pe care le au. Aceasta presupune, totodată, faptul că jurnaliștii știu cui să se
adreseze pentru a -și fundamenta un articol și cum anume să ajungă rapid la acele persoane în
orice moment din zi și din noapte.
Relații
Toate acestea necesită crearea unor relații – cu persoane din interior, care doresc să
vorbească oficial sau neoficial despre ei înșiși sau despre alți membri, antrenori sau
oficialități, despre cluburi și alte grupări aflate la conducere. Majoritatea oame nilor sunt din
fire suspicioși față de mass -media și față de interpretarea ce poate fi dată unei remarci

negândite bine sau lipsite de inteligență. A crea relații înseamnă, așadar, a dezvolta un raport
bazat pe încre dere între jurnalist și informator, car e va dori să fie sigur că tot ce spune va fi
privit cu responsabilitate. În plus, persoanele de legătură vor dori să fie siguri că toate
informațiile pe care le oferă ca detalii de bază (și nu pentru a fi publicate) nu vor apărea în
presa scrisă sau la tel eviziune. Așadar, este esențial ca atât jurnalistul, cât și persoana de
legătură să înțeleagă bine la ce se referă fiecare dintre ei când utilizează cuvântul neoficial
(off the record).
Se înțelege de la sine că în momentul în care un jurnalist primește in formații în mod
oficial (on the record), acestea pot fi folosite în media și atribuite persoanei care le -a furnizat.
Toți jurnaliștii vor presupune că numai dacă nu li se sugerează altceva oamenii le vorbesc în
mod oficial.
Conversațiile neoficiale pot gen era mai multe dificultăți. Faptul că unui jurnalist i se
comunică în mod neoficial ceva înseamnă, mai precis, că acele informații sunt numai pentru
el și nu ar trebui făcute publice. Totuși, cuvântul respectiv este utilizat uneori și în contextul
în care i nformația poate fi folosită, fără a fi atribuită însă celui care a furnizat -o – se mai
numește informație neatribuită. Se practică foarte des în cercurile politice, în care se
utilizează un sistem de briefinguri de presă de tip „lobby” pentru a -i informa p e jurnaliști în
legătură cu opiniile celor de la guvernare și ale celor din opoziție. Demnitarii care
organizează aceste briefinguri sunt cunoscuți sub numele de spin-doctors.
Această practică este mai rar întâlnită în sport, deși se știe că unii impresari sportivi,
ce decid să plaseze informații în mass -media, de care să beneficieze apoi clienții lor (cum ar
fi, de exemplu, dorința unui jucător de a schimba clubul din care face parte) au procedat în
acest fel. Briefingurile de presă de tip „lobby” se întâl nesc deseori în politica sportivă, mai
ales în situațiile în care grupările aflate la conducere din mai multe țări vor să liciteze pentru a
găzdui un eveniment de proporții, cum ar fi Jocurile Olimpice. Persoanele de legătură la care
se apelează în mod obi șnuit cunosc foarte bine regulile pe baza cărora se desfășoară
conversația cu un jurnalist, dar dacă relația se află la început, este important ca fiecare dintre
părțile implicate să înțeleagă condițiile în care are loc transmiterea de informații.
Nu este dificil să alcătuiești o listă cuprinzătoare care să conțină persoanele de
contact, în ciuda suspiciunilor cu care sunt priviți jurnaliștii în unele cercuri. Multe persoane
se simt flatate de faptul că sunt urmărite de jurnaliști, multora le place să -și au dă vocile la
radio sau să -și vadă numele tipărit în diverse publicații. Cu toate acestea, este mult mai dificil
să convingeți personalități din lumea sportului să -și divulge numerele de telefon de acasă.
Timpui solicitat acestora din partea mass -media poat e fi uriaș, iar dacă nu ați
dezvoltat o relație cu ei încă din vremea în care își făceau un nume, așa cum procedează mulți
dintre jurnaliști, singura cale de a lua legătura cu ei este prin intermediul impresarilor sau al
cluburilor.
Agende cu persoane de c ontact
Majoritatea jurnaliștilor au o agendă cu persoane de contact, în care își notează
numele, adresele, numerele de telefon și e -mailurile persoanelor care le -au furnizat
informații. Este posibil ca aceleași persoane să fie surse utile și pe viilor. Jurnaliștii vor ține
legătura în mod regulat cu cele mai importante din tre aceste persoane, sunându -le pentru o
discuție amicală sau invitându -le la un suc/bere. O listă bună de contacte îi oferă unui
jurnalist posibilitatea de a vorbi ușor și deschis cu cele mai marcante figuri ale sporturilor
respective, crescându -i în felu l acesta statutul profesional, aducându -l în situația de a fi
„curtat” și de alte organizații mass -media, ceea ce are un efect benefic asupra salariului. Unii
jurnaliști sportivi dezvoltă relații atât de solide cu persoanele lor de contact, încât figuri
marcante din lumea sportului ajung să -i caute în momentele în care doresc să transmită unele

informații ce trebuie folosite cu mare atenție.
Credibilitate și autoritate
Sursele alese de un jurnalist sau pe care acesta le poate cita vor afecta credibilitatea și
autoritatea textelor pe care le va redacta. Citatele dintr -o sursă anonimă din cadrul unui club
sportiv nu au aceeași autoritate comparativ cu informațiile atribuite antrenorului sau șefului
executiv.
În mod similar, părerile fanilor și ale suporterilor au mai multă credibilitate dacă
aceștia sunt reprezentanții unui grup mai mare, cum ar fi o organizație a suporterilor sau o
grupare antirasistă. Purtătorii de cuvânt ai acestor grupări pot fi persoane d e contact foarte
utile unui jurnalist sportiv, pentru că oferă elementul de „reprezentare”, spre deosebire de
opiniile fanilor considerați individual, care au mai degrabă un caracter personal (deși ar putea
fi utile dacă este nevoie de voxpop uri – vezi cap itolul 8 – pentru articolul respectiv).
Informații oficiale
Jurnalismul sportiv este o activitate cu două tăișuri. Pe de o parte, media au într –
adevăr nevoie de informații pentru a -și completa paginile și buletinele, iar pe de altă parte,
organizațiile spo rtive au nevoie de publicitate pentru a atrage masele să participe la
evenimentele lor și pentru a le cumpăra marfa. Cea mai bună formă de publicitate este gratis,
iar media sunt desigur interesate să o furnizeze.
Majoritatea cluburilor și organizațiilor d e sport profesionist angajează un agent de
presă sau de relații cu publicul care să se ocupe de cerințele mass -media și să facă în așa fel
încât fluxul regulat de informații cu privire la cl uburile lor și la persoanele angajate acolo să
ajungă în spațiul m edia. Chiar dacă aceasta ar semăna cu manipularea prin mass -media,
cererea pentru accesul la media este deseori atât de mare încât un răspuns organizat este cel
mai rezonabil mod de a o satisface. Totodată, metoda asigură și accesul tuturor jurnaliștilor.

Cele mai bune cluburi sportive le oferă jurnaliștilor surse de informații de -a dreptul
strălucitoare la începutul fiecărui sezon. Agenții de presă adaugă la acestea obișnuitele
comunicate de presă, care vizează evenimentele care vor urma. Majoritatea aces tor informații
sunt trimise astăzi prin e -mail și pot fi găsite pe situri. Ele cuprind date despre jucătorii care
vin sau pleacă de la un club sportiv, despre accidentări și suspendări, opiniile antrenorului în
legătură cu meciurile ce vor urma, despre sel ecționările echipei, interviuri cu jucători,
declarații date după susținerea unui meci, precum și deciziile antrenorilor și ale jucătorilor –
cheie. Pot conține și referiri la subiecte care nu au legătură cu jocul, cum ar fi îmbunătățirea
sau modernizarea co ndițiilor de pe teren, despre bilete și prețuri accesibile. Majoritatea
cluburilor importante orga nizează cel puțin o conferință de presă pe zi, chiar și în afara
sezonului, în încercarea de a menține în mod regulat în atenția publicului activitățile pe c are
le desfășoară.
Această informație devine accesibilă – uneori înainte de a fi publicată – prin
intermediul paginilor web ale cluburilor sportive. Ele includ, totodată, infor mații utile cu
caracter general, cum ar fi listele echipelor sau detalii cu pri vire la carierele personale ale
jucătorilor, statistici, anexe, indicații pentru a ajunge la diferite stadioane, precum și o istorie
a clubului respectiv. Jurnaliștii trebuie să consulte în permanență paginile web ale ambelor
cluburi înainte de a scrie des pre un meci: probabil că mulți fani au procedat astfel, iar
jurnaliștii ar trebui să știe cel puțin la fel de mult cât știu și ei.
Accesul direct la antrenori și la jucători este permis, de regulă, jurnaliștilor care au
privilegiul de a intra pe terenurile de antrenament ale cluburilor și îi pot aborda pe jucători

imediat după încheierea sesiunilor de antrenament. De obicei, cu câteva zile înaintea unui
meci, antrenorii țin conferințe de presă pentru a răspunde la întrebări și pentru a oferi detalii
în legă tură cu diverse accidentări și selecționări ale jucătorilor.

Exercițiu
1. Menționarea surselor de informații pentru un eveniment sportiv important.
Alegeți un eveniment care urmează să se desfășoare în următoarele două zile.
Accesați paginile web ale echipelor implicate și adunați detalii despre
selecționarea echipei, accidentări și suspendări, despre poziția pe care o ocupă în
ligă, precum și orice declarație relevantă oferită de jucători sau de persoanele
aflate la conducerea clubului în legătură cu jocul respectiv. Scrieți o
avanpremieră de 200 de cuvinte (vezi capitolul 4) despre eveniment, pe baza
datelor adunate.
2. Conferință de presă interactivă. Dacă faceți parte dintr -un grup, alegeți o
persoană care să joace rolul antrenorului unui club de sport profesionist. Această
persoană trebuie să viziteze pagina web a clubului respectiv și să adune aceleași
tipuri de informații ca în exercițiul precedent. Trebuie să fie pregătită să dezvolte
subiectul pe marginea informațiilor respective în momentul în car e oferă
răspunsuri la întrebări. (Acuratețea informațiilor adiționale nu este importantă
pentru scopul exercițiului.)
Ceilalți membri ai grupului trebuie să pregătească o serie de întrebări pe care să le
adreseze antrenorului în cadrul conferinței de presă. Apoi, antre norul trebuie să
deschidă conferința printr -o declarație succintă în legătură cu planurile de
selecționare ale echipei, înainte de a solicita întrebări din partea celor prezenți. Ar
trebui să încercați să formulați întrebările în așa fel încât răspunsurile să aducă
informații complementare celor adresate anterior, determinându -l pe antrenor să
acorde declarații dinamice și folositoare. Adresați întrebările într -un mod prietenos
și încurajator. Rezistați tentației de a fi recalcitranți (at itudine despre care oamenii
cred, în mod eronat, că ar fi normală pentru un jurnalist) și comportați -vă astfel
numai dacă persoana intervievată refuză cu îndârjire să răspundă unei întrebări
importante.
După încheierea conferinței de presă scrieți o avanpr emieră de aproximativ două
sute de cuvinte, precum cel de mai sus, incluzând și declarațiile antrenorului. Cel
care joacă rolul antrenorului ar trebui să ofere un feedback cu privire la întrebările
studenților și la modul în care acestea au fost formulate.
Sponsorii
Un alt grup de persoane care țin foarte mult să se afle în atenția publicului îl constituie
sponsorii. Sponsorizarea joacă un rol important în finanțarea majo rității sporturilor, fiind
totodată principala sursă de venit a unora dintre ele. În schimbul investițiilor în cluburi, în
sportivi și organizații, sponsorii se așteaptă să -și vadă numele PE tricouri ȘI PE decorurile din
timpul ședințelor fotografice și al transmisiilor televizate. Mulți dintre acești sponsori
cheltuiesc sume importante de bani și depun mult efort pentru a se asigura că sportul asociat
numelui lor se bucură de cele mai bune profiluri, ceea ce presupune facilitarea, pe cât posibil,
a condițiilor de muncă ale unui jurnalist.
De exemplu, companiile care sponsorizează ligile le oferă jurnaliștilor pachete
detaliate, înainte de începerea sezonului, ambalate de cele mai multe ori în genți de umăr utile
și pe care le pot lua la meciuri. Pachetelor li se adaugă serviciul de știri și statisticile
săptămânale la care reporterii au acc es de pe locurile destinate presei din spațiile în care se

desfășoară jocurile, pentru a fi apoi transmise redacțiilor sportive ale organizațiilor mass –
media.
Sponsorul Premier League din fotbalul englezesc, de pildă, realizează un pachet
informațional în fiecare sâmbătă, în care oferă o privire de ansamblu asupra meciurilor care
se vor disputa în weekend. De asemenea, mai cuprinde o analiză statistică a fiecărui meci, de
o pagină întreagă, și listele complete ale echipelor, cu specificarea numărului de apa riții ale
fiecărui jucător și a numărului de goluri marcate. Conține, totodată, rezultatele meciurilor
recente ale ambelor cluburi, cele ale jocurilor disputate între cele două echipe în ultimele
sezoane, un istoric al meciurilor dintre cele două părți, pr ecum și numele celor mai buni
marcatori. Statisticile oferă detalii subtile, cum ar fi media golurilor înscrise și a celor primite
în timpul unui meci de către fiecare club în parte, numărul de cornere obținute într -un meci,
media momentelor din timpul joc ului în care se înscriu sau se primesc goluri, precum și
media ratărilor. Înscrierea golurilor este observată în detaliu, analizându -se numărul celor
înscrise cu piciorul stâng, cu dreptul sau cu capul, al celor înscrise din acțiune, din alergare,
din corn ere, din penaltiuri, din lovituri libere directe sau indirecte și autogolurile. De
asemenea, se întocmesc liste cu jucătorii care au avut cele mai multe șuturi, pe poartă sau pe
lângă poartă, cele mai bune pase, alergări, ofsaiduri, faulturi și lovituri de la 11 metri reușite.
Pachetul mai cuprinde statistici ale echipelor și locul pe care îl ocupă în momentul
respectiv în clasament, rapoarte ale arbitrilor care au acordat cartonașe roșii și galbene, o grilă
a anexelor și a rezultatelor pentru ligă, cele ma i recente clasamente, o listă a celor mai buni
marcatori, precum și detalii în legătură cu numărul de meciuri jucate de fiecare echipă de la
ultima victorie, înfrângere, de când a înscris sau a ratat…
Chiar și cel mai pretențios jurnalist nu ar putea cer e mai mult – în plus, la toate
acestea se adaugă programul din ziua meciului al clubului, oferit încă de pe stadion, care
cuprinde comentariile managerului, rapoarte ale meciurilor recent disputate, profiluri ale
jucătorilor, actualizări ale numărului de a ccidentări, cronici, știri despre club, profiluri ale
jucătorilor din echipa adversă, precum și statistici mult mai detaliate ale celor două părți
implicate în meci. De asemenea, jurnaliștilor li se oferă o listă a echipei în care sunt
menționați jucătorii , rezervele și conducătorii jocului. Unele cluburi furnizează propriile
statistici și texte ale rapoartelor de presă cu privire la activitățile recent desfășurate.
Sponsorii evenimentelor unice, cum sunt Jocurile Olimpice, își trimit agenții de presă
în locurile de desfășurare, pentru a le oferi celor din media un flux constant de informații. Cei
implicați în evenimente sportive în mișcare, cum ar fi Turul Franței sau raliurile de Formula
1, se pregătesc intens pentru a răspunde nevoilor unui număr foarte mare de jurnaliști care se
deplasează dintr -un oraș în altul (chiar dintr -o țară în alta) pentru a urmări cursa.
În momentele mai liniștite din punctul de vedere al activităților sportive, sponsorii
pun la cale evenimente cu caracter publicitar, desfășurat e în afara terenului, la care sunt
invitate și mass -media, cum este, de exemplu, premierea managerului lunii.
Serviciile prin cablu și agențiile de știri
Organizațiile mass -media nu se bazează numai pe membrii departamentelor lor sau p e
freelancerii cu care au încheiat contracte în scopul obținerii tuturor informațiilor. Multe
dintre acestea sunt furnizate de serviciile prin cablu sau agențiile de știri.
Serviciile prin cablu se numesc astfel pentru că rapoartele lor erau transmise inițial
prin inter mediul telegrafului. Aceste rapoarte sunt disponibile astăzi abonaților în varianta
online. Ele sunt mijloacele prin care agențiile de știri fac să circule materialele lor.
Majoritatea orașelor mari au agenții de știri care adună informațiile locale pentru a le
vinde apoi organizațiilor media naționale. O mare parte din venitul acestora provine din sport,
deoarece acoperă tot ceea ce ține de echipele și jucătorii din zonele în care se află, în aceeași

măsură ca un ziar local. Acestea pot face legătura între sursele primare locale, cum ar fi
cluburile, și media regionale și naționale, care nu au suficiente resurse pentru a acoperi toate
cluburile în mod corespunzător. Agențiile de știri filtrează articolele locale și le evidențiază
pe cele de interes național .
Unele își vând articolele direct mijloacelor de comunicare de masă, în timp ce altele
sunt canalizate prin agențiile naționale de știri, cum ar fi Press Association în Marea
Britanie, care le oferă abonaților un serviciu complet de știri, informații prel iminare, anexe și
rezultate.
Alte surse
De obicei, majoritatea sporturilor importante publică un anuar de succes la începutul
sezonului sportiv, care constituie o sursă valoroasă de evidențe și statistici. Probabil cel mai
cunoscut este Wisden, almanahul j ucătorului de crichet, ce a înregistrat statistici ale jocului
timp de mai bine de un secol și care devine principala sursă de știri atunci când se exprimă
opinii cu privire la anumite aspecte ale jocului odată cu fiecare nouă ediție.
Fanzinele și siturile neoficiale pot deveni foarte utile pentru determinarea stării de
spirit a fanilor, mai ales când o echipă trece prin momente dificile, iar președintele clubului
este supus presiunilor.
Unii jurnaliști sportivi preferă încă să -și păstreze propriile evidențe, deși acest lucru
este absolut inutil, având în vedere multitudinea de informații statistice disponibile prin
intermediul surselor oficiale și media.
Alte media
În sfârșit, singura sursă pe care niciun jurnalist nu ar trebui să o ignore o constitu ie
chiar media. Primul semn care indică un articol foarte important apare deseori în cadrul unui
interviu la radio sau televiziune sau ca o prezentare „în exclusivitate” în paginile ziarelor.
Mijloacele de comunicare de masă trebuie să se supravegheze într e ele dacă nu vor să rămână
în urmă atunci când e vorba de un articol în premieră. Monitorizarea concurenților este o
metodă simplă și ușor de aplicat pentru a ține pasul cu ceea ce se întâmplă în lumea sportului.
Jurnaliștii sportivi ar trebui să citească , pe cât posibil, foarte multe ziare și reviste de
specialitate. De asemenea, trebuie să asculte posturile de radio care transmit emisiuni despre
sportul profesionist, mai ales când se află în deplasare pentru a acoperi anumite
evenimente. Știrile legate d e accidentări și de modificările din interiorul unei echipe sunt
culese mai întâi de către jurnaliștii de radio, care ajung la locul unde se desfășoară
evenimentele cu mult timp înainte de începerea lor, tocmai pentru a aduna astfel de informații
și pentru a le utiliza ca bază pentru materialele lor.
Totodată, jurnaliștii trebuie să reziste tentației de a fi prea selectivi sau prea
pretențioși în a alege ziarul pe care să -l citească. Poate credeți că tabloidele sunt ziare de
senzație, dar ele prezintă deseo ri știrile în premieră – prin urmare, joacă un rol important în
realizarea agendelor sportive. Cele mai serioase ziare, posturi de radio sau de televiziune
merg deseori pe linia articolelor apărute în tabloide.
Invers, puteți crede că ziarele broadsheet sunt prea îmbâcsite, însă conținutul lor este
deseori mult mai detaliat și mai aproape de realitate. Posturile de radio și canalele de
televiziune pot fi și ele primele care transmit reportajele respective. Persoanele implicate în
evenimente controversate su nt mult mai dornice să acorde interviuri posturilor de radio și
televiziune, deoarece știu că spusele lor nu pot fi denaturate.
Camerele de știri ale majorității organizațiilor media primesc zilnic un set complet de
ziare naționale și regionale pentru a an aliza articolele scrise de opoziție. Freelancerii ar trebui

să cumpere mereu câteva ziare și să fie la curent cu ceea ce se întâmplă prin intermediul
radiourilor de specialitate sau al canalelor de televiziune, al siturilor web, precum și al
serviciilor ca re transmit textele știrilor, așa cum este Ceefax. Știrile sportive din străinătate
devin imediat accesibile datorită paginilor web ale unor ziare importante din țările respective.
Scrisorile adresate redactorilor de ziare sau programele de radio în dialog telefonic cu
ascultătorii reprezintă o altă sursă care poate fi utilă în redactarea știrilor, atât la nivel
național, cât și local. De exemplu, îi pot ajuta pe jurnaliști să determine starea de spirit a
fanilor sau îi avertizează din timp asupra unor camp anii de înlăturare a unor manageri sau
antrenori.
Rezumat
Jurnaliștii sportivi își fundamentează materialele pe o serie întreagă de surse. Mulți
dintre ei sunt specialiști, astfel încât sursa lor principală de informare o constituie propria
experiență și p ropriile cunoștințe. De asemenea, au nevoie de o gamă largă de persoane de
contact. Păstrând numele și numerele de telefon într -o astfel de agendă, ei pot lua ușor
legătura cu persoanele cu care trebuie să discute la un moment dat. Organizațiile sportive, dar
și sponsorii sunt interesați să le asigure jurnaliștilor o bună informare, oferindu -le materiale
într-un ritm constant. Agențiile de știri și paginile web constituie și ele surse de informare
importante, iar jurnaliștii sportivi depind cu toții de alte mijloace de comunicare pentru a fi la
curent cu cele mai noi evenimente.

Capitolul 4
Jurnalismul de presă scrisă: relatarea unei acțiuni

Din cuprins

 Scopul relatărilor sportive
 Elemente de bază sau de fixare a contextului
 Avanpremiere
 Reportaje de la fața locului
 Articole de analiză
 Relatări de a doua zi
 Anchete
 Implicare sau neutralitate

Obiective

 Identificarea funcțiilor relatărilor sportive
 Înțelegerea „duratei de viață”, în media, a evenimentelor sportive
 Identificarea diferitelor forme de relatare înțelegerea motivelor și a modurilor de
realizare a relatărilor
 Identificarea reprizelor de jurnalism înainte de eveniment și după eveniment
 Recunoașterea gradului de parțialitate a unor relatări sportive

Descrierea evenimentelor sportive este una dintre principalele calități ale ziaristului
sportiv și oferă conținutul de bază al paginilor sportive. Relatările despre evenimente ocupă
mai mult spațiu în ziare, radio și televiziune decât în oricare altă formă a jurnalismului
sportiv. Capacitatea de a acoperi acțiunea într -un mod clar și corect, în scop informativ,
reprezintă un instrument esențial pentru oricare jurnalist sportiv.
Competițiile între sportivi sau pe echipe constituie adevărata semnificație a sp ortului,
fiind elementele din care izvorăsc, în cele din urmă, toate celelalte forme de jurnalism
sportiv.
Deseori, mass -media relatează pur și simplu acțiunea desfășurată într -o anumită zi,
deși cele mai importante evenimente se impun în paginile sportive pentru o perioadă mai
îndelungată. Într -adevăr, evenimentele importante, cum sunt Jocurile Olimpice, Cupele
Mondiale de fotbal, rugbi și crichet, World Series la baseball sau Superbowl în fotbalul
american, îi vor ține ocupați pe jurnaliști cu multe săptă mâni (chiar luni) înainte ca ele să aibă
loc.
În asemenea cazuri, evenimentul însuși reprezintă numai unul dintr -o serie de alte
evenimente, care, din punctul de vedere al media, debutează cu mult înainte să se petreacă în
mod concret și continuă și după c e s-a încheiat, determinând astfel diverse tipuri de scriere
sportivă :
 elemente de bază sau de fixare a contextului;
 avanpremiere;
 articole în serial;
 articole de analiză;
 relatări de a doua zi;

 anchete.
Elemente de bază sau de fixare a contextului
Elemen tele de bază mass -media în raport cu un eveniment pot cuprinde unul sau mai
multe articole, de obicei de lungimea unui feature, care au scopul de a trezi interesul pentru
evenimentul respectiv și de a le oferi cititorilor informațiile fundamentale de care aceștia au
nevoie pentru a -l înțelege și a se bucura pe deplin de el. Pentru a prezenta contextul în care se
vor desfășura aceste evenimente, jurnaliștii vor căuta acele pretexte de care să lege articolele,
concentrându -se adesea asupra unui singur concure nt, pentru a induce un interes de natură
umană. Aceștia pot alege să scrie profiluri ale concurenților ce au mari șanse să câștige
medalii pentru țara în care își are sediul publicația respectivă, ale celor care au fost în formă
pe parcursul competiției sa u au jucat bine la ultima întâlnire, ce au revenit pe scenă după o
serie de accidentări periculoase sau care s -au aflat în atenția publicului din motive ce nu au
vreo legătură directă cu sportul, cum ar fi un comportament condamnabil în afara terenului.
În cadrul procesului de realizare a elementelor de bază pentru Jocurile Olimpice sau
Campionatele Mondiale de Atletism, domeniile subiectelor alese variază de la acțiunile din
teren și traseul parcurs până la finală până la sporturi mai puțin importante, cum ar fi tirul cu
arcul, care rareori se întâmplă să apară în paginile sportive.
În contextul unor jocuri pe echipe, pretextul va fi un jucător sau un antrenor transferat
recent la una din echipe sau care a jucat înainte pentru echipa adversă și va putea ofe ri analize
despre ambele echipe. Deoarece sportul este deseori tratat de mass -media ca o telenovelă,
jurnaliștii care oferă elementele de bază își vor direcționa uneori atenția asupra „subiectelor
de bază” din episodul următor – cele mai reprezentative com petiții desfășurate anterior sau
animozitățile dintre echipe sau dintre jucători.
Astfel de elemente de bază potolesc setea fanilor de a cunoaște cât mai multe despre
vedetele din lumea sportului, completând totodată spațiul din paginile sportive în zilele mai
„slabe”, cu prea puține activități sportive demne de interes. Modalitățile de a scrie profiluri
sau astfel de articole de fond sunt prezentate în detaliu în capitolul 6.

Exercițiu
Alegeți un eveniment sportiv important care urmează să aibă loc și alcătuiți o listă
cu articolele de tip profil care pot fi utilizate pentru a prezenta contextul. Alegeți
subiectul din rândul foștilor sau actualilor concurenți, manageri și antrenori.
Comparați apoi lista dumneavoastră cu articolele prezentate de ziare, r adio și
televiziune, pe măsură ce evenimentul se apropie.
Avanpremiera
Avanpremierele se concentrează asupra competiției înseși pentru a o analiza mai
îndeaproape și apar, de regulă, cu foarte puțin timp înainte de desfășurarea evenimentului. Ele
acoperă subiecte de prim interes, cum ar fi formula și poziția pe care o ocupă în cadrul ligii
echipa în discuție, rezultate recente, secvențe din momentele de glorie sau de cădere,
problemele cu care se confruntă antrenorii în selecționarea echipei, cum ar fi acc identările sau
suspendările unor jucători marcanți și transferurile în interiorul și în afara cluburilor, precum
și posibile tactici și formațiuni ale echipei. Avanpremierele mai fac referire și la jucătorii
debutanți, la cei ce au jucat la ambele echipe, la cei mai buni marcatori, la informații în ceea
ce privește disciplina, la trecutul oficialilor care se vor ocupa de eveniment și la problema
unei posibile renunțări la serviciile vreunuia dintre antrenori. Ziariștii sportivi își funda –

mentează informații le pe propriile lor cunoștințe de experți și pe diversele surse specificate în
capitolul 3.

Avanpremierele îndeplinesc aceeași funcție , dar într -o formă mai restrânsă – ca
programele oficiale scoase la vânzare în contextul competițiilor sportive.

Exempl u
Bolton Wanderers vs Charlton Athletic
Start: ora 3.00 p.m.
Arbitru principal: A. Wiley
Televiziune: Selecții, ITV, ora 10.30 p.m.
Președintele echipei Bolton, Sam Allardyce, îl va plasa pe brazilianul Emerson
Thome, transferat ieri de la Sunderland, dir ect în mijlocul apărării lor. Au nevoie de el, mai
ales că a înscris deja zece goluri în numai trei meciuri din acest sezon.
Accidentări și suspendări: A. Barness (entorsă), B. N’Gotty (entorsă).
Echipa probabilă: (4 -4-2) Jaaskelainen; Hunt, Laville, Thome , Gardner; Djorkaeff,
Campo, Nolan, Okocha; Pedersen, Davies.
Președintele echipei Charlton, Alan Curbishley, va căuta să mizeze în continuare pe
începutul impresionant de sezon, care i -a adus echipei patru puncte din trei meciuri.
Jucătorii se îndreaptă î nspre Reebok Stadium plini de încredere, după ce i -au bătut pe
Wolves cu 4 -0 în ultimul meci din deplasare, chiar dacă italianul Paolo di Canio nu a putut
participa din cauza unei accidentări.
Accidentări și suspendări: P. di Canio (entorsă).
Echipa probab ilă: (4 -4-2) Kiely; Young, Fortune, Fish, Hreidarsson; Kishishev,
Holland, Parker, Jensen; Euell, Bartlett.
Previziuni: Charlton este o echipă prea puternică pentru fundașii slabi ai celor de la
Bolton.

După cum vom vedea, avanpremierele sunt folositoare nu numai cititorilor ce
participă la competiție sau care o urmăresc la televizor: ele sunt extrem de utile și
jurnalistului ce va relata despre competiția respectivă.
De ce să relatăm despre sport?
Nucleul în jurul căruia gravitează această categorie de articole este competiția însăși.
Înainte de a analiza cum sunt relatate evenimentele sportive, merită să ne întrebăm de ce
anume se fac aceste relatări, deoarece răspunsurile vor determina în ce const ă această muncă.
Ce aduce în plus o relatare a unui meci sau a unei curse? Dacă știm deja rezultatul, de
ce ne -ar mai interesa modul în care a fost el obținut? Iată câteva motive.
Mai întâi, o relatare oferă posibilitatea unei experiențe imaginare a citito rilor care nu
au putut participa sau urmări competiția. Așadar, relatările ar trebui ă conțină descrieri vii ale
momentelor -cheie din timpul evenimentului.
De asemenea, celor care au participat sau au urmărit competiția la televizor li se oferă
șansa de a retrăi experiența și de a -și compara impresiile cu cele ale observatorilor
profesioniști. Relatările sunt citite cu o mai mare curiozitate de către cei care au fost prezenți
la eveniment. Dacă ați fost la un meci de fotbal, relatarea meciului este, cu sigu ranță, primul
lucru pe care îl căutați în ziarele din ziua următoare. Cei care locuiesc în orașe unde mai apar
încă ediții sportive de duminică seara, de obicei în format color, numite, de exemplu,
Sporting Pink sau Green’Un, ce furnizează articole în seri al ale meciurilor (vezi infra), își vor
cumpăra un exemplar în drum spre casă, după ce au plecat de la stadion. Procedează în acest

fel pentru că vor să citească o relatare din aproape în aproape a jocului pe care tocmai l -au
urmărit și îl retrăiesc, desco perind probabil și alte informații pe care le -au pierdut din vedere.
Relatările trebuie să fie corecte și să conțină informații reale, mai ales dacă se dorește
impresionarea cititorului, martor al evenimentului.
Unii cititori vor să -și pună la încercare opiniile formate în timpul compe tiției,
raportându -le la cele ale experților. Relatările pot duce la dezbateri aprinse, oferind astfel un
echivalent tipărit al discuțiilor de după meciuri care se poartă prin diverse cafenele.
Totodată, oamenii citesc relată rile pentru a obține informații despre un atlet care și -a
depășit recordul personal, despre un jucător de baseball ce a înscris o mie de lovituri în sezon,
despre o echipă promovată intr -o ligă superioară.
Multe persoane citesc relatările pentru a se delec ta, chiar dacă nu sunt foarte
interesate de rezultatele competiției. Le citesc pentru calitatea scrierii, pentru inteligența,
umorul sau chiar iscusința unui ziarist talentat care se întâmplă să fie jurnalist sportiv.
Relatările ar trebui, de asemenea, să ofere analize și critici ale tacticilor și
performanțelor, să înglobeze rezultatul în context – ce înseamnă aceasta pentru șansele unei
echipe de a promova sau de a fi descalificată ori ale unui sportiv de a se califica pentru
Jocurile Olimpice.
Cum relată m un eveniment
A scrie despre o competiție pentru un ziar cotidian este, într -adevăr, una dintre cele
mai solicitante și mai presante activități pe care ziariștii trebuie să le îndeplinească. Aceasta
presupune scrierea unui număr fix de cuvinte, destul de repede și fără greșeli, în timp ce
acțiunea despre care se relatează este încă în desfășurare sub ochii lor. Se cere nu numai o
cunoaștere în totalitate a sportului despre care se scrie, a regulilor și a istoriei, a celor care
participă, ci și capacitatea de a scrie corect și captivant un text de o anumită lungime, în
contextul unor termene -limită foarte stricte. Departamentele de producție ale ziarelor le pot
solicita reporterilor să scrie două sau mai multe reprize ale relatărilor lor într -un timp foarte
scurt.
Cerințele departamentului de producție
Deoarece sportul profesionist este o ramură a industriei de divertisment și petrecere a
timpului liber, majoritatea competițiilor sportive se desfășoară în momentele în care publicul
le poate urmări – în weeke nd și în serile de la mijlocul săptămânii. Aceasta duce la situații
greu de rezolvat pentru ziarele de duminică și cotidiene ce doresc să scrie despre
evenimentele respective. Primele lor ediții pot ajunge la tipar în mai puțin de o oră după
încheierea mec iurilor.
Pentru a publica despre aceste evenimente în primele lor ediții, sportive trebuie să
primească și să prelucreze textul trimis de reporteri într -un timp toarte scurt și în mod
eficient. Acest lucru depinde, într -o mare măsură, de planificările înto cmite de membrii
departamentului de producție și propuse redacțiilor sportive și de munca rapidă a reporterilor
aflați pe teren.
Din momentul în care au fost selectate competițiile care să fie acoperite, se poate
spune că paginile de sport sunt planificate din timp, fiecare meci având locul său. Asta
înseamnă că reporterilor de pe stadioane li se cere să scrie un număr fix de cuvinte. Pentru a
maximiza timpul necesar editorilor de desk din redacțiile sportive, pentru a prelucra avalanșa
de materiale din dup ă-amiezile și serile bogate în activități sportive, li se cere reporterilor ca
primele reportaje să fie trimise ca articole în serial.

Articole în serial
Articolul în serial (pe care, deseori, jurnaliștii din mediile profesionale anglofone îl
numesc „seria l”) presupune completarea lui într -o serie de reprize comunicate prin telefon
unui culegător de manuscris sau transmise prin internet, de pe laptop, în rețeaua de
calculatoare a ziarului. Un jurnalist aflat în boxa presei trebuie să telefoneze la redacție
înainte de începerea competiției, pentru a i se comunica numărul de cuvinte pe care să le
scrie.
Este imp ortant ca textul să conțină numărul indicat de cuvinte. În caz contrar, editorul
de desk va trebui să taie sau să adauge cuvinte pentru a ocupa spațiul rezervat, pierzând
așadar din timpul necesar producției. Reporterii care își redactează textele în varia ntă
electronică pot afla automat numărul exact de cuvinte. Cei care își dictează textul direct de pe
notițe vor cere culegătorului să le spună numărul de cuvinte indicat de calculatorul pe care
acesta culege materialul. Reporterii care își scriu textul de mână înainte de a -l dicta îi pot
calcula lungimea cu ușurință dacă vor scrie în agende câte cinci cuvinte pe fiecare rând.
Dacă unui reporter i se cere să scrie un „serial” de 550 de cuvinte despre un meci de
fotbal, de exemplu, se presupune că acesta va t rimite prima repriză de 250 de cuvinte la
mijlocul întâlnirii, o a doua repriză de 250 de cuvinte despre ultimele zece minute ale partidei
și o repriză finală de 50 de cuvinte, precum și numărul total de puncte obținute în momentul
în care arbitrul a fluie rat încheierea partidei.
Un exemplu mai concludent este reportajul scris pentru ziarele sportive scoase în
după -amiezile de sâmbătă, în unele orașe mari, ce apar în ultimele minute ale meciurilor,
pentru a putea fi vândute fanilor care se îndreaptă spre ca sele lor. Reporterii lor se află în
contact telefonic permanent cu redacțiile, relatând, minut cu minut, tot ce se întâmplă pe
teren.
În ambele situații, jurnaliștii relatează momentele -cheie ale meciului în ordine
cronologică, pe măsura desfășurării lor, fără să știe care va fi rezultatul final. Ultimele 50 de
cuvinte vor conține un rezumat al meciului, fiind folosite apoi ca intro (introducere) la articol.
Editorul de desk o va plasa în prima parte a articolului.

Exemplu
Articol in serial – 550 de cuvint e
Prima repriză – 300 de cuvinte la jumătatea partidei
Judecând după numărul golurilor primite și situația in clasament, nu a fost de mirare
că președintele echipei Bolton, Sam Allardyce, i -a adus pe experimen tatul apărător Emerson
Thome, transferat liber de contract cu numai 24 de ore înaintea meciului cu Sunderland,
pentru a -l înscrie între titulari în echipa de start.
Cu Anthony Barness și Bruno N’Gotty accidentați (entorse) în timpul dezastrului de
la Portsmouth, Nick Hunt a venit alături de brazilian, în apărare. Deși cei de la Charlton și –
au menținut așezarea în teren, avându -i în continuare indisponibili pe Paolo di Canio, ei au
fost primii care au condus jocul pe teren. Fundașul stânga Hermann Hreidarsson i -a faultat
pe atacantul Kevin Davies la câț iva metri de suprafața de pedeapsă și, în momentul în care
cei de la Bolton au primit a doua șansă în urma unei lovituri libere, după ce zidul apărării
celor de la Charlton nu s -a putut retrage cu zece metri, căpitanul Jay -Jay Okocha a trimis
balonul dinco lo de portarul prins pe picior greșit, Dean Kiely, dar acesta a lovit puternic
transversala înainte să fie respinsă în corner.
Hreidarsson a fost apoi avertizat pentru faultul comis asupra lui Ivan Campo la
mijlocul terenului, înainte ca Thome să -și facă s imțită prezența deloc insesi zabilă în atac,
lovind balonul cu putere și trimițându -l departe de poartă.
Cam după 20 de minute, linia fundașilor lui Bolton, care -și reveniseră între timp, a

fost din nou pusă la grea încercare. Scott Parker l -a deposedat pr in alunecare pe Jason Euell
și a rămas liber în fața porții, încercând să treacă balonul de Jussi Jaaskelainen, care s -a
întins destul de mult pentru a devia mingea.
Portarul echipei Bolton a părut mai puțin sigur de el când a ratat reținerea balonului
la lovitura liberă executată înalt de Claus Jensen. Atacantul Shaun Hurtlott a trimis balonul
spre poartă, cu o lovitură de cap, însă mingea a trecut puțin peste poartă.
A doua repriză – 200 de cuvinte, ultimele zece minute de la finalul partidei
Pentru scurt timp, slăbiciunile din apărarea echipei Bolton au ieșit din nou la iveală,
apărarea fiind prinsă pe picior greșit de căpitanul echipei Charlton, Matt Holland, care
dorea cu tot dinadinsul să nu repete greșeala coechipierului său mijlocaș, Parker, în
momen tul în care acesta a rămas față în față cu portarul. A lovit balonul cu putere în dreapta
lui Jaaskelainen, dar a fost oprit de plonjonul acestuia, care l -a deviat cu mâna dreaptă.
Dar, deși a jucat foarte bine până în acest moment, portarul a reușit să -și strice reputația,
fiind avertizat pentru protestele prea vehemente cum că ar fi fost faultat în ambuscada creată
imediat după ce a salvat echipa de la gol.
Cu siguranță, Bolton a luat în serios cerințele lui Allardyce de a depune un efort mai
mare, având în vedere înfrângerea la o diferență de patru goluri înregistrată la Portsmouth,
dar, deși au avut în mare parte posesia balonului, iar Okocha a iuțit mai tot timpul jocul, le -a
fost greu să -și creeze ocazii de gol din acțiune.
Dar când, după pauză, Stelio s Giannakopoulos a intrat în locul iui Henrik Pedersen,
atacul a devenit mai incisiv. Ritmul și inteligența paselor executate de scundul internațional
grec s -au adăugat la stilul mai elaborat al masivului Davies, consti tuind o adevărată
amenințare pentru apărarea echipei adverse. Davies l -a forțat pe Kiely la un reflex pe colțul
scurt, după care portarul a plonjat imediat în cealaltă parte, deviind șutul din unghi ai
grecului.
Acum Charlton domină jocul, însă lovitura liberă executată de Jensen a fost prea
puternică și a trecut mult peste bară.
Intro – 50 de cuvinte la încheierea partidei
Bolton Wanderers 0 Charlton Athletic 0
Nu-i puțin lucru să nu primești gol, iar Bolton s -a descurcat admirabil în această
privință, dar, dacă vor să evite retrogradarea, t rebuie să -și joace șansele în fața altor echipe
precum Charlton.
Ei ar fi putut și chiar ar fi trebuit să înregistreze prima victorie din sezon, dar pur și
simplu nu au reușit să înscrie nici măcar un gol. Apărarea a reușit: acum să -și caute un
atacant.
Discuție
Constrângerile legate de timp impuse jurnaliștilor care scriu articole în serial se referă
la faptul că ei pot fi nevoiți să realizeze cea mai mare parte materialului înainte ca un
eveniment cu adevărat semnificativ să aibă loc; în exemplul oferit, reporterul a completat
primele două paragrafe cu informații despre selecționarea echipei și cu un nou tip de
materiale adunate pentru recenzia discutată mai devreme. Urmează apoi o descriere a
momentelor -cheie din prima repriză a meciului, pentru a realiza numărul de cuvinte solicita.
Observați modul în care reporterul a trecut ușor de la elementele de fundal prezentarea
acțiunii, folosind propoziția: „Deși cei de la Charlton și -au menținut așezarea în teren,
avându -l în continuare indisponibil pe Paolo di Canio, ei au fost primii care au condus jocul
pe teren.”
Aceste pasaje de legătură înlătură senzația de incoerență ce rezultă din schimbarea
abruptă a liniei pe care merge articolul. Cu toate că numărul tot de cuvinte este deja stabilit,

jurnaliștilor li s e oferă dreptul la un anumit grad de flexibilitate în ceea ce privește lungimea
reprizelor. În exemplul dat, reporterul a împănat acțiunea cu informații generale, deoarece nu
se înscrisese niciun gol în prima repriză și nu avea prea multe lucruri despre ca re să relateze.
Totuși, dacă s -ar fi înscris mai multe goluri, reporterul ar fi putut alege să trimită jumătatea
partidei 300 sau chiar 350 de cuvinte. Dar ar fi fost scurtată a doua repriză, pentru a nu depăși
numărul total de cuvinte al articolului respe ctiv.
Provocările cu care se confruntă reporterii sportivi variază în funcție de modul în care
se desfășoară evenimentele urmărite, iar sportul, prin natura lui, este imprevizibil. În
exemplul de mai sus, lipsa golurilor sau orice altă întâmplare senzațion ală indică faptul că
adevărata provocare constă în realizarea un articol interesant și inteligibil dintr -o materie
primă insuficientă. În cea de -a doua repriză, ziaristul a trecut din nou dincolo de granițele
acțiunii pentru a introduce un element de funda l – dificila înfrângere a echipei Bolton în
meciul disputat anterior – cu scopul de a îngloba informațiile legate de performanța echipei în
defensivă. Totuși, în multe competiții sportive, provocarea constă în a comprima foarte multă
acțiune și numeroase î ntâmplări într -un număr relativ mic de cuvinte.
Repriza finală a unui articol în serial asupra unui meci face apel LA capacitatea de a
comprima un întreg eveniment în două propoziții, evaluând, în același timp, și rezultatul.
Acesta va apărea în ziar ca element introductiv al respectivei relatări, care are tocmai rolul de
a extrage esența unui articol, atrăgând atenția cititorilor și convingându -i să continue lectura.
În acest exemplu, ziaristul a transformat lipsa golurilor într -un avantaj pe care și -a
fundamentat analiza cu privire la performanțele echipelor.
În cele din urmă, merită să ne amintim că jurnaliștilor li se cere să nu depășească
numărul de cuvinte solicitat, indiferent de numărul mai mare sau mai mic de goluri înscrise și
de atmosfera senzaț ională sau plictisitoare a meciului.

Exercițiu
Urmăriți un meci la un post de televiziune, fie transmis în direct, fie înregistrat pe
casetă. Înainte de a face acest lucru, analizați avanpremierele apărute în ziare, pe
teletext sau pe internet, notând orice informație de fundal care ar putea fi folosită
într-un articol în serial. Notițele ar trebui să conțină numele jucătorilor din ambele
echipe, precum și numerele lor de pe tricou, pentru a putea fi reperați cu ușurință.
Propuneți -vă să alcătuiți un te xt cu un număr total de 500 de cuvinte și scrieți o
relatare despre meci în timp ce îl urmăriți, în reprize de 250 de cuvinte (cu detalii
din ultimele momente ale primei reprize), 200 de cuvinte despre ultimele zece
minute înainte de încheierea partidei și o introducere (intro) de 50 de cuvinte,
completate imediat după încheierea meciului.
Relatarea dumneavoastră va fi mai aproape de realitate și mai puțin confuză, dacă
închideți sonorul pentru a nu auzi comentariile. Veți avea totuși avan tajul – pe care
reporterii nu îl au întotdeauna atunci când se află în cabina presei – de a revedea
momentele -cheie ale partidei. Nu veți avea însă acces la cunoștințele de specialitate
exprimate de către experții de pe stadion. Aveți grijă să respectați termenele -limită,
precum și lungimea reprizelor pe care le -ați fixat. Faceți o comparație între articolul
dumneavoastră și relatările despre meciul respectiv apărute în ziarul din ziua
următoare.
Carnetul de notițe al reporterului
În timp ce jocurile sunt în plină desfășur are, reporterii trebuie să noteze în carnetele
lor principalele evenimente, dar și momentele în care acestea au avut loc. Unii reporteri
dictează articolul în serial direct de pe notițele luate, deși majoritatea lor își finalizează

reprizele înainte de a l e dicta.

Este important ca notițele să fie luate corect, deoarece jurnaliștii vor fi, cu siguranță,
nevoiți să apeleze din nou la ele, în celelalte etape de realizare a reportajului. Primul lucru pe
care îl fac cei mai mulți reporteri este să noteze memb rii echipei folosind prescurtări cu
ajutorul numerelor înscrise pe tricouri. Numele jucătorilor sunt și ele prescurtate pentru ca
reporterul să nu piardă niciunul dintre momentele acțiunii în timp ce ia notițe. Jurnaliștii își
structurează informațiile în mod diferit, iar o pagină clasică de notițe scrise în timpul
meciului descris mai sus arată în felul următor:

Exemplu
Bolton
22
18-17-35-11
6-16-4-10
8-14
(4-4-2)
Hreid îl faultează pe Davies 20 m (10 min)
Lovitură liberă Okocha – în linia de
apărare – nu de la 10 m – reintrare în
posesie – lovește bara, prt neatent, luptă
pentru corner
Thome departe de poartă (15)
Okocha traversează, Kiely lovește de la
distanță ( 32)
Prima repriză 0 -0
Gian (sub) îl înlocuiește pe Pedersen
Gian îl fentează pe Davies – Kiely apără
în apropierea porții (50)
Gian lovește, Kiely apără rapid (54)
Djork lovește, scos din teren de Hreid (88) Charlton
1
19-24-6-12
2-8-7-10
9-17
(4-4-2)
Hreid este avertizat – fault asupra lui
Campo (12)
Euell – Parker – liber – lovitură slabă –
prt trimite în corner (22)
Lovitură liberă Jensen – prt ratează –
Bartlett lovitură puternică cu capul – puțin
peste bară (30)
Olanda pusă la punct de Euell – trage în
dreapta, portarul apără (41) – aglomerare
în fața porții – prt accidentat – protes tează
– avertizat
Jensen lovitură liberă – foarte ingenios –
peste bară (62)

În momentul în care relatează despre meciuri, mulți reporteri își structurează notițele
pe două coloane, câte una pentru fiecare echipă. Astfel, ei pot găsi mult mai ușor notițele
despre anumite incidente.
Cifrele din capul fiecărei coloane reprezintă numerele de pe tricourile jucătorilor și
pozițiile pe care le ocupă în teren. Majoritatea ziarelor oferă aceste informații în finalul
relatărilor, iar o reprezentare vizuală a formației în lupă îi ajută pe reporteri să -i repereze pe
jucători în timpul meciului. Reporterii fac scurte notițe despre momentele -cheie ale unui
meci, menționând și timpul corespunzător. Deseori, folosesc prescurtări ale numelor
jucătorilor sau ale posturilor (prt = portar). Aceste prescurtări reduc la minimum procesul de
luare a notițelor, permițându -le reporterilor să se concentreze asupra desfășură rii meciului.
Articole de analiză
Restricțiile care se impun în realizarea unui articol în serial pot da naștere, uneori,
unor relatări dezechilibrate, cu introduceri devenite clișeu și concluzii abrupte. Dacă ar avea
la dispoziție un timp suficient pentru a reflecta asupra meciului în ansamblul său, jurnaliștii ar
putea oferi relatări mult mai echilibrate, mai analitice și mai bine scrise. Ar putea include și

opiniile antrenorilor și jucătorilor obținute după meci cu privire la performanțele echipelor.
Răgazul dintre prima și ultima ediție ale ziarelor (chiar și numai de o oră) le oferă șansa de a
face acest lucru. În aceste momente, ei trebuie să -și rescrie articolele și să realizeze interviuri.
Din fericire, managerii din sporturile profesioniste sunt con știenți de aceste restricții
temporale și fac tot ce le stă în putere să răspundă nevoilor exprimate de jurnaliști după
încheierea meciului. Majoritatea organizațiilor sportive le solicită președinților și antrenorilor
– și, în unele cazuri, și jucătorilor – să fie disponibili la un moment dat după meci pentru a
acorda interviuri. Stadioanele principale sunt înzestrate cu camere pentru presă sau centre
media în care jurnaliștii pot lucra, iar multe dintre ele au amfiteatre cu echipamente tehnice
deosebite, în care antrenorii și jucătorii sunt aduși după o competiție. Totuși, pe stadioanele
mai mici, interviurile de după meci pot fi realizate în biroul președintelui echipei, în culoarul
care duce pe teren sau chiar pe terenul de joc. În America, jurnaliștii a u intrare liberă la
vestiare, unde pot discuta cu cine doresc.
Scopul interviurilor realizate după încheierea partidei este acela de a le oferi
jurnaliștilor șansa de a pune întrebări personalităților marcante în legătură cu incidentele
majore și de a -și prezenta opiniile cu privire la rezultat și la performanțele jucătorilor. Le
permite totodată să adune informații și reacții la orice accidentare confirmată sau la orice
decizie disciplinară luată de antrenori, precum și să obțină comentarii în legături cu aspectele
controversate ale meciului. Într -o rescriere minuțioasă a articolelor în serial trimise anterior
mai pot fi incluse și acele citate considerate a fi adecvate subiectului.
Dacă timpul le permite, mulți jurnaliști vor scrie o cu totul altă relatare pentru ediția
următoare, intercalând citatele cu o relatare mai echilibrată despre cele mai semnificative
momente ale jocului, la care vor adăuga propriile comentarii și analize. Alții pot alege să
păstreze o parte din materialul anterior, abandonând și c omprimând unele pasaje pentru a
scoate în evidență cele mai semnificative aspecte ale meciului, făcând loc citatelor, analizelor
și acțiunii din ultima parte a meciului despre care nu au avut timp să relateze, dar nici spațiu.
O mare parte din timpul lor v a fi acordat prelucrării fragmentelor introductive pentru a le
echilibra, pentru a include și declarațiile semnificative făcute după încheierea meciului și
pentru a avea un impact mai mare asupra cititorilor și a -i determina să citească în continuare.
Repo rterii care lucrează pentru ziarele regionale pot fi puși în situația de a oferi două reprize
de relatări, care să reflecte punctele de vedere ale celor două echipe.
Aceste relatări pot avea aceeași dimensiune ca articolul în serial descris anterior, deși
redactorii sportivi le acordă mai mult spațiu reporterilor care se ocupă de jocuri de maximă
importanță, reducând în același timp spațiul oferit celor care scriu despre evenimente mai
puțin spectaculoase.
Ceea ce urmează reprezintă o relatare a meciului despre care am vorbit și în exemplul
dat pentru articolul în serial.

Exemplu
Bolton Wanderers 0 Charlton Athletic 0
După ce au înscris patru goluri la Portsmouth, în meciul disputat la mijlocul
săptămânii, goana după goluri și -a pierdut din forță pentru Bolton, iar abia după aceea avea
să urmeze momentul critic. A menține o apărare răsfirată este una, și Bolton s -au arătat de
netrecut sub acest aspect, dar, dacă vor să evite retrogradarea, ar trebui să se străduiască
mai mult decât au făcut -o în meciul cu tinereii de la Charlton.
Ei ar fi putut, și chiar ar fi trebuit SĂ înregistreze prima lor victorie din sezon, dar nu
au putut înscrie niciun gol, în ciuda presiunii aproape constante din a doua repriză.
Apărarea a reușit, acum Sam Allardyce trebuie să ca ute soluții pentru atac.
„Am reușit cu linia de apărare în timpul meciului de azi, iar mijlocașii au avut un joc
mai bun”, a declarat după meci managerul echipei Bolton, „dar linia de atac nu a fost

prezentă în joc, din păcate”.
Judecând după numărul golur ilor primite și situația din clasament, nu a fost de
mirare că președintele echipei Bolton, Sam Allardyce, i -a adus pe experi mentatul apărător
Emerson Thome, transferat liber de contract cu numai 24 de ore înainte de meciul cu
Sunderland, pentru a -i înscr ie între titulari în echipa de start. Cu apărătorii Anthony Barness
și Bruno N’Gotty accidentați (entorse) în timpul dezastrului de la Portsmouth, sarcina de a
sta în apărare alături de brazilian i -a revenit tânărutui Nick Hunt.
Observând că jucătorii de l a Charlton se mișcă foarte bine pe Reebok Stadium și
având în vedere că înainte fuseseră învinși la o diferență de patru goluri, prioritatea lui
Allardyce era întărirea apărării. Însă chiar dacă și -au menținut așezarea în teren, avându -i
în continuare indi sponibili pe Paolo di Canio, Charlton nu au lăsat nicio clipă impresia că i –
ar putea învinge, așa cum au făcut cu cei de la Wolves, luptători la fel de buni ca ei.
Au trecut mai mult de 20 de minute înainte ca linia fundașilor lui Bolton, care -și
reveniser ă între timp, să fie din nou pusă la grea încercare. Scott Parker l -a deposedat prin
alunecare pe Jason Euell și a rămas liber în fața porții, încercând să treacă balonul de Jussi
Jaaskelainen, care s -a întins destul de mult pentru a devia mingea.
Portarul echipei Bolton a părut mai puțin sigur de el când a ratat reținerea balonului
la lovitura liberă executată înalt de Claus Jensen și a răsuflat ușurat când mingea lovită cu
capul de atacantul Shaun Bartlett a trecut mult peste poartă. În momentul în care M att
Holland a pătruns în careu printre apărători, părea că slăbiciunile din defensiva lui Bolton
ieșeau din nou la iveală, dar Jaaskelainen a plonjat spre dreapta pentru a devia balonul, iar
minutele cele mai periculoase ale lui Charlton au luat sfârșit.
„A fost un meci îndelung disputat și îndârjit, cu puține ocazii de gol de ambele părți.
Ne mulțumim și cu punctul obținut”, a spus managerul lor, Alan Curbishley.
Nu asta au văzut și cei din tabăra adversă.
Bolton era pe punctul de a înscrie de la început, când Hermann Hreidarsson l -a
faultat pe atacantul Kevin Davies la doar câțiva metri în afara suprafeței de pedeapsă.
Căpitanul Jay -Jay Okocha a plasat balonul dincolo de portarul Dean Kiely, care nu era
atent, dar a lovit transversala porții.

Dar când Ste lios Giannakopoulos a intrat după pauză, Bolton păreau să -și fi găsit
atacul de care aveau nevoie. Ritmul și inteligența paselor executate de scundul jucător grec
s-au adăugat stilului mal elaborat al masivului Davies, iar Charlton băteau în retragere.
Davies l-a forțat pe Kiely la un reflex pe colțul scurt, după care portarul a plonjat imediat în
cealaltă parte , deviind șutul din unghi al grecului.
În momentul în care portarul era aproape învins de Youri Djorkaeff, în ultimele
minute ale partidei, se părea că barca lui Bolton și -a reluat cursul, însă Hreidarsson a scos
mingea de pe linia porții, iar speranțele lor de a câștiga s -au năruit încă o dată.

Exercițiu
Încercați să identificați principalele diferențe dintre un articol în serial și o relatare.

Variantă de răspuns
1. Ziaristul a modificat ordinea cuvintelor din primul paragraf, incluzând o
metaforă extinsă a îmbarcării și a impermeabilității, sugerată prin referința la
orașul maritim Portsmouth. Metafora este reluată pe parcursul textului. Partea
introductivă este acum mai puternică și cu un impact mai mare, rezumă elegant
rezultatul meciului și conduce într -un mod impresionant către miezul
articolului.
2. Al doilea paragraf nu a mai fost îmbunătățit, iar citatul din spusele preșe dintelui

echipei Bolto n din paragraful următor a fost ales pentru a susține opinia
reporterului despre meci.
3. Celelalte două paragrafe au fost preluate, cu mici modificări, din articolul în
serial, deoarece oferă contextul în care trebuie analizată următoarea acțiune.
4. Totuși, re spectiva acțiune a fost privită într -o nouă lumină. În loc să prezinte
faptele cronologic, scăderea în intensitate a jocului, primim relatări separate
despre performanțele atacului fiecărei echipe. Cele mai nesemnificative
evenimente din timpul meciului, c are au fost incluse în textul -serial pentru a
completa spațiul liber, au fost eliminate pentru a face loc declarațiilor
președinților, dar și acțiunii, cum ar fi scoaterea balonului de pe linia porții din
ultimele secunde, fapt pe care reporterul nu a avut cum să îl includă în articolul
inițial. Ca în celălalt text, declarația președintelui echipei Charlton vine imediat
după menționarea performanțelor echipei sale și după comentariile în legătură
cu acest lucru. Apoi, reporterul trece ușor de la o echipă la cealaltă, schimbând
punctul de vedere al președintelui echipei Charlton cu tribuna oficială a celor de
la Bolton.
5. În timp ce textul -serial se oprește brusc la lovitura liberă nereușită (deși
reporterul a încercat să îndulcească lovitura descriind -o într -un ritm lent –
excesiv de amplă și mult peste bară ), reportajul se încheie mult mai frumos.
Folosirea cuvintelor „barcă” și „scufundat” în ultimul paragraf oferă
circularitate textului prin metafora din sfera maritimă, dându -i un caracter
unitar.
Relatări de a doua zi
Astfel de articole de analiză apar de obicei în edițiile ziarelor din ziua următoare
evenimentului. Ele sunt primele relatări făcute în scris despre eveniment, primite de cititorii
care se așteaptă ca acțiunea să fie acoperită în loialitate. C u toate acestea, uneori ziarele decid
sau sunt obligate să prezinte relatări după un anumit timp de la încheierea unui eveniment.
Cotidienele care nu au ediții de duminică aleg deseori să transmită relatările despre meciurile
disputate sâmbăta în edițiile de luni, iar ziarele săptămânale sunt forțate, de cele mai multe
ori, să le publice la câteva zile după eveniment.
Diferențele de fus orar dintre locul în care se desfășoară evenimentul și cel în care
apare ziarul vor decala apariția relatărilor cu aproape 36 de ore față de momentul desfășurării
evenimentului. De exemplu, relatările despre prima zi a unui meci de TEST CRICKET din
Australia vor fi publicate în ziarele din Marea Britanie abia după încheierea celei de -a doua
zile a turneului.
Este posibil ca p ână la apariția acestor relatări cititorul să fi văzut câteva secvențe la
televizor sau să fi citit relatările publicate în alte ziare, pe teletext sau pe internet. Așadar,
relatările transmise târziu trebuie să se raporteze diferit la eveniment și să găse ască
modalitatea prin care să ofere o perspectivă nouă asupra acestuia. Este încă nevoie să
furnizeze informațiile de bază, cum sunt cele legate de rezultat, de jucătorii care au înscris
golurile, precum și de alte momente -cheie din timpul partidei, dar sc opul principal ar trebui
să fie acela de a le oferi cititorilor informații noi, care nu au fost incluse în celelalte relatări.
Toate acestea presupun o analiză mai detaliată, o perspectivă mai profundă asupra
momentelor -cheie sau a celor controversate, asu pra per formanțelor înregistrate de fiecare
jucător în parte, asupra efectelor acciden tărilor în interiorul fiecărei echipe, o analiză a
următoarelor meciuri în lumina a ceea ce s -a întâmplat în timpul partidei relatate sau aproape
un întreg articol în ca re să apară opiniile antrenorilor sau ale jucătorilor exprimate după
încheierea meciului.

Întrucât cunosc foarte bine necesitățile mass -media, mulți antrenori și manageri
acordă interviuri separate după încheierea obișnuitei conferințe de presă de după meci.
Intervievatorii sunt jurnaliștii care scriu astfel de relatări de a doua zi și trebuie să găsească
noi nuclee pe care să -și fundamenteze relatările.
Mai jos prezentăm o relatare de a doua zi despre meciul de fotbal descris anterior.
Partida s -a dispu tat într -o sâmbătă după -amiază, iar relatarea a fost scrisă pentru ediția de luni
dimineață a unui ziar broadsheet național din Marea Britanie și va fi citit la aproape două zile
după eveniment. Faceți o comparație cu reportajul despre același meci, observ ând cu atenție
în ce măsură relatarea de a doua zi vorbește despre momente din timpul jocului și cât spațiu
dedică citatelor, analizelor și dezbaterilor despre punctele obținute în funcție de rezultatele
meciului.

Exemplu
Bolton Wanderers 0 Charlton Athletic 0
Managerii cluburilor de înaltă clasă ca Manchester United și Arsenal privesc pauza
din Premier League din weekendul următor ca pe o dublă binecuvântare. Pe de o parte, sunt
încântați să aibă în echipele lor atât de mulți jucători care merită să reprezinte țările din
care provin. Pe de altă parte, consideră că aceasta aproape că le oferă celor mai buni
jucători ai lor – ale căror salarii considerabile sunt plătite de club – șansa de a fi
accidentați în partide internaționale.
Dar membrii mai puți n norocoși ai Managers’ Union sunt de altă părere. Niciunul
dintre aceste cluburi nu are cum să fie deranjat fără motiv în momentul în care este chemat
să aducă un serviciu națiunii, iar ambii manageri au primit cu brațele deschise pauza de
două săptămâni, luând -o ca pe o perioadă de conva lescență pentru jucători, în speranța că
aceștia își vor lua revanșa pentru toate lipsurile atât de evidente în acest meci.
Poate că nu vor mai fi evenimente în următoarele două săptămâni, dar discuțiile din
cadrul anchet elor de după meci se referă deja la cât de bine ar fi fost, dacă măcar principalii
jucători s -ar fi descurcat cum trebuie.
„Avem un punct pe tabela de marcaj”, doar atât a putut declara managerul echipei
Charlton, Alan Curbishley, despre acest joc, înainte de a merge în sala de conferințe. „Avem
acum o pauză de două săptămâni, în care sperăm să readucem în joc unui sau doi jucători.”
Se referea la Paolo di Canio și Carlton Cole, pe care i -au împrumutat de la un alt
club și ale căror creativitate și simț pen tru goluri au lipsit cu desăvârșire. Charlton avea
puține șanse, iar când le -a avut, Scott Parker și -a distrus propriile speranțe de a revenita
națională în momentul în cane a ratat ușor în confruntarea unu -la-unu cu portarul echipei
Bolton, Jussi Jaaskela inen.
Căpitanul Matt Holland a ratat într -o situație asemănătoare, iar cei de la Charlton
au avut noroc să scape cu un punct în urma unei performanțe fără miză, având nevoie de
cineva care să conducă acțiunea din teren și să -și pună amprenta asupra jocului . „Dacă
Richard Rufus și Gary Rowett reintră în joc, vor face echipa mult mai puternică”, a spus
Curbishley. „Speram că, dacă am înaintat în teren, mijlocașii se vor pune în mișcare, dar,
imediat ce câștigam balonul, îl pasam repede altora.”
Deși dezamăgiț i de rezultatul meciului pe care ar fi trebuit să -l câștige, managerul
echipei Bolton, Sam Allardyce, a avut măcar câteva motive pentru care să fie mulțumit.
Echipa lui nu a mai primit goluri, lucru care se datorează parțial apărătorului central
brazilian, Emerson Thome.
„A avut un debut excelent. Este într -o formă grozavă și nu pare să fi lipsit din prima
ligă Premiership de atâta vreme”, a spus Allardyce.
Marea lui grijă se îndreaptă acum spre celălalt capăt al terenului. Puternicul Jay -Jay
Okocha a lovit transversala, iar pasa de gol a lui Youri Djorkaeff a fost respinsă pe linia

porții, însă Bolton ar mai fi avut ce să demonstreze, prin efortul lor deosebit.
Atacantul Henrik Pedersen a fost schimbat la pauză și, deși cei care l -a înlocuit,
rapidul jucăto r în naționala Greciei, Stelios Giannakopoulos, părea și mai periculos decât
masivul Kevin Davies, portarul iui Charlton, Dean Kiely, bloca orice lovitură pe poartă.
Allardyce își pune acum speranțele în revenirea la forma ce l -a consacrat, după o
pauză de șase luni a compatriotului lui Thome, Mario Jardel, care a obținut de două ori titlul
de golgheter pe când juca la Sporting Lisabona.
Deși a jucat o jumătate de oră în partida disputată la mijlocul săptămânii la
Portsmouth, sâmbătă, Jardel nu se afla nici măcar pe banca de rezerve, iar Allardyce speră
că pauza de două săptămâni îl va ajuta să se reabiliteze complet.
„A luat puțin în greutate stând pe plaja din Rio”, a spus el. Trebuie să -l facem din
nou sprinten și aprig în teren.”
Fiind încă sub influența primei victorii obținute de cei de la Bolton, poate că întreaga
lui echipă trebuie să profite de cele două săptămâni de pauză pentru a lăsa în urmă începutul
jalnic și pentru a relua traseul pe care vor să meargă în continuare.
Discuție
În intro, reporter ul își manifestă deja nerăbdarea cu privire la următorul weekend,
când programul Ligii va include o pauză pentru a le permite multor jucători din principalele
cluburi să joace în echipele naționale în diverse meciuri internaționale. Aceasta determină
lărgirea sferei de interes dincolo de suporterii celor două cluburi implicate, în ceea ce privește
articolul. Majo ritatea cluburilor de această talie sunt afectate de faptul că jucătorii lor sunt
luați la echipele naționale – și, întrucât cluburile mari îi ang ajează pe cei mai buni jucători din
numeroase țări – o mare parte din echipă poate fi implicată. Relatarea pornește de la un
reportaj -serial prezent – tensiunile dintre antrenorii de cluburi și cei de echipe naționale în
legătură cu riscul accidentării uno r jucători foarte bine plătiți în diverse meciuri internaționale
„amicale” – înainte de a se concentra asupra problemelor privind accidentările, cu care se
confruntă cele două echipe participante la acest meci.
Restul relatării aduce în discuție opiniile p reședinților cluburilor respective în legătură
cu problemele cauzate de accidentări, făcând referire la principalii jucători aflați în această
situație. Relatarea despre acțiunea meciului este limitată și apare cu scopul de a ilustra
punctele obținute de p reședinți.

Exercițiu
Apelând la propriile dumneavoastră calități analitice și folosind declarațiile
transmise pe siturile media sau ale cluburilor, scrieți o relatare de a doua zi despre
evenimentul pe care l -ați folosit ca subiect și în realizarea textului -serial și a
reportajului care să fie publicată la 24 de ore după eveniment.
Anchete
Unele evenimente sportive, precum meciurile internaționale sau finalele marilor
competiții, devin atât de importante încât media continuă să le acorde aceeași ate nție prin
spațiile acordate analizelor detaliate din zilele de după relatările transmise inițial. Aceste
analize pot fi centrate pe importanța performanței și a rezultatelor pentru viitorul echipei sau
al sportivului – ori pot fi abordate și alte subiecte, cum ar fi situația sportului la nivel național
sau în întreaga lume.

Exemplu
Victoria Angliei în al doilea meci DE TEST CRICKET din Port of Spain nu numai că le
asigură cea mai bună performanță din Indiile de Vest pentru decenii, ci semna lează o
schimb are a ordinii de până atunci din lumea crichetului.
Anglia a scăpat de fantomele tuturor înfrângerilor cauzate de remarcabilii și ra pizii
aruncători din trecut de pe teritorial Indiei de Vest și au găsit acum doi jucători dintre ai lor
care pot reprezenta viitorul în crichetul internațional.
Astfel, au reușit să -i înșele pe experții care au prezis că această serie de partide va fi
dominată, cum a fost până nu demult în crichetul internațional, de batsmani, în fruntea lor
fiind căpitanul echipei Windies , Brian Lara.
În schimb, Steve Harmison și Simon Jones au lovit 26 de WICKETURI în patru partide,
în timp ce Lara, unul dintre cei mai mari batsmani din lume, a respins aproape 56 de mingi și
a înscris din puține alergări.
În timpul acestui turneu, Harmiso n și Jones au devenit cei mai rapizi parteneri de
crichet ai Angliei de la Darren Gough și Andrew Caddick încoace. Până acum, aceasta era
secțiunea la care jucătorii din Indiile de Vest erau primii în lume timp de câteva decenii.
Vremea lui Michael Holding , a lui Andy Roberts, Joet Garner și Malcolm Marshall a
trecut de mult, iar cea mai nouă generație de alergători din Indiile de Vest nu a răspuns
așteptărilor.
Dar ce se întâmplă în alte părți ale lumii? Jucătorul Australiei, Glenn McGrath, și cel
al Afric ii de Sud, Allan Donald, au ieșit de mult din scenă, iar pakistanezul Shoaib Akhtar,
deși extrem de rapid, este la fel de încăpățânat.

Istoria recentă a demonstrat că alergătorii, mai mult decât alți jucători, sunt cei care
câștigă trofeul în meciurile de TEST CRICKET , iar Anglia, cu Matthew Hoggard din Yorkshire
pe punctul de a -și atinge potențialul maxim, va ajunge să se impună în clasamentul mondial
de BATTING (respingerea mingii). Într -adevăr, dacă se va feri de accidentări, trioul poate
deveni cel mai bun atac de la epoca de aur a lui Fred Truman, Brian Statham și Frank Tyson
încoace.
Singurul loc în care rapiditatea nu este neapărat principala armă împotriva
distrugerii în masă e reprezentat de WICKETUL din subcontinentul indian, așa cum
demonstrează de fiecare dată Muttiah Muralitharan, din Sri Lanka. Dar numai el și celălalt
jucător care a lovit 500 de WICKETURI , Shane Warne, din Australia, sunt, fără îndoială, cu
mult în fața noii generații de bowleri rapizi a Angliei.
Dacă Anglia ar putea găsi doi jucători de talia celor din epoca de aur a crichetului,
Jim Laker, Tony Lock și Johnny Wardle, ar păși cu încredere pe treptele oricărei săli de
crichet din lume.
Discuție
Acest articol utilizează elementul de legătură dat de victoria Angliei, pentru a analiza
condițiile în care se află crichetul de tip bowling în lumea jocului de crichet. Jocul datează de
înainte de mijlocul secolului trecut și așteaptă să vadă ce anume îi rezervă viitorul. Depășește
competiția dintre Indiile de Vest și Anglia, unde își are originea, pentru a cuprinde jucători
din majoritatea principalelor națiuni amatoare de crichet din lume.
Implicare sau neutralitate
Deși se așteaptă, în general, ca reporterii sportivi să se comporte precum ceilalți
jurnaliști și să scrie reportaje im parțiale și obiective, există unele situații în care li se permite

– și chiar li se cere – să nu fie complet neutri. Cititorii ziarelor locale își susțin în mare parte
echipele sau sportivii locali, uneori cu foarte multă fervoare, și se așteaptă ca precon cepțiile
lor să se regăsească în mass -media. Dacă o echipă care provine din aria de distribuție a unui
ziar joacă împotriva unei echipe din altă parte, competiția va fi relatată, în mod normal, din
perspectiva echipei locale. La fel, ziarele naționale vor relata despre evenimentele la care
participă o echipă sau cei „de acasă” dintr -o perspectivă națională. Dar în relatările despre
evenimente locale, în care reporterii nu știu care dintre participanți sunt susținuți de către
cititori, aceștia ar trebui să r ămână pur și simplu imparțiali.
Rezumat
Unul dintre rolurile principale ale jurnaliștilor sportivi este acela de a relata despre
acțiunea din timpul unui eveniment sportiv. Aceasta presupune o gamă largă de activități, de
la recenzii și articole de fond, c are fixează contextul evenimentului respectiv, până la relatări
„în direct”, reportaje și articole analitice scrise după eveniment. Ea presupune capacitatea de
a scrie repede și corect, în așa fel încât să completeze un spațiu strict limitat.

Capitolul 5
Jurnalismul de presă scrisă: știrile sportive și fotografia

Din cuprins
 Cum scriem reportajele
 Cum scriem elementele introductive (intro)
 Regula celor cinci W
 Ce nu trebuie să faceți
 Structura reportajelor
 Stilul scrierii
 Reportajele și completările
 Etica jurnalistică
 Rolul fotografului sportiv

Obiective
 Învățarea principiilor de bază ale redactării reportajelor
 Înțelegerea importanței elementelor de introducere
 Cunoașterea modului în care poate fi structurat un reportaj
 Recunoașterea necesităților stilistice ale reportajului
 Înțelegerea naturii reportajelor -serial și a suplimentelor
 Aprecierea rolului fotografului sportiv

Relatările despre acțiunea din program constituie sursa esențială a paginilor sportive ,
dar dacă nu sunt prea multe acțiuni despre care să se relateze sau dacă știrile semnificative
atrag atenția și dincolo de stadion, este nevoie de alte aptitudini jurnalistice. Pe lângă
calitățile de specialist ale unui reporter sporti v, jurnalistul sportiv trebuie să dea dovadă de
aptitudinile jurnalistici fundamentale – cercetarea și redactarea reportajelor.

Acțiunea din afara terenului este aproape la fel de importantă precum cea de pe teren,
existând întotdeauna un șir constant de reportaje care așteaptă să acapareze atenția
jurnalistului sportiv. Este vorba despre transferul jucătorilor de la un club la altul, despre
angajarea și concedierea antrenorilor, semnarea contractelor de sponsorizare, despre
comportamentul din afara teren ului (sau problemele de comportament) al jucătorilor și al
fanilor, despre modificările unor regulamente sportive, despre dificultățile financiare cu care
se confruntă uneori cluburile și organismele aflate la conducerea lor, despre testele de dopaj,
precu m și despre activitățile zilnice ale sportivilor care au devenit, pe bună dreptate,
personalități și celebrități. Acoperirea acestor știri necesită același simț pentru știri și aceeași
tenacitate precum cele de care are nevoie orice alt reporter al unui zi ar ori al unui post de
radio sau televiziune.
Cum scriem reportajele
Reportajul este elementul fundamental al tuturor categoriilor de jurnalism. El merge
pe o structură simplă, iar oricine poate scrie un bun reportaj poate comunica orice, fără nicio
proble mă. Merită să depuneți efortul de a învăța cum să -l redactați bine.

Secretul scrierii unui bun reportaj stă în capacitatea de a condensa esența acestuia în
elementele introductive – într-o singură propoziție sau într -un paragraf scurt. Puteți adăuga
informații suplimentare, în ordinea importanței lor. Esențialul unui reportaj bine scris constă
în faptul că, în orice punct ar fi oprită lectura, materialul citit capătă un înțeles deplin.
Două sunt motivele pentru care reportajele sunt scrise într -o asem enea manieră.
Primul constă în faptul că le permite cititorilor să selecteze exact cât își doresc (mai mult sau
mai puțin) din reportaj, înainte de a trece la următorul. Al doilea motiv este mult mai practic:
dacă spațiul e restrâns, editorul de desk poate tăia reportajul în orice punct, de la început până
la capăt, fără să fie nevoit să -l rescrie, știind că textul va fi înțeles de către cititor. Din acest
motiv, reporterii trebuie să învețe să -și stăpânească mândria. Cei care scriu reportaje
sportive ar tr ebui să se aștepte ca textele lor să fie tăiate de editorii de desk, așa încât ar
trebui să le scrie astfel încât să poată fi tăiate cu ușurință.
La început, multor studenți li se pare dificil să scrie un simplu reportaj. Aceasta se
datorează faptului că s tructura reportajului este, în mare parte, opusă modului în care au fost
învățați să scrie. Un eseu pentru școală sau pentru universitate începe de obicei cu o
propoziție în legătură cu ceea ce urmărește, continuând apoi să ofere o serie de fapte care să
susțină un anumit argument, și se încheie cu o concluzie. Spre deosebire de eseu, reportajul
începe cu o concluzie – o declarație despre lucrurile esențiale pe care cititorul are nevoie să le
cunoască. Continuă apoi să furnizeze informații suplimentare pent ru a justifica și explica tot
ce s-a spus deja în primele paragrafe.
Cum scriem elementele introductive (intro)
Partea intro sau primele paragrafe reprezintă esențialul unui reportaj bine realizat. Ar
trebui să condenseze știrea la elementele ei de bază și să-l deter mine pe cititor să -și dorească
să afle mai mult. Nu este un lucru atât de ușor precum pare, iar pe mulți practica îi ajută să
dobândească această capacitate.
Cea mai simplă modalitate de a înțelege cum ar trebui scrisă o introducere este să vă
imaginați că îi relatați știrea unui prieten. în momentul în care avem vești importante, este
normal să dezvăluim mai întâi punctele principale: „Știai că Nasser Hussain a demisionat din
funcția de căpitan al echipei de crichet a Angliei? Îi va lua locul M ichael Vaughan”.
Cu mici modificări, această știre ar putea fi folosită ca introducere la un reportaj de a
doua zi a ziarului:

Nasser Hussain a demisionat ieri din funcția de căpitan ai echipei de crichet a Angliei. Michael
Vaughan îi va lua locul pentru a doua competiție de TEST CRICKET

Aceste propoziții scurte conțin tot ce trebuie să știm pentru a înțelege esența
reportajului. Faptele suplimentare vor arunca o perspectivă asupra a ceea ce s -a întâmplat și
vor explica motivele care se ascund îndărătul l or , dar, chiar dacă nu vom citi în continuare,
vom înțelege totuși punctele principale.
Regula celor cinci W
O modalitate mai sistematică de a obține același lucru este să răspundeți la
următoarele întrebări, numite uneori și cele cinci W -uri:
 Who? (Cine? );
 What? (Ce?);
 When? (Când?);

 Where? (Unde?);
 Why? (De ce?).
Răspunzând la aceste întrebări – și la întrebarea suplimentară cum? –, putem corela
toate informațiile de care avem nevoie pentru a înțelege un reportaj, deși nu este întotdeauna
necesar să răspundem la toate acestea în introducere. Exemplul anterior conține răspunsul la
primele trei întrebări încă de la prima propoziție. Nasser Hussain (cine?) a demisionat ieri
(când?) din funcția de căpitan al echipei de crichet a Angliei (ce?). A doua propoziție
răspunde acelorași întrebări raportate la cel care îl înlocuiește. Michael Vaughan (cine ?) îi va
lua locul (ce?) pentru a doua competiție de Test cricket, care va începe joi (când?).
Având deja partea introductivă, miezul reportajului poate fi detaliat apoi în al doilea
paragraf, care, în cazul de față, ar putea suna în felul următor:

Hussain l-a anunțat pe antrenorul echipei engleze, Keith Fietcher, în legătură cu
decizia sa, imediat după ce echipa lui a făcut egal cu Africa de Sud în prima partidă de Test
cricket de la Edgbaston. „Nu am fost tocmai căpitanul de care Anglia avea nevoie sau ce l pe
care și -l dorea”, a spus el.

Acest paragraf răspunde celorlalte trei întrebări la care nu s -a răspuns în introducere.
Hussain l -a anunțat pe antrenor (cum ?) la Edgbaston (unde ?) pentru că nu era încă hotărât (de
ce?). Dacă un reportaj este pe punctul de a apărea, aspectele legate de răspunsul la întrebarea
de ce? pot fi omise, deoarece ele trebuie analizate și necesită informații pe care reporterul nu
le are încă la dispoziție. Suplimentele (vezi infra ) se vor concentra adesea pe răspunsul la
întrebar ea de ce s-a întâmplat un anumit lucru.
Introducerile trebuie să conțină întotdeauna punctul central al reportajului – în cazul
de față, informația că Nasser Hussain a demisionat. Nu încercați să ajungeți la acest punct
central dând explicații. De exemplu: După ce Anglia a luptat ieri să facă egal cu Africa de
Sud în prima partidă de Test cricket de la Edgbaston, căpitanul Nasser Hussain și -a înaintat
demisia ; această abordare nu face decât să întârzie reacția pe care o trezește reportajul și
conferă introd ucerii un caracter confuz. Toate explicațiile și descrierile ar trebui păstrate
pentru momentul în care cititorul a fost captat de efectul principal al reportajului.
Pentru majoritatea reportajelor sportive, aceasta înseamnă că introducerea se va
concentra asupra oamenilor: un fundaș transferat, un antrenor demis, un jocheu suspendat, un
atlet descoperit pozitiv la testul de dopaj.
Ce nu trebuie să faceți
Nu începeți introducerile cu întrebări sau cu citate. Cititorii doresc să li se spună ce s –
a întâmplat, nu să fie interogați. Într -un reportaj, citatele încetinesc procesul de înțelegere a
momentelor principale.
Aveți grijă și la momentul în care menționați când anume a avut loc evenimentul.
Puteți folosi cuvântul „ieri” într -o ediție matinală, întrucât cititorii știu că știrile sunt de ieri.
Dar puține sunt ziarele de seară ce folosesc acest cuvânt – chiar dacă multe dintre
evenimentele despre care vorbesc s -au petrecut în ziua precedentă –, pentru că atrage atenția
asupra faptului că știrea s -a petrecut cu 24 de ore în urmă și o privează de noutatea pentru
care luptă reportajele. La fel, un săptămânal publicat într -o zi de vineri va încerca să evite
menționarea faptului că evenimentul relatat s -a petrecut luni. Una dintre posibilitățile de a
face acest lucru și de a reda caracterul de noutate unui reportaj este să găsiți o modalitate de a
include în intro cuvântul astăzi:

Michael Vaughan, deschizătorul echipei Angliei, încearcă astăzi să se împace cu
noile sale responsabilități în calitate de căpitan de echipă, după demisia surprinzătoare a lui
Nasser Hussain de la sfârșitul primului meci de TEST CRICKET , disputat cu Africa de Sud.

Structura reportajului
Având deja din intro rezumatul punctelor principale ale reportajului, cititorul ar trebui
să primească apoi detalii în ordinea importanței lor. În acest caz, Nasser Hussain este
personajul -cheie, iar demisia lui și motivele care au dus la aceasta ar trebui dezvo ltate acum.

Exemplu
Deși batsmanul din Essex, în vârstă de 35 de ani, și -a încheiat cei patru ani de
domnie în calitate de căpitan al echipei Angliei în campionatele internaționale (Test cricket),
ei intenționează să continue să joace pentru țara lui sub condu cerea lui Michael Vaughan.
El a declarat: „Să fii căpitanul echipei Angliei e un lucru pe care trebuie să -l faci
sută la sută și există numeroase momente în care trebuie să faci multe eforturi pentru echipă.
Un conducător obosit este ultimul lucru pe care și l -ar dori.”

Al doilea personaj important este cel care vine în locul căpitanului, și anume Michael
Vaughan. Acum trebuie să aflăm care a fost reacția lui și, pentru binele cititorilor cu puține
cunoștințe în materie de crichet, poate aflăm câte c eva despre el.

Exemplu
Mantia a fost aruncată pe umerii lui Michael Vaughan, de 28 de ani, care a mai fost
căpitan în locul lui Hussain, în versiunea One day cricket.
Batsmanul din Yorkshire, care a deschis meciul și care a mai condus echipa Angliei,
în one-day, în două serii victorioase, spunea:
„Va fi destul de greu din punct de vedere psihic și mult mai obositor, dar mă simt
pregătit să încep munca.”
„Nasser a fost timp de patru ani pe primul loc și sunt foarte mulțumit că mi -a
încredințat echipa lui”.

În condițiile unui spațiu limitat, reportajul s -ar putea încheia aici, dar, întrucât
succesul echipelor naționale este important pentru cititori, un ziar britanic ar dori să -l
continue până în cele mai mici detalii. Așadar, sfera articolului va fi extinsă pentru a cuprinde
reacțiile altor personaje -cheie din crichetul englezesc, cum ar fi antrenorul echipei naționale
și președintele comi tetului de selecționare, dar și concurenții, precum căpitanul echipei
Africii de Sud, care s -a grăbit să demisioneze. Co ntextele pentru cele două personaje -cheie
trebuie explicate, iar jurnaliștii ar mai putea cere părerile analiștilor de bază în legătură cu
acele calități ale lui Hussain care l -au impus în poziția de căpitan și cu viitorul echipei din
momentul în care va f i preluată de către Vaughan. Restul reportajului poate continua în felul
următor:

Exemplu
David Graveney, președintele selecționerilor englezi, a declarat că decizia lui
Hussain de a rămâne în continuare în echipă îi poate fi de ajutor lui Vaughan.
„Micha el Atherton îl considera pe Graham Gooch de mare ajutor pentru că avea cui
să ceară sfatul, iar Alec Stewart se baza, la rândul său, pe Michael.
Dar cel mai important este să i se ofere noului căpitan posibilitatea de a proceda așa

cum dorește. Trebuie să fie lăsat să ia propriile decizii.”
David Byas, căpitanul lui Vaughan de la Yorkshire, spunea: „Va face față presiunilor
pe care le implică funcția la fel de bine ca oricine altcineva. Va savura această provocare.
Este important să -și poată continua evoluț ia. Dacă va scădea ca performanță,
oamenii vor pune acest lucru pe seama presiunilor exercitate de funcția de căpitan pe care o
deține.”
Hussain a debutat în Test cricket la campionatele internaționale din 1990 și a devenit
căpitanul echipei engleze în 1999. Sub conducerea lui, Anglia a depășit statutul de echipă
slabă, ajungând una dintre cele mai puternice echipe din lume. Englezii au câștigat 17
campionate și au pierdut 15 dintr -un total de 45 de campionate în care le -a fost căpitan.
Dar grava înfrâng ere din seriile turneului Ashes din Australia, disputat iarna trecută,
precum și prestația jalnică din timpul Campionatului Mondial au generat discuții cu privire
la viitorul echipei.
Vaughan, considerat de mulți drept cel mai bun batsman al Angliei, a îns cris 156 de
puncte în First Test, apreciind prestația sa drept cea mai bună performanță a secolului. A
urcat în fruntea clasamentului pentru batting anul trecut, iar după Campionatul Mondial a
preluat funcția de căpitan la one-day.
Sub conducerea lui, Angl ia a câștigat Natwest Challenge împotriva Pakistanului și
Natwest Series, împotriva Africii de Sud și Zimbabwe.

Cum intercalăm detaliile
Un reportaj important va fi fundamentat pe o gamă largă de surse și va cuprinde multe
detalii generale, precum și anal ize. Elementele trebuie structurate în mod logic, astfel încât
totul să curgă ușor. Pentru a evita trunchierea reportajului cu elemente de context, ar trebui să
le intercalați pe parcursul știrii, acolo unde este posibil.

Exemplu
Batsmanul deschizător din Yorkshire, care a mai condus deja echipa Angliei, în one-
day, în două serii victorioase, spunea: „Va fi destul de greu din punct de vedere psihic și
mult mai obositor, dar mă simt pregătit să încep munca.”

Această frază oferă foarte multe elemente de con text (Vaughan joacă pentru
Yorkshire, este batsman la deschidere și e deja căpitan al naționalei de one-day cricket) care
trebuie cunoscute de către cititori pentru a înțelege reportajul în totalitate. Este folosită subtil
(ca un alt mod de a face referire la Vaughan), pentru a introduce un citat proaspăt, în așa fel
încât cititorii ce cunosc contextul în care se află Vaughan să nu aibă senzația că li se oferă
foarte multe informații pe care le cunosc deja.
Această intercalare a informațiilor din context în structura reportajului nu lasă
impresia unei atitudini de superioritate față de cititor. Deseori, mai ales în cazul reportajelor
sportive, este dificil de apreciat volumul de cunoștințe pe care cititorii le au deja. Suporterii
împătimiți ai crichetului șt iu deja multe detalii de context din acest reportaj, dar este posibil
ca mulți cititori să nu le cunoască. Strecurând astfel aceste detalii în reportaj, puteți ascunde
faptul că multor cititori li se oferă foarte multe detalii de context, care nu le sunt n ecesare.
Totodată, înseamnă că, deși reportajul are o structură rigidă, aceasta nu este sesizată de către
cititor, care abia observă curgerea ușoară a textului. Structura unui reportaj devine evidentă
dacă este scrisă ambiguu.

Stilul scrierii
Studenții ca re sunt obișnuiți să scrie eseuri întâmpină dificultăți în momentul în care li
se cere să scrie pentru prima dată reportaje. Acestea presupun, în mod normal, o anumită
lungime, un stil specific și posibilitatea ca textul să prezinte opiniile celui care scr ie. Eseurile
pot fi lungi și pot conține opinii: reportajele trebuie scrise cât se poate de concis, iar autorii
lor trebuie să -și păstreze opiniile pentru ei înșiși.
Un eseu de 1500 de cuvinte îi permite celui care scrie să dezvolte subiectul, chiar să -l
înflorească, dar un reportaj de 150 de cuvinte nu permite acest lucru. Reportajele ar trebui
scrise concentrat, lăsând deoparte cuvintele superflue, înfloriturile stilistice și informațiile
inutile. Fiecare cuvânt trebuie să -și merite locul în text.
Prin el iminarea cuvintelor inutile, reportajul poate primi mai multe informații
condensate sau pe pagină pot fi înghesuite mai multe reportaje. Un jurnalist trebuie să -și
revadă mereu prima repriză a reportajului, pentru a verifica dacă textul poate fi restrâns.
Aproape întotdeauna este posibil. Multe expresii comune pot fi reduse la un singur cuvânt –
de exemplu, cu scopul de a (pentru), în preajma (aproape), în ciuda faptului că (deși), având
în vedere faptul că (deoarece). Evitați tautologia, cum ar fi „cel mai rapid dintotdeauna” și
„rezultat final”, dar și cuvintele descriptive, fără sens, de tipul „aproape impresionant” și
,,foarte puternic”. Înlăturarea cuvintelor superflue poate economisi foarte mult spațiu în
cadrul unui reportaj.

Exercițiu
Rescrieți următorul articol reducând numărul de cuvinte la jumătate, dar fără să omiteți
vreo informație din cele pe care le conține.
S-au stabilit cele două echipe care se vor întâlni pentru a participa la cea de -a XXXVIll -a
ediție a cupei Super Bowl care se va țin e în Houston, Texas, pe 1 februarie. Ele sunt New
England Patriots și Carolina Panthers.
Patriots au ajuns acolo învingându -i pe Indianapolis Colts cu 24 -14 în play -off-urile AFC, în
timp ce Panthers și -au consolidat poziția în Super Bowl învingându -i pe P hiladelphia Eagles
cu nu mai puțin de 14 puncte la 3 în play -off-urile NFC.
Având în vedere faptul că New England Patriots au intrat în Super Bowl abia cu doi ani în
urmă, apariția lor pentru a doua oară în trei ani nu ar trebui să surprindă pe nimeni.
Pe de altă parte, nimeni nu se aștepta ca echipa Carolina Panthers să ajungă atât de
departe, ținând cont de faptul că, numai cu doi ani în urmă, ei au pierdut 15 meciuri
consecutiv. Totuși, adversarii lor, Philadelphia Eagles, au fost învinși în play -off-
urile din ultimele două sezoane și se așteaptă să fie la fel de norocoși și pentru a
treia oară.

Variantă de răspuns
New England Patriots vor întâlni Carolina Panthers la Houston, pe 1 februarie, în
cea de -a XXXVIII -a ediție a cupei Super Bowl.
Patrioții, care au intrat și ei în competiția pentru Super Bowl cu doi ani în urmă, i -au
bătut pe Indianapolis Colts cu 24 -14 în play -off-ul AFC, în timp ce Panterele au uimit
publicul, învingând Philadelphia Eagles cu 14 -3 în play -off-ul NFC.
În ultimele două sezoa ne, Panterele au pierdut 15 meciuri consecutiv, în timp ce
Vulturii se aflau în play -off-ul pentru al treilea an consecutiv.

Primul reportaj conține 193 de cuvinte, al doilea, numai 91. Cu toate acestea, al doilea
text cuprinde toate informațiile și este mai ușor de citit. Spațiul economisit îi permite
autorului să dezvolte reportajul sau redactorului sportiv să includă un alt reportaj pe pagina

respectivă.
Pentru a simplifica reportajul
Structura gramaticală a reportajului ar trebui să fie simplă și organizată. Evitați
propozițiile complexe, cu subordonate. Propozițiile trebuie să fie scurte și directe. Este
indicat să conțină cel mult 30 de cuvinte, iar paragrafele nu ar trebui să fie mai lungi de două
propoziții. Paragrafele mai lungi par plicti sitoare, descurajante și greu de citit atunci când
sunt așezate în coloane pe o pagină de ziar (vezi capitolul 1). Încercați să evitați utilizarea
clișeelor și a eufemismelor, iar dacă întâlniți în text un asemenea element, căutați o altă
variantă. Oamenii nu „trec în lumea de dincolo”, ci mor; echipele nu „obțin un rezultat
pozitiv”, ci câștigă.
În timp ce evitați eufemismele, aveți grijă ca tonul reportajului să cores pundă
subiectului ales. Umorul poate fi un instrument util în redactarea anumitor reportaje , dar
trebuie evitat dacă ar cauza suferință sau ar ofensa pe cineva.
Poate fi greu de observat ce anume ar putea cauza suferință sau ar ofensa cititorii în
momentul în care relatați un eveniment tragic, cum ar fi o catastrofă petrecută pe stadion sau
un accident fatal al unuia dintre participanții la o competiție sportivă. Gândiți -vă mereu că
este posibil ca rudele sau prietenii celor accidentați să vă citească reportajul. Scrieți în
continuare despre punctele relevante, fără să intrați în detalii neplăcut e și inutile (chiar dacă
acestea pot demonstra cât de bine v -ați făcut datoria), evitați elementele de senzație și
rezistați tentației de a arunca vina în stânga și în dreapta sau de a vă grăbi să judecați o
situație.
Evitați utilizarea elementelor de jarg on. Găsiți o modalitate de a spune același lucru
într-un limbaj curat. Nu folosiți acronime fără a oferi explicații în legătură cu sensul lor
(TCM – Terenul de Crichet din Melbourne ; CIO – Comitetul Internațional Olimpic) decât în
cazul în care sunteți sig uri că vor fi înțelese de cititori.
În unele situații, poate fi necesar să dezvoltați denumirile oficiale ale organizațiilor
sau competițiilor sportive, mai ales când unele sporturi britanice sunt acoperite de mass –
media altor popoare. Britanicii au invent at sau au codificat multe dintre principalele sporturi
din lume și, la fel cum Marea Britanie nu își trece numele pe timbre deoarece a fost prima
țară care a introdus un sistem poștal modern, multe dintre organismele aflate la condu cerea
sporturilor brita nice și unele competiții sportive naționale (dar și mondiale) nu cuprind în
denumirile lor cuvintele „britanic” sau „englez”. Organismul care conduce fotbalul din
Anglia se numește pur și simplu The Football Association. „Principala” competiție din cadrul
golfului britanic se numește, în mod oficial, The Open, iar în sfera tenisului sunt The
Championships. Aceasta din urmă este cunoscută în lume drept Wimbledon, dar audiențele
care nu sunt de origine britanică trebuie să știe dacă vă referiți la Asociația d e Fotbal
(Englezesc) sau la Openul britanic.

Exercițiu
Rescrieți reportajul următor în așa fel încât să -l faceți mai simplu și mai ușor de
citit. Eliminați clișeele, eufemismele și elementele de jargon și explicați acronimele
care apar. Ștergeți orice părere sau prejudecată a autorului și asigurați -vă că nimic
din tonul reportajului sau din ceea ce conține textul nu -i ofensează sau supără pe
cititori.
F1 pare să revendice astăzi o nouă victimă, deoarece legendarul Jim Smith, cel mai
tânăr pilot care a c âștigat vreodată un GP și care, după părerile multora, era
destinat să devină campion mondial, este pe moarte, într -un pat de spital.
Demonul vitezei australian și -a întâlnit propriul Waterloo când, aflat abia în a

doua cursă din Marea Britanie și în condi ții meteorologice rar întâlnite în Down
Under, a ieșit în decor la Loamshire și, în timp ce mulțimea privea mută de spaimă,
a lovit puternic parapetele, rănindu -se îngrozitor.
Inițial, se vehicula că australianul de numai 23 de ani, logodit cu Sonja Green, o
cântăreață renumită de muzică pop, care privea îngrozită din tribună, ar fi trecut
pe loc în lumea de dincolo.
A fost dus repede la LGH cu un elicopter, iar suporterii se temeau că va fi găsit
DOA, dau au răsuflat ușurați când au aflat din declarația me dicilor că pilotul se
afla la ITU din cauza craniului aplatizat și a fracturilor de tibie și scapulă.
Era evident că două motive au demonstrat această fatalitate de la început, primul
fiind faptul că Bob Black, încercând o manevră de depășire demnă de un ș ofer
amator ieșit la plimbare cu mașina pe o vreme ploioasă, i -a smuls roata din spate;
al doilea motiv se referă la faptul că organele de control ar fi trebuit să se asigure
că traseul îndeplinește condițiile pentru raliu, iar nivelul inacceptabil al scur gerilor
de ulei de pe pistă a contribuit, fără îndoială, la alunecarea ce i -a fost aproape
fatală.
Experții HSE au demarat o anchetă amănunțită.
Discuție
Multe paragrafe au o structură prea complicată, cu multe subordonate care întrerup
curgerea textului și îl fac mai greu de înțeles. Ele ar trebui să fie fragmentate în propoziții mai
scurte, iar informația mai puțin importantă să fie folosită treptat, pe parcursul textului.
Presupunerile autorului în legătură cu soarta probabilă a pilotului și toate cauz ele care
au dus la producerea accidentului reprezintă opinii, și nu informații. Ele nu își au locul într -un
reportaj (deși ar putea fi incluse aici părerile medicilor sau ale celor care se ocupă de pistă,
dacă sunt atribuite în mod corect).
Speculațiile zi aristului, potrivit cărora pilotul va muri, nu sunt susținute de niciuna
dintre părerile medicilor și vor provoca suferință rudelor și prietenilor victimei. În momentele
în care gravitatea rănilor pune viața în pericol, este mai bine să descrieți victimele luptând
pentru viața lor.
Inițialele și acronimele, precum FI și HSE, ar trebui explicate, măcar atunci când sunt
utilizate pentru prima dată, la fel ca abrevierile GP și DOA. Nu toți cititorii știu ce înseamnă
ele.
Cuvântul „legendar” este utilizat greși t – legenda este o poveste tradițională, de
obicei, imaginară.
Expresiile argotice, cum ar fi „demonul vitezei” și „Down Under”, precum și clișeele
de genul „și -a întâlnit propriul Waterloo” și „mută de spaimă” ar trebui evitate, mai ales în
reportajele cu subiecte atât de grave ca acesta.
Descrierile de tipul „privea îngrozită” (cum altfel ar putea vedea accidentul logodnica
lui?) și „îngrozitor” sunt elemente de senzație a căror prezență nu este necesară, iar
„cântăreață de muzică pop”, precum și aluzia l a șoferii amatori sunt mult prea superficiale
pentru a fi folosite într -un asemenea reportaj.
„A trecut în lumea de dincolo” este un eufemism, iar craniu, tibie și scapulă sunt
termeni medicali care ar trebui înlocuiți prin termeni uzuali. Nu este nevoie să se menționeze
că ancheta va fi amănunțită: nimeni nu se așteaptă să fie superficială.

Variantă de răspuns
Pilotul de Formula 1 Jim Smith se zbate astăzi între viață și moarte, după ce mașina lui a ieșit de
pe traseul din Loamshire și s -a izbit de parapete.

A fost dus la Spitalul General din Loamshire cu un elicopter, unde se află acum în terapie
intensivă, suferind de o fractură craniană, de o fractură la nivelul picior ului și al osului
umărului.
Australianul participa la cea de -a doua cursă în Marea Britanie când, pe o vreme ploioasă, a
ieșit de pe pistă. Logodnica lui, cântăreața de muzică pop Sonja Green, urmărea scena din
tribune.
Accidentul s -a petrecut în momentul în care un alt pilot, Bob Black, a încercat să
execute o depășire și se pare că a intrat în coliziune cu roata din spate a lui Smith.
Departamentul pentru Sănătate și Siguranță face investigații. Smith (23 de ani) este
cel mai tânăr pilot câștigător al unu i Grand Prix și era considerat un viitor
campion mondial.

Nu vă îndepărtați de la subiect
Opiniile nu au ce căuta într -un reportaj. Scrieți despre fapte și lăsați -i pe cititori să
tragă concluziile. În momentul în care scrie un reportaj, reporterul ar trebui să se ghideze
mereu după principiile de acuratețe, obiectivitate, neutralitate, echilibru și egalitate,
asigurându -se că în orice punct al textului, faptele se diferențiază clar de opinii. Singura
excepție de la regulă este permisă atunci când scrie ți pentru un ziar local despre subiecte care
vizează echipa sau jucătorii locali ori pentru o publicație națională, despre interesele țării în
materie de sport. În astfel de cazuri, cunoașteți interesele cititorilor ziarului dumneavoastră și
puteți scrie t extul din punctul lor de vedere. Dar, indiferent de publicația pentru care este scris
un reportaj, acuratețea, egalitatea și delimitarea faptelor de opinii rămân inviolabile.
Informația pe care se fundamentează un reportaj (sau orice alt text din jurnalism )
trebuie verificată cu atenție. Nu este suficient să fiți „foarte siguri” că tot ceea ce spuneți este
corect. Jurnaliștii au față de audiență datoria de a se asigura că informația lor este corectă. De
asemenea, față de ei înșiși și față de organizațiile p entru care lucrează, au datoria de a se
asigura că reportajele lor nu vor atrage acționări în justiție. Aparentele inexactități banale pot
transforma un reportaj într -un instrument defăimător, iar micile greșeli pot avea consecințe
costisitoare.
Faptele conținute într -un reportaj trebuie verificate mereu de surse de încredere.
Niciodată să nu vă fundamentați reportajul pe o mărturie aflată din auzite sau pe zvonuri – și,
oricât de bun vi s -ar părea, nu -i dați drumul până ce nu l -ați verificat. Des eori, reportajele
senzaționale par să fie inexacte. Chiar și greșelile nesemnificative vă pot pune în situații
ridicole. Dacă dumneavoastră „credeți” că un sportiv este ceh și se dovedește a fi slovac, nu
veți fi dat în judecată. Dar suporterii clubului la care joacă slovacul vor ști că ați greșit și vor
începe să vă pună la îndoială corectitudinea în tot ceea ce spuneți. Este mult mai sigur să
verificați naționalitatea jucătorului. Regula de aur pe care trebuie să o urmați mereu este:
Dacă aveți dubii, mai bine renunțați (If in doubt, leave it out).
La fel, nu faceți niciodată presupuneri fără a verifica dacă datele sunt corecte,
indiferent cât de clare vă pot părea. De exemplu, dacă un jucător de crichet, cunoscut pentru o
adevărată istorie a problemelor d e căsnicie, se retrage dintr -un turneu de peste mări „din
motive familiale”, este tentant să presupuneți că mariajul lui se află din nou în impas. Totuși,
poate fi vorba de un părinte sau un copil grav bolnav. Ar fi extrem de insensibil și rușinos
dacă v -ați grăbi să trageți astfel de concluzii. Țineți minte: Să nu presupuneți niciodată.7

7 În original: Never assume – it makes an ASS out of U and ME(n.tr.).

Reportajele -serial și completările
Unele reportaje sunt autosuficiente. Odată ce le -am citit, nu mai simțim nevoia de a ști
mai mult. Dar multe dintre reportajele în premi eră nu sunt decât niște puncte de plecare.
Odată cu trecerea timpului, reportajul se va dezvolta sau va avea consecințe care vor duce la
reportaje -supliment. Asemenea reportaje se împart în două categorii – Reportaje -serial și
completări. Un reportaj -seria l se dezvoltă odată cu trecerea timpului. Poate începe cu un
anunț efectuat de o agenție care face teste de dopaj, în care se spune că un atlet a picat testul,
iar din acel moment reportajul poate „continua” săptămâni întregi. Anunțul va fi urmat de o
declarație din partea atletului, care își recunoaște sau nu vina. Imediat ce clubul sportivului
sau organul de conducere a avut timp să analizeze știrea, vor da o declarație în care vor
menționa dacă acesta va fi sau nu suspendat. Organismul aflat la conducere va anunța
momentul în care comitetul de disciplină se va întruni pentru audierea cazului. Alți colegi
sportivi se vor implica în dezbatere, oferind un sprijin sau criticând. Vor avea loc audieri, se
va anunța și decizia luată, dar va fi impusă și o pedeap să. Se vor realiza dezbateri publice cu
privire la corectitudinea deciziei sau pedeapsa potrivită, dar și la efectele pe care acest
eveniment le are asupra sportului în general. Sportivul poate contesta decizia sau pedeapsa
primită. Dacă este un sportiv de talie internațională, consecințele pot afecta echipa națională.
Recursul va fi făcut public. În urma acestui caz, conducerile organismelor naționale și
internaționale pot modifica regulamentele cu privire la droguri și testele de dopaj. Un reportaj
care a început cu un simplu anunț poate continua deseori săptămâni sau chiar ani întregi.
Completările au tendința de a fi mai restrânse în ceea ce își propun, oferind informații
generale sau urmărind consecințele unui reportaj inițial. De exemplu, dacă un jucăt or se
transferă de la un club la altul, o completare se poate concentra asupra modului în care clubul
din care făcea parte inițial dorește să -l înlocuiască și dacă acesta va hotărî să cheltuiască din
suma obținută prin transfer în acest scop. Mai poate fi direcționată asupra a ceea ce se
așteaptă de la jucător ca membru al noului club și asupra consecințelor prezenței lui pentru
fiecare dintre noii colegi.
Încercarea de a găsi o completare a unui reportaj poate fi o metodă utilă de a scrie
atunci când nu su nt prea multe știri de transmis. Știrile multor ziare de duminică pot cuprinde
în mare parte completări ale știrilor transmise în timpul săptămânii respective.
Etica jurnalistică
Din când în când, culegerea informațiilor pentru cineva anume și scrierea uno r
reportaje sportive ridică inevitabil întrebări în legătură cu etica jurnalistică. Unui ziarist i se
permite foarte rar, dacă se întâmplă vreodată așa ceva, să apeleze la minciuni ori la
înșelăciuni pentru a -și putea continua reportajul sau să -și înregist reze intervievații pe casetă
audio sau video fără știrea acestora. (S -au făcut excepții când erau investigate fapte grave, dar
numai după ce directorii principali de știri au analizat situația în detaliu, iar jurnalistul i -a
consultat în această privință.)
Intimitate
Este mai dificil să dezbatem subiectele legate de intimitate. Sportivii se află în vizorul
publicului pentru că sunt premiați deseori pentru aptitudinile lor, mulți dintre ei primind statut
de celebritate datorită mass -media. Interesul publicul ui față de ei este, așadar, mult mai mare
decât față de un cetățean obișnuit. Bineînțeles, asta nu înseamnă că ei nu ar avea dreptul la
intimitate, însă activitățile lor sunt urmărite mai îndeaproape. Indiscrețiile legate de băutură,
droguri, sex sau activ ități ilegale, care ar putea trece neobservate în cazul altor persoane

obișnuite, pot deveni subiecte mari, deoarece organizațiile media concurează între ele pentru
a obține noi dezvăluiri. Se discută mult pe baza ideii că subiectele „de scandal” de acest tip se
află în atenția publicului pentru că personajele sunt modele, mai ales pentru tineri. Totuși,
linia care delimitează dreptul la intimitate de dreptul publicului de a cunoaște este foarte
subțire, numeroase discuții legate de etica jurnalistică refer indu-se la punctul în care ea ar
trebui trasată. Dezbaterea devine mai aprinsă când e vorba despre subiecte legate de viața
sexuală, încercând să răspundă la întrebarea dacă media ar trebui să plătească pentru aceste
dezvăluiri de alcov ale celebrităților din domeniul sportului. Oare simplul fapt că o persoană
dorește să dezvăluie detalii intime despre o relație acordă mass -mediei dreptul de a invada
intimitatea celeilalte persoane?
În vizorul legii
Indiscrețiile unor personalități sportive le pot aduce în fața justiției. Într -un fel, acest
lucru face ca munca jurnalistului să fie mai ușoară. Audierile sunt evenimente publice despre
care media are dreptul să relateze. Într -adevăr, implicarea media este protejată în ideea că
trebuie să se facă dreptate, dar ș i că acest lucru trebuie să se vadă. Totuși, setea de cunoaștere
a publicului în ceea ce privește celebritățile nu ar trebui să -i tenteze pe jurnaliști să -și
depășească drepturile și responsabilitățile pe care le au în raport cu procedurile curții de apel.
Ei trebuie să aleagă atent subiectele pe care le vor publica înaintea oricărui proces, căci altfel
se pot trezi că ajung în vizorul legii.
În Anglia și în câteva alte țări, după ce o persoană a fost acuzată de ceva, există o
serie de restricții impuse mas s-media în legătură cu ceea ce poate fi transmis înainte de
apariția la tribunal. De exemplu, cazul fotbaliștilor de la Leeds United, Jonathan Woodgate și
Lee Bowyer, implicați într -un accident în apropierea unui club de noapte, a fost suspendat de
către j udecător și s -a impus rejudecarea lui în urma unui articol apărut într -un ziar național.
Citate
Citatele directe nu ar trebui nicicum să fie modificate, cu excepția cazurilor în care
este nevoie să fie mai explicite sau să corecteze o greșeală evidentă a p ersoanei citate. Nu ar
trebui să fie redactate sau comprimate decât cu o aprobare clară și numai în condițiile în care
sensul rămâne același.
Embargouri
Un embargo trebuie respectat întotdeauna, excepție făcând cazurile în care a fost
impus cu scopul clar de a întârzia publicarea unui subiect de interes general care, în caz
contrar, ar fi apărut în media mai devreme. Organizațiile obișnuiesc (și este perfect legal) să
impună embargouri jurnaliștilor cu mult înainte de momentul în care respectiva informație ar
fi fost comunicată publicului. Astfel, mass -media au ocazia de a -și pregăti bine subiectele și îi
descurajează pe jurnaliști să publice articole lacunare sau in corecte, pentru a nu face față
concurenței. Într -adevăr, mulți jurnaliști consideră util acest sistem de embargo, întrucât
înlătură necesitatea unei competiții și le oferă posibilitatea de a vedea reacția publicului față
de subiect înainte de publicarea lu i.
Embargourile nu obligă în mod legal, dar majoritatea jurnaliștilor le respectă pentru
că, în caz contrar, ar putea cădea ei înșiși victime ale unui embargo impus de alte persoane.
Totuși, dacă un jurnalist a obținut aceeași informație dintr -o altă sursă înainte de impunerea
embargoului, acesta nu este obligat să -l respecte. Regula de bază în cazul embargourilor este

să fiți corecți față de colegii dumneavoastră jurnaliști, dar să nu permiteți ca următorul
embargo impus să vă refuze articolul în exclusivi tate la care ați muncit și pe care l -ați obținut
cu ajutorul persoanelor de legătură de pe lista dumneavoastră.
Sensibilitate la discriminări
Jurnaliștii sportivi trebuie să fie atenți pentru a nu ofensa moralitatea altor persoane.
Aveți grijă să nu strecu rați în text discriminări legate de sex, rasă, vârstă, precum și subiecte
cu privire la anumite infirmități. Sportivii care apar în presa scrisă sunt, în general, tineri,
bărbați, caucazieni, iar interesele celor care nu intră în această categorie sunt ușo r de neglijat.
Transformările din ultima vreme din domeniul sportului și al jurnalismului sportiv
dovedesc faptul că, treptat, prejudecățile încep să dispară. Se transmit mai multe știri legate
de competițiile sportive feminine, în special în fotbal, crich et și rugbi, asociate în mod
tradițional cu partea masculină. De asemenea, există mai multe ziariste și crainice TV, deși în
cele două domenii, balanța se înclină încă de partea bărbaților. în mod similar, jucătorii și
concurenții de culoare sunt recunoscu ți acum, reușind în majoritatea sporturilor profesioniste,
în timp ce numărul ziariștilor de culoare este încă redus.
Cu toate acestea, problemele legate de discriminările rasiale în lumea sportului și a
jurnalismului sportiv nu au dispărut încă. Insultele rasiale sunt des întâlnite la unele categorii
de spectatori în timpul unei competiții, iar refuzul unui jucător de rugbi caucazian din echipa
Africii de Sud de a împărți camera de hotel cu unul dintre colegii lui de culoare sau
dificultățile cu care se co nfruntă unii jucători de crichet europeni din echipa Zimbabwe
dovedesc că rasismul este încă răspândit în unele sporturi. Observațiile unui comentator de
televiziune american în legătură cu fotbaliștii de culoare indică faptul că rasismul nu a fost
complet înlăturat nici din spațiul media.
Mass -media se caracterizează încă prin tendința de a ignora competițiile destinate
persoanelor cu infirmități și sporturile practicate în principal de persoanele mai în vârstă (cum
este bowlingul) sau de a le izola în mic ile „ghetouri” ale paginilor sportive.
Influențe
Relația dintre jurnaliștii sportivi și sportul pe care îl acoperă este inevitabil mai
apropiată. însă ea nu trebuie să devină… incestuoasă. Jurnaliștilor li se permite aproape
întotdeauna intrarea liberă l a competiții. De asemenea, au acces la concurenți, la jucători,
antrenori și administratori. Li se oferă uneori bilete gratuite de călătorie, dar și cazare gratuită
de către organizatorii sau sponsorii evenimentelor sportive. Toate acestea sunt perfect leg ale,
atât timp cât jurnaliștii nu se lasă influențați de ele sau nu le este afectată atitudinea critică
atunci când ea se impune.
Rolul fotografului sportiv
Aptitudinile tehnice ale fotografului sportiv nu fac parte din subiectele discutate în
această cart e, însă fotografia joacă un rol important în transmiterea infor mațiilor din sport
prin intermediul ziarelor și al paginilor web. Deseori, fotografii și jurnaliștii lucrează
împreună la realizarea reportajelor și articolelor feature , completându -se recipro c.
Rolul fotografului sportiv este unul dificil. Deseori presupune rezistență fizică la
temperaturi scăzute, așezarea în locuri nepotrivite în ceea ce privește vizibilitatea, încercând
să urmărească acțiunea pentru a nu pierde anumite momente importante, c um ar fi golurile, în
timp ce caută să surprindă o imagine mai puțin obișnuită sau dramatică. Fotograful sportiv

lucrează, în mod normal, singur, acoperind un eveniment asupra căruia televiziunea și -a
concentrat numeroase camere de luat vederi. O concurenț ă inechitabilă.
Din acest motiv, mulți fotografi nu încearcă să concureze cu televiziunea, care poate
acoperi momentele -cheie dintr -o serie de unghiuri diferite. Încearcă, în schimb, să creeze un
impact prin compoziția imaginilor și acțiunea pe care o surprind, prin expresiile
concurenților, contorsiunile trupurilor lor sau, poate, prin surprinderea momentului de vârf al
unei dispute între adversari. Uneori, cele mai grăitoare fotografii sunt cele luate din afara
terenului de joc, la distanță de concure nți, care se concentrează asupra arbitrilor sau reacției
spectatorilor

Majoritatea ziarelor importante angajează fotografi sportivi specialiști, dar mulți
dintre ei trebuie să lucreze și ca fotografi de știri în timpul săptămânii, dedicându -se
evenimentel or sportive numai seara sau în după -amiezile de duminică. Aceștia se confruntă
deseori cu termene -limită mult mai stricte spre deosebire de colegii lor jurnaliști, cu toate că
transmiterea fotografiilor la redacție se realizează mult mai ușor de când au ap ărut camerele
și modemurile digitale. Fotografii care, până nu demult, erau nevoiți să plece mai repede de la
un eveniment pentru a se retrage în camera obscură și a developa fotografiile le pot trimite
acum direct de pe stadion. De asemenea, pot vedea ima ginile surprinse înainte de a le trimite
la redacție și le pot selecta pe cele care se potrivesc cel mai bine.
Totuși, asemenea ziariștilor, imediat ce fotografiile au fost trimise la redacție, ceea ce
urmează nu mai depinde de fotograf. Decizia finală în legătură cu fotografia selectată îi
aparține designerului sau editorului de desk. În cele din urmă, alegerea fotografiei depinde
atât de spațiul disponibil, cât și de formatul (pe verticală sau pe orizontală) care s -ar potrivi
cel mai bine. Numai în cazuri excepționale se recurge la repaginare pentru a include o
fotografie realmente potrivită.
Rezumat
A cerceta și a scrie reportaje constituie două dintre principalele aptitudini ale
jurnalistului sportiv. Reportajele sunt scrise conform u nei formule, punctele -cheie fiind
rezumate în paragraful introductiv (intro), pentru a fi dezvoltate apoi, în ordinea importanței,
în secțiunea principală a reportajului. Acestea ar trebui scrise în așa fel încât ultima parte să
poată fi eliminată în cazul în care trebuie si intre în pagină. Reportajele trebuie să -și păstreze
sensul, indiferent de punctul în care sunt fragmentate. Pe cât posibil, stilul și limbajul trebuie
să fie simple, iar reportajele trebuie să se focalizeze pe fapte, și nu pe opinii, tr ansmițând
informațiile cu acuratețe și onestitate.

Capitolul 6
Jurnalismul de presă scrisă: features sportive

Din cuprins

 Ce este un feature sportiv?
 Găsirea unui „pretext” sau a unui punct de vedere
 Construirea unui feature : introuri, corpul feature și extrouri sau concluzii
 Șapoul
 Profilurile
 Rubricile de opinie
 Editorialele
 Features de participare
 Articole crossover

Obiective

 Înțelegerea diferențelor dintre reportaje și alte forme de jurnalism sportiv
 Recunoașterea pretextelor sau a unghiurilor în jurul cărora pot fi scrise features
 Cunoașterea modului în care un feature poate fi construit și redactat ca atare
 Înțelegerea principiilor de redactare a profilurilor, a rubricilor de opinii și a articolelor
feature de participare

Ce este un feature sportiv?
Features sunt specii jurnalistice de mai mare amploare, care le permit autorilor să
trateze un subiect sau să analizeze o persoană în profunzime, de multe ori cu stil și
inteligență. Un feature mai lung p ermite alocarea unui spațiu mai mare pentru informații
generale, contribuții din partea unui număr mai mare de surse, acoperind o plajă mai mare de
probleme, precum și oportunitatea de a face mai multe comentarii și o analiză mai
amănunțită. De asemenea, î i permite autorului să poată renunța la constrângerile stricte ale
unui articol de știri și să scrie într -o manieră mai colorată. Având în vedere că articolele
feature trebuie să mențină interesul cititorului pe o perioadă mai mare de timp – de la 500 la
câteva mii de cuvinte –, ele trebuie scrise într -un stil atrăgător și antrenant.
Regulile de aur pentru redactarea reportajelor sunt:
 Captați -le atenția;
 Mențineți -le vie atenția;
 Conferiți -le un sentiment de mulțumire.
Găsirea unui „pretext” sau a unui pun ct de vedere
Orice text jurnalistic necesită un subiect, dar nu este suficient să scrieți pur și simplu
despre atletul preferat sau echipa preferată. Trebuie să aveți un motiv pentru a stârni interesul
cititorilor. De obicei, subiectul în jurul căruia se scrie un featu re este unul de actualitate sau

aflat, dintr -un motiv sau altul, în vizorul publicului – desfășurarea unui eveniment sportiv
important; o echipă sau un sportiv care se bucură de succes sau, dimpotrivă, are parte de un
eșec; un antrenor ce a fost împușcat; un jucător implicat într -un scandal cu droguri; cineva
ucis sau rănit pe stadion; un grup de fani este implicat în acte de huliganism sau are un
comportament rasist…
Oricare dintre aceste evenimente (sau multe altele) poate constitui un subiect de
report aj. Evenimentele care stau la baza unor features sunt numite pretexte – pentru că sunt
elemente de care se agață reportajele.
După ce a găsii pretextul, jurnalistul trebuie să găsească unghiul din care să scrie. De
exemplu, înaintea unui meci important, re porterul se poate axa pe întâlnirile anterioare și
rivalitatea dintre cele două echipe sau își poate construi articolul în jurul unui jucător (actual
sau fost) care a reprezentat ambele echipe ori poate analiza măsurile luate de polițiști pentru a
preveni altercațiile între fani. Știrea referitoare la demiterea unui antrenor poate inspira
reportaje despre ce înseamnă să fii un antrenor de succes, o analiză în legătură cu alți
antrenori care ar putea fi demiși sau cu cei deja concediați în respectivul sezon, precum și
despre cât de mult influențează schimbarea unui antrenor succesul sau insuccesul unei echipe.
Unii jurnaliști chiar participă la antre namente sau merg alături de sportivi în cantonament,
pentru a surprinde un anumit eveniment din interior.
Cons truirea unui feature
Intro
Articolele feature sunt scrise într -un stil mai colorat decât știrile, acest lucru
aplicându -se și la introuri. Funcția introurilor rămâne aceeași – captarea interesului cititorului
– însă acest lucru poate fi făcut în foarte mu lte feluri, nu doar prin simpla prezentare a celor
mai importante elemente. În reportajele mai lungi, jurnaliștii pot aborda subiectul într -un mod
mai subtil. Reporterii au mai multe metode pentru a capta interesul cititorului și a -l provoca
să continue le ctura. Iată câteva dintre ele:
Intro în cădere
Acest tip de intro întârzie punctul culminant, astfel încât cititorul se întreabă care este
subiectul, acesta urmând să fie dezvăluit în text:

Când a intrat pe ușa restaurantului îmbrăcat cu un costum lăbărța t și ușor mototolit,
părea un om scund și respectuos, așteptându -i calm pe chelner să -l conducă la masa mea.
Era greu de crezut că speranțele unei națiuni se spriji neau pe acești umeri slabi.
Dar mâine după -amiază, cu întreaga echipă AH Blacks împotriva l ui, jucătorul Will
Smith va fi ochiul calm din centrul celei mai fioroase furtuni a sezonului internațional de
rugbi.
Intro cu citate
Știrile încep destul de rar cu citate, deoarece îndepărtează cititorul de la subiect, dar
un citat cu impact poate fi o in troducere bună pentru un feature, creionând imaginea
persoanei care vorbește și schițând oarecum cadrul:

„Când am ratat penaltiul în semifinala Cupei Mondiale, știam că mi -am privat echipa
de un loc în istorie. Dar, în mod ciudat, am devenit un jucător ma i puternic – iar dacă șeful e

în căutarea unor voluntari pentru un alt penalti, de data aceasta voi fi primul la rând.”
Intro istoric
Unele features necesită situarea într -o perspectivă istorică. Un feature de știri despre
un dezastru pe stadion sau despre un scandal de pariuri poate începe cu o privire retrospectivă
asupra altor dezastre sau scandaluri asemănătoare. În mod similar, multe realizări sportive
devin și mai interesante datorită altor realizări – sau absenței acestora – care le -au precedat:

TOȚI care își amintesc de ultima dată când Giants au câștigat Cupa vor beneficia de
un bilet la finala de mâine, pentru că se împlinesc șaptezeci de ani de când au ridicat trofeul.

Intro prin contrast
O altă metodă de a capta interesul este folosirea oric ăror contraste pe care le -ar putea
genera subiectul – de pildă, compararea unui apărător gigant de la o echipă cu un înaintaș
mic, dar abil, de la echipa adversă. Sau se poate merge pe contrastul dintre trecutul sau
bogăția unui jucător și situația sa actu ală:

Deși nu a mai jucat niciodată pe Milennium Stadium, Mark Jones se va simți ca acasă
când va intra pe teren. ÎN urmă cu un an, ca zidar, a lucrat la construirea acestui loc cu
mistrie și ciment: mâine, ca profesionist, va susține un alt zid, fiind baz a apărării echipei
United.

Intro cu întrebare
O întrebare poate reduce impactul introului unei știri, dar într -un feature, o întrebare
poate stârni pofta cititorului și îl poate provoca să caute răspunsul:

Cât de mult ai fi dispus să plătești pentru a -ți vedea echipa favorită masacrată ? Ei
bine, fanii echipei Gresford Rovers, care plătesc în mod normal trei lire pentru a vedea
meciurile de acasă ale echipei lor, sunt dispuși să plătească trei sute de lire p e un bilet
pentru deplasarea echipei lor la campionatul european în urmă toarea rundă a cupei.

Am făcut doar o prezentare selectivă a modurilor în care pot fi introduse articolele
feature. Ceea ce au ele în comun este faptul că mențin atenția cititorului.
Există nenumărate variații pe aceste teme, iar două sau mai multe tipuri de intro pot fi
uneori combinate. Citiți întotdeauna cu atenție intro -urile la reportaje și încercați să
identificați ce anume urmărește autorul, precum și modul în care vă tentează să citiți textul în
continuare – de fapt, partea principală a reportajului.
Corpul unui feature
Cele mai multe features se bazează pe o știre -pretext; de aceea, putem citi reportajul
din același unghi ca știrea – acest aruncător urmează să joace în Campion atul Mondial, un
anumit jocheu călărește favoritul în marea cursă, un atlet a ieșit pozitiv la testele de dopaj de
la Jocurile Olimpice… Scopul părții principale a unui feature este acela de a furniza
informații mai detaliate, creionând imaginea celor im plicați, analizând consecințele unui

eveniment important, încercând să prevadă ce se va întâmpla în viitor. Pentru a menține
interesul cititorului pe o durată mai lungă, este important ca textul să fie colorat și variat, să
parcurgă ușor o serie de element e, de la descriere la citate, de la informații generale la
analiză, cu pasaje care să lege diferitele elemente, luate aceste aspecte vor fi exemplificate
ceva mai încolo în acest capitol.
Extro -ul sau concluzia
Ultimul paragraf dintr -o știre este cel mai p uțin important, fiind partea la care se
renunță dacă știrea e prea lungă. Dar, întrucât un feature trebuie să mențină interesul
cititorului până la final, ultimul paragraf nu trebuie neglijat. După intro, este probabil cel mai
important element, deoarece l asă o ultimă impresie cititorului. Ultimul paragraf al unui
reportaj se numește extro (opusul introului) sau concluzie, care ar trebui să dea o impresie
plăcută de circularitate, asemenea ultimului paragraf în cazul unui roman.
Există numeroase moduri de a crea senzația de totalitate. Unul dintre cel mai des
întâlnite este acela de a aduce textul în punctul de plecare:

Intro: Atacantul echipei Stratford, Steve Strong, este obișnuit să străbată zonele
aglomerate. Lucrează zilnic ca șofer de autobuz în subur biile nordice ale Londrei.
Extro: Astfel încât, după nouăzeci de minute de încercări pentru a străpunge defensiva
echipei Liverpool, înfruntarea orelor de vârf pe North Circular îi va părea o joacă de copil.

Un articol analitic se poate încheia cu un rezu mat al argumentelor dezbătute, poate
ajunge la o concluzie sau se poate termina cu o întrebare. Un profil poate fi încheiat cu un
citat semnificativ.
Șapoul
Pentru a -i reda cititorului puțin din aroma articolului și pentru a -i capta vizual
interesul pentru pagina pe care apare, un reportaj este deseori precedat de un șapou. Acesta
este un paragraf scurt, care schițează miza articolului; de obicei, conține semnătura
ziaristului. Deși este primul lucru (în afara titlului) pe care mulți îl citesc, acesta tinde să fie
ultimul element scris, fiind deseori oferit mai degrabă de un editor de desk decât de
jurnalistul care l -a scris.

Exemplu
Jocurile Olimpice re vin în țara for de origine în acest an, dar e posibil ca ultimele
detalii să nu fie încă puse la punct. Teatru de vară sau Tragedie greacă? Barbara Brown
relatează din Atena.
Profilurile
Cea mai obișnuită formă d e feature regăsită în paginile de sport este profilul. Profilul
este un articol biografic despre un sportiv, antrenor sau administrator de actualita te. Un profil
se poate limita la numai câteva paragrafe sau poate umple câteva pagini. Prin definiție, este o
poveste ce surprinde latura umană, de regulă a unei celebrități, fiind așadar cu atât mai
preferată de cititori.
După cum am explicat și în capito lul 4, pretextul de care se agață profilul este, de
multe ori, implicarea subiectului într -un eveniment sportiv important din viitorul apropiat.

Articolul este scris ca parte premergătoare unui eveniment și a subiectului ales, pentru că,
dintre toți jucăto rii, persoana respectivă trebuie să prezinte un anumit interes – se poate să fi
jucat la o echipă adversă într -o etapă trecută, poate fi în formă maximă sau pe punctul de a
doborî un record (de exemplu, numărul de goluri sau puncte marcate într -o competiți e).
Cea mai obișnuită metodă de a aduna informațiile pentru un profil este intervievarea
subiectului, aflarea părerilor sale cu privire la evenimentul ce urmează să aibă loc, aflarea
punctelor tari și slabe atât ale sale, cât și ale echipei adverse. (Tehni cile interviului sunt
discutate în capitolul următor.) Dar cele mai bune profiluri – în special cele în care se dorește
mai degrabă o prezentare generală a subiectului, și nu doar evidențierea părerilor acestuia cu
privire la un anumit eveniment – sunt mai complexe. Ele includ și părerile colegilor de echipă
sau ale oponenților care îl cunosc, părerile antrenorilor ce au lucrat cu persoana respectivă și
pot spune care îi sunt punctele tari și punctele slabe, precum și informații generale despre
realizările din trecut ale subiectului. Acesta este unul dintre motivele pentru care un jurnalist
sportiv are nevoie de multe contacte.
Dacă nu puteți intervieva subiectul căruia îi realizați profilul (și adevărul e că
stabilirea unui interviu față în față cu personal itățile din sport poate fi extrem de dificilă), este
posibil să obțineți părerile lor din alte surse. Mulți dintre aceștia sunt obligați prin contract să
vină la conferințe de presă înainte sau după evenimentele la care iau parte, iar acolo le puteți
adres a câteva întrebări. Declarațiile anterioare pot fi obținute din fragmente de articole sau
din arhivele online, iar unii au situri proprii, unde sunt menționate opiniile lor în legătură cu o
gamă variată de subiecte. Totuși, când folosiți materiale din aces te surse, trebuie să aveți grijă
să nu încălcați legea drepturilor de autor (vezi anexa 3).

Exemplu
Următorul profil este făcut jucătorului american de tenis Andre Agassi. Paragrafele
sunt numerotate pentru a ne referi mai ușor la ele în discuția care urm ează.

1. Este evident că Andre Agassi se află la finalul carierei.
2. Priviți -l. Nu acoperă terenul la fel de mult ca oponenții săi mai tineri, ci joacă în
același perimetru al liniei de tușă.
3. După 19 ani de tenis, părul lung, care era o trăsătură a sa, nu mai există – l-a
tuns, pentru a ascunde chelia apărută odată cu trecerea anilor.
4. Excesele din tinerețea sa fierbinte sunt și ele de domeniul trecutului.
5. Acum are doi copii și un șir de contracte publicitare profitabile. Căsătoria cu o
altă vedetă a tenisului, Steffi Graf, a făcut din el jumătatea celei mai bogate
familii din circuit, dar fără să -l fi motivat în vreun fel.
6. Dar problema lui Agassi este că el pur și simplu nu se uită în oglindă.
7. La 33 de ani, în timp ce alți mari campioni, ca Bjorn Borg, s -au retras de șase
ani, Andre continuă să câștige.
8. „Vârsta mea nu este relevantă atunci când sunt pe teren. Felul în care joc tenis
vorbește de la sine”, afirmă jucătorul din Las Vegas. Și, în prezent, jocul său este
la fel de elocvent ca oricând.
9. Suntem la mijlocul turneului Australian Open, primul Mare Șlem al anului, iar
Agassi este încă aici. Într -adevăr, este dificil să ne amintim când nu a fost. Nu a
mai fost bătut în Melbourne de patru ani. A câștigat 25 de meciuri consecutive (nu
a intrat în 2002) și cine ar paria că nu va lua cel de -al treilea titlu australian al
noului mileniu?
10. „Am trăit fiecare parte a jocului în prima săptămână și mi -a plăcut nivelul la care
am fost. Mă simt capabil să merg mai departe și să fiu și mai bun”, spune
jucătorul, cu och ii strălucitori și plin de entuziasm.

11. La vârsta sa relativ înaintată, cu trupul mai firav, călătorind cu soția, cu fiul său
Jaden de doi ani și fiica sa Jaz de trei luni, cum face oare Agassi de continuă să -i
bată pe concurenții săi mai tineri, mai robuști , mai puternici, mai nerăbdători și
cu mai puține griji?
12. „Încerc să mă asigur că totul este precis și să am un plan de joc. Știu că dacă
sunt în formă, sunt puternic și mă mișc bine, voi avea mai multe șanse să fac bine
ceea ce fac.”
13. Și aceasta necesită mu ltă muncă și implicare. Când nu lucrează la sala de
gimnastică cu antrenorul său de forță, Gil Reyes, aleargă mult în fiecare zi pe
dealul de lângă locuința sa din California. Inclusiv de Crăciun și de Anul Nou.
14. „Își face antrenamentul pe ploaie, pe căldur ă, pe vreme rece”, spune Reyes.
„Este mai puternic acum decât în oricare alt moment al vieții sale. Andre
sprintează până îi ard picioarele și până simte dureri în tot corpul. În astfel de
momente vedeți de ce e în stare.”
15. Agassi face multe eforturi pentru a se menține în formă, pentru că, după atâția
ani, nu mai are nimic de învățat cu privire la tehnica de joc.
16. După cum spune și el: „Este imposibil ca la 33 de ani să lovesc o minge de tenis
mai bine decât am lovit -o deja.”
17. Acum știți de ce Agassi nu se în depărtează prea mult de linia de tușă. Datorită
ritmului său, nu are nevoie să facă mai mult. Oponenții săi sunt nevoiți să alerge.
18. Dar această tehnică a fost dobândită în timp.
19. Unul dintre vechii săi adversari, fostul jucător suedez Mats Wilander (da, Agassi
este destul de în vârstă pentru a fi jucat cu el), l -a acuzat cândva pe american că
nu știe să obțină puncte pe un teren de tenis.
20. Dar acum Wilander spune că Agassi își cunoaște jocul mai bine decât orice alt
jucător, știind exact de ce anume este n evoie pentru a câștiga.
21. „Și-a rafinat tehnica de joc. De aceea este atât de proaspăt la anii carierei sale –
pentru că este atât de nouă pentru el”, afirmă acesta.
22. Copilul precoce, care a năvălit în lumea tenisului ca un adolescent nechibzuit, a
învățat re pede și atât de bine cum să realizeze puncte, încât a câștigat opt Mari
Șlemuri și alte 50 de titluri la individual.
23. Când a câștigat Openul Francez în 1999, Agassi a devenit, alături de Fred Perry,
Don Budge, Rod Laver și Roy Emerson, unul dintre cei cinci jucători care au
câștigat toate cele patru titluri de Mare Șlem. Și ar mai putea câștiga și altele.
24. Antrenorul său, Darren Cahill, care l -a avut ca elev și pe cel mai tânăr nr. 1,
Lleyton Hewitt, pare să creadă astfel. Se zvonește că Roger Federer, campio n la
Wimbledon, ar dori să -l angajeze, dar pe moment Cahill rămâne la jucătorul mai
în vârstă.
25. Iar Reyes consideră că Agassi poate rămâne la acest nivel „încă doi -trei ani de –
acum încolo”.
26. Dar chiar și Andre știe că nu poate continua la nesfârșit. „În ziua în care voi
simți că nu pot fi mai bun, voi lua măsuri clare în această privință”, spune el.
27. „În fiecare an e din ce în ce mai greu. Cred foarte mult în programul meu de
antrenament, astfel încât nu trebuie să mă lupt cu motivația. Dar te lupți cu
trecere a anilor.”
28. Încercați să -i spuneți asta tânărului Paradorn Srichaphan din Thailanda, ultima
victimă a lui Agassi, care l -a bătut în mod surprinzător, în seturi clare, în a doua
rundă la Wimbledon, în urmă cu doi ani.
29. „Joacă într -adevăr foarte bine și m -a făcut să mă mișc mult dintr -o parte în alta a
terenului”, a spus Srichaphan când amândoi au ieșit ieri de pe teren.

30. Agassi a câștigat în trei seturi, depășind recordul său de 25 de meciuri câștigate
într-un turneu.
31. La finalul carierei? Acum, Agassi urcă pur și simplu muntele pentru a ajunge mai
sus.
Discuție
Paragraful 1 – Introul atrage atenția, deoarece contrazice un fapt incontestabil.
Cititorul știe că Agassi este într -o formă excelentă și, de aceea, va dori să citească mai
departe, pentru a vedea cum jus tifică jurnalistul propoziția de deschidere, mai ales dacă nu e
de acord cu afirmația făcută.
Paragraful 2 – Propoziția scurtă – „Priviți -l” urmărește două scopuri. Primul: îi
introduce pe cititori în subiect, îi invită să devină părtași la argumentare, tr anspunându -i
mental pe terenul din Melbourne. Al doilea: îi invită să creioneze în minte o imagine a
jucătorului, imagine conturată în următoarele trei paragrafe, cu detalii despre înfățișarea sa,
despre stilul de joc și familie.
Paragraful 6 – „Nu se uită în oglindă.” Privind în oglindă, cei mai mulți dintre noi
constată, uneori șocați, că au îmbătrânit. Metafora subliniază faptul că Agassi ignoră procesul
de îmbătrânire.
Paragraful 7 – Agassi continuă să câștige. Falsa afirmație din intro este răsturnată.
Fiind păcăliți să citim până aici, ne dăm seama despre ce este vorba, de fapt, în articol.
Remarcați cum aici și în următoarele paragrafe detalii ca vârsta sa, recordul și comparația cu
alți jucători cunoscuți, cum ar fi Borg, sunt fin inserate în text. A r fi fost mai simplu ca aceste
detalii să fie grupate într -un paragraf de sine stătător, dar s -ar fi întrerupt curgerea lină a
textului și, poate, cititorii ar fi fost descurajați să citească mai departe.
Paragraful 8 – După ce s -a introdus subiectul profi lului, ni se reproduc chiar vorbele
lui. E de la sine înțeles ca este important să dăm citate ale subiectului, pe cât posibil. Poate fi
dificil să obțineți un interviu față în față cu cele mai impunătoare figuri din sport, din cauza
lipsei de timp a acesto ra, însă multe DECLARAȚII pot fi luate în cadrul conferințelor de presă
de după meci.
„În prezent, jocul său este la fel de elocvent ca oricând” asigură o trecere ușoară de la
comentariul lui Agassi la următorul paragraf, în care găsim mai multe detalii despre turneul
în care joacă la momentul respectiv.
Paragraful 9 – Remarcați folosirea timpului prezent, care apropie acțiunea de
momentul vorbirii. Articolul se referă mai degrabă la ce se întâmplă acum decât la ce s -a
întâmplat ieri. Întrebarea retorică cu care se încheie paragraful ne readuce ușor la Agassi și la
ce crede el despre șansa lui de a câștiga turneul.
Paragraful 10 – „Cu ochii strălucitori și plin de entuziasm.” Spre deosebire de un
interviu la radio sau televiziune, în presa scrisă nu putem vedea sau auzi persoana care
vorbește. Limbajul trupului și atitudinea în general ne ajută, deseori, să interpretăm ce spun
subiecții și să ne facem o imagine despre persoana care vorbește. Cititorul are nevoie să i se
comunice detaliile pe care nu le poate vedea.
Paragraful 11 – Introducerea unei întrebări în profil este o metodă bună de a menține
interesul cititorului. În acest caz, întrebarea include o continuare a descrierii lui Agassi și
câteva informații despre familia lui, pe care cititorul poate nu le știe. Inserarea acestor
informații în acest fel este de preferat „îmbuibării” cititorului cu detalii. Iar după aceste
întrebări, cititorul va fi mai tentat să continue lectura articolului, pentru a afla răspunsurile.
Paragraful 13 – Remarcile lui Agassi despre fitness sunt legate ușor de un comentariu
venit din partea celui care îl ajută să se mențină în formă. Dacă un profil trebuie să asigure o
imagine cât mai completă a subiectului său, atunci el va include și părerile altor oameni care

îl cunosc bine.
Paragraful 14 – Comentariul lui Reyes a fost selectat nu numai pentru ce spune, ci și
pentru maniera expresivă în care vorbe ște. Acesta creionează o imagine vie a sportivului la
antrenament.

Paragrafele 15 -16 – Jurnalistul introduce propria părere despre Agassi ca jucător de
tenis, iar această opinie dobândește mai multă greutate atunci când este confirmată imediat
chiar de că tre Agassi.
Paragrafele 17 -18 – Avem aici mai mult din analiza jurnalistului, care, de această
dată, explică aparenta aluzie critică din al doilea paragraf.
Paragrafele 19 -21 – Este introdusă a doua părere din exterior, una importantă chiar.
Este de aștept at ca Reyes, ca angajat al lui Agassi, să spună lucruri în favoarea acestuia, pe
când un fost concurent poate avea o părere mai obiectivă. Într -adevăr, Wilander a avut o
atitudine critică față de Agassi în trecut, deci este foarte bine ales pentru a -și spu ne părerea
despre succesul actual al jucătorului. Și amintind cititorului că Agassi a jucat împotriva unui
sportiv care s -a retras de mai mulți ani ne ajută să subliniem longevitatea carierei sale.
Paragraful 22 – Descrierea lui Agassi tânăr, cu adjectivel e adecvate – precoce,
năvalnic, nechibzuit – ne ajută să ilustrăm punctul de vedere al lui Wilander, oferă un
contrast puternic cu jucătorul din prezent și ne pregătește pentru succesul adus de schimbare,
subliniat în paragraful următor.
Paragraful 24 – Menționarea antrenorului lui Agassi și implicarea sa (ori
neimplicarea) în cazul jucătorilor mai tineri sprijină ideea susținută în articol, anume că
Agassi încă se află în vârf sau printre cei mai buni jucători.
Paragraful 26 – Întrebarea cu privire la cât timp va mai putea rămâne Agassi în top s –
a insinuat de -a lungul întregului articol, iar cititorul a fost lăsat să aștepte răspunsul. Spre
finalul articolului, tensiunea este eliberată, iar răspunsul este dat chiar de subiectul în cauză.
Paragraful 28 – Articolul se încheie cu afirmația că, deși sfârșitul carierei va veni mai
devreme sau mai târziu, după cum spune și Agassi, el încă este din ce în ce mai bun,
învingând un jucător mai tânăr care l -a bătut în urmă cu doi ani. Referirea făcută la cel mai
recent meci al său îl readuce pe cititor în prezent, mai ales că trimiterile făcute la trecut au
ocupat o mare parte din articol.
Paragraful 31 – Extroul (concluzia) creează simetrie cu începutul artico lului. Reia
trimiterea din primul paragraf, cum că Agassi a r fi spre finalul carierei sale, și îi adaugă o
metaforă referitoare la urcatul muntelui, care are o semnificație opusă. Reluarea unei trimiteri
din intro este o metodă utilă atunci când nu există o altă concluzie mai potrivită – de
exemplu, o referire la următorul meci sau adversar. De asemenea, are efect pentru că îl lasă
pe cititor cu senzația că a citit un articol bine construit, circular, care nu se încheie brusc.
Rubricile de opinii
Rubricile de opinii reprezintă elemente utile în paginile de sport, d intr-o serie de
motive. Ajută la umplerea spațiului în zilele mai liniștite, când nu sunt foarte multe
evenimente sportive; dau ocazia celor mai buni jurnaliști să scrie cu stil și spirit; conțin
articole scrise de unele figuri foarte cunoscute din lumea s portului, ceea ce atrage cititorii;
generează controverse și provoacă discuții printre cititori; ajută la menținerea interesului față
de un anumit subiect, până la apariția unui alt eveniment interesant. Aceste lucruri sunt
extrem de importante acum, când mulți oameni își culeg informațiile – în special cele despre
sport – din alte surse decât din ziar: radio, televiziune, teletext, internet, chiar telefoane
mobile.
Editorialiștii care semnează aceste rubrici scriu fie regulat, o dată pe săptămână, fie

numa i atunci când apare ceva foarte important, iar ei sunt solicitați să scrie o rubrică de
opinii, fiind singurii experți în domeniu. Aceștia sunt foști sportivi profesioniști sau antrenori,
care se folosesc de experiența lor pentru a comenta un subiect de ul timă oră, precum și cei
mai buni jurnaliști sportivi, ce scriu cu stil, inteligență, reușind să bine dispună, dar și să
incite cititorul.

Cele mai bune rubrici de opinii îmbină părerile unui expert cu stilul unui jurnalist
profesionist. Rubricile de opin ii trebuie să aducă informații, dar și să fie foarte bine
construite. Acestea pot cuprinde un singur articol mai mare sau mai multe articole de
dimensiuni reduse.
Ca în cazul majorității articolelor, rubrica de opinii are nevoie de un pretext de care să
se agațe. Acesta este, de multe ori, un subiect de actualitate controversat – un test de dopaj
pozitiv, o izbucnire a unui antrenor, modificarea regulilor unui sport etc. – care să -i dea
jurnalistului ocazia să exploreze problema respectivă din toate punctel e de vedere și să critice
tot ce este de criticat. Multe rubrici de acest tip seamănă cu discuțiile de la cârciumă sau cele
de după meci, în drum spre casă.
Cel mai important element al unei astfel de rubrici este polemica. Opiniile ziaristului
nu trebuie să fie populare, nici să reflecte părerile publicației pentru care scrie. Câțiva dintre
cei mai buni redactori își asumă în mod intenționat anumite păreri nepopulare, tocmai pentru
a stârni interesul cititorilor și a le da subiect de discuție. Dar opiniile trebuie să fie
întotdeauna bazate pe argumente solide, deci documentarea atentă este esențială. Iar o rubrică
de opinii nu trebuie să fie folosită niciodată pentru a face răutăți în mod gratuit.
Oamenii nu citesc aceste rubrici în primul rând pentru infor mații, deși o rubrică bună
de opinii asigură și informațiile necesare pentru înțelegerea argumentelor avansate. Le citesc
pentru părerile exprimate și pentru calitatea scrierii și buna dispoziție pe care o pot crea. Deci
o rubrică de efect, ca orice alt ar ticol, trebuie să atragă atenția cititorului de la început și până
la sfârșit. În mod ideal, trebuie să -i lase pe cititori satisfăcuți și să -i încurajeze să citească și
alte articole scrise de același redactor, ce vor apărea în următoarele numere.
Pentru a avea efectul scontat, o rubrică de opinii are nevoie, uneori, de următoarele
elemente:
 un pretext – un subiect recent de știri cu un element controversat pe care să se
bazeze articolul;
 un intro captivant, care să atragă atenția cititorilor și să -i determ ine să citească mai
departe (vezi supra , notele despre introuri);
 un stil inteligent, controversat, plin de sens, percutant, un vocabular, o gramatică
și o lungime a frazei în acord cu ziarul pentru care e scrisă;
 o privire din interior sau analiza unui ex pert, o argumentare completă, comparații
cu alți oameni sau evenimente, dacă este necesar;
 o atitudine hotărâtă, cu argumente care să vă justifice poziția;
 o recapitulare a subiectului și informații generale, necesare pentru a le ermite
cititorilor să înțeleagă articolul; trebuie analizat de câte detalii are nevoie cititorul;
dacă este vorba despre un eveniment major, acesta va fi, probabil, familiarizat cu
detaliile de bază;
 un final care să -i lase pe cititori satisfăcuți, cu sentimentul că au citit un articol
complet și complex.

Elemente ale unei rubrici de opinii
 găsirea unui pretext;
 scrierea unui intro captivant;
 recapitularea subiectului;
 oferirea informațiilor generale necesare;
 realizarea unor comparații, dacă este nevoie;
 argumentarea completă, din mai multe puncte de vedere;
 trasarea unei concluzii;
 justificarea acesteia;
 o scriere inteligentă, plină de umor și stil;
 controversa;
 încheierea într -un mod satisfăcător.
Features de știri
După cum ați văzut în capitolul precedent, sportul generează subiecte de știri și în
afara terenului de joc. Acestea pot privi administratorii, finanțele, arenele sportive,
organizarea de turnee, abuzul de droguri și multe alte aspecte. Features de știri merg mai
departe de simpla structură a acestor subiecte, dezvo ltându -le. Pot conține descrieri,
comentarii, analize, informații istorice, opinii ale martorilor oculari și folosesc o gamă mai
largă de surse.
Șapoul citat mai sus se referă la un feature de știri despre pregătirile pentru Jocurile
Olimpice de la Atena. Un feature se poate concentra asupra întârzierilor în organizare, a
motivelor acestor întârzieri și a posibilului impact asupra competiției; pot fi date declarațiile
organizatorilor, ale guvernului din Grecia, ale federațiilor naționale de sport și ale spo rtivilor.
Jurnalistul poate oferi și o analiză proprie și o sinteză a dovezilor adunate pentru reportaj.
Editoriale
Sportul și -a asumat un rol central în cultura modernă, astfel încât subiectele pe care le
generează sunt considerate destul de serioase pent ru a justifica unele comentarii în ziarele
noastre. Editorialele (sau articolele de fond, cum mai sunt numite uneori) reflectă părerile
ziarului și apar, de obicei, într -o coloană pe prima pagină, cu titlul ziarului deasupra. Pot fi
umoristice, dacă ziarul o permite, dar de obicei sunt serioase și reflexive, analizează un
subiect din toate punctele de vedere și formează o opinie bazată pe un argument solid. Nu
caută să stârnească o controversă de dragul controversei, așa cum fac unele rubrici de opinii,
ci prezintă poziția publicației. Sunt scrise, de obicei, de editorialiști specializați, fără
semnătura lor la final, deoarece se consideră că editorialul prezintă atitudinea, părerile
întregului ziar.
Features atemporale
Golurile ocazionale în programul de evenimente sportive necesită crearea unor
articole ce pot fi folosite pentru a umple spațiul cu puținele evenimente care au loc, atunci
când nu există s ubiecte majore care să furnizeze pretexte reportajelor. Deoarece pot fi
folosite oricând, mai sunt cunoscu te și ca features atemporale. Pot oferi ocazia de a aduce în
prim -plan sporturi minore, care nu ocupă în mod normal foarte mult spațiu în paginile
ziarului, sau de a găsi unghiuri deosebite de abordare a sporturilor importante. Exemple de

features atemporale pot fi: prezentarea vieții mascotelor de cluburi sau a muncii oamenilor
care au grijă de teren ori de echipamentul de joc.
Reportaje de atmosferă
Jurnaliștii sunt trimiși uneori la evenimente sportive nu pentru a acoperi evenimentul
în sine, ci pentru a reda o impresie despre ce simți când te afli acolo. Articolele ce rezultă
sunt cunoscute sub denumirea de reportaje de atmosferă și sunt scrise, de multe ori, din
perspectiva unui spectator obișnuit, nu a unui participant sau a unui jurnalist priv ilegiat.
Realizarea unui reportaj de atmosferă poate implica o deplasare cu mașina alături de fani, să
beți într -un bar cu ei înainte de joc, să vă plimbați cu ei pe străzile unui oraș străin, să vă
alăturați lor, scandând și cântând înainte de joc, simțin d veselia sau dezamăgirea alături de ei,
pe parcursul desfășurării jocului, analizând apoi meciul cu ei, în drum spre casă. Reportajele
de atmosferă sunt centrate pe descriere, pe relatările martorilor oculari, citate și detalii, pentru
a crea senzația că ne aflăm la fața locului.
Features de participare
Unele dintre cele mai bune features sportive de tip reportaj de atmosferă sunt scrise de
reporteri care descoperă din interior cum este să fii sportiv profe sionist, merg în
cantonamente și încearcă să se antreneze alături de sportivi. Unele articole caută să
depășească descrierea de suprafață a evenimentelor sportive și să pătrundă în viața sportivilor
profesioniști, să ia parte la antre namente, la discuțiile cu privire la tactica de joc, să vadă prin
ce suferințe trec sportivii pentru a avea succes. încearcă să vadă ce este dincolo de vârful
aisbergului, care este competiția, și să examineze viața sportivilor dincolo de strălucirea
aparentă.
Asigură, de asemenea, ocazia de a le „arăta” (și nu doar de a le „povesti”) cititorilor
cum este viața unui sportiv. „A povesti” și „a arăta” sunt două arme importante din
arsenalului unui redactor, iar cea de -a doua este mai puternică. A arăta cuiva ceva se situează,
ca intensitate, imediat după a -l lăsa pe el să expe rimenteze. A povesti cuiva ceva înseamnă a -i
furniza informația la mâna a doua.

Exercițiu
Găsiți un coleg care practică un sport despre care nu știți prea multe lucruri. Nu trebuie
să fie de nivel profesionist. Mergeți la o ședință de antrenament și alăt urați-vă
celorlalți. Vorbiți cu ceilalți participanți și aflați ce îi interesează la acest sport și de ce
îl practică.
Imediat după aceea, faceți notițe cu privire la această experiență, cum v -ați simțit fizic,
cât de dificil a fost să deprindeți abilități le și reproduceți diversele comentarii
interesante pe care le -ați auzit. Scrieți un articol de participare folosind câteva dintre
tehnicile descrise în acest capitol. încercați să folosiți un limbaj interesant și amuzant,
amintiți -vă că este mai bine să „a rătați” decât să „povestiți” și fiți foarte atenți la intra și
extro.
Dacă faceți parte dintr -un grup, citiți articolele între voi și identificați acele părți care
oferă cea mai bună privire din interior. încercați, de asemenea, să identificați exemple
bune de stil care ne „arată” ce înseamnă sportul res pectiv.

Articole crossover
Având în vedere că sportivii profesioniști sunt în atenția publicului și, de multe ori,
sunt foarte bine plătiți, activitățile lor pe terenul de joc sau în afara acestuia sunt ce rcetate cu
același interes de către jurnaliști și public. Ne interesează nu doar munca lor, ci și viețile lor
particulare. Vrem să știm totul despre relațiile lor, sănătatea lor, activitățile din timpul liber,
să aflăm cu ce se îmbracă, orientările lor sex uale, deviante sau nu, dacă au probleme cu
drogurile ori cu băutura, dacă au încălcat legea.
Prin urmare, subiectele de știri despre oamenii din sport abordează mai multe aspecte
ale vieților lor, furnizând, de multe ori, pretexte pentru reportaje pe teme sociale. Acestea se
numesc articole crossover.
De exemplu, cu puțin timp înainte de finala Cupei Mondiale din 2002, desfășurată în
Japonia și Coreea de Sud, căpitanul echipei britanice, David Beckham, și -a fracturat
metatarsienele. Și cum Cupa Mondială est e unul dintre cele mai mari evenimente sportive din
lume, iar Beckham era unul dintre cei mai cotați jucători, subiectul s -a extins imediat și în
afara paginilor de sport. Timp de câteva zile, buletinele de știri și paginile de features au
realizat articol e, în colaborare cu doctori și specialiști, ce descriau natura rănii, cum se
întâmplă astfel de accidentări și cât de mult durează vindecarea. Articolele au fost, de multe
ori, însoțite de desene ilustrând unde sunt localizate metatarsienele. Un subiect di n sport a
devenit astfel și un subiect medical.
Numeroase articole crossover tratează chestiuni de etică, sugerate deseori de cazuri
din justiție sau de investigații ale poliției care implică staruri sportive. Acuzațiile de viol
împotriva fotbaliștilor din Leicester City, aflați în cantonament în Spania, și a unor jucători de
prim rang într -un hotel din Londra au dat naștere unor articole privind standardele moralității
sexuale în sportul modern. Sugestiile conform cărora jucătorii de crichet australieni și indieni
ar fi fost în cârdășie cu agenți de pariuri au generat articole despre blaturi în crichet și alte
sporturi. Afirmațiile despre dopare pentru creșterea performanței în rândul jucătorilor de
baschet, în rândul tenismenilor și al atleților au produs articole despre efectele dopajului în
sport. Un articol despre refuzul unui jucător alb de rugbi din Africa de Sud de a împărți
camera de hotel cu un coleg de echipă de culoare a condus la features despre rasismul în
sport.
Astfel de articole necesită cunoștințe din afara domeniului strict sportiv. Ele sunt
scrise, deseori, de către specialiști din lumea medicală, a afacerilor sau justiției ori în
colaborare cu aceștia. Jurnaliștii sportivi sunt, de multe ori, bucuroși să -i lase pe specialiști să
tratez e subiectele mai controversate din afara domeniului lor, pentru a evita deteriorarea
relațiilor cu performerii, pe care vor fi nevoiți să -i mai abordeze și altă dată.

Exercițiu
Răsfoiți paginile de sport ale unui ziar și încercați să identificați subiect ele care s -ar
preta la articole crossover . În mod normal, acestea ridică întrebări cu privire la
chestiuni sociale mai largi. Decideți unghiul pe care l -ați alege dacă ați scrie un astfel
de articole și jurnaliștii specializați cu care ați colabora (sau cu i i-ați pasa subiectul).
Analizați articolele crossover din ziare și reviste. Deoarece subiectul acestora
interesează un segment mare de cititori, apar mai degrabă în secțiunile de știri și
reportaje decât în paginile de sport.
Rezumat
Reportajele sportive dețin un număr de funcții importante în ziare și reviste. Fiind mai

lungi, jurnaliștii pot trata subiectele mai în profunzime, având astfel posibilitatea de a fi mai
amuzanți și mai creativi, ceea ce îi bine dispune pe cititori și îi f ace să revină la paginile de
sport. Reportajele oferă și oportu nitatea unor analize și exprimări de opinii, ceea ce nu se
poate în știrile „hard”. Dar realizarea unui reportaj implică la fel de multe abilități, necesare și
pentru relatarea unor evenimente sportive sau redactarea de știri. Cea mai bună metodă pentru
a le dobândi este să studiați și să încercați să imitați tehnicile utilizate în reportaj de jurnaliștii
sportivi profesioniști.

Capitolul 7
Intervie varea

Din cuprins

 Fixarea unui interviu
 Stabilirea regulilor
 Interviuri informale
 Importanța documentării
 Tehnica interviului
 Pregătirea întrebărilor
 Agende și dispozitive pentru înregistrare
 Redactarea interviurilor
 Corectitudinea și acuratețea citatelor

Obiective

 Înțelegerea funcțiilor interviului jurnalistic
 Stabilirea regulilor de realizare a unui interviu
 Aprecierea valorii documentării și pregătirea întrebărilor adecvate
 Înțeleqerea modului de selectare și folosire a acelor părți din int erviu care
răspund necesităților noastre
 Preluarea citatelor pe principii de corectitudine și acuratețe

Jurnalismul sportiv nu se referă doar la ceea ce fac sportivii pe terenul de joc, ci și la
ceea ce ei, antrenorii și administratorii lor spun în afara acestuia. Precum în cazul celorlalte
forme de jurnalism, una dintre cele mai importante calități este cap acitatea de a avea acces la
oamenii care dețin rolul -cheie în acțiune, de a -i determina pe aceștia să -și exprime opiniile și
impresiile și de a prezenta tot ce spun ei într -un mod clar și precis.
Acest lucru presupune, de obicei, realizarea unui interviu cu persoana sau cu oamenii
implicați și selectarea citatelor relevante (și, poate, și a altor informații) pentru a fi incluse în
materialul aflat în lucru. Așa cum am văzut și în capitolele anterioare, jurnaliștii care se
axează pe articole de ziar, report aje sau relatări sportive vor căuta anumite tipuri de
informații. Realizarea unui interviu bun înseamnă mult mai mult decât să vă prezentați cu un
caiet și să adresați primele întrebări care vă trec prin minte. Un interviu util presupune o
pregătire atentă și o cunoaștere precisă a ceea ce sperați să obțineți. Acest capitol are rolul de
a vă ajuta să exploatați la maximum interviurile pe care le realizați. (Interviurile transmise pe
cale audiovizuală necesită tehnici specifice de abordare, prezentate mai pe larg în capitolul
8.)
Fixarea interviului
Primul lucru pe care jurnaliștii trebuie să -l facă este să -i convingă pe viitorii
intervievați să le vorbească. Dacă fixați un interviu direct cu intervievatul, fiți politicos și nu
treceți cu vederea faptul că, e xact în momentul în care sunați, ei ar putea avea alte lucruri

mult mai importante de făcut decât să fie intervievați de dumneavoastră. Explicați -le de ce
doriți să le luați un interviu, care va fi produsul final, unde va apărea și cât ar putea dura.
Orice persoană căreia i se cere să dezvăluie detalii din viața personală are dreptul să știe
aceste lucruri, iar dacă i se cere să renunțe la timpul său, va dori să știe dacă merită.
Acest lucru nu înseamnă însă să fiți de acord ca intervievatul să exercite vre un control
editorial asupra articolului final. Dacă interlocutorul își face griji în această privință, încercați
să-l asigurați că tot ce va spune va fi tratat corect și cu acuratețe, dar nu cedați insistențelor
sale de a vedea materialul înaintea publicăr ii. Dacă nu puteți evita acest lucru, iar obținerea
interviului este destul de importantă pentru dumneavoastră, atunci spuneți -i clar că singurele
modificări pe care le puteți face vizează erorile ce țin de fapte. Dacă îi acordați subiectului
dreptul de ve to asupra tonului unui articol sau asupra punctului de vedere al redactorului (ori
al altor persoane citate in material), puteți fi siguri că materialul își va pierde din
obiectivitate. Unii sportivi (sau agenții lor – vezi infra) au început tot mai des să ceară
jurnaliștilor să semneze acorduri scrise prin care li se dă dreptul de a aduce modificări unui
articol terminat. Un interviu realizat în aceste condiții abia dacă mai merită efortul; în plus,
mai există și alte căi (vezi infra) prin care puteți face rost de citatele necesare.
Unele interviuri trebuie aranjate prin intermediul unui agent de presă sau impresar.
Încercați să stabiliți relații bune cu aceste persoane, deoarece ele vă pot facilita deseori
accesul la cei pe care doriți să -i intervievați. N umiți organizația pentru care lucrați, scopul
interviului, unde ați prefera să realizați interviul și dacă veți fi însoțit de un fotograf. S -ar
putea să fiți nevoit să vă încadrați în programul foarte riguros al unui atlet, așa încât încercați
întotdeauna să precizați durata interviului. O durată cuprinsă între 30 de minute și o oră ar
trebui să fie suficientă chiar și pentru cel mai lung profil. S -ar putea să fiți nevoit să vă
descurcați cu mai puțin de atât, situație în care pregătirea va fi și mai impor tantă (vezi infra).
Unde puteți realiza interviul
Dacă vi se oferă posibilitatea de a alege locul interviului, încercați să optați pentru
acel loc care vă permite să descoperiți și mai mult personalitatea intervievatului – de pildă,
casa lui – sau viața sa profesională – de pildă, vestiarul, terenul de antrenament sau stadionul.
Mediul ambiant în care trăiește o persoană spune întotdeauna câte ceva despre ea, iar
descrierea sa în materialul dumneavoastră va plasa subiectul într -un context ușor de perceput
de către cititor. Va trebui, de asemenea, să vă asigurați că nu veți avea parte de întreruperi sau
de prezența altor persoane (exceptând cazul în care vreți să aveți comentarii și din partea lor)
care l -ar putea inhiba pe intervievat.
Trebuie să țineți cont de alegerea locului, mai ales dacă materialul dumnea voastră va
fi ilustrat cu fotografii. Fotografiile vor fi mai interesante dacă vor prezenta sportivul în
mediul său natural, iar intervievatul va fi mai puțin solicitat dacă fotografiile vor fi realizat e
în timpul interviului. O metodă bună ar fi să discutați cu fotograful dumneavoastră înainte de
a fixa interviul: poate are unele sugestii la care dumneavoastră nu v -ați gândit și care, odată
puse în practică, ar putea face materialul mai interesant.
Aleg erea locului este extrem de importantă pentru interviurile de televiziune (vezi
capitolul 8).
Regulile angajamentului
Este esențial să stabiliți dinainte condițiile în care va avea loc interviul. În general,
interviurile sunt directe și nu au la bază condi ții prealabile. Dar este posibil ca unele persoane
intervievate sau reprezentanții acestora să solicite o listă de întrebări înaintea interviului
propriu -zis sau să afirme că anumite întrebări depășesc cadrul discuției. Înainte de a continua

interviul, va trebui să decideți dacă astfel de cereri sunt sau nu îndreptățite. În orice caz,
interviul nu va mai fi la fel de spontan ca înainte, dar s -ar putea ca prezentarea prealabilă a
întrebărilor să nu -l influențeze în vreun fel.
Desfășurarea interviului ar treb ui să -i determine pe subiecți să -și detalieze
răspunsurile. Deseori, în ciuda eforturilor depuse de reprezentanții lor de a -i proteja, odată ce
se află față în față cu un jurnalist, ei pot fi dispuși să răspundă unor întrebări detaliate.
În momentul în car e unele întrebări depășesc anumite limite, puteți alege să mergeți
mai departe sau să vă opriți, în funcție de importanța pe care aceste întrebări o au pentru
materialul pe care sperați să -l obțineți. Puteți continua, dacă informațiile pe care le obțineți
din întrebările care nu depășesc limitele sunt esențiale pentru articolul dumneavoastră.
Oricum, chiar dacă intervievatul nu este pregătit să răspundă la întrebările puse în legătură cu
o anumită chestiune, nu trebuie să renunțați la acoperirea subiectului respectiv, folosind,
poate, alte surse. Iar simplul fapt că subiectul nu este pregătit să discute pe această temă
spune deja foarte multe.
Exceptând cazurile în care organizația pentru care lucrați plătește o taxă pentru
interviu (ceea ce nu se întâmplă f oarte des), evitați să le permiteți intervievaților sau agenților
lor să vadă ori să -și dea acordul cu privire la manuscris sau la caseta înregistrată. Acest lucru
seamănă a cenzură, și chiar dacă riscați să nu puteți realiza un interviu, există și alte
modalități de a obține informațiile necesare.
Interviurile informale
Personalitățile importante din lumea sportului primesc atât de multe cereri de
interviuri, încât ar fi practic imposibil să le onoreze pe toate. Dacă nu reprezentați un ziar, o
revistă, un post de radio sau televiziune important, șansele de a obține un. interviu direct sau
chiar prin telefon cu sportivii ori antrenorii din topul clasamentelor pot fi foarte mici. Dar
acest lucru nu ar trebui să vă împiedice. Asemenea celebrităților din alte d omenii, vedetele
sportive de top încearcă să se strecoare, dar de obicei, la un moment dat, sunt nevoite să -și
găsească timp și pentru interviuri. De multe ori, trebuie să participe la conferințe de presă în
urma unor evenimente la care au luat parte, aces t lucru fiind stipulat în contractul încheiat cu
organizatorii respectivului eveniment, care sunt direct interesați ca reprezentanții mass -media
să fie mulțumiți. De asemenea, ei au și apariții publice, ce includ de obicei anumite
oportunități mediatice, venind în sprijinul sponsorilor care îi plătesc pentru publicitatea pe
care o atrag. Deși aceste apariții nu mulțumesc pe deplin, așa cum se întâmplă în cazul unui
interviu față în față, ele le oferă jurnaliștilor un nou prilej de a pune întrebări.
Și, în u ltimă instanță, s -ar putea să fiți nevoit să obțineți ce se poate și unde se poate.
Aceasta ar presupune să le vorbiți subiecților imediat ce apar pe teren, în parcarea stadionului
sau pe terenul de antrenament. Acest tip de interviu este numit uneori interviu-ambuscadă,
dar el nu vă dă dreptul să vă purtați nepoliticos sau imoral. O atenție specială (ce deranjează
uneori) se îndreaptă spre acei sportivi foarte bine plătiți care trăiesc din industria
divertismentului – dar aceștia trebuie abordați doar în a numite circumstanțe. Celebritățile au
și ele dreptul la intimitate și ar fi cu totul deplasat din partea dumneavoastră să -i deranjați
când își fac cumpărăturile în familie sau când iau masa la restaurant, doar ca să vă răspundă
la întrebări.
Dacă vă hotărâ ți totuși să realizați un interviu -ambuscadă, fiți politicos, dar insistent,
clarificați -vă întrebările la care așteptați un răspuns înainte de a aborda subiectul și fiți
pregătit să le formulați în mai multe moduri. Aceasta vă va ajuta să treceți peste un răspuns
inițial evaziv din partea unei persoane care nu este pregătită pentru un interviu.

Importanța documentării
Oricare ar fi circumstanțele în care realizați interviul, încercați să vă docu mentați cu
privire la persoana intervievata și la domeniul în care activează. De exemplu, dacă practică un
sport minor, s -ar putea să fiți nevoit să învățați regulile și câte ceva despre sportivul respectiv.
Aflând cât mai multe lucruri despre subiectul dumneavoastră, veți economisi timp și, în plus,
vă veți forma o părere corectă despre cel intervievat. Sportivii care au propriile pagini web și
sunt obișnuiți să fie intervievați la radio sau televiziune și să -și vadă numele în ziare își
închipuie că toți ceilalți știu foarte multe despre ei. în cazul în care cunoș tințele
dumneavoastră despre cariera lor sunt mult mai restrânse decât consideră ei că ar trebui să fie,
vor manifesta mai puțină bunăvoință, dar dacă le flatați egoul străduindu -vă să aflați dinainte
informații despre ei, este posibil ca interviul să se d esfășoare fără probleme.
Documentarea este deosebit de importantă dacă nu dispuneți de prea mult timp. Dacă
faceți o documentare cât mai minuțioasă înaintea realizării unui interviu, nu va mai trebui
apoi să pierdeți timpul cu întrebări elementare. Și cu c ât veți lăsa mai mult impresia că știți
numeroase lucruri despre ei și sportul lor, cu atât se vor simți mai în largul lor să atingă unele
subiecte mai puțin familiare sau ușor stânjenitoare. Desigur, va trebui să verificați toate datele
de care nu sunteți foarte sigur – dar când timpul este scurt, important e să obțineți informații
relevante și, pe cât posibil, citate incitante din partea interlocutorului.
Tehnica interviului
Dacă nu ați mai realizat până acum niciun interviu, ați putea începe prin a urmări
interviuri la televizor sau la radio. Adoptați o atitudine critică, încercând să vă dați singur
seama de ce este bine și ce nu e bine. Puteți învăța foarte multe urmărind un reporter talentat
cum își face meseria, dar nu este suficient să ascultați ce spune reporterul și să imitați orbește
tipul de întrebări adresate de acesta și modul în care le formulează. De multe ori, puteți învăța
la fel de multe ascultând răspunsurile, concentrându -vă asupra modului în care oamenii
răspund la întrebările formul ate diferit și tehnicile pe care le folosesc pentru a evita să dea un
răspuns direct la o întrebare.
Asta nu înseamnă că nu puteți învăța la fel de multe lucruri de la un reporter mai puțin
pregătit: nu toți jurnaliștii de radio și televiziune se pot mândr i cu tehnici de intervievare
foarte bine puse la punct. Dacă intervievatul dă răspunsuri formate dintr -un singur cuvânt ori
o singură propoziție sau dacă evită cu ușurință să dea un răspuns direct, gândiți -vă cum ar 11
trebuit să fie formulate întrebările pentru a obține un răspuns mai deschis.
Țineți cont de faptul că, în momentul realizării unui interviu, jurnaliștii de presă scrisă
caută altceva decât cei de radio sau televiziune. Un reporter de radio sau televiziune poate fi
interesat în special să scoa tă în evidență persona litatea intervievatului, iar structura și durata
unui interviu în direct pot fi la fel de importante ca răspunsurile. Niciunul dintre aceste
aspecte nu contează în vreun fel pentru un jurnalist din presa scrisă, deoarece este puțin
probabil ca răspunsurile să apară în material în ordinea în care au fost date, iar în cea mai
mare parte nici nu vor fi păstrate. Jurnalistul de presă scrisă preferă să înceapă prin a aduna
informații generale despre intervievat, după care încearcă să pună totul cap la cap și să atragă
cititorul cu fragmentele cele mai intere sante, presărând articolul cu citate incitante.
Niciun interviu nu seamănă cu altul. Dacă ați fixat o întâlnire relaxantă la cineva
acasă sau în biroul său, puteți să o luați pas cu pas și să realizați interviul în stilul unei
conversații obișnuite. O asemenea metodă are tendința de a -i relaxa pe oameni și de a -i
încuraja să se exprime cât mai liber. Dar dacă aveți la dispoziție doar două minute la telefon
sau încercați să intervievați o persoană în mare grabă, în timp ce pleacă de la antrenament, va
trebui să treceți imediat la subiect și să fiți mult mai clar în privința informațiilor de bază pe

care le urmăriți. Dacă descoperiți apoi că intervievatul este înțelegător și dispus să vorbe ască,
veți putea completa mai târziu lista întrebărilor.
Unii jurnaliști au devenit renumiți pentru tehnicile înțepătoare de inter vievare, dar în
general nu este recomandat să fiți prea dur sau ostil. Veți obține rezultate și răspunsuri mult
mai bune dacă sunteți prietenos, iar intervievatul se simte în largul său , dar trebuie să fiți
atent să nu treceți drept o persoană neprofesionistă sau incapabilă. Dacă trebuie să puneți și
unele întrebări dure, păstrați -le pentru final. Dacă intervievatul amuțește sa u părăsește
întrunirea când este confruntat cu o întrebare dificilă, nu veți avea foarte mult de pierdut. Dar
dacă adresați aceste întrebări problematice la început, s -ar putea să nu vă alegeți cu nimic.
Dacă aveți la dumneavoastră un telefon mobil în mome ntul interviului, închideți -l
înainte să înceapă interviul. Ar fi nepoliticos față de intervievat să lăsați telefonul să vă
deranjeze. În plus, aceasta ar putea influența desfășurarea interviului șii s -ar putea să vă fie
greu să reintrați în ritm.
Întrebăr ile
Ar fi util să vă pregătiți dinainte o listă scurtă cu principalele întrebări, doar ca să fiți
sigur că nu vă scapă nicio informație vitală. Dar nu trebuie să dați prea multe detalii, deoarece
acest lucru ar putea inhiba intervievatul, împiedicându -l să dea răspunsuri amănunțite, din
care să se poată obține cele mai bune citate. Dacă aveți destul timp la dispoziție, este de
preferat să începeți prin a solicita o opinie generală asupra unuia din subiectele abordate:
Puteți să -mi spuneți, în cuvintele dumn eavoastră, ce s -a întâmplat? Care este părerea
dumneavoastră despre meci? Care sunt șansele dumneavoastră privind partida de mâine?
Cum merge antrenamentul?
Astfel de întrebări generale îi permit intervievatului să se deschidă și, probabil, să
înceapă să vorbească despre unele lucruri la care dumneavoastră nu v -ați gândit și care ar
putea scoate la iveală zone noi de explorare. Puteți trece oricând la anumite detalii, punând
întrebări suplimentare pentru a completa golurile pe care intervievatul le -a lăsat neacoperite.
De asemenea, această metodă permite intervievatului să simtă că deține oarecum controlul
asupra direcției de desfășurare a interviului.
Asigurați -vă întotdeauna că întrebările dumneavoastră sunt deschise și nu închise.
Întrebarea deschisă este cea la care nu se poate răspunde cu „da” sau „nu”. Nu formulați
întrebarea astfel: Câștigarea medaliei olimpice de aur a reprezentat momentul cel mai fericit
din viața dumneavoastră? Mai bine întrebați: Ce ați simțit în momentul câștigării aurului
olimpi c? Această întrebare îi permite subiectului să descrie în propriile -i cuvinte ce a simțit el
și sunt mai multe șanse să obțineți o declarație interesantă.
Nu întrerupeți intervievatul când acesta răspunde la o întrebare, exceptând situația în
care el dezvo ltă foarte mult subiectul sau se îndepărtează prea mult de tema discuției. Poate
că în momentul acela este pe punctul de a spune ceva interesant și, fiind întrerupt, nu -și va
mai continua ideea. Este de preferat să adoptați calea opusă: lăsați -l să termine și apoi
acordați -i un mic răgaz – o pauză semnificativă – înainte de a trece la următoarea întrebare. O
astfel de pauză în conversație poate fi foarte incomodă pentru inter locutori, ea încurajându -l
de multe ori pe intervievat să înceapă din nou să vorbe ască și, poate, chiar să inițieze unele
subiecte pe care nu le -ar fi atins în alte circumstanțe.
Conversațiile sunt guvernate de convenții informale de care un reporter bun ar trebui
să fie conștient. Uneori intervievatul va tăcea doar pentru a fi politico s, pentru a -i permite
reporterului să participe din nou la conversație. Dar într -un interviu – chiar și unul de radio
sau televiziune – conversația ar trebui să fie, pe cât posibil, unilaterală. Opiniile persoanei
intervievate sunt cele care ne interesează și nicidecum cele ale reporterului.

Știm cu toții că, uneori, persoanele intervievate încep să vorbească despre lucruri care
le interesează în mod special. Dacă un interviu se îndepărtează mult de la subiectul pe care
vreți să -l discutați, reveniți prin formularea unei întrebări bine punctate : Putem reveni la
problemele cauzate de rănirea dumneavoastră?
Dacă intervievații sunt ostili din cauză că nu le plac jurnaliștii, nu le inspiră încredere
sau au avut experiențe neplăcute cu ei în trecut, încercați s ă-i liniștiți. Nu vă asumați riscul de
a intra în conflict cu intervievatul, apărând media într -un mod mult prea energic și, mai
presus de toate, rezistați tentației de a vă implica într -o dispută.
Agendă sau reportofon?
Nu are rost să fixați un interviu d acă nu puteți realiza o înregistrare corectă a
răspunsurilor la întrebări. Până nu demult, majoritatea jurnaliștilor luau notițe stenografice. în
prezent, reportofoanele ușoare și de mici dimensiuni, ce pot fi așezate discret pe masă în fața
intervievatulu i, sunt ușor de procurat și foarte utilizate. Atât timp cât aparatul funcționează
bine, înregistrarea interviului este mai ușoară, mai completă și poate fi mai puțin stresantă
pentru intervievat decât imaginea unei persoane mâzgălind spasmodic într -un caie t.
Dar reportofonul are și el dezavantajele sale și nu constituie întotdeauna soluția
ideală. Dacă interviul durează ceva timp, a -l asculta din nou pentru a selecta citatele pe care
vreți să le folosiți poate lua mult timp, mai ales dacă aveți de respectat un termen -limită. De
multe ori, este mai eficient să dezvoltați tehnica (folosind și reportofonul, dacă doriți) notelor
selective. Aceasta presu pune notarea răspunsurilor -cheie primite în cadrul unui interviu,
astfel încât să le puteți transcrie ușor mai târziu. Este mai bine să notați mai mult decât credeți
că aveți nevoie, dar încercați să vă faceți un obicei din a tăia materialul de care nu veți avea
nevoie pe măsură ce interviul înaintează. Materialul va fi astfel mult mai ușor și rapid de
manevrat ul terior. Dacă v -ați documentat mai întâi și v -ați hotărât cu privire la întrebările pe
care trebuie să le adresați, cel mai important rol al unui jurnalist într -un interviu este acela de
a asculta.
Folosiți -vă ochii
Nu ar trebui să vă folosiți doar urechile – folosiți -vă și ochii. Când începeți să scrieți
articolul, în afară de spusele intervievatului dumneavoastră, veți dori să includeți și o
descriere a subiectului. Putem învăța multe lucruri din hainele oamenilor, din mediul în care
se mișcă și din atitud inea generală pe care o adoptă. Notați observațiile în legătură cu genul
de haine pe care le poartă intervievații, cum arată casa lor, ce tip de mașină conduc, ce
tablouri au pe pereți, dacă își etalează trofeele și medaliile. Asemenea detalii le permit
cititorilor să deducă dacă intervievații sunt persoane mândre ori, dimpotrivă, modeste, dacă se
dedică în întregime sportului sau dacă mai au și alte preocupări.
Din acest motiv, interviurile de televiziune au loc de multe ori în camera de zi sau în
biroul i ntervievatului. Ce se vede în planul secund spune multe despre persoana respectivă. În
presa scrisă, descrierea mediului subiectului are un rol important în vizualizarea cadrului și
permite cititorilor să -și facă singuri o părere privind stilul de viață al persoanei respective.
Interviurile telefonice
Intervievarea unei persoane la telefon este rapidă și totuși utilă, dacă trebuie să
respectați un termen -limită. Uneori este singura cale prin care puteți obține un interviu, dar
foarte rar se întâmplă să fie la fel de eficient ca interviul luat față în față. Telefonul nu

încurajează conversațiile lungi și, întrucât nu vă puteți vedea interlocutorul, sunteți privat de
unul dintre simțuri: nu mai aveți posibilitatea de a vă descrie subiectul.
Dacă înregistrarea nu figurează printre opțiunile telefonului dumneavoastră, va trebui
să luați notițe. Acest lucru poate fi dificil și, având în vedere că acuratețea este importantă, nu
ar trebui să vă fie jenă să le cereți intervievaților să repete sau să vorbească mai rar . Dacă
sunteți dreptaci, țineți telefonul în mâna stângă în timp ce luați notițe.
Întrebările scrise
Întrebările scrise constituie forma cea mai puțin satisfăcătoare de a lua un interviu, dar
poate fi și singura opțiune pe care o aveți la îndemână. Răspun surile scrise au tendința de a fi
anoste și artificiale; dacă subiectul interviului este unul controversat și delicat, e posibil ca ele
să fi fost scrise de avocatul lui ori de persoana care se ocupă de relațiile cu publicul.
Întrebările suplimentare sunt, de asemenea, dificile.
O metodă de a intra în legătură cu potențialii intervievați care, altfel, sunt greu de
abordat este prin e -mail. Dacă aveți (sau puteți ghici) adresa de e -mail a unei persoane, puteți
trece de multe ori de „gardienii” lor și ajunge direct la ei. Întrucât e -mailul este mult mai
rapid și mai puțin formal decât multe alte forme de comunicare scrisă, este posibil uneori să
primiți răspunsuri informale la întrebările adresate, direct de la persoana căreia vreți să -i
vorbiți. Puteți trimit e la fel de rapid și ușor și întrebări suplimentare.
Încheierea interviurilor
Aveți întotdeauna grijă să încheiați orice tip de interviu prin a le mulțumi
intervievaților pentru timpul acordat. Este politicos și, în același timp, vă asigurați că le veți
mai putea lua un interviu și în viitor. Dacă interviul a avut loc față în față, cereți -i
interlocutorului un număr de telefon în cazul în care ați uitat ceva și trebuie să verificați mai
târziu. Multor jurnaliști le place să se întindă la vorbă și după ce interviul a luat sfârșit, în
timp ce își termină de băut cafeaua sau sunt conduși spre ieșire. Acest lucru se petrece și
pentru că intervievatul se destinde de îndată ce agenda sau reportofonul sunt puse deoparte și
menționează vreun aspect interesant care nu a fost amintit în timpul interviului. Dar dacă
intenționați să folosiți ceva ce ați aflat în afara interviului formal, este politicos să vă
înștiințați intervievatul cu privire la acest lucru și să respectați obiecțiile lui.
Transcrierea
Încercați să transcrieți notițele luate în timpul interviului cât mai curând posibil, când
încă vă sunt proaspete în minte. Dacă lăsați să treacă o zi sau două, s -ar putea să vă fie mai
greu apoi să le interpretați ori s -ar putea să uitați contextul în care s -a spus un anumit lucru.
Actul transcrierii vă va ajuta în egală măsură să vă ordonați ideile și să găsiți o
structură și poate chiar o introducere la materialul dumneavoastră (un alt motiv pentru a
folosi și o agendă pe lângă reportofon). Același lucru se aplică și în cazul interviurilor
transmise la radio sau televiziune, unde selectarea decupajelor (vezi capitolul 8) pe care le
veți folosi vă va ajuta să stabiliți modul în care decideți să scrieți un scenariu ori să spuneți o
poveste.
Citatele sunt mostre ale farm ecului personalității intervievate, iar alegerea lor își pune
amprenta asupra impactului materialului. Citatele directe – ascultarea cuvintelor persoanei –
au cel mai mare impact.
Este de preferat ca limbajul colorat și opiniile convingătoare să fie mai de grabă citate

direct decât să apară sub formă de vorbire indirectă. Citatele directe creează impresia de
spontaneitate și autenticitate, dar nu cedați tentației de a oferi citate foarte lungi, deoarece
materialul poate deveni plictisitor. Cele mai bune citate sunt cele scurte, tăioase și la obiect.
Citarea directă înseamn ă a pune între ghilimele cuvintele subiectului:

„Câștigarea pentru prima dată a turneului de la Wimbledon a fost cel mai frumos
moment din viața mea”, a spus noul campion. „Pur și simplu simțeam nevoia să plâng și să
sărut acel gazon celebru.”

Cuvintele jucătorului sunt puse între ghilimele, ca punctuația care le este asociată.
Trebuie remarcat cum citatul devine mai slab și mai puțin spontan dacă este pur și simplu
rezumat în vorbirea indirectă:

Noul campion a spus că faptul că a câștigat pentru prima d ată turneul de la
Wimbledon a fost cel mai frumos moment din viața lui, care l -a făcut să simtă nevoia să
plângă și să sărute gazonul.

Cu toate acestea, vorbirea indirectă poate fi utilă în condensarea lucrurilor spuse de o
persoană sau în găsirea unei LOGICI ÎN FORMULAREA mai puțin clară a unei persoane.

Exemplu
Întrebare: „Ce ați simțit în privința atacului dumneavoastră, care i -a rupt piciorul lui
Tom Jones?”.
Răspuns: „Mda, a fost nepotrivit. Dar lucruri de genul ăsta se mai întâmplă în joc.
Mingea er a acolo. M -am aruncat asupra ei. Nu a fost cu intenție.”
Răspunsul este mult prea lung și nu e formulat într -o manieră elegantă, dar poate fi
rezumat de jurnalist după cum urmează:

Vorbire indirectă: Smith a admis că atacul a fost nepotrivit, dar a
pretin s că s -a aruncat asupra mingii și nu a avut intenția de a -i rupe piciorul iui
Jones.

Un lucru foarte important în vorbirea indirectă este să nu denaturați sensul cuvintelor
vorbitorului.
Uneori este de efect să treceți de la vorbirea directă la cea indirectă și invers,
introducând un citat direct și scurt în cea din urmă.

Exemplu
Antrenorul a spus că „deciziile îngrozitoare” ale arbitrului au costat -o pe echipa lui
meciul.

Atenție: Discursul direct se află întotdeauna între ghilimele. Discursul indirect nu
apare între ghilimele.

Exemplu
„Mă voi plânge de unele dintre deciziile arbitrului”, a spus antrenorul. Antrenorul a
spus că se va plânge de unele dintre deciziile arbitrului.
„Sâmbătă voi candida la stabilirea unui nou record MONDIAL LA o sut ă de metri”, a spus
ea.
Ea a spus că sâmbătă va candida la stabilirea unui nou record mondial la o sută de

metri.

Când se trece la vorbirea indirectă, se modifică și pronumele. În exemplul de mai jos,
noi devine ei:

„Noi am avut cea mai strânsă apărare din ligă în tot sezonul”, a SPUS managerul.
Managerul a spus că ei au avut cea mai strânsă apăram din ligă în tot sezonul.

Mișcarea între discursul direct și cel indirect are un rol important în alternarea
ritmului unui articol și menține interesul cititorului. Folosirea continuă a discursului indirect
poate deveni plictisitoare, în timp ce utilizarea continuă a citatelor directe poate apărea ca o
raportare literală a conversației și dă impresia că jurnalistul a renunțat la responsabilitatea
selectăr ii celor mai bune citate și modelării materialului.
În momentul atribuirii citatelor, sintagma „a spus” este de obicei una potrivită. Este
simplă și neutră. Orice altă sintagmă ar părea inoportună dacă nu sunt oferite argumente
solide pentru folosirea sa. Dacă folosiți multe citate, s -ar putea să fiți nevoit să apelați la
alternative precum „a comentat”, „a explicat” sau „a adăugat”, pentru a diversifica textul.
Atenție la folosirea unor cuvinte „încărcate”, cum ar fi „a pretins” sau „a susținut”, dacă nu
există vreo controversă privind datele exprimate, deoarece ele aruncă suspiciuni asupra
validității declarațiilor vorbitorului. în mod similar, evitați cuvinte precum „a admis” sau „a
dezvăluit”, dacă vorbitorul nu admite ori nu dezvăluie într -adevăr un luc ru.
Corectitudinea și acuratețea citatelor
Ca regulă generală, jurnaliștii nu trebuie să falsifice citatele pe care le -au obținut într –
un interviu. Și mai ales să nu le înflorească, atribuind oamenilor cuvinte pe care ei nu le -au
folosit. Cu toate acestea, puțini sunt cei care se exprimă tot timpul corect din punct de vedere
gramatical, cu toții folosim cuvinte suplimentare pentru a câștiga timp de gândire… În astfel
de cazuri, se acceptă să aranjați aspectul gramatical și să dați la o parte tot ce este î n plus, atât
timp cât sensul propoziției rămâne același.
Uneori este necesar ca jurnalistul să revizuiască declarațiile unei persoane. Dacă
intervievatul face o remarcă defăimătoare, jurnalistul este obligat să renunțe la ea. Uneori,
oamenii rostesc exact opusul a ceea ce au intenționat să spună, din pură neatenție, adăugind
sau omițând probabil cuvântul „nu”. De aceea, corectarea lor devine imperativă.

Exercițiu
Intervievați un prieten sau un coleg cu privire la echipa sportivă preferată.
Asigurați -vă că aveți cunoștințe solide despre istoria echipei și rezultatele ei recente.
Alcătuiți o listă scurtă de întrebări cu final deschis, în scopul stârnirii unor opinii
ferme și, pe cât posibil, controversate – de exemplu: „Care sunt verigile cele mai
puternice și cele mai slabe din apărare?” sau „După părerea dumneavoastră,
antrenorul face treabă bună?”.
În timpul interviului, încercați să luați notițe în mod selectiv, alegând citatele cele mai
puternice și cele mai utile informații generale. Transcrieți notițel e cât mai repede
posibil după interviu, alegând cele mai interesante citate, care vor fi folosite direct sau
în vorbire indirectă. Asigurați -vă că ați folosit timpurile gramaticale corecte. Decideți
dacă există vreun citat care ar putea servi ca introducer e la materialul dumneavoastră.
întrebați intervievatul dacă tot ce ați transcris reflectă în mod corect interviul și, dacă
nu, care este motivul.

Rezumat
Interviul este unul dintre cele mai importante instrumente de care dispune un jurnalist.
Să știți cum să organizați un interviu, să vă determinați subiectul să se simtă relaxat, să
adresați întrebările corecte în maniera corectă și să vă notați răspunsurile în mod eficient –
toate acestea sunt vitale dacă aveți întâlniri față în față cu oameni care au foa rte puțin timp la
dispoziție. Dacă nu reușiți să fixați o întâlnire, există și alte căi prin care puteți obține
informațiile de care aveți nevoie pentru materialul dumneavoastră. Dar, indiferent de modul
în care obțineți informațiile, important este să le folosiți cu integritate și să vă citați subiectul
cu acuratețe și corectitudine.

Capitolul 8
Radioul și televiziunea

Din cuprins

 Cerințele speciale ale jurnalismului de radio și televiziune
 Limbajul folosit în radio și televiziune
 Departamentele sportive din radio și televiziune
 Structura reportajului
 Scrierea și punerea în practică a scenariilor
 Interviurile de radio și televiziune
 Drepturile la evenimente sportive
 Transmisiuni din exterior
 Comentariu

Obiective

 Înțelegerea importanței sportului pentru radio și televiziune
 Recunoașterea calităților specifice din presa scrisă, radio, televiziune și media online
 Identificarea elementelor specifice jurnalismului de radio și televiziune
 Utilizarea limbajului jurnalismului de radi o și televiziune
 Scrierea și realizarea de scenarii
 Învățarea tehnicilor interviurilor de radio și televiziune
 Modalitatea de alocare a drepturilor de a transmite evenimentele sportive
 Înțelegerea modului de realizare a transmisiunilor evenimentelor sporti ve în direct

Așa cum am văzut în capitolul 1, sportul a avut o contribuție importantă la schimbarea
caracterului transmisiei radio și TV în ultimii ani. A dat naștere unor noi stații radio și canale
de televiziune, deținând probabil cel mai important rol în vânzarea de sateliți și abonamente
la televiziunea prin cablu, iar în țările dezvoltate s -au construit și numeroase situri în acest
scop.
La rândul lor, radioul, televiziunea și internetul au contribuit la creșterea profilului
sportului, la transformare a multor cluburi în afaceri importante și a unor jucători și atleți în
milionari. în schimbul banilor aduși de vânzarea drepturilor de transmitere a evenimentelor
sportive, organizațiile sportive s -au adaptat nevoilor posturilor de radio și, mai ales, ale celor
de televiziune. Ele au modificat orele de începere a manifestărilor sportive pentru a cores –
punde programului televiziunii, organizează evenimente sportive în mai multe zile ale
săptămânii – un exemplu edificator în acest sens este rugbiul profe sionist din Marea Britanie
–, au schimbat chiar și sezonul de desfășurare a manifestărilor. Televiziunea a schimbat
echipamentul jucătorilor – și nu doar pentru a încuraja excesul de sigle publicitare. Meciurile
de one-day cricket, de pildă, se joacă acum în e chipamente viu colorate și mai puțin în
echipa mentele tradiționale albe, pentru a fi în avantajul televiziunii. în unele cazuri, chiar și
regulile s -au modificat. Meciurile de fotbal american se joacă pe segmente mici, pentru a se
conforma necesităților c analelor de televiziune de a insera frecvent reclame.
Așadar, soarta evenimentelor sportive și cea a canalelor de radio și televiziune care le
acoperă sunt strâns legate între ele. Necesitatea formării și menținerii audienței modifică

modul în care televiz iunea, în special, prezintă aceste evenimente. Televiziunile din Marea
Britanie, în frunte cu canalele prin satelit și Channel Four, un canal relativ nou în
transmisiunea terestră, au evoluat foarte mult de la a direcționa pur și simplu camera spre
locul a cțiunii. Transmisiunile sportive – în special ale unor evenimente de durată, precum
Test cricket – oferă acum mult mai multe explicații, în încercarea de a lărgi cunoștințele
telespectatorilor și a le menține interesul pe parcursul unei perioade mai lungi de timp.
Apariția televiziunii digitale oferă acum telespectatorilor posibilitatea de a fi „interactivi”, de
a-și folosi telecomanda pentru a face transmisiile sportive pe gustul lor, de a revedea fiecare
jucător în parte sau secvențe de partidă, după cum doresc.
Cu toate acestea, transmiterea evenimentelor sportive de către posturile de radio și
televiziune este similară, în multe privințe, reportajelor sportive din ziare. Când radioul și
televiziunea erau la început de drum, cei mai mulți jurnaliști care lucrau aici veniseră de la
ziare, aducând cu ei și atitudinea iată de sport. Chiar și astăzi, mulți jurnaliști din radio și
televiziune provin din presa scrisă.
Asemenea ziarelor, categoriile media de transmisie prin radio și televiziune prezintă
știri spo rtive, avanpremiere la evenimente sportive, evenimente sportive, rubrici pe teme
sportive și profiluri ale oamenilor din lumea sportului. Însă radioul, televiziunea și internetul
au cerințe specifice, au propriile avantaje și limite, care impun practici sp ecifice de lucru și
tehnici diferite de acoperire a evenimentelor sportive.
Prin ce diferă categoriile media
Oricât de evidente ar părea diferențele dintre radio, televiziune, presa scrisă și media
online, să încercăm să aruncăm o privire dincolo de eviden țe, întrucât caracteristicile
specifice fiecăreia au un rol important în stabilirea modului în care operează jurnaliștii.
Presa scrisă
Producerea unui material de presă scrisă este un proces relativ rapid. Informațiile
necesare scrierii celor mai multe subiecte sau rubrici pot fi adunate prin telefon, luându -se
legătura cu persoanele de contact ori alte surse, sau pot fi culese de pe internet, fără ca
jurnalistul să fie nevoit să -și părăsească biroul. Deși relatarea unor evenimente sportive
presupune pre zența la locul faptei (uneori jurnaliștii din presa scrisă acoperă un eveniment
folosind informațiile din transmisiile televizate), procesul scrierii este rapid, așa cum am
văzut în capitolul 4.
Însă producerea și distribuirea unui ziar constituie un proce s lent ce ar putea dura
câteva ore sau chiar zile, înainte ca exemplarul scos de sub tipar să fie citit, fapt de care
jurnalistul ar trebui să țină întotdeauna cont când își scrie materialul. Presa scrisă este
prezentată într -un format modular în cadrul un ui singur pachet (deși pachetul ar putea include
mai multe secțiuni). Formatul modular îi oferă cititorului posibilitatea de a trece de la o
relatare la alta sau de la o pagină la alta rapid și ușor. Acest lucru influențează, la rândul său,
dimensiunea și stilul relatărilor, care pot varia de la rubrici ce se întind pe pagini întregi la
articole de știri de un singur paragraf. Știrile sunt scrise într -o formulă care le permite
cititorilor să perceapă rapid punctele -cheie și să abandoneze subiectul oricând d oresc.
Radioul
Deși radioul este privit deseori ca un mijloc mediatic instant, procesele sale de
colectare a știrilor pot fi mai lente decât cele din presa scrisă. Informațiile esențiale pot fi

obținute, desigur, prin telefon, însă transmiterea interviuril or poate lua ceva mai mult timp.
Interviurile prin telefon pot fi realizate rapid, dar calitatea sunetului nu mai este aceeași, iar
pentru interviurile importante e adesea necesar ca jurnalistul să aibă la el un microfon și un
reportofon. Pentru pachetele mai lungi, care necesită mai multe interviuri și un zgomot de
fond (vezi infra), poate dura câteva ore până când jurnalistul reușește să adune tot materialul
necesar. Acesta va trebui apoi revizuit, de regulă de același jurnalist, când se întoarce la
birou .
Odată materialul asamblat, transmisia se poate face foarte repede – cele mai multe
stații radio transmit la fiecare oră buletine de știri – sau chiar instant. Însă radioul este un
mijloc mediatic liniar. Spre deosebire de ziare și paginile web, consumato rul nu mai are
libertatea de a se mișca între articole. De aceea, jurnaliștii de radio trebuie să capteze atenția
ascultătorilor pe tot parcursul transmisiei, deoarece aceștia se plictisesc destul de ușor. Cu
alte cuvinte, se recomandă ca intervențiile să fie destul de scurte (de la aproximativ 20 de
secunde la un minut), doar subiectele mai importante urmând a rula ceva mai mult. De
asemenea, se recomandă schimbarea rapidă a diferitelor elemente (voci și sunete) care
formează materialul, înainte ca ascultă torul să se plictisească.
Televiziunea
Realizarea unui material la televiziune este un proces lent, care presupune mai mult
timp, efort și personal decât orice alt canal mediatic. Aproape orice material de televiziune
implică o echipă de filmare și un repo rter care își părăsesc biroul și călătoresc, adesea pe
distanțe lungi, până la locul evenimentului. Este posibil ca aceștia să fi petrecut deja mult
timp pregătind interviul, asigurându -se că oamenii pe care trebuie să -i intervieveze și
lucrurile pe care v or să le filmeze sunt acolo unde vor ei și când vor ei. Iar când ajung acolo,
chiar și filmarea celui mai simplu interviu ia ceva timp. Procesul de revizuire cere ca
secvențele să fie filmate din unghiuri diferite, cu tăieri (vezi infra), pentru a facilita editarea.
Pentru un minut de televiziune se poate filma o oră, la aceasta adăugându -se și timpul necesar
interviurilor.
Iar filmarea nu este decât prima etapă a procesului. Se scrie apoi un scenariu pe baza
imaginilor, se înregistrează vocea comentatorulu i (dacă există unul), iar filmul este apoi editat
într-un material coerent de televiziune.
Transmisia este, de asemenea, mai lentă decât în cazul radioului, deoarece canalele de
televiziune au tendința de a transmite mai puține buletine (deși unele canale prin satelit și
cablu transmit astăzi programe continue de știri sportive). Asemenea radioului, televiziunea
este un canal mediatic liniar, iar necesitatea captării atenției publicului impune materiale
scurte, dinamice.
Internetul
Paginile web pot combina tehnicile presei scrise, ale radioului și televiziunii (vezi
capitolul 9) într -un singur pachet și, în mare măsură, într -o formă modulară, ce poate fi
actualizată instant.
Cea mai importantă diferență dintre presa scrisă și radio și televiziune constă,
probabil, în atitudinea consumatorilor. Când cititorii ziarelor se plictisesc de un articol, întorc
pagina; dacă telespectatorii și ascultătorii se plictisesc, închid aparatul sau schimbă pe un alt
canal. Persoana care schimbă pe un alt canal este principalul critic al jurnalismului de proastă
calitate și, mai mult decât în orice alt domeniu al jurnalismului, captarea și menținerea
atenției publicului sunt vitale. În acest scop, jurnaliștii din radio și televiziune trebuie să
exploateze la maximum limbajul ext ins și unic pe care aceste categorii media îl pun la

dispoziția lor.

Tabelul 8.1 – Compararea mijloacelor mediatice

Presa
scrisă Radioul Televiziunea Internetul
Mediu Cuvinte Sunet Imagini Mixt
Colectarea
știrilor Rapid Mediu Lent Rapid
Transmisie Lent Rapid Mediu Rapid
Stil Modular Liniar Liniar Mixt
Lungimea
reportajului Variază Scurt/mediu Scurt Variază
Format Pachet unic Buletine/Emisiuni
informative Buletine/Jurnal Pachet unic
Limbajul din radio și televiziune
Jurnaliștii din presa scrisă se folosesc în munca lor numai de cuvinte. Uneori, ele sunt
însoțite de fotografii, desene sau alte imagini, însă limbajul presei scrise rămâne cuvântul
scris. Jurnaliștii din presa scrisă pot folosi cuvinte în mai multe moduri – pentru a scrie
articole, rezumate ale principalelor știri, șapouri sau titluri dar, în esență, cuvintele sunt
singurele instrumente pe care le au la dispoziție.
Acest lucru nu este valabil și pentru jurnaliștii din radio și televiziune. Cuvintele sunt
importante, dar, în funcție de locul unde lucrează – fie că este în cadrul unui post de
televiziune, de radio sau pe internet ei dispun și de alte instrumente care se alătură cuvintelor
pentru a forma limbaje unice, bogate și complexe. Canalele profesionis te de radio și
televiziune exploatează la maximum această diversitate a limbajului.
Radioul
Cu riscul de a afirma un lucru bine cunoscut de toți, radioul se bazează pe sunet. Mulți
oameni care nu au experiență în radio, inclusiv jurnaliștii experi mentați care au lucrat înainte
în presa scrisă, ignoră acest lucru și produc materiale bazate doar pe cuvinte, ca și cum ar
lucra la un ziar.
Cuvintele rămân baza, dar simplul fapt de a le citi la microfon oferă posibilitatea de a
impune straturi complementare de sens, folosind intonația și accentul. Cu toate acestea, în
cazul radioului, cuvintele jurnalistului nu sunt altceva decât un punct de pornire pentru un
material bun. Limbajul radioului prezintă și alte elemente.
Radioul poate purta ascultătorii la locul ac țiunii folosind acele sunete pe care ei le -ar
auzi dacă ar fi acolo. Sunetul este peste tot în jurul nostru și, mai mult decât oriunde, la
evenimentele sportive: strigătele mulțimii, fluierul arbitrului, semnalul care dă startul, galopul
cailor, motoarele mașinilor de cursă, vâslele lovind apa, sunetul bâtei lovind mingea,
anunțurile adresate publicului… Sunetul folosit în radio, pe care l -ai auzi dacă te -ai afla într-
adevăr la un eveniment sportiv, este cunoscut ca zgomot de fond.
Avem tendința de a priv i radioul ca televiziune fără imagine, ceea ce nu este adevărat.
Radioul are într-adevăr imagini, dar noi suntem cei care le creăm cu ochii minții și nimic nu

aprinde o imagine în mintea noastră mai mult decât un sunet care ne este familiar.
Jurnalismul de radio profesionist combină zgomotul de fond cu vorbele jurnalistului. De
multe ori, sunetul precedă cuvintele, fiind folosit astfel în scopul plasării acțiunii.

Am văzut deja că reținerea atenției ascultătorului în mediul liniar al radioului este
vitală . Un mod eficient de a realiza acest lucru este să se ofere ascultătorului sunete noi la
intervale frecvente de timp. Pe lângă alternarea vocii jurnalistului cu zgomotul de fond,
schimbările pot fi semnalate și în alte moduri.
Interviurile sunt esențiale p entru cele mai multe evenimente sportive, iar fragmentele
de interviuri cu una sau mai multe persoane implicate le oferă ascultătorilor posibilitatea de a
auzi sunetele pe care le doresc, de a vizualiza interlocutorii și, mai mult de atât, adaugă
varietate sunetelor pe care le auzim. Vox pop-urile cu fanii pot fi folosite în mod similar.
O altă opțiune de care dispune jurnalistul sportiv este aceea de a realiza un material
mai interesant și mai atrăgător folosind fragmente de comentarii. Emoția generată de cei mai
buni comentatori în momentele culminante ale evenimentelor sportive va schimba imediat
tonul și ritmul materialului radio și ne va ajuta să creăm mai multe imagini în minte.
Muzica face și ea parte din limbajul radioului. De multe ori, fanii sportu lui inventează
și cântă propriile cântece care pot fi exploatate la maximum de către jurnaliști. Multe sporturi
se pretează la interpretări muzicale, fie prin cuvintele unui cântec pop, fie prin aria sau
ritmurile unei piese clasice. Muzica poate fi folosi tă pentru a accentua unele momente sau
pentru a sublinia cuvintele, creând astfel o anumită stare. Ascultătorii care, în alte condiții, și –
ar pierde interesul față de radio rămân pe un anumit post doar pentru a -și asculta melodia
preferată.
Lista elementel or de radio
 zgomot de fond
 vocea jurnalistului
 fragmente de interviuri
 fragmente de comentariu
 VOX POP -uri
 muzică
Televiziunea
Televiziunea este un mediu condus de imagini, iar un sport profesional, care pentru a
exista depinde de spectatorii săi, este perfect adaptat pentru televi ziune. Imaginile în mișcare
transmit acțiunea așa cum se realizează ea, dar furnizează și elementul -cheie în reportajul de
televiziune. Calitatea imaginilor de care dispune un jurnalist de televiziune va determina, de
regulă, și impor tanța cu care va fi tratat reportajul sau dacă el va mai fi folosit sau nu. În ceea
ce privește sportul, imaginile dramatice folosite în vederea ilustrării unui reportaj nu
constituie decât rareori o problemă. Totuși, imaginile constituie doar unu l dintre elementele
limbajului de televiziune.
Televiziunea folosește multe din elementele jurnalismului radio: zgomotul de fond
(cunoscut în televiziune ca NATSOF – natural sound on film, zgomot natural pe film), vocea
unui jurnalist pe formatul unor imagini, fragmente de interviu, fragmente de comentariu, vox
pop-uri și muzică. Însă limbajul televi ziunii este mai variat și mai complex decât cel al
radioului. Pe lângă imaginile în mișcare , televiziunea poate folosi și fotografii, materiale de
arhivă, titluri și sigle care să faciliteze relatarea subiectelor; deoarece antrenează două dintre

simțurile noastre – văzul și auzul –, poate transmite informația prin cele două simțuri în
același ti mp. Secretul unui jurnalism profesionist de televiziune constă în a folosi împreună și
în acord perfect imaginile, cuvintele, sunetele și, uneori, muzica, pentru a comprima cât mai
multe informații în fiecare moment de emisie.

În timp ce jurnalistul ne s pune un lucru pe voiceover (v/o), putem vedea acțiunea sau
putem aduna informații suplimentare din titluri sau sigle. Aceste elemente suplimentare pot fi
folosite de către jurnaliști pentru a oferi informații care altfel ar trebui incluse în voiceover.
Un scenariu bun de televiziune folosește nu doar cuvinte, ci și imagini și alte elemente la
unison, așa cum vedem mai jos.
Lista elementelor de televiziune
 imagini în mișcare
 cuvinte
 imagini statice
 materiale de arhivă
 NATSOF
 fragmente de interviu
 VOX POP -uri
 comentariu
 titluri
 sigle
 muzică
Internetul
Deoarece paginile web pot oferi un hibrid de presă scrisă și fragmente audio și video,
ele pot folosi un amalgam al tuturor elementelor de mai sus (vezi capitolul 9).
În interiorul departamentelor sportive d in radio și televiziune
Companiile de radio și televiziune acoperă evenimentele sportive în moduri diferite,
în funcție de dimensiunea lor și de caracteristicile locale. Sportul constituie o parte integrantă
a celor mai multe buletine de știri de radio și televiziune, numeroase canale angajând
reporteri specialiști pentru prezentarea știrilor sportive. Uneori, aceștia fac parte dintr -un
departament sportiv mai mare, care realizează atât programe de știri, cât și transmisiuni din
exterior (TE).
Cu toate aces tea, în special în domeniul televiziunii, multe companii apelează la
companii independente de producție pentru a realiza materiale de știri și a face transmisiuni
din exterior. Datorită echipamentului specializat și cunoștințelor tehnice implicate, adesea
este mult mai rentabil să se achiziționeze astfel de producții gata realizate decât să existe
companii specializate în sport. Din același motiv, cele mai multe canale de radio și
televiziune apelează la serviciile unor comentatori și experți analiști indep endenți.
Știrile sportive
Timpul dedicat difuzării unor știri sportive la radio și televiziune variază de la

fragmente scurte în buletinele generale de știri sau în programele de știri la canale
specializate pe știri sportive, care acoperă evenimentele în permanență.
Deși drepturile de transmitere a principalelor evenimente sportive sunt vândute astăzi
canalelor individuale de radio și televiziune, acest lucru nu împiedică alte canale să transmită
știri legate de subiectul respectiv înainte sau după desfășu rarea evenimentului. Cluburile și
organizațiile sportive abia așteaptă să -și intensifice campaniile publicitare care precedă
evenimentul, pentru ca publicul să fie interesat de evenimentele lor și să umple stadioanele.
În mod similar, posturile de radio și televiziune care dețin drepturile de difuzare vor avea o
audiență mai mare dacă transmit evenimentul înaintea posturilor concurente. La conferințele
de presă și la interviurile dinaintea evenimentelor cu jucătorii și antrenorii pot participa
așadar reprez entanți ai tuturor posturilor de radio și televiziune, deși unele dintre ele ar putea
decide să nu facă publicitate unor subiecte acoperite de posturile concurente.
După eveniment, acordurile mutuale de acces la știri permit adesea cana lelor de
televiziun e care nu dețin drepturi de difuzare să prezinte secvențe în cadrul buletinelor de
știri.
În ultimii ani, aspectul paginilor web a avut o influență deosebită asupra modului în
care sunt prezentate știrile sportive de către televiziune, în special în cazul canalelor speciale
de știri sportive și al programelor ce prezintă rezultatele diferitelor competiții sportive. Cu
toate că televiziunea nu a renunțat la prezentatorii în direct pentru a introduce reportaje și
pachete de știri, apariția lor pe ecran este a cum completată de text. În stilul paginilor web,
telespectatorul este bombardat cu informații în permanentă schimbare în părțile laterale și de
jos ale ecranului, schimbare determinată de cererea tot mai mare de statistici sportive și de
scoruri exacte și actualizate imediat.
Structura reportajului
În timp ce majoritatea reportajelor din presa scrisă urmează o structură clasică, așa cum
am văzut în capitolul 5, formatul unui reportaj la radio sau televiziune va varia în funcție de
importanța reportajului, d e timpul alocat producerii sale și de elementele pe care jurnalistul le are la
dispoziție.
Televiziunea
Reportajele din televiziune se grupează în patru categorii.
Știrea de ultimă oră
Cel mai simplu material de televiziune este știrea de ultimă oră. Prezentatorul
buletinului, care este tot timpul în fața telespectatorilor, citește știrile de pe un prompter.
Știrile de ultimă oră sunt scrise pentru a transmite rapid reportajele în premieră sau atunci
când un anumit reportaj nu dispune de imagini.

Exemplu
Prezentatorul buletinului : Potrivit unei știri de ultimă oră, fostul fotbalist de la Leeds
United și Wales, John Charles, a murit la vârsta de 72 de ani. Charles a marcat 42 de goluri
într-un singur sezon pentru Leeds, stabilind astfel un record al cl ubului care nu a fost egalat
nici până astăzi. Mai târziu a fost transferat la clubul italian Juventus contra unei sume
record.

Voiceover
Dacă există imagini filmate special pentru un anumit reportaj sau dacă ele au fost
luate din arhivă, acestea vor ilust ra știrea prezentată de crainic. Acest mod de a transmite
știrile poartă numele de voiceover. Prezentatorul rămâne în cadru când introduce subiectul.
Imaginile sunt apoi inserate pe vocea prezen tatorului, în timp ce acesta continuă să citească.
Imaginile disponibile vor dicta modul în care este scrisă știrea.

Exemplu
Introducere : Fostul fotbalist de la Leeds United șl Wales, John Charles, a murit la
vârsta de 72 de ani.
V/o (Vocea prezentatorului de știri peste imagini)
Astfel de goluri i -au adus lui Cha rles reputația unuia dintre cei mai mari fotbaliști ai
tuturor timpurilor. El a marcat 42 de goluri într -un singur sezon pentru Leeds, iar mai târziu
a fost transferat la clubul italian Juventus contra unei sume record.
Upsound
Dacă există unul sau mai mul te interviuri, pot fi difuzate fragmente din acestea la
finalul unui voiceover, transformându -l într -un upsound. Ceea ce spun intervievații va
influența modul în care este scrisă știrea.

Exemplu
Prezentatorul buletinului: Lumea fotbalului i -a adus omagiu lui John Charles, fostul
fotbalist de la Leeds United și Wales, care a murit la vârsta de 72 de ani.
V/o
Înaintașul de centru care a marcat 42 de goluri într -un sezon pentru Leeds s -a îmbolnăvit
în timpul unei vizite în Italia și a suferit o intervenție ch irurgicală la picior, din cauza
unui cheag de sânge. A fost transportat înapoi în Anglia într -un avion particular
aparținând fostei sale echipe, Juventus, dar a murit în această dimineață într -un spital
din Wakefield. În cariera sa, jucătorul nu a fost nic iodată avertizat sau dat afară și a fost
cunoscut ca Blândul Uriaș.
Fragment de interviu (Managerul clubului Wales, Mark Hughes)
„M-a impresionat dintotdeauna umilința de care dădea dovadă de fiecare dată când îl
întâlneam – și totuși a fost cel mai bun ju cător care a îmbrăcat tricoul galez. Îl vom
regreta.”
Package
O știre importantă sau complexă va fi de regulă prezentată ca package. Acest lucru
presupune ca reporterul să înregistreze pe casetă mai multe elemente, care includ de obicei
voiceover și fragmente de interviu. Packages pot include și vox pop -uri, un stand -up al
reporterului, material de arhivă, imagini statice, NATSOF și muzică. Prezentatorul
buletinului citește un text pentru a introduce materialul video înregistrat în prealabil, care a
fost realizat de către un alt jurnalist. Fiecare element durează puțin – de obicei maximum 20
de secunde –, pentru a menține atenția telespectatorului.

Exemplu
Introducere: John Charles, unul dintre cei mai mari jucători de fotbal din generația

sa, a m urit. Golgheterul clubului Leeds United a devenit cel mai scump jucător al gene rației
sale când a fost transferat la clubul italian Juventus. Un reportaj de Jim Smith.
Package (vocea lui Jim Smith comentând imagini de astăzi în care apar
jucători și fani care țin un moment de reculegere)
Un omagiu tăcut adus unul om blând. Jucători și fani își arată respectul față de o
legendă a fotbalului înaintea meciului de astăzi dintre Manchester United și Leeds.
Vox pop -uri (scurte fragmente din declarațiile fanilor)
„A fost cel mai mare jucător pe care l -am văzut vreodată în tricoul echipei Leeds.”
„A fost un om minunat. Niciodată nu l -am văzut comițând în mod deliberat un fault.”
„Avea totul – putere, viteză, lovea excelent mingea cu capul.”
V/o (imagini din arhivă cu jucătorul Charles în timpul carierei sale
fotbalistice)
John Charles avea 17 ani când s -a mutat din orașul său natal, Swansea, în Yorkshire,
iar golurile lui au atras atenția întregii lumi fotbalistice asupra sa.
Fragment de interviu (Jimmy Armfield, fo st manager al clubului Leeds)
„Era deosebit. Avea un echilibru bun – era puternic și de aceea avea o săritură
extraordinară. Și nu doar înălțimea era cea care îl făcea atât de bun. Săritura lui era
fantastică.”
V/o (imagini din arhivă cu Charles pe vremea când juca pentru Juventus și
Wales)
A fost unul dintre primii fotbaliști britanici care au jucat în Italia, fiind transferat la
Juventus contra unei sume record. Charles a fost încoronat de cei de la Wales chiar din
timpul adolescenței și a jucat în finala Cupei Mondiale.
Fragment de interviu (Mark Hughes, manager al clubului Wales)
„M-a impresionat dintotdeauna umilința de care dădea dovadă de fiecare dată când
îl întâlneam – și totuși a fost cel mai bun jucător care a îmbrăcat tricoul galez. Îl vom
regreta.”
V/o (imagini din arhivă cu Charles ținând un discurs la un dineu)
La retragerea sa, Charles a început cea de -a doua cursă, implicându -se în acțiuni de
caritate.
S-a îmbolnăvit în timpul unei vizite în Italia.
(Fotografie statică recentă)
Nu a fos t niciodată sancționat sau dat afară, toți l -au cunoscut ca „Blândul Uriaș”.
John Charles a murit în această dimineață.
Discuție
Observați cum un package trece rapid de la un element la altul și de la acțiune la
discuție, pentru a menține interesul telespe ctatorului. Combinarea de packages cu voiceover
sau upsounds în cadrul unui buletin contribuie la menținerea interesului telespectatorului.

Exercițiu
Scrieți un PACKAGE de televiziune de aproximativ 90 de secunde, folosind ca sursă
următorul articol de ziar. Textele sunt de regulă citite cu aproximativ trei cuvinte pe
secundă, dar, folosind toate elementele limbajului de televiziune pe care le aveți la
dispoziție, veți p utea comprima multe informații într -un minut și jumătate.
Să presupunem că puteți filma orice doriți și intervieva pe cine doriți. Ordonați
scenariul asemenea celui de mai sus, indicând unde începe fiecare element și descriind
imaginile care vor însoți com entariile. încercați să concepeți o introducere de impact
(sau sunete care să stârnească interesul ascultătorilor, dacă realizați un scenariu pentru

radio), pentru a capta atenția publicului.
Mai întâi, scrieți un text pentru a introduce știrea. Scrieți sc enariul pentru întregul
PACKAGE , inclusiv cuvintele din fragmentele de interviuri sau VOX POP -urile pe care le
folosiți. Enumerați între paranteze, deasupra textului pe care îl veți ilustra, imaginile pe
care intenționați să le folosiți. Aceasta vă va ajut a să observați dacă elementele alese se
potrivesc. Ar trebui să folosiți titre pentru a afișa numele și funcția intervievaților.
Aceasta înseamnă că nu va trebui să le menționați numele în comentariu. În mod
similar, locațiile pot fi identificate prin imag ini cu sigle sau clădiri.
Subiect de știre
Jucătorii echipei de crichet din Marea Britanie au ajuns astăzi în Jamaica pentru
debutul meciurilor cu West Indies.
Ei vor încerca să câștige, pentru prima dată din 1968, seriile unei competiții de TEST
CRICKET desfășurate în Caraibe.
Jucătorii echipei West Indies tocmai s -au întors dintr -un turneu în Africa de Sud, unde
au fost bătuți măr, așa încât ar putea fi cea mai bună ocazie pentru englezi să pună
capăt unei perioade nefaste.
Windies era cândva o echipă de temut, datorită unor bowleri precum Courtney Walsh și
Curtly Ambrose. Acum echipa se bazează pe batsmani, în special pe căpitanul Brian
Lara, care rămâne în topul celor mai buni din lume.
Căpitanul englez Michael Vaughan speră la meciuri mai bune decât recentele înfrângeri
din Sri Lanka. Echipa va fi susținută și de rapidul bowler Simon Jones, reîntors la Test
cricket pentru prima dată după accidentarea suferită la ligamentele genunchiului, ca
urmare a unui oribil inciden t survenit pe terenul de joc într -un med contra Australiei, la
Brisbane, cu aproximativ 18 luni în urmă.
Variantă de răspuns
Introducere: Jucătorii englezi de crichet și -au început astăzi seria de meciuri cu West
Indies, încercând să câștige, pentru prima dată din 1968, seriile unei competiții de Test
cricket. Jane Jones este alături de ei.
Scenariul PACKAGE -ului
(se folosește calypso ca muzică de fundai pe întregul PACKAGE )
NATSOF (comentariu original peste imaginile de arhivă de la victoria din 1968, APOI
VOICEOVER , dar imaginile de arhivă se păstrează în continuare)
„ȘI ACESTA ESTE MECIUL CÂȘTIGĂTOR – ANGLIA A REPURTAT O V ICTORIE FANTASTICĂ …”
V/o
Formația Beatles era în vârful clasamentelor muzicale, Harold Wilson era prim –
ministru, iar americanii tocmai trimiseseră un om pe Lună,
(cadrul se schimbă pe prim -plan cu luna pe cer de zi, camera face apoi o transfocare
înapoi, pentru a lărgi cadrul și a cuprinde plaja din Caraibe, cu copii jucând crichet)
dar de atunci Anglia a fost învinsă de generații de jucători de crichet de la West Indian.
Astfel de bowleri
(cadre scurte cu bowleri rapizi de ia West Indian care -i resping pe batsmanii englezi)
au făcut din Windies o echipă de top mondial. Dar asta e de domeniul trecutului.
Jucătorii tocmai au luat băt aie în Africa de Sud,
(cadru din meciul din Africa de Sud)
dar încă mai dețin unul dintre cei mai buni batsmani din lume.
(cadru cu Brian Lara cu bâta în mână)
(Fragment de interviu cu Lara)
„Oamenii au început să ne uite, dar jucând aici pe teren propriu vom fi foarte greu de
învins.”
(Cadre care arată cum se taie trestia de zahăr)

V/o
Anglia se bazează pe propria generație de bowleri rapizi pentru a -i contrazice, iar viața
poate deveni mai dulce doar pentru una dintre echipe.
(Imagini de arhivă, comentari u cu NATSOF), când Simon Jones este rănit în Australia)
„O, dar e o rană chiar serioasă.”
(Cadre cu Jones și alți jucători englezi făcând cumpărături într -un magazin din
Jamaica)
V/o
Dar Jones revine în branșă, iar în capul listei sale de cumpărături se af lă câteva porți ale
echipei West Indies.
(Cadre cu căpitanul englez Michael Vaughan servind mingea, pe plajă, unor copii
autohtoni)
(Interviu cu Vaughan)
Fragment de interviu
(Cadru cu Vaughan scoțând din joc pe unul dintre copii)
V/o
Șansele Angliei de a câștiga aici sunt cele mai promițătoare din ultimii zeci de ani, dar
un lucru este sigur – nu va fi prea ușor.
Discuție
Package -ul de televiziune se folosește cel mai mult de resursele limbajului mediului
înconjurător. Remarcați faptul că introducerea este aproape identică cu cea din ziar.
Pronunțarea numelui reporterului accentuează faptul că acesta se află alături de echipă, ceea
ce conferă mai multă autoritate știrii.
Muzica dansului calypso localizează acțiunea și conferă unitate întregului package, în
timp ce scenariul este conceput în funcție de imaginile folosite de reporter. Începând cu
imagini alb -negru de la ultima victorie a Angliei, se sugerează că este vorba de o altă epocă,
iar vocea comentatorului (care mai degrabă completează decât descrie direct imaginile)
subliniază acest lucru.
Trecerea de la amintirea unui om ce a ajuns pe Lună la un cadru cu Luna realizează o
legăt ură lină cu prezentul, iar lărgirea cadrului pe plajă este o manieră simplă de a localiza
acțiunea în Caraibe. Cadrele cu copiii jucând crichet acolo subliniază diferențele dintre cele
două culturi și sugerează că așa au început și jucătorii echipei West I ndies.
Având în vedere că, în cea mai mare parte, evenimentele sportului profesionist sunt
acum filmate, materialul de arhivă reprezintă unul dintre cele mai utile instrumente ale
jurnalistului sportiv de televiziune. Aproape tot timpul puteți găsi cadre c u oameni sau
evenimente de care aveți nevoie. Aceste cadre ar trebui totuși alternate cu imagini noi, atunci
când este posibil. În cazul de față, cadrele cu magazinul și plantația de trestie -de-zahăr
adaugă parfumul locului și potențează interesul privitor ului, iar vocea comentatorului îi
introduce subtil în subiect.
Reportajul se termină mulțumitor și simetric, cu cadrul unui jucător englez de crichet
în clipa în care îl învinge pe unul de la West Indies, dar cu o tentă amuzantă. Cadrele cu plaja
ne readuc și ele la începutul package -ului, în care s -au folosit multe elemente din limbajul de
televiziune, pentru a reda mai multe informații într -un interval scurt de timp.
Radioul
Buletinele de radio sunt realizate tot dintr -un mixaj de subiecte, aproximativ
echivalente cu cele de televiziune. Cea mai simplă variantă este știrea pe scurt, un text citit

de prezentator – echivalentă cu știrea de ultimă oră din televiziune. Dacă există mai multe
informații, reporterul poate fi solicitat să scrie un voicepiece (depe șă), un subiect de sine
stătător introdus de prezentator printr -o simplă intervenție, echivalentă cu introducerea din
televiziune. Dacă sunt și fragmente de interviu, acestea pot fi atașate la finalul unei știri pe
scurt sau al unei voicepiece – echivalent ul unui upsound din televiziune.
Ca în televiziune, un subiect important sau complex va fi prezentat ca un package,
dacă elementele necesare sunt disponibile. În radio, packages se aseamănă foarte mult cu
echivalentele lor din televiziune (vezi supra ). Ele includ, de regulă, voiceovers și fragmente
de interviu, dar pot conține și vox pop -uri, fragmente din comentariul meciului, material de
arhivă, zgomot de fond și muzică.

Exercițiu
Elaborați un package radio despre meciul de crichet folosind elementele a mintite mai sus,
identificând zgomotul do fond sau alte elemente pe care le veți folosi.
Alte opțiuni
Atât radioul, cât și televiziunea mai dispun și de alte opțiuni ce ajută la îmbunătățirea
ilustrării subiectelor sportive și la o mai mare varietate. Packages sunt folosite deseori ca
bază pentru o discuție de studio, cu invitați care comentează subiectul în cauză.
Packages pot avea un impact mai mare dacă reporterul relatează în direct sau ca și
cum s -ar afla la fața locului. Plasarea unui reporter în afara unui stadion creează impresia că
acesta poate comenta evenimentul chiar în momentul desfășurării lui. Atunci când reporterii
își introduc și își încheie subiectele astfel, packages se mai numesc și doughnuts („gogoși”),
deoarece umplu golul din mijlo c.

Tabelul 8.2 – Tipuri de știri

Radio TV
ȘTIREA PE SCURT – CITITĂ DE PREZENTATO RUL DE ȘTIRI ȘTIREA DE ULTIMĂ ORĂ
Voicepiece (DEPEȘĂ ) – CITITĂ DE PREZENTATO RUL DE ȘTIRI Voiceover
ȘTIREA PE SCURT SAU voicepiece CU FRAGMENTE Upsound
Package – MIXAJ DE REPORTAJE Ș I FRAGMENTE Package
INVITAȚI ÎN STUDIO /INTERVIEVAȚI – ADESEA , DUPĂ package
ÎN DIRECT /CA ȘI CUM AR FI ÎN D IRECT
INTERVENȚIE (ASEMENEA UNUI INTRO DIN PRESA SCRISĂ ) INTRODUCERE

Dacă un subiect este abia la început și niciun package nu e disponibil, același efect
poate fi obținut prin realizarea unui interviu în duplex sau prin trimiterea reporterului la fața
locului, în vederea realizării unui interviu în direct cu un expert care să poată comenta
subiectul.
Dacă nu se pot transmite imagini live de la fața locului, același efect poate fi obținut
prin înregistrarea unui fragment ca și cum ar fi în direct și trimiterea acestuia înapoi la studio.
Aceste fragmente sunt cunoscute sub denumirea de as-lives („ca și cum ar fi în direct”).
Cum realizați un scenariu
În transmisiunile de radio și televiziune nu este de ajuns ca scenariile să fie la obiect,
informative și antrenante, deși aceste lucruri sunt importante. Scenariile trebuie redactate într –

un mod care să le facă ușor de citit – adică frazele să fie scurte, simple, fără multe propoziții
secundare.
Emisiunile de radio și televiziune sunt ca un spectacol, iar modul în care un jurnalist
citește un scenariu în emisie influențează percepția auditoriului cu privire la subiect.
Scenariile tre buie citite cu siguranță și autoritate (ocazional, și cu puțin farmec sau
solemnitate). Acest lucru este mai ușor de realizat dacă citiți un text redactat de
dumneavoastră, deoarece puteți scrie așa cum consi derați că vă este mai ușor să citiți. Cei mai
mulți dintre noi consideră unele cuvinte sau expresii greu de pronunțat. Este o idee bună să
citiți fiecare propoziție cu voce tare după ce ați scris -o, pentru a fi siguri că nu veți avea
probleme de pronunție. Citiți întregul scenariu cu voce tare după ce îl terminați, înainte de a
începe să -l înregistrați. Faceți modificările necesare, pentru a vă fi mai ușor să -l citiți – adică
reformulați o propoziție sau înlocuiți un cuvânt. Și întotdeauna repetați -vă textul înainte de a
înregistra sau a citi în direct.
Scenariile trebuie citite într -o manieră care să le accentueze semnificația pentru
ascultător. Aceasta înseamnă că trebuie să reliefați cele mai importante cuvinte (vezi infra).
Încercați să evitați monotonia, altfel veți pierde atenția ascultătorului. De multe ori, este o
idee bună să puneți accentul pe primul cuvânt, deoarece astfel veți atrage atenția
ascultătorului.
Nu ezitați să schimbați un scenariu scris de altcineva (cu condiția să nu îi modificați
sensul), dacă vă vine greu să -l citiți, pentru că nu există doi oameni care să aibă același stil de
a citi. Prezentatorii de știri parcurg întotdeauna tot buletinul înainte de a intra în emisie și
modifică toate cuvintele sau frazele care nu se potrivesc.

Exercițiu
Citiți package -ul pe care l -ați scris și subliniați cuvintele -cheie pe care doriți să le
accentuați când faceți înregistrarea. Încercați să variați intensitatea vocii și tonul,
pronunțând mai puternic cuvintele pe care vreți să le scoateți în relief.
Apoi, citiți scenariul și permiteți -le colegilor să vă critice constructiv sau înregistrați -vă
și criticați -vă singur. Repetați exercițiul și observați dacă vă puteți îmbunătăți rostirea.
Urmăriți întotdeauna cu atenție felul în care pronunță jurnaliștii profesioniști și
încerc ați să învățați de la ei.
Cum faceți o relatare video
Jurnaliștii de televiziune fac uneori atât relatări video, cât și înregistrări audio pentru
packages. Dacă realizați o intervenție video, încercați să o faceți cât mai interesantă.
Imaginea unui report er mergând printr -un anumit loc – șanțurile de pe traseul unei curse pe
motociclete, de exemplu, sau printre greutăți și biciclete într -o sală de gimnastică – este mult
mai interesantă și mai plină de informații decât imaginea unui jurnalist care rămâne ne mișcat
în același loc. Schimbarea de cadru introduce mult mai mult privitorul în atmosferă. Și mai
eficient este să explicați în fața camerei despre ce vorbiți: rostiți o parte a relatării în timp ce
schiați pe o porțiune a pârtiei de slalom ori de la bord ul unui monopost de Formula 1 sau al
unei mașini de raliu.
Interviurile de radio și televiziune
Interviul reprezintă un ingredient important pentru aproape orice formă de jurnalism
sportiv de radio și televiziune. Este un element vital pentru upsounds și packages și în
acoperirea în direct sau înregistrată a evenimentelor sportive. Multe dintre regulile pentru

interviurile din presa scrisă (vezi capitolul 7) se aplică în egală măsură și în cazul interviurilor
de radio și televiziune. Totuși, este destul de ușor pentru un jurnalist de presă scrisă să
selecteze fraze la întâmplare sau chiar expresii din cel mai anost interviu și să obțină un
produs interesant. Pentru ca un interviu de radio sau televiziune să fie eficient, este important
ca, pe de o parte, in tervievatul să vorbească și să pară interesant. De asemenea, este
important ca intervievatorul să obțină un interviu captivant, mai ales dacă e în direct și nu
poate fi montat.
Fixarea unui interviu
Este mai ușor să convingeți anumite personalități sportiv e să ofere interviuri în
exclusivitate pentru radio sau televiziune decât pentru presa scrisă. Aceștia știu că nimic din
ceea ce spun nu poate fi denaturat (deși poate fi folosit selectiv). Apariția la radio sau
televiziune mângâie orgoliul multor oameni, iar cei care au fost implicați în sportul de
performanță sunt obișnuiți cu audiovizualul, fiind puțin probabil să devină agitați din cauza
microfoanelor sau a camerelor de luat vederi.
În plus, trebuie avute în vedere și alte cerințe impuse de audiovizual. Deseori, trebuie
să convingeți persoanele intervievate să vină într -un studio sau să meargă într -o anumită
locație care să asigure un cadru potrivit pentru interviu. În astfel de situații, jurnaliștii trebuie
să fie mereu pregătiți să asigure transportul sau decontarea acestuia, dacă este necesar, și să
aibă grijă să nu irosească timpul interlocutorilor, făcându -i să aștepte.
Tehnica interviului
Alegerea locației pentru un interviu este primul lucru ce trebuie avut în vedere. Un
cadru potrivit (sau un zgom ot de fond adecvat) ajută la crearea atmosferei. La radio, strigătele
agenților de pariuri îl vor face pe ascultător să se simtă pe hipodrom. La televizor, dacă faci
un interviu cu un antrenor de hochei pe gheață sau cu un canotor în fața ambarcațiunii, ob ții
același efect, în mod similar, felul în care este îmbrăcat intervievatul – cu un trening sau un
tricou – ajută la stabilirea contextului adecvat.
Importanța tot mai mare a sponsorilor în sport face ca unii intervievați să insiste ca
interviurile să se realizeze în fața panourilor cu numele sau siglele sponsorilor. Multe
instituții de radio și televiziune acceptă acum acest fapt ca fiind inevitabil, dar pot intra în
conflict cu unele prevederi ale organismelor ce reglementează activitatea acestor institu ții.
Puteți fi nevoit să -i cereți unui intervievat să -și scoată o șapcă sau un alt obiect de
vestimentație pe care apare numele unui brand sau unui operator să fixeze cadrul în așa fel
încât să nu apară numele firmei.
Oricât de experimentați ar fi cei pe c are îi intervievezi (mulți manageri și antrenori fac
zeci de interviuri de radio și televiziune pe săptămână), important este să -i faceți să se simtă
în largul lor înainte de a începe interviul. O glumă înainte de a începe filmarea va sparge
gheața, îl va relaxa pe intervievat și va crea o relație mai plăcută. Acest lucru este extrem de
important pentru a scoate la iveală personalitatea intervievatului.
Cele mai multe interviuri de radio sunt unu -la-unu, dar interviurile de televiziune pot
implica mai multe persoane (un jurnalist, un operator, un sunetist și, uneori, un regizor sau un
producător). Acest lucru poate să -i facă pe unii intervievați mai agitați, deși acum această
problemă devine mai neînsemn ată. Echipele de televiziune s -au redus ca mărime în ultimii
ani. Acum se obișnuiește să fie doar un reporter cu un operator, iar unele companii de
televiziune au început să reducă echipa la un singur om – video jurnalist sau VJ. Dacă un
intervievat este i ntimidat de mărimea unei echipe, numărul membrilor poate fi redus, lăsându –
l pe jurnalist să țină microfonul.

O altă metodă de a -i relaxa pe intervievații la televiziune este să încercați să -i faceți să
ignore camera. În niciun caz, intervievații nu trebui e să privească fix în cameră. În schimb,
trebuie să se uite ușor în afara camerei, la inter vievator. Acest lucru dă privitorilor impresia
că trag cu urechea la o conversație. Cel mai ușor mod de a obține această senzație este să -i
spuneți intervievatului: „Ignorați camera și vorbiți doar cu mine.”
Cele mai multe interviuri de radio și televiziune sunt preînregistrate, iar în cele mai
multe cazuri jurnaliștii vor fi interesați doar de un scurt fragment, pe care -l vor folosi ca parte
a unui package. În astfe l de cazuri, este important să obțineți cea mai potrivită exprimare,
într-un mod viu și concis.
Intervievatorul trebuie să asculte cu atenție modul în care sunt formulate răspunsurile.
Dacă nu sunt destul de interesante, conțin prea multe ezitări sau limba jul folosit este mult
prea complex, intervievatorul trebuie să găsească o altă modalitate de a mai adresa o dată
întrebarea, atunci când intervievatul e mai relaxat. Astfel, puteți obține o versiune mai bună a
răspunsului. în ultimă instanță, dacă persoana a vorbit despre două lucruri cu legătură între
ele în două răspunsuri diferite, pe care le puteți edita cu greu, rugați -o să repete răspunsurile
într-o singură propoziție. Intervievatorii trebuie să se ferească însă să influențeze
răspunsurile.
Unii oamen i pot fi foarte volubili și chiar greu de oprit atunci când camera nu este
pornită, pentru ca după începerea interviului să dea răspunsuri scurte, monosilabice sau dintr –
o singură propoziție. Este util uneori să le spuneți oamenilor înainte ce intenționați să-i
întrebați și să le explicați scopul interviului. Bineînțeles, trebuie întotdeauna să procedați
astfel, dacă ei vă solicită acest lucru. Interviurile nu au scopul de a -i lua pe oameni prin
surprindere, ci de a -i ajuta să -și exprime clar punctul de ved ere. Totuși, rareori merită să
repetați un interviu de radio și televiziune sau să petreceți mult timp discutând fără formalități
despre subiectul în cauză înainte de a începe. Intervievații pot avea impresia că au răspuns
deja la întrebări, astfel că rare ori sunt la fel de deschiși în interviul propriu -zis.
Încercați întotdeauna să formulați întrebări deschise, la care nu se poate răspunde prin
„da” sau „nu”. Evitați să anticipați în întrebare posibilul punct de vedere al intervievatului
(Probabil că sunte ți foarte mulțumit de rezultat, nu -i așa?), deoarece puteți obține doar o aprobare.
Este important ca intervievatorul să fie sigur pe el și bine informat. Este o idee bună
să pregătiți întrebările înainte. Nu veți avea timp (mai ales dacă interviul e în direct) să
încercați să vă amintiți întrebările pe care le -ați uitat, așa că scrieți -le, dacă este necesar.
Este bine să începeți cu o întrebare generală ( Cum priviți meciul ?) și să adresați apoi
întrebări exacte, dacă nu s -a răspuns deja cu privire la sub iect. Dacă nu vreți să pierdeți
atenția publicului, evitați ca răspunsurile să fie prea lungi – 20 sau 30 de secunde sunt de
ajuns. Nu vă întrerupeți interlocutorul prea des, dar fiți pregătit să faceți acest lucru dacă
răspunsurile sunt prea extinse, se î ndepărtează de subiect sau pur și simplu sunt plictisitoare.
Dacă un interviu este în direct, trebuie să vă încadrați într -un interval strict de timp.
Spuneți -i intervievatului dinainte cât va dura interviul și stabiliți un semn prin care să -l
avertizați c ând se termină timpul alocat. Încercați să realizați interviul în așa fel încât să
acoperiți toate punctele care vă interesează în intervalul de timp disponibil.

Exercițiu
Rugați un coleg de facultate sau de serviciu să citească un raport despre un meci sau
un eveniment și să joace rolul unui concurent sau al unui antrenor într -un interviu.
Pregătiți -vă întrebările și înregistrați interviul pe cameră video, dacă se poate.
Derulați caseta și ascultați sau priviți cu atenție. Dacă nu aveți acces la un
echip ament de înregistrare, realizați o serie de interviuri în grup. Ascultați și priviți
interviurile colegilor dumneavoastră și oferiți -le un feedback constructiv.

Întotdeauna priviți sau ascultați cu atenție interviurile realizate de jurnaliști
profesioniști de radio sau televiziune și încercați să învățați de la ei. În cazul unor packages,
ascultați fragmentele de interviu utilizate și gândiți -vă în ce fel acestea l-au ajutat pe reporter
să relateze subiectul.
Acoperirea evenimentelor
Marele avantaj al radioului și televiziunii (în special al televiziunii), compa rativ cu
presa scrisă, este acela că pot transmite evenimentele în direct. Pot acoperi un eveniment live
ori îl pot transmite ulterior, integral sau ca selecții. Dar accesul lor la evenimente depinde în
mod normal de cumpărarea drepturilor de difuzare (de obicei, de la consiliul de conducere
sau, uneori, de la cluburi individuale sau promotori).
Drepturi
Drepturile pentru un eveniment sportiv sunt vândute, în mod obișnuit, instituției care
oferă mai mult, deși poate fi preferată o organizație de radio sau televiziune cu o audiență mai
bună sau cu un standard mai ridicat de acoperire. În mod obișnuit, evenimen tele individuale
sunt incluse într -un package mai mare, care acordă aceleiași instituții de radio sau televiziune
acces la toate meciurile dintr -o anumită ligă sau cupă ori la toate seriile – de exemplu, toate
cursele de pe o anumită pistă. În mod normal, drepturile sunt vândute pe mai mulți ani, fapt
care este și în avantajul financiar al instituțiilor media, acestea permițându -și să investească
într-o infrastructură costisitoare, necesară pentru acoperirea evenimentelor transmise în
direct.
Reprezentanții organizațiilor sau cluburilor sportive își pot mări veniturile prin
vânzarea drepturilor de difuzare în mai multe țări (deși imaginile vor fi, in mod normal,
asigurate de o singură instituție de televiziune), prin vânzarea drepturilor secundare de a
difuz a cadre selectiv, imagini dintr -un singur meci ori prin vânzarea drepturilor de difuzare la
radio.
Transmisiunile în direct
Având în vedere că instituțiile de radio și televiziune plătesc foarte mult pentru
drepturile de difuzare, acestea încearcă să profite la maximum de transmiterea evenimentelor
sportive. Evenimentele în direct (cunoscute și ca transmisiuni din exterior) sun t acum
transmise ca părți dintr -un package, între introducere și comentariile ulterioare. Pentru a
personaliza programele și a le face mai incitante, instituțiile de radio și televiziune cheltuiesc,
în general, foarte mulți bani pe generice sau secvențe de început, difuzate înainte ca
prezentatorul să facă introdu cerea programului. De obicei, înainte de eveniment au loc
discuții cu experți invitați în studio (actuali și foști jucători sau antrenori) ori sunt difuzate
materiale montate despre jucătorii sau echipele implicate. Evenimentul în sine poate fi urmat
de interviuri luate după meci, de o analiză făcută de experți sau de selecții din alte meciuri din
aceeași competiție. Transmisiunea se termină, de obicei, cu o secvență formată din
principalele incide nte, difuzată pe un fond muzical. Din nou, prioritar este să existe varietate,
pentru a menține viu interesul audienței.
Acoperirea unor evenimente în radio și televiziune urmează un model similar cu cel
din presa scrisă, discutat în capitolul 4 – articole premergătoare evenimentului, acoperirea
evenimentului, comentarii –, dar condensat într -un interval de timp mult mai mic, inclus, de
regulă, într -un singur program.

O transmisiune din exterior a unui eveniment sportiv presupune o logistică mai
complexă, o planificare atentă, mobilizarea unui echipament costisitor și contribuția unor
profesioniști din diverse domenii. Din acest motiv, de asemenea transmisiuni se ocupă, de
multe ori, companii specializate, contractate de instituțiile media care dețin princip alele
drepturi de difuzare. Având în vedere că sportul televizat reprezintă acum o industrie globală,
compania ce acoperă evenimentul poate furniza imagini și altor instituții, care vor face
propriile comentarii și analize.
Transmisiunile din exterior
Tran smisiunile radio din exterior sunt relativ simple, implicând, de regulă, un jurnalist
însoțit, poate, de un redactor – pentru sintetizarea informațiilor – și de un tehnician, care
folosește o linie de legătură permanentă cu studioul. Pe de altă parte, o tr ansmisiune din
exterior la televiziune implică o logistică și o tehnică mai complexe. Cele mai mari
evenimente sportive, cum ar fi Jocurile Olimpice, pot necesita foarte multe camere și
jurnaliști care să lucreze în diverse locații, timp de mai multe săptă mâni. Dar chiar și un
singur eveniment transmis din exterior implică o echipă numeroasă și un echipament foarte
sofisticat.
Realizarea unei transmisiuni din exterior depinde de natura sportului ilustrat, însă
abordarea este, în general, asemănătoare. Iată cum trebuie acoperit un meci de fotbal transmis
în direct.
Camere
Acoperirea principală va fi asigurată de două camere fixe, plasate pe o schelă de
televiziune, care, de obicei, este suspendată de acoperișul tribunei princi pale a stadionului, la
același n ivel cu linia de la jumătatea terenului. O cameră asigură cadre largi cu spațiul de joc,
iar cealaltă asigură cadre strânse.
Există și alte camere pe lateral, pentru prim -planuri cu jucătorii, antrenorii sau
rezervele și cu suporterii. Aceste cadre sunt fo losite pentru a arăta bucuria după un gol,
pentru a vedea cum sunt tratați jucătorii accidentați sau cum reacționează suporterii și
antrenorii la principalele incidente. Cel puțin o cameră va fi purtată chiar de un cameraman –
steadicam. Camera este atașat ă de operator printr -un dispozitiv special care îi permite să se
deplaseze pe marginea terenului, pentru a surprinde mai bine un incident.
Există camere și în spatele fiecărei porți și ușor în lateral, pentru a înregistra golurile
și incidentele din spațiu l porții și pentru a furniza reluări din alte unghiuri decât cele filmate
de camerele de pe schelă. De asemenea, pot fi camere la jumătatea distanței dintre poartă și
linia de la mijlocul terenului, în special pentru a acoperi semnalările de ofsaid. Poate fi o
cameră și pe macara sau chiar atașată de un balon suspendat deasupra stadionului, pentru a
furniza cadre de sus.
Toate camerele sunt situate pe aceeași parte a terenului, pentru a evita confuzia
telespectatorilor cu privire la direcția de joc a echipe lor. Operatorii respectă instrucțiunile
unui regizor. Ei pot să audă, de asemenea, comentariul meciului.
Comentatori și analiști
Comentatorii privesc, de regulă, dintr -un unghi foarte bun, situat la mijlocul terenului.
Sunt și ei în legătură cu regizorul. Prezentatorul și analiștii ce asigură comentariile înainte și
după meci vor sta, de obicei, într -o cabină separată sau în studio.

Regizori și tehnicieni
Imaginile sunt controlate dintr -un car aflat, de obicei, în afara stadionului, înăuntrul
acestuia se gă sesc monitoare de televiziune, pe care pot fi văzute imaginile filmate de fiecare
cameră în parte. Regizorul selectează imaginea care trebuie difuzată într -un anumit moment
și le cere operatorilor să ia anumite cadre. Acoperirea evenimentelor sportive cons tă, în
general, dintr -o combinație de cadre largi, medii și strânse, alternate rapid. Regizorul trebuie
să se asigure că trecerile de la un cadru la altul se fac ușor și nu deranjează ochiul, iar
momentele -cheie sunt filmate din mai multe unghiuri.
Toate i maginile sunt înregistrate de o serie de mașini controlate de un tehnician, care
trebuie să asigure pe loc reluări atunci când regizorul le cere. Echipa include și un inginer de
sunet, plus alți tehnicieni.
Evenimentele filmate pentru a fi difuzate selecti v sunt, în mod normal, înregistrate de
un singur operator, care filmează de pe o schelă fixată deasupra arenei, având astfel o bună
perspectivă asupra acțiunii. Operatorul trece de la cadre largi la cadre medii și la prim –
planuri, în funcție de ceea ce se petrece pe teren.
Deoarece secvențele pentru difuzare selectivă trebuie montate rapid, este important ca
operatorul să țină o evidență corectă a momentelor -cheie. Casetele de televiziune au time-
code (timpi) în ore, minute și secunde, iar decupajul indică la ce momente se află golurile,
ratările, accidentările, prim -planurile interesante și cadrele de insert, cum ar fi reacția
mulțimii. Acest decupaj le permite editorilor care trebuie să reducă, de ex emplu, un meci de
90 de minute la un montaj de două minute să găsească rapid în casetele neprelucrate
(materialul needitat) secvențele de care au nevoie.

Figura 8.1 – Plasarea pentru transmisiuni importante din exterior

1 – Cadre largi
2 – Prim -planuri
3 – Gros -planuri/manageri
4/5 – Reluări ale acțiunii

6/7 – Ofsaiduri
8 – Steadicam
9 – Cameră pe macara
Decupaj
Dayton vs Exfield

00.08.20 Dayton atacă
00.11.40 Șansă bună pentru Exfield
00.17.00 Robins înscrie 1 -0
00.22.10 Exfield trage peste poartă
00.34.50 Dayton lovește puternic cu capul
00.42.10 Jameson înscrie 1-1
00.47.50 Exfield lovitură liberă și portarul prinde mingea
00.56.00 Dayton șutează bine, dar portarul apără
01.01.30 Dayton trece pe partea cealaltă și ratează
01.07.10 Smith înscrie 1 -2
01.10.20 Exfield cere penalti
01.19.10 Dayton atacă și portarul apără
01.26.20 Jones înscrie 2 -2
Comentariu
Abilitățile pe care telespectatorii și ascultătorii le observă cel mai mult în timpul
transmis iunilor sunt cele ale jurnaliștilor, comentatorilor și redactorilor care descriu și explică
acțiunea. Aceștia au nevoie de aceleași cunoștințe sportive precum colegii lor din presa
scrisă, dar abilitățile și maniera de lucru sunt, deseori, diferite.
Cei ma i mulți jurnaliști din presa scrisă acoperă un eveniment sportiv singuri, în timp
ce jurnaliștii de radio și televiziune lucrează întotdeauna în echipă. Aceasta poate include și
comentatori, redactori, precum și un regizor și tehnicieni. Pentru evenimentel e desfășurate pe
un interval mare de timp, cum ar fi meciurile de crichet sau tenis, aceștia pot lucra în
schimburi de aproximativ o oră, participând la comentarii alături de alții. Este extrem de
important să existe o bună relație între toți membrii echip ei.
Deși meseriile celor care fac transmisiuni sportive sunt privite ca fiind ceva fascinant,
munca lor poate să implice deplasarea pe distanțe mari, program de lucru prelungit, sosirea la
un eveniment cu mult înainte și plecarea cu mult mai târziu. Iar ci ne își face bine meseria
acordă câteva ore și pregătirii.
Pregătirea
Cei care acoperă transmisiunile evenimentelor sportive trebuie să cunoască toate
informațiile necesare în amănunt – de preferat să le știe pe de rost. Comentariul în direct
necesită reacț ii imediate și, de multe ori, nu mai este timp pentru a consulta notițele.
Este foarte important ca persoanele care comentează să -i recunoască pe jucătorii și pe
concurenții ce iau parte la eveniment. Mulți poartă acum numele și numărul pe tricou, dar,
desigur, nu poți mereu să le citești în toiul acțiunii. În cazul anumitor sporturi, numele și
numărul nu apar pe tricou, astfel încât comentatorii trebuie să poată identifica oamenii după
figură. Dacă intră jucători necunoscuți, comentatorii studiază înainte de eveniment imagini

filmate sau fotografii cu echipa, dar chiar și fețele pot fi cu greu deosebite din celălalt capăt al
terenului de joc. Mulți comentatori încearcă să găsească detalii prin care să -i identifice
imediat pe jucători – un jucător are ghete albe, altul are tricoul ieșit din șort, unul este gras,
altul chel, înalt sau slab.
Identificarea oamenilor este una dintre cerințele de bază, dar un comentariu implică
mult mai mult. Dacă un jucător face un lucru ce merită luat în considerare, e nevoie să se
vorbească mai mult despre el, astfel încât sunt necesare informații generale despre fiecare
membru al echipei. Cei mai mulți comentatori își scriu notițe despre fiecare jucător sau
concurent, cuprinzând detalii despre câte goluri a înscris, câte apariț ii naționale sau
internaționale a avut, câte cartonașe galbene ori roșii a primit, la ce echipe a mai jucat etc.
Comentatorii trebuie să aibă informațiile necesare pentru a plasa eveni mentul în
context. Trebuie să știe cât de mult contează rezultatul pentru fiecare echipă, rezultatele altor
meciuri dintre acestea, urmările victoriei sau înfrângerii, consecințele acestora asupra
antrenorilor și managerilor.

Exercițiu
Alegeți un eveniment sportiv ce urmează a fi televizat și pregătiți -vă un comentariu
despre el. Va trebui să recunoașteți concurenții care vor lua parte la eveniment și să
luați notițe despre ei. Va trebui și să vă documentați, pentru a plasa evenimentul în
context. Folosiți câteva dintre sursele subliniate în capitolul 3. După ce ați scris
notițele, citiți -le și încercați să rețineți cât mai multe informații.

Acoperirea unui eveniment sportiv în direct diferă de celelalte forme de transmisiune
de radio și televiziune. Conține multe discuții neregizate. Publicul obișnuit cu mat eriale scrise
cu grijă pretinde un standard la fel de ridicat. în direct se mai spun și lucruri fără noimă.
Deși acțiunea în sine este, de multe ori, destul de incitantă pentru a menține interesul
publicului, schimbările de ton ale vocilor comentatorilor a jută la captarea audienței. Cele mai
bune comentarii sunt cele în care ascultătorul are senzația că trage cu urechea la o conversație
între doi foni înfocați și bine informați. Dar comentariile de radio și televiziune impun
strategii diferite.
Radio
Deoare ce ascultătorii nu pot vedea ce se întâmplă, principala funcție a comen tatorilor
este de a descrie evenimentul, pentru a le permite acestora să vizualizeze ce se întâmplă. Pe
lângă talentul de a descrie, comentatorii trebuie să fie capabili să comenteze p erformanțele și
tacticile și să fie pregătiți să umple momentele goale cu informații generale și analiză.
Tăcerea nu este permisă la radio: îi dă ascultătorului senzația unei întreruperi a transmisiei.
Cel mai bun comentariu radio simulează emoția pe care un fan o poate avea la
eveniment, iar descrierile vii ale momentelor -cheie pot fi folosite din nou în reportajele de
după meci, pentru a reface starea de emoție.
Televiziune
Deoarece telespectatorii pot vedea acțiunea, comentariul are o funcție ușor diferită.
Uneori, este preferabil să lași imaginile să vorbească de la sine, comentatorul intervenind din
când în când, numind jucătorii la care se află mingea sau oferind informaț ii generale, ce îi

ajută pe privitori să înțeleagă meciul mai bine.
Acest lucru nu înseamnă însă că pregătirea nu este la fel de importantă, întrucât
telespectatorii își dau seama dacă un comentatorul greșește. Și, pentru că evenimentele sportive
sunt priv ite deseori în grup, în cafenele sau în baruri, e mult mai posibil ca telespectatorii să
atragă atenția asupra greșelilor și să fie mai critici. Cea mai bună metodă de a studia
comentariul este să -i asculți pe comentatorii profesioniști, să -i analizezi și să încerci să -i
copiezi pe cei mai buni. În timp, îți poți dezvolta propriul stil, după ce înveți de la cei mai
buni.
Riscurile unei transmisiuni în direct
Acoperirea în direct a evenimentelor sportive impune responsabilități speciale din
partea celor impl icați. Jurnaliștii de presă scrisă, chiar și atunci când au un termen -limită
foarte strict, au timp să se gândească la ceea ce urmează să scrie; în schimb, comentatorii de
radio și televiziune pot avea la dispoziție doar o fracțiune de secundă. În timpul u nor
evenimente sportive pot apărea multe momente polemice sau dificile, pe terenul de joc sau în
afara acestuia: încăierări în tribune, scandări rasiste, răniri grave ale concurenților sau, în
cazuri extreme, chiar și dezastre precum cele de pe stadionul H illsborough din Sheffield,
unde aproape o sută de spectatori au murit, ori incendiul fatal de pe terenul de fotbal din
Bradford City. Jurnaliștii care transmit live trebuie să țină cont de faptul că prietenii și rudele
celor implicați pot privi sau asculta meciul.

Exercițiu
Priviți transmisiunea pentru care v -ați pregătit, opriți sunetul și comentați acțiunea.
înregistrați transmisiunea TV și priviți -o din nou, de data aceasta lăsând și sunetul.
Fiți atenți la diferențele dintre comentariul dumneavoastră și cel al jurnalistului
profesionist.
Interviuri de după meci
Având în vedere că interviurile de după eveniment trebuie să se încadreze într -un
interval scurt de timp, este de preferat ca acestea să fie pregătite inamic, iar intervievații să
știe exact ce vor fi întrebați. Cele mai multe stadioane mari au o cameră specială pentru
interviurile de după meci sau anumite facilități pentru organizarea de interviuri în tunelul ce
duce de la vestiare la arenă ori pe marginea terenului.
Unii jurnaliști preferă să facă interviuri și cu antrenori sau concurenți ce nu sunt
implicați direct în acțiune în timpul evenimentului. Astfel de interviuri ajută la umplerea
pauzelor de joc sau la explicarea momentelor -cheie, cum ar fi accidentările grave ale
concurenților, schim bările de tactică sau înlocuirile. Aceste interviuri sunt luate, de obicei, în
timpul pauzelor survenite, de exemplu, în urma unei accidentări, a unor schimburi de final la
tenis sau badminton, a prăbușirii unei porți la crichet sau în timp ce jucătorii se îndreaptă spre
următoarea gaură la golf. Este esențial ca potențialii intervievați să știe de interviu și să
accepte să -l dea dinainte – și, în plus, să știe că interviurile trebuie să fie scurte.
Rezumat
Jurnaliștii sportivi care lucrează în audiovizual au aceleași obiective precum colegii
lor din presa scrisă și trebuie să -și trateze îndatoririle cu aceeași implicare, să se documenteze
în amănunt și să cunoască subiectul în profunzime. Trebuie, de asemenea, să poată profita de

instrumentele suplimentare pe care le oferă radioul și televiziunea. Jurnaliștii sportivi din
audiovizual trebuie să stăpânească un limbaj mai complex, să se adapteze la lucrul în echipă
și la limitările impuse de tehnologie.

Anexa 2
Instrumentele necesare unui jurnalist sportiv
Iată o parte din echipamentul de care aveți nevoie ca jurnalist sportiv:
Computer și imprimantă – echipamentul de bază pentru a scrie articole și a stoca
informațiile în format electronic. Trebuie să aveți acces la internet, care este vital pentru
documentare, și e -mail, ce vă ajută să comunicați cu secretariatele de redacție și să trimiteți o
copie a articolelor.
Laptop – folositor pentru a scrie articole de la locul desfășurării eveni mentelor
sportive și pentru a trimite o copie prin modem sau o linie telefonică. Cele mai multe
laptopuri oferă acum acces la internet și e -mail.
Telefon mobil – este vital în comunicarea cu secretariatele de redacție atunci când
sunteți pe teren, precum și pentru dictarea articolului prin tele fon, dacă nu aveți la dispoziție,
pe moment, o altă metodă.
Carnet de notițe – folosiți carnete mici, cu arcuri, pe care le puteți pune ușor în
buzunar și pe care le puteți răsfoi repede. Vă vor fi de folos când veți lua notițe în mare
viteză. Nu scrieți n iciodată pe spatele plicurilor sau pe simple bucăți de hârtie, pe care le
puteți pierde ușor. Carnetul trebuie să fie scris ordonat, cu numele dumneavoastră și numărul
de telefon (în cazul în care îl pierdeți) și cu data la care ați început să notați. Este bine să
notați dala pentru fiecare informație scrisă, pentru a vă reîntoarce ușor la anumite notițe.
Numele oamenilor care vă furnizează informații trebuie să fie scrise clar lângă notele
respective.
Agendă – alegeți o agendă mică și cu coperte tari, pe c are să o puteți pune în buzunar.
Este de preferat să fie ordonată alfabetic, pentru a găsi mai ușor detaliile despre persoana cu
care doriți să vorbiți. Introduceți numerele de telefon (de acasă, de la serviciu și mobil),
adresa poștală și e -mailul tuturor persoanelor de contact – chiar și pe cele pe care le folosiți
rar, deoarece s -ar putea să vă fie de folos într -o zi. Încercați să mențineți agenda la zi,
deoarece oamenii își schimbă adresele și numerele de telefon (în special mobilele) destul de
frecvent .
Cronometru – folositor pentru a înregistra timpii la care au fost marcate golurile (dar
bazați -vă întotdeauna pe timpul oficial la întrecerile de atletism sau alte evenimente de cursă).
Binoclu – folositor pentru a vedea mai bine acțiunea în desfășurarea unui eveniment.
Locurile pentru presă pot fi situate la o distanță destul de mare. Alegeți un binoclu micuț, pe
care puteți să -l transportați ușor, de preferință cu o cutie pe care să o puteți s trecura rapid în
buzunar sau în geantă, ori atașa de o curea.
Stenografie – abilitatea de a scrie rapid și cu acuratețe este extrem de folositoare
jurnaliștilor din presa scrisă, în special la conferințele de presă și la interviuri. Aceasta
permite ca decl arațiile să fie scrise rapid și corect, fără a mai avea nevoie de înregistrări.
Consiliul Național pentru Pregătirea Jurnaliștilor cere un minimum de 100 de cuvinte pe
minut stenografie. Pitmans (inventat în secolul al XIX -lea, dar care încă este cel mai b un și
perfecționat sistem) și Teeline (conceput în secolul XX, special pentru jurnaliști) sunt cele
mai populare. Unii jurnaliști creează propriile sisteme, bazate, de obicei, pe omiterea
vocalelor din cuvinte și pe reducerea cuvintelor uzuale la simple li tere. Astfel, articolul
hotărât the din engleză devine t, iar would devine wd. Cele mai multe ziare din provincie cer
solicitanților o bună stăpânire a stenografiei.
Reportofoane – reportofoanele mici și ușor de mânuit pot fi folosite ca rezervă pentru
notițele scrise și pentru înregistrarea interviurilor în situații dificile, cum ar fi învălmășeala la
ieșirea din vestiar sau în parcarea de la stadion. Dacă folosiți un reportofon pentru interviuri,
întrebați întotdeauna intervievatul dacă nu -l deranjează că este înregistrat. Unii oameni pot fi

intimidați de reportofon. Ori de câte ori este posibil, luați și notițe, pentru a avea o rezervă în
cazul apariției unor probleme tehnice și pentru că sunt ușor de transcris.
Anuare – se realizează pentru majoritatea s porturilor importante și oferă detalii despre
principalele cluburi și jucătorii lor, precum și despre consiliile de conducere. Includ, de multe
ori, și biografii ale celor mai importante figuri și arhive din competițiile anterioare. Cel mai
cunoscut este Wisden , almanahul de crichet.
Casetă pentru arhivă – informațiile sportive pot fi păstrate acum în format electronic,
dar multe sosesc pe hârtie, în special la evenimentele sportive. O casetă pentru arhivarea celor
mai importante informații este foarte folo sitoare. Mulți jurnaliști sportivi își păstrează singuri
documentele.
Transport – jurnaliștii sportivi au nevoie de o mare mobilitate. Accesul la o mașină și
carnetul de conducere sunt aproape esențiale (deși unii jurnaliști sportivi folosesc mijloacele
de transport în comun).
Alte instrumente
Înainte de a merge la un eveniment, jurnaliștii sportivi trebuie să se asigure
întotdeauna că sunt la curent cu ultimele știri, aflând ce se spune despre respectivul subiect în
media. Aceasta înseamnă că trebuie să ci tească ziarele și să asculte programele sportive la
radio în timp ce se îndreaptă spre locul desfășurării evenimentului. Când ajung, nu trebuie să
uite să ia un program oficial și o foaie cu prezentarea echipelor.
Înainte de a încerca să acoperiți un sport care nu vă este familiar, asigurați -vă că știți
cel puțin regulile. Există, de obicei, situri (vezi infra) care vă pot ajuta.
Aspecte legate de sănătate
Dacă nu sunt folosite cu grijă, instrumentele unui jurnalist pot determina probleme de
sănătate. Folos irea pe perioade lungi a tastaturii poate duce la microtraumatisme repetate,
care se resimt de obicei la tendoanele de la încheieturile mâinilor. Statul prelungit în fața
monitorului poate afecta ochii. Mergeți cu regularitate la oftalmolog dacă lucrați mu lt la
computer. Și utilizarea telefonului mobil poate avea efecte nocive, deși acestea nu sunt încă
dovedite, încercați să vorbiți mai puțin la mobil și să folosiți telefonul fix ori de cile or i este
posibil. Unele evenimente sportive pot fi periculoase ș i este recomandat să vă faceți analizele
și asigurările medicale înainte de a merge la ele. Evitați locurile periculoase la rafturile de
mașini și la curse.
Anexa 5
Aspecte legale și de etică
Jurnaliștii și legea
La fel ca jurnaliștii, cei care se specializează în domeniul sportului trebuie să respecte
legile țării în care activează și în care rezultatele muncii lor sunt publicate sau transmise la
radio sau televiziune. Jurnaliștii sportivi nu sunt constrânși atât de des de factori legali cum
sunt reporterii care relatează despre infracțiuni sau procese, dar aceasta nu înseamnă că -și pot
permite să neglijeze aspectele legale.
Uneori apar ocazii – de exemplu, când se relatează despre sportivii ac uzați de omor,
trafic de droguri sau de alte fapte mai puțin grave – în care un jurnalist sportiv va trebui să
cunoască legile defăimării și ale sfidării.

Defăimarea presupune scrierea sau transmiterea la radio sau televiziune a unor
informații pe care nu le puteți demonstra, dar care pot face ca persoanele respective să fie
supuse urii, situațiilor ridicole ori disprețului, sau să -și piardă afacerile și statutul profesional.
Se știe că sportivii dau în judecată acele publicații care îi acuză, de exemplu, c ă ar fi trucat
meciurile. Nu uitați că orice declarație sau secvență dintr -un interviu pe care o folosiți poate
fi defăimătoare. Nu le utilizați dacă vă îndoiți de acuratețea lor.
Sfidarea legii presupune scrierea sau transmiterea prin radio sau televiziun e a unor
informații care pot influența inechitabil procedurile legale. De exemplu, procesele
fotbaliștilor Lee Bowyer și Jonathan Woodgate de la Leeds au fost suspendate după ce un ziar
a publicat un interviu luat unei rude de -a bărbatului despre care se s punea că ar fi fost atacat
de ei.
De asemenea, jurnaliștii sportivi trebuie să cunoască legile privind dreptul de autor și
protejarea informațiilor.
Bineînțeles, asemenea legi, dar și altele care îi vizează pe jurnaliști, diferă de la o țară
la alta. De ex emplu, legile cu privire la ceea ce se poate publica despre un anumit subiect
înainte, dar și în timpul procedurilor legale, sunt mai puțin restrictive în SUA, spre deosebire
de Marea Britanie sau alte țări. Chiar pe teritoriul Marii Britanii, legea din An glia și din Țara
Galilor diferă de cea din Scoția. Așadar, nu putem include în această carte îndrumări detaliate
în această privință. În schimb, trebuie să vă asigurați că sunteți la curent cu legile din țara în
care vă desfășurați activitatea. În multe ță ri există o serie de lucrări de referință adresate în
special jurnaliștilor. În Anglia, principala lucrare de referință este McNae’s Essential Law for
Journalists, editată de L.C.J. McNae, T. Welsh și W. Greenwood (ediția a XVII -a, OUP,
2003).
Cea mai bună cale de a evita dificultățile impuse de lege este să verificați toate
subiectele cu scrupulozitate, să nu transmiteți ceea ce presupuneți și să nu vă grăbiți să trageți
concluzii. Dacă aveți îndoieli, consultați departamentul juridic al organizației pentr u care
lucrați.
Etica
Pe lângă restricțiile impuse de lege, jurnaliștii sportivi trebuie să se asigure că modul
în care se comportă și în care își exercită munca este conform standar delor etice la care sunt
supuși toți jurnaliștii. Majoritatea principalel or organizații de presă scrisă și de radio sau
televiziune, precum și organele de control ale media din multe țări au propriile coduri etice,
pe care conducerea, dar și colaboratorii trebuie să le respecte, fiind adesea menționate și în
contractele de munc ă.
Ele vizează aspecte legate de imparțialitate, corectarea greșelilor, abordarea
persoanelor care suferă sau sunt traumatizate, limbajul jignitor, plagiat, intimitate, probleme
rasiale și de gen, protecția surselor și apelarea la subterfugii pentru obține rea de informații.
Totodată, ele se referă și la comportamentul individual al jurnaliștilor, cum ar fi conflictele de
interese (de exemplu, când subiectul este echipa favorită sau un sportiv cu care aveți o
anumită relație) și acceptarea sumelor de bani sa u a cadourilor de la persoanele despre care
scrieți.
Trebuie să studiați cu atenție codul etic al organizației pentru care lucrați sau al unuia
dintre organele de control ale media din țara în care vă desfășurați activitatea. The Code of
Practice of the Br itish Press Complaints Commission (Codul Practic al Comisiei pentru
Plângerile împotriva Presei) (www.pcc.org.uk ) este o declarație utilă cu privire la
comportamentul etic al jurnaliștilor.
Lista următoare vă va fi de folos în momentele în care vă confruntați cu aspecte de
natură etică în calitate de jurnalist sportiv.

Listă
 Metodele pe care le -am folosit pentru a aduna informațiile necesare au fost cinstite,
legale și transparente?
 Am respectat intimitatea persoanei? Dar a altora?
 Dacă nu, am făcut aceasta pentru a sluji interesul publicului? De ce?
 Textul meu este echilibrat, imparțial, cinstit, corect și obiectiv?
 Conține prejudecăți legate de rasă, gen, vârstă sau infirmități?
 Textul sprijină stereotipuri legate de rasă, gen sau aspecte cu privire la senilitate ori
infirmități?
 Ar putea cauza neplăceri subiectului sau familiei și prietenilor săi?
 Am fost corect față de sursele mele, chiar dacă nu le -am putut numi?
 Este posibil c a limbajul pe care l -am folosit să ofenseze o persoană rațională?
 Am încălcat dreptul de autor al vreunei persoane?
 Am reprodus în text fragmente din alți autori fără să fac referire la ei?
 Obiectivitatea mi -a fost compromisă prin anumite stimulente de ord in financiar sau
prin cadouri?
 Fotografiile modificate digital sau îmbunătățite sunt menționate așa cum trebuie?

Cuvinte -cheie

Acces la știri – înțelegere prin care li se permite canalelor de televiziune care nu dețin
drepturi de d ifuzare să prezinte secvențe în cadrul buletinelor de știri.
Agenda – conține informații despre evenimentele pe care redacția sportivă intenționează să le
acopere.
Agendă cu persoane de contact – listă cu persoanele de contact, conținând numerele de
telefon de acasă și de mobil, precum și adresele de e -mail ale acestora.
Agent – reprezentantul unui sportiv, care dirijează negocierile în privința salariului,
sponsorizarea și contractele de transfer; de asemenea, poate să vorbească în numele
sportivului și să se ocupe de interviurile solicitate.
Analiza manuscrisului – evaluare a importanței relative a unui subiect pentru a decide locul
acestuia în pagină sau în buletin.
Arhivă – material utilizat anterior care poate fi ac cesat prin intermediul unui sit .
Articole crossover – feature pe o temă generală, care folosește subiectele spo rtive ca
pretexte.
As-live („ca în direct”) – fragment ce pare a fi transmis în direct, deși a fost înregistrat mai
devreme.
Cadru – o secvență filmată având în prim -plan persoana intervievată, de preferat implicată în
sportul pe care îl reprezintă, care a pare exact înaintea unei secvențe de interviu, pentru a
stabili identitatea persoanei în orbii telespectatorilor.
Casetă neprelucrată – material needitat, care conține secvențe filmate pentru un documentar
sau pentru o știre.
Citate directe – cuvintele fol osite de intervievat, introduse între ghilimele – de exemplu:
„Cred că am jucat foarte în această după -amiază.” Verbele se folosesc întotdeauna la timpul
prezent. Completare – articol care dezvoltă un alt articol, publicat anterior.
Comunicat de presă – informații oferite mass -media de către o persoană sau organizație
pentru a fi publicate.
Conferință de presă – întâlnire realizată de o persoană sau de o organizație pentru a le furniza
informații jurnaliștilor și pentru a le permite să adreseze întrebări.
Corespondent – jurnalist freelancer angajat temporar pentru acoperirea unui anumit
eveniment.
Crainic – prezentator la un canal de televiziune sau la un post de radio care citește relatările
și introduce noi elemente.
Crawler – text în mișcare, situat de obicei în partea de sus sau de jos a ecranului.
Culegător – persoana care trece în format electronic manuscrisul dictat prin telefon de către
un jurnalist aflat pe teren.
Doughnut („gogoașă”) – package „cap-coadă” realizat de un reporter aflat în locul în care se
desfășoară un eveniment.
Editor de desk – jurnalist de birou care corectează greșelile de ordin factic, gramatical și
ortografic ce apar în manuscrisul unui reporter, care îl reduce sau îl dezvoltă pentru a ocupa
spați ul alocat și le oferă titluri.
Embargo – dată stabilită până la care informațiile furnizate jurnaliștilor nu trebuie să fie
publicate.
Evidență – o listă a momentelor -cheie.
Exclusivitate – subiect la care nicio altă organizație nu are însă acces.
Extro – termen opus lui „intro”; paragraf final care conferă circularitate unui text.
Fanzine – revistă neoficială ce prezintă evenimentele din perspectiva supor terilor, care pot
utiliza în același scop și situri neoficiale.

Feature – articol de dimensiuni mai m ari și mai detaliat care oferă infor mații generale despre
persoane sau evenimente.
Fragment video – secvență dintr -o emisiune de televiziune sau dintr -un interviu televizat.
Freelancer – jurnalist independent, care scrie articole, pe bază de contract, pen tru o anumită
publicație, fără a fi angajatul acesteia. Poate încheia contracte de colaborare cu una sau mai
multe organizații media.
Intertitluri – subtitluri formate, uneori, dintr -un singur cuvânt, care apar în cronici sau în alte
texte, pentru a le fragmenta și a le face mai ușor de citit.
Interviu -ambuscadă – un interviu luat în momentul în care subiectul este abordat într -un
spațiu public sau p e treptele locuinței sale.
Interviu în duplex – dialog între prezentatorul buletinului de știri și reporter.
Intro – primul paragraf sau partea introductivă a unei relatări sau a unui reportaj, care
prezintă, de regulă, un rezumat al subiectelor ce urmează să fie discutate.
În direct – subiect de televiziune sau de radio filmat sau transmis în momentul desfășurării.
Întrebări deschise – întrebări care impun un răspuns bine gândit și la care nu se poate
răspunde prin „da” sau „nu” – de exemplu: „Ce credeți d espre performanța pe care ați
înregistrat -o?”.
Întrebări închise – întrebări ce anticipează răspunsul sau la care se poate răspunde printr -un
singur cuvânt – de exemplu: „Probabil că te -a bucurat mult performanța obținută?”.
Laptop – calculator portabil, u tilizat de ziariști atunci când se află pe teren, de pe care trimit
textul la redacție cu ajutorul unui modem și al unei linii telefonice.
Manual de stil – îndrumar cuprinzând regulile de ortografie, de gramatică și de punctuație
impuse de organizațiile ma ss-media.
Manuscris – text al unui reportaj sau feature realizat de un jurnalist (de la care un culegător a
preluat versiunea listată).
Manuscris tipărit – articol tipărit.
NATSOF (Natural Sound on Film) – echivalentul în televiziune al zgomo tului de fond.
Neatribuit – informații ce pot fi publicate, dar nu pot fi atribuite în mod public persoanei care
le-a furnizat.
Neoficial (off the record) – informație ce îl poate ajuta pe un jurnalist să înțeleagă subiectul,
dar care nu este destinată publicării.
Oficial (on the record) – informație ce poate fi publicată fără nicio restricție și care este
atribuită unui informator.
Online – acces prin internet.
Package – știre de televiziune construită de un reporter și care este alcătuită din mai multe
elemente, p recum voiceover și fragmente de interviuri.
Payoff – vezi extro.
Persoană de contact – orice persoană dornică să furnizeze informații unui jurnalist.
Pregătire – perioadă în care novicele nu lucrează, pentru a urma un curs de training.
Pretext – evenimentul de bază (de obicei, un reportaj) în jurul căruia se construiește un
feature.
Previziuni – listă de reportaje și features despre care se presupune că vor fi disponibile la o
dată bine precizată.
Profil – text biografic despre o persoană.
Prom pter – dispozitiv care le oferă prezentatorilor de știri de televiziune posibilitatea de a citi
textul de pe cameră.
Puncte de editare – porțiuni în care redactorul trebuie să treacă de la un moment la altul al
acțiunii, de obicei prin tăiere.
Reportaj de atmosferă – articol antrenant, descriptiv, uneori mergând pe linia unei singure
opinii, amuzant și generalizat, spre deosebire de o relatare de știri precisă.

Reportaj de la fața locului – reportaj sau relatare trimisă la redacție într -o serie de „reprize” .
Reportaj de reacție – reportaj care conține reacții la un reportaj anterior.
Reportaj -serial – reportaj care se dezvoltă odată cu trecerea timpului și care generează o serie
de completări ce apar cu regularitate.
Reportaje atemporale – reportaje sau features care pot fi utilizate oricând pentru a completa
spațiul în momentele în care nu sunt prea multe evenimente demne de interes.
Repriză – parte a unui manuscris transmis ca parte a unui reportaj -serial.
Rubrică de fapte – coloană în care sunt precizate acțiunile ce însoțesc un reportaj.
Rubrică de opinii – rubrică în care sunt exprimate opiniile ziaristului în legătură cu probleme
controversate.
Secvență de sunet – fragment de scurtă durată (de obicei între 10 și 30 de secunde) dintr -un
interviu, select at pentru a fi inclus într -un package.
Selecție – variantă restrânsă a unui eveniment sportiv, centrată pe momentele -cheie ale
acestuia.
Semnătură – numele jurnalistului care a scris reportajul.
Servicii prin cablu – informații oferite mass media prin intermediul agențiilor de știri,
denumite astfel deoarece inițial erau transmise prin cablu, cu toate că au început să fie
disponibile în variantă online încă din anii 1980. Majoritatea țărilor își au propriile servici i
prin cablu. În Marea Britanie, majoritatea știrilor sportive sunt furnizate de Asociația de
Presă, deși sunt și alte servicii specializate de transmitere a acestora.
Site – sursă online de obținere a unor informații despre o persoană sau o anumită organi zație;
se poate afla prin tastarea numelui clubului, al sportivului sau al departamentului de
conducere într -un motor de căutare de tipul Google, Yahoo sau Lycos.
Stand -up – parte componentă a unui pachet de televiziune, avându -l pe reporter în prim -plan.
Steadicam – cameră legată de operator printr -un dispozitiv special, care îi permite să se
deplaseze cu ușurință și să se apropie de acțiune.
Subiect în premieră – subiect care este discutat pentru prima dată.
Șapou – paragraf introductiv prin care este com unicat subiectul unui feature, conținând și
semnătura ziaristului.
Știre de ultimă oră – știre de televiziune fără imagini, prezentatorul fiind în prim -plan.
Știre pe scurt – știre radio citită de prezentatorul buletinului de știri.
Știri suplimentare – casetă așezată lângă un reportaj online care conține informații
suplimentare.
Tăieri – secvențe filmate ce îi permit unui editor să treacă cu ușurință de la o acțiune la alta,
care se petrece mult mai târziu – de exemplu, secvențe în care este filmată mulțim ea sau
antrenorii în timp ce urmăresc acțiunea.
TE (transmisiune din exterior) – acoperirea (de obicei, în direct) a unui eveniment sportiv din
locul în care se desfășoară.
Termen -cheie – nume dat unui text pentru a -l distinge de celelalte.
Termen -limită – ultima dată la care manuscrisul poate fi primit la redacție sau la care o ediție
trebuie trimisă spre a fi publicată.
Trimitere – transmiterea unui manuscris de pe teren la redacția sportivă, de regulă prin
intermediul unui laptop, prin e -mail sau telef onic.
Underlay – știri de televiziune citite de prezentatorul buletinului de știri, în timp ce pe ecran
apar imagini corespunzătoare.
Unghi – perspectiva din care este scris un feature.
Upsound – asemenea voiceover -ului, urmat de secvențe de interviuri.
Voiceover – cuvintele reporterului suprapuse imaginilor filmate.
Voicepiece (depeșă ) – text de radio citit de reporter, dar introdus de prezentatorul buletinului
de știri.

Vorbire indirectă – cuvintele persoanei intervievate sunt rezumate de reporter, fără a utiliza
ghilimelele – de exemplu: El a spus că a considerat că a jucat foarte bine. De asemenea,
vorbirea indirectă este cunoscută și sub denumirea de citare indirectă, iar verbele sunt
folosite întotdeauna la un timp trecut.
Vox pop -uri (din latinescul vox populi, „vocea poporului”) – scurte secvențe de interviuri
luate persoanelor obișnuite, cum sunt fanii sportului, folosite pentru a oferi interes și varietate
pachetelor de radio și televiziune.
Zgomot de fond – efecte sonore naturale, cum ar fi zgomo tul unei mulțimi sau al unor cai în
galop, folosite în radio pentru ca ascultătorii să -și poată reprezenta scena.

Capitolul 20
Jurnalismul pe i nternet

Literatura este arta de a scrie ceva care va fi citit de două ori;
jurnalismul – ceva care va fi citit o singură dată.
(Cyril Connolly, 1938 )

Orice ziarist care abordează jurnalismul pe i nternet considerând că abilitățile sale sunt
direct transferabile și că poate lăsa cu ușurință restul pe seama „băieților de la Tehnic” este
pierdut, la fel de redundant, în viitor, așa cum s -a întâmplat brusc în 1929 cu actorii din
filmele mute care aveau voci pițigăiate.
Este o analogie deliberată, deoarece crearea paginilor web se aseamănă cu producerea
filmelor – reprezentând un efort de colaborare ce reunește o serie de capacități creative,
pentru a obține un produs finit. Acest fapt are implicații uriașe pentru jurnaliștii care lucrează
online, pentru că e vorba despre un teritoriu în care nu e bine să fii ignorant. Nicio companie
producătoare de f ilme nu i -ar permite scenaristului să dea ordine; aceasta este meseria
regizorului, ce are cunoștințe atât despre scrierea scenariilor, cât și despre fotografie, actorie,
lumini, decor și – extrem de important – editare. La fel, nimeni nu va lăsa în seama unui
jurnalist care nu se pricepe deloc la chestiuni tehnice coordonarea alcătuirii unei pagini web
de dimensiuni mari. Cel care se va ocupa cu acest lucru trebuie să aibă cunoștințe legate de
calculatoare și browsere , despre plug-inurile audio și video, c ulori și baze de date. Nu trebuie
să știe absolut totul, ci măcar ce sunt acestea, cum funcționează și cât de relevantă e folosirea
lor pentru a obține un anumit efect. De asemenea, trebuie să -și dezvolte în permanență noi
abilități și să fie la curent cu ultimele noutăți în domeniu. Alternativa o reprezintă un rol de
fundal, asemenea scenariștilor de la Hollywood – trudind din greu intr -un cotlon întunecat,
apostrofați, considerați dispensabili și puțind fi înlocuiți oricând, fără a avea niciun control
asupra rezultatului final al muncii lor.
Acest capitol își propune să le ofere jurnaliștilor un ghid pentru a ieși din umbră și a
prelua controlul. Sunt prezentate elementele pe care le presupune crearea unui ziar online
local sau regional, precum și câteva i dei și exemple legate de modul de funcționare online al
jurnalismului.
Realizarea unei pagini web
Planificarea unei noi pagini web și a conținutului ei se bazează pe patru întrebări.
Cui se adresează pagina respectivă?
Este posibil ca pagina să fie accesat ă și de vizitatori ocazionali care se întâ mplă să dea
peste acest sit , precum și de persoane ce au interese oficiale legate de regiunea respectivă sau
își desfășoară activitatea acolo, însă marea majoritate a celor care o vor frecventa vor fi
locuitorii zo nei respective (eventual, foștii locuitori). Deoarece sunt direct implicați în
evenimentele locale (chiar dacă își fac doar cumpărăturile în zonă), vor vizita pagina web și
vor reveni la ea, dacă prezintă interes pentru ei. Cu ce se ocupă acești oameni? Ce fac în
timpul lor liber? Acestea sunt elementele pe care trebuie să le aveți în vedere pentru web.

Cum va arăta și care va fi conținutul ei?
În cazul paginilor web, există o mare varietate de elemente disponibile: text, imagini,
titluri, baze de date în care se pot efectua căutări, arhive, linkuri interne și externe, grafică
(interactivă sau statică), elemente audio și video, precum și conținut ul pe care îl pot genera
înșiși utilizatorii sit ului, prin intermediul mesajelor și al chaturilor. Există însă pericolul ca
aceasta varietate de elemente să genereze confuzii, iar dorința iubitorilor de tehnică de a
aglomera cât mai multe dintre ele duce l a subminarea de c ătre formă a conținutului situ lui
sau, cel puțin, a prezentării clare a acestuia. Pentru a asigura primatul conținutului asupra
formei trebuie să cunoașteți reacția utilizatorilor față de aceste elemente, așa cum jurnaliștii
din presa scri să au un instinct în legătură cu ceea ce îi atrage și îi interesează pe cititori.
Ce își propune să realizeze situl?
Va promova ziarul, îl va reproduce sau va oferi un conținut diferit sau poate chiar mai
relevant ? Sit ul unui ziar care nu face decât să pro moveze versiunea tipărită nu trebuie deloc
desconsiderat. Date fiind problemele legate de crearea unui model de afacere profitabilă
pentru publicarea online, acesta poate fi un început foarte bun, în unele cazuri. Scurte
fragmente din articole pot deschide apetitul pentru lectura ziarului și, în funcție de resurse,
poate oferi unele servicii (grupuri de discuții, arhivă etc.) care nu sunt la îndemâna presei
scrise. De asemenea, reproducerea online a ziarului, numită adesea peiorativ „la lopată”, se
poate do vedi utilă în unele circumstanțe, deși uneori se apropie în mod periculos de oferirea
unui motiv pentru ca publicul să nu cump ere ziarul. Elaborarea unui sit diferit și inovator se
dovedește mai aventuroasă și mai costisitoare, însă aduce potențialul unei valori și al unui
profit de lungă durată.
Ce are în plus internetul față de tipar?
Webul are dezavantaje, însă oferă: o capacitate aproape nelimitată, posibilitatea
actualizării constante (aproape în timp real), animații grafice, sunet, posibilitatea de a
monitoriza numărul de accesări ale unei pagini și interacțiunea. S ecretul elaborării unui bun
sit de știri este încercarea de a exploata aceste avantaje. Aceasta înseamnă punerea la
dispoziție a unui conținut care nu poate fi oferit cu ușurință în versiune tipărită (materiale din
partea surselor, transcrieri de dimensiuni mari, materiale de referință a căror tipărire ar fi
costisitoare etc.). Realizarea unor astfel de inițiative se îndepărtează mult de jurnalismul
tradițional/știrea convențională și se situ ează mai degrabă în domeniul serviciilor
informaționale și al forumurilor de discuții. Totodată, mai înseamnă și testarea capacităților
unui nou mediu informațional, și nu doar simpla convertire a materialului din versiunea
tipărită.
Prima pagină
Fie că do riți o primă pagină calmă și autoritară, fie una aglomerată și încărcată ca o
vitrină cu jucării în perioada Crăciunului, există un element -cheie care dă startul corect al
oricărui sit : contextul. Ziarele oferă un context chiar prin aspectul lor. Pentru ci titori e de
ajuns să arunce o privire pe un ziar ca să știe ce anume este, cine l -a produs și cui se
adresează. Mărimea, caracterele tipografice, calitatea hârtiei, limbajul, folosirea fotografiilor,
grosimea, gradul de profesionalism – toate acestea indic ă imediat dacă un ziar este o foaie
publicitară locală, o revistă mondenă sau suplimentul în format tabloid al unei publicații
importante. Cititorii își pot face o părere despre credibilitatea unei publicații doar printr -o

simplă examinare. Cu toate aceste a, siturile web nu pot fi evaluate la fel de repede. Ele
trebuie să pună la dispoziție un context, răspunzând astfel unor întrebări din partea cititorilor:
ce pot citi aici? Cât de mare e sit ul? E un sit cu șase pagini promoționale sau un ziar online de
1560 de pagini, care cuprinde și o arhivă? Răspunsurile trebuie oferite pe prima pagină,
formulate clar.
În cadrul contextului, aspectul cel mai evidențiat trebuie să fie credibilitatea și
profesionalismu l sitului. Efectu l nivelator al i nternetului constă în faptul că orice î ncepător
poate să creeze un sit și, investind puțin în design și în grafică, să îl facă să arate asemănător
siturilor unor companii editoriale multimilionare. Cu siguranță, un nume celebru în presă este
un instrument puternic pentru dobân direa credibilității, dar creditul offline nu se transferă
întotdeauna online. Cu toate acestea, pentru siturile mari și mici, ale unor companii mai mult
sau mai puțin prospere, iată o modalitate infailibilă de a avea credibilitate online. Aceasta
derivă d in probabil cea mai frecventă caracteristică a siturilor non -academice: reputația de a
stârni, mai presus de toate, dezamăgire.
Această reputație a fost consolidată de -a lungul anilor de siturile care au promis mai
mult decât puteau oferi, de exagerările c e însoțe sc chiar și cel mai prozaic sit , de linkurile
spre pagini aflate în construcție, de situri care sunt de fapt o colecție de linkuri sau care
sugerează profunzimi, dar oferă superficialități și de cele ce cred că o imagine care se rotește
poate înloc ui informațiile reale. Evitați situarea acestor elemente pe prima pagină, oferiți un
ghid exact al conținutului sit ului, într -un mod clar, coerent, iar situl dumneavoastră va începe
să câștige credibilitate și cititori fideli.
Structura sit ului
Planificare a structurii unui sit mare necesită aptitudini foarte diferite de cele pe care
trebuie să le aibă în mod normal un jurnalist. Acestea sunt mai apropiate de cele ale unui
bibliotecar sau specialist în prelucrarea date lor. Un sit poate avea peste 1000 de pag ini, dintre
care multe plasate în categorii familiare, iar altele nu. Apare tentația de a inventa categorii
noi, însă aceasta îngreunează mult indexarea sitului, cel puțin într -o formă care să poate fi
afișată pe ecran. Apoi, apare problema materialelor ca re se încadrează, pe bună dreptate, în
mai multe catego rii – le enumerăm în cadrul ambelor categorii sau doar în una, sperând că
utilizatorii vor descoperi rapid logica indexului? Mai există și paginile care se dezvoltă până
când ajung să necesite câteva subpagini. Le listăm și pe acestea? Dacă da, cum anume?
Imaginați -vă că încercați să planificați și să indexați un ghid atot cuprinzător al unui
oraș și al unui serviciu de știri referitoare la acesta – noutăți, sport, viață culturală, timp liber,
anunțuri de interes comunitar, informații despre comerț, anunțuri, reclame pe categorii,
informații despre călătorii, orare etc. Când m -am ocupat de așa ceva, a fost nevoie de trei
persoane care au lucrat cu normă întreagă, timp de două săptămâni, pentru a realiza o
structură funcțională a sitului, care să permită dezvoltarea lui. După indexarea structurii,
aceasta trebuie afișată în întregime pe prima pagină, rezumată sub forma unui meniu -listă,
sau utilizatorii trebuie trimiși la o altă pagină pentru a o accesa? Sau trebuie indicate doar
titlurile principalelor secțiuni, care, dacă dai clic pe ele, afișează într -un colț indexul detaliat?
Nu există reguli precise în aceste privințe.
Navigarea
În cazul unui ziar, cititorii știu, evident, dacă se află la începutul acestuia, la mijloc
sau la sfârșit. De asemenea, au o mulțime de indicii oferite de tipografie și design, prin care
disting o pagină de știri de una cu articole tip feature sau de una d e afaceri. Designerii au
grijă ca anumite semnale eficiente să contureze o „hartă” a ziarului în mintea cititorilor fideli.

Reproducerea acestui efect de „ha rtă mentală” în cadrul unui sit web implică mai multe
aspecte.
Orientarea cititorilor în privința d imensiunilor, scopului și structurii sitului
Indexul (sau, dacă e un sit mare, rezumatul indexului) trebuie să fie vizibil și accesibil
de pe fiecare pagină. De asemenea, încercați să indicați prin grafică locul în care se află
utilizatorul în cadrul sitului. Lucrul acesta poate fi realizat în multe moduri, de la sublinierea
secțiunii curente în cadrul indexului până la folosirea unei mici hărți grafice. În cazul unui
articol care are mai multe pagini, indicați numărul lor, de preferință prin sintagme de ge nul
„pagina 2 din 4”.
Oferirea posibilității ca utilizatorii să se deplaseze rapid de la A la B sau la V, dacă doresc
Puneți la îndemâna utilizatorilor o modalitate simplă de a reveni la indexul principal,
complet, iar în cadrul paginilor mari, oferiți o cale ușoară de deplasare către partea de sus sau
de jos a acestora. În cazul paginilor care cuprind liste de informații, apelați la alfabet pentru a
ajunge rapid la o anumită secțiune. Meniurile care se accesează prin deplasarea cursorului și
ocupă puțin s pațiu permit accesarea întregului index când se dă clic pe ele și reprezintă o
modalitate excelentă de acces la întreaga hartă a sitului. Un efect asemănător poate fi obținut
cu ajutorul afișării unei secțiuni (adesea a unui index) prin plimbarea cursorulu i peste aceasta.
Identificarea diverselor secțiuni ale sitului prin culoare sau elemente tipografice
Analizați un sistem eficient de orientare în cadrul unei rețele de metrou. Liniile
diferite sunt identificate prin culori, prin indicatoare colorate în pas aje; la fiecare colț și în
fiecare vagon se găsesc hărți. Prin urmare, oamenii se rătăcesc foarte rar. La urma urmei,
studiați alte situri – cea mai simplă și mai enervantă strategie – pentru a vedea ce anume
merită să copiați și ce trebuie evitat.
Realiza rea unui meniu clar al articolelor
În mod convențional, acesta este alcătuit din titlurile ordonate după importanță, dată
sau subiect. Dacă articolele nu sunt deja grupate pe categorii, adesea este util să indicați
subiectele articolelor (de exemplu, Rusia , economie, alegeri etc.) înaintea titlurilor, ca, de
pildă: „Infracțiuni: Un deținut a jefuit o bancă.” Dacă nu sunt elaborate de persoane talentate,
titlurile se pot dovedi insuficiente pentru a descrie subiectul sau conținutul articolului. Un
aliniat cu prinzând rezumatul, situat sub titlu, este adesea util.
Redactarea știrilor online
Cea mai mare eliberare de constrângeri în cadrul siturilor web o reprezintă absența
limitărilor referitoare atât la lungimea articolelor, cât și la numărul de pagini. Nu exi stă nicio
diferență între costul publicării a 5000 de cuvinte, în comparație cu 50; odată cu stabilirea
structurii de bază, o pagină sau zece pagini înseamnă același lucru din acest punct de vedere.
Prin urmare, apar mai multe posibilități.
Versiunile dezv oltate ale articolelor tipărite
În 1999, ziarul Virginian -Pilot a publicat un articol de 2100 de cuvinte, scris de Holly

Heyser, pe tema atitudinii „rușinoase” de dezinteres a comunității în legătură cu persoanele
cu handicap fizic și mental. Pe situl web al ziarului, articolul avea 3800 de cuvinte,
cuprinzând mai multe detalii și explicații. Pot fi adăugate și alte materiale sau articole
relevante pentru context. Articolele lungi pot fi divizate în segmente, pe pagini diferite.
Chicago Tribune publică apro ape 500 de cuvinte pe pagină, deși în cazul articolelor foarte
mari sunt mai potrivite paginile mai cuprinzătoare.
Coloanele laterale
Acestea includ glosare, cronologii, biografii ale persoanelor importante, liste și tabele
(oficiale sau elaborate de jurna liști) care sunt prea lungi pentru a fi publicate în ediția tipărită.
Transcrierile
Pe siturile ziarelor pot fi publicate și transcrieri ale interviurilor și ședințelor publice.
În secțiunea online a ziarului Sun-Sentinel, microbiștii pot citi transcrieri ale conferințelor de
presă ținute de antrenorul Jimmy Johnson.
Publicarea materialelor originale
Evenimentul cu cel mai mare succes di n istoria i nternetului a fost determinat de un
simplu text lipsit de elemente grafice sau de orice publicitate. Este vorba despre publicarea
raportului Starr, la 11 septembrie 1998. Peste 25 de milioane de oameni din întreaga lume au
accesat raportul în primele două zile – un număr mai mare decât totalul cititorilor celor mai
importante 50 de ziare din America. Într -o singură zi, utilizatorii au petrecut 10,1 milioane de
ore pe AOL. Este o ilustrare semnificativă a dorinței de a citi sursele neprelucrate ale știrilor.
Puține rapoarte oficiale sunt la fel de picante precum cel al lui Starr, însă siturile de știri ar
trebui să caute mereu materiale legate de ședințele de guvern, procese, ședințe ale
comitetelor, memorandumuri, dări de seamă, schimburi de scrisori, declar ații, proiecte și alte
documente oficiale de interes general.
Știrile de ultimă oră
Datorită posibilității de actualizare permanentă, rețeaua este ideală pentru dezvăluirea
știrilor importante de ultimă oră. Una dintre tehnici este să nu uitați să scrieți o relatare
coerentă până la încheierea inciden tului; creați o pagină nouă și începeți să introduceți noutăți
la fiecare cinci -zece minute. Astfel, se obține un desfășurător care poate fi lăsat în această
formă cronologică sau reformulat ulterior într -un a rticol cuprin zător. În acest mod pot fi
relatate și evenimentele sportive.
Linkurile
Este mai indicat ca linkurile către alte pagini web să fie situate pe o coloană, și nu în
cadrul textului. Un bun punct de plecare este alcătuirea unui mic „indice” de or ganizații și
subiecte care prezintă importanță în cadrul articolului respectiv și conectarea acestora la
paginile web proprii. De asemenea, este utilă și facilitarea deschiderii acestor linkuri sub
forma unor pagini separate – fapt care se aplică și în caz ul oricărei coloane sau ferestre de
fundal pe care o deschideți. Situl ziarului The Electronic Telegraph și cel al BBC obișnuiesc
să ofere linkuri către siturile care au legătură cu articolele.

Arhivele
Datorită posibilității de a adăuga oricât e pagini dor iți, internetul este mediul perfect
pentru arhivele de articole, pagini sau resurse. Un index clar este esențial. Articolele din
arhive, dacă nu au lungimi foarte diferite, trebuie afișate pe câte o pagină.
Modul în care apare textul pe rețea se află încă într-un stadiu primitiv, deoarece
browserele pot modifica fonturile originale de pe pagina web. Singura modalitate de a
exercita un control absolut asupra a ceea ce văd utilizatorii pe monitoarele lor este redarea
paginilor sub formă de imagini; totuși, ac est procedeu încetinește viteza de descărcare și
micșorează flexibilitatea actualizării paginilor. O lățime de o coloană poate fi controlată și
merită să i se acorde atenție. Un studiu realizat de Jakob Nietsen pentru Sun Microsystems a
relevat faptul că r itmul lecturii este cu 25% mai lent pe monitoare față de pagina tipărită. Nu
au fost identificate cauzele, însă una dintre ele ar putea fi lățimea coloanelor folosite pe
ecrane. Apelați la coloane mai înguste și experimentați cu două sau chiar trei coloane afișate
simultan. Un rezumat al articolului, evidențiat prin buline, este eficient online. Folosiți acest
element grafic ori de câte ori este nevoie.
Elementele vizuale
În cazul elementelor vizuale și al funcțiilor interactive, secretul constă în cunoaște rea
diferențelor dintre elementele care atrag utilizatorul și cele ce sunt prezente doar pentru a
arăta aptitudinile designerilor sitului. Iată o regulă generală: dacă utilizatorii trebuie să
descarce plug-inuri sau elementele respective măresc durata de d escărcare a paginii,
eliminați -le. Timpul de descărcare este important, de aici derivă gluma de -acum răsuflată a
denumirii World Wide Wait. în spatele acestei sintagme se află însă un adevăr. Imaginile
online se încarcă într -un timp mult mai mare în compar ație cu textul; iată prețul plătit de
utilizator. Dacă vreți să vedeți cât timp suplimentar necesită încărcarea imaginilor, vizualizați
o pagină în mod normal, apoi accesați -o după ce ați deselectat opțiunea pentru imagini. Cu
toate acestea, odată cu perfe cționarea tehnologiei, timpul de descărcare va scădea și doar cele
mai aride situri nu vor furniza imagini.
Fotografiile
În afară de postarea fotografiilor obișnuite care însoțesc articolele, ziarele își pot
utiliza situl web pentru a oferi și alte fotogra fii. În cazul oricărui eveniment, se realizează
mult mai multe fotografii decât pot apărea în ediția tipărită. Multe ziare din SUA le publică
pe siturile lor. Adevărata problemă în cazul fotografiilor nu este selectarea lor, ci modul de
prezentare. O fotog rafie mare se încarcă în mai mult timp decât patru fotografii mici. Prin
urmare, aglomerarea multor fotografii mari pe o pagină nu e o idee bună. E mai bine să
folosiți thumbnails sau viniete (versiuni în miniatură ale imaginilor, care prin accesare
conduc utilizatorul către o altă pagină, cu fotografia în mărimea ei actuală). În acest caz,
asigurați -vă că se deschide o nouă fereastră. O alternativă mai rapidă este crearea unei liste de
linkuri către fotografii.
Grafica
Mai ales dacă reprezintă hărți sau al te elemente esențiale pentru înțelegerea
articolului, trebuie realizate la d imensiuni destul de mici pentru a fi situate alături de text. Un
sit foarte bun pentru exemplificarea utilizării graficii este cel al ziarului The Philadelphia
Inquirer.

Elementele video
Sunt foarte variate, de la cele distractive (The Los Angeles Times a pos tat pe situl său
clipuri din discursurile de la decernarea Premiilor Oscar) la cele serioase (The Pilot Online a
postat un clip înfățișând (ciocnirea dintre un distrugător și un cargo și a înregistrat 5000 de
accesări în prima zi). Cu toate acestea, poate fi un procedeu costisitor (puține ziare regionale
din afara SUA dețin dreptul de a prezenta montaje video), care scade viteza de descărcare.
Înainte de a folosi cu încredere sec vențele video pe situri de interes general, se impune
reducerea timpului de descărcare și accesul larg la plug-inurile necesare. Aceleași obser vații
se aplică și în cazul secvențelor tridimensionale.
Opțiunile interactive
Baze de date în care se pot efec tua căutări
Pot fi modeste, ca, de exemplu, o listă de servicii, de date oficiale sau de informații
descoperite pe parcursul documentării. The Seattle Times, de exemplu, a realizat o
investigație referitoare la rezultatele examenelor școlare și a publicat pe situl său o bază de
date în acest sens. The Atlanta Journal -Constitution a făcut același lucru, postind un director
cu locațiile radarelor. Iată un exemplu clasic de aplicație web care nu poate fi oferită de presa
scrisă.
Elemente de grafică interactivă
Le permit utilizatorilor să dea clic pe o hartă sau pe un orar și să vadă detaliile
respective. Chicago Tribune a aplicat o modalitate extrem de neobișnuită: reporterul Stephen
Henderson, conectat la rețea, le -a solicitat reporterilor din presa scrisă det alii despre crime –
data, locul, cauza morții etc. – și apoi a elaborat o hartă cu ajutorul căreia utilizatorii puteau
urmări situația din regiunea lor. În 1997, MSNBC a postat o aplicație în legătură cu drumurile
primejdioase, care le permitea utiliza torilor să introducă un cod poștal și apoi să afle rata
accidentelor mortale din zona respectivă. Într -un interval de 12 ore de la lansare, aplicația
fusese accesată de 68000 de utilizatori. Programele de calcul bazate pe JavaScript se pot
dovedi eficiente. Î n Londra, secțiunea referitoare la modificările taxelor de pe situl web al
ziarului The Guardian avea o opțiune prin care utilizatorii erau invitați să -și introducă cifra
veniturilor și tipul lor, pentru a obține o estimare a scăderii taxelor pe venit.
Feedback și discuții
Linkuri spre adrese de e -mail
Orice sit de știri credibil trebuie să aibă un link către adresele de e -mail ale
principalelor departamente (editare, știri, sport, afaceri, publicitate etc.). Cu toate acestea,
linkurile spre adresele de e -mail ale reporterilor reprezintă o altă chestiune. Poate fi periculos
– literalmente, în cazul jurnalistelor cărora li se publică și fotografia lângă semnătura din ziar
– și în mod sigur riscați să enervați mulți cititori, dacă nu puteți garanta că fiecare e-mail
rezonabil primește câte un răspuns.

Grupurile de discuții și forumurile
Paginile pe care oamenii pot să posteze mesaje și să răspundă sunt foarte populare. În
general, ele funcționează mai bine dacă există un forum pentru dezbaterea chestiunilor d e
interes local și altele specifice pentru persoanele singure etc. În cazul zonelor mai mari, pot
funcționa §i forumuri mai specializate. Editorii de știri trebuie încurajați să acceseze
forumurile și să răspundă la mesajele mai relevante. Mesajele foarte utile și replicile la
acestea pot fi marcate și accesate prin linkuri direct din paginile de știri. Totuși, forumurile
necesită două lucruri: monitorizare pentru a elimina postările irelevante sau cu caracter clar
publicitar și un program software pentru i nterceptarea mesajelor în care apar cuvinte obscene.
Chaturile
Acestea pot fi obișnuite, dedicate unor grupuri cu interese comune sau cu vârste
apropiate ori inițiate în mod special pentru anumite evenimente. Ambele tipuri, alături de
interviurile online cu reporterii și cu redactorii de știri, trebuie să satisfacă o condiție înainte
de a avea o șansă de succes: situl trebuie să fie accesat de un număr mare de utilizatori.
Un număr de câteva sute de vi zitatori pe zi, pe întregul sit , este insuficient pentr u a
menține chaturile active.
Storyboarding
Datorită marii diversități a elementelor potențiale dintr -un sit, planificarea secțiunilor
online este mult mai solicitantă decât cea a versiunii tipărite a ziarului. De exemplu, să
analizăm modul în care a fost reflectat congresul Partidului Democrat din 1996 de către
Chicago Tribune. Situl a avut 100000 de vizitatori pe zi și a cuprins relatări, știri audio
preluate de la postul de radio al ziarului, montaje video preluate de la cele două posturi TV și
articole din ziar. De asemenea, era inclus și un tur istoric al celorlalte 24 de congrese politice
desfășurate în oraș, o perspectivă asupra evenimentelor din acei ani și o arhivă de discursuri
și caricaturi politice. Pentru a învinge dificultatea planificării unei asemenea varietăți de
materiale, Tribune , la fel ca multe alte ziare din SUA, folosește tehnica de storyboarding,
preluată din industria filmului. Se schițează structura fiecărei pagini, cuprinzând elementele
grafice și linkurile, plus o schemă a modului în care se relaționează paginile. Există o cale
standard de urmat, dar utilizatorii pot opta să acceseze ce anume doresc.
Date despre utilizatori
Ziarele investesc mult în sondaje despre cititori și despre potențialii cititori,
identificând ce anume le pla ce și ce nu în formula actuală a ziarului sau în macheta unui nou
prototip, apoi, în mod frecvent, ignoră rezultatele, mai ales pe motivul că nu au încredere în
metodologia de investigare, însă mai probabil din cauza faptului că rezultatele le contra zic
propriile prejudecăți. Siturile web nu ridică astfel de probleme. Programele de monitorizare
indică nu doar câți utilizatori au accesat o anumită pagină, într -un interval măsurat în
ore/zile/săptămâni, ci și dinspre ce sit au venit utilizatorii, ce sit au accesat ulterior, domeniul
de unde au venit (co.uk/. com/.edu etc.) și dacă au un PC sau un Apple. Aceste informații de o
valoare inestimabilă pot dezvălui mai multe decât s -ar putea crede. Un mare număr de
vizitatori în toiul nopții nu indică faptul că mulț i au insomnie, ci că sunt din alte părți ale
lumii. Aceste programe de monitorizare pot dezvălui informații șocante. Nu sunt singurii care
au aflat că unele pagini de jurnalism tradițional pline de acuratețe pot avea un număr mult
mai mic de vizitatori în comparație cu, spre exemplu, o simplă bază de date sau un forum. În

fața acestor rezultate, riscați să pierdeți pariul.

Încercarea de a fi un reporter de mâna întâi la un ziar obișnuit seamănă cu
încercarea de a interpreta Patimile după Matei , de Bach, la ukulele. Instrumentul e
prea primitiv pentru muzică, pentru public și pentru solist.

Ben Bagdikian