CONTEXTUL ISTORIC AL APARIȚIEI ȘI EVOLUȚIEI ANSAMBLURILOR NOBILIARE [302867]

[anonimizat] a [anonimizat] .

[anonimizat] , evolutia in timp si descrierea arhitectonica a ansamblului

Obiectivele proiectului

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE:

Argumentare temă

“Misiunea istorică a unui popor se judecă dupa creațiunile lui spiritual. Singure valorile culturale justifică existent și misiunea unui popor. Istoria nu ține seama de popoare sterile din fire”

[anonimizat]-[anonimizat] a face loc unei noi arhitecturi. [anonimizat], întâmplările care fac parte din istoria unui popor încep să reprezinte un dezinteres total pentru generațiile ce vor urma. Trecutul începe să nu mai reprezinte o prioritate, [anonimizat] a face loc construirii viitorului.

“Trecutul nu renaște niciodată. Dar el nu dispare niciodată complet din noi și ceea ce a fost revine mereu într-o formă nouă” ne spune Alvar Aalto.

Patrimoniu cultural din România a suferit în decursul a [anonimizat], ori pur și simplu s-au distrus în ruine. [anonimizat], în incertitudinea situației juridice a proprietăților, precum și în lipsa unor programe de stimulare fiscală și financiară pentru prezervarea patrimoniului .

[anonimizat]-a pus amprenta asupra lor. Avem o moștenire inestimabilă de valori care cad pradă dezinteresului și indiferența față de trecut .

Avem aproape 300 [anonimizat], [anonimizat] , ansamblurile nobiliare extraurbane formează o categorie aparte a [anonimizat].

În centrul interesului meu s-a aflat dintotdeauna această vastă și extrem de bogată moștenire a [anonimizat]. Avem datoria de a [anonimizat] a putea avea o viziune amplă și concretă asupra realității prezentului .

[anonimizat] , [anonimizat] ,Sat Odvoș, domeniu nobiliar aparținând inginerului Kalman Konopi.

Din pasiunea pentru această ramură a arhitecturii și anume restaurarea monumentelor istorice, lucrarea se prezintă ca o pledoarie in favoarea conservării și valorificării ansamblurilor nobiliare extraurbane, respectiv o privire spre alte timpuri și meleaguri, scopul este să demonstreze că trăirile oamenilor, întâmplările și evenimentele ce s-au petrecut într-un anumit spațiu pot aduce la viață domeniile nobiliare extraurbane prin diferite teorii și tehnici de restaurare și valorificate la adevarata lor valoare.

,, Oamenii de știință, artă și cultură ca Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, Nicolae Grigorescu, Ion Mincu, au găsit în creația artistică a trecutului o sursă nesecată de inspirație pentru elaborarea valorilor noi ale culturii care să răspundă năzuințelor progresiste ale timpului lor."

,,România , mai mult ca alte țări, nu numai cele balcanice, poseda dat fiind poziția sa geografică dupa cum se știe, o mare diversitate tipologică și stilistică.”

castelul Lónyai din Medieșul Aurit (Satu Mare)

http://monumenteuitate.blogspot.ro/2011/07/castelul-palatul-si-curia.html#.V8mvD_mLSHs

Palatul Radak-Pekri din Ozd.

http://monumenteuitate.blogspot.ro/2011/07/castelul-palatul-si-curia.html#.V8mvD_mLSHs

Definirea ariei de studiu – Terminologie

Pentru a clasifica exprimarea prin îndepărtarea altor exprimări posibile , consider că este necesară definirea termenilor pe care îi voi folosi în această lucrare. Intenția acestui subcapitol nu caută definirea exhaustive a termenilor în complexitatea lor, ci de a extrage întelesurile semnificative asupra conținutului lucrării.

Termenii enunțați în rândurile ce urmează, vor fi folosiți mai departe având în minte definiția lor, ca mai apoi implicația lor în practică să fie mai detaliată. Voi definii termini precum: valoarea de patrimoniu, monument istoric , sit istoric , restaurare , conservare , conversie,punerea în valoare, insertie arhitecturala contemporana.

,,Patrimoniu”. Acest frumos și străvechi cuvânt era legat , la origine, de structurile familiale, economice și juridice ale unei societăți stabilite, înrădăcinate în spațiu și timp. Astăzi, el urmează un alt destin de mare răsunet , când, modificat de diverse adjective (genetic,natural,istoric…), a devenit un concept nomad”.

Cuvântul ,,patrimoniu “ tradus din latinescul patrimonium, înseamnă ,,moștenirea paternă”,prin extensie, ,,bunurile familiei”. Patrimoniul inseamna o mostenire lasata de generatiile trecute,pe care avem obligatia de a-l transmite generatiilor ce vor urma.Patrimoniul national reflecta atat actiunea statului-natiune de cautare a identitatii sale in trecut.

Ce intelegem prin monument?

În concepția teoreticianeii Francois Choay ,,În franceză, sensul original al termenului este acela al latinescului monumentum,el însuși derivate din monere (a înștiința, a reaminti).”,,În acest prim sens vom numi monument orice artifact construit de către o comunitate de indivizi pentru a-și rememora, sau a rememora altor generatii persoane”. Tot ea spune că ,,Specificitatea monumentului ține tocmai de modul său de a acționa asupra memoriei”.

Arhitectul Gheorghe Curinschi spune că ,,prin monument se înțelege o realizare a minții sau a mâinilor omului care iese din comun, dinstingându-se prin valoarea sau amploarea sa.”. ,,Termenul de monument este de origine latină. El provine din cuvântul monumentum care, în sensul etimologic latin, însemnează amintire, memorie”.

Siturile istorice sunt lucrări ale omului sau opere rezultate din acțiulile conjugate ale omului și ale naturii, precum si zonele ce includ terenurile arheologice, care au o valoare deosebită din punct de vedere istoric, etnologic sau antropologic.

Readucerea la viață a unor situri s-a făcut încă din cele mai vechi timpuri respectând reguli principiale de valorificare, care au facut ca aceste valori sa reziste în timp și să rămâna o mărturie a vremurilor ce tocmai s-au stins.

Punerea in valoare.

Ambivalența expresiei ,, punere în valoare” desemnează un fapt inedit în lunga istorie a practicilor patrimoniale: antagonismul a doua etici si a doua stiluri de conservare.

Avem o mare problema valabila si in domeniul meu de interes pentru ca una din intentii este tocmai sa atrag atentia asupra faptului ca avem elemente care merita sa fie valorificate, termenul de punere in valoare este o ,,locutiune cheie care se vrea a rezuma statutul patrimoniului istoric construit ea nu trebuie toturi sa ascunda ca astazi, ca si ieri, in pofida legislatiilor protectoare, distrugerea continua si inversunara a edificiilor si ansamblurilor vechi isi urmeaza drumul in toata lumea sub pretextul modernizarii si a restaurarii, chiar sau, sub constrangerea presiunilor politice, adeseori imparabile”.

Vreau sa amintesc ceva ce afirma istoricul vienez Alios Riegel(1858-1905) de formatie jurist, filosof si istoric, avand si calitatea de conservator de muzeu:,, Intradevar, alaturi de transcendenta<valoare de arta>”, el include si inca o nuanta, o terestra valoare<de folosinta>, ce tine de conditiile material de utilizare practica a monumentelor.

Restaurarea.

Acest domeniu vast si deosebit de complex ridica de multa vreme o serie de polemici, este sufficient sa urmarim atitudinile fata de someniu in istoria arhitecturii ca sa ne dam seama de directiile si liniile directoare trasate de anumite scoli de gandire.

Figura dominanta a acestui domeniu este Viollet-le-Duc a redus la o singura definitie termenul de restaurare si anume,, A restaura un edificiu, inseamna a-l readuce intr-o stare complete care poate sa nici nu fi existat la vreun moment dat”.

,,Notiunea de restaurare, ca si notiunea de monument a avut o evolutie istorica, modificandu-se in functie de schimbarea conceptiilor privind istoria si teoria arhitecturii, privind modalitatiile de pastrare a monumentelor exprimate intr-o metodologie specifica”.

Conservarea.

Scopul conservarii este acela de a proteja un monument istoric, facand apel la toata tehnica si stiinta necesara pentru a pastra vie marturia trecutului.Interventie ce presupune asugurarea conditiilor de oprire a fenomenelor de degradare , mentinand situatia actuala.

Principiile de conservare au fost elaborate si adoptate pe la jumatatea secolului XX, de catre anumite organizatii international ce au ca scop protejarea culturii , UNESCO si ICOMOS se ocupa de protejarea monumentelor, grupuri de monumente situri istorice din intreaga lume.

Conversie.

Termenul defineste introducerea unei functiuni noi intr-o cladire dezafectata sau nu numai, cladirile industriale dar mai ales cladirile monument pot fi usor supuse conversiei.

Evoluția ansamblurilor nobiliare din Crișana

Crișana, un areal vag definit în prezent cuprins din punct de vedere geografic între râul Mureș la sud,râul Someș la nord, râul Tisa la vest și munții Apuseni la est.

Evoluția istorică a regiunii Crișana urmează în linii generale, traseul multor provincii din România, constituite din Evul Mediu. Regiunea fiind sub dominație maghiară, începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea, arealul devine o zonă de frontieră , îi conferă acestuia un aer unic în peisajul românesc. Faptul că după anul 1526 regiunea Crișanei intră sub dominația Imperiului Otoman acest fapt a influențat în mod direct pentru mai bine de un secol, ambientul arhitectural al zonei.

Pe tot parcursul secolului al XIX –lea, regiunea a suferit restructurări majore, pornind de la organizarea administrativă și până la structurile economice, religioase și militare. Sunt create canale de irigație, numeroase terenuri asanate, sunt ridicate sate noi, hanuri, poștă, fortificații de apărare.

,,Am numit reședințe nobiliare o categorie a arhitecturii civile”, domenii în mediul rural în care nobilimea de la secolul al XVI-XVII-lea își ridicau vaste ansambluri în stil renascentist cu funcțiunea predominant de locuire dar și cu rol de apărare, ca mai apoi după ocuparea Imperiului Habsburgic să apară noi ansambluri sau cele deja existente să sufere modificări, astfel încât vechiile reședințe nobiliare să corespundă noilor idealuri și anume palate nefortificate realizate în stil baroc de provincie în secolul al XVII-lea, dovadă că familiile de nobili se ghidau după moda din capitală imperială. La începutul secolului al XIX-lea o ultimă intervenție asupra acestor ,,conace” a fost refațadizarea lor în stil clasicist, sau eclectic.

Majoritatea domeniilor nobiliare cuprindeau: reședința, parcuri și grădini ce erau indispensabile, (ce conțineau specii rare de arbori și arbuști, plante și chiar animale exotice precum Păunul asiatic), anexe ce puteau avea funcțiunea de locuire pentru servitori, grajduri cu sau fară manej și spații de depozitare , unele domenii beneficiau și de capelă care erau ridicate în special pentru familie, dar și pentru comunitate, iar în imediata apropiere a capelei se află cripta nobililor.

Aceste domenii erau așezate de regulă la marginea satului și aveau în proprietate, terenuri agricole, păduri, lacuri , aveau un puternic rol reprezentativ cu puternice reverberații în viața de zi cu zi a țăranilor. Aceste ansambluri nobiliare sunt în mare parte răspunzătoare pentru dezvoltarea comunitățiilor locale din mediul rural, datorită rolului economic și cultural.

Aceste familii de nobili ofereau locuri de muncă sătenilor și în același timp construiau școli, biserici, construcții ce ajutau la dezvoltarea zonei precum (mori de făină, mecanisme hidraulice, gatere), pentru o mai bună exploarare a resurselor din zona respectivă.

Fațadele sunt simple și în același timp echilibrate ca proporție și traveație, aceasta corespunzând dispunerii încăperilor. Există o simetrie perfectă între cele două laturi față de axul vertical.

Primul moment de cotitură în arhitectura nobiliară o reprezintă perioada de după Primul Război Mondial când regiunea intră în componența României Mari, moment în care familiile de nobili boieri se refugiază în celelalte state naționale, proaspăt formate precum Austria sau Ungaria. Iar următorul moment de criză apare dupa cel de al Doilea Război Mondial când regimul comunist nou înființat ajunge la putere, ansamblurile nobiliare intră în proprietatea statului pe o perioadă de aproximativ 41 de ani până după căderea comunismului în anul 1989 când majoritatea reședințelor intră din nou în proprietatea familiilor de drept.

În perioada comunistă aceste reședințe au fost convertite în sedii ale unor instituții agricole precum CAP-uri sau sedii de primării, școli, spitale, tabere de copii, sanatorii sau orfelinate. În multe dintre aceste Conace s-au produs intervenții masive , uneori chiar brutale, care au dus la desfigurarea lor, compartimentări, se creează goluri de uși, se refac planșeele, care sunt realizate după materiale noi precum oțelul și betonul.

În timp aceste intervenții asupra structurii s-au dovedit a fi dăunătoare datorită execuției de slabă calitate sau chiar din cauza conlucrarii dintre materialele moderne și cele istorice. După căderea comunismului multe dintre aceste domenii nobiliare au rămas fără funcțiune, familiile aparținătoare nu mai erau interesate de valorificarea acestor monumente de patrimoniu din lipsă de fonduri sau prin faptul că familiile erau stabilite în altă țară odată cu încercarea de a se refugia în alte state .

Ansambluri întregi se găsesc în momentul de față într-o stare generală de degradare, datorită perioadei îndelungate de când au fost părăsite de vechii proprietari , precum și de nefericita administrație a celor ce și-au aflat sediul în aceste imobile.

Castelul Konopi

http://monumenteuitate.org/ro/monument/101/Odvos-Konopi

Castelul Mocsony

http://monumenteuitate.org/ro/monument/39/Bulci-Mocioni

Situatia actuala a ansamblurilor nobiliare extraurbane din Judetul Arad.

In cadrul acestui subcapitol si anume situatia actuala a ansamblurilor nobiliare extraurbane din Judetul Arad, am incercat sa studiez si inventariez domeniile nobiliare care se afla pe raza Judetului Arad pe baza unor surse ca enciclopediile sau dictionare maghiare, si arhiva dar si marturii ale unor persoane care au luat parte la activitatile ce se petreceau in jurul acestor monumente .

Pornind de la aceste informatii, am identificat un numar de 413 monumente istorice pe intreg teritoriul Judetului Arad, 148 de monumente fiind concentrate in Municipiul Arad, dintre care 80% sunt monumente,15% Situri istorice iar 5% sunt ansambluri, 14 obiecte reprezentand domeniile nobiliare: Odvos(Knopi ),Bulci(Micioni), Sofronea(Purgly), Petris(Salbeek), Savarsin( Palatul familiei regale), Mocrea(Solymosy),Minis(Ortutay), Manastur (Woracziczky) Capalnas(Mocioni), Zimandu Nou(Kintzing), Vinga(Gyurky, Gyurky Laszlo), Turnu(Marczibanyi Justh), Siria(Bohus), Simand(Urban), Pancaota(Schultavschy), Macea(Csernovics-Karolyi), Fantanele(Kover Apple), Cuied(Noko Korek), Fiscut(Frohlich-Kintzing,Roth-Kintzing), Frumuseni(Sarmezey Arpad), Aradul Nou(Nopcsa). Unele dintre aceste monumente au disparut de-a lungul anilor.

Dat fiind pozitia geografica Valea Muresului este plina de domenii nobiliare apartinand grofilor maghiari sau chiar a unor regi romani , considerata drept o mica Vale a Loarei din Estul Europei, daca acestea ar fi restaurate de catre proprietari.

In momentul de fata pe intregul Judet se afla unu numar de aproximativ 14 domenii nobiliare si 43 de obiective ridicate intre secolele XIII-XIX.Starea defectuasa in care se afla majoritatea dintre aceste obiecte valoroase de patrimoniu care au apartinut unor familii de nobili boieri sau regi stau sa se prabuseasca sunt indiferenta autoritatiilor sau ale proprietarilor care detin aceste resedinte, doar unele dintre ele au intrat intr-un proces de reabilitare , unele au fost finalizate, iar altele stau sa cada, ajungand refugii pentru oameni ai strazii, grajduri pentru animale sau materiale de constructii.

Multe dintre aceste monumente istorice au fost vandute pe bani de nimic, impreuna cu tot domeniu pe care il cuprindea, (paduri,vii,pasuni). Facand o analiza asupra impresiilor pe care le au localnicii despre aceste valori de patrimoniu am ajuns la concluzia ca edilii localitatiilor prefera sa atraga fonduri pentru orice altceva decat pentru a se ocupa de dezvoltarea turismului si reabilitarea castelelor. Un lucru total de neglijat pentru ca ar putea duce la dezvoltarea comunitatilor locale si totodata la bunastarea lor spirituala. In aceasta situatie peste cativa ani zeci de monumente vor fi facute una cu pamantul.

In randurile ce urmeaza voi face o scurta detaliere unor domenii nobiliare care sunt sau nu inscrise in lista de monumente istorice facand referire la starea actuala si un scurt istoric al acestor resedinte mergand pe cursul raului Mures.

Statistici

Domeniul Mocioni – Mocioni.

La 20 de km de satul Odvos,, cunoscuta familie Mocioni din Banat a deținut mai multe proprietăți impresionante în Banat, a doua ca marime fiind Castelul Mocioni din Bulci, comuna Bata, la câțiva kilometri de Căpâlnaș”.

,,In apropiere, pe malul Muresului, incarcat de istorie, a infruntat veacurile satul Bulci, atestat documentar din anul 1225”.

Acest edificiu este un important obiect de valoare istorica pentru zona de Vest a tarii, in momentul de fata domeniul se afla in proprietatea Consiliului Municipal Arad, in perioada 1949-1956 avand ca functiune sediu G.A.S, ca mai apoi pana in anul 2011 sa primeasca functiunea de spital pentru persoanele cu bol pneumologice (TBC).

In 1551-1552, castelul transformat, a jucat un rol important impotriva navalirii otomane. In 1838, domeniul Bulci a fost luat in arenda de baronul Fechtenberg, devenind proprietarul acestuia. In 1856, proprietatea este vanduta liu Antoniu Mocioni”.

,,In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in Capalnas, Birchis si Bulci, fratii Mocioni, Ecaterina, Gheorghe si Anton, isi ridica trei elecante castele. Liniile arhitectonice le situeaza in prim plan printer cladirile de marca ale Banatului! Lastarii din arborele genealogic al familiei movioni au ocuoat functii, de la cele de deputati ai cricumscriptiilor electorale si pana la cele de senatori ai Curtii Imperiale de la Viena”.

,,Pe două din fațadele conacului se află terase cu blazoanele familiei sculptate în relief, care au supraviețuit deteriorărilor de după al doilea război mondial. Corpul central al clădirii deține o frumoasă sală de arme, cu un splendid șemineu. Lângă conac, Anton Mocsony de Foen a ridicat o biserică și o școală pentru copiii din localitate”.

Pe domeniu se afla o frumoasa sera construita pe la 1912 realizata din sticla colorata si curbata pe profile metalice imbinate in nituri si o cladire ce avea functiunea de spatii de cazare pentru angajati realizata in perioada interbelica. Parcul este un element unificator ce integreaza toate corpurile amplasate aleator, cu o suprafata de aproximatic 5 hectare si avand aproximativ 65 de specii de arbori si arbusti, investigate de un profesor de la Universitatea de Vest Vasile Goldis din Arad.Se mai pastreaza si astazi la intrarea principala in castel pavelele realizate din lemn de esenta exotica , pentru a amortiza zgomotul produs de copitele cailor.

Acest obiect de arhitectura valoros este incarcat cu multe amintiri, in momentul de fata zace in uitare dupa ce mai bine de cateva secole, a avut un rol important in istoria Banatului si nu numai.

Toate imaginile de pe aceasta pagina sunt din arhiva personala.

Domeniul Sofronea – Purgly.

Nu departe de Arad se ridica unul dintre cele mai importante monumente de arhitectura din Judetul Arad. Nu a fost construit cu scop defensiv, ci mai degraba de frumusete, mesterii care au contribuit la realizarea acestui edificiu au vrut sa impresioneze pe oricine viziteaza acest castel. Aflat multa vreme in ruina, acest castel isi traieste a doua tinerete, nobilii din trecut au lasat acest loc in mostenire unor oameni care cu multa inima s-au hotarat sa ii redea stralucirea de altadata.

In zona exista multe astfel de constructii chiar daca nu la fel de mari si frumoase, pot spune ca privind acest monument am in fata un conac cu aspect de castel, cu mult timp inainte acest loc putea purta numele de ruina, mai exact cu 21 ani in urma castelul de la Sofronea si domeniul ce il inconjoara putea fi denumit in limbaj popular o serparie.

In urma nationalizarii domeniului nobiliar grajdurile ca si edificiul, a fost integrat in C.A.P , printer pereti decapitate daduse vegetatia.Mai apoi in anul 1995 fundatia Humanitas- Gura Popii a transformat acest edificiu intr-unul dintre atractiile principale ale Judetului Arad. Eforturile prin care castelul a fost adus la forma initiala a fost unul considerabil.

In urma discutie cu proprietarul, pana acum investitia a costat aproximativ 2,5 mil de euro.Uman a durat mai bine de un deceniu de framantari si alergaturi.

Castelul a apartinut familiei Purgly,legat de proprietarii castelului exista povesti cat se poate de interesante:,, Janos Purgly I-a donat fiului sau Laszlo Purgly , intreaga proprietate: 860 de iugăre cadastrale de teren, castelul, o fermă de animale, o plantație de pomi fructiferi și una de viță de vie. „Ajuns proprietar, una dintre preocupările lui principale a fost finanțarea  Bisericii Evanghelice Lutherane (Biserica Roșie) din Arad, unde este sponsorul principal", povestește Daniel Negrea. Însă nori negri s-au abătut asupra castelului, când în 1922, soția baronului, Margit, s-a sinucis din cauza infidelității soțului ei. Acesta și-a înmormântat soția în curtea castelului și s-a recăsătorit cu… sora soției sale”.

,, În 1949, el a fost deportat la Târgu Jiu, apoi a revenit în Arad în 1951 și murit de inaniție în subsolul casei parohiale care aparținea de Biserica Roșie. Localnicii din Șofronea, care l-au apreciat mult, au încercat să-i aducă mâncare, dar au fost opriți de comuniști, iar baronul Purgly s-a stins exact în pivnița ctitoriei sale. El a fost înmormântat alături de cea de-a doua soție, în cimitirul vechi de la UTA, din Arad. În urma sa nu a rămas vreun moștenitor”.

Integrarea castelului in circuitul turistic a avut un rol foarte important in dezvoltarea si totodata conservarea acestui domeniu, deoarece turisti din toate colturile Europei, vin in aceasta ,,mini-statiune” balneara pentru tratament , toate fondurile stranse din taxa de intrare sunt dirijate pentru intretinerea castelului si a bazinelor cu apa termala. Proprietarul castelului pune la dispozitie pentru vizitator 5 camere de oaspeti, amenajate in stilul acelor vremi care s-au stins. Inca se mai simte aerul acelei perioade.

Fig.1 Fig.2

Fig.3 Fig.4

Fig.5 Fig.6

Castelul de la Savarsin- domeniul familiei regale

Mergand tot pe valea Muresului, dar de aceasta data la poalele Muntilor Zarandului, ascuns in imensitatea unui parc cu specii rare, se afla Castelul de la Savarsin,, este satul de resedinta al comunei cu acelasi nume din judetul Arad”, adapostind o istorie veche de aproape 500 de ani.

,,Parcul dendrologic din jurul castelului a fost înființat de vicecomitele Andras Forray, în anul 1514, care a fost domn de pământ și a avut moșie în zona Săvârșinului. Acest parc are o suprafață de 6,5 hectare și conține câteva specii rare de arbori și arbuști, declarate monumente ale naturii: brad argintiu, molid, tuia piramidală, chiparoși de baltă, salcâm chinezesc, pin de Himalaya, alun turcesc, stejari seculari și multe altele”.

Cele mai vechi documente care se mai gasesc astazi atesta finalizarea constructiei in anul 1680, actele care dovedesc acest lucru au fost recuperate din arhivele de la Budapesta, pentru ca cele din arhiva castelului au ars in cele 2 incendii care de-a lungul timpului au mistuit cladirea. Initial castelul a fost un conac vanatoresc, detinut de familia nobilului Andras Forray, dreptul de proprietate fiind transmis din generatie in generatie pana spre finele dominatiei maghiare in Transilvania.

Castelul a ajuns in posesia lui Carol Hunyady, care a locuit aici pana la moartea sa, dupa care a intrat in proprietatea nobilului Anton Mocioni, care detinea in acea perioasa si domeniul de la Bulci de care am facut referire in randurile de mai sus, de la care mai tarziu avea sa intre in posesea regelui Mihai. Savarsinul, Un loc cald cu peisaje care iti taie rasuflarea, a devenit ,,acasa” pentru familia regelui Mihai.

,, Regele a iubit mult întreaga zonă, iar la plecarea în exil, trenul în care se afla a oprit pentru câteva minute în gara Săvârșin”. Castelul are un trecut zbuciumat presarat cu multe intamplari, reintoarcerea regelui la Savarsin a fost una dureroasa, in anii comunismului castelul a fost devalorizat.

Castelul a fost restaurant dupa fotografiile din arhiva familiei si amintirile Regelui Mihai, dupa un plan bine stability de arhitecti, ingineri , mesteri si specialisti in reconstructia cladirilor de patrimoniu, astfel lucrarile de restaurare au incepul prin anul 2007 sub stricta supraveghere a Principesei Margareta dar si a unui architect venit special de la Londra pentru a superviza lucrarile.

Munca a fost una extreme de dificila, singurele repere erau poze si amintiri ale Regelui,in perioada comunista s-au facut interventii nefavorabile cladirii atat asupra structurii cat si la interior. La restaurarea castelului s-au folosit material clasice la dorinta familiei regale (piatra, var care a fost folosit la majoritatea lucrarilor atat la pereti cat si la pardoseli, lemn folosit pentru refacerea tamplariei, sticla simpla).Incepand din acest an domeniul si-a deschis portile pentru public care poate vizita imprejurimile castelului.

Capalnas- Mocioni

Mergand pe cursul inferior al raului Mures , la o distanta de 6 km fata de satul Savarsin, aflam ansamblul resedintei Mocioni din satul Capalnas, castelul cu parter si etaj a fost construit in jurul anului 1870. Fiind unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitectura din Judetul Arad aflat in inima satului, cu o silueta impunatoare , edificiul a fost construit de catre familia nobiliara Mocioni de origine aromana.

,, Edificiul a fost proiectat de arhitectul vienez Otto Wagner care a ridicat castelul intre anii 1876-1879, Otto Wagner a fost inspirat de Micul Trianon de la Versailles, dar nu a realizat o copie fidela a ilustrului model, de aici si cel de-al doilea nume al castelului din Capalnas. Castelul, chiar daca mult timp situat pe teritoriul Austro-Ungat, a fost pepiniera a culturii romane, aici aveau loc intalniri ale oamenilor politici romani, concerte de muzica clasica si se vorbea aproape expclusiv limba romana, chiar daca familia nobiliara Mocioni cunostea atat maghiara, cat si franceza, engleza si germana. “

Inca de la intrarea in curtea domeniului castelul

TEORETIZAREA, DEZVOLTAREA SI IMPORTANTA VALORIFICARII ANSAMBLURILOR NOBILIARE

Pentru reintegrarea ansamblurilor nobiliare in circuitul cotidian care reprezinta marturia vie a istoriei noastre, se pune problema restaurarii, reabilitarii , intretinerii si conversiei lor.

Restaurarea si reabilitarea

,,Restaurarea, preocuparea de baza a cercetarilor actuale, insumeaza intreaga activitate de descoperire si aplicare a celor mai potrivite mijloace pentru protejarea bunurilor culturale de actiunea factorilor daunatori din natura(umiditate , temperatura prea inalta sau prea scazuta, aerul incarcat de reziduuri industriale, lumina, etc.) sau de deteriorarile produse de oameni” .

Este un domeniu deosebit de complex, care ridica de multa vreme o serie de polemici. Suficient sa urmarim atitudinile fata de domeniu in istoria arhitecturii ca sa ne dam seama de directiile si liniile directoare trasate de anumite scoli de gandire.

Cercetarile pe care le-a intreprins Viollet – le – Duc bazate pe ideea unitatii de stil sunt piatra de temelie in istoria arhitecturii , el a fost preocupat de lipsa de documente legate de arhitectura istorica monumentale, face ample studii si cercetari asupra acesteia, reconstituind prin procedee de tehnica elemente de stil sau prin desene. Toate cercetarile si studiile pe care el le-a realizat asupra arhitecturii istorice sunt stocate in opera sa ,, Dictionnaire raisonné de l'architecture française du XIe au XVIe siècle”.

Epoca lui Viollet-le-Duc inspirase majoritatea marilor restauratori ai timpului, în special, cei care lucrau la Florenta, Venetia și Neapole. Dar, unde alți practicieni de această dată ai Școlii Britanice, ca Ruskin si Morris, le atacaseră în mod deschis.

Lucrarea sa “Conservare o Restaurare ” publicata în “ Questioni practiche di belle arti ” (1893) structurată ca un dialog …,dă alternativ cuvântul la doi practicieni: unul apără ideile lui Viollet-le-Duc, pe care îl invocă și citează în mai multe rînduri, iar celalalt, alter ego-ul lui Boito, le critică slujindu-se de argumente împrumutate de la Ruskin și Morris (ale căror nume nu sunt menționate). Boito construiește progresiv propria sa doctrină pe această opoziție. ”… “Concepția sa de conservare a monumentelor, fondată pe noțiunea de autenticitate, o datorează lui Ruskin și Morris. ”

Restaurarea are scopul de a trata un monument de arhitectura cu un grad oarecare de degradare, incercand inlaturarea bolilor , aducerea la o stare cat mai apropiata de cea initiala, sau sa prelungeasca pe cat de mult posibil viata unor cladiri imbatranite de timp.

Conservarea are rolul de a preveni, creand astfel conditii speciale pentru pastrarea cladirilor, conditii care au ca scop evitarea degradarii lor.

Restaurarea si conservarea sunt doua procese strans legate intre ele, care implica cunostiinte vaste despre tehnica dar si multa experienta si cunostiinte bogate in arhitectura istorica.

Monumentele istorice, in cea mai mare parte a cazurilor includ in cadrul arhitecturii o diversitate de obiecte variind ca materiale, pictura murala, sculptura, mobilier, tehnici care presupun masuri de conservare , in afara de cele care privesc monumentul propriu zis.

Actiunea de conservare dar si de cercetare implica munca de echipa, de specialisti din diverse domenii de cercetare .

Din „Teoria restaurării „ scrisă de Cesare Brandi (cel care timp de douăzeci de ani a condus destinele Institutului Central de Restaurare de la Roma, și care a dat restaurării un fundament estetico-filozofic pe care s-a putut clădii o experiență de valoare universală ) reiese că „opera de artă se înfățișează în dublă polaritate : istorică și estetică. Iar restaurarea își are legimitatea doar în condiția funcționalizării bipolare – istorico-documentare și estetice a operei. Fapt ce asigură eficiența principiilor de conservare restaurare și în primul rând a celor privitoare la tratamentul lacunelor.”

,, Folosirea constantă a materialelor și tehnicilor tradiționale a realizat , în ciuda oricăror critici traduse de partizanii produselor sintetice, un fel de „homeopatie” în restaurare și, mai ales , un coeficient ridicat de compatibilitate a materialelor folosite.”

„Daune importante s-au înregistrat și datorită doleanțelor unei modernizări prost întelese și a unei viziuni urbanistice lipsite de rafinament care, pe măsura dezvoltării orașelor și având în prim plan mobilul traficului , determina cu precădere nerespectarea conceptului de ambient care, dincolo de considerentele restrânse ale monumentului individual , reprezintă pentru Carta Restaurării o cucerire notabilă „

Tot în Carta Restaurării se precizează că „pentru restaurarea completă a unui monument comportă cu necesitate și studiul său de perspectivă istorică, care trebuie să înceapă prin cercetări de săpătură, cu dezveliri de fundații, operațiune dirijată prin metoda stratigrafică care poate furniza date prețioase privind fazele și evenimentele prin care a trecut edificiul în cauză.

Redactarea proiectului de restaurare , a unei opere de arhitectură va fi precedată de o cercetare atentă a monumentului în raport cu opera originară și cu cazul eventualelor adăugiri sau modificări. “

Din acest studiu va face parte integrantă cercetările bibliografice, iconografice, de arhivă în vederea dobândirii eventualelor informații cu caracter istoric.

,,Reabilitarea” – punerea in valoare

Ultima distrugere sistematică a patrimoniului se situează în intervalul 1977 – anul desființării Direcției Patrimoniului Național Cultural – și 1989. A aparut un fel de sistem barbar in urma caruia constructiile monument istoric continua sa sufere interventii mutilante sau ireversibile, datorate in mare parte sistemului comunist care au abandonat aceste monumente, ulterior fiind retrocedate familiilor de drept dupa caderea comunismului.

Facand o paralela la anii 1977 – 1989 putem spune, ca pasim pe langa ziduri care stau sa se cada, tot felul de ascunzatori cu gramezi incredibile de gunoaie …

Așadar avem o mare problemă valabilă și în domeniul nostru de interes pentru că una din intenții este tocmai să ne atragă atenția că avem elemente ce merită să fie valorificate. Termenul de punere în valoare este o “locuțiune cheie care se vrea a rezuma statutul patrimoniului istoric construit, ea nu trebuie totuși să ascundă că astăzi, ca și ieri, în pofida legislațiilor protectoare, distrugerea continuă și înverșunată a edificiilor și ansamblurilor vechi își urmează drumul în toată lumea sub pretextul modernizării și a restaurării chiar, sau sub constrângerea presiunilor politice , adeseori imparabile.”

,,Aceasta locuțiune cheie care s-ar dori liniștitoare, este în realitate neliniștitoare prin ambiguitatea sa. Ea face trimitere la valorile de patrimoniu, care trebuie recunoscute.” Ea însă poate să mai îmbrace și noțiunea “de plus de-valoare, plus-valoare de interes, agrement, frumusețe, desigur, dar și plus-valoare de atractivitate, ale cărei conotații economice este inutil a le sublinia. ”

Metodologia folosită în restaurare de Viollet-le-Duc se directionează nu după tezele sale teoretice înaintate, “ci după tendințele extreme ale doctrinei unității de stil: înlăturarea arbitrară a unor etape ale existenței monumentelor, refacerea integrală a unor elemente originale ce ar fi putut fi conservate, proiectarea ipotetică, în stil, a părților reîntregite, totul pentru a se da monumentelor o stare completă care ar fi putut chiar să nu fi existat …

Reproducerea acestor citate are misiunea de a explica cât de important este să acordăm o atenție deosebită tuturor aspectelor ce le implică conservarea , restaurarea, reabilitarea și conversia. Să se înțeleagă că cercetarea, investigarea, analiza, trebuie să stea la baza oricărui demers și că decizile luate pripit și uneori eronat pot ucide edificiul.

De reținut, este faptul că relația cu vecinătățile (așa cum arată și citatele) dar și aspectele de compoziție urbană trebuie bine aprofundate înainte de a se face orice intervenție.

Baza legislativa , rolul decisiv al proprietarului privind punerea in valoare si intretinerea monumentului istoric.

Astfel in cazul multor monumente istorice , mai ales in cazul domeniilor nobiliare – in momentul retrocedarii unui proprietar/beneficiar, starea de degradare este una foarte avansata, fiind astfel momentul in care se poate spune ca timpul si nepasarea si-au spus cuvantul .

In cazul unui monument istoric, prin schimbarea de proprietar sau prin examinarea starii in care se afla monumentul se poate incepe monitorizarea si decizia de incepere a unor lucrari de cercetare,proiectare si executie.

Lucrarea poate sa porneasca de la orice proces tehnic dar amanarea lucrarii de cercetare, proiectare si executie ,procesul de degradare poate sa continuie pana la momentul in care nu se mai poate interveni prin nici un proces stoparea degradarilor costructiei, depinde foarte mult de starea in care se afla monumentul si anume de la mediocra pana in stare avansata(aproape de colaps) .

Indiferent de faza care se demareaza sau se executa, lucrarile nu incep decat la cererea proprietarului de drept al constructiei ,respectiv al domeniului, fara actiunea lui nu se poate demara procesul de punere in valoare a monumentului.

Astfel obligativitatea proprietarului indiferent ca monumentul este proprietate a statului sau proprietar privat ,este de a intretine monumentul, sa asigure paza si incercarea de consolidare, restaurare si conservare prin mijloacele stabilite de specialisti acreditati ai Ministerului Culturii si Identitatii Nationale dar, sa nu realizeze interventii care sa puna in pericol stabilitatea constructiei prin demolarea anumitor elemente structurale fara un aviz si contactarea specialistilor.

Legea 422/2001 republicata in Monitorul Oficial , Partea I nr.938 din 20.11.2006 precizeaza la articolul nr.23 urmatoarele dispozitii „

Interventiile asupra monumentelor istorice se face numai pe baza si cu respectarea avizului emis de catre Ministerul Culturii si Cultelor sau , dupa caz, de catre serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor.

In sensul prezentei legi interventiile ce se efectueaza asupra monumentelor istorice sunt:

toate lucrarile de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajari peisagistice si de punere in valoare, care modifica substanta sau aspectul monumentului;

executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;

amplasarea definitiva sau temoporara de imprejmuiri, constructii de protectie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de insemnare pe si in monumente istorice;

schimbari ale functiunii sau destinatiei monumentelor istorice, inclusiv schimbarile temporare

stramutarea monumentelor istorice

amenajari de cai de acces, pietonale si carosabile, utilitati anexe, indicatoare, inclusiv in zonele de protectie a monumentelor istorice.

Autorizatia de construire , autorizatia de desfiintare, precum si autorizatiile referitoare la interventiile prevazute la alin.2 se elibereaza numai pe baza si in conformitate cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor sau, dupa caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor si cu celelalte avize, potrivit dispozitiilor legale in vigoare.

Autorizatiile prevazute la alin.3 , emise fara aviz institutiilor abilitate prin lege si fara respectarea conditiilor acestora, sunt nule de drept.

Obligatia privind folosina monumentului istoric face parte integranta din Cartea tehnica a constructiei, in situatia in care aceasta nu exista, obligatia privind folosinta monumentului istoric tine locul documentatiei tehnice de utilizare a bunului imobil , in conditiile legii.”

In momentul in care se stabileste necesitatea interventiei asupra constructiei proprietarul trebuie sa contacteze o firma condusa de un sef de proiect care de obicei este un arhitect care are in subordine o echipa de specialisti din diverse domenii de cercetare, comandarea cercetarilor si a proiectului realizat de catre specialisti in domeniu, depunerea actelor pentru obtinerea autorizatiei de construire , contractarea constructorului care se v-a ocupa de realizarea executiei. Este foarte important ca toate fazele sa se desfasoare in mod obligatoriu dupa prevederile legislatiei in vigoare de catre personal specializat.

Beneficiarul impreuna cu seful de proiect intocmesc o prima tema , tema in care sunt identificate inca de la inceput totalitatea studiilor necesare pentru identificarea starii tehnice dar si istoria si valoarea obiectului istoric supus spre interventie de a fi protejat.

De constientizat este faptul ca printr-o interventie ce presupun tehnici de restaurare, reabilitare, oricat de mare si costisitoare este aceasta, starea tehnica a constructiei in conditii de functionare nu este pe vecie, nici macar pentru o perioada de 50 de ani, daca nu se asigura o intretinere riguroasa.

Atunci cand vorbim despre valoarea obiectului istoric ne referim la componentele artistice ( ornamente, picturi, sculpturi ) dar si obiecte de mobilier sau de tamplarie(ferestre, usi,elemente de feronerie din diferite materiale), in general obiecte care se doresc a fi pastrate pe cat posibil in starea initiala , daca acestea se afla intr-o stare foarte buna, daca acele componente de valoare se afla intr-o stare avansata de degradare se intervine asupra lor prin tehnici realizate doar de profesionisti in domeniu, folosind aceleasi materiale .

Dupa incheierea interventiilor la care a fost supus monumentul istoric si anume de consolidare , restaurare ,reabilitare ,reinnoire si punerea in valoare , trecem la urmarirea in timp a interventiei si anume de urmarire a efectelor pe care aceste interventii le-a declansat, aceasta urmarire in timp este foarte necesara pentru a constata daca metodele teoretice de interventie puse in aplicare au generat asteptarile dorite.

Este de dorit a urmari in timp cum se comporta in realitate monumentul supus interventiei. Aceasta ultima etapa are o valoare destul de mare deoarece prin investigarea si cercetarea evolutiei in timp a interventiei pot fi perfectionate toate procesele prin care a trecut obiectul de patrimoniu care s-a dori a fi pus in valoare.

Ca si cauze care pot degrada din nou constructia in timp este umiditatea , prin intretinerea acoperisurilor , prin intretinerea jgheaburilor si prin dirijarea acestor ape preluate de pe acoperis cat mai departe de constructie. Prin dirijarea apelor de adancime care pot eroda structura de rezistenta a cladirii, majoritatea domeniilor nobiliare se afla intr-un cadru natural, unde panza freatica poate contine acizi aduse de raurile subterane. Prin realizarea unor sisteme de drenaj in jurul fundatiei se elimina posibilitatea de infiltrare a apei in peretii de zidarie a constructiei .

,,Putem trai fara [arhitectura] , ne putem adora Dumnezeul fara ea, dar fara ea nu ne putem aduce aminte”. Aceasta afirmatie din celebrul capitol VI ( The lamp of memory) din The Seven Lamps of architecture ii pastreaza arhitecturii o functie si un sens care sunt in contradictie cu ideile lui Hegel si ale acelui Victor Hugo din ”Ceci tuera cela”.

Potentialul de conversie a domeniilor nobiliare extraurbane

,,Conversia este in primul rand o schimbare de functiune, dar una in care exista o tensiune, uneori chiar una acuta, intre functiunea-plecare si functiunea-sosire. Aceasta schimbare de functiune aduce cu sine modificari importante a partiului, ale organizarii spatiului,uneori ale materialelor de finisaj sau a culorilor acestora. Ceea ce este insa essential este ca, in final, cele minimum doua straturi ale cladirii sunt recognoscibile ca atare, sunt asadar coprezente”.

Termenul de conversie definește astfel introducerea unei funcțiuni noi într-o clădire deja dezafectată. Clădirile industriale dar mai ales clădirile monument pot fii ușor supuse conversiilor.

Termenul de re-conversie functionala se poate defini ca o revenire la una dintre functiunile pe care constructia le-a deservit in urma unei conversii realizate ulterior , in cazul nostru acea de resedinta pentru familiile de nobili.

Motivele ar fii multiple care să ne facă să luăm în considerare această opțiune a conversiei. Nu trebuia neglijat un fapt de natură economică și anume faptul că în general construcțiile sunt deja prinse în țesutul urban în majoritatea cazurilor astfel locația devine un atuu în plus, un alt motiv ar fi existența infrastructurii și a utilitățiilor dar si a cadrului natural.

Expansiunea teritorială rapidă a orașelor a făcut să apară aceste insule ale civilizației pe care nu le putem neglija datorită dimensiunii lor. Acesta este un fapt firesc care în multe alte cazuri a fost valorificat pozitiv.

Pe intreg teritoriul Romaniei avem edificate remarcabile obiecte de patrimoniu istoric , recunoscute la nivel european, situatia economica a proprietarilor care detin in cazul nostru domeniile nobiliare ii determina sa abandoneze aceste monumente cu o valoare inestimabila .

Ponderea coversiilor la nivel european este una destul de redusa , in Romania resedintele “grofilor” sunt supuse cu siguranta unor dificultati de utilizare , in marea majoritate a cazurilor interventiile de restaurare si punere in valoare s-au oprit la stadiul de muzeu sau de hotel.

Conversia are doua scopuri : un prim scop este acela de a deschide cladirea spre public, de a oferi informatii dar si satisfacerea unor cerinte ce tin de latura afectiva, ideea de basm, iar cel de-al doi-lea scop este gasirea de noi formule functionale adecvate exigentelor contemporane dar si cerince de natura economica si sociala.

Avand o reticienta in ceea ce priveste conversia acestor domenii , nu trebuie sa privim problema conversiei la nivel functional ca un compromis ci trebuie tratata dupa potentialul pe care il poate crea obiectul de patrimoniu . Trebuie sa avem in vedere si faptul ca neglijarea acestor procese de punere in valoare nu face altceva decat sa amane resuscitarea valorificarii unor obiecte de patrimoniu atat la nivel istoric cat si economic.

Indolenta autoritatilor dar si a beneficiarilor fata de aceste TEZAURE cu care Romania a fost inzestrata nu face altceva decat sa piarda incet incet o valoare istorica neregenerabila. Prin incercarea de punere in opera a acestor resedinte nobiliare extraurbane si prin promovarea acestora atat la nivel national cat si international nu facem altceva decat sa dezvoltam si comunitatile din jurul domeniilor .

Evaluarea potentialului pe care il poate dobandi resedinta nobiliara dupa parcurgerea tuturor etapelor de retaurare si reabilitare, inclusiv de conversie, pana la punerea in valoare este legata si de valoarea culturala si economica . Valoarea culturala este data si de istoria comunitatii in care este amplasata proprietatea, dar si din arealul in care se incadreaza .

Valoarea culturala a obiectului de arhitectura clasat ca monument istoric este de fapt marturia unei perioade care a dus de obicei la dezvoltarea regiunii, a comunitatii iar acestea reprezinta puncte de reper importante, constructiile sunt cu atat mai valoroase datorita limbajului arhitectural deosebit, a detaliilor si ornamentelor cu care acestea sunt impodobite, reflecta maiestria si devotamentul maistrilor care au lucrat in acea perioada.

,, Valoarea istorica este in mod manifest cea mai raspandita si noi o vom trata mai intai.Denumim istoric tot ceea ce a fost si nu mai este in prezent. La ora actuala adaugam acestui termen ideea ca ce a fost nu va putea niciodata sa se re-produca, si ca ce a existat constituie o veriga netransferabila si de neinlocuit intr-un lant al dezvoltarii”.

Valoarea economica este si ea data de amplasament, de obicei aceste resedinte nobiliare sunt amplasate la marginea unei comunitati (sate) si are in propietate de cele mai multe ori hectare intregi de paduri, pasuni, terenuri arabile, zone viticole, dar si parcuri sau gradini botanice care prin natura lor s-au pastrat, asteptand a fi valorificate.

In contextul actual aceste resedinte nobiliare extraurbane nu mai urmaresc functiunea pe care au avut-o initial si anume cea de locuinta, o mare parte din aceste domenii sunt abandonate sau folosite necorespunzator , astfel prin gasirea unei formule corespunzatoare aceste interventii pot aduce o valoare atat la nivel cultural cat si economic.

( Resedinta Nobiliara a boierului Kalman Konopi se afla intr-un aeral cu o valoare arhitecturala impresionanta, putem numi acest areal Mica Vale a Loarei unde avem cetati, castele si domenii apartinand unor nobili cu un impact puternic asupra comunitatilor din jur dar si la nivel international).

Echilibrul dintre prezervare, transformare si demolare(agresare).

Dupa cum am observat recent , respectul insuficient fata de vechile noastre monumente arhitecturale a avut loc in mass-media din intreaga lume. Au aparut articole care abordeaza temele noilor proiecte inovatoare si proiectelor de arhitectura moderna. Dar cu toate acestea, atentia asupra monumentului istoric lipseste.

Dupa opinia multora, este mai simplu si menefic sa se construiaca cladiri noi in loc sa se pastreze cele vechi. Conservarea si restaurarea joaca un rol cultural. Cladirile vechi ne invata despre istoria care s-a intamplat inainte de a ne naste si promoveaza respectul pentru cei care au trait in vremuri diferite si in societati diferite . Monumentele de arhitectura cultiva mandria trecutului nostru. Pentru Franta de exemplu Valea Loarei cu palate somptuase renascentiste ce aduce aminte de numeroasele batalii petrecute prin secului XII. Sau pentru Paris Turnul Eiffel, pentru Londra Big-Ben…

Mai mult decat atat, restaurarea unei cladiri vechi este adesea mult mai ieftina decat construirea celei noi.Sa ne gandim doar la costurile pe care le putem salva pe echipa de proiectare, in decorul interior si in alte lucruri care initial au fost deja gandite in structura veche.

‟Orice interventie sau conservare, prezervare într-un sit istoric ar trebui să se bazeze pe întreaga conștientizare a elementelor componente, toate variabilele și relațiile prezente în acesta […] toate interventiile trebuie facute tinandu-se cont de context.‟

Pastrarea monumentelor reprezinta un factor de dezvoltare si pentru economie. Turistii sunt atrasi de monumentele de arhitectura, pot oferi localnicilor locuri de munca si venituri suplimentare. Restaurarea structurilor istorice importante pe plan local genereaza locuri de munca atat pentru comunitate cat si pentru pentru expertii internationali, acest lucru contribuie la stimularea economiei.

Conservarea si restaurarea reprezinta forma finala de reciclare, construirea de noi cladiri verzi si de constructii care economisesc energie este benefica si importanta dar restaurarea celor vechi este la fel de „verde”ajuta la reducerea deseurilor din constructii si la economisirea energiei utilizate in mod obisnuit pentru fabricarea si transportul materialelor si instrumentelor de constructie.

Acesti factori deloc de neglijat (valoarea culturala , economica dar si ecologica) ne face sa ne gandim la un vechi degradant, nu ca pe un obiect de demolare, ci ca pe o ocazie de a renaste si a contribui la dezvoltarea unei comunitati.

PROBLEMATICA ACTUALA A INTERVENTIEI CONTEMPORANE ÎN SITURILE ISTORICE

Monumentul in Lexiconul ilustrat al notiunilor de sistematizare apare definit astfel: ,,Opera de arhitectura sau sculptura destinata perpetuarii amintirii unui eveniment sau a unei personalitati remarcabile.Exemple: Tropaeum Traiani la Adamclisi, Statuia lui Mihai viteazu de la Alba Iulia s.a.”

Aceste situri, ansambluri sunt marturii vii, palpabile, marturii ale unor evenimente care au marcat istoria sau au avut un impact major asupra perioadei din care face parte. Asadar atitudinea noastra fata de aceste valori nu trebuie sa treaca neobservata , o atitudine de respect .

Filosoful John Ruskin este de parere ca identitatea noastra, legatura cu trecutul se poate crea doar prin arhitectura ,, arhitectura este singurul mijloc de care dispunem pentru a pastra vie legatura cu un trecut caruia ii datoram identitatea noastra si care e parte constitutiva a fiintei noastre” .

Problema cea mai mare in ce priveste punerea in valoare a unui monument istoric este adaptarea noilor cerinte functionale , deoarece ea trece prin transformari atat vizuale cat si functionale, o cladire pentru a adaposti o noua functiune trebuie consolidata, restaurata, incat in cele din urma aceasta constructie poate ajunge sa fie diferita fata de imaginea initiala, iar acest lucru reprezinta pierderea identitatii.

Tema modului in care cladirile noi si vechi urmeaza sa fie legate unule de celalalte dar si gasirea unei functiuni care sa nu aduca o valoare negativa asupra monumentului este una dintre cele mai putin discutate si mai gresit intelese in cadrul profesiei de arhitect.

Arhitectul trebuie sa dobandeasca si cunostinte in domeniu psihologiei, pentru a proiecta spatii care sa corespunda cerintelor sentimentale . Asadar si in ce priveste conversia acestor valori de patrimoniu apare necesitatea pastrarii valorilor culturale dar si pastrarea atmosferei lasate de predecesorii nostri.

John Ruckin a avut previziunea de a realiza rezistenta de buna calitate proclamand “ Cand construim sa ne gandim ca noi construim pentru totdeauna”(The Lamp of Memory)

Insertiile contemporane in siturile istorice au fost dezbatute de mai multi teoreticieni, printre care si Michael Davies. “ Michael Davies a crezut ca exista prin urmare mai multe moduri de a proiecta in mediul istoric. “,” El considera cinci abordari diferite pentru a proiecta: Abordarea pastisa(fig.7), abordarea traditionala, abordarea subtila(fig.8), abordarea moderna(fig.9) si abordarea aroganta(fig.10).”

Inserare pastisa : Richmond Riverside ( Fig.7 )

Abordare subtila : Extinderea catedralei librarie , Hereford ( Fig.8 )

Inserare modern : Castelul Caerphilly (Fig.9)

Abordare aroganta : Extensie la V&A , Londra (Fig.10)

Susan Mekdonald ,, Arhitectura contemporana in mediile istorice urbane” identifica rolul arhitecturii contemporane in mediile istorice, revigorand in acelasi timp conservarea valorii patrimoniului locului , la fel ca si arhitectul Edward Cullinan arhitecta susan acuza in acelasi timp ca impactul noilor dezvoltari in contextul istoric ca fiind subiectiv, cresterea presiuni asupra dezvoltarii a impins guvernele si comunitatea sa ofere orientari mai obiective numite “ cei trei” si anume:

Certitudine in sistemul de planificare a ceea ce constituie dezvoltarea corespunzatoare

Consecventa in luarea deciziilor guvernamentale

Comunicarea si consultarea factorilor de decizie guvernamentali si a sectorului de dezvoltare cu privire la crearea de rezultate reusite. (traducere) .

Teoreticianul John Ruskin și arhitectul William Morris au militat pentru protejarea monumentelor istorice la nivel international (în Franta, Elveția, Italia) Au apărat un anti-internationalism radical asupra monumentelor istorice, considerând că ,,noi nu avem niciun fel de drept asupra lor[…]ele nu ne aparțin, aparțin celor care le-au edificat.‟

Nu pot fi de acord cu aceștia intru totul , deoarece din aceste afirmații reiese că destinul oricărui monument istoric este ruina și dezagregarea progresivă. Înțeleg pe de o parte dorința lor de a întreține monumentele și de a le consolida într-un mod invizibil, însa nu sunt de accord cu ideea de a nu amesteca opera veche cu cea modernă.

Arhitectul Edward Cullinan afirma ca este putin cam lipsita de sensibilitate estetica prin comitete de planificare , agentii guvernamentale si grupuri de presiune care au acceptat ca noile cladiri ar trebui sa reflecte vechiile cladiri care le inconjoara, ducand astfel la o arhitectura usoara. El crede ca acest lucru insulta atat trecutul, cat si prezentul.

Teoreticianul John Ruskin și arhitectul William Morris au militat pentru protejarea monumentelor istorice la nivel international (în Franta, Elveția, Italia) Au apărat un anti-internationalism radical asupra monumentelor istorice, considerând că ,,noi nu avem niciun fel de drept asupra lor[…]ele nu ne aparțin, aparțin celor care le-au edificat.‟

Nu pot fi de acord cu aceștia intru totul , deoarece din aceste afirmații reiese că destinul oricărui monument istoric este ruina și dezagregarea progresivă. Înțeleg pe de o parte dorința lor de a întreține monumentele și de a le consolida într-un mod invizibil, însa nu sunt de accord cu ideea de a nu amesteca opera veche cu cea modernă.

De altfel si creatorul arhitecturii comparate , Gheorghe Curinschi Vorona semnaleaza probleme din ce in ce mai mari legate de solutionarea raportului intre vechi si nou. El ne prezinta si posibile tipuri de interventie in ansamblurile istorice si anume: ” Reiterarea constructiei vechi( atitudine istoricista) , reiterarea arhitecturii vechi ( a fondului construit si neconstruit) , interventia neutra, arhitectura subordonata monumentului istoric.”

Curentele principale in orice domeniu cultural sunt aceleasi si anume curentele evolutioniste si doctrinele conservationiste. Aceste abordari sunt prezente si in siturile istorice.Alois Riegl a fost arhitectul care a oferit o analiza clara a valorilor care disting traditionalul si modernul.

Siturile istorice au tendinta de a se ruina , prin degradare majoritatea constructiilor isi pierd detaliile, ornamentele dar si culoarea , aceste efecte nu se datoreaza conceptului, sunt datorate scurgerii timpului, aceste marturii vii astazi sunt depasite. Aceste efecte pe care le produce timpul asupra patrimoniului construit ne priveste in mod special.

Zonele istorice din jurul monumentelor prezinta conexiuni spirituale si culturale transmise prin suprafetele construite.

Procesul de proiectare a interventiilor de arhitectura contemporana in siturile istorice este un proces creativ. Interventia in zona istorica a unui domeniu nobiliar prin propunerea unei cladiri noi sau prin conversia functionala dar si restaurarea monumentului de arhitectura trebuie sa fie mai sensibila , pentru a proteja valoarea dar si identitatea culturala. Aceasta identitate culturala are o insemnatate aparte in viata fiecarei comunitati.

Reusita proiectelor de interventie in cadrul siturilor depinde si de sensibilitatea arhitectului , dar nu este intotdeauna garantata. Carta de la Atena discuta despre “Patrimoniul oraselor istorice” unde a fost incurajata continuitatea linvistica arhitecturala. In anul 1976 UNESCO stabileste recomandarea referitoare la protectia si rolul contemporan al zonelor istorice, document ce s-a axat pe conservarea zonelor istorice. Se trage un semnal de alarma asupra zonelor istorice unde pagubele pe care le poate suferi din cauza unei extensii , modificari.

Se recomanda o interventie minima si o pastrare istorica , ,,Armonizarea inaltimilor, culorilor, materialelor, formelor , in modul in care sunt construite fatadele si acoperisurile, relatia dintre volumul cladirii si columul spatial, precum si proportiile”, sun caracteristici majore care trebuie luate in seama.

Monumentele joaca un rol important pentru identitatea comunitatii, in zilele noastre suntem martori la cazurile de restaurare, exluzand comunitatea. Rolul monumentului in comunitatea locala, in transmiterea patrimoniului este total neglijata. Instrumentele mentionate care ghideaza noi interventii in zonele istorice subliniaza importanta implicarii comunitatii in proiectele de restaurare a monumentelor.

Acest capitol al lucrarii prezinta exemple internationale si nationale cu rezultate absolut exceptionale in ce priveste insertia arhitecturii contemporane in siturile istorice si punerea in valoare a monumentului. Aceste studii de caz apropie lucrarea de tema proiectului de diploma asociat.

Exemplele pe care le voi prezenta mai departe sunt diferite unele de celelalte, au fiecare un caracter aparte. Toate aceste proiecte au ca punct de pornire ansambluri si cladiri dezafectate, iar prin interventiile facute sau propuse reusesc sa reactiveze o zona, reusind sa atraga atentia asupra potentialului pe care il poate oferi un astfel de ansamblu.

– PALATUL IGREJA VLAHA – PORTUGALIA

Arhitecti : Visioarq Aquitectos

Locatia : 4770 Vermoim, Portugal

Suprafata : 2300 mp

Anul : proiect realizat in anul 2015

Functiune: Sala de evenimente

Printre primele proiecte studiate se afla Palatul Igreja Velha, acest monument de o frumusete rara este construit pe la sfarsitul sec XVIII inceputul secolului al XIX-lea in Portugalia. Stil neogotic foarte rar in aceasta tara. Toate aceste elemente se aseaza intr-o armonie perfecta, care nu au pierdut niciodata din vedere spiritual locului.

A fost supus unor interventii de recuperare si purificare, in legatura cu crearea unui nou spatiu capabil sa completeze functionalitatile bisericii.

Atelierul responsabil pentru interventie este Visioarq Arquitectos compusa din echipe de profesionisti , se caracterizeaza prin dezvoltarea uni lucrari multidisciplinare legate de cele mai variate domenii ale arhitecturii si constructiilor discutate in capitolele precedente.

Avand in vedere caracteristicile locului, o mare parte a interventiei a fost indreptata spre valorificarea intregului ansamblu, prin recuperarea volumetrica si spatiala, reprand cele mai degradate elemente si asimetrii realizate de-a lungul vremii. Pe langa provocarile create de recuperarea cladirii existente s-a intentionat crearea unui nou volum capabil sa gazduiasca unele evenimente si sa completeze palatul.

Situat in Vila Nova de Famalicao, palatul a devenit o proprietate rurala importanta de mai multe decenii. Proiectat in ,, stil baroc cu doua turnuri castelate si o capela atasata, capela neo-gotica de stil S.Francisco de Assis” Asupra cladirii s-a intervenit de-a lungul timpului prin extinderi si volume noi care au degradat caracterul original al arhitecturii sale.

Noul volum se integreaza in sit intr-un mod extreme de armonios. Incantat de elementele limitate ale structurii originale, noul spatiu ,, respecta aliniamentele promovand si intarind axa pietonala care trece prin centrul palatului si terminand cu un volum proeminent , corbul care salute vizitatorii palatului Igreja Velha”Fig.11

,,Intervenția a susținut valorizarea setului prin recuperarea volumetrică și spațială, repararea elementelor constructive degradate și asimetriile create în istoria sa. Expansiunea, cu un nou volum construit pentru a găzdui evenimente complementare utilizării palatului, a fost, de asemenea, un obiectiv enumerat pentru acest proiect”

In ciuda preocuparilor legate de echilibrul dintre vechi si nou, distinctiile au fost confirmate prin combinarea materialelor regionale si a altor material contemporane prin procese constructive inovatoare.,, Utilizarea otelului corten, care acopera o mare parte din cladire, granit, lemn si beton, încorporează conceptul inspirat în vechile hambare locale”(fig.12),constituie un ansamblu armonios integrat nu numai cu constructia clasica dar si cu peisajul ce inconjoasa acest ansamblu.

,,Relația de interior / exterior determină durabilitatea necesară datorită ferestrelor mari, fără a compromite eficiența energetică a clădirii. Lamele din lemn – care permite umbrirea – funcționează ca contrapunct la expunerea la soare, ceea ce asigură o iluminare naturală abundentă.”(fig.13) In acest context a fost introdus lemnul de sarma, evocand hambarele locale. In cele din urma , in ceea ce priveste amenajarea teritoriului, soiul de vegetatie existent a fost capitalizat prin delimitarea cailor si a patratelor din granit, intr-o atitudine de admiratie fata de peisajul inconjurator.(fig.14)

Calitatea spatiului proiectat rezultata dintr-o serie de factori care, articulate corespunzator creaza un intreg armonios. Daca pastrarea patrimoniului a fost posibila datorita adoptarii unor criterii de recuperare exigente, creand un rezultat final mai puternic decat suma multor parti De asemenea accentueaza atentia asupra detaliilor si preocuparilor legate de relatia cladirii cu satul, creand un spatiu cu adevarat impresionant .Constructia propusa este ,, capabila sa gazduiasca aproximativ 190 de oaspeti, ideala pentru evenimente de familie mari, initiative de afaceri si congrese”.

In concluzie consider ca aceasta interventie este exemplul cel mai relevant pentru arhitectura contempotana , deoarece raspunde cu succes la toate cerintele noilor functiuni interventiile propuse au fost fezabile deoarece, s-a pastrat autenticitatea si memoria locului scotand in evidenta valoarea culturala si memoriala a acestui domeniu .

Fig.11 Fig. 12

Fig.13

Fig.14

Fig.15

– PALATUL IGREJA VLAHA – PORTUGALIA

Arhitecti : Estudio Barozzi Veiga

Locatia : Burgos, Spania

Suprafata : 3600 mp

Anul : proiect realizat in anul 2010

Functiune: Birouri

Situat pe un deal cu vedere la peisajul Duero, Roa este un sat care pastreaza inca urme ale unui zid medieval antic. Roa se afla la 200 de km de regiunea Nordica a orasului Madrid, in inima provinciei Burgos. Tocmai pe aceasta linie antica de aparare, pe pragul dintre urban si rural se afla noul sediu al birourile centrale ale companiei viticole Ribera del Duero care se formeaza prin definirea a doua elemente arhitecturale simple.

,, Cladirea devine un element de tranzitie. Constient de recompunerea contextului la scara mica si in acelasi timp stabilirea unui dialog cu orizontul si monumentalitatea peisajului, prin volumul turnului. Un monolit atemporal suspendat deasupra platoului.” Noul turn marcheaza in mod clar si précis limita urbana si se refera la peisajul plat al platoului, iar celalalt este Spitalul vechi din San Juan din secolul al XVI-lea, renovat si extins pentu a potrivi toate spatiile de amnistitie ale centrului.( Fig. 1)

Intre aceste doua elemente arhitecturale sunt adaugate doua volume perimetrale minore, unul este rezemat intr-o cladire existent, in timp ce cealalta recupereaza vechiul zid existent al unei biserici. Printre fragmentele cladirii este introdusa usor o noua piateta publica, care il regrupeaza intr-un tot unitar ce deschide perspective spre peisajul din jur. ,, (fig.2) Proiectul este construit in Roa cu zidarie din piatra locala. Este conceput ca un element solemn, masiv, consolidand idea unei cladiri antimoderne, o cladire cu o durabilitate nelimitata, construita cu un material care muta si se schimba odata cu trecerea timpului.” Utilizarea pietrei intensifica puternic atmosfera peisajului, permitand o citire senzoriala.

Tonalitatea si materialitatea fatadelor raspund necesitatilor de integrare in context . Volumul turnului transmite aceeiasi simplitate care poate fi perceputa in cladirea invecinata si are un character atemporal in acelasi mod ca si peisajul inconjurator. Acoperisul inversat terminat in piatra, a fost tratat in acelasi mod ca restul fatadelor, astfel incat sa transmita un caracter unitar. (fig.3),,Cercui sau chiar bula… devine un semn nou in peisaj – simplu, clar si eficient.”

In concluzie interventiile care s-au facut asupra acestui sit au fost relativ minime dar cu impact urias asupra identitatii locului. Insertia unor noi volume si reintegrarea vechiilor constructii existente realizeaza o stransa legatura intre mediul rural(natural) si cel artificial. Prin folosirea noilor tehnologii in combinatie cu materialele traditionale corpurile propuse se integreaza perfect in context. (Fig.4)

Fig.1 Fig. 2

Fig.3

Fig.4

DOMENIUL AVINCIS – ROMANIA

Arhitect : Alexandru Beldiman

Locatia : Dragasani, Romania

Suprafata : 50 ha.

Functiune: Crama

Anul:2007

Acest domeniu se afla pe dealurile orasului Draganesti-Olt, o zona viticola veche renumita pentru traditia producerii vinului, se intinde pe o suprafata de aproximativ 30 de hectare. Originile acestei potgorii se trage de la Manastirea Dobrusa aflata in imediata apropiere , ridicata prin secolul XV aceasta Manastire era renumita pentru plantatiile viticole proprii.

Conacul (fig.16) construit prin anul 1905 in stil neo-romanesc, inspirat din arhitectura brancoveana . A fost cumparat de stramosii actualului proprietar prin anul 1927 iar ulterior dupa instaurarea Regimului Comunist a intrat in proprietatea statului unde a suferit mutilari. Dupa anul 1990 a intrat in proprietatea familiei de drept , acest edificiu cu valoare arhitecturala s-a aflat in pragul colapsului daca nu se intervenea la timp, astfel ca in anul 2007 la cererea benificiarilor s-au inceput ample procese de reabilitare si restaurare ,,era aproape o ruina si cu toate acestea se pastreaza suficiente elemente arhitecturale originale astfel incat sa merite efortul de a-l restaura”.

Ansamblul mai cuprinde pe langa conac si doua constructii noi ,(fig.17) prin realizarea acestui proiect arhitectul a dorit realizarea unui ansamblu care sa intre in cateoria cladirilor durabile. Au folosit surse de energie alternative curate, pompe de caldura, panouri solare pentru incalzirea apei menajere. Terasa de pe acoperis este acoperita cu pamant si iarba, ceea ce creste izolatia termica. ,,Crama este gazduita sub un volum in forma unui trunchi de piramida placat cu piatra ai carui versanti au fost acoperiti cu gazon pentru a face o trecere lina intre natural si construi”.Imaginea arhitecturala a acestei constructii este considerata una minimalista, calda, contopita perfect cu mediul inconjurator. Unul din scopurile principale ale propuneriia fost fuziunea dintre cladire si peisajul rural(natural).

Conditia fizica si mentala a cramei pivoteaza in profunde si adanc-inradacinate legaturi cu pamantul, o relatie care permite imaginii arhitecturale sa se camufleze.Alaturi de tehnologiile de punere in opera, se evoca traditia si simplitatea locului, exprimand intr-o maniera calda tema naturalului in arhitectura. Sunt folosite placi din piatra aplicata pe fatada, material extras dintr-o cariera de piatra existenta in zona.

Pe langa functiunea de baza proprietarul a dorit si realizarea a 3 spatii de cazare destinate turistilor, aceste volume iesite din planul fatadei sunt imbracate in placi de lemn(fig.18). La parterul volumului s-a propus un spatiu de degustare pus in valoare prin vitrajele mari din tamplarie de lemn acoperita partial cu o terasa. (fig.19)

In concluzie arta, arhitectura si vinul se regasesc impreuna in acest proiect intr-un echilibru completat de contextul natural al acestui domeniu plin de istorie si traditie.

Fig.16 Fig. 17

Fig. 19

Fig.18

Fig.20

Fig.21

Localizarea ansamblului nobiliar

La doi pasi de Lipova, ne intampina satul Odvos , la 50 de km de Oras Arad. Terenul ce face obiectul prezentei documentatii, este situat in comuna Conop, sat Odvos nr. 209, jud. Arad. Incinta studiata este situata la intersectia dintre DN7 Arad – Deva si DC 81 Odvos – Milova.

Cladirea castelului este dealtfel cap de perspectiva de pe DN 7, intrucat chiar la intersectia cu DC 81 Odvos – Milova, drumul national vireaza puternic la dreapta.Accesul in incinta se face pe latura de sud a amplasamentului, din DC 81 Odvos – Milova.

Istoricul , evolutia in timp si descrierea arhitectonica a ansamblului

Acest edificiu, care face obiectul proiectului meu de diploma , dateaza de prin anul 1750, a trecut prin mai multe rascoale, ultima si cea mai memorabila perioada care a dus la distrugerea partiala a conacului a fost prin anul 1780 dupa spusele unui satean care a lucrat ca si gradinar la familia Konopi, urmand ca dupa mai bine de 20 de ani sa fie reconstruit si refatadizat in stil clasicist

,, Aparținand familiei nobiliare de origine maghiară Konopi, a cărui ultim urmaș Baronul Kálmán Konopi (n. 1880 – d. 1947), inginer și cercetător agricol (inventator al grâului de Conop), înfiiază cu drepturi depline pe colaboratorul său György Lengyel, conferindu-i astfel și titlu de Baron. Castelul a fost naționalizat în anul 1948, împreună cu întreaga moșie în suprafață 556 ha pădure și teren arabil. Conacul s-a reîntors în proprietatea familiei Konopi-Lengyel în anul 2007”.

Infatisarea actuala , configuratia planurilor si decoratia o plasaza intr-o perioada de inceput al secolului al XIX-lea.In anul 1948, castelul si intreg domeniul- cu o suprafata de cc. 556 ha – au fost nationalizate, edificiul avand mai multe destinatii, a suferit multe degradari datorate interventiilor dictate de multiplele functiuni.

Edificiul este inscris in LISTA MONUMENTELOR ISTORICE la pozitia ,,AR-II-m-b-00637.01 „.

Este o construcție mare,cu un regim de înălțime demisol și parter, însumând o suprafață construită – desfășurată de 1192 mp.

Stilul este „baroc de provincie”, caracteristic majorității reședinților (conacelor) nobiliare, construite sau refăcute la începutul secolului al XIX lea.Fațadele sunt simple și, în același timp echilibrate ca proporție și traveație, aceasta corespunzând dispunerii încăperilor. Față de axul vertical al construcției, există o simetrie perfectă între cele două laturi.

Pe fațada principală, cea de est, se remarcă porticul , care subliniază trecerea între exteriorul și interiorul construcției. Este un element definitoriu al barocului civil : vila din mediul rural, caracteristic începutului secolului al XIX – lea.

Construcția este detașată de planul fațadei și este compusă dintr-un fronton al cărui antablament sprijină pe patru coloane finalizate cu câte un capitel corintic.

Cele două coloane ce sprijină capetele antablamentului, au o secțiune pătrată a fusului, acesta fiind decorat cu câte cinci bosaje pe fiecare latură. Cele două coloane din mijloc au o secțiune rotundă a fusului,acesta fiind decorat cu caneluri. Sub cornișa antablamentului sunt poziționați denticuli frumoși decorați.

Ferestrele sunt poziționate, cu mici excepții, câte două pentru fiecare încăpere. Cele de pe laturile de est,nord și sud au dimensiuni identice și sunt decorate cu frontoane triunghiulare simple sau îngemănate.Ancadramentele sunt simple,alcătuite din profilatură trasă cu șablonul.Ferestrele de pe latura de vest au dimensiuni diferite și o decorație simplificată.La toate colțurile clădirii a fost realizat un tip de parament alcătuit din asize regulate,tratate în relief și care subliniază volumul corpurilor de clădire.

Pe domeniul ,in imediata apropiere a conacului pe latura de vest se afla spalatoria care inainte era sediu de posta.Bunicu lui fiind sef de posta iar tatal Boierului Kalman a fost un renumit pictor care a studiat la Academia de Arte Plastice din Viena,devenind student al lui Albert Zimmermann în 1866. Capela care a fost construita de boier pentru comunitatea locala (ultima lui dorinta, a fost sa fie ingropat in curtea capelei, impreuna cu sotia ), la doi pasi de capela se afla si cripta unde cei doi isi duc somnul de veci. Doua grajduri care au folosit in trecut pentru adapostirea cailor Boierul Konopi era pasionat de echitatie, avand la un moment dat un numar de 70 de cai. O ultima memorie care s-a mai pastrat pana acum 3 ani a fost blazonul familiei care era ponosit in capela.

Intreg ansamblul construit se gaseste intr-o stare generala de degradare datorita perioadei indelungate de cand a fost parasita de catre vechii proprietari, precum si de nefericita adiministratie a celor ce si-au aflat sediul in acest imobil. Partea buna din aceasta situatie este aceea ca nu s-au facut interventii structurale majore asupra originalului, lasandu-ne ocazia unei restaurari ,,in integrum” a unei refunctionalizari in consecinta.

Din operatiunea de cercetare a monumentului, au rezultat urmatoarele date si concluzii:

Suprastructura nu prezinta fenomente evidente de degradare structurala, acest fapt evidentiind comportarea corespunzatoare a terenului de fundare

Boltile si peretii de la demisol se prezintă într-o stare structurală acceptabilă, necesitând intervenții de curățire, completări la porțiunile degradate și măsuri pentru eliminarea fenomenului de igrasie. Deasemenea, la parter, pereții sunt afectați din cauza capilarității precum și a infiltrațiilor de ape meteorice.

Ansamblul structural al peretilor se prezintă într-o stare bună, acest fapt datorându-se grosimii, modului de alcătuire al zidăriei și liantului folosit la operaținile de clădire.

Degradările constatate se datoreaza, în principal, lipsei îndelungate de întreținere și de reparații curente, precum și acțiunii factorilor meteo asupra suprafețelor neprotejate de tencuieli sau finisate necorespunzător și a lipsei sistemului de colectare și evacuare a apelor meteorice,precum și inexistenței trotuarului de gardă perimetral.

Sarpanta este cea originară (din ultima perioadă de construcție) și se prezintă într-o stare bună. Există porțiuni degradate pe porțiuni restrânse, ale elementelor componente, corzi, contrafișe, popi, etc. Lipsesc cleștii. Este necesară o revizuire generală a ansamblului șarpantei, completarea elementelor subdimensionate (ranforsări) mai ales în cazul schimbării materialului învelitoarei

Obiectivele proiectului

Comunitatile situate de-a lungul raului Mures au pastrat o bogata cultura traditionala care poate fi demonstrata prin salba mare de obiective arhitecturale si obiceiuri pastrate in sanul acestora.Desi zona este tranzitata de numerosi turisti, fiind strabatuta de la est la vest pe drumul national DN 7, pe o lungime de cca. 100 km, totusi in regiune turismul este slab dezvoltat si comunitatile sunt putin cunoscute.

Printre obiectivele cu potential turistic ridicat, dar care nu au fost deloc valorificate in acest sens pana acum, se numara conacele grofilor maghiari. Este vorba de o salba de cladiri cu alura monumentala, presarata de-a lungul raului Mures, folosita de regimul communist de o maniera complet inadegvata, conacele fiind ocupate de sanatorii psihiatrice, sanatorii ale sectiei TBC , tabere sau altele lasate in uitare.

Conacul familiei Konopi de la Odvos , comuna Conop a fost folosit ca tabara de elevi si desi in momentul de fata nu poate fi folosit datorita degradarii, starea lui de conservare este relativ buna, neavand problem de structura.

Amplasarea acestuia de-a lungul Drumului Dn 7, la o distanta relativ mica de Orasul Lipova, il face accesibil de catre comunitatile din Defileul Muresului Inferior. Restaurarea Castelului Konopi ar reprezenta o initiativa unica in regiune, nici un alt conac, castel, ne mai beneficiind pana acum de interventii restaurative. Conacul Konopi reprezinta o cladire emblematica pentru Defileul Muresului, putand deveni un exemplu de abordat pentru proiecte similare.

Revitalizarea acestei cladiri ar fi cu atat mai interesanta cu cat importanta familiei Konopi pentru istoria locurilor si viata comunitatiilor locale este sustinuta de indeletniciri cu puternice reverberatii in viata de zi cu zi a taranilor. Kalman Konopi cea mai proeminenta figura a familiei Konopi fiind un impatimit al selectiei plantelor de cultura, avand chiar brevetate soriuri locale de grau, Graul de Odvos. Un aspect interesant este acela ca groful Kalman a fost chiar elevul lui Gregor Mendel la Viena, Gregor Mendel fiind intemeietorul geneticii ca stiinta.

Multe sate de pe valea Muresului necesita suport pentru dezvoltatea economica si sociala, pentru imbunatatirea conditiilor de viata.

Obiectivul general al proiectului este cresterea gradului de informare, educare si constientizare a elevilor din localitatile aflate in zona, privind importanta si necesitatea protectiei mediului inconjurator. Dar si dezvoltarea

Un bun sistem educational adresat tinerilor la varsta de maxima receptivitate este unul dintre instrumentele esentiale in evolutia societatii secolului XXI.

Din aceasta tema se desprind cateva obiective specifice, precum:

Cresterea gradului de informare, educare si constientizare a elevilor din localitatile aflate in jurul Muntilor Zarand, asupra importantei si modalitatilor de protective a naturii.

Crearea premiselor pentru dezvoltarea in randul elevilor a unui comportament civic in vederea protectiei mediului inconjurator.

Dezvoltarea de metode si tehnologii ecologice pentru controlul poluarii factorilor de mediu si al contaminantilor din alimente, precum si pentru reducerea impactului poluarii asupra mediului si sanatatii.

Dezvoltarea de metode specific pentru obtinerea de noi materiale multifunctionale cu aplicatii in protectia mediului.

Astfel din dorinta vechiilor poprietari de a pastra pe cat posibil identitatea locului , acela a ,,Inginerului Kalman Konopi” s-a dorit readucerea la viata a acestui domeniu prin realizarea unei tabere destinate copiilor,dar si crearea unor spatii pentru anumite evenimente (nunti, botezuri, conferinte sau ateliere de creatie) .

Programul de tabara de copii v-a fi gandit intr-o maniera libera, flexibila, in care atat copiii cat si vizitatorul interactioneaza cu atmosfera creata. Toate cladirile existente pe sit vor participa deschis la functionarea programului. Punerea in valoare a trecutului , perspectivele interesante asupra naturii dar si asupra mediului construit vor trimite vizitatorul intr-un alt timp.

Mediul natural dar si mediul construit existent vor fi conservate si valorificate prin realizarea de expozitii in aer liber dar si alte evenimente care vor aduce o valoare ansamblului ducand astfel la dezvoltarea comunitatii prin crearea de locuri de munca .

CONCLUZII

Prin restaurarea si conservarea cladirilor existente, conversia din punct de vedere functional a acestor spatii care sa puna in valoare trecutul istoric al zonei, putem revitaliza atat memoria locului dar si economia locala. Spatii orientate intre diferite puncte exterioare interesante, curti si expozitii in aer liber, dar si prin volumetria constructiilor realizeaza o stransa legatura intre natura, mediul artificial si istoria .

BIBLIOGRAFIE STUTIATA/PARCURSA

CARTI:

Curinschi Vorona Gheorghe, Arhitectură urbanism restaurare, Editura tehnică, București. 1996;

Curinschi Vorona Gheorghe, Restaurarea monumentelor, Editura tehnică, București. 1968;

Choay Francoise, Pentru o antropologie a spațiului, Editura revista URBANISMUL,

Choay Francoise, Alegoria patrimoniului, Editura Seuil, Paris. 1992 – 1996;

Choay Francoise, Le patrimoine en question, Editura Seuil, Paris. 2009;

Alois Riegel, Cultul modern al monumentelor, Editura Impress, București. 1999;

Derer Hanna, Un alt fel de istorie, Editura Universitară Ion Mincu, București. 2007;

Brandi Cesare, Teoria restaurării, Editura Meridiane, București. 1996;

Carta internațională pentru conservarea și restaurarea monumentelor și siturilor, ”Carta de la Veneția”, 1964, Adoptată de către ICOMOS în 1965

Charles Jencks,Karl Kropf,- “ Theories and Manifestoes of Contemporary Architecture”, Ed Academy Press, 1997

Elie Haddad and David Rifkind ,- “A Critical History of Contemporary Architecture: 1960-2010”, By Académie Libanaise des Beaux-Arts, 2010

Ioan Andreescu-„‟Origini spirituale în arhitectura modernă‟‟- Editura Paideia & Simetria, 2000, Bucuresti

Popa D. Marcel,Matei C. Horea,- “Mică enciclopedie de istorie universală”, Ed. Politică, 1988

Jodidio Phillip,- “Contemporary American Arhitects”, Ed Benedikt Taschen

Opris Ioan, Ocrotirea patrimoniului construit, Editura Meridiane, București. 1986;

Wan Mohd Zakri Wan Abdullah, “Evaluation of fitness of design în urban historical context: From the perspectives of residents”, in: Frontiers of Architectural Research, Volume 2, 2013

Jukka Jakilehto “A history or architectural conservation” republicata in 2002

Directia Monumentelor Istorice “Monumente istorice studii si lucrari de restaurare” ed. Tehnica, 1967

Beatrice Le Guay Architectures capitales Paris1979-1989 editura Electa

Demoule, J.P. Ethnicity, culture and identity: French archaeologists and historians, Theory în French Archaeology, “Antiquity 73”, 1999

ARTICOLE-REVISTE:

Igloobest”Conace & pensiuni din Romania” Bucuresti , 2014

Gheorghiu, Teodor Octavian, Sistematizarea rurală în banatul secolelor XVIII-XIX, Urbanismul – Monumente de urbanism românesc, nr. 7/2010 8/2011;

Exemple din arhiva muzeală a jud. Arad

Uniunea tineretului comunist – comitetul jud Arad, – „Meleaguri Arădene – Ghid Turistic” – anul 1972 pg. 79-81

Nistor, Sergiu,”Protectia si conservarea monumentelor istorice”- note curs, Bucuresti, U.A.U.I.M.

Arhitect Liviu Bratuleanu – Monumentul – tradiție și viitor (Reședințe nobiliare din România – Argumente pentru o inventariere sistematică)

Webografie:

http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=Mircea+Eliade%40cultur%E3

Integrarea centrelor istorice in orasul contemporan

http://www.international.icomos.org/monumentum/vol11-12/vol11-12_1.pdf

http://www.scritub.com/istorie/ARHITECTURA-MODERNA-DIN-ROMANI152247812.php

http://graduo.ro/referate/arte/arhitectura-contemporana-165109

http://jurnalspiritual.eu/inventii-care-au-schimbat-lumea-monumentele-4700-i-h/

http://www.romlit.ro/dimensiunea_tonic_a_culturii

Monumente

http://www.aradcityguide.ro/_/monument-istoric/castelul-mocsony-sat-bulci-comuna-bata/

Spa la castelul socrului lui Horthy

https://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/29441516/Variables-on-Successful-Infill-Design-in-Urban-Historic-Context.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAIWOWYYGZ2Y53UL3A&Expires=1502808761&Signature=%2BGgoroGMoqIGwBOmw9bftbjmtfI%3D&response-content-disposition=inline%3B%20filename%3DIISTE_Journal_Publication_May_2012.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83v%C3%A2r%C8%99in,_Arad

http://www.masuramedia.ro/Special/8306.html

Valea castelelor nobiliare

Castelul Mocioni-Teleki din Căpâlnaş

http://atelier.liternet.ro/articol/9361/Augustin-Ioan/Despre-conversii.html

http://www.getty.edu/conservation/publications_resources/newsletters/26_2/contemporary.html

http://portal.unesco.org/en/ev.php-URL_ID=13133&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html

http://www.archdaily.com/775893/igreja-velha-palace-visioarq-aquitectos

Igreja Velha Palace

http://www.archdaily.com/153397/ribera-del-duero-headquarters-estudio-barozzi-veiga

https://divisare.com/projects/171612-barozzi-veiga-mariela-apollonio-ribera-del-duero-headquarters

http://www.spatiulconstruit.ro/articol/crama-avincis-de-pe-valea-oltului-object_id=12836

http://www.avincis.ro/crama-si-podgoria.php?lng=en&lng=ro

http://www.cjarad.ro/uploads/files/Serv_amen.ter.urbanism/PATJEt1fz2/ANEXA/MONUMENTE%20ARAD.pdf

Surse imagini:

http://monumenteuitate.blogspot.ro/2011/07/castelul-palatul-si-curia.html#.V8mvD_mLSHs

http://monumenteuitate.blogspot.ro/2011/07/castelul-palatul-si-curia.html#.V8mvD_mLSHs

http://monumenteuitate.org/ro/monument/101/Odvos-Konopi

http://monumenteuitate.org/ro/monument/39/Bulci-Mocioni

Fig.1 http://monumenteuitate.org/ro/monument/108/Sofronea-Purgly

Fig.2-5 http://www.pressalert.ro/2015/06/o-oaza-de-liniste-mai-putin-cunoscuta-in-vestul-tarii-castelul-purgly-povestea-tragica-a-familiei-nobiliare-care-a-locuit-acolo-foto/

Fig.4-6 http://infoseason.ro/arad/strandul-din-sofronea/

Fig.7 http://www.exemplar.co.uk/site/wp-content/uploads/2011/11/Richmond-Riverside-2-1650×1096.jpg

Fig.8 http://www.exemplar.co.uk/site/wp-content/uploads/2011/11/Richmond-Riverside-2-1650×1096.jpg

Fig.9 http://www.visitwales.com/things-to-do/attractions/castles-heritage/modern-architecture-of-wales

Fig.10 http://www.archdaily.com/768565/ad-classics-v-and-a-spiral-daniel-libeskind-plus-cecil-balmond

Fig.11-15 http://www.archdaily.com/775893/igreja-velha-palace-visioarq-aquitectos

Fig.17-21 http://www.spatiulconstruit.ro/articol/crama-avincis-de-pe-valea-oltului-object_id=12836

Fig.20 http://valachiaweine.com/wp-content/uploads/2017/02/panoramic-3.jpg