Contextul european și național în planificarea spațială a zonelor metropolitane [613493]

REFERAT NR. 1

Contextul european și național în planificarea spațială a zonelor metropolitane

DOCTORAND: [anonimizat] : TACHE ANTONIO VALENTIN

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. Dr.Ecol., Dr.Geogr., Habil.urb. ALEXANDRU IONUȚ PETRIȘOR

Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”ION MINCU” B ucurești
Martie 2019

Contextul european și național în planificarea spațială a zonelor metropolitane

1.1. Contextul temei de cercetare
Evoluția zonelor urbane la nivel european trece printr -un proces contin uu de transformare, în special,
datorită tehnologiei informației și creșterii mobilității populației. Dinamica procesului de metropolizare
a orașelor europene a constituit subiectul unor ample analize la nivel politic și academic, care au
condus de -a lungu l timpului la definirea unor obiective și direcții de dezvoltare în domeniul planificării
spațiale unanim acceptate de țările membre U.E. Abordarea integrată a dezvoltării metropolitane
trebuie asociată cu o monitorizare continuă a dinamicii de dezvoltare teritorială care să evidențieze
oportunitățile de dezvoltare, cât și provocările și disfuncțiile.

1.2. Documente relevante la nivel european privind planificarea spațială în zonele urbane
Carta Europeană a amenajării teritoriului1 , adoptată în 1983, de CEMAT la Torremolinos –
Spania, ce definește amenajarea teritoriului ca expresia spațială a politicilor economice, sociale,
culturale și ecologice a tuturor societăților. Miniștrii responsabili cu Amenajarea Teritoriului au
evidenți at rolul esențial al zonele urbane în dezvoltarea Europei și problemele de expansiune teritorială
necontrolată a acestora. Modul în care oamenii și activitățile economice au evoluat în timp și spațiu a
condus la numeroase transformări structurale a zonel or urbane, de aceea obiectivele adoptate la
Torremolinos au avut ca scop dezvoltarea urbană controlată, controlul activităților industriale și
controlul poluării.
Elementele esențiale ale Schemei de Dezvoltare a Spațiului Comunitar (SDEC)2 care au fost în
mare parte stabilite în cadrul unei reuniuni a miniștrilor responsabili cu planificarea spațială din U.E. în
anul 1994 (principiile Leipzig), și au avut ca scop realizarea unui cadru orientativ care să faciliteze
atingerea obiectivelor de coeziune economi că și socială convenite în cadrul Tratatului de la Maastricht
(1992). Această perspectivă transnațională de dezvoltare spațială a evidențiat necesitatea realizării unor
studii științifice privind tendințele de dezvoltare spațială la nivelul Uniunii. Comisi a și autoritățile din
statele membre, în cadrul reuniunii informale din anul 1997, au lansat un program de studiu de doi ani
– Programul de studiu privind planificarea spațială și europeană (SPESP) care a funcționat de la
mijlocul anului 1998 până la sfâr șitul anului 1999. În cadrul programului au fost stabilite 13 grupuri de
lucru tematice reunind cercetători din 15 țări membre U.E. și care au elaborat analize și hărți relevante
domeniului planificării teritoriale la nivelul Uniunii Europene. Rezultatele valoroase obținute în cadrul

1 CEMAT 1983
2 SDEC 1989

acestui program de studiu a condus în anul 2002 la implementarea Rețelei Europene de Observare a
Planificării Spațiale (ESPON), organizată ca un program operațional. Primul program pentru Rețeaua
Europeană de Observare pentru Dezvoltare Teritorială și Coeziune (ESPON 2006) a fost înființat cu
scopul de a furniza o bază analitică pentru urmărirea programului agendei SDEC3 (Faludi, 2006).
Colectarea, omogenizarea, validarea și cartografierea datelor la nivel european a fost unul din
principalele obiective ale programului ESPON 2006.
Adoptarea SDEC (Postdam, 1999) a condus la aprobarea obiectivelor spațiale comune și a liniilor
directoare pentru dezvoltarea teritorială a Uniunii Europene. Astfel, dezvoltarea echilibrată și durabilă a
teritoriului Uniunii Europene, conform SDEC, se poate realiza prin atingerea a trei obiective
fundamentale:
▪ coeziune a economic ă și socială;
▪ conservarea și gestionarea bazelor naturale ale vieții și patrimoniului cultural;
▪ competitivitatea mai ec hilibrată a teritoriului european.
De asemenea, pentru prima data în documentele elaborate s -a evidențiat rolul dezvoltării policentrice
bazat pe structuri urbane în creșterea competitivității europene.
Conferința europeană a Miniștrilor responsabili cu Am enajarea Teritoriului (CEMAT) a adoptat
documentul privind ”Principiile directoare pentru Dezvoltarea teritorială durabilă a Continentului
european”4, Hanovra, Germania (septembrie 2000), care a completat liniile directoare pentru
dezvoltarea teritorială la nivel european propuse prin SDEC si a evidențiat luarea în considerare a
dimensiunii continentale a Europei ce deschide noi perspective pentru politica amenajării teritoriului și
o plasează în același timp în fața unor noi provocări. Documentul evidenți ază necesitatea dezvoltării
policentrice a sistemelor urbane europene și propune măsuri complementare în vederea dezvoltării
durabile.
Agenda Teritorială a Uniunii Europene – ”Spre o Europă mai competitivă și durabilă a
regiunilor diverse”5, aprobată pe 24 -25 mai 2007 la Leipzig –, în cadrul Reuniunii Informale a
Miniștrilor Europeni Responsabili cu Dezvoltarea Urbană și Coeziunea Teritorială a promovat un al
treilea obiectiv al Uniunii Europene – Coeziunea teritorial ă care să vină în completarea celor 2
obiective de coeziune economică și socială convenite în cadrul Tratatului de la Maastricht. Conform
Agendei Teritoriale, elementul fundamental în amenajarea teritoriului îl constituie dezvoltarea urbană,
iar parteneriatul urban -rural o condiție de bază pentr u atingerea coeziunii teritoriale. Î n contextul

3 Faludi 2006
4 CEMAT 2000
5 Agenda territorial ă a U.E. 2007

procesului rapid de metropolizare la nivel global și analizelor științifice privind zonele urbane
funcționale, Agenda Teritorială a Uniunii Europene a reiterat necesitatea consolidării obiectivelor
principale ale Schemei de Dezvoltare a Spațiului Comunitar și impulsionarea dezvoltării policentrice a
orașelor din Europa pentru utilizarea cât mai eficientă a resurselor din regiunile europene. În acest
scop, obiectivul de coeziune teritorială implică noi forme de guvernanță teritorială la nivelul regiunilor
europene și noi principii și strategii pentru politica de dezvoltare urbană.
Carta de la Leipzig pentru Orașe Europene Durabile6, document elaborat în completarea
preocupărilor Agendei Teritoriale, recomandă statelor membre implementarea politicilor de dezvoltare
urbană integrată pentru creșterea eficacității resurselor investite în dezvoltarea teritorială.
Tratatul de la Lisabona , semnat în cadrul Consiliului Europei, în data de 13 decembrie 2007, a
introdus dimensiunea teritorială a coeziunii ca și obiectiv asumat la nivelul Uniunii Europene.
Ratificarea tratatului de către statele membre a condus la operaționalizarea Agendei Teritoriale d e la
Leipzig printr -un program de acțiuni în care fiecare minister responsabil cu domeniul amenajării
teritoriului a avut un rol activ în perioada 2007 -2010. De asemenea, Tratatul de la Lisabona prevede și
o competență partajată între UE și statele sale me mbre, evidențiind importanța dimensiunii teritoriale și
a abordării integrate a planificării urbane în politica de coeziune teritorială. În scopul înțegerii cât mai
corecte și unitare a conceptului de coeziune teritorială, în anul 2008 a fost lansată Carta Verde a
Coeziunii Teritoriale – Transformarea diversității teritoriale într -un avantaj7. Acest document a
generat dezbateri numeroase privind modul cum va funcționa Uniunea Europeană, odată cu asumarea
politicilor de coeziune teritorială. Depășirea diferențelor privind factorii de densitate, distanță și
divizare și valorificarea diversități i teritoriului Uniunii Europene au fost principalele teme în abordarea
politicii de coeziune teritorială cu scopul de a permite locuitorilor să valorifice la maxim potențialul
teritoriului în care locuiesc. Criza financiar -economică globală declanșată în a nul 2007 în Statele Unite
ale Americii, a avut un impact considerabil asupra economiei Uniunii Europene și implicit asupra
calității vieții cetățenilor. Din acest motiv, Strategia 20208 (adoptată în anul 2010) a redefinit
prioritățile Uniunii Europene pent ru următorii 10 ani care să țină seama de o serie de factori privind
procesul de globalizare, schimbările climatice, migrația, îmbătrânirea populației și presiunea crescută
asupra resurselor. Comisia Europeană a definit cinci obiective măsurabile, transpus e în obiective
naționale, pentru implementarea Strategiei: ocuparea forței de muncă, cercetarea și inovarea,

6 Carta Leipzig 2007
7 Carta Verde a Coeziunii Teritoriale 2008
8 Strategia U.E. 2010

schimbările climatice și energia, educația și combaterea sărăciei. Toate aceste obiective au ca termen
final de îndeplinire anul 2020.
Reuniunea in formala a miniștrilor din Uniunea Europeană responsabili cu dezvoltarea urbană9
(Toledo, 22 iunie 2010) , a evidențiat principalele provocări pe termen lung cu care se confruntă orașele
europene și rolul vital al acestora în atingerea țintelor principale al e Strategiei EUROPA 2020. Astfel,
s-a reafirmat importanța dimensiunii teritoriale a politicilor europene ce trebuie să contribuie la
creșterea rezilienței orașelor europene în contextul provocărilor actuale și continuarea procesului
dezvoltării urbane int egrate, subliniindu -se importanța regenerării urbane integrate.
Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020 (Budapesta, 2011), ce a avut ca temă principală ”O
Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse ”10, consideră că
obiectivele Uniunii Europene definite în Strategia Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii pot fi îndeplinite doar dacă se ia în considerare dimensiunea teritorială a
strategiei. Aceste considerente sunt absolut nece sare în contextul noii viziuni privind dezvoltarea
teritorială la nivel global a marilor orașe ca metropole inteligente.

1.3. Evoluția procesului de metropolizare la nivel global și european
Conceptul de bază în cadrul lucrării de față îl reprezintă zonele metropolitane – apariția acestora,
dezvoltarea de -a lungul timpului, rolul lor în economia globală și evoluțiile viitoare ca motoare ale
dezvoltării economice. În acest scop, au fost studia te tendințele de dezvoltare teritorială a zonelor
metropolitane la nivel mondial în ultimii 30 de ani și modul de adaptare a politicilor europene și
naționale din domeniul planificării spațiale.
Apariția zonelor metropolitane a fost posibilă datorită schi mbărilor de paradigmă economică, în special
prin externalizarea producției de bunuri în zona periurbană a marilor orașe și prin concentrarea
serviciilor de afaceri și financiare în nucleul urban. Un rol important în procesul de formare a zonelor
metropolit ane îl are progresul tehnologiei informației și îmbunătățirea infrastructurii de transport.
Astfel, în interiorul zonei metropolitane constituite s -a creat un flux de migrație biunivoc, între nucleul
urban și zona periurbană. În acest context, mobilitatea spațială a persoanelor devine o caracteristică
principală a dezvoltării zonelor metropolitane. În ultimul deceniu, mobilitatea populației din zonele
metropolitane occidentale a crescut de 3 ori (distanța parcursă de un locuitor dintr -o metropolă
occidenta lă a crescut de la 3 kilometri în urmă cu 15 ani la 10 kilometri la ora actuală).

9 CEMAT 2010
10 Agenda teritorială a U.E. 2011

Metropolizarea marilor orașe este unul dintre procesele cele mai dinamice la nivel global datorit ă
stabilirii de noi relații de cooperare între marile orașe si schimbării mod elelor economice existente ce
determină noi activități economice specifice, noi locuri de muncă și locuitori, bazându -se predominant
pe competitivitate. Perfecționarea tehnologiilor de comunicare, implementarea tehnologiilor din
domeniul I.T. , specializar ea funcțională a marilor orașe și inovația a generat dezvoltare economică
substanțială a marilor metropole. John Friedman previzionează încă din anul 2000 în cartea ”World
cities in a world -system”11, viitoarea organizare spațială mondială ca o nouă diviz iune internațională a
muncii, ceea ce va conduce la schimbări profunde pentru sistemul urban global. În același context,
Saskia Sassen a evidențiat faptul că procesul de globalizare va genera dezvoltarea economică a marilor
metropole într -un sistem urban global ce va excede capacitățile de reglementare a țărilor în care
ființează12.
La nivel global, marile metropole coordonează evoluția economiei mondiale, datorită prezenței pe
teritoriul acestora a principalelor companii multinaționale și a principalelor instituții financiar bancare.
Marile orașe europene sunt noduri ale unei rețele mondiale de metropole în continuă evoluție. Astfel,
pe lângă marile metropole mondiale consacrate în timp – New York, Londra, Tokyo, Hong Kong se
înscriu și numeroase metropol e europene – Frankfurt, Paris, Bruxelles, Milano sau Madrid.
Un raport întocmit de EuroStat (2009) evidențiază contribuția de aproape 70% din PIB a zonelor
metropolitane din UE , concomitent cu rate de creștere a populației, a numărului locurilor de muncă
create și a numărului de absolvenți de învățământ terțiar13.
Specialiștii în domeniul amenajării teritoriului din Marea Britanie au elaborat încă din anii ’80 o
viziune teoretică privind evoluția zonelor metropolitane . Această viziune a fost corelată cu ap ariția
zonelor funcționale din jurul marilor orașe și necesitatea cooperării acestora în interiorul unor rețele
economice globale14 (Cheshire et al., 1989). De asemenea, în anul 1989 a fost elaborat un studiu
științific relevant pentru domeniul planificării spațiale, realizat de o echipă coordonată de Roger Brunet
pentru autoritatea franceză responsabilă cu amenajarea teritoriului – DATAR15. Studiul a analizat 165
de zone metropolitane din Europa de Vest, cu populații de peste 200000 locuitori și a elaborat o
metodologie de ierarhizare a zonelor metropolitane studiate pe baza a 16 indicatori din diverse domenii
specifice planificării spațiale. Una din concluziile acestui studiu a relevat, totuși, lipsa unor criterii
comune de evaluare a tendințelor funcțiilor zonelor metropolitane în contextul accelerării procesului de

11 Friedman 2000
12 Sassen 1991
13 Eurostat 2009
14 Chesire și al. 1989
15 Brunet 1989

globalizare. Aceste studii au contribuit la noile abordări ale Uniunii Europene privind politica în
domeniul amenajării teritoriului la nivel comunitar prin evidențierea rolului de motor princip al al
zonelor metropolitane în dezvoltarea socio -economică a Uniunii Europene.
Implementarea Schemei de Dezvoltare a Spațiului Comunitar (SDEC) – 1999, a condus la apariția
Programului de cercetare ESPON care prin studiile realizate atât în cadrul ESPON 2 006, cât și în
cadrul programului ESPON 2013 a analizat procesul metropolizării și tendințele de evoluție a acestuia.
Proiectul ESPON 1.1.1. a ajuns la concluzia că e valuarea științifică a Zonelor Metropolitane este strâns
legată de definirea corectă a Zonelor Urbane Funcționale16. În acest sens, programul ESPON 1.1.1. a
elaborat 3 concepte cheie care să definească dezvoltarea orașelor din Uniunea Europeană, și anume
dezvoltarea policentrică a orașelor, aglomerările urbane (AU) și Zonele Urbane Funcțional e (ZUF).
Aglomerările urbane (A.U.) reprezintă zonele învecinate centrului urban, iar principalul indicator de
analiză pentru acest concept este populația. Zonele urbane funcționale (ZUF) sunt definite ca acele
zone formate din unul sau mai multe centre u rbane cu caracter polarizator din punct de vedere socio –
economic și localitățile înconjurătoare, între care există cel puțin o relație bazată pe navetism. Zonele
Urbane Funcționale au caracteristici cultural -istorice si specializări funcționale compatibil e și o
populație de cel puțin 250000 locuitori. Din punct de vedere funcțional și al guvernanței, zonele urbane
funcționale sunt considerate la nivel internațional unități de bază pentru dezvoltarea rețelei urbane
policentrice. La nivel european, ZUF -urile nu au o definiție comună. Datele referitoare privind naveta
pe nivelul LAU 2 sunt condiții necesare, dar nu suficiente, pentru a defini Zonele Urbane Funcționale.
Un sistem urban policentric reprezintă o organizare spațială a orașelor caracterizate prin tr-o diviziune
funcțională a muncii, integrare economică și instituțională, precum și cooperare politică17 (Glanzmann
L., 2004 ).
Interesul Comisiei Europene pentru dezvoltarea Zonelor Metropolitane din Europa s -a concretizat prin
constituirea Rețelei Regi unilor și a Zonelor Metropolitane Europene (The Network of European
Metropolitan Regions and Area) – METREX. METREX oferă o platformă pentru schimbul de
cunoștințe, expertiză și experiență în afacerile metropolitane și acțiuni comune în chestiuni de intere s
comun. Rețeaua are membri din aproximativ 50 de regiuni și zone metropolitane și contribuie la
dimensiunea metropolitană a politicilor, programelor și proiectelor la scară europeană. Conform
studiului METREX18 (2006), o zonă metropolitană trebuie să conțină în cadrul nucleului central
mininum 500000 de locuitori, iar pragul privind navetismul de la periferie către nucleul central să fie

16 ESPON 1.1.1. 2004
17 Glanzmann 2004
18 Metrex 2006

de minim 10% din populația activă ce locuiește în zona periferică. Totuși, acești parametri au fost
stabiliți arbitrar și au o importanță relativă. Analiza METREX a subliniat necesitatea elaborării unei
metodologii științifice de delimitare a zonelor metropolitane și recunoașterea acestora ca și
componente -cheie ale Agendei Teri toriale ale Uniunii Europene. De asemenea, METREX a propus
Comisiei Europene, elaborarea Cărții Verzi a Dezvoltării metropolitane având trei dimensiuni cheie –
competitivitatea economică, coeziunea socială și protecția mediului.
Agenda Teritorială a Uniuni i Europene (Leipzig, 2007) a promovat cel de -al treilea obiectiv actual al
Uniunii Europene – coeziunea teritorială. Programul ESPON 2013 a avut o contribuție importantă în
procesul de implementare a obiectivului de coeziune teritorială la nivelul țărilor Uniunii Europene. În
acest context, s -a reiterat necesitatea dezvoltării policentrice ca o modalitate eficientă de creștere a
competitivității orașelor și reducere a dezechilibrelor teritoriale printr -o cooperare integrată în cadrul
rețelei de localități. Astfel, există premisele constituirii unor culoare de dezvoltare economică între
aceste orașe care să conducă la distribuția bunăstării în zonele periferice și în zonele rurale. Dezvoltarea
unor astfel de culoare de dezvoltare necesită dezvoltarea infrastr ucturii de transport, de aceea
policentricitatea este considerată și o funcție de conectivitate. Din acest motiv, la nivel european și
național este necesară conectarea strategiei în domeniul transporturilor cu strategiile din domeniul
planificării spațial e. Un concept important în dezvoltarea rețelei policentrice de localități îl reprezintă
specializarea funcțională (tipologia activităților economice și vieții social -culturale), concept ce
diferențiază orașele între ele. Dezvoltarea metropolitană la nive lul Uniunii Europene necesită o nouă
strategie de maximizare a dezvoltării integrate a marilor orașe. De aceea, elaborarea strategiilor
integrate de dezvoltare a zonelor metropolitane necesită analize diagnostic specifice planificării spațiale
care să evid ențieze specializarea funcțională și mecanismele specifice managementului teritoriilor
metropolitane. Atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul statelor comunitare trebuiesc stabilite
în mod clar resursele financiare destinate dezvoltării zonelor urbane funcționale și evidențierea rolului
managementului teritorial local în implementarea proiectelor componente strategiei integrate de
dezvoltare. În acest context, teritoriul acestor zone urbane funcționale trebuie științific delimitat ca o
masă crit ică, astfel încât strategiile de dezvoltare să aibă sens și să fie eficiente. Investițiile teritoriale
integrate reprezintă un instrument de stimulare a creării de zone urbane funcționale și de dezvoltare
teritorială integrată și durabilă la nivelul zonel or metropolitane, în condițiile utilizării fondurilor
structurale europene ( abordarea multifond, folosind cel puțin fondurile FEDR și FSE ) și alte surse de
finanțare din bugetul național și local.
Strategia 2020 și Agenda Teritorială a Uniunii Europene 2 020 (Budapesta, 2011) au evidențiat
necesitatea dezvoltării marilor orașe ca metropole inteligente. Termenul de metropolă inteligentă

semnifică capacitatea unui oraș de a -și îmbunătăți standardele economice, sociale și de mediu, utilizând
cele mai recente inovații din domeniul I.T. și din domeniul telecomunicațiilor. Astfel, avantajul
competitiv al anumitor orașe nu depinde numai de resursele proprii (finanțe, capital uman, capital
teritorial) ci și de modul cum se raportează în implementarea soluțiilor int eligente la nivel metropolitan.
Din acest punct de vedere, metropolele cu un potențial ridicat în domeniul cercetării și inovării pot
valorifica mai eficient evoluțiile emergente ale economiei globalizate. Politica de coeziune a U.E. din
ultimii ani eviden țiază rolul zonelor metropolitane din Europa ca motoare principale ale competitivității
la nivel global și necesitatea cooperării acestora în rețea. În acest sens, este necesară o redefinire a
orașelor U.E. sub aspectul dezvoltării spațiale, evidențiindu -se necesitatea specializărilor funcționale
inteligente, buna guvernare și cooperarea teritorială bazată pe o bună conectivitate.
Totuși, definirea zonelor urbane funcționale la nivel global și european a rămas și ramâne o preocupare
comună atât a specialiș tilor europeni, cât și a specialiștilor din domeniul planificării spațiale la nivel
global. În acest context Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) împreună
cu Uniunea Europeană (Eurostat și C.E. – D.G. Regio) au elaborat în anul 2013 o metodologie de
evaluare a zonelor urbane funcționale la nivel global, metodologie intitulată ”Definirea zonelor urbane
funcționale (FUA) pentru baza de date metropolitană a OCDE” (Definition of Functional urban Areas
(FUA) for the OECD metropolitan data base)19. Totodată s -a ajuns la o poziție convergentă privind
definirea Zonelor Urbane Funcționale (ZUF) ca ”unități economice funcționale” ce depășesc limitele
administrative teritoriale. Definirea acestor zone urbane funcționale s -a bazat pe date Eurostat (2009)
privind navetismul la nivel administrativ LAU2, iar pentru țările non -UE, datele disponibile privind
navetismul pentru cel mai mic nivel administrativ. Metodologia de evaluare a ZUF -urilor a fost aplicată
pentru 29 state OECD și 1179 zone urbane fun cționale de diferite dimensiuni teritoriale, fiind aprobată
în anul 2011. Această metodologie parcurge câteva etape importante pentru defin irea zonelor urbane
funcționale. Etapele principale pentru definirea zonelor urbane funcționale sunt prezentate în schema
de mai jos:

19 OECD 2013

Tabel nr. 1 – Metodologie de definire a Zonelor Urbane Funcționale (sursa OECD, 2013)
De asemena, metodologia propune și o clasificare a zonelor urbane funcționale în funcție de mărimea
populației:
– zone urbane funcționale de dimensiune mică, cu o populație sub 200 000 de locuitori;
– zone urbane funționale de dimensiune medie, cu o populație între 200 000 și 500 000 de locuitori;
– zone metropolitane, cu o populație cuprinsă între 500 000 și 1,5 milioane de locuitori;
– zone m etropolitane mari, cu o populație de 1,5 milioane sau mai mult.
Chiar și cu această metodologie aprobată la nivelul OECD și la nivelul Uniunii Europene, o analiză
unitară a acestor zone urbane funcționale este greu de realizat datorită dificultăților privi nd culegerea
datelor necesare la nivelul țărilor studiate, definițiilor diferite a unor indicatori statistici la nivelul
statisticilor naționale și diversității teritoriale.

În acest context, reuniunea Conferinței Europene a miniștrilor responsabili cu Am enajarea
Teritoriului – CEMAT 2017 de la București a avut ca scop realizarea unui ghid privind dezvoltarea
zonelor urbane funcționale, ce conține criterii precise de delimitare a ZUF -urilor, protejarea și
valorificarea durabilă a resurselor, instrumente de gestionare și guvernare a zonelor urbane funcționale,
implicarea populației în procesul de planificare teritorială20.

1.4. Documente relevante în evoluția zonelor metropolitane din România
Elaborarea documentului ”Carta Verde – Politica de dezvoltare regional ă în România”, realizat în
anul 1997 prin programul PHARE a constituit un reper important pentru dezvoltarea spațială din
România și pentru compatibilizarea cu politicile spațiale ale Uniunii Europene21. Acest document a
identificat un set de principii în identificarea unor regiuni la nivelul României, scopul principal fiind o
mai bună administrare a teritoriului național în vederea reducerii disparităților existente între diferite
teritorii la nivel național. Acest document a fost completat în anul 2004 pr in aprobarea de către
Parlamentul României a Legii nr. 315 privind Dezvoltarea regională în România22.
Documentele care evidențiază modul de organizare și funcționare a zonelor metropolitane din România
sunt aprobate prin Legea nr. 351/2001 privind aprobar ea Planului de amenajare a teritoriului național –
Sectiunea a -IV-a – Rețeaua de localități și Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și
urbanismul, legi elaborate de Parlamentul României. Legea 350/2001 definește domeniul amenajării
teritoriul ui și urbanismului în România ce are ca scop gestionarea spațială a teritoriului țării în vederea
asigurării echilibrului în devoltarea diferitelor teritorii ale țării și analiza tendințelor de dezvoltare pe
termen lung prin realizarea de strategii de dezv oltare pe termen scurt, mediu și lung ce vizează
intervenții economice, ecologice, sociale și culturale23. Legea 351/2001 stipulează formarea zonelor
metropolitane ca zone constituite pe baza de parteneriat voluntar între marile centre urbane (capitala
României și municipiile de rang I) și localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată, la distanțe de
până la 30 km, între care s -au dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri24. Conform articolului 7
al legii, zonele metropolitane se pot consti tui la nivelul tuturor municipiilor reședință de județ prin
asociere cu localitățile limitrofe, limita teritoriului metropolitan fiind independentă de limitele unităților
administrativ -teritoriale și stabilită de comun acord de autoritățile publice locale implicate. De
asemenea, se stipulează că zonele metropolitane constituite funcționează ca entități independente fără

20 CEMAT 2017
21 Carta Verde 1996
22 Legea 315 2004
23 Legea 350 2001
24 Legea 351 2001

personalitate juridică. Conform Legii 351/2001, zonele metropolitane sunt considerate asociații de
dezvoltare intercomunitară ce își desf ășoară activitatea conform Ordonanței nr. 26/2000 cu privire la
asociații și fundații25. Asociația zonei metropolitane adoptă programul de dezvoltare cu acordul
consiliilor locale și acordul populației unităților administrativ -teritoriale componente. Ordonanț a nr.
26/2000 cu privire la asociații și fundații a fost dezbatută și aprobată de parlament prin Legea nr.
246/2005. Astfel, în articolul 1, se stipulează modul de constituire a asociațiilor și fundațiilor, care au
ca scop activități de interes general sa u în interesul unor colectivități. De asemenea, conform legii,
asociațiile și fundațiile, inclusiv zonele metropolitane, încheie un act constitutiv și un statut, ambele
atestate de avocat, iar articolul 38 stipulează condițiile prin care sunt recunoscute a sociațiile și
fundațiile (implicit zonele metropolitane) ca fiind de utilitate publică de către Guvernul României26.
Legea nr. 215/2001, completată prin Legea nr. 286/2006, reglementează statutul zonelor metropolitane,
conferindu -i personalitate juridică de drept privat și de utilitate publică27. În ceea ce privește modul de
finanțare a zonelor metropolitane, Legea 273/2006 privind finanțele publice locale stipulează faptul că
asociațiile de dezvoltare comunitară se finanțează prin contribuții din bugetele l ocale ale unităților
administrativ -teritoriale membre, parteneriate public -privat, împrumuturi și surse de finanțare atrase pe
bază de proiecte28. Toate aceste legi au fost foarte importante pentru sustenabilitatea instituțională a
zonelor metropolitane și implementarea unor mecanisme de finanțare adecvate. Integrarea României în
Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 a creat premisele unei accelerări a compatibilizării legislației
naționale cu cea europeană și a pregătirii rețelei de localități naționale pent ru viitoarele provocări la
nivel global. Astfel, prin Hotărârea de Guvern H.G. nr. 998/ 2008 au fost desemnate municipiile
Brașov, Cluj -Napoca, Constanța, Iași, Ploiești și Timișoara poli naționali de creștere și în care sunt
realizate cu prioritate invest iții din programele cu finanțare comunitară și națională și se alocă un
procent de până la 50% din sursele financiare aferente axei prioritare 1 "Sprijinirea dezvoltării durabile
a orașelor – poli urbani de creștere" a Programului operațional regional 2007 -2013, conform Deciziei
Comisiei Europene nr. 3.470 din 12 iulie 200729. În completare, Hotărârea de Guvern H.G. nr.
1149/2008 a desemnat municipiile Arad, Baia Mare, Bacău, Brăila, Galați, Deva, Oradea, Pitești,
Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, T ârgu Mureș ca poli de dezvoltare urbană și în care sunt
prevăzute investiții din programele cu finanțare comunitară și națională ș i un procent de până la 20%
din sursele financiare aferente axei prioritare 1 "Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani

25 O.G. 26 2000
26 Legea 246 2005
27 Legea 286 2006
28 Legea 273 2006
29 H.G. 998 2008

de creștere" a Programului operațional regional 2007 -2013, conform Deciziei Comisiei Europene nr.
3.470 din 12 iulie 200730. De asemenea, OG nr. 27/2008, ordonanța pentru modificarea și completarea
Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriul ui și urbanismul stabilește, conform cerințelor Uniunii
Europene, obligativitatea realizării unui Plan de amenajare a teritoriului zonal periurban ca document
de fundamentare a întocmirii Planului urbanistic general, cu termen precis 1 ianuarie 2011. În sc opul
stabilirii liniilor directoare de dezvoltare teritorială a României și direcțiile de implementare pentru o
perioadă de timp de peste 20 de ani, O.G. 27/2008 stipulează elaborarea Strategiei de dezvoltare
teritorială a României, document programatic ce trebuie sa urmărească principiile strategice ale
Agendei Teritoriale ale Uniunii Europene31. Pentru o bună gestionare a fondurilor, prin H.G.
1513/2008 s -au format la nivelul fiecărui pol de creștere acorduri tripartite, încheiate între Ministerul
Dezvolt ării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), Ministerul Fondurilor Europene (prin
intermediul Autorității pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale din cadrul acestuia) și fiecare
Agenție de Dezvoltare Regională din regiunile aferente polilor de c reștere și a fost desemnat un
coordonator care să supravegheze atât elaborarea, cât și implementarea planului integrat de
dezvoltare32. Din punct de vedere științific, Ministerul Dezvoltării Regionale si Administrației Publice,
pe baza unui memorandum cu Uniunea Europeană a demarat în anul 2005 Conceptul Strategic de
Dezvoltare Teritorială – România 203033. Documentul este rezultatul acti vității unui colectiv de
cercetători și cadre didactice universitare de la INCD Urbanproiect și Universitatea de Arhitectură și
Urbanism “Ion Mincu” București, cu colaborarea multor altor specialiști din domeniu și a fost finalizat
în anul 2009. Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială (CSDTR) fundamentează strategia de
dezvoltare teritorială a României și oferă o viziune de dezvoltare teritorială a României pentru
următorii 20 de ani. CSDTR 2030 stabilește liniile directoare directoare de dezvoltare t eritorială a
României la scara regională, interregională, națională, prin integrarea relațiilor relevante la nivel
transfrontalier și transnațional, corelând conceptele de coeziune și competitivitate la nivelul
teritoriului. Cele 5 linii directoare propus e de CSDTR 2030 susțin următoarele abordări:
– Racordarea la rețeaua europeană a polilor și coridoarelor de dezvoltare spațială;
– Structurarea și dezvoltarea rețelei de localități a României;
– Afirmarea solidarității urban -rural adecvată categoriilor de terito rii;
– Consolidarea și dezvoltarea rețelei de legături interregionale;
– Valorificarea patrimoniului natural și cultural.

30 H.G. 1149 2008
31 O.G. 27 2008
32 H.G. 1513 2008
33 MDRAP 2009

Documentul a urmărit maximizarea impactului investițiilor străine și naționale, orientându -le către zone
relevante, prin intermediul proie ctelor strategice naționale și a politicilor publice elaborate în
conformitate cu obiectivele acestuia. Acest document a avut un rol important în elaborarea Programelor
Operaționale pentru perioada 2014 -2020, în special a Programului Operațional Regional 2 014-2020.
Conform Programului Operațional Regional, Axa Prioritară 4 și Axa Prioritară 5 contribuie la
dezvoltarea integrată a zonelor urbane la nivel național. Astfel, principalele probleme teritoriale ce
necesită rezolvare sunt legate în special de regle mentarea juridică a situației terenurilor, în vederea
încurajării investițiilor și creșterii veniturilor. Consolidarea rețelei urbane prin promovarea unei
dezvoltări policentrice și sprijinirea specializării teritoriale constituie una dintre direcțiile POR 2014 –
2020, prin sprijinirea în continuare a polilor de creștere, reprezentând cele mai mari motoare de creștere
economică la nivel regional, dar și celelate municipii reședințe de județ care au potențial semnificativ
de creștere și impact la nivel sub -regional34. În scopul operaționalizării acestei abordări, orașele își
fundamentează investițiile pe baza unor strategii integrate de dezvoltare urbană durabilă care să includă
provocările economice, sociale, de mediu, climatice și demografice. Mai mult, după caz, aceste
strategii ar trebui să acopere zone funcționale urbane, dincolo de granițele administrative, asigurând
astfel promovarea parteneriatulu i urban -rural. De aceea apare necesitatea înlocuirii planurilor integrate
de dezvoltare urbană (PIDU) cu Planurile integrate de dezvoltare metropolitană (PIDM). Axa prioritară
5 este dedicată finanțării patrimoniului cultural, deoarece, conform cerințelor europene, este deosebit
de important ca patrimoniul cultural să fie restaurat, protejat și conservat, dar și gestionat mai strict, în
ceea ce privește condițiile de vizitare, gradul de accesibilitate pentru persoane, care, în prezent,
călătoresc în scopur i turistice într -un număr tot mai mare. Totuși sumele dedicate axelor 4 si 5, privind
sprijinirea dezvoltării urbane durabile este de 1178 milioane Euro, reprezentând un procent de 17,86%
din total program, sumă modestă pentru problematica dezvoltării urba ne la nivel național. Investițiile
teritoriale integrate ITI reprezintă un instrument excelent de stimulare a creării de zone urbane
funcționale și de aplicare a acestui obiectiv strategic. Utilizarea acestui instrument crește eficiența
mecanismelor de gu vernanță teritorială și cooperarea între diverse așezări și, în plus, crește
responsabilitatea beneficiarilor locali. Din păcate, implementarea acestui instrument se va realiza în
această perioadă (2014 -2020) doar la nivelul Rezervației Biosferei Delta D unării, chiar dacă au fost
zone metropolitane (de exemplu Zona metropolitană Constanța) care aveau pregătite strategiile
integrate de dezvoltare pentru implementarea acestui instrument.

34 POR 2014 -2020

Viziunea strategică a POR 2014 -2020 are la bază dezvoltarea socio -economică a regiunilor României, a
dezvoltării integrate a zonelor metropolitane și identificarea principalelor direcții de acțiune strategice
în conformitate cu documentele strategice naționale și europene relevante, așa cum este și Strategia de
Dezvoltare T eritorială a României. Astfel, Obiectivele spațiale ale Programului Operațional Regional
2014 -2020 au fost elaborate, în concordanță cu liniile directoare ale Strategiei de dezvoltare teritorială
a României. Strategia de dezvoltare teritorială a României – România policentrică 2035 reprezintă
documentul programatic pe termen lung prin care sunt stabilite liniile directoare de dezvoltare
teritorială a României.35 Procesul de fundamentare a Strategiei de dezvoltare teritorială a României a
avut la bază 25 de studii tematice elaborate de experți naționali și internaționali, studii ce au fost
dezbătute în cadrul ședințelor de lucru ale echipelor de experți cu benefici arii, dar și în cadrul
evenimentelor de informare la nivel național. Scenariul acestei strategii de dezvoltare îl reprezintă
dezvoltarea policentrică a României, un rol esențial fiind atribuit zonelor urbane funcționale ca motoare
de dezvoltare a teritoriu lui național printr -o specializare funcțională teritorială și printr -o conectivitate
ridicată la nivel național și european. În acest sens strategia propune și susține pachete de proiecte
adaptate specificului teritorial în vederea valorificării potențialu lui existent al localităților. Finanțarea
acestor programe necesită armonizarea și coordonarea cu ciclul de programare al Uniunii Europene și
stabilirea unui buget multianual pentru susținerea realistă a acestora. În ceea ce privește dezvoltarea
metropolit ană în România, strategia evidențiază necesitatea îmbunătățirii cadrului legal pentru
dezvoltarea unor instrumente care să maximizeze dezvoltarea zonelor metropolitane performante. Unul
dintre obiectivele strategiei de dezvoltare teritorială îl constituie ”Creșterea capacității instituționale de
gestionare a proceselor de devoltare teritorială”, care evidențiază rolul strategic al planificării teritoriale
în implementarea programelor de dezvoltare de către autoritățile locale. Abordarea privind
dezvoltare a teritorială a României până în anul 2035 este realistă, deoarece politicile de dezvoltare se
focusează pe susținerea zonelelor urbane cu potențial, în detrimentul măsurilor ce au ca scop
dezvoltarea echilibrată a teritoriului național. Astfel, dezvoltare a economică rapidă a teritoriului
național se va materializa prin intermediul zonelor urbane funcționale ale marilor orașe, care
concentrează o mare forță economică și prin modernizarea infrastructurii de transport care să
interconecteze marile orașe, dar și interconectarea acestora cu marile metropole internaționale. Modul
de alocare a investițiilor în teritoriu influențează direct dezvoltarea anumitor zone din România.
Strategia de dezvoltare teritorială consideră că investițiile din domeniul infrastruct urii de conectare
devin esențiale la nivelul priorităților naționale. Totuși, s -a dovedit la nivel global, că investițiile în

35 MDRAP 2016

domeniul specializărilor inteligente sunt generatoare de foarte multe locuri de muncă și capital
financiar. De asemenea, România a re nevoie de investiții pentru creșterea atractivității teritoriale. La
ora actuala atractivitatea teritorială este la fel de importantă ca și competitivitatea economică. Creșterea
atractivității zonelor urbane și rurale din România constituie un atuu impo rtant în creșterea investițiilor
teritoriale și în dezvoltarea turismului. Din acest motiv, consider că investițiile în creșterea atractivității
localităților din România și în diversificarea specializărilor funcționale inteligente trebuie, de
asemenea, s ă devină priorități la nivel național.

1.5. Repere ale politicilor de planificare teritorială și ale programelor de cercetare din UE și
România
Anul Repere ale politicii U.E. Programe de
cercetare ale U.E. Acoperire
Teritorială Repere ale
politicii
României Documente
naționale relevante
la nivel teritorial
1983 CEMAT,Carta Europeană a
amenajării teritoriului,
Torremolinos, Spania
1994 C.E., Principiile Leipzig U.E. 15
1997 Carta Verde –
Politica de
dezvoltare regională
în România
1998 Programul de
studiu privind
planificarea
spațială și
europeană (SPESP)
U.E. 15

1999 Elementele esențiale ale
Schemei de Dezvoltare a
Spațiului Comunitar
(SDEC)
2000 ”Principiile directoare
pentru Dezvoltarea
teritorială durabilă a
Continentului european”,
Hanovra, Germania
2001 Legea nr.
350/2001 privind
amenajarea
teritoriului și
urbanismul
2002 –
2006 ESPON 2006
U.E. 25 +
România,
Bulgaria,
Norvegia, Elveția

2007 Agenda Teritorială a
Uniunii Europene – ”Spre o
Europă mai competitivă și ESPON 2013 U.E. 27 +
Norvegia,
Elveția, Islanda,

durabilă a regiunilor
diverse”, Leipzig
Carta de la Leipzig pentru
Orașe Europene Durabile
Tratatul de la Lisabona Liechtenstein
2008 Carta Verde a Coeziunii
Teritoriale – Transformarea
diversității teritoriale într –
un avantaj H.G. nr. 998/ 2008
H.G. nr.
1149/2008
OG nr. 27/2008
2009 Conceptul Strategic
de Dezvoltare
Teritorială –
România 2030 2010 Reuniunea informala a
miniștrilor din Uniunea
Europeană responsabili cu
dezvoltarea urbană, Toledo,
Spania
Strategia 2020
2011 –
2013 Agenda teritorială a Uniunii
Europene 2020, Budapesta,
Ungaria
2014 –
2015 ESPON 2020 U.E. 28 +
Norvegia,
Elveția, Islanda,
Liechtenstein
2016 Strategia de
dezvoltare
teritorială a
României –
România
policentrică 2035
2017 CEMAT București
2018
2019
2020
Tabel nr. 2 – Documente și programe europene și naționale relevante pentru domeniul planificării spațiale36 (sursa: Evrad E.,
2015)

1.6. Concluzii
Modul în care oamenii și activitățile economice au evoluat în timp și spațiu a condus la numeroase
transformări structurale. Teoreticienii arată că globalizarea economică, integrarea europeană și
creșterea mobilității capitalului au condus la restructurarea modelelor tradiționale și ierarhizate ale
planificării spațiale, și aducerea în prim plan a regiunilor metropolitane care s unt mult mai dinamice și
mai competitive37. În special, perfecționarea tehnologiilor de comunicare și implementarea

36 Evrad 2015
37 Jauhiainen 2014

tehnologiilor din domeniul I.T. în numeroase sectoare economice, a condus la creșterea mobilității
persoanelor și a bunurilor și la transformarea proceselor de dezvoltare economică, fapt ce a generat
procese de suburbanizare și integrare tot mai mare a orașelor cu hinterlandul înconjurător lor38.
Metropolizarea este unul dintre procesele cele mai dinamice ale lumii contemporane, datorit ă
schimbării modelelor economice existente și crearea de noi relații între marile orașe. Spre deosebire de
orașele din epoca industrială, metropolele de astăzi nu produc bunuri, însă furnizează servicii de
calitate și generează informații în domeniul cunoa șterii. Mobilitatea spațială este una din principalele
caracteristici ale procesului de metropolizare. Modificarea zonelor metropolitane în timp și spațiu
reflectă evoluția economiei și societății39.
Din acest motiv planificarea spațială trece de la dimensi unea tradițională a politicii naționale la un
model „meta -guvernamental” care se adaptează tendințelor politice actuale și dinamicii socio –
economice: globalizarea/europenizarea, competitivitatea economică, perfecționarea agendelor pentru
dezvoltare teritor ială, adaptarea la noi scale ale vieții sociale și economice40. Astfel, conceptul
planificării spațiale se dilată ca scop, cu un nou accent asupra viziunii pe termen lung, stabilirea
strategiilor de dezvoltare, identitatea locurilor, integrarea politicilor, precum și participarea tuturor
factorilor interesați. În cadrul procesului de metropolizare, statele europene transferă din ce în ce mai
multe competențe și responsabilități autorităților publice locale (regiuni, orașe) pentru a beneficia de
avantajele gl obalizării41. O condiție pentru atingerea obiectivelor dezvoltării economice a zonelor
metropolitane este prezența unei viziuni și a strategiilor de dezvoltare durabilă.
La nivel ul politicilor europene, Strategia teritorială 2020 a Uniunii Europene introdu ce noțiunea de
Coeziune teritorială care completează mec anismele de solidaritate printr -o abordare calitativă și
garantează faptul că oportunitățile de dezvoltare sunt cel mai bine adaptate la particularitățile unei
zone. Astfel, este imperios necesar real izarea unei analize diagnostic care să redefinească ariile urbane
funcționale reale ale marilor orașe, evidențierea tipologiei socio -economice, specializarea funcțională a
zonelor urbane funcționale și specializările funcționale inteligente.
Din păcate, la nivel național multe zone metrolitane există formal, doar pe hârtie, în realitate
cooperarea intercomunitară fiind egală cu zero. Procesul de metropolizare a fost realizat mai degrabă
de intrările externe de capital, decât de politicile naționale sau loca le. Zonele urbane funcționale s -au
format prin migrația biunivocă atât dinspre hinterland spre centrul urban și invers. Astfel, marile orașe
s-au transformat în zone metropolitane prin externalizarea producției în noi platforme industriale situate

38 Brezzi și al. 2014
39 Boix și al. 2012
40 Cremer -Schulte 2015
41 Sinkiene și al. 2010

în hinte rlandul acestora. Economia României este profund fragmentată, deoarece nu avem clustere
economice cu rol de polarizare teritorială de anvergură. Polarizarea se realizează în special în jurul
marilor corporații multinaționale (Renault, Ford, OMV -Petrom, etc .).
Un obiectiv general în cadrul dezvoltării teritoriale a României îl constituie implementarea Strategiei
de dezvoltare policentrică – România 2035, concomitent cu o reformă teritorial – administrativă, ținând
seama că numeroase unități administrative -teritoriale nu se pot susține economic . Planificarea spațială
are o importanță deosebită în delimitarea zonelor urbane funcționale corespunzătoare pentru fiecare
municipiu reședință de județ, iar elaborarea unei strategii metropolitane integrate pe termen med iu și
lung constituie un element esențial pentru fiecare zonă metropolitană funcțională, deoarece stabilește o
viziune pe termen lung, bazată pe politici, programe și proiecte strategice. Pentru o dezvoltare rapidă,
România are nevoie de bugete mari pentru proiecte mari.
Investițiile teritoriale integrate reprezintă un instrument excelent de stimulare a creării de zone urbane
funcționale, însă prin Programul Operațional Regional 2014 -2020 a fost ratată șansa implementării
unui astfel de instrument la nivelu l marilor municipii din România. În acest context, modalitățile de
guvernare metropolitane sunt de o importanță crucială în ceea ce privește dezvoltarea teritorială prin
întărirea competitivității și atragerea de noi specializări funcționale, inclusiv spec ializări inteligente.

Bibliografie
Boix R., Veneri P., Almenar V. (2012), Polycentric metropolitan areas in Europe: towards a unified
proposal of delimitation . In Defining the Spatial Scale in Modern Regional Analysis (pp. 45 -70),
Springer Berlin Heidelberg.
Brezzi M., Veneri P. (2014), Assessing Polycentric Urban Systems in the OECD .
Brunet R. (1989), Les villes" européennes": rapport pour la DATAR, Délégation à l'Aménagement du
Territoire et à l'Action Régionale . La Documentation Française
Cheshi re P., Hay D., Carbonaro G. (1989), Urban Problems in Europe .
Commission of the European Communities (CEC) (1999), European Spatial Development Perspective:
Towards Balanced and Sustainable Development of the Territory of the EU . Office for Official
Publications of the European Communities, Luxembourg
Commission of the European Communities (CEC) (2007), Territorial Agenda of the European Union:
Towards a More Competitive and Sustainable Europe of Diverse Region , Agreed at the
Occasion of the Informal Ministerial Meeting on Urban Development and Territorial Cohesion,
Leipzig, 24/25 May. Available online at www.bmvbs.de/Anlage/original_1005295/Territorial –
Agendaof -the-European -Union -Agreed -on-25-May-2007 -accessible.pdf (accessed 1 July 2009).

Commission of the European Communities (CEC), Decizia Comisiei Europene C (2007) nr. 3.470 din
12 iulie 2007 privind adoptarea Programului operațional regional 2007 -2013 (POR).
Commission of the European Communities (CEC) (2008), Green Paper on Territorial Cohesion:
Turning Territorial Diversity into Strength , Communication from the Commission, COM
(2008) 616 final, Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities
Commission of the European Communities (CEC) (2010), EUROPE 2020: a strategy for smart,
sustainable and inclusive growth . Brussels : EU Commission , COM (2010)
Commission of the European Communities (CEC) ( 2011), Territorial Agenda of the European Union
2020 —Towards an Inclusive, Smart and Sustainable Europe of Diverse Regions —Agreed at the
Informal Ministerial Meeting of Ministers Responsible for Spatial Planning and Territorial
Development on 19th May, Hungary: Gödöllő, available at http://www.eu -territorial –
agenda.eu/ReferenceDocuments/FinalTA2020.pdf (accessed 5 April 2012)
Council of Europe (1983), CEMAT (European Conference of Ministers of Spatial Planning) –
European Regional/Spatial Planning Charter (Torremolinos Charter) , Strasbourg : Council of
Europe
Council of Europe (2000), CEMAT (European Conference of Ministers of Spatial Planning) – Guiding
principles for sustainable spatial development on the European continent – Hanovra (Principii
directoare pentru dezvoltarea territorială du rabilă pe continentul European – Hanovra) ,
Strasbourg: Council of Europe
Council of Europe ( 2007), Leipzig Charter on Sustainable European Cities , Agreed at the Occasion of
the Informal Ministerial Meeting on Urban Development and Territorial Cohesion, Leipzig,
24/25 May. Available online at www.bmvbs.de/en/Urban -affairs -and-housing –
,1875.982774/Leipzig -Charter -onSustainable.htm (accessed 1 July 2009).
Council of Europe (2010), Declaration Toledo – Informal Ministerial Meeting on Housing and Urban
Develo pment , available at http://www.mdrap.ro/userfiles/declaratie_Toledo_ro.pdf
Cremer -Schulte D. (2015), With or Without You? Strategic Spatial Planning and Territorial Re -Scaling
in Grenob le Urban Region , Planning, Practice & Research 29(3) :287-301.
Eurostat (2009), ‘Regional GDP per inhabitant in the EU27’ , Eurostat Newsrelease 23/2009 of 19
February 2009, Luxembourg: Eurostat
Evrard E. et al. 2015, Introduction: ESPON -from spatial observation to policy oriented
outputs?, Europa Regional , 21(4), pp.158 -164.
Faludi A. (2006), From European spatial development to territorial cohesion policy . Regional
Studies , 40(6), pp.667 -678

Glanzmann L., Grillon N., Kruse C., Thierstein A. (2004), Polycentricity and metropolitan governance.
A Swiss case study , Paper presented at the 44 th European Congress of the European Regional
Science Association, Porto, Portugal
Guvernul României (1997), Carta Verde – Politica de Dezvoltare Regională în România , Guvernul
României si Comisia Europeană, București
Guvernul României (2000), Ordonanța nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații , M.Of. nr. 39
/31.ian.2000
Guvernul României (2008), Hotărâre nr.998 pentru desemnarea polilor naționali de creștere în care se
realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională , M.Of.
nr.641/08.sept. 2008
Guvernul României (2008), Hotărâre nr. 1149/2008 privind modificarea și completarea Hotărârii
Guvernului nr. 998/2008 pentru desemna rea polilor naționali de creștere în care se realizează
cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională , M.Of.
nr.719/23.oct.2008.
Guvernul României (2008), Ordonanța nr.27 pentru modificarea și completarea Legii 350/2001
privi nd amenajarea teritoriului și urbanismul , M.Of. nr.628/29aug.2008.
Guvernul României (2008), Hotărâre nr.1513 privind completarea H.G. nr. 998/2008 pentru
desemnarea polilor de creștere și a polilor de dezvoltare urbană în care se realizează cu
prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională , M.Of.
nr.813/4.dec.2008.
Guvernul României 2008, Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială – România 2030 , publicație
editată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, ISBN 978 -973-88607 -0-4,
București
Jauhiainen J. S. (2014), New spatial patterns and territorial -administrative structures in the European
Union , European Planning Studies 22(4) :694-711.
Knox P.L., Taylor P.J. (1995), World cities in a world -system , Cambridge University Press. (reprinted
2000)
Metrex (2006), ”The European Network of Metropolitan regions and areas” , The revised Metrex
Practice Benchmark of effective metropolitan spatial planning, URL:
www.eurometrex.org/Docs/InterMETREX/Benchmark/EN_Benchmark_v4.pdf
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) 2016, Strategia de Dezvoltare
Teritorială a României, SDTR – România policentrică 203 5, București, România.

NordRegio, Danish Centre for Forest, Landscape and Planning, OTB, CNRS -UMR, Centre for Urban
Development and Environmental Management CUDEM, Austrian Institute for Regional Studies
and Spatial Planning, Spiekermann & Wegener, Dipartimento Interateneo Territorio,
Politecnico e Università di Torino, Quarternaire, Department of Urban and Regional Planning,
Norwegian Institute for Urban and Regional Research, Institute for Territorial Development and
Landscape, Swiss Fede ral Institute of Technology, Hungarian Institute for Regional and Urban
Development and Planning, & Urban Planning Institute of the Republic of Slovenia (2005).
Potentials for Polycentric Development in Europe. Final Report 1.1.1 . Stockholm: Nordregio.
Organization for Economic Cooperation and Development (2013), Definition of Functional Urban
Areas (FUA) for the OECD Metropolitan Database , available at
http://www.oecd.org/regional/regional -policy/Definition -of-Functional -Urban -Areas -for-the-
OECD -metropolitan -database.pdf
Parlamentul României (2004), Legea nr.315 privind Dezvoltarea Regională în România , M.Of. nr.
577/29.iu n.2004
Parlamentul României (2001), Legea nr.350 privind amenajarea teritoriului și urbanismul , M.Of. nr.
373/10 iul. 2001.
Parlamentul României (2001), Legea nr. 351 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
național – Secțiunea a IV -a Rețeaua de localități , M.Of. nr. 408/24.iul.2001.
Parlamentul României (2005), Legea nr. 246 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociații și fundații , M.Of. nr.656/25.iul. 2005.
Parlamentul României (2001), Legea nr. 215 a adm inistrației publice locale , M.Of. nr. 204/23 apr. 2001
Parlamentul României (2006), Legea nr.286 pentru modificarea și completarea Legii administrației
publice locale nr. 215/2001, M.Of. nr. 621/18 iul. 2006.
Parlamentul României (2006), Legea nr. 273 privind finanțele publice locale , M.Of. nr.618/18.iul.2006
Sassen S. (1991), Global city (Vol. 2) , Princeton, NJ: Princeton University Press
Sinkienė J., Kromalcas S. (2010), Concept, Directions and Practice of City Attractiveness
Improvement , Public Policy and Administration 31:147 -154.